Activitățile motrice resurse prioritare pentru îmbunătățirea calității vieții și [629201]

MINISTERUL EDUCATIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NATIONAL A DE EDUCATIE FIZ ICA SI
SPORT BUCURESTI
ȘCOALA DOCTORALĂ

PROIECT DE CERCETARE
ȘTIINȚIFICĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC :
PROF. UNIV. DR. NEAMȚU MIRCEA

DOCTORAND: [anonimizat] 2018

2
Axa de cercetare:
Activitățile motrice – resurse prioritare pentru îmbunătățirea calității vieții și
creșterea performanțelor umane
Domeniu major de intervenție :
Sistem integrat privind potențialul psihomotric al populației
Direcția majoră de cercetare:
Diag noza și evoluția nivelului stadial al potențialului motric

STRATEGII DE APLICARE LA NIVELUL JUD.
BRAȘOV A PROIECTULUI ”RUGBY TAG ÎN SCOLI ”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC :
PROF. UNIV. DR. NEAMTU MIRCEA

DOCTORAND: [anonimizat]

3

STRUCTURA PROIECTULUI

1. Introducere
2. Motivarea alegerii temei ( cu referiri la actualitatea ei)
3. Scopul cercetării și oportunitatea realizării ei
4. Tipul și obiectivele cercetării propuse
5. Premisele cercetării
6. Ipotezele de lucru
7. Metodele de cercetare vizate a fi aplicate
8. Etapele cer cetării
9. Organizarea și de sfășurarea cercetării
10. Colaborări privind aplicarea metodelor de cercetare și
culegerea datelor
11. Prelucrarea și interpretarea datelor
12. Prezentarea datelor , concluzii
13. Posibilități de valorificare a cercetării
14. Bibliografie selectivă

4
1. Introducere
"Rugby este un joc interactiv, continuu, de contact / coliziune, de echipă …
Jucătorii trebuie să se bazeze pe decizii tactice în mișcare în timpul jocului și fără sprijin
direct din partea antrenorilor. Importanța încrederii în sine și luarea deciziilor devin
astfel primordiale "(Hodge et al., 2005)

Cuvântul strategie are o etimologie ce aparține Greciei Antice – stratos = armată și
agein = a conduce – ceea ce s -ar traduce prin conducerea armatei. În DEX cuvântul strategie
este definit ca “partea cea mai importantă a artei militare care se ocupă de pregătirea și
dirijarea războiului în ansamblul lui”. Astfel, prin extrapolare, putem afirma că în domeniul
educației fizice și sportului strategia reprezintă arta de a organiza și conduce pro cesul de
antrenament și competiția în vederea atingerii obiectivului sau obiectivelor stabilite.
Strategia presupune, în orice domeniu de activitate, o finalitate. Strategia fără finalitate este
un nonsens. Finalitatea în domeniul sportului este reprezenta tă de câștigarea competiției. De
aceea, majoritatea specialiștilor, consideră strategia “un ansamblu de reguli care facilitează
luarea unor decizii capabile să asigure o finalizare favorabilă, un câștig” .
În acest context strategia este definită V. Cojoca ru ca “ algoritm virtual, bazat pe
estimarea (de cele mai multe ori probabilistică) a șanselor de avantaj în finalitate”. De
asemenea o strategie optimă se caracterizează prin flexibilitate, între anumite limite, care
denotă “arta combinării elementelor sa le componente într -un sistem de eficiență maximă”.
În vederea elaborării strategiilor specialiștii recomandă o serie de factori favorizanți:
folosirea unor metode și procedee activ -participative specifice; folosirea tehnologiilor
audio -video și informatice adaptate, proiectate, confecționate și aplicate; simularea –
parțială sau integrală – a concursurilor și competițiilor, folosind metode de evaluare
intermediară și finală; implicarea responsabilității individuale în pregătirea și
performanța proprie . O st rategie este eficientă dacă are la bază o prognoză a dezvoltării
fenomenelor. Operațiunea de prognozare reflectă anticiparea rațională a condițiilor de
desfășurare a procesului de instruire sau a competiției. Concret se prognozează conjuncturile
de situați i în care s -ar găsi echipa, în condiții de certitudine sau prezumtive. Conjuncturile
bazate pe certitudine “sunt acelea în care se scontează pe reapariția unor evenimente ( fapte,
acțiuni, etc.) relativ constante. Conjuncturile prezumtive se bazează pe apr oximarea apariției
și dezvoltării unor evenimente generate de adversari sau de factori externi.

5
Ca urmare a prognozei există premisele stabilirii unei soluții strategice optime.
Adoptarea soluției optime este un act de evaluare conștientă a tuturor varian telor de acțiune
strategică. Întotdeauna în centrul procesului de pregătire se găsește soluția strategică optimă,
dar nu trebuie abandonate nici eventuale soluții de rezervă, în deplină concordanță cu
conjuncturile enunțate anterior. 2 V. Cojocaru -2001 3 V . Cojocaru -2001 12
În sinteză putem concluziona că strategia reflectă cea mai eficientă formă de
valorificare a inteligenței și talentului specialistului sau echipei de specialiști (team –
work -ului).

Ce este rugby -ul tag?

* Rugby -ul tag este un joc sigur , fără contact și foarte ușor de jucat. Poate fi jucat de către
băieți și fete, de către copii și adulți pe orice suprafață de teren. A fost dezvoltat de catre
Federația Engleză de Rugby (RFU) pentru copii foarte mici.
* În trecut copii mici împreună cu pă rinții acestora sufereau foarte mult din cauza
accidentărilor cauzate de grămezi, moluri și a săriturilor în margine. La momentul de față
aceste elemente sunt considerate periculoase și inadecvate pentru tineri și de aceea s -a
dezvoltat această versiune de rugby. În Brașov prima dată s -a jucat în cadrul Școlii
Gimnaziale Sânpetru în anul 2009.

2. Motivarea alegerii temei ( cu referiri la actualitatea ei)
Rugby Tag este un proiect excelent pentru atragerea copiilor de școală către rugby. În
absența terenurilor cu iarbă din curțile școlilor, rugby -tag este o alternativă perfectă pentru a
practica jocul de rugby fără contact fizic. Ideea este ca elevii să învețe regulile de bază ale
acestui sport și să fie atrași de frumusețea rugbyului. Aici profesorii de sport au un rol
determinant.
Eu ca fost jucător de rugby și acum ca profesor mi -am propus să -mi aduc o modestă
contribuție la dezvoltarea rugbyului. Mi -am propus să valorific și experineța de jucător de
rugby pe plan local prin implementarea acestui spor în șc oli, ca jucătorii de rugby tag mai
departe să treacă la jocul de rugby.
Cum pot băieții și fetele să joace rugby?

6
1. Să se înscrie la un club
2. Învață să joace rugby tag la școală.
Rugy tag este o nouă formă de rugby ce poate fi jucată de toate vârstele. Este formă a jocului
de rugby ce o poți folosi ca joc la copii. Tag este o formă noncontact a jocului de rugby,
oferind foarte mare plăcere și distracție atunci când îl joci și este foarte ușor să îl înveți și să îl
predai.
Cum poți să joci rugby tag?
Ai nevoie de : o minge de rugby, câteva centuri cu etichete și conuri pentru a marca terenul.
Metode:
1. Trebuie să știi cum să ții mingea de rugby.
2. Trebuie să știi cum să pasezi mingea.
3. Acum că știi să ții și să pasezi poți să iei centura și să joci rugby tag.
4. Cum să înscrii.
De ce să joci rugby tag:
1. Îți arată clar atunci când s -a făcut un placaj.
2. Este ușor pentru jucători să se arbitreze.
3. Este un real stimulent pentru apărători ca aceștia să se apere.
4. Scoate pentru un moment apărătorul din joc astfel echipa din atac are mai mult spațiu.
5. Cel mai important rugby tag este un joc distractiv pe care poate să -l joace întreaga
familie.
Rugby tag poate fi jucat fără grămezi și aruncări de la margine, echipele pot fi cu un
număr mic de jucători, poate fi jucat pe orice suprafa ță pe iarbă, nisip sau o suprafață
dură.Profesorii, antrenorii și jucătorii nu au nevoie de cunoștiințe despre rugby pentru a -l
putea juca și fac din Rugby Tag un joc ideal pentru fete și băieți de toate vârstele și
capacitățile acestora.

7
Cum poate fi purt ată o centură?
Toți jucătorii poartă o centură în jurul taliei pe deasupra hainelor. Etichetele sunt poziționate
pe șolduri și fiecare echipă are o culoare separată.
Obiectivul jocului
Să înscrii un eseu prin a pune mingea jos sau când treci de linia de fu nd a terenului. Un eseu
valorează un punct.
Numărul de jucători
Acesta este felxibil, sugerez ca aceste echipe să fie formate din 5 -7 jucători pentru a încuraja
implicarea maximă în activități. Cele mai multe turnee se joacă cu echipe de câte 7 jucători.
Când se joacă mixt echipele deobicei includ minim 3 băieți sau 3 fete.
Durata jocului
Pentru echipe de câte 7 jucători sunt 2 reprize de câte 7 minute fiecare cu un minut pauză.
Mărimea terenului și marcajul
Pentru ehipe de câte 4 -5 jucători se joacă pe un teren de lungime 30 -35 de metri și lățime de
15-20 de metri, deci un dreptunghi.
Lucrarea având un carater constativ va oferi antrenorilor, profesorilor,
studenților o informare care ar putea să determine luarea unor măsuri privind factorii
determinanți a i performanțelor sportive.
Ca atare, am ales o astfel de temă privind soarta unui joc pe care -l practic și cu care
trăiesc de peste 30 de ani și pentru care am o mare considerație pentru valoarea lui
instrunctiv -educativă pentru puterea lui modelatoare, pe ntru tineri, mai cu seamă în timpul
formării lui ca cetățean.
3. Scopul cercetării și oportunitatea realizării ei
Invatamantul gimnazial reprezinta o etapa deosebit de importanta in cresterea si
dezvoltarea copiilor, data fiind varsta lor, care reprezinta et apa pubertara propriu -zisa (12 –
14ani). Datorita acestui lucru, la acest nivel de invatamant, un loc prioritar trebuie sa il ocupe

8
preocuparile profesorului pentru realizarea dezvoltarii armonioase, insusirea corecta a
deprinderilor motrice cu deosebire de cele de viteza si mdemanare si combinatiile acestora cu
Prin specificul sau ,educatia fizica ca disciplina de invatamant, actioneaza atat pe
linie biologica, cat si sociala. In acest ciclu de invatamant educatia fizica a elevilor se
realizeaza in m od diferit, pe varste si sexe.
Aceast ă lucrare își propune, pe perioada de timp stabilită și destinată atât cercetarea
surselor bibliografice cât și prin designul de cercetare î nlocuirea jocurilor sportive „clasice”
– handbal, fotbal, baschet, volei cu r ugby tag în cadrul orelor de educație fizică și sport pe
care le susțin la școală. De asemenea este urmărită și argumentarea științifică prin măsurarea
unităților de învățare din programa școlară: a alergării de viteză, săritura în lungime de pe loc
și cu elan și aruncarea mingiei de oină, precum și eficacitatea implementării mijloacelor
învățării elementelor din rugby tag.
4. Tipul și obiectivele cercetării propuse
• imbunatatirea capacitatii de efort, prin mijloace specifice rugby -ului tag
• echilibrarea si reg larea emotionala (prin descarcarea agresivitatii, defulare
etc.);
• educarea atitudinilor, a convingerilor, a sentimentelor morale (fair -play,
respect, colaborare, intrajutorare, prietenie etc.);
• organizarea de competii interscoli

5. Premisele cercetării
Rugb y tag -ul este un sport care, în România, nu este practicat la scară mare, așa cum se
întâmplă cu alte sporturi precum fotbalul, handbalul, volei sau chiar sporturile individuale de
genul atletism.
De aceea tema acestei cercetări “ STRATEGII DE APLICARE LA NIVELUL
JUD. BRAȘOV A PROIECTULUI ”RUGBY TAG ÎN SCOLI ” vizează două aspecte
relevante: măsurarea concretă a modului în care acest sport determină creșterea perfomaneței
din cadrul probelor sportive aplicate standard și măsurarea, din punct de vedere cali tativ, a
modului cum acest sport este perceput de către copii. Dat fiind aceste argumente, cercetarea

9
derulată poate fi încadrată în categoria cercetărilor exploratorii. Aceste tipuri de cercetări sunt
realizate atunci când nu există sufieciente informați i, teorii, modele ca punct de plecare sau
atunci când tema de cercetare este una relative nou.
În cadrul cercetării exploratorii, una din cele mai mari provocări este determinată de
locul, rolul și modalității de formulare a ipotezelor.
Din acest motiv, în urma aplicării designului de cercetare, se vor formula atât posibile
direcții de cercetare cât și limitele care au decurs din aceasta, posibile puncte de plecare în
elaborare de ipoteze.

6. Ipotezele de lucru
• prin mijloace de pregătire specifice jocului d e rugby crește performanța din cadrul
probelor sportive aplicate standard
• practicând această variantă de rugby duce la crește rea performanțele echipei ,
reduce conflictel e, creșterea coeziunii și productivității grupului ținând cont că
într-o echipă de rug by tag joacă și fete și băieți
• putem organiza o competiție de rugby interșcoli

7. Metodele de cercetare vizate a fi aplicate
Preocupându -mă de realizarea sarcinilor stabilite, am folosit urmatoarele metode de cercetare:
1. Studiul materialului bibliografic de s pecialitate care a dat posibilitatea cunoasterii
aspectelor generale privind dezvoltarea calitatilor motrice si a vitezei în special, factorii care
determina valoarea vitezei, formele ei de manifestare, metodologia dezvoltarii ei.
2. Metoda experiment ului ped agogic
3. Metoda observatiei (directa si indirecta)
4. Metoda testelor
5. Metoda statistico -matematică pentru prelucrarea datelor

10
6. Metoda grafi că și tabelară
7. Metode statistico -matematice de prelucrare a datelor
8. Metoda anchetei
8. Etapele cercetării
Cercetarea se va desfășura în perioada 2018 – 2019. Aceasta va cuprinde:
– Studiul materialului bibliografic
– Identificarea grupului țintă.
– Aplicarea testărilor inițiale și a chestionarelor
– proiectarea programelor și aplicarea acestora
– analiza și interpretarea rezultatelor
– publicarea de articole
– redactarea proiectului de cerce tare
9. Organizarea și desfășurarea cercetării
Etapa 1. Fundamentarea teoretică și metodologică a demersului de
cercetare se va desfășura în
perioada 01.09 -01.11.2018
– Pezentarea punctelor de vedere din literatura de specialitate pe plan național și
internațional a caracteristicilor și particularităților jocului de rugby și în special a
jocului de rugby tag
– Caracteristicile educației fizice în ciclul gimnazial
Etapa 2. Alcătuirea eșantionului de cercetare a studiului preliminar în perioada 01.09.2018 –
21.12.2018 :
– Organizarea experimentului preliminar al cercetărilot
– Elaborarea și aplicarea unei chestionar pentru elevi și profesori de educație
fizică și sport din jud. Brașov
Etapa 3. Desfășurarea experimentului pedagogic 14.01.2019 – 15.06.2019:

11
– Cercetare a va cuprinde elevii de gimnaziu din clasele V -VIII (fete și băieți) din
Școala Gimnazială Sânpetru ca și grupă experimentală precum și grupa martor
din școlile cu care voi încheia un parteneriat
– monitorizarea aplicării testelor
– analiza și interpretarea rezultat elor
– redactarea tezei de doctorat și valorificarea datelor
10. Colaborări privind aplicarea metodelor de cercetare și culegerea datelor
Se vor încheia parteneriate cu școlile din localitățile Hălchiu, Bod și Baraolt, cu Universitatea
Transilvania Centrul de Ce rcetare .
11. Prelucrarea și interpretarea datelor
Prelucrarea datelor constă în :
– calcularea unor valori tipice, indicatorii tendinței centrale și dispersiei.
Se va calcula media aritmetică (X), mediana (Me), modulul (Mo), ca măsuri tipice ale
tendinței de g rupare.
– ordonarea, gruparea și reprezentarea grafică a acțiunilor înregistrate în fișe, operații
care scot în evidență distribuția caracteristicii studiate.
Pentru prelucrarea datelor din testări voi utiliza metoda statistico -matematică.
– Medi a aritmetica – pentru calcularea rezultatelor testelor
12. Prezentarea datelor , concluzii
Rezultatele vor fi prezentate în reviste de specialitate și în conferin țe.

13. Posibilități de valorificare a cercetării
1. Extinderea cercetării la nivelul microcercului și diseminarea rezultatelor cercetării în
publicațiile de specialitate.
2. Extinderea cercetării pe nivele de vârstă.

12
3. Având în vedere că jocul este agreat de către cei care l -au practicat de -a lungul
cercetării propunem introducerea lui în aria curriculară cu c aracter obligatoriu.
4. Introducerea acestui sport ca disciplină de studiu în pregătirea viitorilor profesori de
educație fizică și sport în curricula facultăților de specialitate.
5. Extinderea activităților demonstrative la nivel local, județean și național.

Creșterea și dezvoltarea copiilor reprezintă una din problemele
de biologie umană cu o deosebită semnificație teoretică și practică. Se
poate spune că, cu cât datele din acest domeniu sunt mai numeroase,
cu atât se deschid noi orizonturi și noi aspecte de cercetare, printre
care și fenomenul accelerației, atât de mult dezbătut în prezent,
subliniind complexitatea problemelor. Este suficient să amintim numai
că în urma proceselor de creștere și dezvoltare apare adultul a cărui
personalitate biolog ică și socială se clădește tocmai în aceste perioade,
sub influența jocului complex al patrimoniului sedentar și al condițiilor
de mediu și viață.
Numeroasele lucrări apărute în străinătate și la noi în țară evidențiază
caracterul particular al biologiei vârstei de creștere, care corespunde cu vârsta
școlară, care nu poate fi neglijat de către profesorii de educație fizică și
antrenorii care lucrează nemijlocit cu acest material uman fragil, nefinisat
ontogenetic. Din datele literaturii de specialitate, re zultă o primă observație de
ordin general și anume că creșterea și dezvoltarea copiilor nu se desfășoară într –
un ritm uniform, ci pe parcurs, apar perioade de accelerare și încetinire a
creșterii, cu durate variabile, în raport cu vârsta, condițiile de via ță și
particularitățile individuale ale copiilor.
La sfârșitul perioadei de creștere, copilul ajunge la maturizare somato –
vegetativă și psihică, dar până atunci el nu poate fi considerat un adult în

13
miniatură, deoarece organismul lui prezintă deosebiri fu ndamentale și o
însemnată labilitate neuro -hormonală. Creșterea și dezvoltarea neuniformă, cu
perioade de accelerare și încetinire, cu exacerbări temporare ale proceselor
neuro -vegetative și psihice, vârsta de creștere se împarte în mai multe etape,
cu asp ecte morfo – funcționale și psihice particulare.
Oricare ar fi împărțirea, toate etapele perioadei de creștere și dezvoltare
sunt importante, dar etapa peripuberală, în decursul căreia copilul se
transformă în adult, are o semnificație deosebită. Pentru un ii biologi,
pubertatea ar reprezenta chiar momentul cel mai important – după naștere –
din viața unui individ. Pubertatea este ea însăși o perioadă ce se întinde pe o
durată de timp variabilă atât la fete cât și la băieți, depinzând de numeroși
factori ere ditari sau de mediu.
Datele din literatură arată că există o mare variabilitate individuală a
particularităților morfo -funcționale și psihice la indivizii de aceeași vârstă
cronologică, dar că această variabilitate este mai mică dacă grupăm copiii după
vârsta fiziologică.
Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei
cronologice și deci nici etapelor de școlarizare se va pune accentul pe
periodizarea biologică și se va menționa în secundar etapele de școlarizare și
vârstele cronol ogice care corespund, în general, acestor perioade biologice.
Această periodizare bazată pe cel mai important eveniment biologic și
psihologic, nu numai al vârstei de creștere, dar și ale întregii vieți, grupează
copiii și juniorii în următoarele perioade de vârstă:
1. Vârsta antepubertară (școlară mică -clasele I -V; 6-11 ani);
2. Vârsta pubertară (școlară mijlocie -clasele V -IX);

14
3. Vârsta postpubertară (școlară mare -clasele IX -XII).
Ea concretizează pentru profesorii de educație fizică și pentru antrenori
raportul cu vârsta cronologică, care grupează copii de vârstă școlară pe clase, cu
programe diferite, deci cu regimuri diferite de efort fizic.
Capacitatea de efort diferită a copiilor de aceeași vârstă cronologică
(aceeași clasă) se menține și după trecerea la sen iorat, dar în timpul junioratului
aceste diferențe sunt mai ample; mai mult ceea ce este foarte important, această
capacitate de efort la juniori este instabilă și nesigură, fapt explicabil prin marea
labilitate neuro -vegetativă a juniorilor, datorită “fur tunii vegetative”, care abia a
trecut peste ei în timpul pubertății și care și -a lăsat amprenta de o mare
variabilitate individuală.
În ultimul secol, dar mai ales în ultimile decenii, s -a constat la copiii și
tinerii din majoritatea țărilor europene și di n alte continente un important
fenomen biologic, denumit de Gh. Roberts (1876) și E. W. Koch (1953) “secular
trend” (tendință seculară), caracterizat printr -o creștere accelerată a unor indici
de dezvoltare; astfel valorile medii ale înălțimii și greutății copiilor și
adolescenților de azi sunt mai mari decât în secolul trecut, iar maturitatea
sexuală apare mai timpuriu. Deși încheierea procesului de creștere are loc mai
curând, totuși dimensiunile definitive ale adultului sunt mai mari; vârsta
sexuală s -a prelungit nu numai printr -o pubertate mai timpurie, dar și printr -un
climateriu (menopauză) mai tardiv. Longevitatea omului a devenit mai mare.
Din datele obținute pe plan mondial se poate trage concluzia că “secular
trend” -ul are loc în toate țările lumi i dezvoltate economico -social, independent
de poziția geografică, climă, componența etnică, atât în orașe, cât și la sate în
diverse grade el poate atinge toate păturile sociale.

15
După unii autori, accelerarea creșterii și dezvoltării corpului copiilor și
tinerilor ar aduce după sine și o mai mare dispersie a indicilor și valorilor
fiziometrice, precum și o gracilizare a organismului.
Ea ar fi cauza scăderii rezistenței fizice, precum și a altor calități morfo –
fiziologice. Unii autori arată că la copiii năs cuți și crescuți la oraș se produce o
creștere mai accelerată a taliei decât la cei de la sate, dar că perimetrul toracic
și greutatea nu cresc la toți în același ritm.
În unele cazuri apar disproporții între dimensiunile longitudinale și
transversale ale corpului, iar în alte cazuri accelerația se limitează la
maturizarea sexuală.
Studiul condițiilor și factorilor care determină fenomenele de accelerație
și întârziere în dezvoltare scoate în evidență influența vieții civilizate, a
îmbunătățirii alimentați ei, progresele în profilaxiea și tratamentul bolilor,
precum și beneficiile unei organizări mai raționale a activității și timpului liber
al tineretului.
Cercetările dovedesc eficacitatea practicării metodice a exercițiilor fizice
asupra creșterii normale și dezvoltării armonioase, asupra sporirii capacității
funcționale și îmbunătățirii rezultatelor sportive la juniori și copii de ambele
sexe.
Ca urmare a accelerației, un număr tot mai mare de copii și tineri
participă mai de timpuriu la antrenamente și c ompetiții. Dacă, pe de o parte,
foloasele acestei activități pentru consolidarea organismului sunt evidente, pe
de altă parte există permanent pericolul suprasolicitărilor, al oboselii și al
accidentelor.

16

Particularitățile dezvoltării somatice la vârsta pubertară
Intervenția pubertății duce la accelerarea creșterii în înălțime într -un ritm
superior tuturor vârstelor, ca apoi aceasta să se diminueze treptat până la 20 -21
ani.
Creșterea mai intensă se semnalează la membrele inferioare, apoi la cele
superi oare, fapt care creează în mai multe cazuri dizarmonii evidente, mai ales
când se întocmesc grafice ale creșterii.
Trunchiul este lung, toracele îngust, iar abdomenul este supt. Ca urmare
a acestor trăsături somatice, organele din cutia toracică sunt puți n dezvoltate,
fapt care generează dificultăți în procesul de adaptare la efort prin lipsa de
rezistență funcțională. În concordanță cu cele prezentate și sistemul articular
este slab, fiind în plin proces de consolidare.
Datorită faptului că la fete puber tatea se instalează mai repede decât la
băieți, ele prezintă valori superioare ale creșterii în înălțime și greutate,
trunchiul este mai lung, iar membrele inferioare sunt mai scurte.

Particularități funcționale la vârsta pubertară
În concordanță cu parti cularitățile dezvoltării morfologice se constată o
capacitate scăzută de adaptare și rezistență funcțională a aparatelor cardio –
vascular și respirator la efortul fizic intens și apar des fenomene de oboseală,
amețeli și tulburări ale ritmului cardiac.

17
La v ârsta de 12 ani capacitatea vitală se situează la 2000 cm3, din cauza
plămânilor care sunt slabi dezvoltați, crescând până la 3000 cm3 la 15 ani. Mai
menționăm faptul că aparatul respirator și în special plămânii sunt puțin
rezistenți la infecții.
În timpu l efortului fizic, cordul depune un travaliu mare pentru irigarea
organelor și sistemelor, deoarece lumenul vaselor este îngust și în consecință
apar des fenomene de oboseală, amețeli și tulburări ale ritmului cardiac.
Privind sistemul nervos se constată o creștere redusă a volumului
creierului, însă se adâncesc circumvoluțiunile, iar prin înmulțirea fibrelor de
asociație sporesc c onexiunile funcționale dintre diferitele zone. Celulele
corticale se dezvoltă continuu, perfecționându –se și diferențiindu -se, crescând
astfel baza funcțională a activității de prelucrare a informației.
În această perioadă se realizează diferențierea dintr e cele două sexe prin
maturizarea caracteristicilor sexuale.

Particularitățile dezvoltării psihice la vârsta pubertară
Prin dezvoltarea psihică se înțelege procesul complex de formare, creștere
și maturizare a funcțiilor, însușirilor și capacit ăților psihice ale copiilor.
Acest proces se desfășoară neîntrerupt de la naștere până la atingerea
vârstei adulte, în decursul dezvoltării sale, copilul parcurge succesiv și
obligatoriu mai multe etape sau stadii de dezvoltare psihică. Fiecare etapă a
dezvoltării psihice – ce corespund în linii mari unei perioade de vârstă – are un
anumit tablou psihic, caracterizat prin existența unor procese și însușiri psihice
cu particularități proprii acelei vârste. Acestea sunt denumite particularități
psihice ale v âstei.

18
Trecerea de la o etapă la alta a dezvoltării psihice este determinată de
apariția și formarea unor procese psihice tot mai complexe și mai perfecționate,
care ameliorează continuu adaptarea la mediul social și natural al copilului.
Cunoașterea și respectarea particularităților de vârstă constituie o
necesitate pedagogică, întrucât condiționează modul de desfășurare a
antrenamentelor, determină selectarea și folosirea metodelor și mijloacelor de
pregătire în funcție de posibilitățile și perspectivel e dezvoltării psihice a
copiilor. Practica a dovedit elocvent că nerespectarea sau ignorarea lor duce la
eșecul activității de instruire și educare.

Particularități psihologice la vârsta pubertară
Pubertatea este etapa începutului maturizării psihice a co pilului. În strânsă
legătură cu importantele modificări morfo -funcționale apar însemnate
transformări și în viața psihică. Percepțiile devin mai depline, capătă un
pronunțat caracter de selectivitate, orientarea spațială și temporară se
perfecționează cons iderabil, suferind influența proceselor gândirii.
În activitățile cognitive se manifestă net predominarea celui de -al doilea
sistem de semnalizare. Puberul este capabil să opereze cu noțiuni cu un grad
mare de abstractizare, manifestă interes și curiozitat e pentru teorie, pentru
explicarea fenomenelor a atenției, deși în unele faze ale pubertății este deosebit
de instabilă și fluctuabilă.
Apar importante modificări pe plan afectiv. Ele sunt determinate nu
numai de transformările biologice, dar și de implic ațiile ce decurg din integrarea
socială.
Datorită disconfortului biologic, puberul se caracterizează printr -o
conduită irascibilă, relativ conflictuală, prin labilități afective, stări de excesivă

19
timiditate sau exuberanță, stări capricioase ce se dezvoltă pe un fond de
independență fluctuant. Crește interesul pentru propria persoană, pentru lumea
sa interioară, apar relativ frecvent stări de neîncredere în propriile posibilități.
Se dezvoltă calitățile voinței; manifestă dorință de autoafirmare, de
impuner e a propriilor hotărâri. Apar forme de autoeducare în scopul cultivării
capacităților considerate ideale. „Ștacheta” aspirațiilor este ridicată tot mai sus,
deși motivele sunt încă foarte instabile. Se dezvoltă intens simțul
responsabilității.
Conduita est e caracterizată prin exuberanță, prin participarea la
numeroase și variate activități. Se menține nevoia de mișcare, de joc, deși
acestea capătă alte semnificații. Regulile jocului sunt respectate, dar scopul îl
constituie atragerea atenției propriei perso ane.

Considerații metodice .
Posibilitățile crescute ale gândirii, ca și bogăția și varietatea cunoștințelor
însușite în cadrul școlii determină restructurări în metodica instruirii. Este
vârsta când se poate învăța tehnica perfectă. Se poate și este indic at să se facă
apel la înțelegere, la explicarea elementelor și implicațiilor fiecărui act motric, a
sensului și necesității respectării sfaturilor date. Mișcările trebuie învățate
conștient, aceasta presupunând însă expunerea clară, precisă a principiilor
exercițiilor. Comportamentul față de copil trebuie să fie plin de tact pentru a
contracara crizele de timiditate, de anxietate, teama de a nu apărea ridicol în
fața membrilor grupei de antrenament, rezultate din execuția incorectă a
exercițiilor. Încurajar ea, lauda, descompunerea exercițiilor complicate în
exerciții mai simple, ce pot fi efectuate cu succes, sunt câteva peocedee
concrete de lucru.

20
O indicație psihologică, valabilă de altfel pentru toate vârstele, constă în
desfășurarea antrenamentelor într -o atmosferă de optimism, înțelegere,
prietenie și sinceritate.

Particularitățile dezvoltării motrice
Din cauza dezvoltării organismului pe multiple planuri, mai ales datorită
creșterii plasticității scoarței cerebrale și mobilității proceselor nervoase de
excitație și inhibiție sporesc posibilitatea de îmbunătățire a tuturor calităților
motrice și în special a vitezei, mai ales la 12 ani la fete și 13 ani la băieți.
La 12 ani viteza fetelor este mai mare decât a băieților, urmând ca
progresiv aceștia să -și sporească indicii de viteză, depășind treptat fetele. Acest
proces evolutiv durează până în jurul vârstei de 14 -15 ani. Ca urmare a
dezvoltării a aparatului locomotor, concomitent cu viteza, îndemânarea
progresează evident, fapt pentru care p ubertatea este denumită vârsta
îndemânării. Datorită disproporțiilor dintre diferitele segmente ale corpului în
efectuarea exercițiilor fizice se remarcă stângăcia, însă disponibilitățile pentru
îmbunătățirea îndemânării sunt totuși crescute atunci când se dezvoltă
simultan cu simțul orientării în spațiu, care la 12 – 13 ani se apropie de cea a
adultului.
Mobilitatea are cele mai scăzute valori la 12 -13 ani la fete și 13 -14 ani la
băieți, fapt care face ca mișcările să nu fie executate cu amplitudine
cores punzătoare, ceea ce impune măsuri speciale în cadrul lecțiilor.
Prin îmbunătățirea calității mușchilor și mai ales a laturii funcționale ce
condiționează viteza, sporește capacitatea de forță în regim de viteză sub
forma detentei (forța explozivă).

21
Se mă rește și capacitatea de efort static moderat, în raport cu greutatea
corporală, mai ales la băieți, începând cu 13 -14 ani, care după această vârstă
depășesc substanțial fetele.
Capacitatea de rezistență este scăzută mai ales sub forma ei de
rezistență car dio-vasculară, ceea ce impune o acționare sistematică pentru
dezvoltarea ei. Se va acționa de preferință asupra rezistenței în regim de forță
sau viteză, care să angajeze grupele musculare mari (spate, membre
superioare, membre inferioare) și să permită ac tivitatea nestingherită a
aparatului cardio -respirator fără a -l solicita la posibilitățile sale maxime.
La fete rezistența este mai scăzută decât la băieți, cu toate că și la aceștia
comparativ cu alte vârste, ea se situează la valori scăzute.
În privinț a calităților motrice la elevii din ciclul gimnazial, mai ales la 12 –
14 ani, trebuie menționat faptul că se impun măsuri metodice atente în
procesul de dezvoltare a forței și rezistenței.
În ceea ce privește motricitatea, aceasta nu prezintă deosebiri esențiale
între băieți și fete, ci numai unele particularități care trebuie luate în
considerare pentru o tratare diferențiată.
Aceste particularități se referă la gradul de motricitate al mișcărilor,
economicitatea acestora, cursivitatea, tempoul, expres ivitatea. Băieții au
înclinații către exercițiile de forță, efectuate uneori cu repezeală, în timp ce
fetele preferă mișcările expresive executate pe muzică, care tind către
acuratețea tehnică.
Alergarea este deprinderea cea mai larg aplicată, desfășurându -se în
mod deosebit în activitatea neorganizată față de cea organizată, care solicită
însă destul de puțin din acest punct de vedere. Volumul alergării scade însă o

22
dată cu înaintarea în vârstă, fapt ce trebuie prevenit de profesori, prin crearea
obișnuinț ei de a alerga.
În privința aruncărilor, acestea sunt accesibile în mod deosebit băieților
care spre sfârșitul ciclului gimnazial deprind bine mișcarea de azvârlire, în timp
ce fetele efectuează mai bine prin împingere.
Săriturile nu se execută cu eficie nță corespunzătoare, bătaia este
puternică, zborul nefiind pe măsura acesteia. Se impune astfel lucru pentru
dezvoltarea detentei la membrele inferioare, necesară la săriturilor în lungime,
înălțime, pe aparate și peste aparate. Important în efectuarea lor este
coordonarea dintre mișcările segmentelor corpului, precum și pentru învățarea
aterizărilor elastice.
La acest ciclu de învățământ există mari disponibilități în ceea ce privește
însușirea unor procedee specifice ramurilor de sport și mai ales jocuri lor
sportive. Deci, învățarea rapidă a unor ramuri de sport constituie o sarcină
prioritară a educației fizice.
Refacerea după efort la copii și juniori
Datele științifice în ceea ce privește refacerea organismului copiilor după
efort sunt contradictorii; unii autori remarcă o perioadă de restabilire mai
scurtă la unii copii în comparație cu adultul, alții autori găsesc o creștere a
perioadei de restabilire la copii și juniori.
Contradicția în această problemă se explică prin folosirea unei metodici
și a u nor eforturi diferite și prin nivelul diferit de pregătire fizică a subiecților.
Cercetările sistematice ale lui Volkov arată că o dată cu creșterea
capacității de efort de la 11 la 20 de ani, crește și intensitatea modificărilor
vegetative (puls, T.A., c onsumul de O 2, etc).

23
El a constat că cea mai scurtă perioadă de restabilire se găsește la băieții
de 11 -12 ani, iar o dată cu creșterea vârstei se observă o creștere a duratei
perioadei de refacere.
Explicația rezultă din faptul că procesele de restabili re depind de
valoarea modificărilor funcționale și biochimice din timpul activității musculare.
Este cunoscut faptul că la copiii în efort fizic consumul de O 2/kg corp este mai
mare, acesta fiind un stimulent al proceselor de restabilire.
După efortul de r ezistență durata restabilirii este mai mare la juniori
decât la sportivii seniori.
Aceasta se explică prin faptul că după o stare de oboseală accentuată, nu
se produce o intensificare a proceselor de refacere, ci, dimpotrivă, o reprimare
a lor. În concluz ie, după datele din literatură, durata refacerii după efortul fizic
la copii reflectă existență diverselor forme de adaptare la efort și este în funcție
de intensitatea efortului, de regimul activității musculare, de gradul de
antrenament și calificarea sp ortivă a subiecților de diferite vârste .

14. Bibliografie selectivă

1. Barbu C., Stoica M. (2000) Metodica predării exercițiilor de atletism în lecția de
educație fizică , București, Edit. Printech
2. Cârstea Gh. (1999) Metodica educației fizice școlare, București , A.N.E.F.S.
3. Cârstea Gh. (2000) Teoria și metodica educației fizice și sportului, București, Editura
AN-DA
4. Criteriile de notare la clasa a V -a și a VIII -a, www.edu.ro
5. Croitoru D. (2000) Volei, București, A.N.E.F.S.
6. Dragnea A. (1996) Antrenamentul sport iv, București, Editura Didactică și Pedagogică

24
7. Dragnea A. (coord.) (2002) Teoria educației fizice și sportului , București, Editura
FEST
8. Dragnea A., Bota A. (1999) Teoria activităților motrice, București, Editura Didactică
și Pedagogică
9. Dragnea A., Teodo rescu S. (2002) Teoria sportului , București, Editura FEST
10. Ghidurile metodologice de aplicare a programelor de educație fizică și sport (2000)
(2001) MEC -SNEE
11. Grigore V. (2003) Gimnastica. Manual pentru cursul de bază, București, Editura Bren
12. Kunst I. și colab. (1983) Teoria și metodica handbalului, București , Editura Didactică
și Pedagogică
13. Motroc I. (1996) Fotbal la copii și juniori , București, Editura Didactică și Pedagogică
14. Negulescu I. (2000) Handbal, tehnica jocului , București
15. Predescu T., Moanț ă A. (2001) Baschetul în școală. Instruire – învățare , București,
Editura Semne

16. Programele școlare pentru educație fizică și sport (în vigoare), www.edu.ro
17. Șerbănoiu S. (2004) Metodica educației fizice , București, Editura Cartea Universitară
18. Sistemul n ațional școlar de evaluare la educație fizică și sport (1999) București
19. Solomon M., Grigore V., Bedo C. (1996) Gimnastica, Târgoviște, Dom Impex
20. Stroie Șt. și colab. (1996) Volei îndrumar metodic, București, Editura Omnia
21. Firea E. (2003) Metodica educaț iei fizice școlare , București, Universitatea Ecologică
22. Cerghit I. (coord.) (1988) Curs de pedagogie , București, T.U.B.
23. Ionescu M. , Radu I. (1995) Didactica modernă , Cluj, Ed. Dacia
24. Stoica A.(coord.) (2001) Evaluarea curentă și examenele, Ghid pentru pr ofesori ,
București, Ed. Prognosis
25. Stoica A. (2003) Evaluarea progresului școlar. De la teorie la practică. București,
Humanitas Educațional.
26. Badea, D. (2001) Rugby. Fundamente teoretice și metodice , București, FEST
27. Cârstocea V. și colab. (2001) Schi. Te orie și metodică , București, Editura Printech
28. Cismaș Gh. (1987) Lupte greco -romane: Elemente de teorie și metodica de
antrenament , București, Editura Sport Turism
29. Croitoru D., Șerban. M. (2002) Volei în școală , București, Editura Semne
30. Florescu C., Moci ani V. (1983) Canotaj , București ,Editura Sport -Turism

25
31. Hantău I., Bocioacă L. (1998) Antrenamentul în judo. Pregătirea fizică și tehnică ,
Editura Universității din Pitești
32. Jivan I. (1999) Înot – tratat metodic, București, Editura Printech
33. Macovei S. (19 99) Gimnastica ritmică de performanță . ANEFS
34. Marinescu Gh. (2000) Polo pe apă – tehnică . Editura Printech, București,

Bibliografie:
Anca Dragu – Psihologia activitatii sportive, Editura Didactica si Pedagogica R.A. Bucuresti,
2003.
Irina Holdevici, Flo rentina Tonita, Mihai Epuran – Psihologia sportului de performanta –
Teorie si practica – Editura FEST (Fundatia pentru Formarea sI Educarea prin Sport a
Tinerilor),
Bucuresti, 2001
Hugh Coolican – Applied Psychology – Hodder and Stoughton, London, 1996.

Particularități de dezvoltare a copilului școlar (7..18 ani)
Dezvoltarea somatică
Reprezintă maturizarea biologică, care urmărește modificările pubertale. Pe plan psiho -intelectual și
psiho -social se urmăresc operații intelectuale logico -deductive, struc turarea personalității, modificări
comportamentale în relațiile sociale.
Patologia privește tulburările de vedere, de postură (deformări toracice), endocrine, ale
comportamentului psiho -afectiv.
La copiii de 7..10 ani înălțimea crește cu 5..6cm / an, iar g reutatea cu 2Kg / an. La 10 ani creșterea
este intensă, înălțimea crește cu 7..8 cm, iar greutatea cu 5..6Kg / an. După pubertate, înălțimea
crește cu 1,5..2cm, iar greutatea cu 1..2Kg, perimetrul cranian crește cu 3..4cm / an.
Modificarea pubertală
Băieți
Până la 8..9 ani, aspectul corporal este infantil, apoi apar modificări legate de procese de creștere
care sunt evidente la 10..11 ani, când se inregistrează o creștere a organelor genitale interne și
externe. La 12 ani, apare pilozitatea pelvină (pubarhă ), la 13 ani se instalează secreția prostatică. Se

26
continuă dezvoltarea organelor genitale și creșterea în înălțime. Se semnalează fenomene de telarhă
(dezvoltarea areolei mamare), mai pregnantă și precoce la fete.
La 14..15 ani apare pilozitatea axilară ș i se schimbă vocea. Pot apare fenomene de ginecomastie.
La 15..16 ani celulele gonadice sunt mature și apare pilozitate facială.
La 16..17 ani pilozitatea pubiană capătă aspect masculin și poate apare acnee juvenilă.
La 17..19 ani începe osificarea cartila jelor de conjugare.
Fete
Până la 8..9 ani există o dezvoltare lentă a uterului. După 9 ani creșterea este rapidă, încât la 10..11
ani se înregistrează dezvoltarea miometrului, secreție vaginală cu pH acid și apariția fenomenului de
telarhă și pubarhă.
La 11..12 ani continuă creșterea glandei mamare și a organelor genitale interne și se externe. Crește
bazinul și apare pilozitatea axilară.
La 12..14 ani apare primul ciclu lunar (menarhă). Acest moment este legat de factorul genetic sub
acțiunea căruia se rea lizează maturizarea centrilor nervoși viscerali. Condițiile de viață (stres psihic,
nivel cultural și educațional) pot întârzia declanșarea pubertății.
Dizarmonii evolutive
Băieți: tendință la obezitate, aspect corporal ginoid, ginecomastie. Trăsăturile ma sculine
apar după 10..15 ani.
Fete: dezechilibru tireo -ovarian, gușă puberală(modificare trecătoare însoțită de hipertrofie,
uneori poate necesita tratament). Maturizarea pubertală precoce determină dezadaptări de
la viața de colectivitate: crește rapid î n înălțime, ceea ce duce la dizarmonie staturo –
puberală, fatigabilitate exagerată, colaps ortostatic, albuminare ortostatică (?).
Aparatul respirator
Crește permeabilitatea căilor respiratorii, se dezvoltă sinusurile feței datorită creșterii masivului
facial. Cutia toracică se apropie de aspectul adult, prin coborârea treptată a sternului, cu poziție
oblică a coastelor.
Creșterea rapidă în înălțime și postura deficitară pot duce la tulburări de statică a coloanei
vertebrale: status cifotic, care poate deter mina modificări permanente: cifo -scolioze, cifoze
accentuate. Aceste modificări perturbă mișcările respiratorii.
Evoluția ampliației toracice: 5..7cm mai mult față de perioada anterioară. Capacitatea vitală este mai
mare la băieți cu 200..500cm3.

27
Aparatul cardiovascular
Masa cardiacă crește rapid, în special ventriculul stâng, care la 17 ani este de 3 ori mai mare decât
ventriculul drept. Frecvența cardiacă este mai mică decât în perioada precedentă: 78..80 / min.
Tensiunea arterială este mai mică la fete. În preajma instalării pubertății apare HTA juvenilă la 5..7%,
care, dacă nu apar afectări renale și endocrine, are evoluție bună.
Aparatul digestiv
Importată este creșterea acidității gastrice. Copilul care nu respectă mesele și este stresat face ulcer.
Schimbarea dentiției are loc între 6 și 18..25 ani.
Sistemul nervos
Se continuă creșterea masei encefalice. L a13..18 ani cresc preponderent lobii frontali și regiunea
hipotalamo -hipofizară. Se dezvoltă legăturile nervoase între zonele corticale și subcorti cale.
Dezvoltarea vorbirii
Între 6..18 ani se produce dezvoltarea foneticii limbii, creșterea fondului lexical, creșterea debitului
verbal (în special la 10..13 ani: 60..120 semnale / min): tahilalii. Fondul lexical crește în funcție de
cultura primită. Se formează un stil personal de exprimare verbală.
Sunt prezente tulburări de vorbire la 10..12%: dislalii, rotacism, sâsâială, disfonii (rhinolalia, balbism).
Cauze: retardat mintal, surditate în grade variate, tulburări psihice (autism infantil), disfazie de
dezvoltare legată de procesul evolutiv în perioada școlară.
Dezvoltarea limbajului citit
Învățarea este mai dificilă decât pentru cel verbal. Interesul pentru citit este întârziat de ambianță.
Învățarea se realizează în trepte:
➢ Lectura subsilabică: clas a I, recunoaște literele, 6..8 ani
➢ Lectura silabică: recunoaște cuvinte: 8..9 ani
➢ Lectura cuvintelor
➢ Lectura monotonă: 9..10 ani
➢ Lectura expresivă: este rezultatul perceperii, se concentrează asupra ideii
Tulburările se numesc dislexii și apar concomitent cu tulburările de scris. 35% din dislexii apar la copiii
din clasa I.
Cauzele tulburării cititului:
➢ Retardat mental
➢ Tulburări senzoriale: surditate de diferite grade
➢ Tulburări de lateralizare
Legastenie: capacitate redusă de învățare a scrisului și cititul ui; nu se însoțește de nici una dintre
cauzele anterioare, are origine în componenta familială.
Limbajul scris

28
Presupune persistența și existența unor capacități de coordonare oculo -manuală. Deprinderea
motorie presupune legături corticale între zone parie tale și temporooccipitale. Pentru școlarii mici
este mai greu de scris oblic.
Tulburările se numesc disgrafii : apar la 35% din copiii din clasele mici.
➢ Înlocuirea literelor ce seamănă între ele.
➢ Adaos de litere
➢ Omisiuni de litere
➢ Aspect grafic: trăsături n esigure, inegalitatea literelor, liniile nu sunt respectate
Discalculii
Sunt tulburări de calcul aritmetic. Cauzele sunt aceleași ca la tulburările de citit. Mai pot fi: tulburări
de schemă corporală, tulburări de coordonare oculo -manuală (lateralitate neo mogenă sau
încrucișată).
Contrarierea, obligarea copiilor stângaci să scrie cu mâna dreaptă duce la:
➢ Strabism
➢ Modificări psihomotorii
➢ Hiperexcitabilitate manuală
➢ Ticuri
➢ Tulburări intelectuale: dislexie, disgrafie, balbism
➢ Enurezis
➢ Tulburări afective: atitu dine negativă față de școală, timiditate, agresivitate
➢ Anxietate, negativism, irascibilitate
Stângăcia este mai frecventă la persoanele cu epilepsie, tulburări de limbaj, strabism.
Comportamentul cognitiv
Are la bază perfecționarea vederii în adâncime (cre ște capacitatea de analiză a spațiului, a distanțelor
dintre obiecte, dintre litere, etc.) și scade pragul de interferență cromatică.
Se perfecționează auzul și diferențierea tonală. Tulburări de auz există la 40%. Expunerea la zgomot
peste 90..100 dB poat e duce la surditate precoce.
Atenția se perfecționează. Concentrarea voluntară ajunge la 50 de minute în clasa a V -a. Activitatea
perceptivă este dirijată activ, cu scop, și este subordonată gândirii.
Randamentul intelectual crește de 7..10 ori între 7..10 ani.
Memoria cu caracter concret în primii ani devine logică în adolescență.

Inteligența este la cote maxime la 18..20 de ani. Depinde de factori ereditari 80% și de factori de
mediu 20%. Influența este mai pregnantă la băieți. Factorul educațional este decisiv pentru
dezvoltare.
Inteligența este de mai multe tipuri:

29
➢ Lingvistică
➢ Muzicală
➢ Spațială
➢ Logică
➢ Kinestezică, etc.
Performanțele școlare au la bază inteligența datorată factorilor ereditari.
Reușita școlară depinde de factori interni (genetici) și ext erni (psihosocial, psihopedagogic,
ergonomic, igienic.

Maturizarea afectivă este legată de dezvoltarea capacității de integrare socială: apropiere de sexul
opus, dezvoltarea personalității.
Elementele care duc la perturbări de personalitate sunt: climat f amilial și social negativ, condiție
socio -economică precară.
Semne precoce în dezorganizarea psihică:
➢ Comportament neadecvat realității: autism, izolare , înfruntare brutal -agresivă.
➢ Preferința spre folosirea anumitor obiecte
➢ Activitate cognitivă insuficie ntă
➢ Viață imaginativă săracă, bizară
➢ Restrângerea sferei afective până la distorsiuni bizare. Sunt predispuși la psihoze.
Sindromul hiperkinetic (școlar):
➢ Deficit de atenție
➢ Impulsivitate
➢ Hiperactiv
La vârsta prepuberală incidența este de 3%.

Alte tulbură ri ce mai pot apare:
➢ Ticuri: 4..5%, mai ales la băieți.
➢ Roaderea unghiilor
➢ Tulburări ale apetitului
Fetele pot prezenta (în medii dezorganizate):
➢ Hiperemotivitate
➢ Manifestări perverse
➢ Furt, minciună, delicvență
Procesul de învățământ
Implică tot organismul : SN, aparat respirator, aparat cardiovascular.
La sfârșitul orelor scade capacitatea vitală datorită oboselii. În prima fază apare o creștere a alurii
ventriculare și HTA, apoi TA scade spre sfârșitul zilelor de lucru.

30

Componenta emoțional afectivă: Tona litatea crescută asigură un randament bun.

Factori care influențează capacitatea de lucru:
➢ Vârsta
➢ Dezvoltarea neuropsihomotorie
➢ Starea de sănătate
➢ Intensitatea și durata efortului
➢ Caracterul solicitării
➢ Condițiile de lucru

Curba fiziologică de efort:
➢ Crește treptat: ora 7..9 (maxim)
➢ Platou: 9..11 elevii mici, 9..12 elevii mari
➢ Scade între orele 11..14. (minim)
➢ Crește din nou între orele 15..19, dar nu la fel ca dimineața

Factori care scad randamentul:
➢ Durata orelor: nu trebuie să depășească 8 ore (la șco ală și acasă)
➢ Oboseală pregnantă a elevilor din clasa XII
➢ Starea de sănătate:
✓ Afecțiuni cronice: oculare, hipotrofii, rahitism, statica neadecvată
✓ Urmărirea morbidității
➢ Condiții de mediu
✓ Comportament cu risc: fumat, alcool.