Eficiența și eficacitatea auditului intern pentru entitățile [629190]

1

Suport curs

“Eficiența și eficacitatea auditului intern pentru entitățile
publice ”

Lector curs: Prof.univ.dr. Minica Boaja

2 Cuprins

CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 3
Auditul public intern – aspecte generale ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
1.1 Domeniul de aplicare a auditului public intern ………………………….. ………………………….. 3
1.1.1 Rolul auditului public intern ………………………….. ………………………….. …………………. 4
1.1.2 Structura de audit public intern ………………………….. ………………………….. …………….. 4
1.1.3 Atribuțiile structurii de audit public intern ………………………….. ………………………….. 5
1.1.4 Organizarea auditului public intern ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.2 Normele internaționale privind a uditul intern ………………………….. ………………………….. .. 6
1.3 Structura de audit intern din România ………………………….. ………………………….. ………….. 7
1.4 Norme generale de audit public intern în România ………………………….. ………………….. 17

Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
Standardul ocupațional “Auditor în sectorul public” ………………………….. …………………………. 18

Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 69
Planificarea derulării misiunilor de Audit Public Intern ………………………….. …………………….. 69
3. 1 Planul anual de audit public intern ………………………….. ………………………….. ……………. 69
3. 2 Condițiile necesare pentru realizarea misiunilor de audit public intern …………………… 79

Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 81

3 CAPITOLUL 1
Auditul public intern – aspecte generale

1.1 Domeniul de aplicare a auditului public intern
Domeniul de aplicare a au ditului intern a cunoscut numeroase dispute între specialiști
și în consecință au apărut noi termeni pentru trasarea drumului parcurs. S -a constatat astfel că
este nevoie de timp pentru “fixarea” unei terminologii și chiar și după stabilirea acesteia se
mai găsesc interpretări divergente cu privire la sensul care trebuie dat cuvintelor. În realitate,
este vorba doar de un clasament și imediat ce ne va fi clară filozofia clasamentului, cuvintele
își vor regăsi în mod natural locul ce le revine.
Auditul inte rn poate fi apreciat în funcție de următoarele elemente:
a) consiliere acordată managerului; auditul intern reprezintă o funcție de asistență a
managerului, pentru a -i permite să -și administreze mai bine activitățile; auditorul intern
consiliază, asistă, reco mandă, dar nu decide, obligația lui fiind de a reprezenta un mijloc care
să contribuie la îmbunătățirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra activităților
sale;
b) ajutor dat salariaților fără a -i judeca; obiectivele auditului intern trebuie să d ucă la
îmbunătățirea rezultatelor existente și nu judecata în sine a celor vinovați de anumite
neajunsuri, deficiențe;
c) independența totală a auditorilor interni, care se regăsește sub două aspecte:
independența compartimentului în cadrul organizației (este subordonată la cel mai înalt nivel),
respectiv independența auditorilor interni, care le asigură obiectivitatea în activitatea
desfășurată.
Domeniul de aplicare al auditului intern poate fi considerat ca fiind universal și
înțeles ca atare din două punct e de vedere:
– este o funcție universală deoarece se aplică tuturor organizațiilor;
– este o funcție universală deoarece se aplică tuturor funcțiilor, acolo unde acestea se
exercită.
Primele vizate sunt întreprinderile, indiferent de mărimea lor. În primul rând marile
întreprinderi și în mod special întreprinderile multinaționale, de la care a și început de fapt să
se extindă această tendință. Dar auditul intern mai vizează și întreprinderile mici și mijlocii în
măsura în care, bineînțeles, pot suporta cost urile pentru funcționarea unui serviciu de audit
intern.

4 Auditul intern există și funcționează în toate organizațiile , oricare ar fi domeniul de
activitate al acestora. Inițial el s -a născut din practica întreprinderilor multinaționale, apoi a
fost transf erat celor naționale, după care a fost asimilat în administrație. În România, auditul
intern este impus instituțiilor publice și structurilor asimilate acestora și recomandat entităților
din sistemul privat.
Obiectivele și metodologia auditului intern sunt universale în sensul că se aplică
tuturor activităților , ceea ce permite un mai bun control asupra acestora.

1.1.1 Rolul auditului public intern
Auditul public intern, conform Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, este
definit ca activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere
conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând
activitățile entității publice. Astfel, auditul public intern ajută entitatea publică să -și
îndeplinească obiectivele printr -o abordare sistematică și metodică, care evaluează și
îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiune a riscului, a
controlului și proceselor de administrare.
În aceste condiții, r olul auditulu i public intern este de a contribui la buna și efectiva
gestiune a fondurilor publice, iar aportul structurii de audit public intern constă în promovarea
unei culturi privind realizarea unui management efectiv și eficient în cadrul entității publice.
Obiec tivele misiunii de audit public intern
În principal, unei misiuni de audit i se pot atribui trei obiective principale:
– asigurarea conformității procedurilor și a operațiunilor cu normele legale -auditul
de regularitate;
– evaluarea rezultatelor privind obiec tivele urmărite și examinarea impactului
efectiv – auditul de performanță.

1.1.2 Structura de audit public intern
Structura de audit public intern este constituită la nivelul entităților publice,
conducătorul entității publice sau organul de conducere col ectivă care are obligația instituirii
cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern.
La instituțiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entități publice, auditul
public intern se limitează la auditul de regularitate și se efectuează de către compartimentele
de audit public intern ale M inisterul Finanțelor Publice .

5 Conducătorul entității publice subordonate poate stabili și menține un compartiment
funcțional de audit public intern, cu acordul entității publice de la nivelul ierarhic imediat
superior, iar dacă această structură nu se înființează, auditul entității respective se efectuează
de către structura de audit public intern al entității publice de la nivelul ierarhic superior.
Structura de audit pu blic intern funcționează în subordinea directă a conducătorului
entității publice, exercitând o funcție distinctă și independentă de activitățile entității publice.
Prin atribuțiile sale structura de audit public intern nu trebuie să fie implicată în elabo rarea
procedurilor de control intern.
În conformitate cu legislația în vigoare, misiunea structurii de audit public intern este
de a audita sistemele de control din cadrul entității publice în scopul de a evalua eficacitatea și
performanța structurilor fun cționale în implementarea politicilor, programelor și acțiunilor în
vederea îmbunătățirii continue a acestora.
Astfel, obiectivele structurii de audit public intern sunt următoarele:
– de a ajuta entitatea publică atât în ansamblu cât și structurile sale p rin intermediul
opiniilor și recomandărilor;
– să asigure o mai bună gestionare a riscurilor;
– să asigure o mai bună administrare și păstrare a patrimoniului;
– să asigure o mai bună monitorizare a conformității activității entității publice cu
regulile și proc edurile existente;
– să asigure o evidență contabilă și un management informatic fiabil și corect;
– să îmbunătățească calitatea managementului, a controlului și auditului intern;
– să îmbunătățească eficiența și eficacitatea operațiunilor;
– evaluarea sistemelor de management și control intern – auditul de sistem.

1.1.3 Atribuțiile structurii de audit public intern
Structura de audit public intern are următoarele atribuții:
a) elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară
activitat ea, cu avizul Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
(U.C.A.A.P.I. )1 sau cu avizul organismului ierarhic superior în cazul entităților public
subordonate;
b) elaborează proiectul planului anual de audit public intern;

1 UCAAPI, structură distinctă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, este în directa su bordonare a ministrului
finanțelor publice, având atribuții de coordonare, evaluare și sinteză în domeniul activității de audit public intern
la nivel național, efectuează misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale și
misiuni de audit public intern la entitățile publice centrale care derulează anual bugete mai mici de 5 milioane lei
și nu au organizat compartiment de audit public intern; conducătorul UCAAPI este numit de ministrul finanțelor
publice cu avizul Comitetulu i pentru audit public intern.

6 c) efectuează activit ăți de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu
normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;
d) informează UCAAPI/organul ierarhic superior despre recomandările neînsușite de
către conducătorul entității publice auditate, precum și despre eventualele consecințe ale
acestora;
e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din
activitățile s ale de audit;
f) elaborează raportul anual de audit public intern;
g) în cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat
conducătorului entității publice și structurii de control abilitate.

1.1.4 Organizarea auditului public i ntern
Obiectivele auditului public intern sunt:
a) asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemele și
activitățile entității publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr -o abordare sistematică și
metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

1.2 Normele internaționale privind auditul intern
Auditul intern se efectuează în entități dif erite, eterogene, de mărimi, structuri și
obiective diverse, precum și specialiști formați de școli diferite. Din aceste considerente, pe
plan internațional au apărut norme (standarde) de practică profesională a auditului intern, care
sunt recomandate audi torilor interni și pe baza cărora aceștia trebuie să -și realizeze propriile
standarde de aplicare a auditului intern.
Standardele (normele) profesionale ale auditorilor interni cuprind mai multe
componente, legate într -un tot unitar, ghidând activitatea au ditorilor interni. Normele
auditului intern își propun:
a) să definească principiile de bază;
b) să furnizeze un cadru de referință:
c) să stabilească criterii de apreciere;
d) să fie un factor de îmbunătățire.
Standardele de audit intern cuprind următoarele component e:

7 – Codul deontologic al auditorului intern;
– Normele de calificare și normele de implementare asociate, notate cu seria 1000,
până la 1300;
– Normele de funcționare și normele de implementare asociate, cuprinzând seria 2000,
până la 2600.
Codul deontol ogic enunță 4 principii și 10 reguli de conduită profesională. Cele 4
principii sunt:
a) integritatea, bază a încrederii acordate auditorilor;
b) obiectivitatea și independența;
c) confidențialitatea, exceptând obligațiile legale;
d) competența și profesionalismul.
Principalele norme sunt redate în continuare2:
Norma 1000 – Misiune, competență și responsabilități
Norma 1100 – Independență și obiectivitate
Norma 1200 – Competențe și conștiință profesională
Norma 1300 – Program de asigurare și de îmbunătățire a calități i
Norma 2000 – Gestionarea Auditului Intern
Norma 2100 – Natura activității
Norma 2200 – Planificarea misiunii
Norma 2300 – Îndeplinirea misiunii
Norma 2400 – Comunicarea rezultatelor
Norma 2500 – Supravegherea acțiunilor de progres
Norma 2600 – Acceptar ea riscurilor de către DG

1.3 Structura de audit intern din România
a) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI).
UCAAPI este o structură distinctă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice,
constituită din compar timente de specialitate, în directa subordonare a ministrului finanțelor
publice, având atribuții de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activității de audit public
intern la nivel național, care efectuează și misiuni de audit public intern de intere s național cu
implicații multisectoriale. UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul
finanțelor publice, cu avizul CAPI;
b) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI).

2 J. Renard, Teorian și practica auditului intern, ediția a patra, Editions d”Organisation, Paris, Franța, 2002

8 CAPI este un organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialiști
din afara Ministerului Finanțelor Publice, condus de un președinte. CAPI sprijină UCAAPI în
definirea strategiei și îmbunătățirii activității de audit public intern în sectorul public;
c) Compartimentele de audit public intern din entitățile publice reprezintă structura
funcțională de bază în domeniul auditului public intern, care se va stabili după parcurgerea
următoarelor etape:
– identificarea tuturor activităților desfășurate atât în cadrul entității publice, cât și în
structurile subordonate în care aceasta exercită în mod direct misiuni de audit intern;
– identificarea riscurilor asociate activităților;
– identificarea formelor de control intern atașate fiecărei activități;
– stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării form elor de control;
– stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit intern care să
acopere activitățile la care se menține un risc rezidual mare/mediu.
După determinarea volumului activității de audit și a numărului de posturi nec esare se
va stabili, prin conexare cu cadrul legal care reglementează organizarea instituțiilor publice,
tipul concret al structurii de organizare.

UCAAPI
În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuții principale :
a) elaborează, conduce ș i aplică o strategie unitară în domeniul auditului public
intern și monitorizează la nivel național această activitate;
b) dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;
c) dezvoltă și implementează proceduri și metodologii uniforme, bazat e pe
standardele internaționale, inclusiv manualele de audit intern;
d) dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;
e) elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;
f) avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în
domeniul auditului public intern;
g) dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public intern și
elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;
h) efectuează misiuni de audit public inte rn de interes național cu implicații
multisectoriale;
i) verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita
etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern și poate iniția
măsurile corective nec esare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză;

9 j) coordonează sistemul de recrutare și de pregătire profesională în domeniul auditului
public intern;
k) avizează numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din
entitățile publice;
l) cooperează cu Curtea de Conturi și cu alte instituții și autorități publice din
România;
m) cooperează cu autoritățile și organizațiile de control financiar public din alte state,
inclusiv din Comisia Europeană.

CAPI
Se înființează Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) pe lângă Unitatea Centrală
de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter consultativ,
pentru a acționa în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public
intern, în sectorul public.
Comitetul pentru Audit Public Intern este format din:
a) președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;
b) 2 profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern;
c) 3 specialiști cu înaltă califica re în domeniul auditului public intern;
d) 2 experți în contabilitate publică;
e) 1 expert în domeniul juridic;
f) 1 expert în sisteme informatice;
g) directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern.
Membrii CAPI, cu exce pția directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din
structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora se va stabili
prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.
CAPI va fi condus de un președinte ales cu majoritate simplă de voturi dintre membrii
comitetului, pentru o perioadă de 3 ani; președintele convoacă întâlnirile CAPI.
Regulamentul de organizare și funcționare a CAPI este aprobat de plenul acestuia, cu
o majoritate de jumătate plus unu din voturi.
Secretariat ul tehnic al CAPI este asigurat de UCAAPI.
Membrii CAPI vor primi o indemnizație de ședință egală cu 20% din nivelul
echivalent salariului brut al secretarilor de stat; indemnizația se suportă din bugetul statului,
prin bugetul Ministerului Finanțelor Publ ice.
Membrii Comitetului pentru Audit Public Intern, cu excepția președintelui Camerei
Auditorilor Financiari din România și a directorului general al Unității Centrale de

10 Armonizare pentru Auditul Public Intern, sunt selectați în baza propunerilor formula te de
ministere și instituții publice, ca urmare a scrisorilor de intenție adresate în acest scop de către
ministrul finanțelor publice.
Pentru desemnarea profesorilor universitari cu specialitate în domeniul auditului
public intern se vor consulta cel puț in 5 instituții de învățământ superior din România.
Desemnarea auditorilor specialiști cu o înaltă calificare în domeniul auditului public
intern se efectuează prin consultarea următoarelor instituții publice:
a) ministere cu atribuții economice, respectiv Ministerul Industriei și Resurselor,
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ministerul Lucrărilor Publice,
Transporturilor și Locuinței;
b) ministere cu atribuții sociale, respectiv Ministerul Educației și Cercetării,
Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;
c) instituții publice din sistemul de apărare națională, ordine publică, securitate și
siguranță, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de
Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Informații Externe.
Pentru desemnarea experților în domeniul contabilității publice se va consulta Corpul
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, precum și Asociația Generală a
Economiștilor d in România.
Pentru desemnarea de experți în domeniul juridic se va consulta Ministerul Justiției,
iar pentru desemnarea de experți în sisteme informatice se va consulta Ministerul
Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
Instituțiile nominalizate formule ază propuneri în termen de 10 zile de la primirea
scrisorilor de intenție.
Persoanele desemnate depun la Secretariatul tehnic al Unității Centrale de Armonizare
pentru Auditul Public Intern un curriculum vitae detaliat, precum și alte materiale
reprezentat ive privind activitatea lor.
Ministrul finanțelor publice, pe baza analizei documentației prezentate, precum și a
consultărilor directe cu persoanele nominalizate, aprobă prin ordin lista membrilor
Comitetului pentru Audit Public Intern.
Calitatea de membr u al Comitetului pentru Audit Public Intern încetează în
următoarele situații:
a) la cerere;
b) în cazul incapacității de a -și exercita atribuțiile o perioadă mai mare de 6 luni;
c) în cazul unei condamnări penale aplicate în baza unei hotărâri judecătoreș ti rămase
definitivă;

11 d) deces.
Constatarea situațiilor privind încetarea calității de membru al CAPI este de
competența președintelui Comitetului pentru Audit Public Intern, care le aduce la cunoștință
ministrului finanțelor publice.
Încetarea calității d e membru în situațiile prezentate se dispune prin ordin al
ministrului finanțelor publice, la sesizarea președintelui Comitetului pentru Audit Public
Intern.
Locul de membru al Comitetului pentru Audit Public Intern devenit vacant se ocupă
după aceeași pro cedură utilizată la numirea acestuia.
Directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern este
numit de ministrul finanțelor publice numai după obținerea avizului favorabil al Comitetului
pentru Audit Public Intern și a rezul tatului obținut în urma parcurgerii etapelor de selecție
stabilite în desfășurarea concursurilor și examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice.
În vederea obținerii avizului candidații pentru funcția de director general depun la
Secretariatul tehnic al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern un
curriculum vitae detaliat privind activitatea în domeniul auditului, precum și alte documente
reprezentative privind activitatea lor.
Comitetul pentru Audit Public Intern analizează materialul documentar al fiecărui
candidat și efectuează consultări directe cu persoanele nominalizate în legătură cu activitatea
profesională desfășurată, conform procedurii prevăzute în Regulamentul de organizare și
funcționare al Comitetului pentru Audit Public I ntern, urmând ca în termen de 10 zile să emită
și să comunice avizul favorabil sau nefavorabil, după caz.
Directorul general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern
poate fi eliberat din funcție de către ministrul finanțelor publice numai cu avizul Comitetului
pentru Audit Public Intern.
Ministrul finanțelor publice își exprimă intenția de eliberare din funcție a directorului
general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern printr -o scrisoare
adresată Comitetul ui pentru Audit Public Intern, însoțită de motivația corespunzătoare.
Comitetul pentru Audit Public Intern analizează motivele, efectuează investigațiile
necesare și în termen de 10 zile prezintă avizul favorabil sau nefavorabil la cererea de
eliberare din funcție a directorului general al Unității Centrale de Armonizare pentru Auditul
Public Intern.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuții principale :
a) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și
emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia;

12 b) dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul
auditului public intern;
c) dezbate și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și î l
prezintă Guvernului;
d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații
multisectoriale;
e) dezbate și emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes
național cu implicații multisectoriale;
f) anal izează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul
divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, emițând o
opinie asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia;
g) anali zează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la
definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din
activitatea propriu -zisă de audit, precum și pregătirea profesională comună a auditorilo r;
h) avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.
Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare
profesională în domeniul financiar -contabil și/sau al auditului, cu o competență profesională
corespunzătoa re, și să îndeplinească cerințele Codului privind conduita etică a auditorului
intern.
Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:
Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a conducerii
entității publice și, prin atribuțiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de
control intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern.
Conducătorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de către
conducătorul entității publice, cu avizul UCAAPI; pentru entitățile publice subordonate,
respectiv aflate în coordonarea sau sub autoritatea altei entități publice, numirea/destituirea se
face cu avizul entității publice superioare.
Conducătorul compartimentului de au dit public intern este responsabil pentru
organizarea și desfășurarea activităților de audit.
Funcția de auditor intern este incompatibilă cu exercitarea acestei funcții ca activitate
profesională orientată spre profit sau recompensă.
Atribuțiile comparti mentului de audit public intern
a) elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară
activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior în cazul
entităților publice subordonate;

13 b) elaborează proi ectul planului anual de audit public intern;
c) efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu
normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;
Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate într -o entitate
publică, inclusiv din entitățile subordonate, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor
publice, precum și la administ rarea patrimoniului public.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se
limita la acestea, următoarele:
– angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată,
inclusiv din fonduril e comunitare;
– plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile
comunitare;
– vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului sau al unităților administrativ -teritoriale;
– concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al
unităților administrativ -teritoriale;
– constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor
de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestor a;
– alocarea creditelor bugetare;
– sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;
– sistemul de luare a deciziilor;
– sistemele de conducere și control precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;
– sistemele informatice.
d) informează UCAAPI despre recomand ările neînsușite de către conducătorul
entității publice auditate, precum și despre consecințele acestora; Compartimentul de audit
public intern transmite la UCAAPI /structurile teritoriale ale UCAAPI /organul ierarhic
imediat superior, sinteze ale recoma ndărilor neînsușite de către conducătorul entității publice
auditate și consecințele neimplementării acestora, însoțite de documentația relevantă, după
cum urmează:
– entitățile publice subordonate transmit trimestrial în maxim 5 zile de la încheierea
trimes trului organelor ierarhice imediat superioare;
– entitățile publice ale Administrației publice locale transmit trimestrial la structurile
teritoriale UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului;

14 – entitățile publice ale Administrației publice ce ntrale transmit trimestrial la UCAAPI,
în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului.
e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate
din activitățile sale de audit.
Compartimentele de audit public intern transmi t la UCAAPI /structurile teritoriale ale
UCAAPI /organul ierarhic imediat superior, la cererea acestora rapoarte periodice privind
constatările, concluziile și recomandările rezultate din activitățile lor de audit.
f) elaborează raportul anual al activităț ii de audit public intern.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele
constatări, concluzii și recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate
prin implementarea recomandărilor, eventual ele iregularități/prejudicii constatate în timpul
misiunilor de audit public intern, precum și informații referitoare la pregătirea profesională.
Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la UCAAPI
/structurile teritoriale al e UCAAPI /organul ierarhic imediat superior, după cum urmează:
– entitățile publice subordonate transmit organelor ierarhice imediat superioare astfel:
cele ale Administrației publice locale până la 5 ianuarie, iar cele ale Administrației publice
centrale pâ nă la 10 ianuarie;
– entitățile publice ale Administrației publice locale transmit la structurile teritoriale
UCAAPI, până la 15 ianuarie;
– entitățile publice ale Administrației publice centrale transmit la UCAAPI, până la 25
ianuarie.
g) în cazul identificăr ii unor iregularități semnificative sau posibile prejudicii,
raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate.
h) verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita
etică în cadrul compartimentelor de audit intern din entitățile publice subordonate, aflate în
coordonare sau sub autoritate, și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu
conducătorul entității publice în cauză.
În situația în care în timpul misiuni lor de audit public intern se constată abateri de la
regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile
structurii/activității/operațiunii auditate, auditorii interni trebuie să înștiințeze conducătorul
entității publice ș i structura de inspecție sau o altă structură de control intern stabilită de
conducătorul entității publice, în termen de 3 zile.
În cazul identificării unor iregularități majore auditorul intern poate continua misiunea
sau poate să o suspende cu acordul c onducătorului entității care a aprobat -o, dacă din

15 rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating
obiectivele stabilite (limitarea accesului, informații insuficiente, etc.).
Auditul public intern se exercită a supra tuturor activităților desfășurate într -o entitate
publică, inclusiv asupra activităților entităților subordonate, cu privire la formarea și utilizarea
fondurilor publice, precum și la administrarea patrimoniului public.
Compartimentul de audit public intern auditează, cel puțin o dată la 3 ani , fără a se
limita la acestea, următoarele:
a) angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de
plată, inclusiv din fondurile comunitare;
b) plățile asumate prin angajamente buget are și legale, inclusiv din fondurile
comunitare;
c) vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al
statului ori al unităților administrativ -teritoriale;
d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al s tatului ori al
unităților administrativ -teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a
titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de
sisteme;
j) sistemele informatice.
Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către compartimentul de
audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activități,
programe/proiecte sau operațiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conducătorului entității
publice, prin consultare cu entitățile publice ier arhic superioare, ținând seama de
recomandările Curții de Conturi.
Conducătorul entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern.
Auditorul intern desfășoară audituri ad -hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu
caracter exce pțional, necuprinse în planul anual de audit public intern.
În realizarea misiunilor de audit auditorii interni își desfășoară activitatea pe bază de
ordin de serviciu, emis de șeful compartimentului de audit public intern, care prevede în mod
explicit sco pul, obiectivele, tipul și durata auditului public intern, precum și nominalizarea
echipei de auditare.

16 Compartimentul de audit public intern notifică structura care va fi auditată, cu 15 zile
înainte de declanșarea misiunii de audit; în notificare se prec izează scopul, principalele
obiective și durata misiunii de audit.
Compartimentul de audit public intern notifică, de asemenea, tematica în detaliu,
programul comun de cooperare, precum și perioadele în care se realizează intervențiile la fața
locului, con form normelor metodologice.
Auditorii interni au acces la toate datele și informațiile, inclusiv la cele existente în
format electronic, pe care le consideră relevante pentru scopul și obiectivele precizate în
ordinul de serviciu.
Personalul de conducere ș i de execuție din structura auditată are obligația să ofere
documentele și informațiile solicitate, în termenele stabilite, precum și tot sprijinul necesar
desfășurării în bune condiții a auditului public intern.
Auditorii interni pot solicita date, inform ații, precum și copii ale documentelor,
certificate pentru conformitate, de la persoanele fizice și juridice aflate în legătură cu structura
auditată, iar acestea au obligația de a le pune la dispoziție la data solicitată. Totodată auditorii
interni pot ef ectua la aceste persoane fizice și juridice orice fel de reverificări financiare și
contabile legate de activitățile de control intern la care acestea au fost supuse, care vor fi
utilizate pentru constatarea legalității și a regularității activității respe ctive.
Reprezentanților autorizați ai Comisiei Europene și ai Curții de Conturi Europene li se
asigură drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii interni, cu scopul protejării
intereselor financiare ale Uniunii Europene; aceștia trebuie să fie împu terniciți în acest sens
printr -o autorizație scrisă, care să le ateste identitatea și poziția, precum și printr -un document
care să indice obiectul și scopul controlului sau al inspecției la fața locului.
Ori de câte ori în efectuarea auditului public inte rn sunt necesare cunoștințe de strictă
specialitate, conducătorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra
oportunității contractării de servicii de expertiză/consultanță din afara entității publice.
Auditorii interni elaborează un proie ct de raport de audit public intern la sfârșitul
fiecărei misiuni de audit public intern; proiectul de raport de audit public intern reflectă cadrul
general, obiectivele, constatările, concluziile și recomandările. Raportul de audit public intern
este înso țit de documente justificative.
Proiectul de raport de audit public intern se transmite la structura auditată; aceasta
poate trimite, în maximum 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor
fi analizate de auditorii interni.

17 În term en de 10 zile de la primirea punctelor de vedere compartimentul de audit public
intern organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează
constatările și concluziile, în vederea acceptării recomandărilor formulate.
Șeful compartimentului de audit public intern trimite raportul de audit public intern
finalizat, împreună cu rezultatele concilierii, conducătorului entității publice care a aprobat
misiunea, pentru analiză și avizare; pentru instituția publică mică, raportu l de audit public
intern este transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare recomandările
cuprinse în raportul de audit public intern vor fi comunicate structurii auditate.
Structura auditată informează compartimentul de audit public intern a supra modului
de implementare a recomandărilor, incluzând un calendar al acestora. Șeful compartimentului
de audit public intern informează UCAAPI sau organul ierarhic superior, după caz, despre
recomandările care nu au fost avizate; aceste recomandări vor fi însoțite de documentația de
susținere.
Compartimentul de audit public intern verifică și raportează UCAAPI sau organului
ierarhic superior, după caz, asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor.

1.4 Norme generale de audit public intern în România
Auditul public intern reprezintă o activitate funcțional independentă și obiectivă,
care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor
publice, perfecționând activitățile entității publice. Ajută entitatea publică să -și îndeplinească
obiectivele printr -o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența
și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a
proceselor de administrare .
Legea privind auditul public intern definește următoarele tipuri de audit:
a) Auditul de sistem – reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere
și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și efici ent,
pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;
b) Auditul performanței – examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor și
apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) Auditul de regularitate – reprezintă examinarea acțiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice, conform normelor legale.

18 Capitolul 2
Standardul ocupațional “Auditor în sectorul public”

La nivel național, exercitarea funcției de auditor intern în sectorul public este
reglementată de Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern, cu modificările și
completările ulterioare, iar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi
auditor intern în sectorul public, sunt stabilite prin lege și detaliate în Codul privind conduita
etică a auditorului intern, aprobat prin OMFP nr. 252/2004.
În condițiile legii, auditorul intern în sectorul public reprezintă persoana competentă
pentru efectuarea misiunilor de audit intern în cadrul entităților publice.
Astfel, auditorul intern în sector ul public desfășoară o activitate independentă și
obiectivă, ce are rolul de a oferi entității o asigurare rezonabilă în ceea ce privește
funcționalitatea sistemului de control intern. De asemenea, auditorul intern oferă consiliere
pentru îmbunătățirea ope rațiunilor și contribuie la adăugarea de valoare actului managerial. În
același timp, auditorul intern ajută entitatea publică să își atingă obiectivele evaluând, printr -o
abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de con trol și de
guvernare a întreprinderii și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.
În altă ordine de idei, auditorul intern trebuie să informeze conducerea entității publice
cu privire la eventualele indicii de fraudă pe care le constată cu ocaz ia derulării misiunilor de
audit intern.
Cei ce doresc să devină auditori interni în sectorul public și să -și desfășoare activitatea
în entități publice, trebuie să dețină cunoștințele, abilitățile și valorile necesare pentru a
performa în domeniu.
Cunoști nțele sunt structurate pe domenii de competență și se referă la:
• Audit intern – include cunoștințele referitoare la normele, procedurile și tehnicile de
audit intern;
• Managementul riscului, controlul intern și guvernanța – cuprinde cunoștințele
referitoare la structurile procesului de guvernanță și modul de organizare a sistemelor de
management financiar și control intern din cadrul entităților publice, cu scopul gestionării
riscurilor;
• Contabilitate – include cunoștințele cadru referitoare la organizarea c ontabilității și la
rolul acesteia în sistemul informațional al entităților publice, cunoștințe despre managementul
costurilor și sistemul de analiză și modelare a acestuia, precum și sistemul de analiză și
control bugetar;

19 • Finanțe publice – include cunoșt ințele care se referă la natura resurselor și
cheltuielilor publice, precum și sistemul de bugete prin intermediul cărora se derulează
fondurile publice, la nivel central și local, inclusiv procesul bugetar și modul de finanțare a
deficitelor bugetare;
• Management – cuprinde cunoștințele care permit înțelegerea principiilor de
conducere în vederea detectării devierilor de la bunele practici. Această înțelegere implică o
capacitate de aplicare a cunoștințelor generale la situațiile care ar putea apărea în cursul
desfășurării activităților de audit, de detectare a devierilor semnificative și de efectuare a
cercetărilor necesare pentru a ajunge la soluții rezonabile;
• Tehnologia informațiilor (IT) – cuprinde cunoștințele privind conceptele de bază ale
IT, organiz area și protecția fișierelor, utilizarea soft -urilor utilitare și aplicative specifice
muncii de audit, accesul la bazele de date, utilizarea generală a computerului etc.;
• Drept – include cunoștințele privind noțiunile de bază ale dreptului comercial,
admi nistrativ, financiar și fiscal, al muncii, civil, penal și comunitar.
Abilitățile pe care auditorul intern trebuie să le demonstreze în îndeplinirea sarcinilor,
conform reglementărilor de referință și bunelor practici internaționale, se prezintă după cum
urmează:
• Planificarea – ca activitate în munca de audit, este o competență specifică care
solicită cunoștințe solide de management, guvernanță corporativă și tehnici specifice de audit,
precum și o experiență practică și o viziune realistă asupra a ceea ce trebuie făcut, cum și
când.
• Cercetarea și analiza – cuprinde activități care vizează identificarea, culegerea și
prelucrarea informațiilor și datelor entităților, domeniilor și sistemelor care sunt supuse
auditului, dintre care nominalizăm: colectarea date lor, înregistrarea informațiilor și analiza.
• Evaluarea – ocupă un loc central în munca de audit intern, fiind o competență
specifică în munca de audit care solicită cunoștințe solide și o experiență practică necesară
care să acopere domeniile auditate.
• Com unicarea și raportarea – include abilități de ascultare activă și comunicare
efectivă a diferitelor puncte de vedere. Aceste abilități se referă atât la comunicarea orală, cât
și la cea scrisă, de la toate nivelurile organizaționale și în toate situațiile de muncă.
• Consilierea – cuprinde activități care au ca obiective adăugarea unui plus de valoare
și îmbunătățirea funcționării unei entități. În vederea realizării acestor obiective, auditorul
trebuie să demonstreze, în principal, abilități care vizează: re zolvarea problemelor,
creativitatea, gândirea strategică etc.

20 • Dezvoltarea așteptărilor – Perfecționarea pregătirii profesionale continue – include
un set de abilități profesionale care vizează atât așteptările personalului, conducerii entității și
chiar al partenerilor.
Valorile pe care auditorul intern în sectorul public trebuie să le posede cuprind valorile
etice, morale și personale.
• Etica profesională – datorită faptului că auditorul intern din sectorul public trebuie să
lucreze la standarde înalte de p rofesionalism pentru atingerea performanței în domeniu și, în
general, pentru a asigura calitatea serviciilor și a menține încrederea publicului, este nevoie să
se conformeze standardelor etice. Acestea includ: integritatea, independența și obiectivitatea,
confidențialitatea și competența profesională.
• Valorile morale să fie cel puțin la nivelul regulilor etice, iar auditorul intern în
sectorul public trebuie să discearnă între ce este bine și ce este rău, corect sau greșit din punct
de vedere moral.
• Valori le personale – în cadrul procesului de selecție și de recrutare este foarte
important să se aibă în vedere caracteristicile personale necesare auditorului intern în sectorul
public. Valorile personale sunt unul din cei mai buni predictori pe termen lung ai potențialului
profesional și ai valorii personale adăugate. Acestea solicită auditorului să fie: echilibrat,
ambițios, entuziast, persuasiv, devotat, motivat, flexibil, adaptabil ș.a.
Auditorul intern în sectorul public trebuie să își îndeplinească atribu țiile în mod
independent și obiectiv, cu profesionalism și integritate, în baza cadrului normativ în vigoare
și a cadrului procedural specific activităților auditate, respectând prevederile Codului privind
conduita etică a auditorului intern.
Auditorul int ern în sectorul public nu va divulga unor terțe persoane (fizice sau
juridice) neautorizate nici un fel de date, fapte sau situații pe care le -a constatat în cursul ori în
legătură cu îndeplinirea misiunilor de audit intern. Auditorul intern în sectorul pu blic este
responsabil de protecția documentelor referitoare la auditul intern desfășurat la o entitate
publică. Răspunderea pentru măsurile luate în urma analizării recomandărilor prezentate în
rapoartele de audit aparține conducerii entității publice.
În practică, auditorul intern în sectorul public utilizează diferite tehnici și instrumente
în vederea realizării misiunilor de audit intern, cum ar fi: verificarea, observarea fizică,
interviul, analiza, eșantioane statistice, chestionare, tabloul de prezent are a circuitului
auditului etc.
Principalele funcții îndeplinite de auditorul intern în sectorul public sunt următoarele:
• Planificarea activității de audit intern;
• Pregătirea misiunii de audit intern;

21 • Colectarea informațiilor;
• Evaluarea riscurilor;
• Evalua rea preliminară a controlului intern;
• Programarea misiunii de audit intern;
• Elaborarea testelor de audit intern;
• Formularea constatărilor, concluziilor și recomandărilor de audit intern;
• Documentarea activităților de audit intern;
• Elaborarea raportului de audit intern;
• Supervizarea misiunii de audit intern;
• Valorificarea recomandărilor de audit intern;
• Dezvoltarea relațiilor operaționale cu entitățile auditate;
• Asigurarea calității activității de audit intern;
• Evaluarea sistemului organizational;
• Evaluarea sistemului privind managementul riscului, controlul intern și guvernanta;
• Evaluarea activității financiar -contabile;
• Evaluarea activității juridice;
• Evaluarea activității privind tehnologia informației;
• Evaluarea procesului de finanțare.
Pe baza acestor f uncții, au fost elaborate unitățile de competență cheie, generale și
specifice profesiei de auditor intern în sectorul public, care sunt prezentate și dezvoltate în
cele ce urmează.

22 1. Planificarea activității de audit intern (competență specuifică)
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare
Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stabilește
domeniilor
auditabile 1.1. Domeniile auditabile sunt stabilite în conformitate cu legislația în vigoare.
1.2. Domeniile auditabile sunt stabilite în conformitate cu sfera de activitate a auditului
intern reglementată prin documentele de referință ale structu rii de audit.
1.3. Stabilirea domeniilor auditabile se realizează complet, prin acoperirea tuturor
activitățile organizației. Instrumente și tehnici de audit:
• Chestionarea;
• Observarea;
• Verificarea;
• Eșantionarea;
• Analiza;
• Evaluarea.
Planificarea strategică și anuală
în auditul intern:
• Conceptul de planificare;
• Structura planului de audit;
• Metodologia de evaluare a
riscurilor pentru elaborarea
planului;
• Elaborarea planului
strategic;
• Elaborarea planului anual
pentru activitatea de audit
intern;
• Estim area resurselor de
audit;
• Aprobarea planului de audit
intern și actualizarea anuală a
acestuia; Viziune strategică
Organizare
Responsabilitate
Conștiinciozitate
Profesionalism
Promp titudine
Obiectivitate
Respectarea
normelor și legilor
Atenție
Perseverență
Discernământ
2. Selectează
misiunile de
audit 2.1. Misiunile de audit sunt selectate în conformitate cu criteriile de selecție reglementate
de legislația în vigoare, standardele și practicile structurii de audit.
2.2. Misiunile de audit sunt selectate ținând cont de rezultatele analizei riscurilor.
2.3. Misiunile de audit selectate au ținut cont de solicitările părților interesate, în condițiile
realizării unui echilibru între ace ste cerințe și resursele disponibile de audit.
2.4. Misiunile de consiliere sunt selectate în acord cu conducerea organizației, în
condițiile respectării principului independenței auditului.
2.5. Misiunile de audit selectate asigură flexibilitatea internă, pentru a
permite cuprinderea misiunilor neprevăzute.
3. Stabilește
tipul de audit 3.1. Stabilește pentru fiecare misiune tipul de audit în raport cu cadrul normativ în
vigoare și standardele de bună practică.
3.2. Tipul de audit este stabilit în funcți e de natura și tipul riscurilor identificate în cadrul
procedurii de analiză a riscurilor.
3.3. Tipul de audit este stabilit ținând cont de nivelul de experiență al echipei de audit,
de existența și calitatea metodologiilor corespunzătoare.
4. Stabilește
prioritățile în
realizarea
misiunilor de
audit 4.1. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite ținând cont de scorul
riscurilor, obținut prin revizuirile analizei riscurilor.
4.2. La stabilirea priorităților în realizare a misiunilor de audit se iau în considerare
angajamentele asumate față de părțile interesate.
4.3. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite având în vedere eșalonarea
capacităților disponibile ale structurii de audit.

23 4.4. Prioritățile în realizarea misiunilor de audit sunt stabilite în raport cu gradul de
implementare a recomandărilor formulate în misiunile anterioare. Analiza riscurilor:
• Identificarea operațiilor
auditabile;
• Identificarea riscurilor
inerente;
• Stabilirea criteriilor de
analiză a riscurilor;
• Stabilir ea nivelului de
apreciere a riscurilor;
• Determinarea punctajului
total al riscului;
• Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscurilor;
• Ierarhizarea operațiilor pe
baza riscurilor;
• Elaborarea tematicii de audit
pe baza nivelului riscului.
Planificar e:
• Conceptul, evoluția și
utilitatea planificării;
• Obiectivele organizației:
conceptul de obiectiv,
importanța obiectivelor,
principii pentru stabilirea
obiectivelor;
• Elementele fundamentale ale
planificării,
• Planificarea strategică: criterii
și mo dele de alegere a
strategiei, procesul de
management strategic (definirea 5. Definește
scopul și
obiectivul
general al
misiunii de
audit 5.1. Scopul și obiectivul general al misiunii este d efinit în conformitate cu obiectul
auditului, natura misiunii și tipul de audit.
5.2. Scopul misiunii de audit este definit ținând cont de cerințele părților interesate.
5.3. Scopul misiunii este definit clar pentru a asigura o înțelegere corespunzătoare a
acțiunilor ce urmează a fi realizate.
5.4. Obiectivul general al misiunii este definit în conformitate cu scopul activității de
audit asociat fiecărei activități auditabile.
5.5. Obiectivul general al misiunii definește rezultatele așteptate de audit, în raport cu
politicile și practicile structurii de audit.
6. Stabilește
activitățile/
structurile și
perioadele
auditabile 6.1. Activitățile auditabile stabilite aparțin domeniului auditabil.
6.2. Activitățile auditabile sunt stabilite pe baza rezultatel or analizei riscurilor.
6.3. Structurile auditabile sunt stabilite în funcție de implicarea acestora în derularea
activităților auditabile.
6.4. Perioada auditabilă este stabilită în funcție de natura misiunii și tipul de audit.
6.5. Perioada auditabilă es te stabilită pe baza analizei riscurilor.
7. Stabilește
resursele de
audit necesare
planificării
activităților 7.1. Nivelul de competență necesar pentru realizarea fiecărei misiuni este stabilit în
raport cu resursele disponibile și experiența dobândită de auditori în cadrul misiunilor
anterioare.
7.2. Evaluează independența auditorilor pentru a stabili dacă personalul actual poate să
exercite misiunile de audit planificate.
7.3. Numărul și nivelul de experiență al auditorilor interni se stabilește în fu ncție de
natura și complexitatea misiunii, de limitele de timp și resursele disponibile.
7.4. Stabilește necesarul suplimentar de cunoștințe, pricepere și alte competențe în raport
cu resursele disponibile și gradul de specializare a misiunilor.
7.5. Durata unei mis iuni se stabilește în funcție de tipul misiunii, de natura și
complexitatea acesteia.
7.6. Durata unei misiuni este stabilită în corelație cu numărul de auditori alocați pentru
realizarea acesteia.
7.7. La alocarea auditorilor în cadrul misiunii se ține cont de nece sitățile de formare
identificate și definite în vederea asigurării dezvoltării competențelor acestora.
Stabilește fondul de timp pentru alte activități decât cele de audit, inclusiv asigură o

24 rezervă de timp pentru situații neprevăzute. misiunii și stabilirea structurii
strategice,stabilirea obiectivelor
strategice, formularea și
implementarea strategiei,
evaluarea strategiei, controlul
performanțelor strategice),
planuri și instrumente de
planificare.
Mediul organizational:
• Conceptul;
• Factorii de mediu și riscurile
organizaționale;
• Managementul condițiilor de
mediu.
8. Întocmește
planul de audit 8.1. Structura și conținutului planului de audit sunt întocmite în
conformitate cu legislația și normele metodologice în vigoare.
8.2. Planul de audit întocmit furnizează suficiente detalii pentru a putea înțelege scopul și
sfera de cuprindere a m isiunilor stabilite și gradul lor de prioritate.
8.3. Conținutul planului de audit întocmit este clar și răspunde complet nevoilor de
informare ale structurii auditate și echipei de audit.
Elementele cuprinse în planul de audit întocmit sunt argumentate corespu nzător în cadrul
unui referat de justificare.
9. Revizuiește
planul de audit
9.1. Planul de audit este revizuit în raport cu evoluția riscurilor din cadrul domeniilorm
auditabile.
9.2. Planul de audit se revizuiește în raport cu modificările legislative sau
organizatorice,m care schimbă gradul de semnificație al auditării anumitor operațiuni,
activități sau acțiunim ale sistemului.
9.3. Planul de audit se revizuiește pe baza sugestiilor primite de la o structură de audit
ierarhic superioară;
9.4. Planul de audit se revizui ește continuu în raport cu modificarea condițiilor și a
rezultatelor procedurilor de audit.
9.5. Toate modificările efectuate asupra planului inițial sunt documentate corespunzător
prin întocmirea referatului de revizuire, conform procedurii de audit.
Gama de variabile:
Locul planificării activităților de audit: la sediul auditorului
Planificarea strategică sau multianuală este concentrată pe activități noi, tehnologii noi și pe examinarea rotativă a tuturor activităților și departamentelor organ izației
(de obicei desfășurată pe o perioadă de trei ani).
Planificarea anuală descrie procesul de examinare pe parcursul întregului an, incluzând obiectivele, personalul și structurile auditate.
Tipul de misiuni: misiuni specifice (se ocupă de o anumită problemă, într-un anumit loc), misiuni generale (se ocupă de o problemă în toate locurile),
misiuni unifuncționale (se ocupă de o singură funcție) și misiuni plurifuncționale (se preocupă de mai multe funcții).
Natura misiunii: misiuni de asigurare și misiuni de co nsiliere.
Misiuni de asigurare, cuprinse în plan în secțiuni distincte în funcție de tipul de audit, care constă în examinarea obiectivă a elementelor proban te, efectuată cu scopul
de a furniza entității publice o evaluare independentă a proceselor de mana gement al riscurilor, de control sau de guvernare aferente structurii.
Misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într -o secțiune distinctă a planului de audit anual, efectuate prin abordări sistematice și metodice conform unor proceduri
prestabilite, avâ nd un caracter formalizat.
Misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul diferitelor comitete permanente sau la proiecte de durată determinată, la reuniuni
punctuale, schimburi curente de informații.

25 Misiuni de consilier e pentru situații excepționale, cuprinde participarea în cadrul unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei situații de forță
majoră sau altor evenimente excepționale.
Tipul de audit:
• audit de regularitate – constă în examin area acțiunilor efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub efectul respectării ansamblu lui
principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt aplicate;
• auditul performanței constă în examinarea criteriilo r stabilite pentru implementarea obiectivelor și sarcinilor entității publice sunt corecte pentru evaluarea
rezultatelor și apreciază dacă rezultatele sunt conforme obiectivelor;
• audit de sistem – constă într -o evaluare de profunzime a sistemelor de conduc ere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și
eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
Tipul de consiliere:
• consultanță – având ca scop identificar ea obstacolelor care împiedică desfășurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecințelor, prezentând
soluții pentru eliminarea acestora;
• facilitarea înțelegerii – destinată obținerii de informații suplimentare pentru cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem, standard sau prevedere normativă,
necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
• formarea și perfecționarea profesională – destinată furnizării cunoștințelor teoretice și practice referito are la managementul financiar, gestiunea riscurilor și controlul
intern prin organizarea de cursuri și seminarii.
Părțile interesate: conducerea entității, managerii de la toate nivelurile ierarhice, comitetul de audit, UCAAPI, alte instituții de audit, pu blicul etc.
Cerințe: identificarea zonelor de îmbunătățire, conformitatea cu cerințele statutare, identificarea riscurilor, stabilirea și îmbunătă țirea condițiilor de siguranță a
practicilor de muncă și mediu, confirmarea rezultatelor planificate etc.
Grad ul de cuprindere în sfera auditului: nu au fost auditate niciodată, au fost auditate parțial în cadrul acestui ciclu de audit; au fost auditate în cadrul ciclului anterior
de audit.
Sfera de activitate a auditului intern se referă la ceea ce este inclus și exclus. Aceasta cuprinde:
• toate activitățile, sistemele și procesele de la orice nivel din organizație;
• toate aspectele privind guvernarea organizației, obiectivele și gestiunea riscului – de natură financiară sau de altă natură;
• toate tipurile de control ;
• viitorul, nu doar prezentul și trecutul.
Activitățile auditabile sunt acele obiecte, unități sau sisteme care pot fi definite sau evaluate. Activitățile auditabile includ: politici, procedur i și practici; sisteme
informaționale (fizice sau computerizate) ; programe, proiecte și/sau contracte; unități organizatorice; arii funcționale, cum ar fi tehnologia informațiilor, achiziți ile,
marketing, coordonarea proiectelor, financiar, contabilitate și resurse umane etc.
Principiile care stau la baza selectării do meniului auditabil: relevanța în raport cu obiectivele structurii de audit, importanța sau semnificația și posibilitatea de a
audita.
Alte activități decât cele de audit: investigații speciale, misiuni ad -hoc, urmărirea implementării recomandărilor, conced ii legale, concedii medicale, sărbători legale,
instruiri, administrative etc.
Criterii de selecție reglementate de normele naționale de audit intern în vederea fundamentării deciziilor de includere a unei misiuni de audit în planul anual:
• evaluarea riscul ui asociat diferitelor structuri, activități, programe, proiecte sau operațiuni;

26 • criteriile semnal/sugestiile conducătorului entității publice, respectiv: deficiențe constatate anterior în rapoartele de aud it intern, deficiențe constatate în procesele
verbale încheiate în urma inspecțiilor, deficiențe consemnate în rapoartele Curții de Conturi, alte informații și indicii referit oare la disfuncționalități sau abateri;,
aprecieri ale unor specialiști sau experți străini cu privire la structura și dinamica ris curilor interne sau de sistem, analiza unor trenduri pe termen lung privind unele
aspecte ale funcționării sistemului, evaluarea impactului unor modificări produse în mediul în care evoluează sistemul audita t;
• temele defalcate din planul anual UCAAPI;
• numă rul entităților publice subordonate;
• respectarea periodicității în auditare, cel puțin o dată la trei ani;
• tipurile de audit convenabile pentru fiecare entitate subordonată;
• recomandările Curții de Conturi.
Planul de audit: include aria de aplicabilitate, obiectivele, durata și necesarul de resurse. La elaborarea planului anual trebuie să fie respectate următoarele cerințe:
• obiectivele și domeniul auditului;
• identitatea persoanelor care au responsabilități directe referitoare la obiectivele și domeniul aud itului;
• identitatea documentelor de referință (standarde, manuale, proceduri etc.);
• identitatea membrilor echipei;
• perioada și locul efectuării auditului;
• identitatea entităților organizatorice care trebuie auditate;
• data și durata fiecărei activități desf ășurate în cadrul auditului;
• programul reuniunilor cu conducerea entității auditate;
• cerințe privind confidențialitatea informațiilor;
lista de difuzare a rapoartelor de audit și data prevăzută pentru difuzare.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice ( test scris, test oral)
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

2. Pregătirea misiunii de audit intern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor pr actice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stabilește echipa
de audit 1.1. Informațiile privind resursele necesare realizării misiunii de au dit sunt stabilite pe
baza Planului anual de audit intern.
1.2. Echipa este stabilită în funcție de abilitățile și aptitudinile necesare fiecărui
auditor pentru a asigura competența necesară atingerii scopului obiectivelor de audit. Elaborarea și conț inutul unui
plan anual de audit intern;
Standardele internaționale de
audit intern; Responsabilitate
Fermitate

27 1.3. Stabilirea echipei de realizare a misiunii de audit intern asigură utilizarea
eficientă a resurselor de audit disponibile și suficiența acestora.
1.4. Formarea echipei de audit ține seama de natura și complexitatea misiunii de
audit.
1.5. Sarcinile echipei și membrilor aces teia sunt stabilite clar, precizând limitele de
competență și responsabilitățile.
1.6. Sarcinile în cadrul echipei sunt stabilite în concordanță cu obiectivele misiunii de
audit și scopul acesteia.
1.7. Stabilirea resurselor necesare atingerii obiectivelor misiunii are în vedere limitele
de timp stabilite și sfera de intervenție.
1.8. Nominalizarea auditorilor se realizează în corelație directă cu volumul și
complexitatea activităților de realizat și competența profesională. Cadrul de reglementare al
auditului intern în entitățile
publice;
Cadrul profesional pentru
auditorul intern:
• Codul privind conduita etică
a auditorului intern;
• Normele metodologice de
audit intern privind
derularea procedurilor de
pregătire a misiunilor de audit
intern;
• Cadrul procedural privind
pregătirea misiunilor de
audit intern.
Conflicte de interese în auditul
intern;
Incompatibilități în
realizarea unei misiuni de audit
intern;
Grupurile, echipele și
cultura organizației:
• Construirea echipelor;
• Factorii care influențează
eficiența echipelor;
• Tehnicile și instrumentele de
creștere a eficienței echipelor;
• Elementele unei echipe ,
echipei.
Tehnicile și selectare a
echipei de audit;
Tehnicile de informare
comunicare; Respect profesional
Obiectivitate
Discernământ
Promptitudine
Exigență
Principialitate
Raționament
Corectitudine
Operativitate 2. Raportează
incompatibilită țile 2.1. Relațiile oficiale, financiare sau personale care limitează atingerea obiectivelor
misiu nii de audit sunt raportate cu promptitudine de membrii echipei de audit.
2.2. Interesele directe sau de fond față de structura auditată sunt raportate membrilor
echipei de audit și soluționate concret de responsabilul de audit.
2.3. Echipa de audit deține cuno ștințele necesare pentru a evalua eficacitatea
proceselor și sistemelor în raport cu cerințele specificate și raporta incompatibilitățile
identificate.
2.4. Aptitudinile și atitudinile membrilor echipei de audit permit colectarea
informațiilor, identificarea ri scurilor și testarea activităților, astfel încât constatările și
concluziile să asigure formularea corectă și obiectivă a rezultatelor.
3. Comunică
obiectivele echipei
de audit

3.1. Membrilor echipei de audit li se comunica operativ informații cu privire l a
misiunea de audit și la limitele de competență și responsabilitate ce revin fiecărui în
fazele de pregătire, testare și urmărire.
3.2. Sarcinile stabilite individual și definite în concordanță cu obiectivele misiunii de
audit sunt comunicate membrilor echipei , pentru a asigura implicarea și valorificarea
potențialului fiecăruia.
3.3. Tema auditului și obiectivele generale, definite în cadrul planului anual, sunt
comunicate echipei de audit și clarificat scopul urmărit în realizarea acestora.
3.4. Cu ocazia comunicării s arcinilor către membrii echipei de audit, se asigură
criteriile necesare și suficiente pentru asigurarea colectării și prelucrării informațiilor în
vederea identificării corecte a obiectelor de audit.

28 4. Asigurarea
independența
membrilor echipei
de audi t
4.1. Numirea în cadrul echipei evită orice conflict de interese și lipsă de imparțialitate
care ar putea afecta independența auditorilor.
4.2. Aprecierea independenței este asigurată cu responsabilitate, pentru fiecare auditor
intern membru al echipei de audit.
4.3. Stabilirea atribuțiilor fiecărui membru al echipei urmărește ca aceștia să fie
independenți de structura auditată, să nu fi deținut funcții sau să fi fost implicați în alt
mod în activitatea structurii auditate.
4.4. Asigurarea independenței membrilor echip ei de audit conferă obiectivitatea și
previne apariția stării de conflict Asigurarea independenței în
munca de audit intern;
Atitudini și comportament
responsabil;
Responsabilitate și
autoritate personală.

5. Notifică
structura
auditată
asupra
misiunii de
audit 5.1. Scopul și obiectivele generale sunt notificate structurii auditate, asigurând
informarea asupra ariei de întindere a m isiunii de audit.
5.2. Efectuarea misiunii de audit este notificată structurii auditate, asigurând
autorizarea accesului la documente, persoane și bunuri necesare îndeplinirii
corespunzătoare a misiunii de audit.
6. Elaborează
documentele
privind
pregăt irea
misiunii de
audit 6.1. Documentele privind inițierea misiunii de audit sunt întocmite corect, complet și
cu acuratețe, asigurând cerințele de calitate specifice și particularitatea misiunii de audit
intern.
6.2. Documentele privind inițierea auditului sunt elaborate respectându -se regulile și
procedurile metodologice.
6.3. Elaborarea ordinului de serviciu se realizează în termen, asigurând mandatarea
echipei de audit și responsabilizarea acesteia asupra atribuțiilor ce -i revin.
6.4. Elaborarea dec larațiilor de independență asigură informarea responsabililor
auditului asupra stărilor conflictuale și a măsurilor de eliminare a acestora.
6.5. Elaborarea și comunicarea notificării asigură informarea în termen a auditaților
asupra scopului misiunii de audit și a obiectivelor generale ale acesteia.
6.6. Elaborarea documentelor privind inițierea auditului se face cu responsabilitate,
respectând regulile și procedurile specifice de audit.
Gama de variabile:
Locul realizării activităților necesare eta pei de pregătire a misiunii de audit intern: la sediul auditorului
Documentele privind inițierea auditului: ordinul de serviciu, declarația de independență, notificarea privind declanșarea misiunii de audit intern. Surse de informații
privind elaborarea do cumentelor:

29 • planul anual de activitate al structurii de audit intern;
• dosarele misiunilor anterioare;
• registrele de corespondență;
• cadrul normativ și procedural ce reglementează domeniul auditabil.
Mijloace și echipamente de lucru: computere și ec hipamente de birotică.
Metode de lucru: metodologia specifică activității de audit intern.
Culegerea informațiilor are loc la sediul structurii de audit intern.
Activități specifice: stabilire echipă de audit, identificare informații, redactare documente, transmitere documente, eliminare incompatibilități. Scopul elaborării
documentelor:
• împuternicește auditorul intern pentru realizarea sarcinilor de serviciu aferente misiunii;
• asigură condițiile necesare desfășurării misiunii de audit intern;
• informează s tructura auditată cu privire la declanșarea misiunii de audit intern.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

3. Colecta rea informațiilor
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
nece sare
1. Identifică sursele
de obținere a
informațiilor
1.1. Sursele sunt identificate în conformitate cu posibilitățile existente.
1.2. Sursele de informații sunt identificate în funcție de natura și complexitatea
domeniilor auditabile.
1.3. Sursele identificate sunt c redibile, asigurând îndeplinirea cerințelor privind
cantitatea și calitatea informațiilor.
1.4. Sursele de informații identificate provin din mediul intern și extern. Identifică
surse diverse de informare în vederea asigurării fiabilității informațiilor. Legisl ația auditabil; Cadrul de
intern;
Tehnici privind de informații;
Tipuri de surse de informare și
modul de accesare a acestora;
Standardele internaționale de
audit;
Tehnici de culegere și colectare
a datelor și informațiilor;
Procese de lucru și niv ele Discernământ
Responsabilitate
Obiectivitate
Conștiinciozitate
Seriozitate 2. Colectează
informațiile 2.1. Informațiile sunt colectate cu operativitate, pentru a asigura prelucrarea și
obținerea concluziilor în termen.
2.2. Informațiile colectate sunt concrete și provin din surse de încredere.

30 2.3. Informațiile colectate sunt adecvate și relevante pent ru realizarea obiectivelor
misiunii de audit.
2.4. Informațiile colectate provin din surse alternative și sunt coerente.
2.5. Utilizează tehnici de colectare a informațiilor adecvate scopurilor și activităților
desfășurate, inclusiv identificarea activităților de co ntrol.
2.6. Informațiile sunt colectate corespunzător pe etapele realizării misiunii de audit.
2.7. Informațiile colectate sunt suficiente pentru a cunoaște modul de funcționare a
domeniului sau activităților componente ale temei generale auditate.
2.8. Informațiile colectate permit înțelegerea generală a cadrului juridic privind modul
de organizare a domeniului sau activităților componente ale temei generale auditate.
2.9. Informațiile colectate prezintă schimbări relevante în cadrul normativ, cu impact
asupra funcționăr ii domeniului auditabil.
2.10. Informațiile colectate înglobează elementele semnificative din rapoartele de audit
și din actele de control anterioare.
2.11. Informațiile colectate au în vedere cerințele specifice structurii auditate.
2.12. Informațiile colectate cupri nd rezultatul discuțiilor din cadrul echipei și
propunerile șefului compartimentului de audit. de administrare;
Circuitul documentelor;
Tehnici de organizare
și responsabilizare a unui post
de lucru;
Tehnici de selectare a
informațiilor colectate;
Tehnici de structurare a datelor
și informațiilor;
Identificarea și evaluarea
riscurilor cu incidență
semnificativă;
Principiile organizării entității;
Factori de mediu și riscurile
organizaționale;
Importanța relativă a factorilor
de mediu;
Modele și metode de
schimbare;
Analiza și managementul
condițiilor de mediu;
Obiectivele organ izației;
Importanța obiectivelor;
Luarea deciziilor;
Planificarea strategică;
Planuri și instrumente de
planificare;
Responsabilitate, autoritate,
delegare;
Managementul resurselor
umane;
Tehnici de interpretare și
evaluare a proceselor și Promptitudine
Discernământ
Profesionalism
Gândire logică
Atenție distributivă
Raționament
Înțelegere

3. Selectează datele
și informațiile
3.1. Informațiile selectate corespund cadrului legislativ, normativ și procedural aplicabil
domeniului auditabil.
3.2. Datele și informațiile sunt selectate în raport cu natura activităților și sunt
relevante pentru scopul propus.
3.3. Datele selectate asigură consistența informațiilor necesare pentru definirea
domeniilor și obiectelor auditabile, precum și identificarea zonelor cu r iscuri din cadrul
acestora.
3.4. Informațiile sunt selectate ținând cont de corelațiile și raportul de dependență
dintre ele.
3.5. Informațiile selectate asigură caracterul obiectiv al identificării domeniilor și
obiectelor auditabile, precum și a zonelor de risc.
3.6. Informațiile selectate sunt organizate într -o formă coerentă, în conformitate cu
cerințele auditului.
4. Prelucrează
informațiile 4.1. Informațiile sunt prelucrate corect, pentru identificarea tuturor elementelor
semnificative.

31 colectate
4.2. Prelucrarea informaț iilor permite înțelegerea organizării și derulării activităților.
4.3. Informațiile sunt prelucrate prin utilizarea tehnicilor de analiză a informațiilor,
adecvate naturii și complexității domeniului auditabil.
4.4. Pentru prelucrarea informațiilor sunt utiliza te tehnici adecvate care permit
identificarea problemelor, stabilirea cauzelor și formularea de recomandări.
4.5 Informațiile prelucrate sunt valorificate în totalitate, pentru atingerea scopului
obiectivelor misiunii de audit. sisteme lor pe baza analizei
documentelor colectate;
Cadrul procedural de
reglementare a domeniului
auditabil;
Tehnici de formulare a
concluziilor;
Tehnici de analiză a
activităților și de identificare a
operațiilor componente;
Tehnici de stabilire și de
form ulare a obiectivelor de
audit în concordanță cu scopul
urmărit.
5. Formulează
concluziile asupra
informațiilor
colectate și
prelucrate 5.1. Concluziile sunt formulate pe baza rezultatelor analizei informațiilor colectate și
prelucrate.
5.2. Concluziile formulate sunt relevante și asigură consistență în obținerea rezultatului
urmărit.
5.3. Concluziile sunt fo rmulate clar, concis și în scris, pe baza informațiilor prelucrate.
5.4. Concluziile sunt formulate cu obiectivitate ca rezultat al analizei informațiilor
prelucrate.
5.5. Concluziile sunt formulate pe domenii auditabile și consemnate în documente
specifice.

6. Stabilește
obiectivele misiunii
de audit
6.1. Obiectivele sunt stabilite cu claritate pentru fiecare misiune în parte, pe
principalele componente ale domeniului auditabil.
6.2. Obiectivele stabilite acoperă scopul și domeniul auditului și permit iden tificarea
concretă a cadrului de audit.
6.3. Obiectivele stabilite au la bază activitățile necesare realizării acestora.
6.4. Obiectivele stabilite iau în considerare obiectivele generale și obiectivele specifice
stabilite în cadrul implementării sistemului de control managerial.
6.5. Pentru realizarea obiectivelor sunt stabilite activitățile necesare structurate pe
operațiile auditabile, în ordinea logică de desfășurare a acestora.
6.6. Obiectivele sunt stabilite pe domenii auditabile fiind definite în termeni gener ali și
anticipând rezultatele așteptate de către auditori și structura auditată.
Gama de variabile:
Locul colectării informațiilor: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Surse de informații:
• obiectivele și scopurile domeniului de audit at;

32 • regulile, planurile, procedurile, legile, reglementările, rapoartele, contractele ce pot avea impact semnificativ asupra oper ațiunilor;
• organizația, respectiv numărul și numele salariaților, colaboratorii care ocupă posturi cheie, descrierea posturilor , modificările în cadrul organizației;
• bugetul, cifra de afaceri și datele financiare privind activitatea ce trebuie auditată;
• dosarele permanente ale entității auditate, organigrama, descrierea posturilor;
• dosarele misiunilor de audit anterioare: foi de l ucru, rapoarte de audit, răspunsuri la observațiile și recomandările auditului, note de înștiințare, programe de audit,
analiza riscurilor, matricea de control, diagramele de circulație etc.;
• rezultatele altor misiuni, inclusiv cele ale auditorilor externi ;
• registre de corespondență: corespondența cu entități externe;
• interviuri cu managementul: interviurile sunt necesare pentru a furniza puncte de vedere cheie asupra operațiilor auditate și a înțelege ansamblul mediului de control;
• cadrul normativ și proce dural ce reglementează domeniul auditabil;
• documentația tehnică de referință pentru activitatea în cauză.
Informațiile care se referă la activitățile examinate includ:
• obiective, scopuri;
• planuri, practici, proceduri, legi, norme de reglementare;
• informați i organizaționale cu privire la: numărul și numele angajaților, fișele posturilor, schimbările recente din cadrul entității a uditate, inclusiv în cadrul sistemului;
• informații financiare despre activitatea ce va fi examinată;
• rezultate ale altor misiuni de audit intern sau rezultatele controalelor efectuate de organe de control din afara entității; dosare de
corespondență.
Procedurile privind examinarea preliminară: discuții cu auditatul, întâlniri cu persoanele vizate de activitate, observării la fața locu lui, revizuirea rapoartelor și a
studiilor de management, proceduri analitice de audit, diagrame de circulație, documentația activităților cheie de control. Culegerea de informații poate avea loc: la
sediul structurii de audit, la sediul auditatului.
Natur a surselor de informații: interne (provenite de la structura auditată), externe (buna practică în domeniu) și proprii (dosare permanente de audit). Metode specifice
de culegere a informațiilor: observația, aplicarea de chestionare, interviul, analiza de co nținut a documentelor, deplasarea pe teren. Consistența datelor: cantitatea,
calitatea, diversitatea.
Activitățile specifice: identificare informații; culegere informații; sintetizare și structurare informații; prelucrare informații; formulare con cluzii asupra informațiilor
prelucrate; deplasări, interviuri, chestionare, observări etc. Analiza preliminară identifică:
• problemele importante și motivul realizării misiunii;
• informațiile pertinente obținute în timpul examinării preliminare;
• obiectivele și p rocedurile misiunii, abordările deosebite;
• punctele de control care necesită o atenție sporită;
• primele estimări cu privire la termene și resurse necesare;

33 • datele actualizate pentru etapele de emitere a raportului și de încheiere a misiunii.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

4. Evaluarea riscului
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Identifică
riscurile 1.1. Identificarea riscurilor are la bază analiza registrel or riscurilor elaborate de
organizație.
1.2. Riscurile sunt identificate pe baza analizei activităților auditabile, utilizând
diferite tehnici specifice.
1.3. Riscurile sunt identificate prin luarea în considerare a neconformităților potențiale,
care derivă din prevederile cadrului normativ și procedural.
1.4. Riscurile sunt identificate prin monitorizarea periodică a activităților
auditabile.
1.5. La identificarea riscurilor se ține cont de funcționalitatea sistemului de
control intern din organizație.
1.6. Riscurile sunt identificate în funcție de probabilitatea de apariție și de impact.
1.7. Riscurile identificate sunt menținute și după derularea activităților de control
intern. Analiza riscurilor:
• Identificarea o perațiilor
auditabile;
• Identificarea riscurilor
inerente; Stabilirea criteriilor
de analiză a
riscurilor;
Stabilirea nivelului de
apreciere a riscurilor;
• Determinarea punctajului
total al riscului;
Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscului;
Ierarh izarea operațiilor pe baza
riscurilor;
Elaborarea tematicii de audit
pe baza nivelului riscului.
Evaluarea riscurilor:
• Definiție;
• Tipuri de riscuri în Responsabilitate
Obiectivitate
Organizare
Viziune
Discernământ
Spirit de observație
Înțelegere
Dinamism
Loialitate
Principialitate
Acuratețe 2. Stabileșt e
criteriile de analiza
a riscului 2.1. Criteriile de analiza riscului sunt stabilite conform metodologiei de audit.
2.2. Criteriile de analiză a riscurilor sunt stabilite în funcție de măsurarea probabilității
de apariție a riscului și gravitatea consecin țelor materializării acestuia.
2.3. Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilității sunt stabilite pe baza
vulnerabilității riscului și controlului intern.
3. Estimează scorul
riscului 3.1. Stabilirea nivelului de analiză a riscului este estimata, pentru fiecare criteriu de
risc, pe o scară de valori adecvată naturii activități și tipului de audit.
3.2. Estimarea nivelului riscului se realizează pe baza evaluării operațiilor auditabile în

34 raport cu fiecare criteriu de risc stabilit.
3.3. Estimarea ponderii criteriului de risc se realizează în funcție de importanța acestuia
pentru activitatea auditabilă.
3.4. Estimarea scorului pentru fiecare criteriu utilizat se realizează în funcție de nivelul
de risc apreciat și de ponderea riscului.
3.5. Estimarea scorului total al riscului se realizează în funcție de media ponderată a
scorurilor pentru criteriile de risc utilizate. cadrul organizației;
• Procesul de identificare
a riscurilor;
• Analiza riscuril or pentru
stabilirea riscului rezidual;

• Determinarea impactului și
probabilității riscului;
• Tehnici de analiză a
riscurilor;
• Clasarea riscurilor;
• Ierarhizarea riscurilor; •
Instrumente de control în
tratarea riscurilor;
• Strategia de asigurare privind
riscul;
• Rolul auditului intern în
evaluarea procesului de
management al riscului.

Organizarea sistemului de
control intern:
• Rolul controlului intern;
Sistemul de management al
riscurilor;
• Registrul riscurilor;
• Organizarea sistemului de
control intern la nivelul
organizației;
• Controlul intern ca strategie a
managementului riscurilor. Raționament
4. Clasează
activitățile pe baza
mărimii riscurilor
4.1. Clasarea activităților se realizează în funcție de scorurile totale ale riscurilor.
4.2. Clasarea activităților se efectuează pe baza preluării riscurilor semnificative.
4.3. Riscurile identificate, însă negestionate de entitate, sunt clasate, în vederea
evaluării în funcție de probabilitatea de apariție și impactul acestora.
4.4. Activitățile cu riscuri s căzute, care nu au fost avute în vedere la auditurile
anterioare, sunt clasate în vederea evaluării și cuprinderii în auditare.
4.5. Activitățile sunt clasate pe baza evaluării funcționalității controlului intern,
conform procedurii de analiză a riscurilor .
5. Definește
activitățile necesare
realizării
obiectivelor
misiunii pe baza
analizei riscurilor 5.1. Obiectivele sunt definite luând în considerare activitățile necesare realizării lor,
purtătoare de riscuri semnificative.
5.2. Activitățile sunt defin ite pentru fiecare obiectiv în funcție de riscurile
semnificative și obiecte auditabile pe baza cărora se vor derula misiunile de audit.
5.3. Activitățile definite obiectivelor, selectate pe baza riscurilor semnificative
atașate acestora, permit formularea unei asigurări pentru întregul obiectiv.

35
Gama de variabile:
Locul analizei riscurilor: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Risc: evenimentul, acțiunea, situația sau comportamentul cu impact nefavorabil asupra capacității entității publice de a -și realiza obiectivele.
Registrul riscurilor: Registrul riscurilor la nivel general, Registrul riscurilor la nivel de compartiment funcțional.
Nivel de risc: expunerea la risc, acceptabilă și justificabilă, modificarea produsă de imp actul riscului asupra activității analizate.
Tipuri de riscuri: de organizare, operaționale, financiare sau generate de schimbările legislative.
Componentele riscului: probabilitatea de apariție și nivelul impactului.
Scopul evaluării riscurilor: identific area pericolelor din entitate; identificarea funcționalității controalelor interne; evaluarea structurii controlului intern.
Măsurarea probabilității riscului: aprecierea vulnerabilității entității și aprecierea controlului intern. Aprecierea probabilități i de apariție a riscului: probabilitate
mică, probabilitate medie și probabilitate mare; Aprecierea vulnerabilității domeniului auditabil: vulnerabilitate mică, vulnerabilitate medie și vulnerabilitate mare.
Probabilitatea – evaluarea unui posibil rezultat specific.
Impact – evaluarea efectului riscului asupra obiectivului, în cazul în care riscul se materializează.
Aprecierea controlului intern: control intern corespunzător, control intern insuficient și control intern cu lipsuri grave.
Analiza riscurilor presupune:
• identificarea operațiilor auditabile;
• identificarea amenințărilor;
• stabilirea criteriilor de analiză a riscului;
• stabilirea nivelului riscului pe criterii de analiză;
• stabilirea punctajului riscului;
• ierarhizarea riscurilor;
• stabilirea obiective lor de atins.
• Evaluarea riscurilor trebuie să asigure că:
• riscurile și schimbările survenite asupra lor sunt monitorizate;
• emiterea unei opinii privind gestionarea riscurilor;
• exprimarea unei păreri privind caracterul corespunzător al proceselor de gestio nare a riscurilor.
Criteriul de analiză a riscului: elementul utilizat pentru a identifica probabilitatea ca evenimentele să aibă un impact negativ asupra unui obiect auditabil.
Scorul riscului: pentru fiecare criteriu de risc este stabilit un scor în fun cție de probabilitatea și impactul realizării riscului și de aprecierea nivelului riscului.
Ponderea criteriului de risc: este stabilită pentru fiecare criteriu de risc în funcție de importanța criteriului de apreciere. Indiferent de numărul crite riilor de apreciere,
suma absolută a ponderilor trebuie să fie egală cu 100%.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral)

36 – practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.
5. Evaluarea preliminară a controlului intern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al ati tudinilor
necesare
1. Evaluează
mediul de control 1.1. Evaluează corect și complet regulile interne și regulile externe, regulamentele,
practicile și procedurile care reglementează sistemul de control intern.
1.2. Evaluează cu atenție documentele entități i, care descriu sistemul de control intern,
pentru a cunoaște și înțelege caracteristicile și elementele sale componente.
1.3. Evaluează politicile și proceselor de control formalizate, pentru a stabili gradul de
adecvare și calitatea acestora în raport cu cerințele specifice din standardele de control
intern.
1.4. Examinează procedurile de control în acord cu obiectivele misiunii, în vederea
identificării tuturor deficiențelor semnificative ale acestora.
1.5. Evaluează caracterul adecvat al acțiunile de c ontrol luate de entitatea auditată
pentru a asigura realizarea obiectivelor generale de control. Cultura organizațională;
Atitudinile și conducerea prin
valori;
Metodele utilizate pentru
colectarea informațiilor;
Tehnicile utilizate pentru a
documenta/î nregistra sistemul;
Cunoștințe despre mediul
intern al organizației:
obiective, riscuri, proceduri,
structuri organizatorice mediul
IT, natura tranzacțiilor, sisteme
administrative și de control,
sistemul de contabilitate etc.
Cunoștințe despr e mediul
extern organizației;
Cerințele generale ale
standardelor de
management/control intern;
Tipuri de instrumente utilizate
în evaluarea controlului;
Modul și etapele de completare
a instrumentelor utilizate în
evaluarea controlului intern;
Chesti onarul de control intern:
• Structură și conținut; Responsabilitate
Atenție
Obiectivitate
Profesionalism
Competență
Promptitudine
Analitic
Discernământ 2. Apreciază
instrumentel e de
control
existente 2.1. Instrumentele de control implementate sunt apreciate pentru fiecare risc analizat
2.2. Examinează proiectarea și funcționarea controalelor relevante pentru a aprecia
adecvarea acestora la riscurile ident ificate.
2.3. Apreciază cu obiectivitate dacă instrumentele de control intern sau procedurile
entității pot preveni, elimina sau minimiza riscurile.
2.4. Apreciază dacă instrumentele de control au fost adaptate la schimbările survenite în
mediul de control al entității auditate și la riscurile potențiale.
2.5. Apreciază dacă instrumentele de control implementate sunt stabilite în funcție de
cu cauzele abaterilor.
2.6. Pentru fiecare instrument de control identificat, apreciază nivelul riscului
determinat de control.
2.7. Apreciază semnificația și sensibilitatea instrumentele de control care sunt evaluate.
3. Elaborează
chestionarul de 3.1. Chestionarul de control intern se elaborează în conformitate cu modelul standard,
fiind construit și adapt at fiecărei misiuni specifice de audit.
3.2. Chestionarul de control intern este elaborat astfel încât să asigure abordarea

37 control intern
sistematică a evaluării sistemului de control, asigurându -se că fiecare parte a sistemului
este acoperită cu întrebări.
3.3. Chestionarul de c ontrol intern este elaborat sub formă de întrebări, prin respectarea
regulilor specifice de elaborare.
3.4. Întrebările formulate se referă la instrumentele de control așteptate și sunt
elaborate în conformitate cu cerințele standardelor de control intern.
3.5. Răsp unsurile din chestionar sunt prelucrate în funcție de observațiile auditorului
intern și pe baza interviurile elaborate cu personalul structurii auditate. • Reguli și principii de
elaborare;
• Avantajele și dezavantaje.
Metodologia de audit intern;
Legislația relevantă de audit
intern;
Reglementările specifice
privind sistemul de control
intern;
Organi zarea sistemului de
control intern la nivelul entității
publice;
Metodologia de elaborare și
implementare a controlului
intern la nivel de activitate.
4. Formulează
punctele tari și
punctele slabe ale
instrumentel or de
control și ale
cadrului de co ntrol 4.1. Punctele tari și punctele slabe sunt formulate în funcție de aprecierea riscurilor
legate de control.
4.2. Punctele tari și punctele slabe sunt formulate calitativ în funcție de rezultatele
analizei controalelor.
4.3. Formulează, pentru fiecare punct slab sau punct forte identificat, o opinie adecvată,
în funcție de gravitatea estimată a riscului rezidual și de impactul acestuia asupra
obiectivelor organizației.
4.4. Stabilește gradul de încredere în legătură cu controalele care există, în funcție de
calitatea probe lor de audit colectate.
4.5. Gradul de încredere este formulat formal, prin atribuirea de calificative adecvate.
4.6. Opiniile, punctele slabe și punctele tari sunt formulate într -un document adecvat,
conform procedurii de audit intern.
5. Elaborează o
evaluare 5.1. Evaluează controalele interne existente în raport cu controalele așteptate și
elaborează o evaluare inițiala a caracterului acestora.
5.2. Concluziile elaborate asupra funcționarii controalelor interne sunt stabilite pe baza
arbitrajului între existența/inexiste nța instrumentelor de control intern considerate
necesare și calificativul riscului.
5.3. Elaborează concluzii valide ale evaluărilor sale și asigură o evidență adecvată în
documentele specifice de audit.
Gama de variabile:
Locul evaluării controlului intern : la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Comentarii adecvate: aprecierea calitativă pentru răspunsurile de DA și relevarea cauzalității pentru răspunsurile de NU
Elementele componente ale sistemului de control intern: obiectivele, mijloacel e, sistemele de informare, organizarea, metodele și procedurile, Supervizarea/Controlul.
Documentele și înregistrările generate de sistemul de control intern: Instrucțiuni, Proceduri, Manuale, Sisteme de informare, Obiectivele, Planurile de acțiune,

38 Rapoar tele de autoevaluare a controlului intern
Elementele/componentele mediului de control:
• Integritatea și valorile etice;
• Filozofia și stilul de lucru al conducerii;
• Structura organizatorică;
• Repartizarea autorității și responsabilității;
• Politicile și pract icile în domeniul resurselor umane;
• Competența personalului.
Strategia de control urmărește în principal:
• integrarea controlului în componentele procesuale și structurale ale organizării entității publice;
• definirea obiectivelor controlului;
• stabilirea ti purilor de control ce vor fi aplicate, a metodelor și procedurilor ce trebuie utilizate în cadrul acestora;
• elaborarea planurilor/programelor de control;
• pregătirea personalului cu atribuții de control;
• modalitatea de evaluare și valorificare a rezultatelo r controalelor; eficacitatea controlului, prin prisma criteriului costuri/beneficii.
Procese de control: politicile, procedurile și activitățile care fac parte dintr -un cadru de control, desemnate pentru a asigura faptul că riscurile sunt menținute în cadr ul
intervalului de toleranță la risc stabilit prin procesul de gestionare a riscului; Instrument de control intern: orice procedeu, mijloc sau acțiune stabilite și implementate
de către conducere.
Activitățile de control: politicile și procedurile care asi gură că directivele managementului sunt respectate. Prin aceasta se asigură că se implementează acțiunile
necesare în vederea gestionării riscurilor în vederea atingerii obiectivelor entității. Activitățile de control se desfășoară în cadrul organizației, la toate nivelurile și pentru
toate funcțiile.
Forme ale activităților de control: observarea, supravegherea, compararea, analiza, evaluarea, validarea, raportarea, monitorizarea, coordonarea, supervizarea,
contrasemnarea, avizarea, autorizarea și aprobare a.
Principiile generale ale controlului intern:
• adaptat dimensiunii, complexității și mediului specific entității;
• vizează toate nivelurile de conducere și toate activitățile/operațiunile;
• este construit cu același instrumentar în oricare entitate publică;
• finalitatea sa constă în asigurarea rezonabilă că obiectivele vor fi atinse;
• costurile aplicării controlului intern nu trebuie să depășească beneficiile rezultate din acesta;
• este guvernat de regulile minimale de management, cuprinse în s tandardele de control intern.

39 Riscul de control: risc ca sistemul de control intern al entității s nu împiedice sau corecteze respectivele erori.
Chestionarul de control intern este o metodă de descriere și analiză a controalelor, respectiv o listă detali ată a mijloacelor și instrumentelor ideale, care permit obținerea
unor garanții rezonabile privind procedurile de control intern. Conține o listă de întrebări legate de instrumentele de contr ol, întrebări de tip DA/NU.
Avantajele chestionarului de control intern:
• conține răspunsuri de tipul DA/NU (în care DA indică un control eficient și NU o potențială lipsă de securitate);
• răspunsurile NU indică potențiale puncte slabe ale sistemului de control intern;
• chestionarele generale sunt disponibile din surse var iate;
• datorită naturii lor extensibile și structurii formale, ele previn omiterea unor întrebări importante de către auditori.
Dezavantajele chestionarului de control intern:
• auditații ar putea ezita să dea răspunsul, gândindu -se la consecințe;
• pot fi con siderate superficiale de către auditați, dată fiind lungimea lor;
• pun la dispoziție numai informații de audit indirecte, care vor trebui coroborate într -o anumită manieră; trebuie să fie
adaptate structurii organizației respective, activităților și operați ilor auditaților.
Instrument de control: Orice acțiune întreprinsă de către conducere, de către consiliu și de către alte grupări pentru a gestiona riscul și pentru a spori probabilitatea
atingerii obiectivelor și scopurilor. Conducerea planifică, organize ază și îndrumă desfășurarea unui număr suficient de acțiuni pentru a putea fi siguri că obiectivele și
scopurile vor fi atinse;
Tipurile de instrumente de control – preventiv, detectiv, direcțional și corectiv:
• Instrumente de control preventiv – conceput e pentru a limita posibilitatea ca un rezultat nedorit să se materializeze, pentru a preveni apariția oricărui eveniment
nedorit. Controalele preventive se axează pe prevenirea greșelilor sau a excepțiilor. Aceste controale sunt: politicile stand ard și pro cedurile, separarea corectă a
sarcinilor, niveluri/aprobări de autorizare.
• Instrumente de control corectiv – concepute să corecteze rezultatele nedorite care s -au materializat. Controale detective identifică o greșeală sau o excepție după ce
aceasta s -a petrecut. Asemenea controale sunt: rapoarte de excepții, reconcilieri, audituri periodice.
• Instrumente de control directiv – concepute să asigure realizarea unui anumit rezultat, pentru a provoca și încuraja apariția unui eveniment dorit. Controale c orective:
remediază problema identificată de controalele efective.
• Instrumentele de control detectiv – concepute să identifice situațiile sau rezultatele nedorite care au avut loc, pentru a identifica evenimentele nedorite
care s -au produs și a corecta efect ele acestora. Controalele directive sunt destinate să producă rezultate pozitive.
Tipuri de instrumente de control: planificarea, obiective SMART, existența unor instrumente de măsură/indicatori eficace, monitorizarea progresului, obținerea
asigurării asup ra fiabilității și integrității informațiilor privind performanța, luarea unor măsuri corective acolo unde performanța este r edusă/nesatisfăcătoare, analiza
economicității, eficienței, eficacității activității, asigurarea calității, îmbunătățirea permanent ă, instruirea și îmbunătățirea abilităților/competențelor, studii privind
gradul de satisfacție al clienților etc.
Procedurile de control cuprind politicile și procedurile stabilite în scopul realizării anumitor obiective. Criteriile
de referință prestabil ite pentru evaluarea controlului în etapa inițială se referă la:

40 • să existe;
• să fie potrivite diminuării riscurilor, respectiv: realizabile, acceptabile, eficiente din punct de vedere al costurilor, pus e în practică în mod corect, simplu și clar etc.;
• să reprezinte o combinație echilibrată de controale preventive, direcționale, detective și corective, și să contribuie la redu cerea riscurilor
• să fie susținut cu dovezi, adică să existe o evidență a funcționării controlului; să nu fie
supradimensionat.
Tipuri de instrumente utilizate de auditori în etapa de evaluare: Chestionarul de control intern, Tabelul Puncte tari și puncte slabe, Evaluarea co ntrolului intern;
Arbitraj între existența/inexistența instrumentului de control și calificarea riscului:
• dacă in strumentul nu există pentru un risc considerat grav, punctul este reținut și face obiectul unei examinări aprofundate;
• dacă instrumentul există pentru un risc slab, punctul poate fi eliminat;
• dacă instrumentul există pentru un risc grav, punctul este rețin ut și face obiectul unei examinări selective.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

6. Programarea misiunii de audit i ntern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stab ilește
obiectivele și
activitățile
auditabile 1.1. Obiectivele sunt stabilite pe baza rezultatelor activității de colectare și prelucrare a
informațiilor.
1.2. Obiectivele sunt stabilite pe baza evaluării riscurilor potențiale asociate
activităților audi tabile.
1.3. Obiectivele sunt stabilite pe baza riscurilor reziduale obținute în urma ajustării
riscurilor potențiale cu rezultatele evaluării preliminare a sistemului de control intern.
1.4. Activitățile auditabile stabilite sunt purtătoare de riscuri semnificative și sunt
rezultatul evaluării riscurilor. Cunoașterea sistemele
contabile și operaționale ale
organizației;
Cunoașterea obiectivelor
organizației și riscurilor;
Sistemele administrative, de
control și de conducere a
organizației;
Cunoașterea mediului IT;
Natura tranzacțiilor de afaceri;
Structurile organizatorice ale
entității publice;
Activitățile și procedurile Organizare
Responsabilitate
Profesionalism
Promptitudine
Obiectivitate
Atenție 2.Programează
activitățile necesare
desfășurării
misiunii 2.1. Activitățile programate sunt în concordanță cu metodologia de audit i ntern în
vigoare și în conformitate cu standardele internaționale de audit intern.
2.2. Activitățile programate sunt structurate pe etapele de desfășurare a unei misiuni de
audit intern.

41 2.3. Activitățile programate asigură coerența aplicării procedu rilor de audit, prin
urmărirea succesiunii logice.
2.4. Programează pentru fiecare activitate auditabilă tehnicile și instrumentele de audit
în funcție de natura, mărimea și complexitatea activităților auditabile.
2.5. Tehnicile și instrumentele de audit sunt programate cu obiectivitate și
profesionalism.
2.6. Tehnicile și instrumentele programate permit colectarea de probe suficiente,
pertinente și fiabile printr -o combinare adecvată a acestora.
2.7. Locul testării ac tivităților este programat cu obiectivitate, în vederea asigurării
veridicității și calității procesului de testare. obligatorii în cadrul unei
misiuni;
Procedurile standard utilizate
în etapele de audit;
Criterii de determinare a nat urii
și întinderii procedurilor de
audit;
Tehnici utilizate în etapa
de documentare/luare la
cunoștință;
Metode și tehnici de audit
utilizate în faza de planificare;
Principiile și teoriile de control
intern;
Standardul de audit intern
privind „Planificarea
misiunii";
Managementul timpului;
Procedura de elaborare a
programului de audit intern
Programul de audit: rol,
conținut și structură,
metodologie de elaborare;
Programul intervenției la fața
locului: rol, conținut și
structură, metodologi e de
elaborare;
Instrumente și tehnici de audit:
• Chestionarea;
• Observarea;
• Verificarea;
• Eșantionarea;
• Analiza; Perseverență
3. Planifică
resursele de audit
alocate misiunii
3.1. Planifica cu obiectivitate programul orar de realizare a fiecărei etape și activ ități de
audit, pentru a asigura folosirea judicioasă a întregului timp disponibil.
3.2. Timpul necesar realizării unei acțiuni specifice de audit este programat pe baza
unei analize atente a naturii și complexității problemelor de rezolvat, astfel încât s ă
permită realizarea activității în condiții de eficiența.
3.3. Planifică întâlnirile, interviurile și efectuarea testelor prin consultarea persoanelor
implicate, în funcție de timpul disponibil al acestora.
3.4. Nominalizarea auditorilor se realizează în corelație directă cu volumul și
complexitatea activităților planificate a fi realizate și competența profesională.
3.5. Planificarea resurselor de audit are în vedere asigurarea unei rezerve de resurse
pentru situațiile neprevăzute care pot apărea în cadrul des fășurării activității.
3.6. Comunică prompt și operativ orice nevoie suplimentară de resurse către
conducerea structurii de audit.
4. Întocmește
programul de lucru
4.1. Programul de lucru este întocmit conform legislației și normelor specifice în
vigoare, î ntr-o succesiune care corespunde demersului logic de derulare a unei misiuni
de audit. eficiență și eficacitate, a activității de audit intern.
4.2. Programul de lucru este întocmit clar și face referire la toate obiectivele și
activitățile auditabile ale misi unii.
4.3. Programul de lucru întocmit asigura stabilirea tehnicile necesare pentru obținerea
probelor de audit, corespunzător etapelor și activităților desfășurate.
4.4. Programul de lucru este actualizat periodic, astfel încât să permită adaptarea
acestuia la situațiile concrete care pot să apară, fără a afecta termenul de realizare sau

42 obiectivul auditului. • Evaluarea.
Analiza riscurilor:
•Identificarea operațiilor
auditabile;
•Identificarea riscurilor
inerente;
•Stabilirea criteri ilor de analiză
a riscurilor;
•Stabilirea nivelului de
apreciere a riscurilor;
•Determinarea punctajului total
al riscului;
•Clasarea operațiilor pe baza
analizei riscurilor;
•Ierarhizarea operațiilor pe
baza riscurilor;
• Elaborarea tematicii de audit
pe baza nivelului riscului.

Gama de variabile:
Locul programării misiunii de audit: la sediul auditorului
Planificarea misiunii prezintă obiectivele, identificarea activităților adiace nte, orele lucrate, personalul și planificarea orară pentru divizia sau departamentul supus
examinării.
Etape de audit: documentare, analiza riscurilor, testare, raportare, urmărirea recomandărilor, supervizare. Resurse de audit: timp exprimat în ore sau z ile, personal.
Situații neprevăzute: informațiile sunt greu de obținut, standardele de realizare a documentelor sunt reduse, relațiile cu personalul entității aud itate sunt dificile etc.
Persoane implicate: auditori, conducătorul compartimentului de audit intern, specialiști și experți din cadrul organizației sau din afara acesteia. Complexitatea
subiectului: audituri specifice în domenii noi, probleme noi, instrumente noi.
Circumstanțele de audit: complexitatea domeniului, problemele de colectare a datelor , eficacitatea controalelor efectuate de entitate, disponibilitatea datelor despre
entitatea auditată, competența auditorilor, precum și timpul necesar pentru finalizarea misiunii.
Metodologia de audit reprezintă metodele și tehnicile utilizate pentru real izarea procedurilor de audit, în culegerea de date și informații, a documentației de audit, ca
bază pentru concluzii și recomandări.
Tehnici de audit: proceduri analitice, chestionare de control intern, diagrame de proces, descrieri narative ale proceduril or, trecerea în revistă (teste „walk -through"),
teste de tranzacții bazate pe eșantionare, teste de detaliu, reconcilieri, confirmări externe, investigații, observații, insp ecții fizice, autoevaluarea riscului de control etc.

43 Metode folosite de auditori: inspecția, observarea, numărarea, ancheta, intervievarea, confirmarea, calculul, reconcilierea, analiza, testarea, prelevarea de probe etc.
Metode utilizate pentru colectarea și prelucrarea informațiilor: discuții cu persoanele responsabile din cadrul struc turii auditate; interviuri cu persoanele implicate în
activitatea respectivă, utilizatori ai rezultatelor activității auditate; proceduri de audit analitice (verificarea, comparaț ia, analiza evoluțiilor, scenarii – evoluții posibile
etc.); analiza rapoarte lor, evaluări, studii specifice; identificarea riscurilor și a controalelor cheie asociate activităților auditate/consiliate; testarea activităților specifice
de la momentul inițierii acestora și până la finalizare etc. Programul de lucru: programul de aud it și programul intervenției la fața locului.
Program de audit reprezintă punctul de plecare în informarea echipei de auditori asupra modului în care trebuie executate activitățile de audi t și în a oferi șefului
compartimentului de audit, posibilitatea de a conduce și de a controla auditul.
Programul de lucru al misiunii are drept scop să:
• furnizeze documente cu privire la procedurile care permit auditorului să adune, să analizeze, să interpreteze și să justifice informațiile în timpul misiunii;
• define ască obiectivele misiunii;
• stabilească sfera de intervenție și gradul necesar de detaliu al testelor pentru a atinge obiectivele fiecărei etape a misiun ii; identifice aspectele tehnice, riscurile,
procedeele și tranzacțiile care trebuie auditate; stabile ască natura și sfera de aplicare a testelor;
• să fie pregătit înainte de începerea misiunii și modificat, dacă este necesar, în cursul misiunii.
Pași care trebuie respectați la întocmirea programului de audit:
• împărțirea setului de activități în etape semnificative;
• studierea relației dintre etape și stabilirea secvenței de etape;
• atribuirea responsabilităților pentru fiecare etapă, managerilor și/sau persoanelor abilitate;
• determinarea și alocarea de resurse necesare fiecărei etape; estimarea d atelor de demarare și încheiere pentru fiecare etapă;
• atribuirea datelor limită pentru încheierea fiecărei etape.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

7. Elaborarea testelor de audit intern
Elemente de competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criteri i de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stabilește strategia de
testare 1.1. Stabilește prioritizarea testărilor în concordanță cu programul de audit.
1.2. Analizează informațiile statistice cu privire la volumul de activitate și
stabilește clar tipul de verificări necesare a se efectua. Strategia de testare: concept,
abordare, planificarea testării;
Procedura programului Obiectivitate

44 1.3. Stabilește teste care oferă cel mai înalt nivel de încredere a dovezilor.
1.4. Testele sunt stabilite pe baza informațiilor statistice solicitate și obținute prin
chestionarul de luare la cuno ștință și asigură verificarea concluziilor etapei de
analiză a riscurilor.
1.5. Pentru toate riscurile identificate, stabilește combinația adecvată de teste, fără
duplicări excesive de dovezi și fără a intra în detalii.
1.6. Combinațiile de teste și amploa rea întinderii acestora sunt stabilite în funcție
de necesitățile de obținere a dovezilor.
1.7. Instrumentele standardizate utilizate în etapa de testare sunt stabilite corect în
funcție de natura misiunii și etapele de realizare a acesteia.
1.8. Stabileșt e instrumentele de testare necesare prin adaptare la situațiile specifice
fiecărei misiuni de audit. intervenției la fața locului;
Obiective: definiție, criterii de
definire, caracteristici
obiective;
Relația dintre obiective și
riscuri;
Conceptul de probe sau
dovezi de audit:
• Definirea probelor și
tipurilor de probe;
• Culegerea probelor;
• Selectarea probelor;
• Constituirea probelor;
Tehnici de testare:
• Examinarea documentelor;
• Intervievarea;
• Observarea;
• Calculul;
• Analiza;
• Verificarea;
•
• Controlul.
Sondajul statistic
Tipuri de sondaje în audit
(sondaje de depistare, sondaje
de acceptare, sondaje de
estimare a atributelo r);
Conceptul de eșantionare;
Etapele procesului de
eșantionare;
Metodele de eșantionare:
criterii de selecție, tehnici și Responsabilitate
Atenție
Profesionalism
Promp titudine
Discernământ
Respectarea legilor
Consecvență
Organizat 2. Stabilește obiectivele
testării 2.1. Obiectivele testării sunt stabilite în conformitate cu obiectul auditabil.
2.2. Obiectivele testării sunt stabilite sub forma unor rezultate așteptate ale
procesului de verificare.
2.3. Obiectivele testării stabilesc în mod concret dispozitivele de control care vor
fi testate.
2.4. Obiectivele testării asigură realizarea obiectivelor misiunii și se raportează la
zonele de risc identificate.
2.5. Obiectivele testării vi zează evaluarea eficienței și eficacității controalelor
interne aferente riscurilor identificate, conform planului de testare.
2.6. Obiectivele testării sunt stabilite sub forma unor întrebări, având la bază
chestionarele -liste de verificare.
3. Stabilește
eșantionul supus testării 3.1. Stabilește planuri de eșantionare adecvate pentru a testa corespunzător efectele
riscurilor atașate obiectelor auditabile, conform procedurii de audit.
3.2. Stabilește corect populația asupra căreia se aplică procedurile de audit, prin
delimitarea clară a unităților componente ale acesteia.
3.3. Metodele de eșantionare sunt stabilite cu discernământ, în funcție de
caracteristicile populației examinate și de obiectivele testării.
3.4. Tipul de eșantion este stabilit în funcție de cantitatea, c alitatea și natura
populației asupra căreia se fac evaluările.

3.5. Procedeele și tehnicile de eșantionare sunt aplicate corect, asigurând
veridicitatea rezultatelor obținute.

45 3.6. Dimensiunea eșantioanelor este stabilită în raport cu rezultatele evaluării
prelimin are a controlului intern.
3.7. La stabilirea unui eșantion de audit se iau în considerare obiectivele testului și
atributele populației din cadrul căreia va fi extras eșantionul.
3.8. Mărimea eșantionului este stabilita în funcție de gradul de precizie și de
încrede re a dovezilor ce trebuie obținute.
Metodologia de stabilire a eșantionului este consemnată în foile de lucru și în
anexele metodologice la raportul de audit. procedee de eșantionare;
Conceptul de interviu;
Regulile de realizare a unui
interviu;
Etapele desfășurării uni
interviu;
Tipuri de întrebări,
interpretarea și transformarea
răspunsurilor în probe;
Reguli de bază în formularea
întrebărilor în cazul
interviului;
Tipuri de interviuri;
Tehnici de comunicare;
Conceptul și planificarea
chestionării;
Realizarea chestionarului;
Analiza datelor din
chestionare;
Integrarea rezultatelor
chestionarului în raportul de
audit;
Formatul și conținutul
testului;
Tehnici de validare a datelor.
4. Realizează interviuri
4.1. Interviurile sunt pregătite din timp, prin formularea unor întrebări adecvate
scopului urmărit și naturii problemelor analizate și care acoperă integral subiectul
acestuia.
4.2. Interviurile sunt realizate cu persoanele implicate în procesele auditabile,
conform programului stabilit.
4.3. Interviul este realizat în timpul conve nit și prin menținerea unei
atmosfere relaxante.
4.4. Selectează tehnici adecvate de comunicare pentru a realiza intervievarea.
4.5. Explică clar scopul realizării interviului pentru a asigura colaborarea
adecvată și atingerea obiectivului urmărit.

4.6. Formulează între bările necesare realizării interviului într -o manieră adecvată
pentru a obține o confirmare a problemelor și excepțiilor din activitatea auditată.
4.7. Reformulează întrebările în cadrul interviului, ori de câte ori consideră
necesar, pentru a obține un răspuns clar și consistent.
4.8. Rezultatele interviului sunt rezumate pe scurt, la finalul acestuia, pentru a
obține o validare a înregistrărilor sale și a se asigura că interviul realizat si -a atins
scopul.
4.9. Consemnează rezultatele interviului și asigură luarea la cu noștință de către
intervievat prin semnarea acesteia.
5. Elaborează
chestionare
5.1. Chestionarul elaborat cuprinde toate părțile componente și respectă regulile și
uzanțele specifice de proiectare.
5.2. La elaborarea chestionarului, utilizează diferite tipuri d e întrebări în funcție de
scopul urmărit și de aria auditabilă.
5.3. Fiecare întrebare este elaborată pentru a realiza o anumită evaluare, asigurând

46 respectarea condițiilor specifice de proiectare a acestora.
5.4. Mărimea chestionarului este stabilită în funcție de importanța ariei auditului.
5.5. Datele obținute prin chestionar sunt validate din punct de vedere al
completitudini răspunsurilor și corectitudinii acestora.
5.6. Răspunsurile neclare/incomplete/nevalidate sunt soluționate, după caz, prin
contactarea persoanelor in tervievate sau prin excludere.
5.7. Rezultatele chestionarelor sunt evaluate și prezentate sintetic sub formă
tabelară sau grafică, utilizând tehnicile statisticii descriptive.
5.8. Rezultatele chestionarelor sunt interpretate prin utilizarea unor instrumente și
tehnici adecvate scopului și tipului de date.
6. Realizează teste de
conformitate/regularitate 6.1. Testele de regularitate sunt realizate în conformitate cu programul de audit și
cu strategia de testare.
6.2. Testarea conformității se realizează pentru a oferi o asigurare rezonabilă că
procedurile de control intern sunt aplicate așa cum descrie proceduri, reguli,
regulamente și bunele practici.
6.3. Volumul testelor de conformitate se stabilește pe baza rezultatelor evaluării
controlului intern, variind direct cu gra dul de încredere în sistemele de control.
6.4. Testele sunt realizate prin evaluarea procedurile de control intern puse în
aplicare, prin aplicarea unor tehnici de verificare adecvate.
6.5. Realizarea testelor asigura conformitatea operațiunilor și
înregistrări lor în raport cu normele, procedurile și instrucțiunile
specifice activității auditabile.
6.6. Realizarea testelor identifică cauzele și explică motivele fiecărei
erori sau omisiuni identificate, care indică/semnalează slăbiciuni în
sistemele de control și management.
6.7. Realizarea testărilor contribuie la documentarea adecvării
controalelor interne, în vederea fundamentării și validării acestora
7. Realizează teste de
detaliu 7.1. Testele de detaliu se realizează în conformitate cu programul de audit și cu
strategia de testare.
7.2. Testarea de detaliu se realizează pentru a obține dovezi ale validității
proceselor, operațiilor, activităților sau a erorilor și iregularităților.
7.3. Testele de detaliu sunt realizate pentru fiecare punct slab al controlului, în

47 vedere a stabilirii eficienței și eficacității modalităților de control implementate de
entitatea auditată.
7.4. Mărimea testelor de detaliu variază indirect cu încrederea în sistemul de
control intern.
7.5. Testele de detaliu se realizează prin aplicarea unor tehnici adec vate de
verificare și examinează toate operațiile selectate prin eșantionare pentru a se
asigura că sunt corecte și valide.
Realizarea testelor de detaliu verifică exhaustivitatea înregistrării operațiunilor,
plecând de la documentele justificative, pentru a determina dacă acestea au fost
înregistrate integral și corect.
7.7. Realizarea testelor de detaliu evaluează calitatea și realitatea înregistrărilor
unei operațiuni pentru a determina dacă acestea au avut loc la momentul și în
condițiile prevăzute în d ocumentele specifice.
8. Prezintă rezultatele
testării 8.1. Testările sunt prezentate în cadrul unui formular standard de testare, care
descrie corespunzător activitatea de audit.
8.2. Formularul standard de testare prezintă toate elementele compo nente,
conform procedurii specifice de audit.
8.3. Obiectul testului prezintă clar ceea ce se verifică, asigurând concordanța cu
obiectivul de audit stabilit în tematica în detaliu.
8.4. Descrierea testului prezintă, într -o manieră sintetică și coerentă me toda de
lucru.
8.5. Constatările prezintă succint rezultatele verificărilor efectuate, sunt în
conformitate cu obiectul testării și se bazează pe dovezi consistente, obținute din
mai multe surse.
8.6. Concluziile prezentate în cadrul testului se bazează pe constatările efectuate și
sunt elaborate prin interpretarea rezultatelor obținute.
9. Validează rezultatele
testării 9.1. Rezultatele testelor sunt validate în mod clar și complet, fiind susținute cu
dovezi suficiente, relevante și de încredere.
9.2. Metodele de validare a rezultatelor testării sunt aplicate corect și coerent.
9.3. Rezultatele testelor validate asigură o bază adecvată pentru realizarea
obiectivelor de audit.
9.4. Constatările și concluziile obținute în urma validării testelor reflectă

48 conformitatea/regularitatea/performanța activității auditate în raport cu rezultatele
așteptate.
Gama de variabile:
Locul realizării testărilor: la sediul structurii auditate
Tip de verificare: exhaustivă, prin eșantionare.
Instrumente standardizate uti lizate în etapa de testare: liste de verificare, chestionare, liste de control, note de relații, chestionare de control intern.
Tehnici de testare includ: examinarea documentelor, intervievarea, observarea, calculul și analiza, verificarea și controlul.
Set de întrebări standard: obiectivele definite, responsabilitățile și metodele, mijloacele financiare, tehnice și de informare, resursele necesare.
Teste: verificarea dovezilor, observarea funcționării.
Mediu de testare: manual, computerizat.
Zone semn ificative de auditore:
• zonele în care nu există controale eficiente;
• zonele în care controalele sunt inadecvate;
• zonele în care controalele sunt concepute greșit;
• zonele în care controalele sunt adecvate;
• zonele în care controalele sunt adecvate, dar sun t insuficient aplicate.
Probele de audit intern pot fi: fizice, testimoniale, documentare, analitice, standarde, foi de lucru
• dovezi fizice: obținute în urma observării'
• dovezi testimoniale: scrisori sau declarații ca răspuns la interviuri sau anchete;
• dovezi documentare: documentul în baza căruia s -a realizat constatarea de audit;

• dovezi analitice: reprezintă comparații cu standardele prescrise, cu operațiunile efectuate anterior, cu operațiuni similare, cu raționamente.
Statistica descriptivă: tehnicile și procedurile destinate organizării, prezentării și descrierii datelor. Componentele statisticii descriptive sunt:
• tehnicile de organizare și prezentare a datelor: numerice (distribuția de frecvențe simple sau grupate), grafice (histograme; grafice de ti p bară, linie, „plăcintă"
etc.);
• indicatorii numerici descriptivi; indicatori ai tendinței centrale, indicatori ai împrăștierii, indicatori ai formei distribuției (simetrie și aplatizare)
Instrumente și tehnici utilizate pentru interpretarea datelor: tabelarea încrucișată, graficele grup de coloane, tehnica regresiei, analiza multivariante
Tipuri de întrebări: întrebări deschise și întrebări închise;
• întrebări deschise: întrebări de tip „valori grupate", întrebări de tip „date și perioade de timp", într ebarea de tip „scară" (asimetrică, simetrică);
• întrebările închise: întrebări cu un singur răspuns, întrebări cu răspuns multiplu, întrebări cu răspuns ierarhizat, întrebări de tip „evaluare" e tc.
Condițiile de bază specifice proiectării întrebărilor ch estionarului:
• să nu fie ambigue;
• să ofere posibilitatea de a obține un răspuns de la majoritatea celor intervievați;
• să nu se pună mai mult de o întrebare într -o frază;
• să aibă același înțeles pentru toți intervievații;
• să fie completă;
• să f ie la obiect.
Metode de selectare a eșantionului: abordări statistice de eșantionare sau eșantioane probabilistice, abordări non -statistice de eșantionare sau eșantioane non –
probabilistice.
Eșantioane probabilistice: selecția aleatorie simplă, selecția sis tematică, selecția Cluster (multistadială),, selecția aleatorie stratificată.

49 Eșantioane non -probabilistice: selecția arbitrară, selecția rațională, selecția în lanț (metoda bulgărelui de zăpadă), eșantionare pe cote, alte metode de
eșantionare non -probabi listice (eșantionarea ad -hoc, eșantionarea orientată) etc.
Populația: ansamblul elementelor supuse examinării;
Unitatea de sondaj: eveniment, tranzacție, document etc.
Verificarea: asigură validarea, confirmarea, acuratețea înregistrărilor, documentelor, d eclarațiilor, concordanța cu legile și regulamentele, precum și eficacitatea
controalelor.
Tehnicile de verificare: comparația, examinarea, recalcularea, confirmarea, punerea în acord, garantarea, urmărirea.
Conținutul testului: obiect, obiectiv, descrier e, constatare, concluzii.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

8. Formularea constatărilor, concluziilor și recomandă rilor de audit intern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare
din punctul de
vedere al
atitudinilor n ecesare
1. Analizează
probele de
audit
1.1. Probele de audit sunt analizate cu obiectivitate, în vederea identificării corecte a
problemelor și iregularităților.
1.2. Probele de audit sunt analizate și interpretate prin utilizarea unor tehnici specifice, în
funcți e de tipul și natura misiunii de audit.
1.3. Tehnicile de analiză a probelor de audit aplicate sunt selectate cu discernământ și sunt
adecvate scopului urmărit. Conceptul de probe sau
dovezi de audit:
• Definirea probelor și tipurilor
de probe;
• Culegerea probelo r;
• Selectarea probelor;
• Constituirea probelor.
Tehnici de interpretare a
probelor de audit;
Tehnici de analiză a probelor
de audit;
Metodele de analiză
cauzală;
Procedura de
identificare și analiză a
problemelor;
Procedura de constatare și Responsabilitate
Profesionalism
Atenție
Respectarea normelor
și legilor

Discernământ
2. Stabilește
criteriile de
evaluar e
2.1. Criteriile de evaluare sunt stabilite cu obiectivitate, prin identificarea lor din surse general
acceptate.
2.2. Criteriile de evaluare stabilite sunt obiective și relevante pentru circumstanțele în care se
evaluează problemele care fac obiectul cercetărilor de audit.

2.3. Criteriile de evaluare sunt stabilite în conformitate cu obiectivele de audit și oferă o bază de
comparație pentru a ajunge la constatări, concluzii și recomandări.
2.4. Criteriile de evaluare sunt stabilite în raport cu rezultatele așteptate ale op erațiilor și
sistemelor auditabile.
2.5. Stabilește în vederea utilizării criteriile dezvoltate și testate de structura de audit, asigurând
fiabilitatea surselor și adecvarea acestora la domeniul auditabil.
2.6. Stabilește criteriile utilizate de entitatea audi tată pentru autoevaluarea

50 sistemului de control în raport cu adecvarea și eficacitatea acestora.
2.7. Realizează analize comparative ale proceselor /sistemelor /programelor altor
organizații care desfășoară activități similare cu cele auditate în vederea s tabilirii
celor mai adecvate criterii. raportar e a iregularităților;
Metodologia de audit intern;
Legislația relevantă de audit
intern Standardele
internaționale de audit intern.
3. Formulează
constatările de
audit
3.1. Constatările sunt formulate într -o manieră sintetică, prin enunțarea pe scurt a problemelor și
iregularităților identificate.
3.2. Constatările sunt formulate pe baza rezultatel or testărilor efectuate.
3.3. Constatările formulate în cadrul formularului de constatare sunt de aceeași natură, au
aceeași cauză și prezintă aceleași consecințe.
3.4. Constatările sunt formulate în raport cu rezultatele așteptate ale
activității/acțiunii audi tate, prin luarea în considerare a unor posibile îmbunătățiri.
3.5. Constatările formulate sunt fundamentate, au la bază probe documentare și fac
trimiteri la textul legal incident.
3.6. Constatările formulate sunt ușor de înțeles, evidente și nu lasă loc de
interpretări.
4. Formulează
cauzele
privind
constatările
stabilite
4.1. Formulează cauzele potențiale ale problemelor identificate și le supune analizei pentru a le
valida.
4.2. Cauzele sunt formulate prin utilizarea unor metode adecvate și recunoscute de ana liză.
4.3. Cauzele sunt formulate clar și precis, pe baza rezultatelor analizei.

4.4. Cauzele formulate explică concret diferențele între situația existentă și referențiale sau
criteriile de evaluare.
4.5. Cauzele formulate identifică clar dispozitivele de control lipsă sau a căror îmbunătățire ar
conduce la evitarea apariției problemelor constatate.
5. Stabilește
consecințele
problemelor
identificate
5.1. Consecințele problemelor constatate sunt stabilite în funcție de natura acestora.
5.2. Consecințele sunt stabili te prin aprecierea abaterilor disfuncționalităților/erorilor constatate
în raport cu criteriile de evaluare.
5.3. Aprecierile calitative sunt stabilite sub forma unor deducții logice și argumentate, care au la
bază criteriile de evaluare.
5.4. Aprecierile cantitativ e sunt stabilite în cifre, prin respectarea principiilor de prudență și
luarea în calcul a impasurilor logice.
5.5. Consecințele sunt stabilite corect și permit clasificarea problemelor după natura și
importanța lor.

51 5.6. Consecințele oferă suficiente aprecieri pentru a permite beneficiarilor informațiilor să
stabilească corect efectele fenomenului și să le estimeze importanța.
5.7. Consecințele stabilite definesc riscul sau pericolul la care este expusă entitatea auditată ca
urmare a faptului că situația existe ntă nu corespunde cu criteriile de evaluare.
6. Formulează
recomandările 6.1. Recomandările sunt formulate în corelare directă cu natura cauzelor problemelor
identificate.
6.2. Recomandările sunt formulate clar, obiectiv și relevant, astfel încât să fie percepute corect și
integral de către entitatea auditată.
6.3. Recomandările sunt formulate pe baza unor informații corecte, pertinente și relevante.
6.4. Recomandările formulate sunt specifice și orientate spre acțiuni menite să
conducă la prevenirea și corectarea deficiențelor constatate.
6.5. Recomandările formulate conduc la diminuarea riscurilor, astfel încât să evite
ca fenomenul să se mai producă în viitor.
6.6. Recomandările formulate sunt utile, realizabile și contribuie în mod real
îmbunătățirea activităților auditabile.
7. întocmește
formularele
constatărilor
de audit 7.1. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite pentru fiecare problemă și iregularitate
constatată.
7.2. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite în conformitate cu procedura specifică de
audit.
7.3. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite într -o succesiune logică, conform
demersului stabilit prin procedura de lucru.
7.4. Formularele constatărilor de audit sunt întocmite în funcție de natura constatărilo r efectuate.
7.5. Formularele constărilor de audit sunt semnate de auditori și de supervizor și sunt aduse la
cunoștința reprezentanților entității, conform procedurii specifice de audit.
8.Validează
constatările 8.1. Validarea constatărilor se realizea ză prin tratarea acestora conform procedurii specifice de
audit.
8.2. Constatările sunt validate în funcție de calitatea și adecvarea dovezilor de audit.
8.3. Constatările finale sunt validate în urma unui proces constant de analiză și evaluare.
Gama de variabile:
Locul analizei și evaluării constatărilor de audit: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Problemă: disfuncție, neregulă, eroare, slăbiciune.
Iregularitate: abateri de la regulamente, reguli procedurale și metodologice, preved eri legale, care ar putea aduce prejudicii pe seama fondurilor publice.

52 Criteriile de evaluare: referențialele și cerințele în raport cu care se măsoară conformitatea, adecvarea, performanța și calitatea obiectelor audita bile.
Surse de criterii general ac ceptate: provin din surse legale, de reglementare, din cerințele organelor centrale și din standardele dezvoltate de către organizații le profesionale
recunoscute.
Surse de criterii care nu sunt general acceptate: standarde elaborate de organizații profesio nale recunoscute, criteriile utilizate de către structura de audit, standardele
privind organizarea controlului de audit, standardele și practicile utilizate de către alte organizații care desfășoară activ ități similare etc.
Surse din care pot fi selectate criteriile de evaluare:
• legislație, declarații oficiale de politică, standarde;
• ghiduri și reglementări departamentale;
• practici manageriale acceptate de departamente;
• cerințe contractuale;
• standarde pe domenii și alți indicatori de performanță;
• obiective și sarcini de performanță relevante;
• referințe obținute prin comparare cu cea mai bună practică în domeniul auditat;
• referințe obținute prin analiza evoluției în timp a unor indicatori privind realizarea performanței;
• criterii utilizate în audituri simila re, efectuate de către alte instituții de audit;
• criterii de performanță stabilite de legislativ;
• criterii obținute prin valorificarea experienței unor experți, specialiști, profesori universitari, academicieni etc.
Metodele de analiză a cauzelor: analiza cauză -efect, diagrama – metoda celor 5 M etc.
Tehnici de analiză a probelor de audit: tehnica scorurilor în determinarea riscului de faliment, analiza diagnostic, tehnica indicilor, analiza influenței structurii financiare
asupra performanțelor, analiza i nfluenței structurii costurilor asupra performanțelor, analiza cost eficacitate, benchmarking -ul, evaluarea.
Tehnici de interpretare a probelor de audit: examinarea documentară, observarea, teoria ierarhizării, matricea datelor calitative și analiza cronol ogică, alte mijloace de
interpretare a datelor calitative.
Impasuri logice: descoperirea unei fraude sau a unei erori ce produce pagube care pot fi exprimate în cifre, dar nu se știe când a început fen omenul și nici până când ar fi
putut continua dacă nu a r fi fost descoperit.
Natura consecințelor: consecințe financiare, consecințe juridice, consecințe economice, consecințe tehnice etc.
Formularele constărilor de audit intern: Fișa de identificare și analiză a problemei (FIAP), Formular de constatare și rap ortare a iregularităților (FCRI).
Conținut FIAP: problema, constatări, cauze, consecințe, recomandări și soluții propuse. Conținut FCRI: constatarea
(abaterea), actul sau actele normative încălcate, recomandări, anexe. Tratarea constatărilor:
• renunțare din lipsă de dovezi;
• renunțare din cauza timpului;
• renunțare ca urmare a primirii unor informații suplimentare;
• amânare pentru dezvoltări ulterioare;

53 • includere în proiectul de raport de audit public intern;
• includere în raportul de audit public intern final.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

9. Documentarea activităților de audit intern
Elemente de
competență Criterii d e realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de realizare
din punctul de
vedere al
atitudinilor necesare
1. Sistematizarea
documentele
rezultate din
activitatea de
audit 1.1. Documentele activității de audit sunt sistematizate în conformitate cu procedurile
operaționale ale structurii de audit și cu regulile adoptate pentru fiecare misiune.
1.2. Documentele de audit sistematizate poartă denumirea misiunii de audit și descrie
conținutul și obiectul documentului de lucru.
1.3. Documentele de lucru sistematizate sunt semnate de către auditorul intern care a realizat
efectiv activitatea.
1.4. Fiecare document de lucru sistematizat prezintă referința, secți unea, interlocutorii,
obiectivele activității, activitatea care se va realiza, concluziile și rezultatele muncii
efectuate.
1.5. Documentele de lucru sunt sistematizate prin codificare pe baza unui sistem de
referințe, asigurând legătura dintre activi tatea efectuată și constatările care
rezultă din aceasta.
1.6. Documentele cuprinse în dosarele de audit sunt sistematizate astfel încât să permită o
vedere de ansamblu asupra activității auditate.
1.7. Documentele sistematizate rezultate din activitatea d e audit asigură formalizarea
tuturor activităților desfășurate de auditori și garantează calitatea misiunilor realizate.
1.8. Sistematizarea documentelor activității de audit este încheiată înainte ca proiectul de
raport preliminar să fie supus e xaminării, contribuind astfel la garantarea faptului că
respectivele constatări de audit sunt bazate pe probe. Tipuri de dosare de audit;
Conținutul dosarelor de audit;
Organizarea dosarelor de
audit;
Standardele de audit intern:
•Standard 2330
Docume ntarea informațiilor;
•2330.A1 Controlul dosarelor
de audit;
•2330.A2 Accesul la dosarele
de audit – aspecte juridice.
Normele de arhivare și
păstrare a documentelor;
Procedura care definește
condițiile de acces la dosarele
de audit;
Procedurile de
confid ențialitate și de
custodie;
Procedura de revizuire
a documentelor de lucru;
Metodologia de audit intern; Discernământ
Promptitudine
Responsabilitate
Operativitate
Acuratețe
Atenție
Profesionalism
2. Revizuiește
documentele de
lucru 2.1. Revizuirea se efectuează înainte de încheierea intervenției la fața locului, pentru a se
asigura că întregul material documentar a fost obținut și sistematizat în mod corespunzător.
2.2. Revizuirea se realizează la termenele convenite și acoperă întreaga documentație care
susține constatările de audit.

54 2.3. Revizuiește toate lucrările elaborate, din punct de vedere al conținutului și formei și
apreciază dacă formularele constatărilor de audit și documentele de lucru pot trece testul de
evidență.
2.4. Asigură planificarea unei sesiuni pentru revizuirea documentelor de lucru, cu
supervizorul, în timp util.
2.5. Furnizează răspuns în scris la întrebări le și comentariile supervizorului în legătură cu
suficiența și adecvarea documentelor revizuite.
2.6. Efectuează prompt revizuirile necesare la documente, pe baza recomandărilor și
sugestiilor supervizorului.
2.7. Elaborează formularul de revizuire a documentelor, c onform procedurii specifice de
audit. Reglementările specifice de
audit;
Sistemul informațional
al organizației;
Codul privind conduita
auditorului intern.

3. Elaborează
dosarul
permanent
3.1. Dosarul permanent este elaborat pe secțiunile standard prevăzute în normele specifice
de audit.
3.2. Fiecare secțiune elaborata a dosarului permanent este materializată printr -un despărțitor,
care prezintă un sumar al conținutului acesteia.
3.3. Documentele incluse în fiecare secțiune sunt codificate și numerotate corespunzător.
3.4. Dosarul permanent elaborat conține toate documentele și justifică concluziile trase
în urma misiunii.
3.5. Dosarul permanent cuprinde toate documentele elaborate și consultate în cadrul unei
misiuni de audit, a căror utilitate nu depășește perioada controlată.
3.6. Documentele existente în dosarul permanent sunt relevante pentru misiunea de audit,
asigurând principalele dovezi ale muncii depuse de auditor precum și baza de date și
informații necesare concluziilor, raportului și opiniei de audit.
4. Elaborează
dosarul de lucru
4.1. Dosarul este elaborat prin atribuirea de litere și cifre pentru fiecare se cțiune/obiectiv de
audit din cadrul Programului de audit.
4.2. Documentele externe dosarului de lucru sunt indexate prin atribuirea de referințe
corespunzătoare fiecărei etape de audit.
4.3. Fiecare document care provine de la entitate este vizat pentru conformitate de către
personalul responsabil al entității auditate.
4.4. Fiecare document de lucru existent la dosar constituie o dovada a constatărilor de audit
și este formalizat de către emitent.
4.5. Documentul de lucru documentează aspectele importante, permite formar ea opiniei și

55 constituie proba care arata că auditul a fost realizat în conformitate cu normele și standardele
de audit.
4.6. Dosarul documentelor de lucru este elaborat complet, justifică concluziile trase în urma
misiunii de audit și susțin recomandările ce vor fi formulate urmare misiunii de audit.
5. Păstrarea
dosarelor de
audit
5.1. Adoptă proceduri corespunzătoare în ceea ce privește păstrarea documentelor, pentru a
asigura o supraveghere corespunzătoare și a evita eventualele neînțelegeri în cazu l solicitării
dosarelor.
5.2. Auditorul păstrează documentele de lucru o perioadă suficientă de timp pentru a
satisface nevoile sale de informații și pentru a respecta cerințele legale și profesionale de
retenție.
5.3. Aplică și respectă procedurile de păstrare asupra documentelor de lucru incluse în
dosarele de audit.
Gama de variabile:
Locul documentarii activității de audit intern: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Documentare: documentele pregătite sau obținute de auditor și păstrate în do sarele de lucru ale misiunii de audit.
Documentarea lucrărilor este indispensabilă din următoarele considerente:
• justifică îndeplinirea obiectivelor, explicarea procedurilor și a normelor, iar opinia și concluziile emise sunt fondate;
• asigură supervizarea efectivă a lucrărilor delegate colaboratorilor sau permite utilizarea lucrărilor de control efectuate de alte persoane;
• transmite datele de la un exercițiu la altul, având în vedere că dosarele de lucru constituie o documentare privilegiată pent ru cunoaște rea generală a lucrărilor anului
viitor.
Dosarele de lucru ajută la: supervizarea și revederea lucrărilor de audit, consemnarea elementelor probante rezultate pe care se sprijină opini a auditorului, planificarea și
realizarea misiunilor ulterioare și pentr u luarea la cunoștință a lucrărilor efectuate de alți auditori.
Elementele dosarelor de lucru:
• planificarea misiunii;
• examinarea și evaluarea validității și a eficacității sistemului de control intern;
• procedurile folosite pentru realizarea misiunii, in formațiile obținute și concluziile trase;
• revizuirea dosarelor de lucru;
• comunicarea rezultatelor; monitorizarea misiuni.
Dosarele de audit conțin:
• documentele de planificare și programele misiunii;
• chestionarele de control, diagramele de circulație a i nformațiilor și listele de control;

56 • note și referate privind întâlnirile;
• date despre organizație, precum organigramele și descrierile posturilor; o copie
a contractelor importante; informații despre politicile operaționale și financiare;
• rezultatele eval uărilor privind procesul de control intern;
• scrisori de confirmare și de reprezentare;
• analiza și sondajele efectuate cu privire la tranzacții, procese și solduri contabile;
• rezultatele procedurilor analitice de audit;
• corespondența schimbată, dacă aceasta vine în sprijinul concluziilor trase în urma misiunii.
Tipuri de dosare de audit: dosarul permanent, dosarul documentelor de lucru.
Dosarul permanent cuprinde următoarele secțiuni:
• Secțiunea A – Raportul de audit public intern și anexele acestuia: ordinu l de serviciu, declarația de independență, rapoarte (intermediar, final, sinteza recomandărilor),
fișele de identificare și analiză a problemelor, formularele de constatare a iregularităților, programul de audit;
• Secțiunea B – Administrativă: notificarea p rivind declanșarea misiunii de audit public intern, minuta ședinței de deschidere, minuta reuniunii de conciliere, minuta ședinței
de închidere, corespondența cu entitatea/structura auditată;
• Secțiunea C – Documentația misiunii de audit public intern: strategii interne; reguli, regulamente și legi aplicabile; proceduri de lucru; materiale despre entitatea/structura
auditată (indicatori, responsabilități, număr de angajați, fișele posturilor, graficul organizației, natura și locația înregi strărilor contabile ); informații financiare; rapoarte de
audit public intern anterioare și externe; informații privind posturile cheie/fluxuri de operații; documentația analizei riscului;
• Secțiunea D – Supervizarea și revizuirea desfășurării misiunii de audit public intern ș i a rezultatelor acestei: revizuirea raportului de audit public intern, răspunsurile
auditorilor interni la revizuirea raportului de audit public intern.
Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative, extrase din acestea, care trebuie să confirme și să sprijine concluziile auditorilor interni.
Interlocutorii: auditorul/auditorii care au elaborat documentul, supervizorul, alte persoane implicate în procesul de colectare dovezi;
Referința: codul atribuit activității exprimat în cifre și litere;
Test de evidență: evidența trebuie să fie suficientă, concludentă și relevantă.
Documentele externe: documente obținute, facturi, copii după documentele originale;
Formularul de revizuire a documentelor: nota centralizatoare a documentel or de lucru.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

57
10. Elaborarea raportului de audit intern
Elemente de
competen ță Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoștințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stabilește
conținutul planului
de redactare a
raportului de audit 1.1. Raportul de audit intern este stabilit în baza unui plan de redactare care stabilește
structura acestuia, în conformitate cu standardele de audit intern și cu buna practică în
domeniu.
1.2. Planul de redactare referi tor la partea introductivă a raportului de audit stabilește
domeniul, obiectivele misiunii, precum și celelalte informații generale referitoare la
cadrul general al desfășurării misiunii de audit.
1.3. Planul de redactare referitor la structura de bază a r aportului de audit stabilește că
obiectivele misiunii sunt detaliate în succesiunea logică a temei generale, având atașat
nivelul de asigurare estimat de auditor.
1.4. Planul de redactare referitor la constatările, cauzele, consecințele și recomandările
aferente fiecărui obiectiv stabilește ordinea importanței și ierarhizarea lor în funcție de
mărimea impactului asupra activității auditate.
1.5. Planul de redactare a raportului de audit stabilește un conținut echilibrat și pune în
evidență atât constatările pozitive cât și pe cele negative, în succesiune logică, în cadrul
fiecărui obiectiv. Procesul decizional;
Avantajele și dezavantajele
luării în grup a deciziilor de
audit;
Planul: structură și conținut;
Programarea și rolul acesteia în
conceperea planur ilor;
Managementul comunicării;
Cadrul de reglementare a
auditului intern;
Diagrame privind evoluția
fenomenelor;
Procedura de elaborare și
transmitere a proiectului de
raport de audit;
Procedura reuniunii de
conciliere;
Procedur a de elaborare a
raportului final de audit intern;
Procedura de difuzare a
raportului de audit intern;
Procedura de supervizare a
raportului de audit;
Conținutul și formatul unui
raport;
Ordinea și structura Corectitudine
Operativitate
Responsabilitate
Discernământ
Imparțialitate
Atenție și putere de
concentrare
Organizare
Gândire pozitivă și
logică
Echilibru
Flexibilitate
Realism
Raționament 2. Redactează
proiectul de raport
de audit
2.1. Redactarea proiectului de rapor t de audit intern se realizează în conformitate cu
precizările cuprinse în cadrul metodologic în vigoare.
2.2. Raportul de audit respectă structura stabilită prin planul de redactare, ceea ce
asigură o exprimare clară, axată pe principalele constatări stru cturate pe obiectivele
misiunii de audit.
2.3. Constatările redactate sunt fondate pe fapte, cauze și consecințe și structurate pe
obiective se bazează pe dovezi și probe de audit care asigură și susțin concluziile
prezentate.
2.4. Redactarea constatărilor și a concluziilor formulate conduc la o înțelegere
adecvată și corectă a faptelor prezentate.

58 2.5. Redactarea recomandărilor se face în baza constatărilor și concluziilor și descriu
măsurile ce trebuie întreprinse în vederea îmbunătățirii activităților și au impact asupra
domeniului auditabil.

2.6. Opinia redactata în raport reflectă cu obiectivitate funcționarea controlului intern,
ca rezultat al evaluării efectuate de auditul intern.
2.7. Informațiile și concluziile redactate în raport asigură o înțelegere adecvată și
comp letă a faptelor, pe baza legăturilor care există între constatări și recomandări.
2.8. Concluziile redactate în raport sunt susținute cu dovezi, țin cont de punctele de
vedere ale celor auditați cu privire la problemele identificate și constatările efectuate și
stau la baza formulării recomandărilor necesare îmbunătățirii activităților.
2.9. Redactarea proiectului de raport utilizează grafice și diagrame care asigură
înțelegerea contextului și constatărilor formulate. elementelor în cadrul unui
raport ;
Standardele internaționale de
audit privind elaborarea și
redactarea rapoartelor de audit;
Caracteristicile tehnice ale unui
raport de audit intern;
Conținutul și formatul unui
plan de redactare a unui raport;
Culegerea, cercetarea și
sistematizarea datelor
pentru elaborarea raportului
de audit intern;
Limbajul folosit în redactarea
unui raport;
Prezentarea dovezilor în
susținerea unei constatări;
Tehnici de operare pe
calculator;
Termene de elaborare și
comunicare a rapoartelor de
audit;
Tehnici de elaborare a sintezei
unui raport de audit;
Condiții de păstrare și arhivare
a rapoartelor de audit.

Exigență
Punctualitate
Conștientizare
Simțul răspunderii
Transparență

3. Elaborează
raportului de audit
3.1. Raport ul de audit este elaborat urmare revizuirii proiectului de raport de audit la
nivelul echipei de audit, prin prezentarea informațiilor într -un mod unitar logic, clar,
coerent și concis.
3.2. Raport este elaborat prin luarea în considerare a punctelor de vedere ale structurii
auditate, însușite și care reflectă percepția înțelegerii constatărilor și acceptarea
recomandărilor.
3.3. Evaluarea raportului de audit la nivelul supervizorului, bazată pe dovezi relevante
și clare, asigură abordarea tuturor obiectivelor de aud it și aprecierea calității opiniei
exprimate asupra sistemului de control intern pentru fiecare obiectiv de audit.
3.4. Raportul de audit elaborat este supus avizării conducerii entității reprezintă
acordul asupra calității recomandărilor formulate și transformă recomandarea în
sarcini de serviciu, ca prim pas al procesului de implementare.
3.5. Sinteza raportului de audit este elaborata în termen și pune în evidență principalele
constatări, concluzii și recomandări, având un caracter concis, pe baza i nformațiilor
conținute în raportul de audit intern.
4.4. Difuzează
raportul de audit
intern 4.1. Raportul de audit este difuzat în conformitate cu cadrul normativ și metodologic în
vigoare.
4.2. Difuzarea rapoartelor de audit în afara entității respect ă criteriile și principiile de
confidențialitate.
4.3. Difuzarea rapoartelor de audit se realizează în termen, asigurând comunicarea

59 constatărilor asupra domeniului auditabil, necesare pentru stabilirea acțiunilor de
implementare a recomandărilor.
4.4. Raportul de audit este difuzat în vederea elaborării planului de acțiune necesar
pentru implementarea recomandărilor și eliminarea deficiențelor.
4.5. Raportul de audit este păstrat în condiții de securitate de către responsabilul
desemnat și a rhivat după expirarea termenului de păstrare.

Gama de variabile:
Locul elaborării raportului de audit: la sediul auditorului.
Scopul raportului de audit: formularea recomandărilor, aprobarea acestora, însușirea lor de către entitatea auditată și com unicarea constatărilor misiunii de audit.
Obiectivul raportului de audit:
• Furnizează un nivel de asigurare asupra funcționalității controlului intern;
• prezentarea problemelor identificate și a consecințelor acestora;
• formularea recomandărilor și urmă rirea realizării acțiunilor dispuse în vederea implementării acestora;
• monitorizarea progresului înregistrat.
Stilul de elaborare a raportului de audit:
• limbajul să fie corect și adecvat;
• prezentarea să fie scurtă, la obiect și clară;
• tonul utilizat să fie unul pozitiv, echilibrat și constructiv;
• alături de aspectele negative să fie prezentate și aspectele pozitive;
• concis, ușor de citit și de înțeles;
• logic ca prezentare și echilibrat în redactare;
• potrivit ca mod de exprimare pentru cel care trebuie să -l citească.
Documentele necesare elaborării raportului de audit: programul de audit, foi de lucru, teste, fișe de identificare și analiză a problemelor, liste de verificare, chestionare,
dovezi colectate, minute ale ședințelor de închidere și de concilie re, alte documente elaborate pe timpul desfășurării misiunii de audit.
Faza de planificare a raportului trebuie să precizeze: de ce este elaborat raportul, care sunt obiectivele elaborării raportului, cine îl va citi și utiliza, ce nivel tehnic și
care con ținut este cel mai adecvat pentru utilizatorul raportului, modalitatea eficientă de prezentare și aranjare a constatărilor.
Cerințe în elaborarea raportului de audit:
• constatările sunt formulate în cadrul obiectivelor de audit;
• constatările sunt susținute de dovezi justificative;
• recomandările sunt în concordanță cu constatările;
• recomandările contribuie la minimizarea riscurilor.

60 Structura raportului de audit: titlul; scopul și obiectivele misiunii de audit intern; date privind identificarea misiunii de audit; criteriile de audit; proceduri, metode și
tehnici utilizate; documente examinate; materiale întocmite pe timpul desfășurării misiunii de audit; obiectivele și aria de cuprindere a misiunii de audit; constatările
efectuate; concluzii și recomandări; documentația anexă; glosar, termeni de specialitate și abrevieri.
Recomandările prezintă: faptele, criteriile, cauzele, efectele, recomandarea.
Elaborarea recomandărilor: specifice, realizabile, realiste, fixate în timp și să prevadă impactul.
Prezentarea raportului: complet, corect, obiectiv, convingător, clar, concis.
Cerințe de elaborare a raportului: corectitudinea, completitudinea, echilibrul, justețea.
Persoanele cărora le este comunicat raportul de audit:
• conducătorului entității publice, în vederea analizei și avizării;
• structurii auditate;
• Curtea de Conturi are acces la raportul de audit în timpul verificărilor pe care le efectuează;
• altor persoane cu aprobarea expresă a conducătorului entității.
Revizuirea raportului urmărește:
• toate constatările conciliate au fost cuprinse în raportul de audit;
• toate constatările sunt corecte, se bazează pe dovezi relevante, clare și consolidează constatarea din raport;
• constatările, concluziile și recomandările sunt juste, echilibrate ca cuprindere, conținut și t onalitate;
• raportul este concis, scoate în evidență aspectele importante;
• limbajul folosit este simplu, direct și lipsit de ambiguități.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, o bservarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

11. Supervizarea misiunii de audit intern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din
punctul de vedere al
cunoșt ințelor necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor
necesare
1. Stabilește
activitățile necesare 1.1. Supervizarea misiuni de audit intern se stabilește în baza procedurilor specifice
definite în cadrul unui program e laborat de supervizor. Cadrul de reglementare a
auditului intern; Punctualitate

61 supervizării 1.2. Calitatea documentelor procedurale elaborate în timpul misiunii de audit este
stabilita în baza procesului de supervizare.
1.3. Tehnicile de supervizare sunt stabilite în funcție de natura documentelor
procedurale și de complexi tatea obiectivelor de audit.
1.4. Instrucțiunile necesare remedierii documentelor supuse supervizării sunt
stabilite cu claritate și comunicate auditorilor, pe timpul derulării misiuni de audit.
1.5. Tehnicile de supervizare sunt stabilite în funcț ie de natura și complexitatea
obiectivelor misiunii de audit și de constatările efectuate.
1.6. Tehnicile de supervizare stabilite reprezintă reguli și proceduri prin care se asigură
minimizarea riscului activităților sau operațiilor vizate.
1.7. Supervi zarea stabilește ca misiunile de audit să fie încredințate auditorilor care au o
pregătire și o experiență corespunzătoare scopului și nivelului de complexitate al
obiectivelor de audit. Standardele de audi t cu privire
la munca de supervizare;
Cadrul procedural privind
supervizarea
Legislația specifică domeniului
auditabil;
Instrumentele și tehnicile de
audit;
Scopul și obiectivele misiunii
de audit intern;
Analiza riscurilor;
Metodologia de deru lare a
misiunilor de audit intern:
Pregătirea misiunilor de
audit;
• Intervenția la fața locului;
• Raportul de audit intern;
• Supervizarea misiunilor de
audit intern;
• Urmărirea recomandărilor.
Incompatibilitățile auditorilor
interni;
Proces ul de comunicare;
Importanța și rolul comunicării

în auditul intern;
Principii și reguli de
supervizare;
Criterii, modul de analiză și
supervizare a documentelor și
operațiilor;
Evaluarea și monitorizarea
realizării unei misiuni de audit Promptitudine
Operativitate
Viziune pozitivă și
constructivă
Profesionalism
Punctualitate
Receptivitate
Consecvență
Disponibilitate
Convingător
Participare
Rigurozitate
Obiectivitate
Raționament

Corectitudine

Principialitate 2. Supervizează
activitățile
privind
documentarea/
pregătirea misiunii
de audit 2.1. Asigură supervizarea documentelor privind inițierea auditulu i conform planului
anual și repartizarea echilibrată a sarcinilor pe fiecare auditor component al echipei de
audit.
2.2. Examinează eficacitatea documentelor colectate și supervizează cantitatea și
calitatea acestora asigurând atingerea obiectivelor stabil ite.
2.3. Furnizează instrucțiunile corespunzătoare cu operativitate necesare realizării
activităților privind pregătirea misiunii de audit și supervizează calitatea
documentelor elaborate.
2.4. Urmărește respectarea de către auditori a normelor, i nstrucțiunilor și codului etic în
realizarea și efectuarea misiunilor de audit intern și supervizează respectarea acestora.
2.5. Depistează insuficiențele și dispune în procesul de supervizare măsurile de
îmbunătățire necesare derulării corespunzătoare a misiun ii de audit și planificarea
activităților de perfecționare profesională.
3. Supervizează
analiza riscurilor și
elaborarea
programelor de
lucru
3.1. Supervizarea asigură respectarea metodologiei în domeniu privind întocmirea și
elaborarea programelor de lucr u.
3.2. Evaluează obiectivele/obiectele și criteriile de audit stabilite în concordanță cu
scopul auditului și cu metodologia utilizată și supervizează conformitatea acestora.
3.3. Evaluează probabilitatea și consecințele riscurilor identificate, și supervizează
asigurarea nivelului corespunzător de apreciere în funcție de impactul asupra realizării

62 obiectivelor de audit.
3.4. Supervizează corectitudinea programelor de audit în raport cu resursele alocate și
urmărește dacă acestea cuprind obiectivele/obiectele de audit st abilite și modul de
prioritizare a acestora.

3.5. Supervizează respectarea realizării activităților planificate și repartizarea corectă a
acestora pe obiective, în funcție de volumul și complexitatea testărilor ce se vor efectua.
3.6. Supervizează adecvarea tehnici lor și instrumentelor utilizate în testare la scopul
obiectivului de audit și rezultatul așteptat.
3.7. Supervizează stabilirea corecta a testările de efectuat și alocarea echilibrată a
acestora pe auditorii interni.
3.8. Supervizează procedurile de audit cuprinse î n programul de audit, în vederea
realizării misiunii de audit. intern;
Elaborarea planului de realizare
a activității de supervizare;
Avantajele activității de
supervizare;
Organizația și mediul
organizațional;
Cunoștințe de management:
• planificarea și utilitatea
acesteia;
• organizarea, resp onsabilitatea
și autoritatea;
• coordonarea și mijloacele de
coordonare;
• antrenarea, motivarea și
conducerea;
• controlul sistemului de
management.
Munca în echipă;
Tehnici de îndrumare a
echipelor;
Tehnici și metode de
formalizare a supervizării;
Structura, procesele și fazele
supervizării;
Modele teoretice și practice de
supervizare;
Managementul comunicării;
Tehnici de asistare a
supervizaților;
Tehnici de lucru cu
supervizații;
4. Supervizează
activitățile privind
stabilirea
problemelor
4.1. Supervizează constatările deaudit pe baza rezultatelor muncii realizate de auditor
și în concordanță cu obiectivele auditului.
4.2. Supervizează metodele și tehnicile utilizate în realizarea testărilor, asigurând
eficacitatea rezultatelor și atingerea scopurilor obiectivelor de audit.
Supervizează documentele de lucru asigurând că acestea conțin elementele probante
care susțin constatări le și concluziile de audit.
4.4. Evaluează modul de raționalizare a constatărilor și concluziilor de audit în funcție
de dovezile concrete și concludente și supervizează calitatea recomandărilor pe baza
rezultatelor așteptate.
4.5. Corectează scopul urmărit de recomandare în funcție de constatările și concluziile
de audit formulate pe baza dovezilor.
4.6. Corectează aprecierile auditorilor și reorientează cercetările în funcție de criteriile
de audit stabilite și rezultatele urmărite.

4.8. Supervizorul stabilește cu obie ctivitate, pentru fiecare test de efectuat, tehnicile și
instrumentele de supervizare utilizate, în funcție natura, mărimea și complexitatea
activităților realizate.
4.9. Supervizează constatările și concluziile în funcție de natura și consistența probelor
de audit colectate.

4.10. Urmărește ca probele de audit să fie pertinente, asigurând exactitatea și
proporționalitatea cu rezultatul urmărit.

63 4.11. Analizează probele de audit și urmărește ca acestea să conțină informații
suficiente și fiabile, asigurând calitatea muncii de audit. Tipuri de relații între
supervi zor și membrii echipei
de audit;
Documentele de audit supuse
supervizării;
Tehnici de evaluare a calității
unui document.
5. Supervizează
elaborarea
rapoartelor de
audit
5.1. Evaluează documentele procedurale și de lucru care stau la baza elaborării
raportului de audit intern revăzute, și supervizează ca cadrul metodologic contribuie la
atingerea scopului obiec tivelor de audit.
5.2. Evaluează raportul de audit și supervizează obiectivitatea, exactitatea, claritatea,
concis, constructiv și întocmirea în termenele fixate.
5.3. Supervizarea raportului de audit asigură că obiectivele de audit stabilite au fost
atinse și obțin ute rezultatele așteptate.
5.4. Verifică procedurile de asigurare a calității misiunii de audit și supervizează
caracterul satisfăcător al acestora.
5.5. Evaluează constatările și concluziile de audit formulate și supervizează pertinenta
și susținerea cu dovezi just ificative și concludente.
5.6. Supervizarea este fundamentata pe dovezi indiscutabile și pe concluzii
incontestabile lipsite de prejudecăți.
6. Validează
documentele
6.1. Supervizarea este materializată prin validarea pe fiecare document a semnăturii
superv izorului și datei asigură realizarea procedurii și respectarea normelor de audit.
6.2 Supervizarea validează că orice dificultate întâmpinată sau sarcină complexă este
analizată și soluționată corespunzător.
6.3. Supervizarea validează eliminarea devierilo r de la norme, standarde și buna
practică, prin solicitarea unei explorări și detalieri mai profunde a analizelor.
6.4. Validarea activităților se realizează în concordanță cu metodologia de audit și în
conformitate cu standardele de audit intern.
6.5. Problemele ri dicate de supervizor pe timpul supervizării sunt analizate de auditor,
iar alternativele propuse de acesta sunt validate.
6.6. Tehnicile de validare utilizate asigură un nivel ridicat al calității muncii și
validarea constatărilor, concluziilor și recomandărilo r de audit.
Gama de variabile:
Locul realizării activităților de supervizare: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Supervizarea – proces dinamic, care presupune de regulă schimbări cu privire la constatările și concluziile de audit efe ctuate în sensul creșterii eficienței și eficacității
acestora.
Obiectivele supervizării sunt:

64 • Ameliorarea transparenței și capacității supervizatului de înțelegere a sarcinilor și acțiunilor proprii;
• Creșterea capacităților de acțiune ale supervizatului în domeniul profesional în care acționează;
• Creșterea potențialului de conduită profesională autonomă și de colaborare a supervizatului;
• Ameliorarea calității muncii și a gradului de satisfacție în muncă;
• Analiza limitelor personale și structurale (compete nțe, sarcini, abilități);
• Identificarea și reprezentarea propriei poziții și a capacităților de intervenție în cadrul unor probleme sau conflicte;
• Prevenirea efectelor de epuizare profesională – supervizarea nu se oferă doar atunci când apar probleme etc.
Tipuri de supervizare: supervizare individuală, supervizare de grup, supervizare de echipă, supervizare organizațională.
Scopul supervizării – permite eliminarea anumitor constatări sau concluzii neprobate cu dovezi concludente și justificative.
Dovadă a supervizări: viza (semnătură), nota (nota de revizuire) sau raportul.
Programe de lucru: Programul de audit, programul intervenției la fața locului.
Competențele supervizorului:
• menținerea eficacității în condițiile schimbării contextului de muncă;
• observarea și compararea datelor din diferite surse, identificarea soluțiilor, reținerea informațiilor relevante;
• luarea de decizii în situații normale sau de criză;
• cunoașterea organizației supusă auditării și a situației financiare a acesteia;
• pregătire prof esională corespunzătoare și capacitatea de a influența o persoană sau un grup, sau de orientare a activităților acestora;
• identificarea soluțiilor de rezolvare a problemelor și stabilirea de concluzii bazate pe dovezi;
• dezvoltarea de strategii pentru alții în vederea atingerii unui scop;
• identificarea, efectuarea, controlul și finalizarea unei acțiuni;
• formularea de întrebări și obținerea informațiilor adecvate pentru luarea unei decizii;
• construirea și dezvoltarea relațiilor în cadrul grupului și exprimare a cu claritate în comunicare etc.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții simulate), rapoarte de la terți.

12. Valorificarea recomandărilor de audit intern
Elemente de
competență Criterii de realizare din punctul de vedere al deprinderilor practice
necesare Criterii de realizare din punctul
de vedere al cunoștințelor
necesare Criterii de
realizare din
punctul de vedere
al atitudinilor

65 necesare
1. Comunic ă
recomandările 1.1. Recomandările consemnate în cadrul unui document specific sunt comunicate,
cu respectarea procedurilor legale, structurii auditate asigurând elaborarea în termen
a planului de acțiune privind implementarea.
1.2. Responsabilitățile priv ind comunicarea recomandărilor sunt stabilite în cadrul
programului de audit, unui membru al echipei.
1.3. Comunicarea recomandărilor se realizează în consens cu structura auditată, în
format electronic sau pe suport de hârtie cu respectarea formatului sta ndard.
1.4. Comunicarea recomandărilor se face cu operativitate, respectând termenele
procedurale, asigurând posibilitatea elaborării în termen a planurilor de acțiune
necesare implementării acestora Managementul comunicării;
Strategii de control manageria l;
Cadrul de reglementare al
auditului intern;
Instrumente și tehnici de audit:
• Verificarea;
• Analiza;
• Evaluarea.
Cadrul procedural de
urmărire a implementării
recomandărilor;
Cadrul metodologic privind
urmărirea recomandărilor;
Particularitățile activității de
consultanță;
Dezvoltarea managementului
riscurilor;
Evoluția riscurilor pe categorii de
riscuri;
Caracteristicile controlului intern;
Controlul intern ca
strategie a managementului
riscurilor;
Implementare a sistemului de
control bazat pe procedurile
operaționale;
Standardele internaționale
referitoare la urmărirea
recomandărilor;
Tehnici de elaborare a unui plan
de acțiune privind implementarea
recomandărilor; Tehnici de
analiză și sinteză; Responsabilitate
Operativitate
Promptitudine
Obiectivitate
Rigurozitate
Profesionalism
Corectitudine
Disponibilitate
Dinamism
Înțelegere
Organizare
Principialitate
Spirit de observație
Raționament
2. Analizează
planul de acțiune 2.1 Acțiunile pentru implementarea recomandărilor sunt analizate de structura
auditată și asigură îm bunătățirea activităților sau proceselor entității.
2.2. Acțiunile privind implementarea recomandărilor sunt analizate în conformitate
cu reglementările legale și cu cele procedurale privind derularea activității sau
procesului și asigurarea funcționalităț ii controalelor interne.
2.3. Analiza acțiunilor stabilite pentru implementarea recomandărilor, existentă în
sarcina structurii auditate, urmărește sa asigure adecvarea acestora la scopul
formulării recomandărilor.
3. Stabilește
activitățile din
plan ul de acțiune
3.1. Planul de acțiune stabilește acțiuni de realizat pentru fiecare recomandare
formulată.
3.2. Planul de acțiune are stabilite responsabilități pentru fiecare acțiune stabilită
pentru implementarea recomandărilor.
3.3. Acțiunile necesare recomandăr ilor au stabilite termene și calendare de
implementare.
3.4. Acțiunile stabilite sunt necesare implementarea recomandărilor.
4. Realizează
acțiunilor necesare
pentru
implementarea
recomandărilor
4.1. Acțiunile definite în cadrul planului de acțiune se real izează individual pentru
fiecare recomandare formulată și acceptată și asigură condițiile pentru obținerea
rezultatului așteptat.
4.2. Realizarea acțiunilor de implementare a recomandărilor se face în condiții de
calitate și cu respectarea standardelor profesio nale.
4.3. Acțiunile întreprinse sunt realizate în timpul programat în funcție de asigurarea

66 resurselor necesare.
4.4. Raportarea îndeplinirii acțiunilor este realizată cu respectarea termenelor
prestabilite.
4.4. Măsurile de corecție aferente acțiunilor implementat e necorespunzător sunt
realizate de auditor și comunicate în termen.
4.5. Măsurile de corecție în implementarea recomandărilor sunt comunicate cu
promptitudine, însușite de auditat și asigură obținerea valorii adăugate așteptate. Tehnici de com parație și evaluare
privind implementarea unei
recomandări;
Tehnici de normare a activităților
sau acțiunilor definite de
recomandări;
Indicatori de apreciere a calității;
Tehnici de prelucrare a datelor
primite și de comparare cu cele
așteptate;
Metode și tehnici de analiză și
interpretare a rezultatelor, în
comparație cu situații anterioare;
Asigurarea calității pentru
demonstrarea valorii auditului
intern;
Metode și procedee de
raportare a rezultatelor;
Valoarea adăugată de auditul
intern:
• Conceptul de valoare adăugată;
• Modalități de măsurare a
valorii adăugate de auditul
intern;
• Direcții de acțiune pentru
cuantificarea valorii adăugate de
auditul intern.
5. Urmărește
obținerea
rezul tatelor
așteptate 5.1. Asigurarea respectării standardelor și procedurilor privind implementarea
recomandărilor, se urmărește constant și riguros realizarea rezultatele așteptate.
5.2. Eficiența recomandărilor este urmărită cu promptitudine, prin evaluarea
acțiunilor propuse și a competențelor persoanelor responsabilizate implementarea
acestora.
5.3. Introducerea de noi măsuri este realizată cu acordul conducerii și după
consultarea parților implicate.
5.4. Rezultatele stabilite în procesul de analiză a acțiunilor re alizate în implementare
determină plusul de valoare creat ca urmare a misiunii de audit.
5.5. Urmărește progresele înregistrate în urma implementării recomandărilor și
raportează către conducere în vederea generalizării măsurilor
Gama de variabile:
Locul urm ăririi recomandărilor: la sediul auditorului și la sediul structurii auditate
Scopul valorificării recomandărilor – urmărește și evaluează acțiunile propuse pentru implementarea recomandărilor, analizează și evaluează acțiunile raportate ca fiind
executate în implementarea recomandărilor, identifică recomandările însușite și neimplementate, precum și determinarea valorii nou crea te.

67 Surse de colectare – rapoartele de audit pentru identificarea și transmiterea recomandărilor, iar pentru urmărirea implementăr ii recomandărilor, planurile de acțiune și
măsurile dispuse pentru realizarea și implementare recomandărilor.
Surse de informații: rapoartele de audit întocmite și aprobate de conducere, circuitul informațiilor, diagrame de circulație a documentelor, planu ri de acțiune privind
implementarea recomandărilor, cadrul normativ și procedural ce reglementează domeniul auditabil, rapoarte periodice privind i mplementarea recomandărilor, registre
de ieșire a documentelor.
Culegerea de informații poate avea loc: la sediul structurii de audit, la sediul audiatului;
Forme de prezentare: transmiterea recomandărilor se face respectând cadrul procedural, iar raportarea rezultatelor se realizează elaborând un rapo rt privind stadiul
implementării recomandărilor și cu prezenta rea valorii create.
Structura recomandării: fapte; criterii; cauze; efecte; recomandări.
Recomandările sunt redactate clar și concis pentru fiecare deficiență constatată.
Activități specifice:
• selectarea recomandărilor formulate;
• comunicarea recomandări lor în vederea implementării;
• elaborarea documentului de urmărire a recomandărilor;
• analiza planului de acțiune privind implementarea recomandărilor;
• analiza implementării recomandărilor în cadrul termenelor stabilite;
• determinarea și raportarea rezultatel or obținute în urma realizării acțiunilor de implementare a recomandărilor.
Metode de evaluare: observarea fizică, analiza documentelor, evaluarea documentelor.
Evaluarea urmărește:
• capacitatea de asimilare și transmitere corectă a informațiilor;
• capacita tea de analiză și sinteză a informațiilor din rapoartele de audit;
• gradul de cunoaștere a activităților și proceselor supuse evaluării și pentru care sunt formulate recomandări;
• promptitudinea și eficiența acțiunilor pentru respectarea termenelor de implem entare a recomandărilor;
• calitatea și operativitatea cu care sunt prezentate recomandările, în vederea transmiterii lor către structura auditată;
• rigurozitatea, corectitudinea și promptitudinea cu care se realizează activitățile de monitorizare și raportar e a rezultatelor;
• modul în care se aplică măsuri de corecție în urma monitorizării implementării recomandărilor.
Tehnici de evaluare recomandate:
– teoretice (test scris, test oral);
– practice (observarea în condiții reale de muncă, observarea în condiții si mulate), rapoarte de la terți.

68

69 Capitolul 3
Planificarea derulării misiunilor de Audit Public Intern

3. 1 Planul anual de audit public intern
Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către structura de audit public
intern, pe baza e valuării riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau
operațiuni, precum și prin preluarea sugestiilor conducătorului entității publice, prin
consultare cu structura de audit intern de la entitatea publică ierarhic superioară, ținând
totodată cont și de recomandările Curții de Conturi.
Conducătorul entității publice aprobă anual proiectul planului de audit public intern.
Auditorul intern desfășoară audituri ad -hoc, respectiv misiuni de audit public intern cu
caracter excepțional , necuprinse în planul anual de audit public intern.
Planificarea activității de audit public intern
Șeful compartimentului de audit public intern este responsabil pentru organizarea și
desfășurarea activității de audit public intern și în acest sens asigu ră elaborarea planurilor
multianuale și planurilor anuale de audit intern.
Planificarea activității de audit public intern se realizează astfel:
a) planificarea multianuală pe 3 – 5 ani cuprinde misiunile de evaluare a activității de
audit intern care se real izează cel puțin o dată la 5 ani, misiunile privind auditarea activităților
derulate de entitatea publică, activități care sunt auditate cel puțin o dată la 3 ani, precum și
misiunile de consiliere;
b) planificarea anuală cuprinde misiunile ce se realizează p e parcursul unui an, ținând
cont de rezultatul evaluării riscurilor și de resursele de audit disponibile.
Planurile anuale/multianuale ale compartimentelor de audit public intern de la nivelul
entităților publice ierarhic superioare vor cuprinde și misiuni aferente domeniilor/activităților
derulate la nivelul entităților aflate în subordinea/în coordonarea/sub autoritatea acestora și
care nu au asigurată funcția de audit public intern.
Selectarea misiunilor de audit public intern în vederea cuprinderii în p lanuri se face în
funcție de următoarele elemente:
a) evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, procese, activități, programe/proiecte
sau operațiuni;
b) criteriile semnal și sugestiile conducătorului entității publice, deficiențele constatate
anterior î n rapoartele de audit; deficiențele constatate în procesele -verbale încheiate în urma
inspecțiilor; deficiențele consemnate în rapoartele Curții de Conturi; aprecierile unor

70 specialiști, experți etc. cu privire la structura și dinamica unor riscuri interne ; evaluarea
impactului unor modificări petrecute în mediul în care evoluează sistemul auditat; alte
informații și indicii referitoare la disfuncționalități sau abateri;
c) misiunile recomandate de UCAAPI/compartimentul de audit public intern de la
nivelul ier arhic superior, fapt pentru care conducătorii entităților publice au sarcina să ia toate
măsurile organizatorice pentru ca acestea să fie introduse în planul anual de audit public
intern al entității publice, să fie realizate în bune condiții și raportate în termenul fixat;
d) numărul entităților publice aflate în subordinea/în coordonarea/sub autoritatea altei
entități publice;
e) periodicitatea în auditare, cel puțin o dată la 3 ani;
f) periodicitatea în evaluare, cel puțin o dată la 5 ani;
g) tipurile de audit;
h) recomandările Curții de Conturi;
i) resursele de audit disponibile.
Proiectul planului anual de audit public intern este întocmit până la data de 30
noiembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează. Conducătorul entității publice
aprobă proie ctul planului anual de audit public intern până la data de 20 decembrie a anului
precedent.
Planul multianual și planul anual de audit public intern reprezintă documente oficiale,
sunt avizate de șeful compartimentului de audit public intern și aprobate de conducătorul
entității publice și păstrate 10 ani în arhiva entității publice împreună cu referatele de
justificare.
Misiunile de audit public intern cuprinse în planurile de audit intern se fundamentează
prin referatul de justificare, care prezintă în si nteză pentru fiecare misiune de audit public
intern rezultatele analizei riscului asociat, criteriile semnal și alte elemente specifice, care s -au
avut în vedere la selectarea misiunii de audit respective.
Elaborarea planurilor multianuale și anuale de aud it public intern se realizează prin
parcurgerea următoarelor etape:
a) identificarea proceselor/activităților/structurilor/programelor desfășurate în cadrul
entității publice și cuprinse în sfera auditului public intern;
b) stabilirea criteriilor de analiz ă a riscurilor;
c) determinarea punctajului total al ri scului pe fiecare
proces/activitate/structură/program și ierarhizarea acestora;
d) stabilirea modului de cuprindere/repartizare a misiunilor de audit public intern în
plan/întocmirea referatului de jus tificare;

71 e) întocmirea proiectelor planurilor de audit public intern multianual și anual.

Planul multianual de audit public intern, prevăzut în anexa nr. 2, cuprinde cel puțin
următoarele:
a) domeniul auditabil;
b) tema misiunii de audit public intern;
c) anul re alizării.
Planul anual de audit public intern, prevăzut în anexa nr. 3, cuprinde cel puțin
următoarele:
a) domeniul auditabil;
b) denumirea misiunii de audit public intern;
c) obiectivele generale ale misiunii de audit public intern;
d) tipul misiunii de audit public intern;
e) perioada de realizare a misiunii de audit public intern;
f) perioada supusă auditării;
g) numărul auditorilor interni implicați în misiunea de audit public intern;
h) entitatea auditată.
Planul de audit intern este structurat pe misiuni de asigurare, misiun i de consiliere și
misiuni de evaluare.
Actualizarea planurilor de audit public intern se realizează prin referat de modificare,
aprobat de conducătorul entității publice, în funcție de:
a) modificările legislative sau organizatorice, care schimbă gradul de s emnificație a
auditării anumitor procese/activități/acțiuni;
b) solicitările conducătorului entității publice, ale UCAAPI/entității publice ierarhic
superioare de a introduce/înlocui unele misiuni din planul de audit public intern;
c) schimbări semnificative pri vind expunerea la riscuri a entității publice sau apariția
unor criterii semnal.
Planul multianual de audit public intern se actualizează dacă au loc modificări în
structura proceselor/activităților/acțiunilor derulate de entitatea publică.
Gestiunea resur selor umane
Șeful compartimentului de audit public intern răspunde pentru organizarea și
desfășurarea activităților de audit public intern și asigură resursele necesare îndeplinirii în
mod eficient a planului anual de audit public intern.
Obiectivele activ ității de audit public intern

72 Obiectivele activității de audit public intern vizează evaluarea și îmbunătățirea
proceselor de management al riscului, de control și de guvernanță, precum și nivelurile de
calitate atinse în îndeplinirea responsabilităților, cu scopul de:
a) a oferi o asigurare rezonabilă că acestea funcționează cum s -a prevăzut și că permit
realizarea obiectivelor și scopurilor propuse;
b) a formula recomandări pentru îmbunătățirea funcționării activităților entității
publice în ceea ce privește ef iciența și eficacitatea.
Evaluarea managementului riscurilor. Auditul intern evaluează existența proceselor
adecvate, suficiente și eficace în domeniul managementului riscurilor.
Auditul intern sprijină conducătorul entității publice în identificarea și ev aluarea
riscurilor și contribuie la îmbunătățirea sistemului de control intern/managerial.
Evaluarea sistemelor de control intern. Auditul intern ajută organizația să mențină un
sistem de control intern/managerial corespunzător, evaluând eficiența și efica citatea și
asigurând îmbunătățirea acestuia.
Evaluarea eficienței și eficacității sistemului de control intern/managerial se realizează
pe baza rezultatelor evaluării riscurilor și vizează cel puțin operațiile cu privire la:
a) fiabilitatea și integritatea in formațiilor financiare și operaționale;
b) eficacitatea și eficiența proceselor/activităților/operațiilor;
c) protejarea patrimoniului;
d) respectarea legilor, reglementărilor și procedurilor.
Auditorii interni trebuie să examineze, pe timpul derulării misiunilor d e audit public
intern, procedurile formalizate în acord cu obiectivele misiunii în vederea identificării tuturor
deficiențelor acestora.
Auditorii interni trebuie să analizeze operațiile și activitățile și să determine măsura în
care rezultatele corespund obiectivelor stabilite și dacă operațiile/activitățile sunt aplicate sau
realizate în condiții de conformitate și performanță.
Evaluarea procesului de guvernanță. Auditul intern trebuie să evalueze și să facă
recomandări adecvate pentru îmbunătățirea proce sului de guvernanță, contribuind la
îndeplinirea următoarelor obiective:
a) promovarea unei conduite etice și a valorilor corespunzătoare în cadrul entității
publice;
b) asigurarea unui management eficace al performanței în cadrul entității publice și
asumare a răspunderii;
c) coordonarea activităților și comunicarea informațiilor privind riscul și controlul în
cadrul entității publice.

73 Auditul intern trebuie să evalueze proiectarea, implementarea și eficacitatea
obiectivelor, programelor și activităților, precum și dacă tehnologia informației sprijină
strategiile și obiectivele organizației.

Planificarea și realizarea misiunii de audit public intern
Planificarea și realizarea misiunii de audit public intern ia în calcul următoarele:
a) obiectivele misiunii de aud it public intern, care trebuie să abordeze procesele de
management al riscurilor, de control intern și de guvernanță, asociate activităților supuse
auditului intern;
b) sfera misiunii de audit public intern, care trebuie să fie suficient de extinsă și să
acop ere sistemele, activitățile, operațiile, documentele și bunurile domeniului în care aceasta
se realizează;
c) resursele de audit intern alocate misiunii, care trebuie să aibă în vedere natura și
complexitatea obiectivelor, limitele de timp și rezultatele aște ptate;
d) programul misiunii de audit public intern, care trebuie să asigure îndeplinirea
obiectivelor misiunii și să definească activitățile de realizat pentru colectarea, analiza,
evaluarea și documentarea informațiilor.
Realizarea misiunii de audit public intern include colectarea, analiza și evaluarea
documentelor și informațiilor, efectuarea testărilor planificate, stabilirea constatărilor,
formularea recomandărilor și concluziilor auditului în concordanță cu obiectivele misiunii de
audit intern.
Auditori i interni aplică tehnici și instrumente adecvate de audit intern pentru
colectarea de informații necesare, fiabile, pertinente și utile în vederea realizării obiectivelor
de audit intern.
Analiza și evaluarea corespunzătoare a informațiilor colectate permi te formularea
constatărilor, recomandărilor și concluziilor adecvate de audit.
Constatările și concluziile auditorilor interni sunt documentate cu probe suficiente și
pertinente de audit; auditorii interni adună elemente probante, formulează recomandări ba zate
pe analize și monitorizează implementarea acestora.
Misiunea de audit public intern face obiectul unei supervizări corespunzătoare în
vederea garantării îndeplinirii obiectivelor, asigurării calității și dezvoltării profesionale a
auditorilor interni.
Misiunile ad -hoc au caracter excepțional sunt realizate în baza ordinului de serviciu și
aprobate de conducătorul entității publice; aceste misiuni se desfășoară în baza procedurii

74 stabilite prin normele metodologice specifice entității publice privind ac tivitatea de audit
public intern.
Raportarea rezultatelor misiunii de audit public intern
Raportarea rezultatelor misiunii de audit public intern trebuie să conțină cel puțin
informații cu privire la:
a) tema misiunii de audit public intern, obiectivele misiu nii, tipul de audit intern și
baza legală a realizării misiunii de audit intern;
b) sfera misiunii de audit public intern, unde se precizează activitățile auditate,
perioada vizată, documentele evaluate, documentele elaborate și natura acțiunilor executate;
c) constatări, care prezintă rezultatul procesului de comparare între ceea ce ar trebui să
existe, respectiv criteriile prestabilite, și ceea ce există;
d) recomandări, care asigură luarea măsurilor corective cu privire la disfuncțiile
constatate și cauzele acest ora, precum și posibilele îmbunătățiri ale activităților;
e) concluzii, care prezintă opiniile pe care auditorii interni le exprimă cu privire la
consecințele, constatările și recomandările formulate pentru activitățile auditate; acestea
prezintă măsura în ca re scopurile și obiectivele entității publice sunt îndeplinite, iar activitatea
auditată funcționează așa cum este prevăzut.
Constatările și recomandările auditorilor interni sunt comunicate entității/structurii
auditate, iar observațiile sau neclaritățile sunt discutate cu responsabilii acesteia pe parcursul
derulării misiunii de audit public intern.
Raportul de audit public intern se semnează pe fiecare pagină de auditorii interni și pe
ultima pagină de către supervizor/șeful compartimentului de audit pub lic intern, se transmite
spre avizare conducătorului entității publice care a aprobat misiunea, după care o copie se
comunică entității/structurii auditate.
Rapoartele de audit intern elaborate la entitățile publice centrale, ordonatori principali
de credi te, care derulează anual un buget de până la 5 milioane lei, la instituțiile publice mici
și la entitățile publice care realizează auditul intern prin cooperare se transmit spre avizare
conducătorilor acestor instituții.
Compartimentul de audit public inte rn, în procesul de raportare a activității de audit
intern, asigură și raportarea asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor.
Metodologia de desfășurare a misiunilor de audit public intern
În cadrul acestei părți se prezintă structura -cadru a derulării misiunilor de audit public
intern privind:
a) misiunile de asigurare;
b) misiunile de consiliere;

75 c) misiunile de evaluare.

Misiunile de asigurare
Misiunile de asigurare se realizează în conformitate cu tipurile de audit intern
reglementate de le ge și pot fi:
a) misiuni de audit de regularitate/conformitate;
b) misiuni de audit al performanței;
c) misiuni de audit de sistem.
Misiunile de audit de regularitate
Prin planificarea și realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate se
urmărește exam inarea acțiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a
patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și
metodologice care le sunt aplicate.
Planificarea și realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate au ca
obiective:
a) să ajute entitatea/structura auditată prin intermediul opiniilor și recomandărilor;
b) să contribuie la gestionarea mai bună a riscurilor de către entitatea/structura
auditată;
c) să asigure o mai bună monitoriz are a conformității cu regulile și procedurile
existente;
d) să îmbunătățească calitatea proceselor de management al riscului, de control și de
guvernanță;
e) să se asigure că informațiile financiare și contabile sunt fiabile și corecte;
f) să îmbunătățească eficie nța și eficacitatea operațiilor.
Misiunile de audit de regularitate/conformitate au ca obiectiv principal asigurarea
regularității/conformității procedurilor și a operațiunilor cu cadrul normativ de reglementare.
Planificarea și realizarea acestor misiuni au în vedere, în principal, compararea realității cu
sistemul de referință stabilit.
Misiunile de audit al performanței
Auditul performanței este o activitate independentă și obiectivă de analiză a
activităților/proceselor/programelor/proiectelor dintr -o entitate, concepută să aducă un plus de
valoare acestora, prin evaluarea și compararea rezultatelor obținute cu cele propuse sau
așteptate, în condiții de economicitate, eficiență și eficacitate.

76 Auditul performanței examinează dacă în procesul de implement are a obiectivelor și
atribuțiilor entității publice sunt stabilite criterii corecte pentru evaluarea rezultatelor și
apreciază dacă rezultatele obținute sunt în conformitate cu obiectivele stabilite.
Obiectivul principal al auditului performanței este de a evalua modul în care entitatea
publică utilizează fondurile publice, respectă principiile de economicitate, eficiență și
eficacitate și oferă managementului un punct de vedere independent în legătură cu atingerea
rezultatelor dorite, precum și recomandăr i privind căile și mijloacele de a -și spori
performanța.
Auditul performanței se concentrează pe rezultatele obținute de entitatea publică, prin
examinarea următoarelor aspecte:
a) economicitatea, care constă în minimizarea costului resurselor alocate pent ru
atingerea rezultatelor estimate ale unei activități cu menținerea calității corespunzătoare a
acestor rezultate;
b) eficiența, care constă în maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu
resursele utilizate;
c) eficacitatea, care reprezintă gr adul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru
fiecare activitate și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității.
În realizarea auditului performanței, auditorii interni adoptă următoarele abordări:
a) abordarea pe bază de rez ultate, care constă în evaluarea performanțelor realizate,
respectiv în ce măsură au fost îndeplinite cerințele privind economicitatea, eficiența și
eficacitatea în procesul de implementare și derulare a unui program sau activități;
b) abordarea pe bază de pr obleme, care constă în identificarea, verificarea și analiza
problemelor, care se referă la economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților ce vizează
implementarea și derularea unor programe sau realizarea unor activități de către entitățile
audit ate și a cauzelor apariției acestora.
Auditul performanței examinează sistemul de control intern/managerial al entității
publice în scopul identificării slăbiciunilor ce determină nerealizarea țintelor de performanță.
Examinarea presupune evaluarea compon entelor sistemului de control intern/managerial care
asigură economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților, analiza cauzelor și formularea de
recomandări pentru remedierea slăbiciunilor constatate.
Criteriul principal în activitatea de selectare a temelor de audit îl reprezintă
perspectiva îmbunătățirii în ansamblu a performanțelor programelor/activităților.
Pentru realizarea misiunilor de audit al performanței se stabilește un sistem de
referință, respectiv criterii la care să se raporteze rezu ltatele verificărilor efectuate. Criteriile

77 sunt stabilite pe baza bunei practici în domeniu și prin analiza datelor și informațiilor rezultate
din următoarele surse:
a) legislație, politici publice, standarde naționale sau internaționale;
b) ghiduri și reglemen tări departamentale;
c) practici manageriale acceptate în domeniu;
d) cerințe contractuale;
e) standarde pe domenii și alți indicatori relevanți;
f) literatura de specialitate, în vederea stabilirii obiectivelor și indicatorilor de
performanță;
g) referințe obținute pri n compararea cu buna practică în domeniul auditat;
h) rezultatele obținute de entități publice similare;
i) criterii utilizate în audituri similare;
j) criterii de performanță stabilite de către legislativ;
k) criterii obținute prin valorificarea experienț ei unor specialiști, experți, cercetători în
domeniu.
Criteriile selectate trebuie să fie relevante, rezonabile și corespunzătoare obiectivelor
auditului.
Misiunea de audit de sistem
Auditul de sistem reprezintă o evaluare în profunzime a sistemelor de con ducere și de
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient,
pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora.
Auditul de sistem trebuie să furnizeze o asigurare priv ind funcționarea entității publice
în ansamblul său. Această asigurare se obține prin analiza subsistemelor componente ale
entității, în cadrul unor misiuni specifice.
Misiunea de audit de sistem trebuie să abordeze atât elemente specifice regularității
activităților cu cadrul normativ care le reglementează, cu standardele sau cu bunele practici în
domeniile auditate, cât și elemente ale performanței.
Criteriile abordate în cadrul derulării unei misiuni de audit de sistem sunt următoarele:
a) conformitatea atât cu strategia, politicile, planurile, regulamentele și procedurile, cât
și cu cadrul normativ specific domeniului auditabil din care face parte entitatea auditată;
b) regularitatea operațiilor și etica profesională;
c) integritatea patrimonială și prot ejarea împotriva pierderii sau deteriorării de orice
natură a informațiilor, inclusiv integritatea evidențelor și documentelor justificative;
d) economicitatea intrărilor de orice fel, a utilizării resurselor și eficiența operațiilor;

78 e) realizarea obiectivelor și atingerea țintelor respectând standardele de calitate și
performanță;
f) fiabilitatea, oportunitatea și utilitatea informațiilor financiare și operaționale.

Auditul de sistem ia în considerare entitatea publică ca pe un sistem, respectiv un
ansamblu com pus din mai multe subsisteme care contribuie la îndeplinirea obiectivelor
acesteia. Abordarea pe ansamblu sau pe componente trebuie realizată în funcție de mărimea,
volumul și diversitatea domeniilor în care activează entitatea publică.
Auditul de sistem presupune analiza aprofundată pe componentele entității publice a
intrărilor, proceselor și rezultatelor și urmărește obținerea de răspunsuri cu privire la modul în
care a fost conceput și pus în aplicare sistemul/subsistemul.
Metodologia generală de deru lare a misiunilor de asigurare, presupune
parcurgerea, în cadrul fiecărei etape, a procedurilor specifice și elaborarea documentelor,
conform schemei următoare:
Etape Proceduri Cod
procedură Documente
Pregătirea
misiunii Inițierea
auditului inter n Elaborarea ordinului de
serviciu P-01 Ordinul de serviciu
Elaborarea declarației de
independență P-02 Declarația de
independență
Elaborarea notificării
privind declanșarea
misiunii de audit public
intern P-03 Notificarea privind
declanșarea misiunii de
audit public intern
Ședința de deschidere P-04 Minuta ședinței de
deschidere
Colectarea și
prelucrarea
informațiilor Constituirea/ Actualizarea
dosarului permanent P-05 Chestionarul de luare l a
cunoștință
Analiza
riscurilor Evaluarea riscurilor P-07 Stabilirea punctajului
total al riscurilor și
ierarhizarea riscurilor
Evaluarea controlului
intern P-08 Chestionarul de control
intern
Evaluarea gradului de
încredere în con trolul
intern
Elaborarea programului misiunii de audit
public P-09 Programul misiunii de
intern audit public
Intervenția la fata
locului
Colectarea și
analiza probelor de
audit Efectuarea
testărilor și formularea
constatărilor P-10 Teste
Chestionar listă de
verificare -CLV; foi de
lucru; interviuri;
chestionare
Analiza problemelor și
formulare
recomandărilor P-11 Fișă de identificare și
analiză a problemei –
FIAP
Analiza și reportarea
iregularităților P-12 Formular de const atare
și raportare a
iregularităților – FCRI
Revizuirea documentelor și P-13 Nota

79 Constituirea dosarului de audit centralizatoare a
documentelor de lucru
Ședința de închidere P-14 Minuta ședinței de
închidere
Raportarea
rezultat elor
misiunii Elaborarea
proiectului
raportului de audit
public intern Elaborarea proiectului
raportului de audit
public intern P-15 ProiectuL raportului
de audit public intern
Transmiterea
proiectului raportului
de audit public intern P-16 –
Reuniu nea de
conciliere P-17 Minuta reuniunii de
conciliere
Elaborarea
raportului de audit
public intern Raportul de audit
public intern
P-18 Raportul de audit
public intern

Difuzarea raportului de
audit public intern
P-19 –
Urmărirea
recomandărilor Urmărirea recomandărilor P-20 Fișă de urmărire a
implementării
recomandărilor

3. 2 Condițiile necesare pentru realizarea misiunilor de audit public intern
Accesul auditorilor interni la informații și documente
Structura de audit public intern are acces sau poate solicita toate datele și informațiile
utile și probante (inclusiv cele în format electronic) pe care le consideră relevante pentru
scopul și obiectivele misiunii de audit public intern utilizând principiul circuitul auditului
(pista de audit).
Reprez entanților autorizați ai Comisiei Europene și ai Curții de Conturi Europene li se
asigură drepturi similare celor prevăzute pentru auditorii interni, cu scopul protejării
intereselor financiare ale Uniunii Europene. Aceștia trebuie să fie împuterniciți în acest sens
printr -o autorizație scrisă, care să le ateste identitatea și poziția, precum și printr -un document
care să indice obiectul și scopul auditului sau intervenției la fața locului.
Relațiile cu entitatea auditată, obiectul auditului
Contactarea res ponsabililor entității auditate
Responsabilul entității auditate este informat, înainte de începerea misiunii, cu privire
la data de intervenție a auditului și a conținutului său, definite într -un ordin de serviciu.
Realizarea misiunii la fața locului
Audi tul trebuie să fie realizat într -un climat de încredere, asigurat prin însuși rolul
auditului public intern, care în esență vizează îmbunătățirea funcționării entității și răspunde
intereselor acesteia. La aceasta contribuie atât ședința de deschidere cât și transmiterea cartei
de audit public intern.

80 Ședința de deschidere permite prezentarea obiectului misiunii, definirea condițiilor
materiale, stabilirea întâlnirilor, contactelor și a informațiilor și documentelor necesare
cunoașterii activității auditate .
Transmiterea rezultatelor
Constatările și recomandările sunt aduse la cunoștința entității auditate pe măsura
obținerii acestora, dacă ele prezintă importanță. Răspunsurile responsabililor entității
reprezintă un element de validare și de corectare pentr u auditor, fără a fi necesar să se aștepte
finalizarea raportului. Acestea pot să determine corectarea aprecierii auditului și reorientarea
cercetărilor sale. Fiecare misiune duce la organizarea unei reuniuni de încheiere, la fața
locului, prin care se rea lizează informarea responsabililor entității auditate asupra observațiilor
principale relevante, validarea acestor observații și aplicarea primelor măsuri corective de
către cei interesați.
Proiectul raportului de audit public intern se transmite la struct ura auditată. Aceasta
poate trimite în maxim 15 zile de la primirea raportului, punctele sale de vedere, care vor fi
analizate de auditorii interni.
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, structura de audit public intern
organizează reuni unea de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia se analizează
constatările și concluziile în vederea acceptării recomandărilor formulate.
Șeful structurii de audit public intern trimite raportul de audit public intern, finalizat,
împreună cu rez ultatele concilierii, conducătorului entității publice care a aprobat misiunea,
pentru analiză și avizare. Pentru instituția publică mică, raportul de audit public intern este
transmis spre avizare conducătorului acesteia. După avizare, o copie a raportul de audit public
intern va fi transmisă structurii auditate.
Urmărirea misiunilor de audit
Reuniunea de conciliere fixează modalitățile de aplicare a recomandărilor.
Responsabilul entității auditate trebuie să propună un plan de acțiune însoțit de un calend ar de
implementare. În cursul reuniunii de conciliere acestea sunt analizate și acceptate de comun
acord.
Responsabilul entității auditate asigură urmărirea aplicării planului de acțiune. El îl
informează pe auditor periodic în privința acestui lucru.

81 Bibliografie

1. Boajă, Minică ,Radu Sorin Claudiu – Control și audit financiar Universitară,
București, 2008
2. Briciu S., Sas F., Ghiță M., Ghiță R., Audit Public Intern Aspecte teoretice și
practice, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2006
3. Boulescu Mircea, Audit intern – entități economice, Editura Fundației România de
Mâine, Bucuresti, 2007
4. Carmichael, D.R.; Willingham, J.J.”Auditing concepts and methods – a guide to
current auditing theory and practice –„, New York 1987
5. Ghiță Marcel, Auditul intern, Ediția a do ua, Editura Economică, Bucuresti, 2009
6. Toma M. – Inițiere în auditul situațiilor financiare ale unei entități, Ediția a II -a,
Editura CECCAR, București, 2007
7. Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern
8. Hotărârea Nr. 1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor generale
privind exercitarea activității de audit public intern
9. Consiliul pentru Standarde Internaționale de Audit și Asigurare (IAASB) –Camera
Auditorilor Financiari din România (CAFR), Manual de Reglementări Internaționale de
Control a l Calității, Audit, Revizuire, Alte servicii de Asigurare și Servicii Conexe, Ediția
2012, ISBN 978 -973-0- 14676 -9, București
10. Codul IESBA, Secțiunea 290.195 –290.200dituri și revizuiri ale situațiilor
financiare, precum și alte misiuni de asigurare și servi cii conexe
11. Institutul Contabililor Autorizați din Scoția (ICAS) CA House în colaborare cu
Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), Ghidul pentru un Audit de Calitate,
Secțiunea C1, ISBN 978 -573- 7694 -69-0, 2012, București.
12. PriceWaterhouseCoopers ( PwC) et al. (2012), An Update of COSOs Internal
Control – Integrated Framework.
13. Standardul Internațional de Control al Calității (ISQC) 1, Controlul calității pentru
firmele care efectuează au 1 Codul etic al profesioniștilor contabili (Codul IESBA) al
Cons iliul pentru Standarde Internaționale de Etică pentru Contabili (IESBA), Secțiunea
290.199.
14. Ordin Ministerul Finanțelor Publice nr. 946 din 2005, Republicat, pentru aprobarea
Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/m anagerial la
entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, în Monitorul
Oficial nr. 469 din 2011, www.intosai.org, 02.02.2012.