Ecologice, Halal și Kosher – CEAEHK [629159]

UNIVERSITATEA DE Ș TIIN ȚE AGRONOMICE Ș I
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

MASTER

Specializarea: Controlul și Expertiz a Alimentelor
Ecologice, Halal și Kosher – CEAEHK

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Conducător științific:
Șef de Lucrări, Doctor, Lucian ILIE
Absolvent: [anonimizat] – Ștefăni ță Pădure

2016

UNIVERSITATEA DE Ș TIIN ȚE AGRONOMICE Ș I
MEDICINĂ VETERINARĂ BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

MASTER

Specializarea: Controlul și Expertiz a Alimentelor
Ecologice, Halal și Kosher – CEAEHK

SCHEME VOLUNTARE PENTRU
CERTIFICAREA CALITĂ ȚII ÎN
SISTEM EUROPEAN

Conducător științific:
Șef de Lucrări, Doctor, Lucian ILIE
Absolvent: [anonimizat] – Ștefăni ță Pădure

2016

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………..3
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1. Certificarea calită ții
1.1. Definirea certificării……………………….…………………………….…………..….5
1.2. Obiectivul certificării – focus către client ………… .…………….…….…….…..……5
1.3. Tipuri de certificări ……………………………………………………………………7
Capitolul 2. S isteme func ționale pentru certificarea voluntară a calită ții produselor
agroalimentare
2.1. Defini ții și scurt istoric al certificării produselor agroalimentare .……..…… ..…………8
2.2. Situa ția actuală europeană î n domeniul certificării produselor agroalimentare …………9
2.3. Situa ția naț ională a sistemelor de calitate a produselor agroalimentare.. …..…….……14
2.4. Orientări pentru definire a unei scheme de calitate…..……………………….……….15
CONTRIBUȚ IA AUTORULUI
Capitolul 3. Definirea schemei de calitate pentru produse „din ferma mea ”
3.1. Definirea lan țurilor scurt e de aprovizionare alimentar ă…………………… .………..18
3.2. Ce este securitatea alimentară..……………………………………..…………..…….18
3.3. Princip iile schemei de calitate produs „din ferma mea” …………………… …….……19
3.4. Mecanismul de func ționare …… ………………………………..….……….….……20
Capitolul 4. Definirea schemei de calitate „Produs de Post”
4.1. Postul în religia creș tin-ortodoxă …………………….…………………………..…..21
4.2. Pozi ția bisericii ortodoxe române cu privire la posturile biserice ști…………..….…27
4.3. Princip iile schemei de calitate produs „de Post ”.…………….…..……………………29
4.4. Mecanismul de func ționare …… ………………. …………….………………………30
Capitolul 5. Concluzii ……………………….……….………………………..…………34
BIBLIOGRAFIE……………… …………………………………..….………………….37

3
INTRODUCERE
Producătorii europeni pot continua să ofere o gamă diversificată de produse de calitate
numai dacă sunt răsplăti ți în mod corespunzător pentru eforturile depuse. Aceasta presupune ca ei
să aibă capacitatea de a informa cumpărătorii și consumatorii în privin ța caracteristicilor propriilor
produse, în condi ții de concurenț ă loială. De asemenea, aceasta presupune ca pro ducătorii să îș i
poată identifica în mod corect produsele pe pia ță. Calitatea și diversitatea produc ției
agroalimentare din Uniunea Europeană reprezintă unul dintre punctele forte ale acesteia, în ultimii
ani acesta reprezentând un avantaj concuren țial pen tru producătorii din Uniune și contribuind în
mod semnificativ la patrimoniul său cultural și gastronomic actual. Acest fapt se datorează
competen țelor și hotărârii agricultorilor și producătorilor din Uniune, care au păstrat vii tradi țiile
și, în acelaș i timp, au ț inut seama de metodele ș i materialele de producț ie noi.
Studiul efectuat de Comisie în anul 2010 [Arete – Inventory of certification schemes for
agricultural products and foodstuffs marketed in the EU Member States ] constată o diversificare
importantă a sistemelor de certificare voluntară a produselor agricole și alimentare. Inventarul
întocmit pentru Comisie în anul 2010 enumeră 441 de scheme (inclusiv subschemele) diferite, 424
EU ș i 17 non- EU.

Fig. 0.1 Numărul de scheme după ț ara de origine

4
În acest context socio -economic european, în care calitatea certificată reprez intă un avantaj
al fermierului ș i o solicitare a consuma torului, România nu a introdus î n strategia n ațională de
dezvoltare rurală mă surile europene privind Calitatea ș i Promovarea produselor agroalimentare.
Lucrarea de faț ă își propune o analiz ă a situa ției europene ș i naționale privind si stemele de
certificare voluntară a calită ții, pentru a propune î n final introducerea în politica n ațională de
dezvoltare rurală a mecanisme lor și instrumente lor europene, adaptate producător ilor români si
pieței naț ionale. Propuneri le au ca obiectiv principal crearea de beneficii materiale pentru
producători, cât și de creș tere a gradului de încredere a consumatorilor în produsele agroalimentare
române ști.
Schemele facultative de calitate propuse, vor viza definirea mecanismului pentru
atestare a/certificare a produselor rezultate ca urmare a unui proces de cooperare pe lanțul scurt de
aprovizionare alimentar (LSAA) , precum ș i o schemă pentru atestarea/certificarea produselor
alimentare „de Post”, folosind un referenț ial de certificare in sistem tradi țional -religios.

5
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul 1. Certificarea calită ții
1.1. Definirea certificării
CERTIFICAREA reprezintă activitatea unei institu ții sau organiza ții autorizate,
independente, în vederea determinării, verificării și atestării scrise a conformită ții calită ții unei
entită ți (produs, s erviciu sau proces) prin confirmarea superiorită ții tuturor caracter isticilor
acesteia î n compara ție cu un referen țial prestabilit.
Criteriile generale pentru organismele de certif icare a sistemului de calitate ș i pentru cele
ce execută certificări de produse ș i servicii sunt prevăzute în normele Comunită ții Economice
Euro pene EN 45012 ș i respectiv EN 45011. Aceste norme au fost adoptate î n Romania sub numele
de SR EN 45012 ș i respectiv SR EN 45011. Acest standard s -a transformat în anul 2012 în SR EN
ISO/IEC 17065:2013, iar termenul care precizează finalizarea tranzi ției este de 3 ani de la data
publicării standardului, respectiv la 15 septembrie 2015.
Conform defini țiilor din domeniu, or ganismului de certificare trebuie să fie în primul rând
neutru de interesele între agen ții economici angaja ți în producerea ș i comercializarea produselor
și serviciilor precum ș i de proiectarea ș i implementarea sistemului calită ții.
Putem spune că certificarea reprezintă procedura de atestare a conformită ții unui produs, a
unui serviciu sau a unui sistem de management în raport cu un standard de referin ță.
Pe piaț ă întâlnim două sisteme de certificare:
– obligatorie care se referă la "domeniul reglementat": acest domeniu define ște
produsele/serviciile care cad sub inciden ța unor reglementări obli gatorii cum ar fi
reglementările naționale referitoare la protec ția vieții, sănătăț ii consumatorului, protec ția
muncii și a mediului înconjurător, directivele europene de armonizare privind " cerin țele
esențiale".
– voluntară care se referă la "domen iul nereglementat", deci la pro dusele și/sau serviciile
pentru care nu există reglementări obligatorii. Acest tip de certificar e este utilizat de
producători ca instrument pentru păstrarea pieț elor de desfacere ș i pentru obț inerea avantajelor
competitive în raport cu concurenț a. Declararea voluntară sau facultativă face parte din
politica de management a calităț ii producătorului și are o puternica influen ță asupra
comunicării către client ul final .
1.2. Obiectivul certificării – focus către client
Misiunea unei organiza ții care aspiră la un sistem de management al calităț ii (SMC) este aceea
de a identifica cât mai exact ș i de a satisface cât mai profitabil nevoile și dorinț ele clien ților săi.

6
Organiza țiile trebuie să fie con știente că supravieț uirea pe termen lung ș i scurt este posibilă prin
adaptarea lor la cerin țele clien ților. Calitatea este o no țiune abstractă și se referă la ceea ce clientul
dorește, și nu ceea ce institu ția decide că este mai bine pentru acesta. Orientarea spre client, nu
este însă o condi ție suficientă a managementului calită ții, organiza țiile având nevoie de strategii
bine puse la punct pentru a satisface cerin țele din ce î n ce mai sofisticate ale clien ților. Aplicarea
principiului „focalizare către client” implică următoarele etape procedurale :
– identificarea nevoilor și așteptărilor clien ților cu privire la produse ș i servicii,
caracteristicile acestora, preț , etc.;
– comunicarea acestor nevoi ș i așteptări în întreaga organiza ție;
– asigurarea unui echilibru între modul de abordare a nevoilor clienț ilor și a celorlalte părți
interesate (proprietari, personalul organiza ției, furnizori, comunitatea locală, societatea în
general);
– evaluarea satisfacț iei clien ților pentru îmbunătă țirea continuă a rezultatelor;
– managementul relaț iilor cu clien ții.
Identificarea și satisfacerea cerin țelor clien ților trebuie să reprezinte punctul de plecare al
tuturor activită ților din organiza ție. Calitatea trebuie definită în raport cu cerin țele clien ților,
cerin țe determinate de nevoile, dorinț ele și așteptările lor. Cerin țele clien ților sunt transpuse în
specificaț ii, pe baza cărora sunt realizate produsele, cu anumite ca racteristici de calitate .

Fig. 1.1. Calitatea produsului versus specifica ții
Pentru satisfacerea cerin țelor clientului se impune îmbunătă țirea calităț ii în toate domen iile
de activitate ale organizaț iei, nu doar în cele implicate în realizarea produselor sau serviciilor.
Numai atunci când toț i angajaț ii și toate compartimentele satisfac a șteptările clientului,
organiza ția va putea câș tiga ș i men ține încrederea acestuia.

7
Celebra imagine „ tree swing ” datând din anii 60 sugerează foarte bine diferen ța dintre
produsul dorit de către client și produsul realizat într -un sistem „defect” din punct de vedere al
comunicării.
Fig. 1 .2. Produsul solicitat ș i produsul primit de client într -un sistem cu deficien țe de
comunicare

1.3. Tipuri de certificări
• de produs – atestă conformitatea produselor în raport cu reglementări, standarde sau
specificaț ii tehnice date ca referen țial de certificare;
• de sistem – atestă conformitatea sistemului calităț ii dintr -o organiza ție în raport cu un
referen țial de sistem (ISO 9001, ISO 22000 etc.);
• de persoană – atestă calificarea oamenilor într -un anumit domeniu conform cerin țelor de
certificare standardizate.

8
Capitolul 2. Sisteme funcț ionale pentru certificarea voluntară
a calită ții produselor agroalimentare
2.1. Defini ții și scurt istoric al certificării produselor
agroalimentare
• Defini ția produsului alimentar
Regulamentul (CE) 178/2002 al Parlamentului European ș i al Comisiei define ște la
Articolul 2 „produsele alimentare” . Acestea, î n sensul regulament ului, înseamnă orice substan ță
sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut
în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. „Produsele alimentare ” includ băuturile, guma de
mestecat și orice substanț ă, inclusiv apa, încorporată în mod intenț ionat în produse alimentare în
timpul producerii, preparării sau tratării lor. Ele includ apa după punctul de conformitate, a șa cum
este definit la articolul 6 din Directiva 98/83/CE și fără a aduce atingere cerin țelor Directivelor
80/778/CEE ș i 98/83/CE.
„Produsele alimentare” nu includ:
(a) hrana pentru animale;
(b) animalele vii, în afara cazurilor în care ele sunt pregătite pen tru introducerea pe piaț ă
pentru consumul uman;
(c) plantele înainte de a fi recoltate;
(d) medicamentele în sensul specificat de Directivele 65/65/CEE (1) ș i 92/73/CEE (2) ale
Consiliului;
(e) cosmeticele în sensul Directivei 76/768/CEE (3) a Consiliului;
(f) tutunul ș i produsele din tutun în sensul Directivei 89/622/CEE (4) a Consiliului;
(g) substanț ele stupefiante sau psihotrope în sensul Convenț iei Unice asupra substan țelor
stupefiante din 1961 ș i al Convenț iei Organiza ției Națiunilor Unite privind Substan țele Psihotrope
din 1971;
(h) reziduurile ș i substanț ele contaminante
• Istoric al certificării
În urmă cu 6.000 de ani scrierea indiană dedicată medicinei și nutri ției „Ayurved”
spunea ” Ești ceea ce mănânci ”. Încă de atunci, oamenii descoperise ră importan ța hrănirii
corecte și echilibrate, cu alimente sănătoase și de calitate, ca una dintre condi țiile esen țiale
ale sănătăț ii umane ș i ale duratei ș i calită ții vie ții omului.

9
De-a lungul istoriei, mai toate religiile au formulat principiile de hrănire adecvată ,
în consens cu spa țiul geografic pe care îl acopereau, cu specificul cultural al popoarelor
respective, având însă ca numitor comun, pe lângă o conexiune mai strânsă cu divinitatea,
obținerea de beneficii maxime pentru organismul uman. Î n această ideatică se înc adrează
sistemul de hrănire ,,KO SHER ”, propriu religiei mozaice, sistemul de alimenta ție
,,HALAL ”, specific islamismului și chiar diferitele practici ale postului, specifice reli giei
creștine. Lor avea să li se alătură mai târziu al imenta ția ecologică, subsumată ideologiei
ecologice, de refacere a echilibrului planetar, de reconexare a omului la natură, inclusiv
prin alimenta ție.
Primele referen țiale de certificare (atestare) pent ru alimente le regăsim în scrierile
religioase Coran și Tora. Aceste scrieri defineau î n urma cu peste 2.500 de ani, criterii de
selecț ie pentru alimentele care pot purta numele de HALAL ș i KASHER . Condi țiile
impuse erau atât pentru sistemul de produc ție cât ș i pentru produsul î n sine.
Agricultura ecologică își are începuturile între anii 1920 – 1960, imediat după
începerea procesului de industrializare a agriculturii [Papacostea, 1981 ș i Stoian, 2005] ș i
declan șarea „revoluț iei verzi”, de către Rudolf STEINER în Germania, fondatorul
conceptului de „agricult ură biodinamică”, Sir Albert HOWARD în Anglia, pe ale cărui
idei s -a fondat ș coala de „agricultură organică” , H. MŰLER în Elveția, autor al conceptului
de agricultură „ organo -biologică” și C. LEMAIRE și J. BOUCHER în Franța, fondatorii
școlii de „agricultură biologică”.
2.2. Situa ția actuală europeană în domeniul certificării
produselor agroalimentare
Uniunea Europeană , prin politicile practicate în domeniul calită ții produselor agricole a
identificat și stabilit, la începutul anilor ’90, trei sisteme referitoare la denumirile de origine
protejate și indica țiile geografice protejate, la specialită țile tradiț ionale garantate și la agricultura
ecologică.
De asemenea, standardele comerciale ale Uniunii , oferă un cadru legislativ potrivit pentru
funcționarea corectă a pieț ei în condi ții de concuren ță loială.
În sectorul privat s -a constatat î n ultimul deceniu o cre ștere a numărului de sis teme de
certificare motivul fiind respectarea standardelor de bază prin certificarea programelor de
asigura re a calită ții, dar mai ales pentr u că pot fi o garan ție pentru consumatori că produsul
certificat are caracteristici ș i propriet ăți care oferă valoare adăugată.
Chiar din anul 2006, Comisia Europeană și-a propus reformarea sistemului refer itor la
indica țiile geografice ș i denumirile de origine protejate, prin modificarea regulamentului.

10
Astfel, în 2007 în cadrul conferinț ei „Certificarea calită ții alimentelor – valoare adăugată
produselor agricole”, au fost prezentate toate tipurile de sisteme din domeniul calită ții. Un an mai
târziu, ca rezultat al acestei reuniuni a fost elaborată Cartea verde privind calitatea produselor
agricole. Cartea cuprinde peste 560 de răspunsuri detaliate ale păr ților interesate, aceste contribu ții
fiind luate în considerare la elaborarea Comunicării din 2009 privind politica în domeniul calită ții
produselor agricole, prin care s -au stabilit următoarele obiective:
– îmbunătă țirea comunicării între fermieri, cumpărători și consumatori în ceea ce priveș te
calită țile produselor agricole;
– creșterea coeren ței între instrumentele politicii Uniunii Europene în domeniul calită ții
produselor agricole ș i
– reducerea complexităț ii, în vederea facilitării utilizării și înțelegerii de către fermieri,
producători ș i consumatori a diverselor sisteme ș i men țiuni de etichetare.
Cadrul legislativ european care reglementează sistemele de calitate europene este format
din următoarele Regulamente:
• Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 din 21 noiembrie 2012 privind
sistemele din domen iul calită ții produselor agricole ș i alimentare ;
• Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind produc ția
ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum ș i de abrogare a Regulamentului
(CEE) nr. 2092/91;
• Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al parlamentului European ș i al
Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pie țelor
produselor agricole ș i de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr.
234/79, (CE) nr. 1037/2001 ș i (CE) nr. 1234/2007 ale Consil iului;
• Regulamentul (CE) nr. 555 al Comisiei din 27 iunie 2008 de stabilire a
normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului privind
organizarea comună a pieț ei vitivinicole în ceea ce prive ște programele de sprijin,
comer țul cu ț ările ter țe, poten țialul de produc ție și privind controalele în sectorul
vitivinicol;

11
Fig. 2.1.Cele mai cunoscute scheme de calitate europene
• Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind produc ția ecologică
și etichetarea produselor ecologice în ceea ce prive ște produc ția ecologică, etichetarea
și controlul;
• Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European ș i al
Consiliului privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea
conformită ții cu legisla ția privind hrana pentru animale ș i produsele alimentare ș i cu
normele de sănătate animală și de bună stare a animalelor;
• Regulamentul (CE) nr. 1235/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de
aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce prive ște regimul
de import al produselor ecologice din ț ări terțe;
• Regulamentul Delegat (UE) nr. 664/2014 al Comisiei din 18 decembrie
2013 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la stabilirea simbolurilor Uniunii pentru denumirile de
origine protejate, indica țiile geografice protejate ș i specialită țile tradiț ionale garantate
și cu privire la anumite norme privind sursele, anumite norme procedurale ș i anumite
norme tranzitorii suplimentare ;
• Regulamentul Delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei din 11 martie 2014
de completare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European ș i al
Consiliului în ceea ce prive ște condi țiile de utilizare a men țiunii de calitate facultativa
„produs montan”;

12
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr . 668/2014 al Comisie i din
13 iunie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1151/2012
al Parlamentului European ș i al Consiliului privind sistemele din domeniul calită ții
produselor agricole ș i alimentare ;
• Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European ș i al
Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea
și protec ția indica țiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a
Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului ;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr . 716/2013 al Comisiei din
25 iulie 2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European ș i al Consiliului privind definirea, desemnarea, prezentarea,
etichetarea ș i protec ția ind icațiilor geografice ale băuturilor spirtoase ;
• REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 1239/2014
AL COMISIEI din 19 noiembrie 2014 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 716/2013 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE)
nr. 110/2008 al Parlamentului European ș i al Consiliului privind definirea, desemnarea,
prezentarea, etichetarea ș i protec ția indica țiilor geografice ale băuturilor spirtoase ;
• Regulamentul (UE) nr. 882/2004 – controale oficiale pent ru verificarea
conformită ții cu legisla ția privind hrana pentru animale ș i produsele alimentare ș i cu
normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor.

13

Fig. 2.2. Calitatea europeană a produselor agroalimentare

14
2.3. Situa ția națională a sistemelor de calitate a produselor
agroalimentare
Legisla ția naț ională care reglementează schemele de calitate naț ionale cuprinde
următoarele acte normative:
• Ordinul nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradi ționale cu modificările și
completările ulterioare;

Fig. 2.3. Logo „Pro dus Tradi țional”
La începutul anul 2004 Comisia Europeana prin DG AGRI a solicitat Ministerului
Agriculturii lista cu produsele tradiționale regăsite la acel moment pe teritoriul României cu scopul
protejării lor temporare. Direcția de Industrie Alimentară din cadrul Ministerului Agriculturii, a
inițiat consultările cu părțile interesate în vederea realizării listei, însă după finalizarea
documentului, reprezentanții ministerului „au uitat ” să-l transmită la Comisie, lăsând astfel
Româ nia fără nici un produs protejat!
La sfârșitul anului 2004, în încercarea de a restabili situația, M inisterul elaborează în grabă
un act normativ (Ordinul 690/2004) privind atestarea produselor tradiționale , neintroducând
componenta de control a produsului atestat ș i comercializat, fapt car e a generat confuzii si fraude
în piața produselor agroalimentare.
In anul 2013, la inițiativa asociațiilor de profil, s-a realizat un nou act normativ care sa
guverneze atestarea produselor tradiționale si anume Ordinul 727. Ordinul este semnificativ mai
riguros decât actul normativ inițial, însă reflecta încă interesele personale ale unor negociato ri de
la acea vreme, î n dezavantajul intereselor legitime ale producătorilor .
Conform Ordinului, pentru a figura în R egistrul N ational al P roduselor Tradiționale –
RNTP , produsul tradițional trebuie să fie fabricat din materii prime locale, să prezinte o rețetă
tradițională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradițional de producție
si/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obținere și operațiuni de prelucrare realizate manual ș i
să dovedească un mod de lucru tradițional.
Înregistrarea nu este permisă, însă în cazul unui produs a cărui tradiționalitate se datorează:

15
a) provenienței sau originii sale geografice;
b) aplicării unei inovații tehnologice.
Pentru a fi înregistrat, produsul tradițional trebuie să exprime tradiționalitate sau să fie
consacrat de folosința acestuia .
Utilizarea termenului geografic este autorizată sub un nume care nu intră sub incidența
reglementărilor privind protecția indicațiilor geografice ș i a denumirilor de origine ale produselor
agricole ș i produselor alimentare .
• Ordinul nr. 394/2014 privind atestarea produselor alimentare obț inute conform
rețetelor consacrate româneș ti.
Fig. 2.4. Logo „Re țeta Consacrată”
In momentul apariției Ordinului 727/2013, din cauza limitărilor cantitative de producție
prezente in actul normativ, producătorii industriali care fabricau și produse tradiționale atestate,
au ajuns în situația de a nu mai putea recertifica produsele și astfel s -a născut ideea unei alte scheme
de calitate a produselor fabricate confo rm unei „Rețete Consacrate”. O rețetă consacrată
românească reprezintă rețeta de fabricație a unui produs alimentar utilizată cu mai mult de 30 de
ani îna inte de apariția actului normativ, adică folosirea unei rețete anterioare anului 1984.
2.4. Orientări pentru definirea unei scheme de calitate
În ultimii ani, la nivelul Uniunii Europene , au fost elaborate documente privind cele mai
bune practici pentru sistemele de certificare voluntară a produselor agricole ș i alimentare . Aceste
orientări reprezintă un set de reguli pentru statele membre în vederea recunoaș terii schemelor de
calitate specifice fiecărui stat.
Asigurarea că s-au respectat caracteristici le comunicate în caietul de sarcini ale produsului
sau ale metodei sau sistemului de produc ție se face confor m Comunicării Comisiei (2010/C
341/04) prin s istemele de certificare voluntară a produselor agricole ș i alimentare .

16
Certificările acoperă o plajă largă de ini țiative care funcț ionează la diferite stadii ale lan țului
de aprovizionare cu produse alimentare, fiind făcute înainte sau după părăsi rea exploataț iei, pe
întregul lan ț de aprovizionare cu produse alimentare sau doar pe o componentă a acestuia, cu
referin țe la toate sectoarele sau doar la un ele segment e de pia ță, etc.).
Schemele de certificare se clasifica in:
• business -to-business, B2B – funcționează la nivel de întreprinderi , caz în care
supermarketul sau întreprinderea de prelucrare este destinatarul informaț iei finale ;
• business -to-consumer, B2C – funcționează la nivel de întreprinderi ș i consumatori.
Companiile p ot utiliza logouri, de și cele mai multe (în special sistemele B2B) nu apelează
la ele.
Sistemele de certificare utilizează adesea atestări furnizate de ter țe păr ți, în timp ce anumite
sisteme de pe piaț ă funcționează pe baza unei etichete sau a unui logo ( înregistrat ca marcă), fără
a apela la un mecanism de certificare. Adeziunea la aceste sisteme se face fie prin autodeclarare,
fie ca urmare a unui proces de selecț ie realizat de proprietarul sistemului. Folos irea certificării este
cea mai indicată atunci când este vorba de operaț iuni complexe, stabilite de obicei prin caiete de
sarcini amănun țite și verificate periodic, iar a utodeclararea este mai indicată în cazul unor
caracteristici relativ simple (care priv esc un singur aspect).
Beneficiarii s istemele de certificare sunt :
– intermediarii din lanț ul de aprovizionare cu produse alimentare, prin asigurarea
standardelor și, deci, protejarea reputaț iei și a intereselor în ceea ce priveș te
responsabilitatea în privin ța declaraț iilor referitoare la produs ș i a men țiunilor de pe
etichetă;
– producători i prin lărgirea accesului pe pia ță, a cotei de piaț ă și a marjelor produselor în
cazul produselor certificate ș i, eventual, prin cre șterea eficien ței și reducerea cost urilor de
tranzacț ionare; precum ș i
– consumatori i prin primirea de informa ții fiabile ș i de încredere privind atributele produsului
și ale procesului.
Există și păreri ale părților interesate care susțin că sistemele de certificare pot aduce și
dezavantaje:
– pot constitui pericole pentru pia ța unică;
– pot prezenta incertitudini privind transparenț a cerin țelor sistemelor ș i credibilitatea
mențiunilor, în special în cazul sistemelor care certifică respectarea cerin țelor de bază;
– folosesc comunicări care ar putea induce în eroare consumatorii;

17
– generează costuri și sarcini administrative suplimentare pentru agricultori, mai ales în cazul
în care trebuie să participe la mai multe sisteme pentru a satisface cererile cumpărătorilor;
– există riscul scoaterii de pe piaț ă a producătorilor care nu participă la principalele sisteme
de certificare; precum ș i
– au un impact asupra comer țului interna țional, în special cu ț ările în curs de dezvoltare .
Ca răspuns al criticilor aduse, Comisia a men ționat că problema confuziei consumatorilor
între diferitele sisteme cu obiective asemănătoare este abordată în cadrul unor ini țiative private
care î și propun să redacteze „coduri de bune practici” pentru organiza țiile private care stabilesc
standarde în principal în domeniul social ș i de mediu.

18
Capitolul 3. Definirea schemei de calitate pentru
produs „ din ferma mea ”
3.1 Definirea lanțurilor scurt e de aprovizionare alimentară
Conform Regulamentului (UE) nr . 1305/2013 „lanț scurt de aprovizionare” înseamnă un
lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angaja ți în activită ți de
cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și rela ții geografice ș i sociale strânse între
producători, procesatori ș i consumatori.
Lanțurile Scurte de Aprovizionare Alimentară (LSAA ) fac parte dintr -un sistem alimentar
alternativ ș i se definesc prin câteva trăsături esen țiale:
1. produsele respectă condi țiile specifice unui model alimentar alternativ ( de exemplu o
produc ție extensivă, artiz anală, tradi țională, ecologică, de manufactură , etc. );
2. capacitatea crescută de a oferi informaț ii despre producător și produsul alimentar,
trasabilitatea „calitativă ” [Savu, 2004] să fiind doar o parte din această informa ție;
3. capacitatea de a asigura un preț echit abil (păstrarea valorii adăugate la producător și
beneficii superioare pentru consumatori);
4. dimensiunea scurtă a lan țului: de la o rela ție directă la un număr cât mai redus de
intermediari.

Fig. 3.1 Ilustrarea filos ofiei P.A.C. 2014- 2020 prin conceptul „de la Fermă la Furculi ță”
3.2 Ce este securitatea alimentară
Securitatea alimentară înseamnă că to ți oamenii în orice moment să aibă acces fizic și
economic la cantităț i adecvate de alimente nutr itive, în condi ții de siguran ță și cultural

19
corespunză toare, alimente care sunt produse într -un mod durabil din punct de vedere ecologic ș i
social, iar oamenii sunt capabili să ia decizii în cuno ștință de cauză cu privire la alegeri le lor
alimentare.
Securitatea alimentară mai înseamnă că persoanele care pro duc hrana sunt capabile să- și
câștige salarii decente cu care să trăiască și să continue activită țile.
La baza securităț ii alimentare este accesul la alimente sănătoase și nutritive pentru toț i
oamenii. A ccesul la hrană este strâns legat de aprovizionarea cu alimente, astfel încât securitatea
alimentară este dependentă de un sistem alimentar sănătos și durabil.
Sistemul alimentar include produc ția, prelucrarea, distribu ția, comercializarea,
achizi ționarea ș i consumul de alimente.
3.3 Principiile schemei de calitate produse „ din ferma mea ”
Sintagma „ din ferma mea” este reprezentativă pentru lan țurile scurte de aprovizionare
alimentară (LSAA) , expresia făcân d parte din informa ția transmisă o dată cu produsul de către
producător (fermier) direct consumatorului. În fapt, principala calitate a LSAA o reprezintă
informa ția asociată produsului și oferită direct de către producător consumatorului, informa ție
legată de caracteristicile superioare pe care le înglobează produsul comercializat.
Fig. 3.2. Ambalaj folosit pentru produse obținute pe LSAA
În contextul prezentat, eticheta produsului joacă un rol principal al procesului de
comunicare către consumator, însă trebuie să amintim faptul că eticheta est e o cerința obligatorie
a industriei alimentare și conținutul minim al acesteia este legiferat la nivel european prin
REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu pri vire la produsele
alimentare [Petcu, 2015].

20
3.4 Mecanismul de funcț ionare
Mecanismul de func ționare al sistemului de atestare ar trebui sa fie unul simplu, bazat pe
autodeclarare ș i înregistrare prin mijloace electronice.
Concret, un fermier sing ur sau î n parteneriat cu o altă veriga a LSAA, de exemplu, însă fără
a ne limita la acestea, producător /procesator, cooperative/grupuri de producători , institu ții publice
(școli, primă rii, unită ți administrativ teritoriale , unită ți militare , cantine), ONG -uri, pensi uni/
hoteluri și restaurante, magazine/ raioane specializate, firme de marketing/ promovare, solicită
direcț iei de specialitate din Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale (MADR), în format
electronic (email sau portal web) atestarea unui produ s în sistem LSAA.
Direcț ia de specialitate din cadrul MADR va verifica dacă produsul îndepline ște cerin țele
unui sistem LSAA ș i va acorda imediat atestarea, urmând ca verificarea autodeclarării să fie făcută
ulterior de către reprezentan ții in teritoriu ai M ADR , conform unei metodologii stabilite în acest
sens.
Pe site -ul MADR se vor publica cerin țele (structura/model) caietului de sarcini, accent ul
fiind pus pe definirea arealului geografic î n care producătorii cooperează, precum ș i piața declarată
de desfacere a produsului, fără a se face referin țe la piața locală, ci doar la vânzarea produselor
printr -un număr cât mai redus de intermediari.
Registrul produselor atestate LSAA va fi publicat/actualizat on -line pe site -ul MADR la
secțiunea specifică, având atașat și caietul de sarcini aferent.
Dacă, î n cazul unui control efectuat în teren, se constată nerespectarea condi țiilor care au
stat la baza atestării produsului prin autodeclarare, reprezentan ții MADR vor proceda la retragerea
atestării și la publicarea motivelor retragerii acesteia. Dacă un parteneriat înregistrează mai mult
de trei retrageri de atestare, acesta nu va mai putea solicita atestarea niciunui produs î n sistem
LSAA.

21
Capitolul 4. Definirea schemei de calitate „Produs de Post”
4.1 Postul în religia creș tin-ortodoxă
În decursul anului cre știnii ortodoc șii își ghidează viaț a religioasă în funcț ie de anumite
sărbători, considerat e mai mici sau mai mari în func ție de importan ța evenimentului pe care îl ad uc
spre retrăire și comemorare. În esen ță, aceste sărbători nu sunt altceva decât prilejuri pentru
întâlnirea omului cu Dumnezeu ș i sfin ții, ca prefigurări ș i anticipări ale comuniuni i depline spre
care tindem, în Împărăția Cerurilor, la sfârș itul timpului . Ținând c ont de această tensiune între
așteptarea deplinului vieții „veacului ce va să fie” și pregustarea lui î ncă din această etapă a
existenței, viața creștinului ortodox este jalonată, pe lângă sărbători și legat de acestea, de perioade
sau zile singulare de post.
Postul, ca abținere totală sau par țială de la mâncăruri și băuturi, pe un timp mai lung sau
mai scurt, dar ș i depărtarea cât mai mult fa ță de păcate, este mijlocul cel mai potrivit, găsit de
Biserică, pentru a exprima efemeritatea acestei vie ți și așteptarea alteia, depline, în comuniune cu
Dumnezeu și cu semenii. Astfel, creș tinii, prin postire, dau expresie statutului lor de pelerini în
această viaț ă, dar și stării de dependen ță față de Dumnezeu, de la C are sunt toate. Pe lângă acest
caracter, de manifestare a aș teptării unei întâlniri sau a unui eveniment important, postul mai are
un rost cură țitor, atât fizic cât ș i sufletesc, un rol de gestionare, prin înfrânare, a capacităț ilor
corpului și min ții, dar ș i un rol cultic, de modalitate prin care ne manifestăm cinstirea faț ă de
Dumnezeu ori unul dintre sfinț ii Săi.
Ca vechime a practicii postirii se poate spune că postul există de când a apărut omul,
majoritatea Sfin ților Părin ți ai Bisericii Ortodoxe văzând în interdic ția edenică de a mânca din
pomul cunoș tinței binelui ș i răului o întemeiere, chiar de către Dumnezeu, a postului [Facere 2,
16-17]. Astfel, foloasele acestuia sunt exprimate în multe rânduri, atât în Sfânta Scriptură, cât și
în scrierile patristice, alături de numeroase exemple de postitori care a u arătat prin via ța lor
avantajele unei vieț i cumpătate, începând de la Mântuitorul Hristos, prorocii, apostolii și mulț i
sfinți următori ai acestora. În cartea lui Isus Sirah, din Biblie, găsim cuvintele: „ Nu fii nesă țios în
nici o desfătare și nu te aple ca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere și
nesațiul va veni până la îngre țoșare. Pentru nesaț mulți au pierit; iar cel înfrânat îș i va spori
viața.” [ Sirah 3 7, 32- 34]. De asemenea, Cuviosul Teolipt al Filadelfiei, îndrumător spirit ual al
Sfântului Grigorie Palama, explică lucrarea postului în următorii termeni: „ Ceea ce este podul
pentru un loc povârnit ș i prăpăstios sau peste un râu care desparte suprafaț a văzută a pământului,
aceasta face ș i postul între trup ș i duh […] aducând leacurile deprinderilor proprii, vindecă bolile
și, destrămând împăr țirea și lupta, împacă și une ște păr țile aflate în luptă. Căci printr -un regim

22
de via ță frugal și prin mâncare puț ină el păstrează viaț a trupului, dar face trupul neîmprăș tiat,
ușor și bine încordat pentru luptele ascetice […]. Iar mintea o face trează și veghetoare ca una
eliberată, din pricina gustării măsurate și simple din cele necesare, de somnul greu ș i imaginaț ie”.
Pornind de la exemplele și cuvintele scripturice și patristice cu privire la post, Biserica a
căutat, încă din cele mai vechi timp uri, din perioada apostolică, să -și stabilească, conform nevoilor,
anumite reglementări în ce prive ște practica postirii. Rânduielile stabilite în Biserică au avut ș i au
menir ea de a ajuta evlavia personală a credincio șilor astfel încât aceasta să nu fie fără o oarecare
disciplină și uniformitate, ca, plecând de la o regulă generală, fiecare, cu sfatul duhovnicului, să
aleagă postul care îi este cel mai folositor. A șa se face că, de la Sfin ții Apostoli ș i până în prezent,
s-au stabilit, în Biserica Ortodoxă, anumite canoane și îndrumări tipiconale cu privire la post,
punându- se în discu ție fie asprimea cu care să se țină, fie perioadele și modul manifestare în diferite
situa ții ce pot apărea în cursul anului liturgic.
Din punct de vedere al asprimii lui, postul poate fi de mai multe feluri, dar, în primul rând,
se poate face o împăr țire în două categorii, a șa cum găsim explicat la teologul ortodox pr.
Alexander Schmemann: „ Exist ă, într -adevăr, două căi sau feluri de postire, înrădăcinate
deopotrivă în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradi ție și care corespund cu două nevoi sau stări
distinctive al omului. Prima modalitate poate fi acea a unui post deplin, pentru că acesta constă
în abținerea totală de la mâncare și băutură. Cea de -a doua modalitate poate fi definită ca un post
de asceză, pentru că rezidă în principal în re ținerea de la anumite mâncăruri și în reducerea
substanț ială a regimului alimentar ”. Această distincț ie este esenț ială pentru în țelegerea anumitor
prevederi canonice care, aparent, se contrazic. De exemplu, Canonul 66 Apostolic, reluat de
Canonul 55 Trulan , interzice clericilor ș i mirenilor, deopotrivă, să postească în zilele de sâmbătă
și duminică , în timp ce Canonul 56 Trulan, dezaprobă obiceiul unora de a mânca brânză și ouă în
sâmbetele și duminicile Patruzecimii (Postului Pa știlor), astfel întrerupând continuitatea postirii.
De fapt, aș a cum explică părintele Schmemann, cele două reguli canonice au în vedere dou ă feluri
diferite de post: Can onul 66 Apostolic se referă la ajunarea completă, pe când canonul 56 Trulan
vorbe ște despre necesitatea continuităț ii postului ascetic. „Postul deplin, prin însăș i structura sa,
este de scurtă durată și este de obicei limitat la o zi sau chiar la o anumită parte a zilei. De la
începuturile creș tinismului, acest post deplin a fost în țeles ca o stare de pregătire și așteptare –
starea de meditaț ie duhovnicească asupra a ceea ce va să vină. […] De exemplu, îl descoperim în
ajunul Crăciunului și Bobotezei, dar mai presus de orice el este Postul Euharistic ”. Acest fel de
ajunare avea în Biserica primară o denumire prelua tă din limbajul militar: statio , care înseamnă un
corp militar în stare de gardă, de mobilizare, sugerându- se încă o dată imaginea Bisericii luptătoare
în așteptarea Mirelui Ceresc, Care vine, fie în Sfânta Euharistie, chiar în viaț a aceasta, fie deplin,
în Ziua de Apoi. A șa se face că postul total încetează, odată sosită clipa Împărtă șirii din Trupul ș i

23
Sângele lui Hristos, și din acest motiv el este interzis în zilele de sâmbătă și duminică, zile
euharistice.
De cealaltă parte, postul ascetic are un alt în țeles. El urmăreș te eliberarea omului de sub
tirania propriilor impulsuri ira ționale, de sub suprema ția cărnii, situa ție nefirească adusă de păcat.
Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie de timp ș i stăruin ță, deoarece „întâietatea duhului”
nu poate fi restabilită decât prin dezrădăcinarea treptată a vechilor obiceiuri nesănătoase pentru
corp și pentru spirit. Acest fel de post cere, aș adar, continuitate ș i perseveren ță și de aceea
canoanele recomandă neîntreruperea postirii.
Având în vedere distinc ția generală făcută mai sus, o categorisire mai amănun țită a felurilor
postului poate fi realizată. Astfel, ț inând cont de asprimea sa, postul e de patru feluri:
a) Postul integral (total) sau ajunarea propriu -zisă, care constă în ab ținerea completă de la
orice fel de mâncare ș i băutură pe un timp anumit (care, evident, nu poate fi prea lung); e postul
ținut de Moise pe Sinai [ Ieșire 24, 18], de Prorocul Ilie [III Regi 19, 8] și de Mântuitorul Iisus
Hristos înainte de ie șirea la propovăduire [Luca 4, 1- 2]. Este vorba despre postul deplin despre
care am vorbit mai înainte ș i care trebuie să preceadă, în mod inva riabil, Taina Sfintei Euharistii,
așa cum reiese din Canoanele 41 ș i 47 ale Sinodului de la Cartagina din anul 419;
b) Postul negru , aspru sau uscat (xirofagie), în care se îngăduie numai consumarea de
hrană uscată sau în stare crudă: pâine, semin țe, fruc te și legume uscate ori crude. Este postul
practicat de Sfântul Ioan Botezătorul [Matei cap. 3; Marcu cap. 1] , dar ș i de marii asceț i și pustnici
creștini;
c) Postul comun (obișnuit), în care se permite consumarea alimentelor gătite, de origine
vegetală ( implicit și uleiul), excluzându- se orice alimente de origine animală, numite în popor „de
dulce” sau „de frupt” (carne, inclusiv cea de peș te, grăsime animală, ouă, lapte și toate derivatele
lui). Este postul practicat de majoritatea credincio șilor, în mod obi șnuit;
d) Postul u șor, numit ș i dezlegare (grec. = κατάλυσις, slavo -rusă = razrea șenie), în care se
îngăduie consumarea pe ștelui (inclusiv a șa numitele „fructe de mare”), a vinului, precum ș i a
untdelemnului, în perioadele când e impus post aspru. Acest fel de dezlegări se dau pentru
sărbătorile mai mari care cad în timpul zilelor de post, fiind reglementate cu amănuntul în căr țile
ce cuprind rânduieli liturgico- tipiconale, cum ar fi „Ceaslovul Mare”, „Tipicul Mare”, „Triodul”
ori mineiele.
Din punct de vedere al numărului celor care ț in postul, se poate vorbi despre:
– postul general (obș tesc), ținut de întreaga Biserică;
– local (regional), reglementat de conducerea Bisericii dintr -o anumită regiune pentru diferite
motive (doliu, calamită ți etc.);

24
– particular (personal), ț inut de fiecare credincios în parte, după evlavia lui sau sfatul
duhovnicului, în afara posturilor obș tești.
De asemenea, ț inând seama de durată, postul poate fi de o zi sau de mai multe zile.
Posturile de o singură zi sunt, în primul rând, în cursul săptămânii: miercurea și vinerea,
așa cum găsim men ționat în Canonul 15 al Sfântului Petru al Alexandriei (+311): „ Nu ne va
învinovăț i cineva pe noi fiindcă ținem miercurea ș i vinerea, în care cu d rept cuvânt ni s -a poruncit
nouă după predanisire să ajunăm; de o parte miercurea, din cauza sfatului făcut de Iuda pentru
vinderea Domnului; iar de altă parte vinerea, pentru că a pătimit El pentru noi; iar duminica o
ținem zi de bucurie pentru cel ce a î nviat în ea, întru care am primit să nu plecăm nici genunchii .”
Pe lângă cele două zile, în unele rânduieli călugăreș ti, mai este recomandată și ziua de luni, ca zi
de post, după cum găsim în precizările de la sfâr șitul „Ceaslovului Mare”. Ca mod de postir e, se
ține un post aspru.
Există, totu și, unele zile de miercuri ș i vineri exceptate de la post, indicate cu termenul de
harți, și anume: în Săptămâna Luminată, în I -a săptămână de după Rusalii, în intervalul dintre
Crăciun și Bobotează, miercuri și viner i din I -a săptămână a Triodului și cele din Săptămâna
numită „a brânzei”. De asemenea, se suspendă postirea când cad praznice în cinstea Mântuitorului.
Alte zile singulare de post în cursul anului bisericesc sunt 14 septembrie (Înăl țarea Sfintei
Cruci), c hiar de ar cădea duminica; 5 ianuarie (Ajunul Botezului Domnului); 29 august (Tăierea
capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Posturile de mai multe zile sunt în număr de patru: a) Postul Crăciunului (15 noiembrie –
24 decembrie); b) Postul Pa știlor (Păresimilor) (40 de zile + Săptămâna Patimilor); c) Postul
Sfinților Apostoli Petru și Pavel (de luni după „Duminica Tuturor Sfinț ilor” până pe 29 iunie,
inclusiv); ș i d) Postul Adormirii Maicii Domnului (1 – 14 august) .
Înainte de a face o analiză mai amănun țită a alimentelor la care trebuie să se renun țe pentru
a ține postul în bună rânduială, trebuie făcute anumite precizări esenț iale în în țelegerea corectă a
principiilor care ghidează fenomenul postirii în Biserica Ortodoxă. Dacă ar fi să ne luăm după colecț iile canonice, în Canoanele Apostolice, considerate a fi cele mai timpurii, înainte de a se face
alte precizări cu privire la post, există două referiri ce reglementează tocmai modul în care cineva trebuie să se raporteze la lucrurile ce fac obiectul înfr ânării. Este vorba despre Canoanele 51 și 53
Apostolice. Acesta este textul celui dintâi, al doilea fiind asemănător: „ Dacă vreun episcop sau
prezbiter sau diacon, sau oricine din catalogul (cinul) preoț esc, se ț ine departe (s -ar abț ine) de
nuntă și de căr nuri și de vin, nu pentru înfrânare, ci din scârbă, trecând cu vederea (uitând) că
toate sunt foarte bune ș i că bărbat și femeie l -a făcut Dumnezeu pe om, ci hulind, ar cleveti făptura,
ori să se îndrepte, ori să se caterisească și să se îndrepteze din Bis erică (să se afurisească).
Asemenea ș i laicul” .

25
Aceste canoane condamnă rigorismul neîntemeiat al unora care, contrar credin ței ortodoxe,
consideră necurate sau spurcate fie relaț iile trupe ști dintre so ț și soție, fie alimente precum carnea
sau vinul. Est e vorba aici de o presupusă spurcăciune proprie firii celor men ționate, nu legată doar
de reaua întrebuinț are a acestora, credin ță ce implică, de fapt, inten ționat sau neintenț ionat, o hulă
adusă lui Dumnezeu, Care, ca Cel ce a creat toate acestea, ar fi s ursă a răului reprezentat de aceste
elemente. Este adevărat că în Vechiul Testament existau prescrip ții clare ș i amănun țite cu privire
la diferite lucruri curate ș i necurate [ Levitic 11, 2- 31; Deuteronom 14, 3- 21], dar la fel de adevărat
este că, în Noul Testament, Mântuitorul Hristos a transferat no țiunile acestea, de „curat” ș i
„necurat”, la adevăratul nivel la care ele se manifestă: cel sufletesc, prescrip țiile
veterotestamentare nefiind decât ni ște prefigurări pregătitoare pentru deplinele în țelesuri ale Legii
Noi. Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură […] iar cele ce ies din gură
pornesc din inimă și acelea spurcă pe om, căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere,
desfrânări, furti șaguri, mărturii mincinoase, hule [ Matei 15, 11, 18- 19]. Păstrarea acestei drepte
înțelegeri a postului are o importan ță capitală. A șa se face că reglementările canonice cu privire la
falsele motive pentru înfrânare apar în mai multe rânduri, fiecare canon aducând o arecare precizări
suplime ntar [ Canon 14 Ancira, Canon 2 Gangra, Can on 28, 47 ș i 86 Vasile cel Mare] .
Având în vedere cele men ționate mai sus, se poate concluziona ca întreruperea postului,
prin consumarea, voluntar ori involuntar, de alimente socotite ca interzise, nu înseamnă o
„spurcare”, aș a cum frecvent se afirmă în popor. Cine consumă, spre exemplu, din nebăgare de
seamă, ceva care con ține ingrediente „de dulce”, nu trebuie să facă din asta un capăt de țară,
socotind că degeaba ar fi ținut postul până la acel moment, ci să co ntinue postirea, fiindcă scopul
acesteia este înfrânarea ș i cumpătarea, nu evitarea cu orice preț a anumitor alimente. Postul nu este
un scop în sine, ci doar un mijloc, un mijloc pentru ajungerea la deplina sănătate sufletească și
trupească.
Ținând cont de regulile ce existau în Legea iudaică cu privire la alimentele curate și
necurate, Sfin ții Apostoli au ajuns la concluzia că acestea nu se cer a fi ținute și de creș tini, fiind
„un jug prea greu” (Fapte 15, 10) ș i nefolositor. Din această pricină, dintre toate a șezămintele
Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii doar patru, aducă ferirea de: 1) desfrânare; 2) cele
jertfite idolilor; 3) mâncarea cărnurilor dobitoacelor sugrumate; ș i 4) sânge (Fapte 15, 20 -29). La
nivel canonic s -au preluat aceste prevederi, în două rânduri: Canonul 63 Ap. și Can onul 67 Trulan,
motivul pentru care se păstrează, totuș i, aceste interdic ții fiind legat nu de caracterul rău sau spurcat
din fire al vreunui element natural, ci de caracterul vătămător pe care unele lucrur i îl pot avea, fie
trupe ște, fie sufleteș te, aș a cum explică Sfântul Vasile cel Mare în Canonul 86 al său .
Cu privire la alimentele la care trebuie să se renun țe în perioada postului comun, se poate
spune că prevederile canonice nu pun accentul pe enumer area cu precizie exhaustivă a tuturor

26
alimentelor care pot face obiectul acestor rânduieli, iar aceasta tocmai pentru că lucrurile sunt
oarecum clare. Principiul pe care se merge este redat foarte clar de Cuviosul Teolipt al Filadelfiei:
„Început al postul ui numesc abț inerea de la mâncărurile multe și grase, iar sfâr șit al postului
retezarea patimilor ș i căderilor, pentru care a ș i fost legiuit postul trupesc ”, iar în alt loc: „ Prima
luptă a postului e renunț area la mâncărurile scumpe și grase; ea descarcă pântecele de povara
care vine din mul țimea mâncărurilor și ușurează trupul spre slujirea celor bune, iar privirea minț ii
o păstrează curată, întrucât postul risipe ște printr-un regim uș or pâcla care vine din aburii
mâncărurilor și o separă ca un întuneric de lumina lui ” . Cu alte cuvinte, alimentele la care postul
ne cere să renun țăm sunt cele grase și mai greu de digerat, dar ș i cele mai scumpe. De asemenea,
ținând cont că postul are și un caracter de jertfă personală, se cere o renun țare la tendin țele ego iste
manifestate în obiceiurile culinare, cum ar fi alegerea pentru sine a celor mai bune ș i, eventual,
scumpe alimente, de regulă în detrimentul milosteniei fa ță de semeni, dar și dorin ța de a- ți între ține
viața prin sacrificarea altor vieț i, a diferitel or vietă ți.
Prin urmare, postul comun pretinde o renunț are la alimentele de origine animală, precum și
a celor derivate de la animale, cum ar fi ouăle, laptele, brânza, ori altele asemenea. Acest lucru
este men ționat, în felul următor, în Canonul 56 Trulan: „ De asemenea, am aflat că în țara
armenilor și în alte locuri unii mănâncă ouă și brânză în sâmbetele și duminicile sfintei
Patruzecimi. I s -a părut și aceasta (sf. Sinod) ca Biserica lui Dumnezeu, cea din întreaga lume, să
ție postul urmând unei singure rânduieli ș i să se înfrâneze (depărteze) și anume de orice fel de
sugrumări, ca și de ouă și brânză care sunt rodul și facerile (produsele) celor de la care ne
înfrânăm. Iar de n- ar păzi -o pe aceasta, dacă ar fi cleric să se c aterisească, iar dacă ar fi laic să
se afurisească.” .
Un statut mai aparte îl are carnea de peș te, ținând cont că, la anumite sărbători mai
importante, se dă dezlegare să se mănânce și așa ceva ( a se vedea, de exemplu, Canon 5 al lui
Nichifor Mărturisito rul). De regulă , aceste dezlegări sunt men ționate în calendarele bisericeș ti,
fiind mai pe larg rânduite în Tipicul cel Mare ori în diversele pravile apărute de -a lungul timpului.
De asemenea, o problemă pe care o mai ridică unii este statutul pe care îl au a șa-zisele
„fructe de mare”, ț inând cont că, în contextul globalizării tot mai accentuate, acestea devin
accesibile și în zonele unde în mod natural nu se găsesc. Cu toate acestea, e vorba despre o falsă
problemă, generată de numele în șelător sub care su nt cunoscute aceste alimente, dar ș i de o
anumită practică, în spa țiul grecesc, de a mânca aceste „fructe de mare” în toate, sau aproape toate,
zilele de post. De fapt, nu e vorba de fructe, ci de vietă ți acvatice, molu ște ori crustacee, ceea ce
le face să aibă acelaș i regim ca ș i peștele sau icrele.
Ținând cont de toate precizările de mai sus, cu privire la alimentele oprite în perioada de
postire, se mai cade a se specifica ș i că renun țarea la acestea nu este suficientă, tocmai pentru că

27
nu lipsa acestora este scopul postului, ci înfrânarea pornirilor pătima șe și ușurarea trupului de
surplusul care îngreunează. Iată ce înva ță Sfântul Vasile cel Mare: „ la masă trebuie să aducem
ceea ce ne va scăpa de foame printr -o pregătire mai simplă. Aceasta o arată Însuș i Domnul,
săturând mul țimile obosite, ca să nu se istovească pe drum, precum este scris [ Matei 15, 32 ]. […]
Așadar, trebuie să alegem totdeauna cea ce se poate pregăti mai lesne, ca nu cumva, sub pretextul
înfrânării, să alergăm după lucruri mai scumpe și mai costisitoare ș i să gătim bucatele cu fel de
fel de condimente rare; ci să alegem ceea ce se poate găsi uș or în orice ț ară, ceea ce este ieftin ș i
se poate pregăti uș or de către cei mul ți; iar din cele aduse de departe să întrebuinț ăm numai ceea
ce este absolut necesar pentru viaț ă, cum este untdelemnul și altele asemenea, ș i ceea ce poate
sluji la u șurarea suferinț ei bolnavilor; dar ș i aceasta numai dacă se poate procura fără multă
frământare, fără gălăgie și fără multă alergătură”. Cu alte cuvinte, dacă se amestecă „nemâncarea
cu neînfrânarea ca vinul cu apa” , nu facem decât să ne în șelăm pe noi în șine. Degeaba se renunț ă
la unele lucruri, poate chiar cu acrivie, dacă nu se renun ță, în primul rând, la lăcomie, la
necumpătare, chiar și în c eea ce prive ște alimentele de post. De asemenea, mâncărurile fără
ingrediente „de dulce” , dar făcute în aș a fel încât să placă foarte mult, să ajungă, poate chiar să
întreacă, din acest punct de vedere, pe cele care nu sunt „de post”, pot fi un impe diment în calea
câștigării cumpătării. „Nu e nici un folos din abț inerea de la mâncăruri dacă patimile latră ca ni ște
dulăi” , de aceea postul trebuie ț inut în spiritul lui, în primul rând, ș i abia apoi, în litera lui, pentru
a putea fi de folos ș i nu doar o luptă zadarnică.
4.2 Poziția bisericii ortodoxe româ ne cu privire la posturile
bisericeș ti
Practica bisericească a postului stabilită de Sfintele Sinoade a fost respectată de Biserica
Ortodoxă Română încă de la î nceputurile ei.
Regulile ș i disciplina postului , au fost făcute cunoscute credincioșilor de către Biserica
Ortodoxă Română, acestea fiind recunoscute și respectate de către ortodocș i.
Postul își are originea în poruncile bisericeș ti din epoca patristică, fiind incluse în canoane,
în Mărturisi rile de Credință ale ei, în numeroase catehisme ș i mărtu risiri de credință mai noi, în
manuale de teologie, studii ș i articole ale teologilor români privitoare la post, îndrumări și predici
scrise de duhovnici.
Poziția Bisericii Ortodoxe Româ ne cu p rivire la post se poate rezuma în urmă toarele:
1. Postul este de origine și instituire divină, fiind practicat atât în Vechiul Testament, căit
și în Noul Testament, însuși Mântuitorul Hristos, practicându -l și recomandându -l urmașilor Să i.

28
2. Postul are un î nalt sens religios. El este un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfa
benevolă din partea creștinului, o renunț are de bunăvoie la ceea ce nu ne-a fost oprit, din dragoste
și pentru cinstirea lui Dumnezeu, în scopul propriei noastre desăvârșiri morale. El este un exercițiu
de înfrânare a poftelor și a patimilor, un mijloc de întărire a voinței și de practicare a virtuții, o
formă a pocăinței și un mijloc de descătuș are de tot ceea ce este potrivnic mântuirii noastre.
Reacomodarea rânduielilor bisericeș ti privit oare la post
O dată cu trecerea timpului și schimbarea modului de viață al creștinilor, Biserica Ortodoxă
Română a resimțit necesitatea reacomodării rânduielilor bisericeș ti privitoare la post . Cu toate
acestea, Biserica Ortodoxă Română rămâne consecventă învățăturii riguroase , moral e si
disciplinare a Bisericii Răsă ritului în ceea ce priveș te postul ș i tradiția acestuia, recunoscând sensul
și importanța acestuia care are ascen dență divină.
Biserica Ortodoxă consideră postul un mijloc de însănătoșire sufletească ș i trupească, un
act de dăruire și de sacrificiu pentru cinstirea lui Dumnezeu, un mod de înfrângere a dorințelor
trupești în scopul împlinirii morale a creștinilor și de obținere a mântuirii.
În conformitate cu în vățătura Mântuitorului, cu părerea unanimă a Sfinților Părinți, ca ș i a
unor renumiț i teologi ai tuturor Biseric ilor Ortodoxe, postul trupesc fără postul sufletesc nu- și
împlinește deplin scopul lui. Aș adar, trebuie respectat postul sufletesc, spiritual. Post nu e numai
reținerea de la mâncare și băutură, ci acesta tr ebuie să fie îmbinat cu schimbarea felului de viață,
care să asigure creștinului atmosfera spirituală necesară progresului său duhovnicesc.
Biserica noastră consi deră că adevăratul post este postul total, postul integral, care este post
trupesc ș i post sufletesc în acelaș i timp. De aceea, nici atitudinea de des considerare ori chiar de
dispreț față de postul trupesc, manifestată de unii pentru a se sustrage de la ob ligativitatea postului,
ori pentru a scoate în evidenț a primatul spiritual a l postului, nu poate fi aprobată. Acest fapt î l
sublinia un teolog roman, afirmând că pentru creștinul umil care ar vrea să împlinească porunca
postului, "nes ocotirea sau disprețul față de postul trupes c constituie un fel de sminteală, căci postul
trupesc este el însuș i un act cu caracter spiritual: o încordare a voinței, o rezistare în faț a poftei, o
realizare a domniei spiritului".
În concepția ortodoxă , trupul ș i sufletul se a flă într-o unitate ființiala și morală ceea ce
înseamnă că unul exercită asupra celuilalt influenț e reciproce [Predici – IPS Bartolomeu Anania ].
Dar, desigur, pentru a trezi și ridica astă zi interesul creștinilor față de postul total sau integral, es te
nevoie să se trezească dorinț a de desăvârșire în viața morală, deci de îmbunătățire duhovnicească .
Biserica Ortodoxă Romană a încuviințat propuner ile făcute î n privința regulilor postului,
elaborate de către Comisia inter ortodoxă pregătitoare, î n cadrul reuniunii de la de la Chambesy
din anul 1971, propuneri care, desigur î nseamnă o înlesnire a respectării disciplinei postului de

29
către credincioși, dovedind o serioasă î ncercare de armonizare a acestei discipline la condiț iile
epocii moderne .
Deși aceste propuneri au fost consemnate de Biserica Ortodoxă Româna, ele nu trebuie
privite ca fiind irevocabile, putând suporta o îmbunătățire continuă în dezbaterile ce au loc în
cadrul Sfântului și Marelui Sinod.
Un lucru foarte important este ca aceas tă ”scădere” a disciplinei tradiționale a postului să
ajute creștinii ortodocși să respecte postul și practica acestuia să devină un mod de viață într-o
măsură mai mare în viitor .
Pentru ca aceste fapte să se materializeze, Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe
trebuie să țină cont și de zona geografică în care trăiesc credincioșii, mai cu seamă de condițiile
climaterice. Atunci când au fost stabilite rânduielile postului, monahii a u luat î n considerare mai
mult climatul mediteraneean , căldu ros și bogat î n alimente de origine vegetală . Astăzi , sunt
credincioși ortodocși care trăiesc în zone unde clima este aspră, iar cultivarea plantelor este uneori
imposibilă , fiind nevoiț i să consume carne și grăsimi pentru a face față temperaturilor scăzut e. În
acest caz disciplina postului nu poate fi unitară pentru toț i credincioșii , iar reacomodarea trebuie
să țină cont de aceste aspecte.
Un rol important î n rezolvarea acestor probleme î l au duhovnicii, care ar trebui să aibă
libertatea ș i autoritatea de aplicare a disciplinei postului de la caz la caz, ț inând cont de condițiile
de viată ale credincioșilor prin acordarea de dezlegări, stabilirea duratei postului, a alimentelor
permise și nu în ultimul rând în privința stabilirii canoanelor atunci câ nd discip lina postului nu
este respectată.
Dacă se va ț ine cont de condiț iile sociale, de muncă , geografice ș i climaterice, iar
duhovnicii vor fi împuterniciți în interpretarea canoanelor ș i acordarea dezlegărilor , Sfântul și
Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe va putea rezolva cu bine problema armonizării rânduielilor
bisericești privitoare la post cu realitatea vremurilor moderne.
Astfel, se va putea ajunge la o mai mare aprecier e, precum și la dorința de practicare a
postului din partea credincioșilor ceea ce va contribui la evoluț ia vieții lor religios -morale , dar ș i
la o creștere a autorității bisericești în sufletul și conștiința lor.
4.3 Principiile schemei de calitate produs „de Post”
Postul reprezintă reținerea totală sau par țiala de la anumite alimente ș i băuturi, pe un timp
mai lung sau mai scurt, în scop religios -moral. Aceast ă reținere de la mâncăr uri și băuturi trebuie
însă însoț ită și de reț inerea de la gânduri, pofte, patimi ș i fapte rele, ceea ce înseamnă că postul
trupesc trebuie s ă fie înso țit de post suf letesc. Postul este de origine ș i instituire divină , de aceea îl

30
găsim practicat din vremuri străvechi , întâlnindu- l aproape în toate religiile ș i la toate popoarele.
După unii Sfinți Părin ți ca: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur ș i alții, el își are originea î n rai, prin
interzicerea data de Dumnezeu proto părin ților noștri de a mânca din pomul oprit. [prof. dr. Ioan
Zăgrean ; pr. dr. Nicolae Necula ; 2016]
Porn ind de la pozi ția oficială a Bisericii Ortodoxe Române (BOR) , consideră m că schema
de calitate facultativă poate să verifice respectarea aspectului tehnic al produc ției/procesării
alimentelor, fără a putea interveni pe componenta spirituală a Postului creștin-ortodox .
4.4 Mecanismul de func ționare
Ca și î n cazul LSAA, m ecanismul de func ționare al sistemului de atestare ar trebui sa fie
unul simplu, bazat pe autodeclarare ș i înregistrare prin mijloace electronice.
În cazul produselor de post, referen țialul va aparține BOR și va fi promovat ș i coordonat
de către aceasta. Însemnele distinctive aplicate pe produsele atestate/certificate vor aparține BOR
și vor fi înregistrate la OSIM ca marcă și desen industrial .
Aplican ții pentru sistemul de certificare voluntara a calită ții produselor alimentare de Post
vor introduce î n programele HACCP proceduri care să vizeze controlul compozi ției produselor, î n
așa fel încât , pe parcursul tuturor etapelor pr ocesului tehnologic, produsul să nu fie „contaminat”
cu materii prime/materiale au xiliare nepermise (de dulce) în alimenta ția celor care „postesc”.
Referen țialul de certificare va cuprinde lista ingredientelor interzise la utilizare in produsele
de post, precum ș i metodele de analiza folosite pentru verificarea conformită ții produselor.
Direcț ia de specialitate din cadrul MADR direct sau prin delegare către un organism
specializat, va verifica dacă produsul îndepline ște cerin țele referen țialului de certificare ș i în cazul
conformită ții produselor va acorda atestarea produsului de Post. Pe site -ul MADR se va publica
referen țialul de certificare ș i lista organismelor de inspec ție și certificare agreate pentru inspecț ii
în cazul delegării de competenț ă.
Conform datelor prezentate de The Pew Research Center în decembrie 2011, în lume sunt
cca 2.184.060.000 de creștini, ceea ce reprezintă 31,7% din populația globului. (Pe locul II sunt
musulmanii cu 23% din populația globului, apoi hindușii cu 15%). Romano- catolicii reprezintă
aproximativ 50% din numărul total de creștini, fiind în număr de aproximativ 1.094.610.000. Cei
mai mulți dintre ei locuiesc în Brazilia (peste 133 de milioane), Mexic (peste 96 de milioane) și
Filipine (aproape 76 de milioane). Protestanții de diferite denominațiuni (inclusiv neo -protestanții)
reprezintă aproximativ 36 ,7% din numărul total de creștini, adică aproximativ 800.640.000 de
persoane. Mai mult de o treime dintre ei trăiesc în cele două Americi, iar 12,6% în Europa.

31
Creștinii orientali ( ortodocși și monofiziți, calculați împreună de acest institut) reprezintă
11,9% din numărul total de creștini, adică cca 260.380.000 de credincioși. Cei mai mulți creștini
monofiziți sunt în Etiopia (cca 36 milioane) ș i Egipt (cca 3,5 milioane), iar alții în Armenia, Siria
și Liban.
Clasamentul ț ărilor cu cei mai mulți creștini ortodocși arată în felul următor:
1. Rusia: 101.450.000 credincioși , adică 39% din numărul total de ortodocși
2. Ucraina: 34.850.000 credincioși , adică 13,4% din numărul total de ortodocși
3. România: 18.750.000 credincioși , adică 7,2 din numărul total de ortodocși
4. Grecia: 10.030.000 credincioși , adică 3,9% din numărul total de ortodocși
5. Serbia: 6.730.00 ortodocși
6. Bulgaria: 6.220.000 ortodocși
7. Belarus: 5.900.000 ortodocși
8. Georgia: 3.820.000 ortodocși
9. Republica Moldova: 3.270.000 ortodocși
După numărul de credincioși apartenenți Bisericilor Autocefale, aproape 60% din toți
ortodocșii de pe glob aparțin Bisericii Ortodoxe Ruse (Patriarhia Moscovei). Urmează Biserica
Ortodoxă Română (locul II), Biserica Ortodoxă a Eladei (locul III) și celelalte. Nu toți ortodocșii
de pe glob fac parte din una din cele 15 Biserici Ortodoxe Autocefale, ci există un procent
nesemnificativ de adepți ai unor grupări ortodoxe schismatice. Aproximativ 80% din toți
ortodocșii locuiesc în Europa.
În decursul a doi ani, aceste date s -au modifica t puțin, mai ales în ț ările majoritar
musulmane, unde numărul creștinilor este în continuă scădere .
Fig. 4 .1. Simboluri folosite pentru produsele certificate HALAL

32
Fig. 4.2. Simboluri folosite pentru produsele certificate KOSHER
Plecând de la informațiile statistice prezentate, se poate concluziona ca o certificare a
produsului de Post, se va adresa la o populație totală de peste 260 de milioane, iar in Romania vor
fi vizați peste 18 milioane de consumatori. Prin punerea bazelor unui standard de certificare pentru
produsele de Post, Romania va putea adăuga schemelor de certificare religioase HALAL si
Kosher, produsul de Post. Efectele previzionate sunt atât de ordin economic, cat si de ordin
emoțional – național, poziționând produsul românesc ce rtificat în atenția consumatorului european
creștin -ortodox.
Fig. 4.3. Etichetă la raftul cu produse de POST

33
Un rol extrem de important în procesul de funcționare a schemei de calitate propuse îl vor
juca laboratoarele sanitar veterinare. Serviciile de lab orator vor fi folosite atât pentru autocontroale
inițiate de către producători, cat și pentru controalele oficiale exercitate de autoritățile competente
[Savu, 2004].
Registrul produselor atestate de Post se va publica și actualiza on-line pe site -ul MADR la
secțiunea specifică schemei de calitate.
Ca și î n cazul atestărilor produselor obț inute î n sistem LSAA se va păstra transparenț a în
comunicarea neregulilor către consumator prin intermediul site -ului de internet.
Romania poate deveni prima tara care standardizează în cadrul unei scheme de certificare
a calității referențialul religios. Cel mai mare avantaj al standardului de certificare este acela de a
putea fi introdus cu ușurința î n actele normative naționale ș i internaționale privind siguranța
alimentului, bunăstarea animală, punând astfel capăt disputelor între autoritățile sanitar veterinare
și reprezentanții cultelor religioase (musulman, mozaic, creștin -ortodox) proprietar e ale
standardelor de certificare.

34
Capitolul 5. Concluzii
Calitatea și diversitatea produc ției agricole, piscicole ș i de acvacultură din Uniune
reprezintă unul dintre punctele forte ale acesteia, reprezentând un avantaj concuren țial pentru
producătorii din Uniune și contribuind în mod semnificativ la patrimoniul său cultural și
gastronomic actual. Acest fapt se datorează competen țelor și hotărârii agricultorilor și
producătorilor din Uniune, care au păstrat vii tradi țiile și, în acela și timp, au ț inut seama de
metodele ș i materialele de producț ie noi.
Cetăț enii și consumatorii din Uniune solicită din ce în ce mai frecvent atât produse de
calitate, cât ș i produse tradi ționale, fiind preocupa ți, de asemenea, de men ținerea diversită ții
produc ției agricole în Uniune. Această situaț ie generează o cerere de produse agri cole sau
alimentare cu anumite caracteristici identificabile, în special în ceea ce prive ște originea geografică
a acestora. Producătorii pot continua să ofere o gamă diversificată de produse de calitate numai
dacă sunt răsplăti ți în mod corespunzător pent ru eforturile depuse. Aceasta presupune ca ei să aibă
capacitatea de a informa cumpărătorii și consumatorii în privin ța caracteristicilor propriilor
produse, în condi ții de concurenț ă loială. De asemenea, aceasta presupune ca producătorii să î și
poată identifica în mod corect produsele pe pia ță.
Fig. 5.1. Promovarea calității produselor alimentare, prioritatea PAC
Folosirea unor sisteme de calitate pentru producători prin care aceș tia să fie recompensaț i
pentru eforturile lor de a produce o gamă diversifica tă de produse de calitate poate fi benefică
pentru economia rurală. Acest lucru este valabil în special în cazul zonelor defavorizate, în zonele

35
montane și în regiunile ultra periferice, în care sectorul agricol constituie o parte importantă a
economiei ș i în care costurile de produc ție sunt ridicate. Astfel, sistemele de calitate pot completa
și contribui la politica de dezvoltare rurală, dar și la politicile de sprijin al pie ței și al veniturilor
aplicate în cadrul politicii agricole comune (PAC). Acestea pot contribui în special în regiunile în
care sectorul agricol are o pondere economică mai importantă și, mai ales, în regiunile
defavorizate.
Priorită țile politice Europa 2020, astfel cum sunt prezentate în Comunicarea Comisiei
intitulată „ Europa 2020: O strategie europeană pentru o cre ștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii ”, includ obiectivul de a realiza o economie competitivă bazată pe cunoaș tere
și inovare ș i obiectivul de a promova o economie cu o rată ridicată a ocupării for ței de muncă, prin
care să se asigure coeziunea socială și teritorială. Prin urmare, politica în domeniul calită ții
produselor agricole ar trebui să ofere producătorilor instrumentele corespunzătoare de identificare
și promovare a acelor produse ale lor care au caracteristici specifice, protejând în acelaș i timp
producătorii respectivi împotriva practicilor neloiale.
În contextul actual generat de promulgarea Legii 150/2016, act normativ care modifică
Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, sunt em în situația în care
Guvernul României va trebui să reglementeze cât mai rapid o schema de atestare a LSAA. pentru
a elimina posibilele fraude generate de lipsa cadrului legislativ pe problematica menționată. În acest fel, producătorii atestați pentru LS AA vor avea prioritate în achizițiile publice si vor avea
poziții „rezervate” la raftul magazinelor multinaționale.
Pe lângă componenta economica, schema de calitate propusa are și implicații etice, sociale
și de mediu.
Agricultura nu mai reprezintă de mul t o simpla componentă a unei economii naționale,
agricultura a devenit o filozofie de viată, iar in contextul extinderii pieței comune europene, agricultura generează elemente de patrimoniu capabile sa diferențieze națiunile între ele. Tarile
dezvoltate au înțeles acest lucru și in obiectivele strategice și- au fixat ca țintă dezvoltarea
produsului agricol național și marketingul acestuia, folosind (generând) instrumente de finanțare specifice atât la nivel European, cât și la nivel național.
În ultima perio adă, după numirea guvernului „Cioloș”, observam si la noi în țară o
profesionalizare a abordării problemei agriculturii și o „marginalizare” a abordărilor politico –
demagogice care au caracterizat societatea română în general și politica agricolă națională în
special.
Un exemplu in acest sens îl reprezintă adoptarea la mijlocul lunii iulie 2016 a modificărilor
la Legea 321/2009, modificări care reglementează „bunul simt” in relația fermier – procesator –
comerciant, adică pe lanțul scurt de aprovizionare al imentară.

36
În concluzie schema de calitate facultativa LSAA, schema propusă prin lucrare a de față se
află în cel mai potrivit moment pentru a fi introdusă în legislația națională și de ce nu, chiar și în
cea europeană.
În a doua parte a lucrării, s -a pus accentul pe contextul si abordarea postului de către
Biserica Creștin Ortodoxă în general și de către Biserica Ortodoxă Română, in special. Lucrarea
nu a insistat pe componenta de reglementare deoarece aceasta se va nego cia intre părțile interesate
în elaborarea actului normativ. Însă, o astfel de reglementare va crește încrederea consumatorului în produsele de Post și va crea un cadru favorabil concurenței corecte în rândul procesatorilor,
diminuând astfel numărul fraude lor generate de informarea incorect ă a consumatorilor.
Putem despr inde ca și concluzie generală a lucrării faptul că î n multitudinea produselor
existente pe piață trebuie identificate metode de promovare a le propriilor produse (firma, regiune,
țară), iar schemele de calitate oferă aceasta oportunitate. Cu cat brandul produsului sau al schemei
de calitate din care face parte este mai puternic, cu atât mai mare este gradul de solicitare al
produsului pe piață, ca o solicitare fireasca a consumatorului.
Fig. 5.2. Avantajele oferite de o certificare a brandului

37
Bibliografie
1. Cioceanu Marian, Agricultura Ecologica – Suport de curs 2015;
2. Cleopa I., Călăuză în credința ortodoxă, ediția a VI -a, Ed. Mânăstirea Sihăstria, 2012;
3. Kneafsey M, Venn L., Schmutz U., Balázs B., Trencharl ., Eyden -Wood T., Bos E., Sutton
G., Blacket M. – Short Food Supply Chains and Local Food Systems in the EU –Report
2013;
4. Olaru I., Certificarea calității – Note de curs 2015 Universitatea „Vasile Alecsandri”
Bacău;
5. Petcu C. D., Ambalaje Utilizate în Industria Alimentară, Editura Granada, 2015, pp.125-
133;
6. Savu C., Georgescu N., Siguranța Alimentelor – riscuri și beneficii -, Editura Semne,2004,
pp. 217- 230;
7. Schmemann A., Postul cel Mare, Editura Univers Enciclo pedic, București, 1995;
8. Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari , Editura IBMBOR, București, 2009;
9. Zăgrean I., Necula N., Postul și rolul lui în viața credincioșilor , 2016;
10. Arete – Inventory of certification schemes for agricultural products and foodstuffs
marketed in the EU Member States , 2010;
11. Comunicarea Comisiei – Orientările UE privind cele mai bune practici pentru sistemele de
certificare voluntară a produselor agricole și a limentare (2010/C 341/04);
12. RENAR Cod: P -07.6, Politica privind tranziția la SR EN ISO/CEI 17065:2013;
13. REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la
produsele alimentare;
14. REGULAMENTUL (CE) NR. 178/2002 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și
de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare ;
15. REGULAMENTUL (UE) NR. 1305/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL
CONSILIULUI din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat
din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) ;
16. REGULAMENTUL (UE) NR. 1151/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor
agricole și alimentare ;

38
17. Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare cu modificările si
completările ulterioare;
18. Ordinul nr. 724/2013 privind atestarea produselor tradi ționale cu modificările si
completările ulterioare;
19. Ordinul nr. 394/2014 privind atestarea produselor alimentare obț inute conform re țetelor
consacrate româneș ti;
20. http://www.horizon2020news.ro/enjoy -its-from -europe -peste -100-milioane -de-euro-
pentr u-promovarea -agriculturii- europene -in-2016 ;
21. https://tehnologiidimitrieleonida.wikispaces.com/file/view/PRINCIP -CALITATII.pdf ;
22. http://www.tamingdata.com/2010/07/08/the -project -management -tree-swing -cartoon –
past-and-present/ http://www.crestinortodox.ro/ ;
23. http://www.teologie.net/2013/10/01/statistica -crestini/
24. http://www.crestinortodox.ro/predici -audio- mp3/ips -bartolomeu- anania- unitatea -fiintiala –
morala/08 -unitatea -morala- ips-bartolomeu- anania -96401.html