Introducere ……. ……………………………………………………………………………………………………………….. [629145]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI
ISTORIE CONTEMPORANĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator i științific i
Dr. Gabriel Virgil Rusu
Asist. Dr. Adrian Stan
Absolvent: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE
DEPARTAMENTUL DE STUDII INTERNAȚIONALE ȘI
ISTORIE CONTEMPORANĂ

Investigația criminalistică a
infracțiunii de pruncucidere

Coordonator i științific i
Dr. Gabriel Virgil Rusu
Asist. Dr. Adrian Stan
Absolvent: [anonimizat]

2018

43
Cuprins

Introducere ……. …………………………………………………………………………………………………………….. …….. …1
Capitolul 1. Analiza juridică a infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………. 2
Secțiunea I – Elemente de Drept Penal ………………………….. ………………………….. ………………… 2
1. Noțiune și caracterizare generală a infracțiunii ………………………….. ………………………… 2
2. Obiectul juridic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
3. Subiectul infracțiunii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 4
3.1. Subiectul activ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
3.2. Subiectul pasiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 6
4. Latura obiectivă a infracțiunii ………………………….. ………………………….. …………………… 7
4.1. Elementul material ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 7
4.2. Urmarea imediată ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
4.3. Legătură de cauzalitate ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
5. Latura subiectivă a infracțiunii ………………………….. ………………………….. …………………. 8
6. Forme , modalități și sancțiun ea infracțiunii de pruncucidere ………………………….. …… 10
6.1.Forme ……………………………. ……… …………………………………………………………………… …….10
6.2. Modalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10
6.3. Sancțiuni ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 10
Secțiunea II – Elemente de drept procesual penal ………………………….. ………………………….. 12
1. Demararea acțiunii penale ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
2. Organe judiciare capabile să efectueze urmărirea penală și încadrarea juridică a
acesteia …….. …………………………………………………………………………………………………………….. …………..13
2.1. Procurorii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 13
2.2. Organele de cercetare ale poliției judiciare ………………………….. ………………………. 14
2.3. Organele de cercetare penală speciale ………………………….. ………………………….. … 14
Capitolul 2. Cercetarea infracțiunii de omor ………………………….. ………………………….. ………….. 16
Secțiunea I. Metodologia analizei infracțiunii ………………………….. ………………………….. …….. 16
2.1. Aprecieri generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 16
2.2. Problemele pe care trebu ie să le rezolve cercetarea ………………………….. …………… 17
2.2.1. Determinarea cauzei decesului și a naturii morții ………………………….. ………. 18
2.2.2. Determinarea locului în care a fost comisă infracțiunea ………………………….. 18
2.2.3. Determinarea momentului în care a fost comisă fapta ………………………….. … 18
2.2.4. Stabilirea modului în ca re a fost comis omorul ………………………….. …………. 18
2.2.5. Identificarea făptașului și a participanților (dacă e cazul) ……………………….. 19

44
2.2.6. Identificarea victimei ………………………….. ………………………….. ……………….. 19
2.2.7. Identificarea ustensilelor sau a mijloacelor care au ajutat la comiterea
faptei …………………………………………………………………………………………………………….. ……………………. ..19
2.2.8. Fixarea mobilului sau obiectivului faptei ………………………….. ………………….. 19
2.3. Activitățile efectuate pentru administra rea probelor ………………………….. …………. 20
Secțiunea II. Expertiza medico -legală ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
1. Examinarea medico -legală a cadavrului copilului nou -născut ………………………….. …… 29
1.1. Mijloacele de pruncucidere, cauze și felul morții ………………………….. ………………. 29
1.1.1. Ante partum ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 30
1.1.2. Intr a partum ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
1.1.3. Post partum ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 31
Capitolul 3. Din practica judiciară penală ………………………….. ………………………….. ……………… 35
Studiu de caz …………………………………………………………………………………………………………….. ………… 35
Concluzii ………………………………. …………………………………………………………………………………………….. .39
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………….. …………… .41

1
Introducere

Dreptul la viață este un drept natural al oamenilor, fără acesta neputând a ne exercita
orice altă libertate ori drept fundamental.1
Tratatele și convențiile internaționale sunt printre puținele documente care ocrotesc
dreptul la viață. În Declarația Universală a Drepturilor Omului , adoptată de Adunarea Generală
a Națiunilor Unite în 10 decembrie 1948, articolul 3 stipulează că “orice ființă umană are dreptul
la viață, la libertate și la securitatea sa”. Articolul 6 al Pactului Internațional , adoptat tot de
Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la data de 16 decembrie 1966, menționează faptul că:
“Dreptul la viață este inerent ființei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu
poate fi privat de viața sa în mod arbitrar.”. Intrată î n vigoare în 1953, convenția Apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede la articolul 2, punctul 1 că: “Dreptul
la viață al oricărei persoane este protejat prin lege”.
La nivel internațional, ocrotirea dreptului la viață este asigur at de Constituția României
prin însăși legea fundamentală a țării. Articolul 22, alineatul 1 din Constituția României susține
că: “Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt
garantate”.
Principala asigurare a d reptului la viață ca drept fundamental al persoanei o reprezintă
prevederile constituționale. La protejarea dreptului la viață al ființei umane, excluzând
prevederile constituționale, mai participă și anumite norme juridice care concură direct sau
indirect , cele mai importante fiind normele juridice penale.
Garantarea dreptului la viață, stabilit de Constituție, ar fi lipsit de eficiență juridică fără
suportul normei penale, care implică anumite sancțiuni specifice, a nerespectării acestui drept.2

1 V.Cioclei, comentariu la art 22 din Constitu ție, I. Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția
României.Comentariu pe articole , Ed. C.H.Beck, București, 2008, p.196.
2 Ibidem , p. 197.

2
Capitol ul 1. Analiza juridică a infracțiunii
Secțiunea I – Elemente de Drept Penal

1. Noțiune și caracterizare generală a infracțiunii
Considerată una dintre cele mai de neînțeles și brutale infracțiuni datorită faptului că
victima nu se poate apăra și instinct ul matern lipsește cu desăvârșire, omorul noului născut de
către mamă este incriminat de către legea penală a statului român și pedepsit cu închisoare
conform articolului 200, alineatul 2, din Noul Cod Penal .
În vechiul Cod Penal, “infracțiunea de pruncuci dere se referă la uciderea de către mamă
a propriului copil, în anumite împrejurări, și reprezintă, de fapt, o variantă a omorului, pe care
legiuitorul a înțeles să o sancționeze mai puțin sever, deci s -ar putea spune că este o variantă
atenuată a omorului .”3
În Noul Cod Penal , “infracțiunea de ucidere a nou -născutului de către mamă reprezintă
o varietate a infracțiunii de omor săvârșită în condiții specifice care justifică incriminarea
distinctă și atenuarea sancțiunii penale.”4
Conform noului Cod Penal, e xistă 2 forme de omorâre sau vătămare a nou -născutului
de către mamă5:
❖ Art. 200, alineatul 1 – Uciderea copilului nou -născut imediat după naștere, dar
nu mai târziu de 24 de ore, comisă de către mamă aflată în stare de tulburare
psihică
❖ Art. 200, alineatul 2 – Dacă faptele prevăzute în art. 193 -195 (lovirea, vătămarea

3 V. Cioclei, Drept Penal.Partea specială – Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra
patrimoniului , Ed. C.H. Beck, București, 2013, p.54.
4 A. Boroi , Drept Penal. Partea specială – conform noului Cod penal, Ediția 2 , Ed. C.H.Beck,
București, 2014, p. 96.
5 M. Udroiu, Fișe de Drept Penal. Partea specială, Noul Cod Penal , Ed. Universul Juridic, București,
2014 , p. 74.

3
corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte) sunt săvârșite asupra
copilului nou -născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de
către mama aflată în stare de tulbu rare psihică, limitele speciale ale pedepsei
sunt de o lună și, respectiv, 3 ani.
Alexandru Boroi vede pruncuciderea ca o formă atenuată a infracțiunii de omucidere,
fiind ori o infracțiune independentă, cu o denumire și un cadru normativ propriu, ori o fo rmă
atenuată a infanticidului (în marea majoritate a cazurilor, infanticidul se caracterizează prin
omorârea unui minor și este catalogat în legislațiile penale moderne ca fiind o formă calificată
de omor).6
Plecând de la premiza că procesul de naștere pro voacă anumite stări de natură
psihologică, dar nu stări de inconștiență, capacitatea psihică a autorului crimei fiind intactă,
oferă o motivare pentru săvârșirea infracțiunii de pruncucidere. Legiuitorul român, datorită
faptului că recunoaște existența ace stor stări, poate pedepsi mai ușor o astfel de infracțiune.

2. Obiectul juridic
Pentru o mai bună înțelegere a felului în care este judecată infracțiunea de pruncucidere
ori de vătămare a nou -născutului de către mamă, trebuie înțeleasă structura acesteia.
Începând cu analiza obiectului infracțiunii, acesta este împărțit în 2 categorii: juridic și
material. Obiectul juridic, conform Codului de Drept Penal, poate fi analizat din 2 perspective7:
❖ Viața nou -născutului și relațiile de tip social corelate cu drep tul la viață;
❖ Viața, privită din perspectiva justiției penale, și anume ca viața nou –
născutului începe din momentul în care acesta este desprins de corpul
mamei, cordonul ombilical fiind tăiat și se termină când acesta moare.
Unii specialiști și autori, pr ecum Alexandru Boroi, susțin faptul că dreptul la viață al
nou-născutului începe din momentul în care acesta părăsește în totalitate corpul mamei,

6 A. Boroi, op. cit ., p. 96.
7 M. Udroiu, op. cit., p 76.

4
indiferent dacă placenta a fost îndepărtată sau cordonul ombilical au fost tăiat.
Se poate spune că “obiectul juridic special este constituit de către relațiile sociale care
protejează dreptul la viață, la starea de sănătate a nou -născutului, la integritatea corporală și care
sunt vătămate sau puse în pericol prin atingerea adusă valorilor sociale apărate de lege a penală
prin incriminarea acestei fapte”8. Este sigur faptul că acțiunile care produc daune vieții și/sau
integrității corporale a nou -născutului sunt pedepsite, legiuitorul fiind, totodată, și un apărător
al relațiilor care pornesc și încep să evolueze î n jurul acestor valori.
De-a lungul timpului au existat multe polemici dacă trebuie sau nu stabilită o anume
durată de viață pentru calitatea de nou -născut. Acest lucru a adus la setarea unui durate în care
infracțiunea să fie judecată drept pruncucidere. În legislațiile altor țări, se cataloghează drept
pruncucidere uciderea în momentu de declarare a nașterii, după care uciderea bebelușului nu
mai intră la pruncucidere, ci la omor agravat. Noul Cod Penal stabilește durata în care este
încadrată pruncucider ea, și anume chiar după naștere, dar nu mai mult de 24 de ore, având în
vedere faptul că bebelușul s -a născut viu, chiar dacă i -a fost sau nu acordată capacitatea de a
trăi, medical vorbind9.
Din punct de vedere material, obiectul infracțiunii de pruncucid ere se referă la uciderea
sau vătămarea nou -născutului. Principiile cum că trupul uman este material al infracțiunilor
împotriva vieții sau integrității corporale sunt valabile și în cazul nou -născuților.10
3. Subiectul infracțiunii
3.1. Subiectul activ
Circumstanțiat fiind dacă ne uităm în vechiul Cod Penal, subiectul activ fiind chiar
mama nou -născutului, căsătorită sau necăsătorită, și dacă raporturile sexuale care au dus la
conceperea copilului au fost consimțite de ambele părți, pruncuciderea este catal ogată drept o
infracțiune săvârșită de un autor unic.11Celelalte persoane care au participat la comiterea

8 A. Boroi, op. cit ., p. 98.
9 D. Lupascu, Prezentare comparativă. Noul și vechiul Cod penal ., Ed. Universul Juridic, București,
2014, art 200, alin. 1, p. 135.
10 A. Boroi, op. cit., p. 21 -23.
11 V. Cioclei, op. cit ., p. 55.

5
infracțiunii vor fi judecate drept instigatori sau complici la infracțiunea de omor calificat
conform articolului 175, litera d) din vechiul Cod Penal , pentru predemditare, sau, dacă sunt
rude apropiate ale nou -născutului, vor fi judecate conform articolului 175, litera a) sau litera c),
tot din vechiul Cod Penal.
Conform noului Cod Penal, doar mama poate fi subiectul activ al infracțiunii de
pruncucide re sau vătămare a nou -născutului, însă, ca infracțiune de omor, poate fi săvârșită de
orice persoană.
Mihai Udroiu susține în una dintre cărțile sale faptul că subiectul activ, în Noul Cod
Penal este unic, și anume mamă, care atunci când săvârșește infracț iunea, capacitățile sale
psihice nu sunt în parametri normali, coautoratul este exclus, iar instigatorul/complicele sunt
acuzați fie pentru instigare, respectiv complicitate la omor, vătămare corporală ori lovituri
cauzatoare de moarte, ori, dacă faptele a u fost realizate de un membru din familia nou –
născutului, la instigare sau complicitate la fapte de violență în familie.12
Așa cum am amintit mai sus, mama nou -născutului poate să fie ajutată sau instigată să
săvârșească pruncucidere sau vătămare a bebelușu lui de o altă persoană, fie că este o persoană
străină sau membru al familiei. Noutatea adusă de Noul Cod Penal este posibilitatea ca mama
să instige sau să ajute un individ să omoare sau să vatameze nou -născutul.
Pedepsirea instigatorului sau a celui care o ajută pe mamă să comită pruncucidere sau
să vătameze nou -născutul, dar și pedepsirea mamei în cazul în care ea este responsabilă de
instigare sau ajută un individ la uciderea nou -născutului a ridicat probleme în practica judiciară
datorită unor opinii c ontradictorii.
Având în vedere aceste lucruri, anumite instanțe de judecată apreciază că persoana care
a ajutat -o pe mamă să săvârșească infracțiunea, trebuie pedepsită pentru comp licitate la
infracțiunea prevăzută în vechiul Cod Penal drept pruncucidere, iar în Noul Cod Penal uciderea
sau vătămarea nou -născutului de către mamă, în schimb alte instanțe consideră că acești indivizi
trebuie pedepsiți pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat conform articolului 175,
litera c) și d) în vechiul Cod Penal, sau articolul 188 în Noul Cod Penal intrat în vigoare în luna

12 M. Udroiu, op. cit ., p. 75.

6
februarie 2014.

3.2. Subiectul pasiv
Subiectul pasiv al pruncuciderii sau vătămării nou -născutului săvârșit de către mamă
este chiar nou -născutul, viu în momentul săvârșirii infracțiunii .
Conform literaturii de specialitate actuale, “subiectul pasiv al infracțiunii trebuie să
aibă calitatea de copil nou -născut, indiferent dacă a fost născut din căsătorie sau din afara
căsătoriei; calitatea de subiect pasiv special și imediat al pruncucide rii nu poate avea decât
victima nemijlocită a acțiunii făptuitorului.”13
Calitatea de nou -născut este dată având în vedere procesul nașterii. Acesta este compus
din contracții uterine și dureri specifice nașterii, urmate de desprinderea bebelușului de corpu l
mamei, la final fiind înlăturat complet.
Majoritatea personalor consideră nașterea din perspectiva elementului final, însă
aceasta trebuie percepută în ansamblu, fiind inclus și travaliul (“perioada cuprinsă între apariția
durerilor de naștere și expulza rea fătului”14), dar și procesul prin care fătul face tranziția din
mediul intrauterin în cel extern. Pe tot timpul acestor faze pot să apară complicații sau afecțiuni
congenitale și/sau accidente care pot pune în pericol viața nou -născutului.
Însă, în cond iții normale, și anume de naștere a unui bebeluș viu, calitatea de nou –
născut este acordată în momentul declanșării procesului de naștere. În aceste condiții,
viabilitatea nu este dată în funcție de omorârea sau vătămarea nou -născutului de către mamă.
Dacă fapta este săvârșită în timpul nașterii, dar nu înainte de a se finaliza procesul de naștere,
aceasta nu mai este considerată pruncucidere sau vătămare a nou -născutului ci, conform Noul
Cod Penal , articolul 202, infracțiunea de vătămare a fătului, infrac țiune care se poate pedepsi cu
privare de libertate între 3 și 7 ani.
Dacă fapta s -a săvârșit după ce bebelușul a pierdut calitatea de nou -născut, trebuie luată
în considerare infracțiunea de violență în familie, mamei fiindu -i acordate circumstanțe

13 A. Boroi, op. cit ., p. 98.
14 DEX 2009.

7
atenua nte dacă starea ei psihică este tulburată.
4. Latura obiectivă a infracțiunii
Literatura de specialitate împarte latura obiectivă a infracțiunii în trei categorii, și
anume elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.15
4.1. Elementul ma terial
a) Omorârea nou -născutului, conform articolului 200, alineatul (1), din Noul Cod
Penal , în primele 24 de ore după ce a primit calitatea de nou -născut, este primul tip de
infracțiune;
b) Celălalt tip de infracțiune este specificat tot în articolul 2 00, alineatul (1), din Noul
Cod Penal , și anume faptul că elementul material este asemănător celui de la infracțiunile de
loviri sau alte violențe, vătămare corporală sau loviri cauzatoare de moarte.
Elementul material se definește ca fiind acțiunea sau in acțiunea de omorâre sau
vătămare a victimei prin orice mijloace care pot duce la moartea acesteia sau provocarea de răni
fizice ce pot fi dovedite prin examninari medico -legale. Această faptă se poate pune în practică
și prin acte de cruzime, cum ar fi evi tarea în mod deliberat a unor procese esențiale pentru viața
nou-născutului precum înfometarea, supunerea la condiții termice anormale, abondonul nou –
născutului sau orice altă acțiune pe care mama este obligată prin lege să o desfășoare. Trebuie
menționat că aceste acțiuni sau inacțiuni trebuie a fi săvârșite chiar după nașterea fătului, însă
fără să depășească termenul de 24 de ore, stabilind astfel dacă infracțiunea se încadrează la
uciderea sau vătămarea nou -născutului de către mamă.
Termenul caracterist ic indicat pentru infracțiunea de pruncucidere are urmări specifice
din perspectiva încadrării judiciare a faptei de omorâre ori vătămare a copilului nou -născut
săvârșit de către mamă. Trebuie menționat din nou faptul că dacă fapta a fost săvârșită imediat
după naștere, dar nu după mai mult de 24 de ore, moartea nou -născutului producându -se ulterior,
fapta se încadrează tot sub infracțiunea de pruncucidere sau vătămare a nou -născutului realizată
de către mamă. Tot infracțiune de omor va fi catalogată și pru ncuciderea sau vătămarea nou –

15 M. Udroiu, op. cit., p 75-77.

8
născutului dacă starea psihică a mamei, în urma nașterii, este tulburată.
Această tulburare psihică prin care trece o mamă după naștere este decisivă în judecarea
faptei drept pruncucidere sau vătămare a copilului nou -născut de către mamă. Tocmai din
această cauză se efectuează o expertiză medico -psihologica și o expertiză medico -legală pentru
a fi dovedită starea de tulburare psihică.
O condiție importantă, în vechiul Cod Penal, era ca tulburarea psihică a mamei să fie
efectul nașterii, dar acest lucru a pornit o mulțime de polemici în practica judiciară. Având în
vedere dificultățile de interpertare, Noul Cod Penal a schimbat condiția de ordin subiectul pe
care mama trebuie să o îndeplinească, conceptul de “tulburare pricinuită de naștere” fiind
înlocuit cu cel de “tulburare psihică”. Această modificare nu este de natură să înglobeze toate
tulburările psihice, ci doar cele care caracterizează starea de femeie însărcinată, deci o stare care
este prezentă doar la o mamă. Corelată sau chiar provocată de sarcina de de procesul nașterii,
trebuie luate în vedere și consecințele pe care această stare le provoacă unei femei însărcinate
atât din punct de vedere psihologic, cât și din punct de vedere social.
Trebuie reținut faptul că aceas tă stare psihică tulburată a mamei nu trebuie să înlăture
responsabilitatea ei. Mama trebuie supusă unei expertize medico -legale speciale care să ateste
existența stării de tulburare psihice, în momentul nașterii, pentru a se putea justifica catalogarea
infracțiunii așa cum este specificată în articolul 200 din Codul Penal.
4.2. Urmarea imediată
Aceasta se aseamănă cu infracțiunea de omor prezentă la punctul a), sau poate fi
asemănată cu cea de lovire sau alte violențe, vătămare corporală sau loviri sau văt ămări
cauzatoare de moarte menționate la punctul b) .
4.3. Legătură de cauzalitate
Și legătura de cauzalitate este asemănată cu infracțiunea de omor, astfel că este necesar
să existe și să se dovedească legătura dintre faptele infractorului și moartea victi mei.
5. Latura subiectivă a infracțiunii
Latura subectiva a infracțiunii poate fi definită ca fiind omorârea sau vătămarea

9
copilului nou -născut (în mod direct sau indirect), cu intenție sau praeterintentie, situație în care
există urmări caracteristice pen tru infracțiunile prevăzute în articolul 194, alineatul (1) sau
articolul 195 din Codul Penal. Literatura de specialitate susține că “atitudinea subiectivă a
autoarei de a urmări sau accepta producerea rezultatului manoperelor sale – trebuie însă să fie
spontană, determinată exclusiv de starea de tulburare psihică și să se manifeste simultan sau în
intervalul de timp cât timp există această stare”.16
Dacă mama omoară sau se dovedește că este vinovată de vătămări corporale aduse nou –
născutului din culpă, fapt e săvârșite chiar după naștere, aceasta se judecă ca pruncucidere sau
vătămare din culpă, infracțiune prevăzută în articolul 192 sau articolul 196 din Codul Penal.
Săvârșirea cu premeditare a acestor fapte nu se mai încadrează la pruncucidere sau vătămare a
nou-născutului s ăvârșită de către mamă, ci este judecată drept infracțiune de violență în familie,
faptă prevăzută la articolul 199 din Codul Penal.
O expertiză medico -legală este indispensabilă pentru stabilirea infracțiunii, și anume
dacă un nou -născut a fost subiectul, în termenul specific, și dacă făptașa se află într -o stare de
tulburare psihică. Complexă fiind, expertiza cuprinde și examinarea cadavrului victimei, dar și
examinarea mamei. În cazul în care expertiza medico -legală nu se poate efectua chiar după
naștere, legistul trebuie să ia în calcul împrejurările de fapt rezultate din acte de cercetare penală
sau cercetare judecătorească redactarea concluziilor.
Practica judiciară, în literatura de specialitate, judecă o faptă drept infracțiune de
pruncucidere dar în cazul în care mama acționează pe neașteptate, influențată fiind de starea de
tulburare psihică în primele 24 ore de la nașterea copilului, așa că, dacă hotărârea a fost adoptată
înainte și a fost aplicată după naștere, judecarea nu se va face sub specificul acestei infracțiuni.
De exemplu, mama ascunde sarcina și imediat după ce naște, aruncă nou -născutul la ghenă.
Dacă mama a născut fără asistență medicală și imediat după naștere părăsește nou -născutul într –
un loc unde poate fi găsit ime diat, această faptă nu se va judeca drept infracțiune de
pruncucidere, cu toate că raportul medico -legal indică faptul că mama suferea de tulburări
psihice specifice nașterii, pentru că intenția ei era de a lăsa în viață nou -născutul, nu de a -l omorî
sau a -i produce vătămări corporale.

16 A., Boroi, op. cit ., p. 101 -103.

10

6. Forme , modalități și sancțiun ea infracțiunii de pruncucidere
6.1. Forme
Pruncuciderea sau vătămarea corporală a nou -născutului poate fi împărțită în 3 etape:
A. Acte premergătoare (realizabile, dar neincriminate)
B. Tentativă ( realizabilă, dar, la fel că actele premergatare,
neincriminate)
C. Consumare (momentul în care nou -născutul a încetat din viață sau
a fost vătămat)
Aceasta poate fi definită ca “tentativă la infracțiunea de ucidere sau vătămare a fătului
este posibilă, dar nu este incriminată. Dacă mama aflată în stare de tulburare psihică
intenționează să ucidă nou -născutul, însă acesta nu moare, suferind urmări specifice
infracțiunilor prevăzute în articolele 193 -194, din Codul Penal, fapta va fi încadrată, potrivit
articolu lui 200, alineatul (2), din Codul Penal, la infracțiunea de vătămare a nou -născutului.”17
6.2. Modalități
Pruncuciderea sau vătămarea copilului nou -născut comis de către mamă poate diferi
din punct de vedere faptic prin stabilirea circumstanțelor în care au fost săvârșite faptele.
Legiuitorul va lua în calcul, pentru determinarea sentinței, dacă acele circumstanțe se reflectă în
starea psihică a mamei.
6.3. Sancțiuni
Sancțiunile care se aplică în cazul acestei infracțiuni se găsesc în Noul Cod Penal la
art. 20018:
❖ Alin. (1) – uciderea copilului nou -născut imediat după naștere, dar nu

17 A., Boroi, op. cit ., p. 102.
18 D. Lupascu, Prezentare comparativă. Noul și vechiu l Cod penal ., Ed. Universul Juridic, București,
2014, art 200, p. 136.

11
mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de
tulburare psihică se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani;
❖ Alin. (2) – dacă faptele prevăzute în articolel e 193 -195 sunt săvârșite
asupra copilului nou -născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de
24 ore, săvârșite de către mama aflată în stare de tulburare psihică,
limitele speciale ale pedepsei sunt de 1 lună și, respectiv, 3 ani;
Faptele și sancțiunile prevăzute în articolele 193 -195 sunt19:
Art. 193 – Lovirea sau alte violențe
❖ Alin. (1) – Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de dureze
fizică;
❖ Alin. (2) – Fapta care determină leziuni traumatice care afectează
starea de sănătate a unui individ, g ravitatea care se evaluează în
functe de numărul zilelor de spitalzare (cel mult 90 de zile)
Art. 194 – Vătămarea corporală
❖ Alin. (1) – fapta prevăzută și în articolul 194, a cauzat oricare dintre: o
infirmitate, leziuni traumatice, prejudiciu estetic gra v și permanent,
avort, punere în primejdie a vieții;
❖ Alin. (2) – fapta a fost comisă cu scopul producerii următoarelor
consecințe: infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății,
necesitând îngrijiri medicale pentru o perioadă mai mare de 90 de zi le
și/sau prejudiciu estetic grav și permanent;
Art. 195 – Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte – dacă oricare dintre
faptele prevăzute în articolele 193 sau 194 au avut drept urmare moartea victimei

19 D. Lupascu , op. cit ., p 130 -134.

12
Secțiunea II – Elemente de drept procesual penal

1. Demararea acțiunii penale
Acțiunea penală este începută prin declararea “actului procesual prevăzu de lege prin
care se formulează, împotriva unei persoane determinate, învinuirea de comitere/făptuire a unei
infracțiuni și totodată, se declanșează act ivitatea de tragere la răspundere penală a acesteia.”20
Raportul procesual fundamental este inițiat prin începerea acțiunii penale, prin acest
raport fiind exercitat dreptul de a fi judecat inculpatul. Acesta trebuie să se prezinte în fața
autorităților com petente ca să răspundă acuzațiilor de care este învinuit.
Cu toate că acțiunea penală se poate declanșa chiar după ce infracțiunea a fost comisă,
începerea efectivă poate să aibă loc în diferite momente, pe parcursul urmăririi penale, dar
înainte de începe rea judecății. Cazurile în care legile prevăd că acțiunea penală poate fi pusă în
mișcare și în faza de judecată sunt excepțiile de la regulă.
Faza premergătoare judecății, conform procesului penal român, este denumită urmărire
penală, și are un caracter d e pregătire.
Urmărirea penală, în literatura de specialitate, este definită ca fiind “prima fază a
procesului penal în care organe judiciare adecvate exercită o funcție judiciară proprie,
materializată prin acte specifice, denumite acte de urmărire penală. ”21
Urmărirea penală este principala activitate judiciară, și este coordonată de către
organele de urmările penale conform unor competențe specifice, competențe ce țin de cauza
procesuală penală, deci constatarea infracțiunii și supunerea la răspundere pena lă.
În faza de urmărire penală, conform Codului de procedură penală, articolul 3, alineatul
(1), lit. a) și b), sunt exercitate următoarele funcții judiciare22:

20 http://www.notiunidedrept.ro/punerea -in-miscare -a-actiunii -penale , accesat la data de 24.04.2018.
21 A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală.Partea specială , Ed. C.H, Beck, București, 2014,
p.284.
22 D. Lupașcu, Noul Cod de procedură penală , Ed.Universul Juridic, București, 2015, p. 14.

13
a) Funcția de urmărire penală – funcție cu caracter principal
b) Funcția de dispoziția asupra drepturi lor și libertăților fundamentale ale
persoanei în faza de urmărire penală – funcție cu caracter secundar
Legea nu prevede nici o incompatibilitate în exercitarea concomitentă a funcțiilor
amintite mai sus pentru că organele de urmărire penală sunt cele car e exercită funcția de
urmărire penală, cum ar fi procurorul sau alte orgene de cercetare penală, iar judecătorul sau
alte organe de urmărire penale sunt cei care exercită funcția de dispoziție asupra dreturilor și
libertăților fundamentale ale persoanei.
2. Organe judiciare capabile să efectueze urmărirea penală și încadrarea
juridică a acesteia
Funcția judiciară de urmărire penală, după cum am amintit mai sus, nu poate fi
exercitată doar de către “organe specializate prin efectuarea de acte adecvate, în co nsiderarea
unei competențe funcționale corespunzătoare, denumite organe de urmărire penală.”23
Organele de urmărire penală sunt:
❖ Procurorii, care își desfășoară activitatea în parchete;
❖ Organele de cercetare penală care aparțin poliției judiciare;
❖ Organele de cercetare penală speciale.
2.1. Procurorii
Fiind reprezentanți ai Ministerului public, aceștia sunt constituiți în parchete care își
desfășoară activitatea pe lângă instanțele de judecată.
Atribuțiile procurorului, în cadrul procesului penal, sunt prev ăzute în Legea 304/2004,
articolul 63, lit. a) și b), republicată și preluată în noul Cod de procedură penală în articolul 55,

23 A. Zarafiu, Procedură penală . Partea generală.Partea specială , Ed. C.H, Beck, București, 2014,
p.289.

14
alin. (3)24:
❖ Supravegherea sau efectuarea urmăririi penale;
❖ Sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți și a instanței de jud ecată;
❖ Exercitarea acțiunii penale;
❖ Exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege;
❖ În condițiile legii, încheie un acord de recunoaștere a vinovăției;
❖ Formularea și exercitarea contestațiilor și a căilor de atac prevăzute de lege
împotriva hot ărârilor judecătorești.
2.2. Organele de cercetare ale poliției judiciare
Acestea sunt compuse din ofițeri și agenți de poliție, care sunt “specializați în
efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii
urmăririi penale și de cercetare penală.”25
Organele de cercetare ale poliției judiciare își desfășoară activitatea sub autoritatea
procurorului general al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
2.3. Organele de cercetare penală speciale
Organele de cercetare penală speciale sunt alcătuite “din organe care efectuează
cercetare penală, cu titlu de excepție, în cauze prevăzute de lege.”26 Organele de cercetare penală
speciale sunt ofițerii desemnați special, conform legilor în vigoare, de ob icei militari, fiind
numiți de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
conform articolului 55, alin. (5), din Codul de procedură penală.
În urma cercetărilor realizate, organele de urmărire penală vor realiz a acte specifice,
având drept scop producerea de consecințe judiciare, cum ar fi acte procesuale, măsuri

24 D. Lupașcu, op. cit. , p. 31.
25 A. Zarafiu, op. cit., p.288.
26 A. Zarafiu, op. cit., p.291.

15
procesuale, acte procedurale, stabilind în acest fel și încadrarea juridică infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunea de pruncucidere, capacitatea de rezolvare a cauzei în
primă instanță aparține tribunalului, cu toate că nu există vreo dispoziție clară în Codul de
procedură penală în acest sens. Concluzia este trasă din faptul că din moment ce infracțiunea de
loviri sau vătămări cauzatoare de moart e, chiar și a unui copil nou -născut, ține de competența
tribunalului, conform articolului 36, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură penală, cu atât mai
mult, pruncuciderea săvârșită cu intenție, faptă mult mai gravă, intră în competența materială a
tribunalului. Procurorului îi revine competența efectuării urmăririi penale.

16
Capitolul 2. Cercetarea infracțiunii de omor
Secțiunea I. Metodologia analizei infracțiunii

2.1. Aprecieri generale
Dintotdeauna, viața ființei umane a fost în mijlocul metamorfozărilor sociale și a
evoluției umanității. Așadar, “a pune în pericol viața unui om reprezintă un act care
primejduiește nu numai existența individului, ci însuși ansamblul relațiilor sociale, omul
reprezentând esența acestor relații.”27
Având în vedere această valoare esențială, viața ființei umane trebuie ocrotită. Viața
omului este apărată printr -o grămadă de mijloace, inclusiv mijloace juridice, acestea fiind
detaliate în dreptul penal. Modalitatea în care este ocrotită viața ființei umane este necesar să se
desfășoare într -un sistem bine organizat de către ancheta însărcinată cu rezolvarea faptelor,
pricepând însemnătatea pe care o ocupă munca tehnico -tactica criminalistică.
Literatura de specialitate susține că “rolul și importanța investigați ei criminalistice în
soluționarea infracțiunilor împotriva vieții – ca și în soluționarea celorlalte fapte penale – rezultă
din aceea că știința criminalisticii pune la îndemână organelor judiciare metode și mijloace
tehnico -stiintifice necesare descoperir ii, fixării, ridicării și examinării urmelor omuciderii, a
identificării autorului și eventual a victimei.”28 Așadar, culegerea dovezilor care sunt
indispensabile stabilirii adevărului se poate realiza doar prin respectarea unui set de reguli
tactice de des fășurare a actelor de urmărire penală și prin urmărirea metodologiei cercetării în
cazul unei morți violente.
Pentru a contura un cadru clar al metodologiei investigării criminalistice a omuciderii,
se cuvine a reaminti problematica de început și sfârșit a l vieții în ceea ce privește accepțiunea
penală. Marea majoritate a specialiștilor în drept penal au căzut de acord momentul începerii

27 E. Stancu, Tratat de criminalistică , ediția a V -a rezăzută și adăugită, Ed. Universu l Juridic, Bucrești,
2010, p. 548.
28 Ibidem p. 551.

17
vieții este când procesul de naștere începe și se încheie când creierul și trunchiul cerebral își
încetează activitatea. Moartea violentă a unui copil nou -născut, în opinia medicilor
anatomopatologi, poate fi produsă în 3 momente: intrauterin, deci înainte să se nască, în timpul
nașterii sau după finalizarea procesului de naștere. Așadar, în special când trebuie încadrată o
infracțiune la pruncucidre sau infracțiune de avort, menționarea fazei în care s -a produs moartea,
a cauzelor sau a metodologiei se poate realiza doar printr -o expertiză medico -legală.
În concluzie, folosind știința criminalistică, organele de cercetare pe nală pot să aplice
instrumente caracteristice, instrumente care au drept scop evidențierea construitive ale
infracțiunii, a identificării infractorului, a complicilor dacă este cazul și a aplicării unor pedepse
în conformitate cu legislația în vigoare și c ât de grave sunt faptele.
2.2. Problemele pe care trebuie să le rezolve cercetarea

Investigarea omorului, forma violentă a morții, este îndreptată spre niște momente
esențiale care constituie și obiectul probațiunii:
❖ Fixarea cauzei și a naturii morții;
❖ Fixarea circumstanțelor de timp și de mod în care a fost comisă fapta;
❖ Identificarea mijloacelor sau a instrumentelor folosite;
❖ Identificarea făptașului și a părtașilor (dacă este cazul);
❖ Specificarea scopului său a mobilului faptei.
Obiectul probațiunii est e individualizat în funcție de particularitățile fiecărui caz în
parte. Neluând în calcul specificul cazului, cercetarea coordonată de organul judiciar trebuie să
urmeze formula celor 7 întrebări: Ce faptă s -a comis și care este natura ei? Unde a fost comi să
această faptă? Când a fost săvârșită fapta? Cine a comis fapta? Cum și în ce mod a fost comisă
fapta? Cu ajutorul cui a fost comisă fapta? Care a fost motivul? Cine este victima?.29
Găsirea răspunsurilor la aceste întrebări ajută la întocmirea probatoriu lui care are drept

29 E. Stancu, op. cit., p. 552.

18
scop să reflecte realitatea, ușurând în acest mod aflarea și stabilirea adevărului.

2.2.1. Determinarea cauzei decesului și a naturii morții
Stabilirea cauzei morții este responsabilitatea medicului legist, dar și a organelor de
urmărir e penală. Având în vedere cauza morții, aceasta poate surveni din mai multe cauze: omor,
sinucidere său accident. Cauza și natura morții sunt stabilite prin combinarea interpretării datelor
anatomopatologice de la medicii legiști cu informațiile obținute p rin investigarea științifică
criminalistică efectuată de organele de cercetare penală, cu precădere pe baza investigațiilor
medico -legale.
2.2.2. Determinarea locului în care a fost comisă infracțiunea
Fixarea locului în care a fost comis omorul este un pu nct crucial în rezolvarea anchetei
deoarece este cel mai bogat în urme, date și probe, și ajută la fixarea împrejurărilor în care a fost
săvârșită crima. Mijloacele materiale de probă nu trebuie omise atunci când se colectează
probele.
2.2.3. Determinarea momentului în care a fost comisă fapta
Fixarea momentului exact al morții implică mai multe chestii. Așadar, rezultatul
cercetării trebuie să indice momentul exact al morții și să încadreze în timp activitatea
infracțională.
Stabilirea exactă a momentului săvârșirii faptei ajută la rezolvarea manierei în care
criminalul și -a petrecut timpul înainte de comiterea infracțiunii și la formularea intervalului orar
când s -a aflat în perimetrul infracțional și al activităților desfășurate după finalizarea crimei,
ușurând anihilarea alibiurilor false.
2.2.4. Stabilirea modului în care a fost comis omorul
Sesizarea modalității în care a fost comis omorul se realizează bazându -se pe
interpretarea datelor, a urmelor și a probelor culese de medicii legiști și de către cr iminaliști.
Întreaga activitate a făptașului este descoperită după analizarea probelor. În acest fel se va stabili

19
modul de operare, “interesând o serie de circumstanțe de natură să servească la încadrarea
corectă a faptei, cum ar fi, de exemplu, omorul pr in cruzime ori pentru a înlesni săvârșirea unei
alte infracțiuni.”30
Prin această modalitate se poate stabili până și evoluția raportului dinamic dintre
victimă și agresor, posibile relații între ei, încercări de simulare sau tentative de camuflare a
crimei sau camuflarea faptei printr -un act de sinucidere sau un accident.
2.2.5. Identificarea făptașului și a participanților (dacă e cazul)
Identificarea autorului crimei și a posibililor participanți, fie aceștia complici sau
instigatori, este unul dintre sco purile primare ale investigației. Această etapă este aproape
crucială, pentru că de ea depinde evoluția procesului penal, dar și unde este încadrată fapta. În
practică, identificarea făptașului reprezintă o parte importantă din investigație, această latură
fiind direct legată de elucidarea cazului.
2.2.6. Identificarea victimei
Bună desfășurare a investigației mai este dată și de identificarea victimei pentru că
acest aspect ajută la crearea cercului de suspecți, dar și la încadrarea faptei din prisma de su biect
pasiv al infracțiunii.
2.2.7. Identificarea ustensilelor sau a mijloacelor care au ajutat la comiterea
faptei
Identificarea ustensilelor vizează atât agentul vulnerabil, care a provocat moartea, dar
vizează și mijloacele folosite pentru pregătirea sa u comiterea crimei. Pentru a încadra juridic
fapta, identificarea ustensilelor sau a mijloacelor este esențială.
2.2.8. Fixarea mobilului sau obiectivului faptei
Stabilirea mobilului faptei este de o importanță crucială în stabilirea faptelor și a
împrejur ărilor cauzei, a găsirii infractorului și pentru a încadra juridic fapta.

30 E. Stancu, op. cit., p.553.

20

De amintit este că din cauză că există o sumedenie de moduri de operare și circumstanțe
în care sunt comise infracțiuni împotriva vieții, o schemă clară pentru desfășurarea investig ației
criminalistice nu este posibilă. Cu toate astea, normele procesual penale și metodologice cu
privire la urmărirea penală sunt strict respectate. Din acest motiv, nu se poate spune că există
procedee, metode sau tehnici criminalistice aparținând inves tigației formelor simple de omor,
iar altele sunt caracteristice formelor calificate, grave, a pruncucidere, uciderii din culpă etc.
2.3. Activitățile efectuate pentru administrarea probelor
Așa cum am menționat în paginile anterioare, pentru a stabili cau zele omorului și
pentru rezolvarea aspectelor care constituie obiectul probațiunii în cazul de omor, organele de
urmările penală se folosesc de mai multe mijloace tehnico -stiintifice, metodologice și tactice
criminalistice.
Mijloacele de probă, conform nou lui Cod de procedură penală, găsite la articolul 97,
sunt31:
❖ Alin (1) – constituie probă orice element de fapt care servește la constarea
existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a
săvârșit -o și la cunoașterea împrejurăr ilor necesare pentru justa soluționare a
cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
❖ Alin. (2) – proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) Declarațiile suspectului sau ale inculpatului;
b) Declarațiile persoanei vătăm ate;
c) Declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente;
d) Declarațiile martorilor ;
e) Înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese -verbale,

31 D. Lupascu , Noul cod de procedură penală, Ed.Universul Juridic, București, 2015, p. 45.

21
fotografii, mijloace materiale de probă;
f) Orice alt mijloc de probă care nu este interzis p rin lege.
❖ Alin. (3) – procedeul probatoriu este modalitatea legală de obținere a
mijloacelor de probă.
În ceea ce privește omuciderea, mijloacele de probă folosite cel mai frecvent sunt32:
❖ Cercetarea la fața locului – nu doar scena crimei, dar și locurile d in vecinătate
unde au fost găsite probe;
❖ Efectuarea de constatări tehnico -stiintifice, de expertize criminalistice și
medico -legale;
❖ Audierea martorilor, a acuzaților sau inculpaților – se poate audia și persoana
vătămată dacă fapta a rămas în faza de tent ativă;
❖ Efectuarea de prezentări pentru recunoaștere – a persoanelor sau a diferitelor
obiecte, instrumente;
❖ Efectuarea de percheziții;
❖ Efectuarea de reconstituiri – probarea unor mărturii ale acuzaților și/sau ale
martorilor;
❖ Efectuarea de confirmări – în momentul când apar contradicții în mărturiile
celor audiați.
Mijloacele tehnico -tactice criminalistice și medico -legale sunt33:
❖ Mijloace tehnico -tactice de examinare a probelor;
❖ Mijloace de identificare a persoanelor și cadavrelor;
❖ Procedee tactice de efect uare a actelor de urmărire penală;

32 E. Stancu, op. cit., p 556.
33 E. Stancu, op. cit., p. 554 – 556.

22
❖ Regulile metodologice;
❖ Mijloacele proprii specifice medicinei legale.
Cercetarea scenei crimei se realizează în conformitate cu metodele și
mijloacele enumerate mai sus. În continuare, vom studia, din punctul de vedere a celor
două faze, cea statică și cea dinamică, caracteristicile investigării la fața locului în ceea
ce privește cazul de omor.

Faza statică
Examinarea la fața locului se realizează prin luarea unor măsuri prealabile de
procurorul care conduce echipa de ce rcetare. Pregătirea înseamnă completarea sau verificarea
măsurilor incipiente adoptate de organul de urmărire penală ajuns primul la scena crimei,
activitate corelată cu măsurile inițiale luate în genul acesta de cazuri.
Primele acțiuni care se vor realiza în timpul investigației la locul faptei sunt34:
❖ Inițial, în câmpul infracțional vor pătrunde doar procurorul și medicul
legist , prevenindu -se, astfel, orice posibilitate de distrugere a probelor
și/sau schimbare a poziției obiectelor de lângă cadavru;
❖ Cons tatarea morții victimei – realizată de medicul legist în prezența
procurorului;
❖ Examinarea generală a scenei crimei – procurorul își schițează o
imagine de ansambul în ceea ce privește câmpul infracțional;
❖ Găsirea unor probe referitoare la victimă/autor;
❖ Stabilirea posibilelor modificări – produse după comiterea
infracțiunii, la fața locului;
❖ Stabilirea punctului de unde va începe cercetarea – de obicei se începe
de la victimă spre marginea scenei crimei;

34 E. Stancu, op. cit., p. 558.

23
❖ Sortarea martorilor asistenți;
❖ Fixarea poziției în c are a fost descoperit cadavrul și celelalte obiecte
din câmpul infracțional (fotografiere, filmare etc).

Faza dinamică
Această fază a cercetării la fața locului reprezintă o fază mai complexă, la care ia parte
toată echipa. Cadavrul este primul investigat , corpul acestuia, după care locul de sub cadavru,
urmând a se trece la împrejurimile din jurul cadavrului. Aceste etape sunt35:
❖ Examinarea cadavrului – realizată de medicul legist cu procororul sau un
expert criminalist și va fi realizată foarte atent; se vor nota: natura și cauza
morții, eventuale acțiuni de autovătămare, concordanța dintre locul unde a fost
descoperit cadavrul și locul unde a fost realizat omorul, modul și durata în care
a fost comisă crima etc;
❖ Descoperirea, stabilirea și prelevarea urme lor – dacă sunt descoperite urme
biologice, acestea sunt analizate și prelevate de medicul legist sau
biocriminalist; sunt realizate fotografii de detaliu, masaratori fotografice, schița
locului faptei, toate acestea trecându -se în procesul verbal;
❖ Rezolva rea împrejurărilor negative – discordanțe în ceea ce privește victime,
leziunile descoperite și situația de fapt.
După cum se poate observa, acțiunile realizate în ceea ce privește administrarea
probelor este o acțiune complexă care cere a fi urmată foarte strict și acurat. Toate etapele de
mai sus sunt pentru ajutorarea organelor de cercetare penală în încadrarea faptei și stabilirea
actelor potrivite care se cuvin pentru rezolvarea cazului de omucidere.

35 Ibidem , p. 560 – 562.

24
Secțiunea II. Expertiza medico -legală

O etapă impor tantă în evoluția procesului de cercetare este constituită de expertiză
medico -legală tramatologica.
Cercetările făcute de experți, observațiile și orice expertize medico -legale care fac
referire la oameni sau cadavre se realizează la stricta cerere a orga nelor în drept, dar și cei
interesant pot face astfel de cereri, cereri îndeplinite de către Institutul Medico -Legal,
laboratoarele acestuia din exterior, laboratoarele medico -legale din județe sau orice cabinet
medico -legal.
Legea precizează faptul că lab oratoarele medico -legale realizează constatări de natură
medico -legală doar când este vorba de o moarte violentă, cauza fiind necunoscută sau
suspectă. Executarea observațiilor medico -legale este posibilă și când este trebuincioasă
examinarea corporală a s uspectului sau a victimei, cu menirea observării dacă pe corpurile lor
se prezintă urme ale infracțiunii.
Rezultatul unei lovituri cu un corp tare, dur, se numește traumatism mecanic și pot
cauza leziuni cu diferite grade de gravitate sau pot cauza chiar m ooartea. Traumatismele
mecanice sunt cele mai des întâln ite tipuri de traumatisme în examinările medico -legale la
persoane sau cadavre. Aceste examinări se realizează doar la cererea organelor de drept sau a
celor interesați pentru a obține acte de acest tip.
O problemă la nivel teoretic este ridicată de către cadrul juridic al infracțiunilor de
lovire sau vătămare a integrității corporale sau a sănătății, dar și a morților violente prin
traumatisme mecanice, problemă a căror elucidare constă în calificarea corespunzătoare și
răspunderea profesională, în mod spe cial din cauza faptului că transmiterea concluziilor după
experize este alcătuită din motivațiile științifice ale calificării juridice a faptelor care constituie
aceste infracțiuni.
După gravitatea traumatismului, legislația prevede diferite sancțiuni. Ace sta poate fi
realizat în mai multe forme: suferința fizică, vătămare a integrității corporale sau a sănătății,
vătămare gravă sau moarte. Corpul victimei pe care s -au administrat actele de violență și care

25
prezintă urmele faptei este factorul cel mai notab il al examinării medico -legale.
Traumatismele mecanice sunt forma cea mai des întâlnită în realizarea unei violențe
fizice, însă există și alte tipuri de violență, distincte de cele de lovire. Aceste infracțiuni pot fi
comisive (întâlnite cel mai des) sau omisive (prin inacțiune), putând fi realizate direct sau
indirect.
Traumatismele mecanice pot fi dovedite pe calea expertizelor medico -legale doar în
cazul în care are drept efect modificare morfofuncționale, chiar și la un nivel mic, cu condiția
ca acesta este obiectivă prin mijloace de natură medicală. În cadrul expertizei medico -legale
există șansa discriminării leziunilor active și pasive, dar nu și a precizării circumstanțelor în
care s -a produs traumatismul mecanic. Câteodată, examenul medico -legal po ate contribui
evaluarea intenției, a părții subiective a faptei ținându -se cont de mijloacele și instrumentele
folosite, cantitatea, localizarea, severitatea rănilor care i -au fost provocate victimei.
Tot ce se realizează în timpul expertizei medico -legale se notează într -un raport
medico -legal care este înmânat organelor de cercetare.
Acest raport de expertiză medico -legale este format din:
❖ Parte introductivă;
❖ Descriere amănunțită;
❖ Concluzii.
În ceea ce privește traumatologia mecanică, expertizele medico -legale în aceste
cazuri se efectuează urmând o metodologie strictă și poate fi distinctă în anumite aspecte
având în vedere obiectul examinat: persoana care trăiește sau cadavrul.
O documentare preliminară ce conține împrejurările în care s -au produs rănil or,
obținute chiar de la victimă dacă este în viață sau de la organele de cercetare este necesară
înainte de a se începe expertiza medico -legală privitoare la exammenul persoanei lezat e
traumatic mecanic.
Printre sarcinile unei expertize medico -legale se r egăsește și diagnosticarea rănilor
traumatice mecanice, cât de complicate sunt, dar și totalitatea tulburărilor patologice morfo –

26
fiziologice ca și consecință a traumatismului suportat. Așa cum am amintit mai sus, se
urmărește o metodologie a examinării, ac easta fiind: criteriul topografic al localizării exacte,
descrierea formei, dimensiunii, culorii și aspectului rănilor, începându -se de la cap și
terminându -se cu membrele inferioare. Expertizele sunt necesare pentru că examenul clinic
realizat de medicul legist trebuie completat de o expertiză în cazul unor răni care afectează
unele aparate sau siteme precum rănile oftalmologice, ORL etc.
Documentele medico -legale cu privire la expertizele în ceea ce privește traumtologia
trebuie să fie formulate logic, co ncis, să fie bine argumentate, se folosesc termeni pe care să îi
înțeleagă oricine și conține următoarele date:
❖ Realitatea existenței unor răni traumatice;
❖ Cum s -au produs (instrumente, mijloace, poziție);
❖ Vechimea leziunilor;
❖ Ce consecință au asupra stări i de sănătate a vicimei și evaluarea gravității în
raport cu prevederile Noului Cod Penal;
❖ Orice chestiune pe care o ridică organele de justiție în acel caz sau care pare
medicului legist că poate ajuta la încadrarea juridică a faptei.
Medicul legist se c uvine a răspunde în concluzii doar la problemele pe care le poate
clarifica pe baze științifice, fără a -și depăși atribuțiile prin imixtiuni în ceea ce privește
încadrarea faptei sau în chestiuni legate de partea subiectivă a infracțiunii.
În ceea ce prive ște valoarea probatorie a expertizelor medico -legate, aceasta este
determinată de aplicarea tuturor mijloacelor științifice în dovedirea legăturii cauzale dintre
faptele fărădelegii și consecințele lor în raport cu viață și sănătatea. Deținând și utilizând toate
mijloacele de investigație, medicul legist își poate contura o opinie dovedită științific în ceea
ce privește existența sau inexistentă unor leziuni sau transformări funcționale ce pot fi
încadrate drept traumatism mecanic administrat victimei.
Dove direa traumatismului prin metode științifice intră în aria expertizei, și nici o altă
metodă probatorie nu poate da justiției arguente asemănător de puternice ca și cele obținute în
urma unui examen medico -legal complet realizat victimei.

27
Având în vederea acestea, se poate spune că evaluarea mecanismului de producere a
rănilor traumatice este o problemă cu mare importanță probatorie. Condiționarea acestui
aspect este notabil în ceea ce privește încadrarea juridică corectă a infracțiunii. Există două
criteri i care trebuie luate în calcul:
❖ Criteriul morfologic – acesta ajută în fixarea intrumentului vulnerant, ajutând
direct la stabilirea vinovăției;
❖ Criteriul tipografic.
Expertizele medico -legale întâlnesc frecvent impasuri în elucidarea tuturor aspectelor
aduse de practică judiciară, existând unele limite când este vorba despre dezvoltarea științei
medicale și a celei biologice. Obstacole în evaluarea exactă sunt: evoluția anormală a unor răni
post-traumatice, timpul, rectivitatea particulară a cadavrului/vic timei, disimularea etc.
Articolul 185 din Noul Cod de Procedur ă Penală stabilește clar când se poate dispune
de o autopsie medico -legală36:
(1) Autopsia medico -legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către
instanța de judecată, în caz d e moarte violentă ori când aceasta este supectă de a fi violentă
sau când nu se cunoaște cauza morții ori exustă o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat
direct sau indirect printr -o infracțiune ori în legătură cu comiterea unei infracțiuni. În caz ul în
care corpul victimei a fost înhumat, este dispusă exhumarea pentru examinarea cadavrului prin
autopsie.
(2) Procurorul dispune de îndată efectuarea unei autopsii medico -legale dacă decesul
s-a produs în perioada în care persoana se află în custodia p oliției, a Administrației Naționale
a Penitenciarelor, în timpul internării medicale nevoluntare sau în cazul oricărui deces care
ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, a aplicării torturii sau a oricărui tratament
inuman.
(3) Pentru a const ata dacă există motive pentru a efectua autopsia medico -legală,

36 D. Lupascu, Prezentare comparativă. Noul și vechiul Cod penal ., Ed. Universul Juridic, București,
2014, art 200, 163 -165.

28
organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectuează în cadrul instituției medico -legale potrivit legii speciale.
(5) La efec tuarea autopsiei medico -legale pot fi coptați și specialiști din alte domeni
medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu excepția
medicului care a tratat persoana decedată.
(6) Cu ocazia efectuării autopsiei medic o-legale pot fi utilizate orice metode legale
pentru stabilirea identității, inclusiv prelevarea de probe biologice în vederea stabilirii
profilului genetic judiciar.
(7) Organul de urmărire penală trebuie să încunoștințeze un membru de familie despre
data autopsiei și despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care să asiste la
efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmește un raport de expertiză, care
cuprinde constatările și concluziile sale cu privire la:
a) Identiatea persoanei decedate sau elemente de identificare, dacă identitatea nu
este cunoscută;
b) Felul morții;
c) Cauză medicală a morții;
d) Existența leziunilor traumatice, mecanismul de producere a acestora, natura
agentului vulnerant și legătura de cauzalitat e dintre leziunile traumatice și
deces;
e) Rezultatele investigațiilor de laborator efectuate asupra probelor biologice
prelevate de la cadavru și a substanțelor suspecte descoperite;
f) Urmele biologice găsite pe corpul persoanei decedate;
g) Data probabilă a morț ii
h) Orice alte elemente care pot contribui la lămurirea împrejurărilor producerii
morții.

29
1. Examinarea medico -legală a cadavrului copilului nou -născut

Cadavrul bebelușului nou -născut se examinează în cadrul unei instituții medico –
legale, printr -o autopsi e la cererea organelor de cercetare. În urma autopsiei, medicul legist
stabilind dacă corpul neînsuflețit aparține unui nou -născut la termen, raportându -se la niște
criterii morfologice caracteristice acelei vârste precum greutatea, înălțimea, greutatea
placentei, părul, unghiile, testiculele în cazul băieților, cordonul ombilical etc:
– greutatea între 2,8 – 3,5 kg;
– înălțimea între 48 cm și 54 cm;
– cordonul ombilical să aibă un aspect lucios, puțin umflat, de culoare roz -albastruie,
elastic, lung de 50 -60 cm, să aibă un diametru între 15 -20 mm și să nu prezinte inel de
demarcație;
– lungimea părului, la nivelul capului, să aibă o lungime într 1 -3 mm; nou -născuții au
păr și pe restul corpului, supranumit lanugo, care sunt niște fire de păr foarte subțiri și scurte,
care nu prezintă medulară, aceste fire dispărând după câteva zile de la naștere;
-unghiile trebuie să ajungă până la rebordul degetelor sau să le depășească puțin
– în cazul nou -născuților de sex masculin, testiculele trebuie să fie coborâte în scrot,
iar în cazul nou -născuților de sex feminin, labiile mari trebuie să acopere labiile mici;
– dacă îngrijirile care trebuie acordate imediat după naștere nu au fost corecte, se pot
observa urme de sânge matern și de vernix caseosa (supranumită și “cr ustă de lapte”, subtanta
care are un rol de protecție și de nutriție, de culoare alb -gălbuie)37.

1.1. Mijloacele de pruncucidere, cauze și felul morții
Expertiza medico -legală a cadavrului unui nou -născut, în urma unei bănuieli de
pruncucidere, trebuie să clarifice dacă a fost o moarte neviolente (considerente patologice) sau

37 Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicina legala, Editura C.H. Beck, București,2009, p.375.

30
a fost o moarte violentă (cauze accidentale sau criminale). Decesul poate apărea înainte, pe
parcursul sau după naștere, fiind produs de cauze senzitive, determinative sau favorizante.
Decesul din cauze patologice a pruncului poate apărea ante partum, intra partum sau
post partum.
1.1.1. Ante partum
Cauzele acestui tip de deces pot fi de tip matern, fetal, ovular și feto -matern.
Cauze materne:
❖ Bolile de care pot suferi gravidele și prob lemele preexistente
agravate de sarcină;
❖ Traumele accidentele care se produc pe parcursul sarcinii;
❖ Intoxicații acute;
❖ Disgravidiile tardive
❖ Anemiile specifice gravidelor, în special anemiile hipocrome și
anemiile hemolitice.
Cauzele fetale cuprind malform ațiile de tip congenital incompatibile cu viața, pe când
cele feto -materne cuprind incompatibilitățile de tip sangvin.
Cauzele ovulare cuprind:
❖ Inserții defectoase ale placentei;
❖ Fracturi premature ale membranei;
❖ Defecte ale cordonului ombilical;
❖ Insuficie nțe ale placentei;
❖ Sarcină peste termen.
Decesul pruncului, provocat printr -un act comisiv în interiorul uterului, prin injectare
de substanțe hipertonice, cum ar fi formol, se concordeaza cu avortul criminal.

31
În peste 80% din cazuri, oul este relegat spon tan, după aproximativ 2 săptămâni de la
moartea sa.
În cazul unei fracturi premature a membranelor, pentru a preveni complicațiile de tip
infecțios, este necesar scoaterea oului mort în maxim 6 ore.
1.1.2. Intr a partum
Cauzele morții sunt de cele mai multe ori aceleași cu cele din cursul sarcinii, irautatite
de către travaliu. Cauzele care merită a fi menționate sunt:
❖ Hipertonia uterină și hiperkinezia uterină;
❖ Traumatismele craniocerebrale obstetricale din timpul angajării,
coborârii și degajării capului, mai ales în cazul distociilor de bazin,
disproporțiilor cap -bazin, ireductibilitatea fetală a craniului;
❖ Cauze de tip placentar în cazul dezlipirii placentei prea repede,
placenta praevia etc.
Cauzele enumerate mai sus pot avea drept consicinte finale și o scădere de oxigen la
nivelu țesuturilor, cunoscută drept hipoxie, dar și o anoxie a pruncului, care este o tulburare
patologică cauzată de scăderea sub nivelul normal a oxigenului la nivelul țesuturilor și de
încetinirea circulație sangvine, cauzând afect area anoxica a centrilor nervoși, apariția de
tulburări grave a metabolismului, dar și declanșarea în interiorul uterului a respirației, ceea ce
duce la aspirarea lichidului amniotic, urmat de asfixiere mecanică prin înec. Traumatismul de
tip obstetrical p roduce moartea, mai ales prin hemoragii masive de tip cerebromeningeale,
consecutiv fracturilor vasculare meningee în decursul compresiunii capului, fenomen frecvent
întâlnit în cazurile de craniu reductibil ce prezintă fontanele largi.
1.1.3. Post partum
Factorii incriminanți cel mai des sunt:
❖ Prematuritatea;
❖ Malformațiile de tip congenital care nu sunt compatibile cu viața,

32
precum atreziile esofagiene, anale; incompatibilitatea Rh -ului cu icter
nuclear; sindromuri hemoragice ale pruncului, caracterizate p rin
hemoragii pulmonare, cutanate, digestive, cerebrale.
Moartea violentă a pruncului poate fi și accidentală, omisivă sau de tip comisiv.
Decesul violent de tip accidental se poate produce în anumite circumstanțe:
❖ Nașterea sau expulzia grăbită;
❖ Lipsa asi stenței sau calitatea scăzută a acesteia;
❖ Sufocarea accidentală;
❖ Hemoragia.
În timpul travaliului scurt lipsesc modificările craniului fetal. Simptomele unei nașteri
sunt mai evidente dacă se produc la o naștere primipară precipitată.
Printr -o cădere de la 25-40 cm și o greutate ce depaste 0,5 kg, cordonul ombilical se
rupe, producadu -se o hemoragie minimă (mai gravă la copiii debili sau cei cu probleme
respiratorii) și se lasă pruncul să cadă, de cele mai multe ori în cap, creând o mică leziune la
locul im pactului, formându -se un hematom pericranian. Dată fiind înălțimea mică, fracturile
sunt mai rare, datorită elasticității capului fetal. În unele cazuri, datorită expulziei pricipate,
femeia își pierde cunostiinta, aceasta neputând acorda primul ajutor, pr imele îngrijiri pruncului,
care poate muri de o hemoragie de tip plancetara sau poate fi asfixiat accidental datorită blocării
căilor respiratorii cu lichid amniotic, dacă nașterea precipitată s -a produc în poziție culcată, sau
cu sânge. În aceste cazuri, se pot constata excoriații sau echimoze, datorate leziunilor de
autosistare, în jurul gurii, pe buze, în jurul gâtului.
Decesul violent omisiv se produce prin neacordarea îngrijirilor necesare intenționată,
chiar după naștere, astfel:
❖ Dacă este lăsat în po ziția culcat pe abdomen, pruncul moare prin
sufocare;
❖ Dacă este expus prea mult la frig, chiar și la temperaturi de 8 -10
grade, datorită termoreglării deficitare și din cauzatermoperditiei

33
accentuate, pruncul moare;
❖ Dacă este privat de alimente mai mult de 6-8 ore, moare.
Decesul violent comisiv se produce prin degajarea pruncului prin înjunghierea, lovirea
etc. Decesul violent, prin lovirea craniului cu corpuri contondente, presupune apariția unor mai
multe leziuni, diferite, cuprinzând mai multe oase, aso ciate cu leziuni de tip endocraniene.
Analizarea se face după un diagnostic diferențial cu leziuni realizate prin traumatisme
obtetricale, bosa seroganuina și cefalohematom sau cu lacune de tip congenitale de osificare,
fracturi, fisuri obstetricale sau he moragii meningee spontane.
De cele mai multe ori, în cadrul modalităților infracțiunii de pruncucidere sunt întâlnite
asfixiile de tip mecanic prin blocarea căilor respiratorii, cu mâna sau lucruri moi, strangularea
cu membrele, înecare, compresie toraco -abdominala. Este diferită strangularea criminală de cea
naturală, care este produsă prin circulară de cordon. Aceasta ocupă toată circumferința gâtului,
care are o lărgime de aproximativ 5 -6 mm, se prelungește până la ombilic și este superficială,
nepergame ntata. Rănile de autosistare pot să fie diferențiate de strangulare, ele nefiind așa
profunde, nu așa extinse și poartă stigmatele tendinței de tractionare. În cazul precipitărilor
petrecute în toalete, decesul se produce prin cădere, urmat fiind de inceca re. Foarte rar întâlnite
sunt cazurile de otrăvire a pruncului prin alimentarea acestuia cu tot felul de toxice.

Infracțiunea de pruncucidere, în spiritul legii, este realizată, în realitate, în majoritatea
cazurilor, prin acte omisive, mai puțin prin act e comisive, la fel că nașterea în lichide de facere
cu sufocarea pruncului, abandonul în frig, îngrijirea precară oferită de către mamă din cauza
hemoragiei din cauze fiziologice sau din cauza șocului obstetrical etc. Unele cauze de tip omisiv
pot să țină de sarcină și, având în vederea starea clinică a mamei și se poate ajunge până la
eliminarea responsabilității (datorită șocului obstetrical, anemiei datorate de lehuzia imediată),
în comparație cu mijloacele comisive ce arată intenționalitatea mamei și es te ridicată problema
discernământului în legătură cu fapta. În comparație cu mijloacele omisive care pledează spre
pruncucidere ori chiar pentru absența ei, mijloacele comisive au pledat pentru fapta de omor
calificat, în special în situațiile cu extremă v iolență, precum îngroparea la o adancide de 15 cm
a unui nou -născut, acesta supraviețuind 15 ore, decedând ulterior. În ceea ce privește nașterile
neasistate, cea care dă naștere poate fi pusă în situația în care nu poate acorda îngrijirile necesare

34
nou-născutului, aici fiind vorba de o omisiune de tip involuntar. În momentul când aceasta nu
acordă voit îngrijirile necesare nou -născutului, atunci se poate vorbi despre o omisiune
voluntară.
Dacă, pruncuciderea în decursul travaliului se produce prin asfixier e involuntară,
succesiv presării accidentale între coapse pe parcursul unei nașteri neasistate, secționarea gâtului
chiar după degajarea craniului exclude moartea pruncului de cauze legate strict de naștere și
atestă omorul. În alte situații, de sufocări m ecanice, traumatisme cranio -cerebrale multiple vor
apărea, precum fracturi alte craniului sau leziuni cerebrale în focar, nu difuze

35
Capitolul 3. Din practica judiciară penală

Despre infracțiunea de pruncucidere se vorbește în Tripartitul lui Werboczi,
incluzându -se în spectrul faptelor care se finalizau cu execuția autorului: “impotrica femeii care
și-a omorât în chip voit soțul, părintele său odrasla, ca și în cazul bărbaților care comit astfel de
infracțiuni, să se pronunțe pedeapsa capital ă”.38 Dacă pedepsele din Europa secolului XVI se
înăspresc din cauza schimbării atitudinii în ceea ce privește statutul copilului în societate,
Transilvania nu a fost o excepție.39
În secolul XVII, în cadrul unui proces ce a avut loc în Turda de azi, instan ță de judecată
ca o femeie ce și -a ucis gemenii nou -născuți urma “să moară printr -o moarte cumplită, să fie
îngropată de vie”.40 Vicecomitele de Alba Iulia a adoptat aceeași metodă în 1642 pentru o femeie
ce și -a aruncat nou -născutul în latrina casei, nou -născut rezultat dintr -o relație interzisă.
Sancțiunile erau diferite în fiecare comitat. Având în vederea acestea, chiar dacă existau proble
încriminatoare, la scaunul Cluj, în secolul XVII, s -a preferat adoptarea pedepselor corporale sau
exilul în locul pe depsei capitale. De exemplu, cazul din 1585, în care nou -născutul fetei lui Kiss
Gaspar, nou -născut descoperit mort în toaleta casei. Fiica lui Gaspar nu și -a mărturisit vina, așa
cum au făcut și slujnicele, în 1593, scăpând de pedeapsa capitală.
Studiu de caz

Inculpata, având vârsta de 20 ani, locuia în județul Neamț, împreună cu iubitul și
părinții acestuia. Iubitul era plecat de aproximativ 1 an, în Italia, la muncă. Inculpata a rămas
gravidă, însă nu a spus nimănui acest lucru, cu toate că lumea și -a dat seama, iar atunci când a

38 Kolosvári Sándor, Ovári Kelemen, Magyar Törvénytár. Werbőczi István Hármaskönyve , note
explicative de Markus Dezső, vol. I, Budapest, Franklin -Társulat, 1897 , p. 145.
39 Páko László, „Scurte vieți omenești. Pruncucideri din Cl uj la sfârșitul secolului al XVI -lea”, în
Anuarul Școlii Doctorale „Istorie. Civilizație. Cultură.” , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,
2005 , p. 205 -206.
40 Ibidem .

36
fost întrebată de socri și părinți dacă este însărcinată, a negat.
În dimineața de 22.10.2009, pe motiv că se simțea rău, aceasta a mers la WC -ul aflat
în spatele casei unde a dat naștere unui copil de sex masculin pe care la ar uncat ulterior în WC.
Întoarsă în casă, s -a așezat pe pat. Martora a observat sângele din zona WC -ului, întrebând -o pe
inculpata ce s -a întâmplat. Martora a anunțat medicul satului, pentru că inculpata suferea de
hemoragie și nu se simțea bine. Medicul i -a acordat îngrijirile necesare, fiind ulterior
transportată la un spital din apropiere. Organele de anchetă ajunse la fața locului au scos corpul
bebelușului din WC, constatând că este decedat.
Serviciul de Medicină Legală Neamț a întocmit un raport de cons tatare medico -legală
de necropsie, rezultând faptul că nou -născutul fusese născut la termen, trainic, iar moartea
acestuia a fost una violente, cauza fiind o hemoragie meningo -cerebrala în urma unui
politraumatism cranio -cerebral și toracic cu răni toracce penetrante și hemotorax minim
succesiv. Ranice traumatice sesizate se puteauproduce doar prin lovirea cu și de corpuri tari și
mijloace contondente pe parcursul unei nașteri autoasistate și au legătură directă cu cauza
decesului.
Inculpata a fost supusă u nui examen medico -legal în data de 11.11.2009, aflându -se că
starea ei fiziologică de luhuzie îndepărtată, consecință a unui nașteri la termen a unui făt de sex
masculin. Aceasta a declarat că în dimineața din 22.10.2009 s -a dus la WC și a născut fără să
observe, nou -născutul căzând în WC fără să fie atins sau lezat de aceasta.
Conform articolului 177 din Codul Penal, pruncuciderea constă în omorârea nou –
născutului, faptă săvârșită de către mama aflată într -o stare de tulburare psihică din cauza
procesului nașterii.
Vinovăția inculpatei în săvârșirea pruncuciderii este dovedită de următoarele probe:
❖ Procesul verbal de cercetare la fața locului datat în 22.10.2009, consemnează
faptul că în WC -ul din spatele casei martorei a fost descoperit un făt decedat,
cordonul ombilical fiindui rupt, iar în casa martorei a fost găsită îmbrăcăminte,
care prezenta urme brun -roșcate, care aparținea inculpatei;
❖ Declarația martorei, în casa căreia inculpata locuia de aproximativ 2 ani, care

37
și-a dat seama că inculpata era gravi dă, ca inculpata a refuzat să confirme
situația în care se afla și că în dimineața de 22.10.2009, a găsit -o pe inculpată
în pat, simțindu -se rău și relatându -i că, fără să -și dea seama a născut, nou –
născutul căzând în WC;
❖ Declarația martorei, mama inculpat ei relatând că a observat sarcina inculpatei,
propunându -I să meargă la medic, inculpata refuzând și că, în data de
22.10.2009 a fost anunțată de soacra inculpatei că aceasta a “pierdut sarcină în
WC”;
❖ Declarațiile martorei, care a relatat că inculpata ur ma să se căsătorească, viitorul
soț fiind fratele martorei, că a auzit că inculpata ar fi gravidă, dar aceasta a
refuzat să confirme, că în data de 22.10.2009, mama ei a sunat -o și a chemat -o
acasă, că a găsit -o pe inculpată în pat, într -o stare rea, iar l a apariția organelor
de poliție a observat fătul și petele de sânge din exteriorul și interiorul WC -ului;
❖ Declarațiile inculpatei, care a relatat că în 22.10.2009, pentru că se simțea rău,
a mers la WC -ul din spatele casei și, fără să își dea seama, a născ ut, nou –
născutul căzând în WC.
Cu toate că a negat și a susținut că nu a atins nou -născutul, raportul de constatare
medico -legală de necropsie înfăptuit de Serviciul de Medicină Legală Neamț a concluzionat că
leziunile de descoperite pe corpul nou -născutul ui au fost produse prin lovire cu mijloace
contondente și anume unghii, în timpul travaliului în condițiile unei nașteri de tip autoasistata.
Traumatismul cranio -cerebral putea fi produs în pe parcursul travaliului, dar și în urma căderii.
Din asta rezultă că inculpata a facilitat extragerea fătului din corpul ei, conștientă fiind că naște,
după care l -a aruncat în WC.
În urma expertizei medico -legale psihiatrice, efectuată de Serviciul Județean de
Medicină Legală Neamț, s -a constatat că inculpata suferea d e tulburare de personalitate instabil
emoțională, intelect liminar, sindrom anemic și lehuzie îndepărtată. Serviciul de Medicină
Legală a Județului Neamț a mai precizat și faptul că la data nașterii, inculpata a suferit de reacție
acută de stres, cunoscută și ca stare de tulburare pricinuită de naștere.
Prin consolidarea probelor rezultă faptul că incultata știa că este gravidă, iar în data de

38
22.10.2009 a născut, aruncând nou -născutul în WC. Fapta inculpatei, aflată într -o stare de
tulburare psihică datori tă nașterii, de a -și omorî nou -născutul, îndeplinește elementele
componente ale infracțiunii de pruncucidere, infracțiune prevăzută la art. 177 în Codul Penal.
La individualizarea judiciară a sentinței ce a fost aplicata inculpatei, se vor avea în
vedere c riteriile scontate de articolul 72 din Codul Penal, și anume: gravitatea faptei, obiectul
juridic special al faptei, rezidând în relațiile sociale cu vedere la dreptul la viață, modul și
împrejurările în care a fost săvârșită fapta, consecințele – decesul unui nou -născut, dar și
motivele personale ale inculpatei. În vârstă de 20 de ani, fără antecedente penale, nivel scăzut
de școlarizare și faptul că nu realizează cât de gravă este fapta comisă. Inculpata a comis fapta
pe fondul stării de tulburare psihică datorată nașterii și, probabil pentru a ascunde, în continuare,
faptul că a fost gravidă, fiindu -i jenă de acea stare de fapt.
Instanța a dat o sentință de 3 ani de închisoare și va dispune suspendarea condiționată
a efectuării pedepsei, fiind îndeplinite cerințele scontate de art. 81 din Codul Penal. Inculpata
este la prima abatere, este tânără și are dreptul de a i se acorda șansa să se îndrepte și a -și
continua viața fără a fi încarcerată. Aceasta este sprijinită de comunitate și familie, nefiind
margin alizată, îi este oferit un spațiu unde să locuiască, nu este criticată pentru fapta sa, lucruri
ce reies din referatul de eveluare realizat de Serviciul de Probațiune de la lângă Tribunalul
Neamț.
Instanța de judecată a dispus suspendarea condiționată a co ndamnării aplicate
inculpate, constând în interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64, lit. a) din Codul Penal.

39
Concluzii

Atât în ceea ce privește practica judiciară, cât și în teorie, linia dintre infracțiunea de
omor și inractiunea de pru ncucidere este o chestiune discutabilă, ambele fapte având nou –
născutul ca victimă. Dacă, pe de o parte, în ceea ce privește pruncuciderea, se vorbește de faptul
că mama este impulsionată de a -și omorî pruncul din cauza unei stări de tulburare psihică
datorată nașterii, când este vorba de omorul calificat, mama nu se află sub nici o astfel de stare
și, tocmai din această cauză, demarcarea între cele două fapte se realizează cu greu, fiind foarte
importantă, deoarece pedeapsa pentru infracțiunea de pruncuci dere este între 2 -7 ani, iar pentru
infracțiunea de omor calificat între 15 -25 ani sau încarcerare pe viață.
În majoritatea cazurilor de pruncucidere, inculpatele invocă de cele mai multe ori drept
motive pentru care au comis fapta teamă față de părinți, d e soț, rușinea la care pot fi supuse,
starea materială precară sau starea psihică cauza de eforturile la care este supusă pe parcursul
nașterii sau chiar motive instinctive, ele gândindu -se în timpul sarcinii la cantitatea de probleme
pe care le -a va aduce un copil, la reacția societății și acționează lăsându -se conduse de instinc.
Dacă gândirea ne deosebește de animale, instinctul este ceea ce ne leagă, punctul
comun. Trebuie observat că o circumstanță atenuantă este o alcătuie lipsa inteligenței. Metodele
prin care se descoperă lipsa ei sunt cu sprijinul psihologilor, a psihiatrilor, părerea lor fiind
importantă în instanță.
William Stern și Edouard Claparede susțin faptul că inteligentă este adaptarea mentală
când vine vorba de împrejurări noi. În viziun ea lui Claparede, cea mai mică tatonare empirică
este primul semn al inteligenței. Să schițezi psihologia inteligenței semnifică dezvoltarea ei
iarăși, indicând în ce modalitate duce aceasta la echilibrul redat. Societatea și factorii sociali se
numără pri n factorii influenți în ceea ce privește inteligența, dezvoltarea acesteia.
În ceea ce privește impactul infracțiunii de pruncucidere având în vedere securitatea,
efectul acesteia se vor regăsi în majoritatea sectoarele securității, problemele putând fi re zolvate
prin programe sociale bine puse la punct, campanii de prevenire a pruncuciderii care să

40
transmită mesaje cât mai clare, ridicarea nivelului de școlarizare, educarea de mici pentru
prevenirea acestei infracțiuni și nu numai, legi cât mai clare și n u în ultimul rând, schimbarea
mentalității oamenilor în ceea ce privește această infracțiune, incercareade a -I face să înțeleagă
faptul că este greșit atât din punct de vedere legal, dar mai important, este greșit din punct de
vedere moral.

41
Bibliografie

Bibliografie principal ă
• A., Boroi , Drept Penal. Partea specială – conform noului Cod penal, Ediția 2 , Ed.
C.H.Beck, București, 2014.
• A., Zarafiu, Procedură penală. Partea generală.Partea specială , Ed. C.H, Beck,
București, 2014.
• Alexandru Boroi, „Infracțiuni contra vieții” , Editura All Beck, București, 1999.
• Alexandru Boroi, „Infracțiuni contra vieții” , Editura Național, București, 1996.
• Alexandru Boroi, „Pruncuciderea și Uciderea din culpă” Editura MI., București,
1992.
• Art.177, Legea 301 / 2004 Codul penal, astfel cum aceasta a fost rectificată și ulterior
modificată (în ce privește intrarea în vigoare) prin O.U.G.nr. 50/ 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 266 din 30.06.2006.
• Codul penal, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr 9/2009 publicată in
M.Of.nr.105 din 20.02.2009 actualizat la 5.03.2009, Colecția La Zi, Editura C.H.Beck,
București.
• Codul penal, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr.278/2006 pentru modificarea
și completarea Codului penal, prec um și pentru modificarea și completarea altor legi,
actualizat la 15.07.2006, Colecția La Zi, Editura C.H.Beck, București.
• D. Lupascu , Noul cod de procedură penală, Ed.Universul Juridic, București, 2015.
• D. Lupascu, Prezentare comparativă. Noul și vechiul Cod penal ., Ed. Universul
Juridic, București, 2014.
• E. Stancu, Tratat de criminalistică , ediția a V -a rezăzută și adăugită, Ed. Universul
Juridic, Bucrești, 2010.
• F.Medeșan, E.Dumitru, „Copilul nou născut ” , Editura Medicală, București, 1961.
• Ion Eugen Sa ndu , „Metodica cercetării infracțiunii de pruncucidere ”, în „Curs de
criminalistică” , vol. III, Academia de poliție A.I.Cuza, București.
• M. Udroiu, Fișe de Drept Penal. Partea specială, Noul Cod Penal , Ed. Universul
Juridic, București, 2014.
• Martino Bern ard, „Bebelușul este o persoană. Povestea minunată a nou născutului ” ,

42
Editura Humanitas, București, 2002.
• Muraru, E.S. Tănăsescu (coord.), Constituția României.Comentariu pe articole , Ed.
C.H.Beck, București, 2008.
• N. Drugescu, „Pruncuciderea” , în Medicin ă Legală, Editura Teora, București, 1992.
• V. Cioclei, Drept Penal.Partea specială – Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni
contra patrimoniului , Ed. C.H. Beck, București, 2013.
• V.Drăgan, „Pruncuciderea din punct de vedere juridic și medico -legal ” , Timișoara,
1932.
• Valentin Iftenie, Dan Dermengiu, Medicina legala, Editura C.H.Beck, București,2009.
• Vasile Bercheșan, Ion -Eugen Sandu, „Cercetarea infracțiunii de pruncucidere”, în
„Tratat de metodică criminalistică” , Editura Carpați, Craiova, 1994.
• Vladimi r Beliș, „Curs de medicină legală” ,Editura Teora, București, 1992.

Bibliografie secundar ă
• Harald Jung, Mihai Ardeleanu, „ Expertiza medico -legală psihiatrică în pruncucidere” ,
în R.R.D.nr.10/2002.
• Horia Diaconescu , „ Infracțiunea de pruncucidere și parti cipație penală în cazul
acesteia” , în ˝Dreptul˝ nr.11/2000.
• http://www.notiunidedrept.ro/punerea -in-miscare -a-actiunii -penale accesat la data de
24.04.2018
• M.C Munteanu , „ Discuții privind sintagma ˝imediat după naștere˝ în cazul infracțiunii
de pruncucid ere”, în Revista Dreptul, anul X, seria a -III-a nr.4/ 1999.
• Sentință penală 1 48/P din 10.08.2010