Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [629138]

1

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 2
Capitolul I: Medii de dezvoltare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1.1. Atom ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
1.2. XAMPP ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.3. SourceTree ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
Capitolul I I: Limbaje de programare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
2.1. HTML ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
2.2. Cascading Style Sheets (CSS) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10

2

Introducere

Ascensiunea internetului în viața de zi cu zi este corelată în mare măsură de istoria sa ca un
mediu vizual. Ca multe alte sistem e informatice, a fost nevoie de o interfața grafică pentru a face
populația să înțeleagă potențialul internetului. Calculatorul personal nu ar fi ajuns în casele
fiecăruia fără apariția monitorului, chiar și-așa nu a fost folosit la scară largă până când fo ile de
calcul electronice, procesoarele de cuvinte și jocurile video nu au început sa atragă utilizatori.
De asemenea, utilizatorii nu au început să navigheze pe internet decât după apariția
browserelor web , la începutul anilor 1990. Ideea internetului a e xistat, într -o formă sau alta, cu
jumătate de secol înainte de a deveni un bun comun. Conceput în anii 1980, World Wide Web -ul
a dobândit o atracți e semnificativă odată cu introducerea browserului Mosaic în 1993. Puțin timp
mai târziu, companiile au începu t să recunoască potențialul comercial al webului iar
infrastructura network a crescut pentru a se acomoda cu ceea ce s -a dovedit un flux masiv de
activitate online. Apoi t ehnologia a crescut ș i explodat, iar supraviețuitorii (Google, Amazon,
etc.) au pleca t, în doar un deceniu, de la a fi simpli influențatori ai tehnologiei, la a deveni
corporații uriașe .
În 1989, Tim Berners -Lee a introdus conceptul său pentru o platformă ce ar fi putut facilita
colaborarea între cercetători i ce se aflau în părți diferite ale lumii. Aceasta a dus la inventarea
HTML -ului în 1990, ce a devenit temelia fundamentală a world wide webului, și rămâne la baza
codării și infrastructurii web. Standardul a permis abilitatea de a organiza pagini web ce pot fi
înțelese și cu care se poate interacționa prin mai multe rețele interconectate. Internetul era deja

3
folosit sub o anumită formă până în acest moment, prin folosirea primelor rețele WAN în 1965 și
rețelelor locale (LAN) în jurul anilor 1983. Dar prin legarea tuturor acestor tehno logii cu
modelul lui Berners -Lee, webul modern a luat naștere .
În timp ce world wide webul creștea, între 1995 -2000 un grup de companii au început să se
orienteze spre web. Investitorii au început să aloce bani în orice avea legătură cu webul; în cele
mai multe cazuri, dacă o companie era vazută pe web, vânzările creșteau considerabil. Aceasta a
marcat cea mai semnificativă creștere economică a internetului de la apariția world wide webului
și prima tranziție , nu doar în ceea ce privește dezvoltarea web, d ar și in ceea ce înseamnă a fi
web developer. În loc de a construi fiecare pagină manual, acestea au început să fie generate
dinamic în Perl, PHP sau VBScript sprijinindu -se pe baze de date relaționale (MySQL a devenit
open -source în 2000).
În această peri oadă, uneltele fundamentale precum limbajele de programare, serverele web și
bazele de date s -au maturizat, iar evoluția rapidă a acestora reprezintă un exemplu bun pentru
cum s -a schimbat web developmentul. Apariția framework -urilor ilustrează un alt pas în
schimbările survenite dezvoltării web. Acestea fluidizează dezvoltarea aplicațiilor prin
automatizarea diferitelor modele necesare pentru un anumit scop . Framework -urile adaugă o
structură codului, determinând developerul sa scrie mai bine și mai lizibi l, optimizând
dezvoltarea aplicațiilor web prin folosirea diferitelor unelte. Ele separă regulile activității
utilizatorului de logica serverului și elementele interfeței vizuale, conținând numeroase clase ce
scurtează timpul de dezvoltare al aplicațiilor web complexe.
(v1) Webul se schimbă constant. Oricare ar fi ultima sau cea mai important ă tehnologie ce
definește webul în prezent, aceasta va fi mereu înlocuită de altceva și mai mare, mai rapid și mai
bun. Webul nu rămân e neschimbat, ca și oricare altă știință este într -o continuă evoluție. Dacă la
început webul era reprezentat doar pe desk top, puțini au anticipat că telefoanele mobile, tabletele
și orice aplicație va prelua informațiile de pe web și le va afișa în propriul format.
(v2) În cele ce urme ază, va fi ilustrată construirea unei aplicații web utilizând frameworkul
PHP Yii2, aplicaț ie ce automatizează procesul prin care studenții facultății Lucian Blaga pot
pleca spre alte facultăți cu care există contracte Erasmus, sau procesul prin care stundenții altor
facultății pot aplica spre venirea la facultatea Lucian Blaga prin burse Erasmu s….

4
TO BE CONTINUED

Capitolul I: Medii de dezvoltare
1.1. Atom

Un mediu de dezvoltare este un mediu care automatizează rutinele implicate în ciclul de
dezvoltare software. Mediile de dezvoltare sunt construite pentru a funcționa cu platforme
specifice de aplicații și pentru a elimina barierele implicate în ciclul de dezvoltare software.
Acestea sunt folosite de echipe de dezvoltare pentru a crea noi aplicații, pagini web, s au servicii
și ajută cu furnizarea unei singure unelte c are are integrată caracteristici precum compilarea,
editarea sau depanarea codului sursă, precum și completarea inteligentă a acestuia.
Am folosit Atom ca mediu de dezvoltare deoarece este un editor o pen source1 care
cuprinde toate elementele necesare pentru dezvoltare. Completare automată, file multiple,
numărul liniilor, suportul unui număr mare de fișiere, caracteristici de căutare și înlocuire
automată, etc. Atom este o aplicație desktop construită prin JavaScript, CSS și Node.js. Tot ce
aparține de aceasta platformă poate fi personalizat. Există metode interne de personalizare
(interfață, scurtături, alegerea spațierii, etc.) dar Atom se bazează pe un nivel extins de
posibilități prin pachete si te me. Asta înseamnă că, dacă ceva lipsește platformei, se poate căuta o
temă sau un pachet ce va implementa acea necesitate .
Consider că Atom poate satisface aproape toate nevoile utile programării, păstrând
nucleul simplu, ușor de folosit și eficient.

1 Termenul „ cu sursă deschisă ” (en: open source ) descrie practica de a produce sau dezvolta anumite produse finite,
permițând accesul utilizatorilor să acționeze liber asupra procesului de producție sau dezvoltare. [sursa: Wikipedia]

5

1.2. XAMPP

XAMPP este un server web gratuit, open source și cross -platform2 dezvoltat de Apache
Friends. Numele vine de la cross -platform (X), Apache (A – o aplicație a serverului), MySQL
(M – baza de date), PHP (P – limbajul de programare) și Perl (P) , toate acestea fiind incluse într –
un singur program pentru o implementare și configurare rapidă și ușoară a unui server local.
În principiu, XAMPP a fost proiectat pentru dezvoltatori pentru a facilita instalarea locală
a unui server utilizat pentru apli cațiile web pe care le dezvoltă. Instalarea implicită include și
unele aplicații PHP precum OpenSSL, unele librării grafice precum GD, unele pachete de baze
de date precum SQLite și PhpMyAdmin pentru administrarea acestora printr -un browser.
XAMPP furnine ază un p anou de control ușor de folosit care permite pornirea sau oprirea unor
module (precum Apache, MySQL, Filezilla ), vizualizarea numerelor porturilor,
editarea/configuarea fișierelor, etc. În fișierul htdocs se pot crea diferite directoare, separate p rin
nume, unde pot fi puse toate proiectele realizate, accesarea lor făcându -se din browser accesând:
http://localhost/numele_directorului_din_htdocs sau
http://127.0.0.1/numele_directorului_din_htdocs .
XAMPP cuprinde, într -un singur pachet, cele mai uzuale tehnologii folosite pentru
dezvoltarea web . Conținutul, mărimea redusă și portabilitatea îl face să fie o unealtă ideală
pentru proiectarea și testarea unor aplicații web în PHP sau MySQL.

2 Termenul „multiplatformă” (en: cross -platform ) înseamnă că programul respectiv este produs în mai multe
variante, fiecare putând fi utilizată în mod specific pe câte o platformă hardware sau sistem de operare anume.
[sursa: Wikipedia]

6

1.3. SourceTree

Git este un sistem distribuit de gestionare al codului, gratis și open source ce permite unei
echipe de dezvoltatori s ă lucreze împreună, folosind aceleași fișiere. Acesta a jută în procesul în
urma căruia mai multe persoane editează aceleași fișiere .
Git folosește un server central pentru stocarea fișierelor și oferă posibilitatea colaborării
dintre dezvoltatori . Lucrează cu un singur loc de depozitare al datelor pe care utilizatorii îl pot
accesa direct prin serverul central. Astfel, fiecare persoană are o copie locală sau o „ clonă ” a
depozitului principal , fapt ilustrat prin Fig. 1.

Fig. 1 Funționalitate Git

După cum se poate observa în diagramă, fiecare programator menține un depozit local ,
propriu, care e ste de fapt o copie sau clonă a depozitului central. Există opțiunile de „ commit ” și
„update ” asupra depozitului lo cal, fără a exista interferențe cu celelalte persoane. Dezvoltatorii

7
își pot actualiza depozitul local cu date noi din serverul central printr -o operațiune numită „ pull”
și pot efectua schimbări asupra depozitului principal prin comanda „ push ”, care îl va actualiza cu
datele locale.
SourceTree reprezintă o interfață destinată utilizatorilor pentru a evita scriere comenzilor
în linie de comandă . Beneficiul principal adus de aces t program îl reprezintă faptul că se poate
vizualiza mai ușor procesul de lucru prin Git și totodată îl face mai simplu de gestionat când este
vorba de proiecte mari. Una din tre cele mai importante opțiuni oferite de SourceTree este
istoricul, secțiune ce afișeaz ă în ordine cronologică modificările/actualizările efectuate asupra
depozitului principal.

8
Capitolul II: Limbaje de programare
2.1. HTML

HTML este un limbaj conceput pentru a permite crearea de site -uri web , ce pot fi
vizualizate apoi de oricine este conectat la internet. Acesta este într -o actualizare și evoluție
constantă pentru a îndeplini cerințele audienței internetului, aflată într -o creștere permanentă .
Fiind sub controlul W3C (World Wide Web Consortium ), consorțiul internaționa l ce are
ca scop dezvoltarea de standarde web, definiția HTML este HyperText Markup Language:
– HyperText este metoda prin care se realizează deplasarea pe web, prin accesarea unor
texte speciale numite hyperlin ks ce permit mutarea pe urmatoarea pagină. Faptul că este
inclus termenul „ hyper ” înseamnă că nu există linearitate, adică se poate deplasa oriunde
pe internet, neexistând o anumite ordine.
– Markup este acțiunea pe care tag -urile HTML le au asupra textului din interiorul lor.
HTML este format din mai multe comenzi scrise într -un fișier -text de căt re dezvoltatorul web ,
acestea fiind tag -urile. Textul este apoi salvat ca un fișier html și previzualizat într -un browser,
care va citi fi șierul și va traduce textul într -o formă vizibilă. Pentru a crea pagini HTML se poate
folosi ori un editor de text simplu ( exemplu: N otepad ), ori editoare grafice evoluate ( exemplu:
Dreamviwer ).
Tag-urile sunt cele ce separă textul normal de codul HTML. Ele permit încărcarea de
imagini sau crearea de tabele, prin a indica browserului ce să redea pe pagină. Diferite tag -uri
realizează funcții diferite, tag -urile în sine nefiind afișate pe pagina web, doar efectul acestora.
Cele mai simple tag -uri nu fac decât sa aplice diferite formate unor texte, după cum se poate
vedea în Fig. 2.

<b>Partea aceasta va fi îngroșată </b>, iar aceas ta nu.
Fig. 2 Exemplu de tag HTML

9
În exemplul de mai sus, t ag-ul <b> a fost folosit în jurul anumitor c uvinte, efectul
acestuia va fi reprezentat de faptul c ă text ul va apărea scris îngroșat pe un browser.
Odată cu apariția HTML, companiil e au început să creeze browsere și în timp ce au
câștigat popularitate s-a dat nașter e unei rivalități între acestea , începând și -așa numitul „ război
al browserul ”. În ideea de a implementa mai multe funcționalități unele față de altele,
dezvoltatorii browserelor au început să inventeze elemente HTML ce funcționau doar pe pr opriul
browser. Câteva exemplu sunt tag -urile <marquee >…</marquee > ce ini țial funcționau doar pe
Internet Explorer, sau <blink>…</blink > care funcționează pe browsere de t ip Gecko, precum
Firefox.
Un efect secundar al acestei competiții a reprezentat faptul că HTML a devenit divizat,
iar dezvoltatorii ș i-au dat seama ca pag inile lor we b arată bine doar pe un browser , prin urmare
devenind dificil și cu mult timp pierdut pentru a -l face sa fie afișat uniform un număr mai mare
de browsere . Între timp, o organizație cunoscută sub numele de World Wide Web Consortium
(W3C ) lucra în mo d constant la un mod de a standardiza HTML. Câteva recomandări au fost
publicate la finele anilor 1990, care au reprezentat v ersiunile oficiale ale HTML și au asigurat o
refer ință vastă pentru dezvoltatorii de pagini web. Astfel a luat naștere HTML 2.0 în Septembrie
1995, HTML 3.2 în Ianuarie 1997 și HTML 4.0 în Decembrie 199 9.
Din moment ce XHTML 2.0 a început sa arate plictisitor și nerealist, a devenit destul de
clar faptul că era nevoie de o nou ă abordare. În acest timp, un grup de programatori web și
scriitori de specificații web au început sa dezvolte ceva pe cont propriu, pe lângă procedurile
uzuale ale W3C. Acest grup s -a numit Web Hypertext Application Tech nology Working Group
(WHATWG ). După multe cercetări , W3C a decis ca HTML a rămas viitorul dezvoltării web și
astfel, în octombrie 2011 a apărut a cincea revizuire a standardului HMTL.
HTML5 a îmbunătățit limbajul aducând un sprijin considerabil pentru cele mai r ecente
apariții multimedia . Acesta a fost proiectat pentru web, atât pentru prezent , cât și pentru viitor .
Specificațiile actuale vor rămâne prezente mulți ani, motiv pentru care procesul de dezvoltarea
este relativ lent în acest moment.

10
2.2. Cascading Style Sheets ( CSS)

Cascading Style Sheets (CSS – fișiere de stil cascadate ) este un standard folosit pentru a
descrie aspectul elementelor și pentru formatarea elementelor scrise într-un fișier HTML. CSS
este folosit în dezvoltarea web și este proiectat pentru a permite separarea conținutului fișierelor
de prezentarea acestora pe web , inclusiv elemente precum culori sau fonturi . Acesta oferă o
caracteristică suplimentară pentru HTML, fiind folosit, în general , pentru a schimba stilul
paginilor web și a interfeței utilizatorilor. De asemenea, poate fi folosit cu orice tip de fișiere
XML, inclusiv XML simplu, SVG sau XUL.
În timp ce rivalitatea dintre browsere, am intită în subcapito lul trecut, era într -o continua
creștere , dezvoltarea diferitelor pagini web se afla ș i ea în plină ascensiune. O problemă a
intervenit în momentul în care resursele (codul sursă al programului, RAM -ul de pe calculatorul
utilizatorilor ) necesare pentru a folosi un browser însumau, în unele cazuri, resursele necesare
tuturor celorlalte aplicații . Pentru a remedia acest ă situație , W3C a venit cu o nouă formă de
HTML prin care s -a permis re-ordonarea world wide web -ului, prin înlocuirea el ementelor de
prezentare precum fonturile cu o nouă st ructură, CSS.
CSS acordă posibilitatea site-urilor web, dezvoltatorilor de site -uri web cât și
utilizatorilor să dețină mai mult control as upra paginilor ce sunt afișate. Prin CSS, dezvol tatorii și
utilizatorii pot crea fișiere de stil ce definesc cum diferite elemente, precum meniurile sau
linkurile, se pot manifesta în diferite condiții . Termenul „ cascadat ” derivă din faptul că mai
multe fișiere de stil pot fi aplicate unei singure pagini web. Folosind acest limbaj , se poate indica
o mai bună organizare și prezentare a codului HTML, paginile pot fi realizate responsive3,
realizând proiectul potrivit indiferent de dim ensiunea dispozitivului de afiș are.
În mod normal, stilurile sunt defi nite într -un fișier cu extensia .css. Există 3 metode de a
insera codul CSS , fiecare mod fiind reprezentat în Fig. 3.

3 Termenul de „web design personalizat ” (en: responsive web design ) este o filozofie de design și dezvoltare
destinată adaptării apariției de pagini web pentru dispozitivul tuilizat pentru vizualizare . [sursa: Wikipedia ]

11

Fig 3 Exemple CSS

CSS3 a fost o actualizare a standardului care a adus atribute noi ce ajut ă la dezvoltarea de
noi concepte în webdesign4, producând un plus considerabil în dezvoltarea acestei activități.
CSS3 este folosit alături de HTML și JavaS cript în cele mai multe site -uri web pentru a crea o
interfață destinată utilizatorilor pentru aplicații web sau pentru multe aplicații ale telefoanelor
mobile.

4 Termenul de „web design ” (en: web design ) definește în general realizarea de situri web, de la momentul
conce perii structurii și interfeței graf ice până la finalizarea programării și introducerea propriu -zisă a datelor care
alcătuiesc conținutul sitului – imagini, text, fișiere și alte elemente . [sursa: Wikipedia ]

12
3.3. JavaScript

4. Laravel
Laravel este un framework pentru dezvoltarea aplicațiilor web, cu ajutorul căruia se pot
personaliza pagini web rapid și cu ușurință. Urmărește arhitectura Model – View – Controller
ceea ce îl face o componentă vitală în dezvoltarea de aplicații web . Acesta încearcă să ușureze
dezvoltarea de aplicații prin a reduce anumite sarcini folosite în majoritatea proiectelor web,

13
sarcini precum autentificarea, rutare a, gestionare a de fișiere și operații cu baze de date . Acesta a
imbunătățit exponențial experiența dezvoltării web în limbajul PHP.
Acest framework a crescut în popularitate în ultimii 5 ani cu ajutorul ultimelor versiuni ,
unul dintre principalele motive fiind ușurința sintaxei. Are o arhitectură unică ce dă posibilitatea
dezvoltatorilor să creeze propria infrastructură specific ă aplicației ce o proiectează, lucru benefic
și esențial pentru proiecte mari , cum ar fi sistemele de gestionare a l conținutului.
Una din caracteristicile esențiale ale frameworkului este reprezentat de sistemul de rutare.
Acesta este ușor de folosit și ad uce mai multă flexibilitate și control asupra rutelor ce sunt
utilizate de aplicație. Un fișier este creat pentru a potrivi orice URL dorit. Majoritatea rutelor din
aplicație sunt definite î n fișierul app/routes.php. Permite crearea de adrese web pentru ru tele
numite. De asemenea, permite modificarea rutelor în viitor și le actualizează pe întregul site.
O parte importantă oferită de Laravel este testarea. Acesta rulează multe s pentru a se
asigura că modificările aduse nu produc erori neașteptate. Laravel este considerat ca fiind un
sistem foarte stabil datorită faptului că are la bază Symfony Framework. Pentru operații cu baze
de date este folosit Eloquent ORM (Object Relationa l Mapping) care substituie interogările SQL
(Standard Query Language) cu funcții PHP.

14

5. Arhitecturi aplicate
În primii ani al dezvoltărilor software, aplicațiile erau construite cu o logică complexă și cu un
UI neplăcut și complicat.La sfârșitul anilor ’70, designerii limbajului de programare Smalltalk au
dezvoltat o metodă diferită pentru arhitectura noilor apli cații: una care separă partea logică a
software -ului de elementele ce livrează interfața către utilizatori si aceptă instrucțiunile acestora.
Acel principiu al arhitecturii software – MVC, sau Model -View -Controller (Model -Vizualizare –
Controlor) – a devenit mai târziu modelul de proiectare pentru majoritatea aplicațiilor web și al
framework -urilor pe care se bazează acestea. Framework -urile PHP precum Yii, CodeIgniter,
CakePHP sau Laravel sunt gândite pentru a face construcția aplicațiilor cât mai ușor pe
arhitectura MVC. Această arhitectură stabilește legături bine definite între ceea ce se vede
(vizualizarea) și starea curentă a ceea ce se modelează (modelul), prin separarea funcționalității
afișării și a locului unde sunt păstrate datele.
Ideea generală a acestei structuri este de a împărții aplicația în trei module de bază: modelul,
vizualizarea și controller -ul.
1. Modelul

15
Modelul stă la baza aplicațiilor MVC. Este locul unde logica principală și obiectele ce constituie
funcționalitatea de bază sunt dezvoltate. Modelul este reprezentarea a tuturor cunoștințelor pe
care aplicația le depozitează. procesează și livrează utiliza torului final (deși particularitățile
livrării au loc altundeva).
Modelul poate fi, de exemplu, un modul ce interacționează cu o bază de date. Acesta gestionează
comportamentul fundamental al aplicației.Poate răspunde la cereri de date, instrucțiuni pentr u a
schimba starea datelor și pentru a notifica dezvoltatorii cand s -a efectuat o modificare a
datelor.Modelul nu are o funcționalitate proprie decât aceea de a fi o interfață între date și restul
programului.Se ocupă de date doar până la nivelul la care e ste nevoie ca acestea să fie stocate sau
restocate, dar în rest nu ia decizii proprii asupra lor.
2. View -ul (vizualizarea)
View -ul este locul unde datele furnizate de model sunt prezentate utilizatorului, sarcina acestuia
fiind aceea de a prezenta datele ace stuia.View -ul supraveghează elementele interfeței vizuale și
selectează, filtrează și aranjează informațiile primite de la model.
View -uri diferite pot prezenta informațiile în diverse feluri.Un exemplu evident al view -urilor
multiple îl reprezintă impleme ntarea afișării informațiilor pe un browser de pe desktop sau de pe
un telefon mobil.View -ul nu are o funcționalitate aparte, exceptând aceea de a trasnforma și
înfățișa datele în funcție de formatul de afișare. În alte cuvinte, view -ul se comportă ca o i nterfață
între afișare (ce poate fi un obiect fizic de afișare precum monitorul, tableta, etc. sau un simplu
document) și restul programului și nu are o funcționalitate asociată cu nimic altceva decât
afișarea datelor.

3. Controller -ul
Controller -ul reprezi ntă felul în care utilizatorul interacționează cu aplicația, este modulul de
bază care ia toate deciziile. Are toate informațiile relevante ale aplicației și interacționeaza cu
modelul și view -ul, poruncindu -le si pasând datele între ele în funcție de nevo i.
În mod normal, controller -ul preia cererile utilizatorilor din interfață (de obicei sub forma unor
cereri HTTP pentru aplicațiile web) iar apoi le trimite modelului, care preia și procesează datele

16
inainte de a le returna controller -ului. În final, cont roller -ul va folosi view -ul potrivit pentru a
afișa rezultatele utilizatorului.
Notă: există principii diferite de a implementa o arhitectură MVC, iar cele de mai sus reprezintă
un exemplu de bază al acestor principii și nu reflectă o implementare particul ară.
Un exemplu simplu al modelului MVC îl reprezintă un server web:
 Modelul este modulul ce interacționează cu baza de date;
 View -ul este modulul ce generează HTML -ul din date;
 Controller -ul conține toate celelalte funcționalități ale serverului (exemplu: decide ce
pagină să fie afișată, generează conținut dinamic, tratează sesiuni si datele cookie, etc.).
Acum vine întrebarea: nu toate serverele web fac exact acest lucru? Răspunsul este nu.Elementul
critic ce diferențiază modelul MVC de un model non -MVC î l reprezintă separarea dintre view și
controller. Acestea trebuie să fie două module complet separate și independente. Dacă controller –
ul ar produce direct HTML (ceea ce este extrem de obișnuit), atunci ar strica modelul MVC
deoarece nu s -ar mai face nicio abstracție între funcționalitatea controller -ului si ceea ce ar trebui
să afișeze aplicația.În alte cuvinte, controller -ul nu trebuie să știe că la ieșire este HTML, trebuie
să indiferent de ceea ce se întâmplă la ieșire.