ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR INGINERIA SECURITĂȚII ÎN INDUSTRIE 689 6789zadfgfgngngjx – PROIECT DE DIPLOMĂ – ABSOLVENT: SPÎNU IOAN-FĂNEL… [629194]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE
ȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR

INGINERIA SECURITĂȚII ÎN INDUSTRIE

689 6789zadfgfgngngjx
– PROIECT DE DIPLOMĂ –
ABSOLVENT: [anonimizat]:

2020

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

1
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DEȘTIINȚA ȘI INGINERIA MATERIALELOR
Specializarea: Ingineria Securității în Industrie

Tema Proiectului
Evaluarea riscurilor la postul de lucru
topitor la turnatoria de oțel

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

2

Cuprins
Introducere ………………………………………………………………………………………………………………………………. 3
Cap I. Noțiuni generale privind evaluarea riscurilor ……………………………………………………………………. 6
1.1 Noțiunea de risc ………………………………………………………………………………………………………………. 6
1.2 Prezentarea metodei I.N.C.D.P.M ………………………………………………………………………………………… 9
1.3 Aplicarea metodei I.N.C.D.P.M ……………………………………………………………………………………………. 13
Cap.2. Auditul securității și sănătății în muncă ………………………………………………………………………… 15
2.1 Generalități privind auditul securității și sănătății în muncă ……………………………………………. 15
2.1.1 Noțiunea de audit al securității și sănătății în muncă ……………………………………………….. 17
2.1.2 Auditul sistemului de management al SSM ……………………………………………………………… 18
2.1.3 Principiile de auditare si efectuarea auditului la fata locului …………………………………….. 20
Cap 3. Evaluarea riscurilor la postul de lucru topitor din cadrul S.C. …………………………………………. 24
ROMAN S.A. ……………………………………………………………………………………………………………………………. 24
3.1 Descrierea societății S.C. ROMAN S.A. ……………………………………………………………………….. 24
3.2 Prezentarea locului de muncă …………………………………………………………………………………… 24

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

3

Introducere

Securitatea si sănătatea în muncă reprezintă în prezent unul dintre domeniile cele mai
importante referitoare la ocuparea forței de muncă. Statele s-au preocupat pentru crearea
unui loc de muncă sigur sănătos, astfel s-au intensificat eforturile de dezvoltare economică,
socială și morală. Obținându-se drepturile fundamentale ale omului dar și cel de protecție în
muncă.
Având ca sursă generatoare prevederile Constituției României, Legea protecției muncii
reprezintă "legea fundamentală in baza căreia se realizează securitatea muncii in economia
națională " .
Se poate spune că securitatea și sănătatea în muncă este un domeniu al conceperii
organizării desfășurării proceselor de muncă, având rolul de prevenire a disfuncțiilor prin
măsuri și mijloace specifice sistemului de muncă, astfel încât condițiile de muncă să se
desfășoare în maximă eficiență. Scopul activității de sănătate și securitate in muncă este
protejarea de vieți, prin eliminarea tuturor accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale.
Înainte de începerea activității trebuie să cunoaștem problemele generale de baza,
axate pe factorii de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională care pot să apară in procesul
demuncă și principalele măsuri de combatere a acestora.
Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în țara noastră decurge din
legislația actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislația Uniunii Europene privind
sănătatea și securitatea in muncă.
Legea 319/2006, preluând Directiva Cadru 89/391/CEE, prevede ca: „angajatorul să
evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

4
echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajare
locurilor de muncă ".
Tot prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea 319/2006 au fost
introduse principiile prevenirii, datorită abordării globale a securității și sănătății în muncă,
determină schimbarea atitudinii angajatorilor și lucrătorilor, prin implicarea lor in prevenirea
accidentelor de muncă si a bolilor profesionale.
Normele generale de protecția muncii detaliază prevederile legislației primare din
domeniu și reglementează direcțiile generale ale activității preventive, ca măsurile de
prevenire comune a tuturor activităților. Sănătatea și securitatea in muncă este ansamblul de
activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea
procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor
persoane participante la procesul de muncă.
Un loc de muncă sigur și sănătos reprezintă un element esențial pentru a asigura
calitatea în muncă.
Obiective de urmărit:
 eliminarea pericolelor/riscurilor sau reducerea consecințelor potențiale la sursă;
 eliminarea sau modificarea împrejurărilor favorizante în vederea scăderii probabilității
de producere a unui eveniment nedorit (accidente de muncă, îmbolnăviri profesionale,
incidente periculoase);
 prevederea de măsuri și mijloace adecvate pentru a face față situațiilor de urgență.
Munca este o activitate conștientă îndreptată spre un anumit scop, in procesul căreia
omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el
și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.
Întreaga activitate productivă se desfășoară în timp și spațiu, în cadrul

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

5
unor condiții de mediu. Mediul de muncă include, pe de o parte mediul fizic ambient (condițiile
de microclimate, iluminat, zgomot, vibrații, radiații, noxe chimice, factori biologici etc).
Accidentele de muncă și bolile profesionale sunt rezultatul unor disfuncții ale sistemului de
muncă generate de dereglările elementelor sale constituent și/sau ale relațiilor dintre ele.
Factorii de risc de accidentare si îmbolnăvire profesională sunt factori proprii elementelor
sistemului de muncă care pot provoca, în anumite condiții, accidente de muncă sau boli
profesionale. La realizarea oricărei activități productive este necesar să existe o relație între
patru elemente: executantul – sarcina de munca – mijloacele de producție – mediul de muncă.
Condițiile de muncă nefavorabile duc la accidentare și îmbolnăvire profesională.
De aceea trebuie să organizăm locul de muncă astfel încât:
 să asigure condițiile de protecție și igienă a muncii;
 să evite pozițiile forțate nefirești ale corpului salariatului;
 să se asigure posibilitatea schimbării poziției corpului in timpul lucrului.
Pentru locurile de muncă ce solicită un efort fizic sau neuropsihic sporit sau în care există
factori nocivi de natură fizică, chimică sau biologică, se vor prevede măsuri de asigurare a unui
ritm si regim de muncă ce ar preveni vătămarea sănătății salariaților.
Lucrătorii care prestează muncă într-un microclimat cald (peste 30 grade °C) sau in unul
rece (sub 5 grade °C) vor beneficia de pauze pentru refacerea capacității de termoreglare a
organismului, ale căror durată și frecvență se stabilesc in funcție de intensitatea efortului si de
valorile componentelor microclimatului. În acest scop se vor asigura spații fixe sau mobile cu
microclimat corespunzător.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

6

Cap I. Noțiuni generale privind evaluarea riscurilor

1.1 Noțiunea de risc

Noțiunea este definită ca fiind “combinația dintre probabilitatea și gravitatea unei
leziuni sau atac la sănătatea ce poate surveni într-o situație periculoasă”.
Evaluarea riscurilor este procesul de estimare a riscurilor la care sunt supuse
securitatea și sănătatea in muncă.
Este o examinare sistematică a tuturor aspectelor muncii, luând în considerare:
 ceea ce ar putea cauza răniri sau vătămări;
 ce pericole ar putea fi eliminate;
 ce măsuri preventive sau de protecție sunt sau ar trebui sa fie adoptate pentru a
controla riscurile.
Evaluarea riscurilor presupune "identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul
analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației dintre doi parametri:
gravitatea si frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman".
Factorii ce trebuiesc luați in considerare la evaluarea riscului sunt:
a) Probabilitatea producerii unei leziuni sau afectării sănătății;
b) Gravitatea maximă previzibilă a leziunii sau afectării sănătății.
Probabilitatea reprezintă frecvența de apariție a evenimentului nedorit și poate fi
descrisă ca apariție potențială în unitatea de timp sau raportat la populație, element sau
situație.
Probabilitatea de producere a evenimentului periculos este determinată de:

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

7
– fiabilitatea echipamentelor tehnice si alte date statistice;
– date statistice legate de frecvența accidentelor si a îmbolnăvirilor profesionale;
– compararea riscurilor prezentate de sistemul analizat cu riscuri deja acceptate din
sisteme similare.
Gravitatea reprezintă evaluarea consecințelor celui mai grav accident, care ar putea fi provocat
de factorul de risc respectiv.
Gravitatea consecinței se poate estima prin:
 natura obiectivului protejat (bunuri, mediul înconjurător, persoane); gravitatea
leziunilor.;
 amploarea de manifestare a consecinței(o persoană, mai multe persoane);
 gravitatea leziunilor.
Gravitatea consecințelor are 7 clase după cum urmează:
 clasa 1: neglijabile (incapacitate de muncă mai mica de 3 zile);
 clasa 2: consecințe mici (incapacitate cuprinsă intre 3 – 45ztile, care necesită tratament
medical);
 clasa 3: consecințe medii (incapacitate 45 – 180 zile, tratament medical si spitalizare);
 clasa 4: consecințe mari (invaliditate gradul Ill);
 clasa 5: grave (invaliditate gradul Il):
 clasa 6: consecințe foarte grave (invaliditate gradul l);
 clasa 7: consecințe maxime (deces).
Celor 7 clase de gravitate s-au stabilit 7 niveluri de risc, în ordine crescătoare, respectiv
7 niveluri de securitate, dată fiind relația invers proporțională între cele două stări (risc —
securitate):
 N₁ —nivel minim de risc S₇-nivel maxim de securitate;
 N₂ — nivel foarte mic de risc S₆-nivel foarte mare de Securitate;

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

8
 N₃— nivel mic de risc S₅-nivel mare de Securitate;
 N₄— nivel mediu de risc S₄-nivel mediu de Securitate;
 N₅ — nivel mare de risc S₃-nivel mic de Securitate;
 N₆ — nivel foarte mare de risc S₂-nivel foarte mic de securitate;
 N₇ — nivel maxim de risc S₁-nivel minim de securitate;

S-a stabilit un studiu de securitate si are drept obiectiv stabilirea riscurilor acceptabile.
Tratarea riscului ridică două probleme:
cum se stabilesc coordonatele riscului: cuplul gravitate – probabilitate;
ce coordonate ale riscului se vor alege pentru a delimita zonele de acceptabilitate de cele de
inacceptabilitate.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

9
Curba ne arată când este riscul acceptabil sau inacceptabil. Un eveniment important
este reprezentat cu ajutorul unui punct având coordonatele "probabilitate" si
"gravitate".
Evenimentul A cu consecințe grave, dar puțin probabil, reprezintă un risc acceptabil în
timp ce evenimentul B cu consecințe mai puțin grave, dar cu o probabilitate mai mare
corespunde unui risc inacceptabil.
Prezentarea riscului pune două probleme:
 evaluarea probabilității de apariție a unui eveniment;
 criteriile de delimitare a riscului acceptabil.
Evaluarea trebuie structurați astfel încât să asigure abordarea tuturor pericolelor
riscurilor relevante: încercăm să le eliminăm, iar in cazul in care nu putem, le reducem.
1.2 Prezentarea metodei I.N.C.D.P.M

Această metodă a fost avizată de Ministerul Muncii si Solidarității Sociale în anul 1993 și
a fost experimentată până în prezent în majoritatea ramurilor industriale, aducându-i-se
permanent îmbunătățiri. Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorilor în
domeniul evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională au fost concepute si
sunt utilizate in prezent mai multe metode.
Metoda elaborată de I.N.C.D.P.M. București face parte din categoria metodelor analitice,
semicantitative și constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat (loc de
muncă) cu ajutorul unor liste de control prestabilite si cuantificarea dimensiunii riscului pentru
fiecare factor de risc in parte, pe baza combinației dintre gravitatea și frecvența consecinței
maxime previzibile.
Metoda I.N.C.D.P.M are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc pe loc de

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

10
muncă, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire
profesională.
Această metodă cuprinde două documente:
 Fisa de evaluare a riscurilor;
 Fișa de măsuri propuse.
Fișa de evaluare a riscurilor cuprinde:
 factorii de risc identificați;
 parametri de cuantificare ai acestora;
 consecința maximă previzibilă;
 clasele de gravitate și frecvență;
 nivelul de risc pentru fiecare factor de risc in parte;
 nivelul de fisc global pe loc de muncă.
Fișa de măsuri propuse conține măsurile tehnice și organizatorice necesare pentru
combaterea acțiunii fiecărui factor de risc de la locul de muncă evaluat, ierarhizate în funcție
de nivelurile de risc, începând cu nivelurile foarte mari. Datorită aplicării acestor măsuri la locul
de muncă se trece de la un nivel de risc superior, la niveluri inferioare. Această metodă poate
fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, cât și în faza de
exploatare.
Pentru faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de
protecție a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuții:
 analiza pe o baza științifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă;
 fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.
Metoda cuprinde următoarele etape, fiind obligatorii:
 constituirea echipei de evaluare;
 definirea sistemului de analizat (loc de muncă);

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

11
 identificarea factorilor de risc din sistem;
 evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;
 ierarhizarea riscurilor si stabilirea priorităților de prevenire;
 propunerea măsurilor de prevenire.
Se utilizează următoarele instrumente de lucru pentru evaluarea securității într-un sistem:
l. Lista de identificare a factorilor de risc;
2.Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman;
3. Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor;
4. Grila de evaluare a riscurilor;
5. Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;
6. Fisa locului de muncă – document centralizator
7. Fisa de măsuri propuse.
 Lista de identificare a factorilor de risc (Anexa I) este un formular care cuprinde, într-o
formă ușor identificabilă și comprimată, principalele categorii de factori de risc de
accidentare și îmbolnăvire ai sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă,
mijloace de producție si mediu de muncă).
 Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman este
un instrument ajutător in aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor și cuprinde
categoriile de leziuni, vătămări ale integrității sănătății organismului uman, localizarea
posibilă a consecințelor în raport cu structura anatomo-funcțională a organismului și
gravitatea minimă – maximă generică a consecinței (Anexa 2).
 Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra
organismului uman (Anexa 3) este o grilă de clasificare a consecințelor in clase de
gravitate si clase de probabilitate a producerii lor.
 Grila de evaluare a riscurilor are forma unui tabel, ale cărui linii sunt clasele de gravitate,

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

12
iar coloanele clasele de probabilitate. (Anexa 4)
Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente in sistemul analiz.at,
sub forma cuplului gravitate – frecventă de apariție.
 Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (Anexa 5), este construită pe
baza grilei de evaluare a riscurilor si este un instrument utilizat in aprecierea nivelului
riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.
În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit toate cuplurile gravitate – probabilitate
aferente nivelurilor de risc.
 Fisa de evaluare a locului de muncă (Anexa 6) este documentul centralizator al tuturor
operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare si/sau îmbolnăvire
profesională.
Acest formular cuprinde:
– date de identificare ale locului de muncă: unitatea, secția (atelierul), locul de muncă;
– date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;
– componentele generice ale sistemului de muncă;
– nominalizarea factorilor de risc identificați;
– explicitarea formelor concrete de manifestare ale factorilor de risc identificați
(descriere, parametri caracteristici funcționale);
– consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;
– clasa de gravitate si probabilitate previzionată;
– nivelul de risc.
 Fisa de măsuri propuse (Anexa 7) este un formular pentru centralizarea măsurilor de
prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul
securității muncii.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

13
1.3 Aplicarea metodei I.N.C.D.P.M

Procedura de lucru

 Constituirea echipei de analiză și evaluare
Un prim pas este acela de a constitui echipa de analiză și evaluare, care cuprinde specialiști în
domeniul securității muncii și tehnologi. La începerea activității membrii echipei trebuie să
cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile de lucru.

 Descrierea sistemului de analizat
Pentru realizarea sistemului de analizat se efectuează o descriere detaliată a locului de muncă,
se urmărește :
 descrierea și identificarea componentelor sistemului;
 modul de funcționare al sistemului, scopul acestuia;
 descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile utilajele folosite –
parametri si caracteristici funcționale, unelte etc;
 precizarea sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fișei postului,
a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent);
 descrierea condițiilor de mediu existente;
 precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza
normelor si standardelor de securitate a muncii.
 Identificarea factorilor de risc din sistem
 Pentru realizarea acestei etape se stabilește fiecare componentă a sistemului de
muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite ce disfuncții poate
prezenta, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare (Anexa l).

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

14
La identificarea tuturor riscurilor posibile este necesară simularea funcționării sistemului si
deducerea respectivelor abateri.
Identificarea riscurilor se poate efectua:
– fie printr-o analiză verbală cu tehnologul;
– fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

Analiza verbală cu tehnologul se realizează in cazul unor locuri de muncă puțin
periculoase. Simularea se poate realiza, pe un model experimental sau prin procesare pe
computer.
Factorii de risc identificați se înscriu in Fișa de evaluare a locului de muncă, unde se
mai specifică, in aceeași etapă, și forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora și
dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivul factor (de exemplu, rezistenta la
apăsare, forfecare, greutate dimensiuni, curba Cz etc.).
 Evaluarea riscurilor
Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

n
1=iin
1=iii
r
rRr
=N

unde:
Nr – nivelul de risc global pe loc de muncă;
ri – rangul factorului de risc „i";
Ri – nivelul de risc pentru factorul de risc „i";
n- numărul factorilor de risc identificați la locul de muncă.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

15
Nivelul de securitate (NS) pe loc de muncă se identifică pe scala de încadrare a
nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporționalității nivelurilor de risc
și securitate.
Se stabilesc măsurile de prevenire și protecție, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de
risc/securitate a muncii in ordinea:
 7- 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;
 1 – 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.
Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. În raport trebuie
precizat modul de desfășurare a analizei, persoanele implicate, rezultatele evaluării, respectiv
fișele locurilor de muncă cu nivelurile de risc, interpretarea rezultatelor evaluării, fișele de
măsuri de prevenire.
Cap.2. Auditul securității și sănătății în muncă
2.1 Generalități privind auditul securității și sănătății în muncă

Strategia de dezvoltare economica a României și de integrare în Uniunea Europeană
prevede Ca obiectiv prioritar adoptarea aquis-ului comunitar in domeniul SSM din
perspectiva asigurării cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă.
Legislația in vigoare a adus o serie de modificări substanțiale in ceea ce
privește sarcinile și responsabilitățile angajatorilor și angajaților în domeniul SSM. Astfel au
fost introduse " noțiunile de sistem de management al securității și sănătății în muncă" si de
audit al securității și sănătății în muncă".
Scopul auditului SSM este de a evalua neconformitățile în raport cu reglementările in
vigoare din domeniu și de a concepe acțiunile corective necesare pentru eliminarea acestor
neconformități.
Scopurile auditului sunt:

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

16
 evaluarea conformităților locurilor de muncă cu cerințele de SSM prevăzute in
reglementările din domeniu;
 evaluarea conformității ansamblului întreprinderii cu cerințele de SSM;
 evaluarea conformității proceselor tehnologice și a echipamentelor de muncă (EM) cu
 cerințele de SSM;
 evaluarea conformității produselor cu cerințele de SSM;
 identificarea punctelor critice, surse ale deficientelor, din punct de vedere al SSM;
 urmărirea aplicării măsurilor corective și de îmbunătățire a activităților de SSM.
Pentru o eficiență bună a auditului SSM este nevoie în mare măsură de componența și
de competența echipei de auditori. În domeniul auditării securității și sănătății în muncă
auditorul trebuie să aibă un bagaj solid de cunoștințe specifice domeniului, dobândite printr-o
formă de pregătire organizată de instituțiile abilitate, completate apoi prin experiență practică
și actualizate periodic.
Auditorul de securitate și sănătate în muncă este inclus in categoriile de personal cu
atribuții specifice în domeniul securității și sănătății în muncă, alături de specialistul în
securitatea în muncă, evaluatorul de riscuri de accidentare îmbolnăvire profesională în
sistemul de muncă și de medicul de medicina muncii.
Dovezile auditului sunt constituite din totalitatea informațiilor obținute prin interviuri,
examinarea documentelor și examinarea conformității activităților și a condițiilor cu
prevederile reglementărilor în domeniul SSM. Auditul SSM nu trebuie confundat cu activitățile
de inspecție a SSM sau de supraveghere a SSM, care urmăresc controlul proceselor sau a
produselor din punct de vedere a SSM-ului.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

17

2.1.1 Noțiunea de audit al securității și sănătății în muncă

Prin audit se înțelege procesul sistematic, independent și documentat în scopul obținerii
de dovezi de audit și evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt
îndeplinite criteriile de audit. "Procesul sistematic" al auditului securității și sănătății în muncă
presupune ca această activitate să fie programată și planificată în funcție de tipul și scopul
auditului.
Auditul este format din următoarele criterii: totalitatea prevederilor legale, standardelor
și cerințelor specifice unității, față de care auditorul compară dovezile de audit colectate,
privind obiectivul audiat. Criteriile de audit sunt identificate înainte de începerea auditului și
sunt selectate in funcție de tipul de audit si de scopul efectuării auditului.
În funcție de cele două categorii de audituri, criteriile pot fi diferențiate astfel:
-cerințe ale legislației de SSM si/sau principii, reguli de bună practică – pentru auditul de
conformitate;
-cerințe ale modelului de sistem pentru auditul de sistem.
Fig.2.1 Clasificarea auditurilor SSM

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

18
2.1.2 Auditul sistemului de management al SSM

Auditul sistemului de management al SSM cuprinde:
 auditul de pre-evaluare, se efectuează înaintea auditului de certificare a sistemului de
management al SSM;
 auditul de certificate, se efectuează de către un organism extern. abilitat in vederea
certificării sistemului de management al SSM implementat;
 auditul de supraveghere, se efectuează periodic, după certificarea sistemului de
management al SSM.
Audituri de conformitate cu prevederile legislației în domeniul SSM, în această categorie intră:
 audituri privind conformitatea locurilor de muncă cu cerințele de SSM prevăzute de
reglementările în domeniu (Hotărârile de Guvern – ex. HG nr. 1091 privind cerințele
minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă, HG nr. 1051 privind cerințele
minime de securitate și sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă
riscuri mari pentru lucrători;
 audituri privind conformitatea ansamblului întreprinderii cu cerințele de SSM prevăzute
în special de Legea securității și sănătății în muncă nr.319/2006 și Normele
metodologice de aplicare a prevederilor acestei legi;
 audituri privind conformitatea proceselor tehnologice, a echipamentelor tehnice cu
cerințele de SSM prevăzute in HG nr.1146 privind cerințele minime de securitate și
sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;
 audituri privind conformitatea produselor cu cerințele de SSM prevăzute in standardele
de securitate a muncii.
În funcție de raportul existent între auditor auditat, auditurile pot fi (conform ISO 19011:2002);

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

19
 interne sau de primă parte (auditorul și auditatul fac parte din cadrul aceleiași
organizații);
 externe sau de secundă parte (auditorul este beneficiarul direct al auditului nu face
parte din aceeași organizație cu auditatul);
 externe sau de terță parte (auditorul realizează auditul la solicitarea beneficiarului
auditului).
În funcție de domeniul auditului, se pot diferenția:
 audituri orizontale;
 audituri verticale;
 audituri aleatoare.
În funcție de Sistemul de notare utilizat, auditurile pot fi:
 audituri care urmăresc o evaluare calitativă, la care indicatorii au aceeași importanță
și sunt apreciați prin Da, Nu sau Nu e cazul;
 audituri care urmăresc o evaluare cantitativă, la care indicatorii pot avea diferite grade
de importanță, marcate prin coeficienți de ponderare, iar aprecierea se face prin
acordarea unui punctaj sau a unei valori procentuale.
După scopul in care sunt efectuate, auditurile de SSM pot fi:
 interne (au ca scop evaluarea conformității cu cerințele de SSM a locurilor de muncă din
cadrul întreprinderii);
 externe (care urmăresc în principal evaluarea capacității angajatorului de a asigura un
anumit nivel de SSM în cadrul întreprinderii și se efectuează de către un organism
neutru).

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

20
2.1.3 Principiile de auditare si efectuarea auditului la fata locului

Principiile următoare care se referă la auditori sunt
 Comportament etic – baza profesionalismului
Încrederea, integritatea, confidențialitatea si discreția sunt esențiale pentru auditare.
 Prezentare corectă – obligația de a raporta adevărul și cu acuratețe
Constatările auditului, concluziile auditului și raportul de audit reflectă cu fidelitate și acuratețe
activitățile de audit. Obstacolele semnificative întâlnite pe parcursul auditului și opiniile
divergente și nerezolvate între echipa de audit și auditat sunt raportate.
 Responsabilitate profesională – aplicarea perseverenței și a judecății în auditare
Atitudinea profesională practicată de auditori este în concordanță cu importanța sarcinii pe
care o efectuează cu încrederea acordată de cifre clienții auditului. Să aibă competența
necesară este o condiție prealabilă importantă.

Principiile următoare se referă la procesul de audit
 Independența- baza pentru imparțialitatea și obiectivitatea concluziilor auditului
Auditorii sunt independenți de activitatea pe care o auditează și sunt liberi de orice influențe și
conflicte de interese. Auditorii mențin o gândire obiectivă pe toată durata unui proces de audit
pentru a se asigura că se bazează numai pe dovezi în stabilirea constatărilor și a concluziilor
auditului.
 Utilizarea dovezilor – baza relațională pentru a ajunge la concluzii de încredere și
reproductibile într-un proces sistematic de audit.
Dovada auditului este verificabilă. Se bazează pe eșantioane ale informațiilor disponibile, din
moment ce auditul este efectuat într-o perioadă finită de timp cu resurse limitate. Utilizarea

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

21
corespunzătoare a eșantionării este strâns legată de încrederea care poate fi plasată în
concluziile auditului.

Pregătirea planului de audit
Planul de audit ar trebui să includă sau să descrie:
 Obiectivele auditului;
 Criteriile de audit 'i orice documente de referință;
 Domeniul auditului, inclusiv identificarea unităților organizaționale funcționale,
precum și a proceselor care urmează să fie auditate;
 Datele și locațiile unde se vor desfășura activitățile de audit;
 Rolurile și responsabilitățile membrilor echipei de audit a persoanelor care îl însoțesc;
 Aspecte referitoare la confidențialitate.

Atribuirea activităților în cadrul echipei de audit
 Conducătorul echipei de audit, consultându-se cu echipa de audit, ar trebui să aloce
fiecărui membru responsabilitatea pentru auditarea proceselor, funcțiilor, locurilor,
zonelor sau activităților specifice sistemului.
 Membrii echipei de audit ar trebui să analizeze informațiile relevante referitoare la
activitățile de audit și să se pregătească documentele de lucru necesare pentru
acestea.

Efectuarea auditului la fața locului
Desfășurarea ședinței de deschidere
 prezentarea participanților, inclusiv o scurtă descriere a acestora;
 confirmarea obiectivelor auditului, a domeniului de aplicare a criteriilor;

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

22
 confirmarea programului auditului – data și ora pentru ședința de închidere;
 metodele procedurile care vor fi utilizate pentru efectuarea auditului, inclusiv
înștiințarea auditatului;
 confirmarea aspectelor referitoare la confidențialitate;
 confirmarea disponibilității, rolurilor și identității ghizilor;
 metoda de raportare inclusiv clasificarea neconformităților;
 informații despre condițiile în care auditul poate fi terminat
Metodele de colectare a informațiilor include:
 Interviul (auditorul întreabă și tace/răspunde auditatului)
 Observarea activităților (se ia legătura cu mai multe persoane)
 Analiza documentelor.

Conducerea unui program de audit
Scopul unui program de audituri este să planifice tipul și numărul auditurilor, să identifice să
fumizeze resursele necesare pentru a le efectua. Programul de audit poate include audituri cu
o varietate de obiective în funcție de mărimea, natura complexitatea organizației care urmează
a fi auditați, programul de audit poate include unul, sau mai multe audituri comune sau
combinate.

Responsabilitățile, resursele si procedurile pentru programul de audit
Responsabilități
Responsabilitatea pentru conducerea unui program de audit ar trebui så fie atributia uneia sau
mai multor persoane care înțeleg principiile de audit, care au competența de auditor și aplică
tehnicile de audit.
Resurse

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

23
 resurse financiare pentru a conduce activitatea de audit;
 tehnici de audit;
 procese pentru a menține competenta auditorilor;
 durata auditurilor.
Proceduri
Procedurile programului de audit trebuie să includă:
 asigurarea competentei auditorilor;
 selectarea echipei de audit corespunzătoare;
 efectuarea auditurilor;
 menționarea înregistrărilor programului de audit;
 monitorizarea realizării și îmbunătățirea programului de audit.
Înregistrări ale programului de audit

Trebuie menținute înregistrări pentru fiecare audit în parte cum sunt:
 Planuri de audit;
 Rapoarte de audit:
 Rapoarte de neconformitate;
 Rapoarte de acțiuni corective si preventive;
 Rezultate ale analizei programului de audit;
 Înregistrări ale personalului utilizat in audit.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

24

Cap 3. Evaluarea riscurilor la postul de lucru topitor din cadrul S.C.
ROMAN S.A.

3.1 Descrierea societății S.C. ROMAN S.A.

S.C. Roman S.A. este o întreprindere brașoveană specializată în proiectarea și construcția
de autocamioane, autobuze și autoutilitare. A fost înființată în 1921, sub numele de ROMLOC,
producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare automobile. Astăzi, S.C. Roman S.A.
produce autovehicule diverse cu design nou, modern si atractiv cum ar fi:
 autobuze
 autocamioane
 autospeciale
 motoare
 axe
 punți etc.
Întreprinderea este amplasată în partea de sud a municipiului Brașov pe o suprafață de cca.
115 ha.
3.2 Prezentarea locului de muncă

Hala de turnătorie este situată in în incinta întreprinderii Roman, având secții și ateliere
separate. Amplasarea diferitelor ateliere de turnătorie sunt în concordanță cu fluxul tehnologic
cel mai rațional, anume:
 secția de pregătire a materialului;

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

25

 secția de pregătire a încrcăturii pentru cuptor;
 secția de elaborare a oțelului.
Faza de elaborare a oțelului se efectuează la un etaj mai sus de secția de turnare –
formare. Echipa de muncitori este formată din topitori și șeful de echipă.
Prima secție cuprinde pregătirea materialului. Materialele utilizate în secția de elaborare a
oțelului sunt: CaCO₃, FeCr, FeMn, FeSi.

Fig. 3.1 Ladă cu CaCo₃ Fig.3.2 Ladă cu FeCr

Fig. 3.3 Ladă cu FeMn Fig.3.4 Ladă cu FeSi

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

26

Aici se stivuiesc materialele, se încarcă benele cu material (înălțimea materialului
depozitat nedepășind 25 m). Materialul se scoate din stivă numai prin partea superioară,
acestea se vor depozita numai sub supravegherea unei persoane desemnate în acest sens.
Pentru a asigura condiții corespunzătoare obținerii unei calități superioare la elaborarea se
utilizează încărcături metalice, șeful de echipă luând decizia în legătură cu cantitatea necesară
de deșeuri feroase pentru pregătirea benelor.
Cea de-a doua secție este cea de pregătire a încărcăturii pentru cuptor. În această secție
se cântăresc materialele, după care cu ajutorul macaralei se transportă benele împreună cu

Fig. 3.5 Bene

Cea de-a treia secție este cea de elaborare a 0!eIuIui. Aceasta cuprinde:
 cabina de comandă;
 camera transformatorului;
 cuptorul electric cu arc tip Heroult.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

27
Aici se efectuează încărcătura cuptorului și topirea încărcăturii. Se încarcă cuptorul, se
începe topirea prin cuplarea arcului electric și se insuflă in baia metalică oxigen gazos și masa
de spumare a zgurii. După topirea completă a fierului vechi, se prelevă proba pentru
determinarea compoziției chimice a băii metalice, următorul pas este măsurarea temperaturii
oțelului trebuie sa fie între 1640-1660 C, urmând evacuarea în oala cu dop.

Fig. 3.6 Cuptorul cu arc electric tip H éroult

Evacuarea otelului se face de la pupitrul de comandă aflat în dreapta a cuptorului.
Evacuarea are în vedere deșarjarea a 100 t Oțel fără zgură.
Înainte ca orificiul de evacuare să fie deschis cuptorul este inclinat cu + 3 ° (poziția de
evacuare) pentru creșterea nivelului de oțel lichid deasupra orificiului de evacuare.

Universitatea Transilvania din Brașov Proiect de diplomă
Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor 2020
Specializarea – Ingineria Securității în Industrie Spînu Ioan-Fănel

28
Este necesar să se incline cuptorul în spate înainte de atingerea greutății normale
evacuate, deoarece Oțelul continuă să curgă din orificiul de evacuare în timpul înclinării pe
spate.
Pentru procedura de evacuare dispozitivul de basculare este acționat exclusiv de la
panoul de control din partea opusă a orificiului de evacuare. Din motive de siguranță se verifică
dacă platforma este curată și liberă deoarece când oțelul curge liber, muncitorul trebuie să
părăsească rapid zona.