PRACTICILE ANTICONCUREN ȚIALE ÎN UNIUNEA EUROPEANA . [629105]

2
MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAREA AFACERILOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

PRACTICILE ANTICONCUREN ȚIALE ÎN UNIUNEA EUROPEANA .
INTELEGERI SECRETE EXPLICITE . INVESTIGA ȚIILE DIRECTORATULUI
GENERAL PENTRU CONCUREN ȚA AL COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA
POLITICA ÎN DOMENIUL CARTELURILOR.

Coordonator Științific:
Lector univ. dr. Dobra Iulian Bogdan

Absolvent: [anonimizat]
2019

3
CUPRINS
CAPITOLUL I. CONCURE NȚA. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 6
1.1. Definirea Concurenței ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.1. Mecanismul relațiilor de concurență ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
1.3.Tipuri de Concuren ța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 8
1.3.1.Factorii care determina amploarea concuren ței . ………………………….. ………………………….. ………… 8
1.3.2 . Concuren ța loiala și neloiala. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
1.3.3. Concuren ța Perfecta și Imperfecta (Caracteristici ) . ………………………….. ………………………….. ….. 9
CAPITOLUL II. POLITI CA ÎN DOMENIUL CONCU RENȚEI ÎN ROMANIA SI UE . …………………… 13
2.1. Bazele politicii concuren ței în Romania ………………………….. ………………………….. …………………… 13
2.1.1. Evoluții în Domeniul Antitrust (cartelurile ) ………………………….. ………………………….. ………. 15
2.1.2. Situația prezenta din Perspectiva politicilor în domeniul Antitrust . ………………………….. …… 18
2.2. Principalele reglementari ale politici în Domeniul Concurentei în Uniunea Europeana …………… 19
2.2.1. Evoluția politici în Domeniul concurentei ………………………….. ………………………….. …………. 20
2.2.2. Prezentarea Politicilor în domeniul concurenței . ………………………….. ………………………….. … 25
CAPITOLUL III. PRACT ICI ANTICONCURENTIAL E . ………………………….. ………………………….. …… 28
3.1. CARTELURI ȘI RE NEGOCIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
3.1. COLUZIUNEA ȘI A CORDURILE ORIZONTALE . ………………………….. ………………………….. ……. 29
3.2. FACTORI CARE FA CILITEAZĂ ÎNȚELEGERI LE SECRETE (COLUZIUN EA). …………………… 30
3.2.2.Aspecte privind stabilirea prețurilor -reguli ,transparența și schimbul de informații. ………………. 33
3.3.Înțelegerii secrete explicite. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 34
3.3.1.Prezentarea Conceptului în literatura de specialitate. ………………………….. ………………………….. … 34
3.3.2. Teoria ,, patru sunt puțini șase sunt mulți ‟‟ -Modelul Selten ………………………….. ………………… 35
CAPITOLUL IV . INVES TIGATIIL E DIRECTORATULUI GEN ERAL PENTRU CONCUREN TA AL
COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA POLITICA ÎN DOMENIUL CARTELUR ILOR. …………….. 47
4.1. Metodologia cercetării și analiza datelor ………………………….. ………………………….. ………………………. 47
4.2. Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării ………………………….. ………………………….. ……………….. 48
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 55
ANEXA NR 1. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2
ANALIZA CELOR 159 DE CARTELURI INVESTIGAT E DE COMISIA EUROPEA NA ÎNCEPÂND
CU ANUL 1982 SI PANA IN 2019 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2

4
INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei abordate este prezentată și în Dicționarul de economie
politică1, care conține o tratare metaforică a concurenței, dar foarte ilustrativ ă: ,,concurența
reprezintă pentru lumea industrială ceea ce reprezintă soarele pentru lumea fizică‟‟.
Concurența stă la baza oricărei economii de piață, și pentru buna funcționare a economiei
fiecare țară are nevoie de o politică adecvată în domeniul concurenței și trebuie s ă înțeleagă rolul
Comisiei Europene în men ținerea func țional ă a economiei de pia ță. Trebuie s ă cunoasc ă
modalit ățile prin care acesta ac ționeaz ă și scopul aplic ării cu consecven ță a regulilor de
concuren ță, crearea și dezvoltarea unui mediu concuren țial care s ă protejeze consumatorii, încât
aceștia să poată beneficia de avantajele pe care le ofer ă o concuren ță corect ă.
Aplicarea legislației de către Co misia European ă, se face de la caz la caz ,folosind
metode și instrumente specifice .Trebuie specificat faptul c ă Comisia European ă este singura
instituție în momentul de fa ță cu competen țe de reglementare, investigație, decizie, sancționare
,formulare de avize ,recomandări și propuneri .
Gradul de cunoa ștere și aplicare al legisla ției în domeniul concuren țial este cu atât mai
important cu cât, într -o anumit ă măsură, firmele sunt cele care au grij ă să nu încalce legile.
De aceea, am considerat necesară efectuarea unei cercetări în rândul proceselor intentate
în ultimi 37 de ani de către Consiliul Concurentei UE împ otriva firmelor și/sau a agenților
economici care au încălcat legile sau care au fost suspecți de infracțiune, pentru a ajunge la
concluzii pertinente privind rolul instituției cu atribuții de informare, prevenire și sancționare a
comportamentului anticon curențial și pentru a avea oportunitatea de a cunoaște mai îndeaproape
și mai clar rolul pe care îl joaca Consiliul Concurentei în UE.
În lucrarea de fata , gradul de noutate îl constituie evidențierea modului prin care
Directoratul General pentru Concur ență, al Comisiei Europene, încearcă să păstreze o piață cu
concurenta corecta, si totodată mulțimea si mărimea cartelurilor formate de -a lungul celor 37 de
ani respectiv ani 1982 -2019, carteluri care de -a lungul anilor au fost sancționate, pentru
încălcar ea legislației.
De asemenea ,tot ca si grad de noutate sa făcut o analiza a Teoriei lui R.Selten (cu
referire la carteluri ) care spune foarte clar in volumul II din Decembrie 1973 , in Jurnalul
International de teorie a jocurilor ca ,,patru sunt putini si șase sunt mulți‟‟.
Obiectivele generale derivate din realizarea prezen tei lucrării, au fost de a identifica si

1 Dictionnaire de l'économie politique, 1852, p. 450. Disponibil:
http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k22411m/f3.item.zoom (accesat pe 23.0 3.2019).

5
reflecta cu ajutorul Comisiei Europene ,particularitățile cartelurilor formate la nivelul Uniuni
Europene în ultimii 37 de ani, respectiv 1982 -2019 .
Pentru realizarea acestei lucrării sa studiat si sa făcut o analiza a supra acordurilor dintre
anumite firme ,societăți sau inclusiv tari .Aceste acorduri sunt denumite si cartel si ele sunt
contrar regulilor de dreptul concurentei . Prin aceste acorduri se stabilesc modul de conlucrare pe
viitor in vederea atingerii scopurilor comune . In funcție de momentul in care s -au încheiat ,de
articolele încălcate, de obiectele de acti vitate si de mărimea lor cartelurile au fost sancționate de
către Comisia UE .Fiind ilegale ,aceste acorduri sunt in general secrete ,iar Comisia UE obține
foarte greu dovezi privind existenta lor. De-asemenea in anexa acestei lucrări se poate observa
cele 159 de carteluri formate ,respectiv 1925 de societăți care le -au format in decursul a 37 de
ani precum si identificarea articolelor încălcate si al Codurilor Caen .
Lucrarea de fa ță ,este structurat ă în patru capitole ,după cum urmează :
În primul capitol intitulat,, CONCUREN ȚA‟‟, s-a descris conceptul concuren ței, ceea ce
înseamnă ea de fapt pentru agenții economici, mecanismul și de cate feluri și tipuri o găsim pe
piețele concurențiale .
Al doilea capitol care se găsește sub denumirea de ,,POLITICA ÎN DOMENIUL
CONCURENȚEI ÎN ROMANIA SI UE‟‟ s-a prezentat bazele politici în domeniul concuren ței
,evoluția în domeniul cartelurilor ,istoricul concuren ței precum și principalele reglementari.
În capitolul trei numit ,,PRACTICILE ANTICONCUREN ȚIALE ‟‟ sunt evi dențiate
practicile anticoncurențiale în mod special cartelurile printre care și ,,Teoria lui Selten‟‟.
În cel de al patrulea capitol,, INVESTIGA ȚIILE DIRECTORATULUI GENERAL
PENTRU CONCUREN ȚA AL COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA POLITICA
CARTELURILOR‟‟ s-a făcut o analiza a procesel or intentate firmelor de către Comisie din
ultimi 37 de ani .

6
CAPITOLUL I . CONCURENȚA.

1.1. Definirea Concurenței

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române (i.e.DEX) 2, concurența
presupune:
1. ,,întrecere, rivalitate într -un domeniu de activitate”
2. ,,rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți,
monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, pentru clientelă și
pentru obținere a unor câștiguri cât mai mari”.
Conform Glosarului de termeni folosiți în politica de concurență a Uniunii
Europene elaborat de Consiliul Concurenței (2003)3, în ceea ce privește «concurența» regăsim
următoarele explicații:,,o situație pe piață, în care vânzătorii unui produs sau serviciu acționează
independent, pentru captarea clientelei, pentru a atinge un obiectiv comercial precis, adică un
anumit nivel al beneficiilor, al volumului de vânzări și/sau al cotei de piață. Această concurență
între întrepr inderi poate avea loc în domeniul prețurilor, calității, service -ului sau al unei
combinații între acestea, precum și în domeniul altor factori care pot prezenta importanță pentru
clienți. O concurență loială și nedistorsionată este piatra de temelie a eco nomiei de piață.
Comisia Europeană a fost învestită cu puterile necesare pentru a controla respectarea dreptului
comunitar al concurenței și pentru a determina aplicarea legislației concurenței de o manieră care
să garanteze existența unei concurențe efect ive pe piața internă.‟‟
În economie, definiția concuren ței se referă la momentul în care mai multe companii
private vin pe o piață pentru a -și oferi produsele sau serviciile unui grup de consumatori care
acționează independent și care integrează cererea. De asemenea, se referă la rivalitatea dintre
firmele care iau parte la o anumită piață, dezvoltând cele mai bune strategii cu scopul de a spori
profiturile, de a minimiza costurile și, astfel, de a putea concura în cele mai bune condiții cu
altecompaniidin sector.
Conceptul de concurență este un derivat logic al piețelor libere, în care puterea
decizională a bursei intră pe consumatori și pe evaluările pe care le fac asupra produselor care le
interesează.

2 Academia Română, Institutul de lingvistică «Iorgu Iordan», Dicționar explicativ al limbii române, ed. a
II-a, București, 1998, p. 208.
3 Site-ul Consiliului Concuren ței, http://www.competition.ro/documente/ro/GLOSARUETABEL.pdf
(accesat luna ianuarie 2019).

7
Unul dintre aspectele esențiale ale concurenței economice constă în libertatea oamenilor
de a produce și comercializa produsele pe care le doresc și cum le doresc. Aceasta duce la
generarea unui număr de concurenți pe baza preferințelor cumpărătorilor. Făr ă îndoială, ceea ce
ajunge să influențeze într -o piață cu concurență sunt prețurile. Acele afaceri care dau mai puțină
valoare elementelor lor și sunt dispuse să obțină un procent mai mic de profituri pentru vânzări
sunt, de obicei, cele care obțin mai mul t succes. Cu toate acestea, uneori se confruntă cu un
anumit risc de afaceri care ar putea pune în pericol viitorul companiei.

1.1.Mecanismul relațiilor de concurenț ă

Mecanismele concurenței ușurează creșterea progresiva a unor venituri reale ale
populației și implicit la îmbunătățirea condițiilor de viață.
Economia moderna de piata presupune concuren ța în toate sectoarele economice.O pia ța
fara concuren ța ,ar insemna o pia ță care nu progreseaza, o pia ța care ignora dorintele
consumatorului și in care domina cu desavarsire producatori.
În piața moderna ,agen ți economici ,ofertan ți concureaza intre ei prin pre țuri mici ,costuri
scazute ,calitate buna ,influent
ța cumparatoriilor prin reclama ,etc…,pentru a -si creste vanzarile ,obtinand mai mult
profit. La rândul lor cumpărătorii concurează între ei pentru a obține un raport produs/serviciu –
preț cât mai favorabil, prin cumpărarea unor cantități mai mari pentru a obține oferte de preț,
aprovizionarea de la furnizori care oferă un raport preț -calitate cât mai favorabil, etc…
Conform autorului Vasile Burja, mecanismul concuren țial prezinta o serie de avantaje4 :
 stimulează progresul economico -social prin selecția pe care o promovează
în rândul participanților la viața economică, eliminându -i pe cei care nu
pot face față noilor cerințe;
 conduce la reducerea prețurilor de vânzare în paralel cu cea a costurilor și
creșterea calității, toate acestea regăsindu -se în satisfacerea la un nivel mai
ridicat a cerințelor și exigențelor consumatorilor;
 contribuie la egalizarea progresivă a veniturilor și a condițiilor de viață,
oferind egalitatea șanselor pentru participanții la viața economică;

4 V.Burja ,Economie Politica ,Alba -Iulia 2015 ; p. 99.

8
 concurența reglează piață prin mecanismul prețurilor, dirijând factorii de
producție și inițiativa privată în spre sectoarele importante ale economiei,
ce realizează utilități recunoscute social.
Din cele subliniate reiese ca, concuren ța se manifesta ca o lege economica
obiectiva ,specifica economiei de schimb ,dar ea iși indeplineste corect func țiile doar cand
toti participanti la schimb respecta regulile ei și mecanismul ei actioneaza în mod liber.
Actele de comer ț care impiedica actiunea libera a mecanismului concuren țial sunt
considereate infrac țiuni economice și sancționate conform legi. Cele mai frecvente
infrac țiuni economice ar fii impunerea de pre țuri catre distribuitori ,caderea la in țelegere
cu al ți vanzatori asupra pre țurilor precum si vanzarea de marfuri de o calitate inferioara
prin publicitate mincinoasa.

1.3.Tipuri de Concuren ța

1.3.1.Factorii care determina amploarea concuren ței .

În cele ce urmează sunt evidențiați factorii care pot influența dimensiunea
concurenței, astfel:
a) numărul și puterea economic ă a participanților la tranzacții. Când numărul
acestora este mare, și au putere aproximativ egală, pe piață se conturează forma de
concurență perfectă. Când sunt foarte pu țini sau numai unul, fie pe latura ofertei, fie pe
latura cererii, apar situații de monopol sau monopson.
b) gradul de diferen țiere a bunurilor care satisfac o anumită nevoie umană. Când
bunul este omogen, consumatorilor le este aproape indiferent de unde se aprovizionează.
Diferențierea produsului însă are ca afect creșterea concurenței între producători, fiecare
dintre aceștia dorind să atragă un număr cât mai mare de clien ți.
c) facilit ățile acordate sau restric țiile în calea celor care inten ționeaz ă să intre
într-o ramur ă, pe o anumit ă piață, influen țează modul de realizare a concuren ței. Cu cât
accesul pe o anumit ă piață a unui agent economic se realizeaz ă mai u șor, cu atât mai mult
creste gradul de competitivitate pe acea pia ță, creându -se condi ții pentru satisfacerea
nevoilor de consum la un nivel ridicat.
d) raportul dintre cererea și oferta de bunuri
e) complexitatea și func ționalitatea re țelei de pie țe dintr -o tara sau alta.

9
1.3.2 . Concuren ța loiala și neloiala .

În funcție de metodele folosite în competiția dintre agenții economici concurența
poate fi:
1. loială, corectă, legală;
2. neloială, incorectă, ilegală.
1. Concurența este loială (corect ă) daca agenții economici vânzători folosesc
aceleași instrumente economice de piața, în condițiile accesului liber și a deplinei posibilități
de cunoaștere a mijloacelor de reglementare a relațiilor de vânzare -cumpărare. Aceste
instrumente economice utiliz ate de vânzător pot fi: menținerea sau reducerea costurilor și
ridicarea calității produselor; scăderea prețurilor de vânzare pe piață, introducerea în
fabricație și lansarea pe piață a unor produse noi, care să atragă clienții, acordarea unor
avantaje sup limentare clienților (servicii post -vânzare, termene de garanție, credite
etc.),informarea consumatorilor asupra caracteristicilor produselor proprii, puterea
economică a fiecărui participant (randamentul factorilor de producție utilizați, mărimea
capitalu lui firmei, volumul și calitatea resurselor folosite etc.), sponsorizarea unor acțiuni cu
caracter social ,etc…
2. Concurența este neloial ă (incorect ă) daca pe piața se folosesc mijloace aflate în
discordanță cu normele și reglementările comerciale în v igoare, utilizând instrumente
extraeconomice, incorecte, ilegale având ca scop acapararea pieței și consolidarea unei
poziții net avantajoase sau pentru a pătrunde pe piață și a obține avantaje suplimentare în
raport cu ceilalți concurenți, prin specularea unor situații critice (războaie, crize, economice,
calamități, crearea de situații artificiale pe piața diferitelor bunuri folosite în scopuri
speculative, discreditarea activității adversarilor sau produselor unor firme concurente,
violarea secretelor t ehnologice, comerciale și bancare ale firmelor concurente, trafic de
influenta, mită, etc.)
Rezultă că dreptul concurenței într -o economie de piață are rolul de a asigura
mediul concurențial normal care, logic, conduce la reduceri de preturi, îmbunătăți rea
calității produselor și serviciilor oferite de agenții economici, diversificarea sortimentală,
toate acestea neînsemnând altceva decât promovarea intereselor consumatorilor.

1.3.3. Concuren ța Perfecta și Imperfecta (Caracteristici ) .

În funcție de modul de satisfacere a intereselor agenților economici, concurența
poate fi:

10
A. Concuren ța Perfecta .
B. Concuren ța Imperfecta.
A. Concuren ța perfecta
Potrivit autorului Vasile Burja concuren ța perfecta sau pura ‚, se caracterizează
prin existen ța unor asemenea raporturi pe piață încât toți vânzătorii își pot vinde mărfurile
fără ca ei să poată influenta în mod individual sau colectiv prețul și în același timp pot
cumpăra ceea ce doresc și în cantitățile de care au nevoie orice bun la același preț pe
piață, fără a-l putea influenta în vreun fel.‟‟5
Caracteristicile concuren ței perfecte
1. Atomicitate perfecta se refera la existen ța unui număr mare de producători și cumpărători
cu o forța economica redusa astfel încât niciunul sa nu poată influenta prețul.
2. Omogenitatea produsului – produsul scos pe piața are aceleași caracteristici, indiferent de
firma care îl produce, rezultând o indiferenta în alegere din partea consumatorilor .
3. Transparen ța perfecta a pieței – atât producătorii cat și cumpărătorii sunt perfect informați
asupra pieței ,cunoscând calitatea ,natura produsului și prețul practicat, în așa fel obținând
cel mai bun produs la cel mai bun preț .
4. "Intrarea și ieșirea libera pe piața a agenților economici nu exista obstacol pentr u
întreprinderile care doresc sa intre pe aceasta piața și nici obstacol pentru cele care
doresc sa părăsească aceasta piața.
5. Mobilitatea perfecta a factorilor de producție -factorii de producție sunt folosiți mai
eficient
Concuren ța perfecta este un model ideal dar exista doar teoretic, ea fiind utilizată
de specialiști în domeniu doar ca și model de studiu și analiza a pieței concurențiale .
Pe piața cu o concurenta perfecta, prețul se formează prin influențarea reciproca a
cereri cu oferta . Daca prețul scade cantitatea ceruta de marfa va creste ; contrar , daca
prețul creste cantitatea de marfa ceruta va scădea ceea ce duce la creșterea de marfa
oferita .
Pe piața cu o concuren ța perfecta prețul de echilibru se formează la nivelul la care
diferența dintre cerere și oferta este cea mai mica ,rezulta ca ,profitul este cel mai mare
deoarece venitul marginal este egal cu costul marginal și cu prețul .
B . Concurența imperfectă
De asemenea autorul Vasile Burja , spune ca, concurenta imperfecta: ‟‟reprezintă
acea situație de piață în care agenții economici – vânzători și cumpărători – pot să
influențeze prin acțiunile lor unilateral raportul dintre cererea și oferta de mărfuri precum

5 V.Burja ,Economie Politica ,Alba -Iulia 2015 ; p. 100.

11
și nivelul și dinamica prețurilor, în int enția de a -și asigura profituri cât mai mari și mai
sigure.”6
Piața cu concuren ță imperfect ă este cea mai aproape de realitate, deoarece piața cu
concuren ța perfect ă rămâne doar ca model ideal, folosit în analizele teoretice.
Conform autorului Negrescu D. și Oprescu Gh.7 piața cu concuren ță imperfect ă se
prezint ă în numeroase forme, ele diferen țiind-se în primul rând, după num ărul și forța
economic ă a agen ților economici produc ători și consumatori, astfel:
a) piață cu concuren ță monopolistică ;
b) piață cu concu rență de oligopson (monopson );
c) piață cu concuren ță de monopol;
d) piață cu concuren ță de oligopol .
Piața cu concuren ța monopolistică are aceleași caracteristici precum piața cu
concuren ța perfecta, cu excepția omogenității produselor. În aceasta situație agenți
economici sunt numeroși dar cu putere economica scăzută si produsele de pe piața sunt la
fel dar nu identice .
Piața cu concuren ța de oligopson (monopson ). În aceasta situație puterea ii
aparține cumpărătorului , aceasta piața se caracterizează prin existen ța a mai multor
vânzători și a unui număr redus de cumpărători (oligopson ) sau un singur cumpărător
(monopson ) .
Piața cu concuren ța de monopol este o forma a pieței cu concurenta imperfecta în
care piața este dominata de un singur producător sau vânzător și o mulțime de
cumpărători .Aceasta piața se caracterizează prin singularitatea producătorului,
omogenitatea produsului, cererea nu poate fi satisfăcuta pe de -antregul, concurenta fiind
elimi nata se instaurează dominația absoluta pe piața .
Monopolul are o existenta teoretica ,fiind puțin probabil ca pe o piața sa existe un
singur vânzător sau producător pe o perioada lunga de timp ,mai ales ca acest lucru este
sancționat de legislație in mar ea majoritate a tarilor .
Concuren ța de monopol este incorect numita concuren ța ,deoarece monopolul
elimina libera concuren ța .
Piața cu concuren ța de oligopol ,este principala piața cu concuren ța în economia
de piața contemporana .Aceasta piața se cara cterizează prin existen ța a unui număr
restrâns de producători ,prin omogenitatea produsului ,cererea nu este foarte bine

6 V. Burja . Economie Politica , Alba -Iulia 2015 ; p 101 .
7 Negrescu D.; Oprescu Gh., Politica de protecție a concurenței, Editura Economică, București,
2004, p. 95.

12
satisfăcuta și producători trebuie sa tina cont ca ,propriile lor decizi ii afectează și pe
ceilalți producători.
Concurența imperfectă se manifestă prin situații distorsionate între vânzători și
cumpărători. Fie vânzătorii, fie cumpărătorii urmăresc să -și impună condițiile în raport cu
ceilalți. Dominația pieței poate veni dinspre producători sau dinspre cumpărători.
Totu și, statul poate modifica și influen ța atât structura pie ței, cât și
comportamentul firmelor prin intermediul diferitelor politici publice, precum politica
industrial ă (subven ții except ări de impozite, credite preferen țiale, taxe vamale), crearea de
monopoluri legale, reglementarea monopolurilor naturale, diseminarea de informa ții
economice și bineîn țeles acțiunea juridica de protecție a concurentei .
Caracteristici ale concurentei imperfecte.
După autorul Aurel Iancu piața cu concurenta imperfecta se distinge prin mai
multe trăsături8:
1. -existenta unui număr restrâns de firme producătoare sau cumpărătoare, care
asigura o cantitate mare, respectiv întreaga cantitate a ofertei sau cererii unui produs, în
virtutea cărei situații impune prețul sau îl influențeaz ă în mod hotărâtor;
2. -produsele sunt diferențiate prin caracteristici intrinseci sau extrinseci.
Diferențierea produselor face parte din politica producătorilor care, în acest fel, dețin, cel
puțin provizoriu, un fel de monopol;
3.-se manifesta bariere d e intrare de natura tehnologica, comerciala, economica,
financiara sau legislativa. Marile firme existente în ramura produc bunul cu costuri reduse
datorita avantajului pe care îl reprezintă economia de scara și stocul de cunoștințe rezultat
din propria ac tivitate de inovare;
4.-piața este mai mult opaca decât transparenta. Agenții sunt incomplet informați.
Riscul și incertitudinea afectează deciziile agenților economici în domeniul cererii și al
ofertei;
5.-factorii de producție se caracterizează printr -o rigiditate mai mare sau mai
mica , ceea ce contravine fluidității cererii și ofertei de bunuri economice.
Diverselor situații de piața cu concuren ța imperfecta le este comuna o
caracteristica deosebita și anume faptul ca, firma are posibilitatea de a fixa s au influen ța
substanțial fixarea prețului și a cantităților.

8 Aurel Iancu ,Tratat de Economie ,vol. 3 ,Expert ,București ,1992 ,p.52 -53.

13
CAPITOLUL II . POLITICA ÎN DOMENIUL CONCUREN ȚEI ÎN
ROMANIA SI UE .

2.1. Bazele politicii concuren ței în Romania

”Politica în domeniul concurenței”, al șaselea capitol al negocierilor pentru aderarea
la Uniunea Europenă deschise protocolar pentru România la 15 februarie 2000, a impus
pretenții suplimentare față de celelalte capitole cărora li s -au aplicat ca un șablon ‚‟‟Criteriile
de la Copenhaga”. Acquis -ul pentru Capitolul 6 constituie “nu cleul dur” al Pieței Interne,
acesta fiind singurul capitol la care aplicarea efectivă a acquis -ului trebuie făcută cu mult
înainte de data aderării.
Conform autorului Iulian -Bogdan Dobra 9,,politica în domeniul concurenței reprezintă
prin cele două componente ale sale: cea cunoscută în limbajul de specialitate ca ,,anti-trust‟‟ și
,,ajutorul de stat ‟‟. Deși acest capitol nu face o trimitere directă la indicatori macroeconomici,
politica pro movată se manifestă prin disciplina, comportamentul actorilor economici prezenți pe
piață. Succesul politicii în domeniul concurenței se reflectă în existența unei solide culturi a
concurenței exprimată la nivelul operatorilor economici prin respectarea re gulilor jocului
prevăzute de legislația în domeniu‟‟.
Acorduri privind normele concurențiale au fost semnate între Romania și Uniunea
Europeană dinaintea aderării , la fel ca și în cazul celorlalte candidate. Principiile de bază au fost
incluse în Acorduri le Europene de Asociere .
Spre deosebire de cea mai mare parte a acquis -ului comunitar, pentru care Acordul
European de Asocierea prevede necesitatea de a acționa în direcția armonizării graduale a
legislației, prevederile referitoare la politica concurenț ei reprezintă obligații ferme, cu trimiteri
explicite la articolele corespunzătoare din Tratatul Uniunii Europene: articolul 101,ex
81(interzicerea înțelegerilor dintre agenții economici), articolul 102,ex 82(interzicerea abuzului
de poziție dominantă) și articolul 107 ex.87(interzicerea ajutoarelor de stat).
România a deschis capitolul “Concurență ” pentru negocieri în noiembrie 2000, acesta
fiind închis în luna decembrie 2004.
Cele mai importante acorduri privind concurența luate de România prin semnarea
Acordului European prevedeau:
 ,,să ajusteze progresiv orice monopol de stat cu caracter comercial astfel încât să se
asigure că, până la sfârșitul celui de -al cincilea an de la intrarea în vigoare a acordului, nu

9 Iulian -Bogdan Dobra .Concurenta si Preturi .Alba -Iulia 2018. p 34 .

14
va mai exista nici o discriminare între ce tățenii României și ai statelor membre,
referitoare la condițiile în care mărfurile se achiziționează și se comercializează”
(articolul.33).
 să interzică orice acord între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și
practici concertate înt re întreprinderi având ca obiect sau efect prevenirea, restricționarea
sau distorsionarea concurenței (articolul. 64 (1) (i));
 să interzică abuzul din partea uneia sau mai multor întreprinderi de a avea o poziție
dominantă, pe teritoriul României sau al Co munității, în ansamblu, sau pe o parte
substanțială a acestuia (articolul. 64(1)(ii));
 să interzică orice ajutor public care distorsionează concurența prin favorizarea anumitor
întreprinderi sau a producției unor anumite mărfuri”(articolul. 64(1)(iii));
 să aplice ,,în privința întreprinderilor publice și a întreprinderilor cărora le -au fost
acordate drepturi speciale sau exclusive, începând cu cel de -al treilea an de la data
intrării în vigoare a acordului, principiile Tratatului de instituire a Comunită ții
Economice Europene, îndeosebi art. 90 și principiile Documentului final din aprilie 1990
al reuniunii de la Bonn a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa (în special
prevederile referitoare la libertatea de decizie a antreprenorilor)” (ar ticolul.66), adică să
se asigure că aceste întreprinderi funcționează fără să distorsioneze concurența și că nu
se introduc discriminări între operatorii români și cei comunitari.
În România, neexistând o legislație specifică înainte de 1989, preluarea acquis -ului
comunitar în domeniul concurenței și ajutorului de stat a început odată cu elaborarea legilor
cadru: Legea concurenței nr. 21/199610 , Legea nr. 143/199911 privind ajutorul de stat și a
continuat prin elaborarea legislației secundare.
Aplicarea efectivă și eficientă a politicii concurenței impunea crearea autorității autonome
de concurență: Consiliul Concurenței abilitat prin art. 17(1) din Legea concurenței nr. 21/1996 să
elaboreze legislația secundară necesară și să aplice prevederile legale î n sensul protejării,
menținerii și stimulării concurenței și a unui mediu concurențial normal. Prin aceeași Lege (art.
34(1)) a fost creat și un al doilea organism cu atribuții în domeniul aplicării politicii concurenței
și ajutorului de stat: Oficiul Co ncurenței – organ de specialitate al Guvernului, în structura
Ministerului Finanțelor Publice.

10 Legea concurentei nr 21/1996 ,publicata in Monitorul Oficial nr 88/30 .04.1996 ,intrata in vigoare la data
de 1.02.1997.
11 Legea nr 143/1999 privind ajutorul de stat publicat in Monitorul Oficial nr 370 din 3.08.1999 ,intrata in
vigoare la data de 1.01.2000.

15
2.1.1. Evoluții în Domeniul Antitrust (cartelurile )

Conform economistului italian, ex comisarul european Mario Monti , astăzi este
recunoscut la nivel mondial ‚,rolul esențial al politicii concurenței în asigurarea unei liberalizări
economice care să permită piețelor să se dezvolte spre o concurență liberă și corectă”.
Rolul politicii concurenței este cu atât mai vizibil cu cât, prin mecanismele sale se are în
vedere diminuarea potențialului de distorsionare a pieței de către marile întreprinderi de stat.
Principiile necesare funcționării corecte a piețelor în România și -au găsit forța în
prevederile Legii concurenței n r.21/1996 care are ca scop protejarea, menținerea și stimularea
concurenței în folosul consumatorilor, vizând crearea condițiilor pentru evaluarea
comportamentului agenților economici pe baza unor principii unitare.
Legea concurenței reglementează:
 înțelegerile și practicile concertate (art.5, corespunzător art.81 din Tratatul de la
Amsterdam);
 abuzul de poziție dominantă (art.6, corespunzător art.82 din Tratatul de la
Amsterdam);
 controlul concentrărilor economice (art. 11 – 16, control care este co nceput după
modelul
Regulamentului nr. 4064/1989 al Consiliului Comunităților Europene).
Concluzionând sunt interzise orice înțelegeri între agenții economici și practici
concertate care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea
concurenței pe piața României sau pe o parte a acesteia.
Prin Lege se prevede și posibilitatea acordării de exceptări individuale sau în bloc a unor
practici comerciale restrictive prin compararea avantajelor aduse interesului general și a
dezavantajelor pe care le pot cauza astfel de practici.
Deținerea unei poziții dominante pe piața românească nu este interzisă. Agenții
economici intră sub incidența legii în măsura în care abuzează de poziția lor dominantă prin
recurgerea la fapte anticoncu rențiale care afectează comerțul sau prejudiciază consumatorii.
Concentrările economice realizate prin acte juridice prin care se realizează transferul
proprietății sau al folosinței asupra bunurilor, drepturilor și obligațiilor unui agent economic prin
fuziune sau prin dobândirea direct sau indirect a controlului asupra unuia sau mai multor agenți
economici, sunt interzise dacă creează sau întăresc o poziție dominantă care prin exploatarea de
o maniera abuzivă conduce sau ar putea conduce la restrângerea sau denaturarea semnificativă a
concurenței.

16
Concentrările economice pot fi admise dacă în urma analizei realizate pe baza criteriilor
stabilite prin Lege și prin regulamentul specific se apreciază că sunt compatibile cu un climat
concurențial normal.
Legea Concurenței prevede sancțiuni care au ca scop descurajarea recurgerii la practici
anticoncurențiale de către actorii de pe piață.
Pentru aplicarea acestei legi și ținând cont de acquis -ul comunitar în materie de
concurență, Consiliul Concurenței a ado ptat la 28 februarie 1997 un set de Regulamente și
Instrucțiuni, aplicabile, începând cu data de 6 martie 1997:
 Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice, în care au fost preluate
prevederile Regulamentelor nr. 4064/1989 privind controlul f uzionărilor și 3384/1994
privind notificarea concentrărilor.
 Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din Legea Concurenței privind
practicile anticoncurențiale, în care au fost preluate prevederi din Regulamentul nr.
17/1962 privind aplicare a art.85 și art.86 și Regulamentul nr. 3385/1994 privind forma,
conținutul și alte detalii referitoare la modul de notificare către Comisie conform
Regulamentului nr. 17/1962.
 Regulamentul privind acordarea exceptării pe categorii de înțelegeri, decizii de asociere
ori practici concertate de la interdicția prevăzută la art. 5 (1) din Legea concurenței nr.
21/1996 prin care erau stabilite categoriile de înțelegeri exceptate:
 Instrucțiuni cu privire la definirea pieței relevante în scopul stabilirii parții su bstanțiale
de piață
 Instrucțiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri în cazurile de comportament
anticoncurențial prevăzute la art. 5 și art. 6 din Legea Concurenței și cazurile de
concentrare economică.
 Acorduri pentru distribuție exclusivă (armonizare cu Regulamentul nr. 1983/1983 privind
exceptarea pe categorii a înțelegerilor de distribuție exclusivă);
 Acorduri pentru cumpărare exclusivă (armonizare cu Regulamentul nr. 1984/1983
privind exceptarea pe categorii a înțelegerilor de cumpărare exclusivă);
 Acorduri de cercetare -dezvoltare (armonizare cu Regulamentul nr. 2821/1971 și nr.
418/1985 privind exceptarea unor categorii de înțelegeri de cercetare -dezvoltare);
 Acorduri de specializare (armonizare cu Regulamentul nr. 2821/1971 și nr. 417/1 985
privind exceptarea unor categorii de înțelegeri de specializare);
 Acorduri pentru transfer de tehnologie și/sau know -how (armonizare cu Regulamentul
nr. 2353/1996 privind exceptarea pe categorii a unor înțelegeri de licențiere a transferului
de teh nologie);

17
 Acorduri de franciză (armonizare cu Regulamentul nr. 4087/1988 privind exceptarea
unor categorii de înțelegeri de franciză);
 Acorduri de distribuție, service și piese de schimb în perioada de garanție și post
garanție, pentru autovehicule (armoni zare cu Regulamentul nr. 1475/1995 privind
exceptarea unor categorii de înțelegeri de distribuție a autovehiculelor și a prestării
serviciilor aferente);
 Acorduri în domeniul asigurărilor (Regulamentul nr. 1534/1991 și Regulamentul
nr.3932/1992 privind aco rdarea exceptării unor categorii de înțelegeri în domeniul
asigurărilor).
Evoluția acquis -ului comunitar și a condițiilor concrete de pe piața românească
manifestate prin maturizarea comportamentului actorilor economici au impus amendarea
reglementărilor a tât în ceea ce privește reglementarea concentrărilor economice cât și în privința
reglementării restricțiilor verticale, a acordurilor de specializare, a acordurilor de cercetare –
dezvoltare și a celor de cooperare orizontală.
Amendarea Regulamentului pri vind autorizarea concentrărilor economice :
Prin adoptarea noului Regulament privind autorizarea concentrărilor economice 12, care a
intrat în vigoare la data publicării, s -a avut în vedere atât preluarea acquis -ului în materie de
concentrări cât și valori ficarea experienței acumulate de Consiliul Concurenței după 5 ani de
control al concentrărilor economice.
Regulamentul cuprinde precizări destinate să clarifice atât obligațiile Consiliului
Concurenței cât și pe cele care revin parților implicate într -o operațiune de concentrare
economică:
 termenul în care o operațiune de concentrare economică trebuie să fie notificată
Consiliului Concurenței, fiind precizat momentul din care începe să curgă termenul de
notificare.
Notificarea trebuie depusă la Consiliul C oncurenței în termen de 30 de zile de la data
semnării actului juridic în baza căruia se realizează concentrarea, iar în termen de 7 zile, părțile
implicate au obligația să informeze Consiliul Concurenței cu privire la operațiunea care urmează
să fie notif icată.
 procedura care trebuie urmată pentru obținerea permisiunii de prezentare a unei notificări
în forma simplificată.
 termenul în care Consiliul Concurenței poate solicita completarea unei notificări
incomplete, respectiv 20 de zile de la data înregistr ării notificării;

12 Regulament privind autorizarea concentrărilor economice ,publicat în Monitorul Oficial nr 591
bis/9.08.2002

18
 sunt enumerate, exemplificativ, măsurile ireversibile care nu pot fi luate de către părțile
implicate într -o operațiune de concentrare economică înainte de obținerea autorizării
Consiliului Concurenței.
Pentru asigurarea armonizării complete cu acquis -ul comunitar în acest domeniu și
pentru aplicarea în România a unor mecanisme similare celor din Uniunea Europenă,
Consiliul Concurenței are în vedere:
 adoptarea unor Instrucțiuni privind remediile care se solicită în cazul autorizării
condiționate a unor concentrari economice (sfârșitul anului 2003);
 completarea Regulamentului Consiliului Concurenței privind autorizarea concentrărilor
economice cu prevederile privind procedura simplificată de analiză a concentrărilor
economice (până la s fârșitul anului 2004) precum și urmărirea și adaptarea la noua
politica comunitară privind autorizarea operațiunilor de concentrare economică.

2.1.2. Situația prezenta din Perspectiva politicilor în domeniul Antitrust .

Pentru Consiliul Concurenței, anul 2018 a fost greu, cu multe provocări, dar care s -a
finalizat cu rezultate bune.
S-a reușit finalizarea unor serii de cazuri complexe în domenii cum ar fii : asigurările
,turismul sau telecomunicațiile și s-au dat amenzi cu o valoare totala de 435,2 milioane de lei
aproximativa 93,5 milioane de euro.
Cea mai mare amendă din 2018, de aproximativ 53 milioane de euro, a fost aplicată
sectorului asigurărilor RCA, pentru schimb de informații sensibile din punct de vedere comercial
folosit in vederea creșterii prețuri lor pentru consumatori.
Un alt mare caz ,s -a derulat pe piața comerțului alimentar ,unde trei lanțuri de magazine
și câțiva furnizori ai acestora au fost sancționați cu aproximativa 19 milioane de euro pentru
fixarea preturilor de vânzare in cadrul promoț iilor desfășurate de retaileri.
Conform Bogdan M. Chi țoiu (președinte al consiliului Concuren ței)13 ‟‟Cele mai
importante intervenții ale Consiliului Concurenței finalizate în anul 2018 au condus la economii
pentru consumatori cuprinse între 217 și 514 milioane de lei (aproximativ între 46 și 110
milioane de euro) generate din activitatea în domeniul co ntrolului concentrărilor economice și al
practicilor anticoncurențiale‟‟.
În ultimii 7 ani, Consiliul Concurenței a obținut decizii favorabile în peste 90% dintre
cazuri. De asemenea, în anul 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat prima ame nda
aplicată companiei Orange (de Consiliul Concurenței) în anul 2011.

13Aliniat din cuvântul înainte a lui Bogdan M. Chitoiu din Raportul pe anul 2018 al Consiliului Concurentei.

19
2.2. Principalele reglementari ale politici în Domeniul Concurentei în Uniunea
Europeana

a. Bazele juridice ale politicii în domeniul concurenței
1. Baza juridică a politici în domeniul concurentei este atribuita de prevederile incluse în
Tratatului UE , respectiv:
• Articolul 81, privind practicile restrictive
• Articolul 82, privind poziția dominantă pe piață
• Articolul 86, privind întreprinderile publice
• Articolele 87 -89 privind ajutorul de stat.
2. În al doilea rând, se găsesc referiri în legislația secundară, adoptată de Consiliul UE și de
Comisia Europeană, sub forma Regulamentelor și Directivelor.
În aceasta categorie se includ:
• Regulamentul Consiliului 17/1962;
• Regu lamentul Consiliului 4064/1989, privind controlul fuziunilor, amendat prin
Regulamentul 1310/1997;
• Regulamente și directive privind exceptările în bloc, acordate în cazul unor
acorduri care privesc situații precis determinate, precum: transferul de tehno logie,
cercetarea și dezvoltarea, distribuția autovehiculelor, etc.
3. În al treilea rând, un număr în creștere de instrucțiuni, care nu sunt în mod formal
obligatorii, oferă informații esențiale menite să arate cum pot fi interpretate regulile
obligatorii sa u în ce mod va acționa Comisia în acest domeniu. Prin intermediul acestora,
Comisia caută să crească gradul de predictibilitate al acțiunilor sale.
b. Principalii actori implicați în politica în domeniul concurenței
1) Instituția responsabilă la nivel comunitar de modul în care este implementată politica în
domeniul concurentei ,este Comisia Europeană. Aceasta se asigura de buna aplicare a
normelor în cadrul UE. Deciziile luate de Comisia Europeana sunt pregătite de Dire cția
Generala pentru Concuren ța.
Rolul Comisiei Europene este de a monitoriza și de a opri daca considera necesar :
 acordurilor anticoncurențiale (în special a cartelurilor)
 abuzurilor de poziție dominantă
 fuziunilor și achizițiilor
 ajutoarelor de stat.
2) Cel care hotărăște daca acțiunea Comisiei a fost în limitele puterilor stabilite în mod legal
este Curtea Europeana de Justiție .(CEJ)

20
De-a lungul anilor, Curtea Europeana de Justiție a luat multe hotărâri care au avut efecte
semnificative asupra vieții d e zi cu zi a cetățenilor europeni și care au contribuit la stabilirea unei
concurențe eficiente pe piețele UE, ceea ce a asigurat o ofertă mai variată și prețuri mai mici.
3) Parlamentul European este singura instituție a UE ai cărei membri sunt aleși de cet ățenii
europeni. Cei 751 de membri ai Parlamentului European (MPE) sunt aleși pentru o
perioadă de cinci ani.
Există 2 comisii care se ocupă în mod special de probleme legate de politica în domeniul
concurenței și de protecția consumatorului: ECON (afacer i economice și monetare)
– politica economică și monetară a UE, normele în domeniul concurenței și
ajutorul de stat acordat întreprinderilor IMCO (piața internă și protecția consumatorilor)
– identificare și eliminarea obstacolelor din calea funcționării p ieței unice și
promovarea și protejarea intereselor economice ale consumatorilor
4) Banca Centrală Europeană este banca centrală pentru moneda euro. Sarcina principala a
Bănci Centrale Europene este de a menține puterea de cumpărare a monedei euro și de a
asigura stabilitatea prețurilor în zona euro.
5) Curtea de Conturi verifica colectarea și folosirea fondurilor UE și apără interesele
financiare ale cetățenilor Uniunii. Tot Curtea de Conturi verifica amenzile date
companiilor care se fac răspunzătoare de comportamente anticoncurențiale.
6) Comitetul Economic și Social European este un organ consultativ al UE, în contextul
căruia sunt reprezentate sindicatele, asociațiile patronale și alte grupări ale societății
civile.

2.2.1. Evoluția politici în Domeniul concurentei

Conform autorilor M.Cini și L.McGowan ,,istoria politicii europene în domeniul
concurenței arata o poveste cu adevărat fascinantă, care implică apariția unui cadru reglementar
și relațiile interinstituționale strânse; care se regăsesc în pasivitatea și activismul instituțional din
parteaDGIV‟‟.14
Deși Tratatul CECO15 din 1951 a fost o inițiativă vest -europeană, influența americană în
afacerile europene a fost prezenta încă din sec XVII -lea. În timp ce implicarea exactă a
reprezentanților Statelor Unite în redactarea dispozițiilor privind concurența pe bază de cărbune
și oțel era neclară, p rimul set de reguli în domeniul concurenței a fost introdus în SUA, în US

14 M.Cini ,L. McGowan ,Competition Policy in the European Union ,The Union European Series
,1998 ,p 16.
15 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)

21
Sherman Act , din 1890 . Măsurile au fost adoptate ca rezultat al îngrijorărilor manifestate la
sfârșitul secolului al XIX -lea în legătură cu creșterea numărului de înțelegeri din domeniul căilor
ferate, petrolului și băncilor, care amenințau stabilitatea sistemului economic. Î n diferitele țări
europene, de la începutul secolului al XX -lea, reglementările în domeniul concurenței au căutat
să asigure un echilibru între beneficiile economice generate de colaborarea dintre firme și
riscurile politice și economice pe care aceasta le implica. Atât în Germania, cât și în Japonia
,după al doilea război mondial, forțele aliate au impus o legislație anti -monopol cu rolul de a
reduce din puterea unor imenși financiari -industriali, care au susținut eforturile de război ale
acestor țări. Di n aceleași motive, prevederi anti -trust au fost introduse și în Tratatul CECO,
semnat la Paris în 1954, care, spre deosebire de Tratatul CEE16 a inclus de la început și
reglementări privind controlul concentrărilor.
În cazul Comunității Europene , regulile au fost introduse în 1957, prin Tratatul CEE, dar
din situații diferite. În acest caz, regulile privind concurența au servit pentru a asigura faptul că
interdicțiile – tarifare și netarifare – existente în cadrul relațiilor comerciale dintre țăr ile membre
și anulate prin acest tratat, nu vor fi înlocuite de carteluri între companii din diferite țări.
Dispozițiile CEE privind concurența au fost, ca atare, o versiune mult mai rătăcită a
normelor CECO, chiar dacă ar fi mult mai extinse decât precu rsorii lor.
Politica practicilor restrictive comunitare, care este reglementată prin articolul 85 [81],
interzice acordurile sau practicile concertate între întreprinderile care pot împiedica, restricționa
sau denatura comerțul în cadrul Comunității. Este un sistem bazat pe efecte care înseamnă că un
acord va fi interzis în cazul în care este posibil să afecteze comerțul interstatal. Articolul 85 [81]
precizează, de asemenea, excepțiile de la regula generală.
 Politica de monopol este reglementată de artico lul 86 [82]. Această dispoziție
reglementează monopolurile în care ,comportamentul lor ar putea afecta comerțul
între statele membre, interzicând "abuzurile de poziție dominantă "în cadrul unei
piețe. Obiectul anchetei Comisiei se bazează pe noțiunea de "a buz", adică pe "
conducerea firmei și nu doar pe structura acesteia.
 Articolul 90 [86] tratează cazul specific sectorului public și altele întreprinderilor
cărora li se acordă drepturi speciale de către statele membre. tratatul recunoaște
astfel că aceste firme pot fi încredințate sarcinile specifice care justifică o anumită
restricționare a concurenței, deși natura controversată a împiedicat articolul 90
[86] fiind puse în aplicare până la începutul anilor 1990. De atunci, totuși,
Comisia a încercat să apl ice integral normele privind concurența.

16 Comunitatea Economica Europeana (CEE) .

22
 Politica privind ajutoarele de stat este reglementată de articolele 92 -94 [87 -89].
Acest element din politica de concurență a Comunității Europene este foarte
diferită de cea directă asupra controlului firmelor. Di spozițiile privind ajutoarele
de stat interzic subvențiile acordate de autoritățile naționale sau sub -naționale în
cazul în care acestea sunt susceptibile de a denatura concurența între statele
membre. Excepțiile la regula sunt cruciale, deoarece implică u n nivel pozitiv
(social, regional sau pro -competitiv) dimensiunii politicii care în practică s -au
dovedit a fi extrem de controversate.
Când politica europeană a concurenței a fost creată inițial, originalul statele membre, cu
excepția Germaniei, au avut d oar o concurență foarte slabă în comparație cu cele prevăzute în
Tratatul CEE. Belgia și Luxemburgul nu aveau nicio legislație, deși olandezii aveau un nivel
destul de slab Legea concurenței economice a fost elaborată în 1956.

Primii cincisprezece ani: 1 958 – 1972
Primii cincisprezece ani ai politicii de concurență a Comunității Europene s-au
caracterizat prin dezvoltarea cumulativă și progresivă a unei politici coerente . Acestea trebuiau
să furnizeze Comisiei o bază solidă pe care să se construiască o politică activistă. În orice caz,
instituționalizarea a fost, de asemenea, crucială î n această etapă. În timpul înființării Direcției
Generale IV (DG IV), una dintre primele servicii ale Comisiei, și numirea lui Hans van der
Groeben, un liberal economic, Comisarul responsabil pentru concurență, oficialii se pregătesc, de
asemenea, să reali zeze și redactarea unor studii de fundal care ar informa prioritățile ulterioare
ale politicilor, consultând pe scară largă și organizând numeroase întâlniri și conferințe.
La începutul anilor '60, politica europeană a concurenței era sinonimă cu politica
restrictivă (sau cartelul). În această etapă, rolul Curții Europene de Justiție (CEJ) a fost minim.
Înainte de mijlocul anilor '60, unul dintre principalele obiective ale Comisiei a fost
încurajarea marilor firme europene ca mijloace de promovare a com petitivității industriale
europene.
În 1966 Comisia dă publicității un ‚‟‟Memorandum privind problematica
concentrărilor în cadrul pieței comune”.
Politica in domeniul concuren ței a fost și continuă să fie o politică complementară
preocupărilor legate d e realizarea pieței unice.
Înainte de 1968, anul în care, în linii mari, a fost atins stadiul de uniune vamală, controlul
comunitar asupra subvențiilor și chiar asupra practicilor restrictive era mai degrabă o excepție.

23
0 serie de memorandumuri, mai întâi asupra concentrărilor industriale (1965), apoi asupra
unei politici industriale (1970) și a unei politici în domeniul științei și tehnologiei (1970) au
sugerat faptul că problema intervenționismului supranațional era încă mult prea puțin discutată.

De la recesiune la stagnare: 1973 -1981 .
Deși politica anilor 1960 a fost în mare parte reactivă, cea trecătoare din mediul
economic și politic extern a condus la apariția treptată a unei politici pro -concurențiale, pro –
consumatoare. In timp ce procedurile interne proprii ale Comisiei au format conținutul politicii
în UE în primii ani, evoluțiile după 1973 au fost mult mai afectate mediul economic extern din
acea vreme. Deși intern problemele de procedură din primii ani au fost bine definite , recesiunea
care a urmat crizei petroliere din 1973 -74 a inaugurat o politică nouă și mai reactivă. Comisia sa
confruntat prost cu recesiunea, iar DGIV nu a făcut excepție.
Pe parcursul anilor 1960, politica în domeniul concurenței a urmat un nivel optim pe
calea dezv oltării. Cu toate acestea, au existat semne de contradicții în politica Comisiei față de
industrie. Încercări de a obține o politică industrială europeană cu drepturi depline, au fost
fructificate doar în 1972. Comunicatul a fost emis la sfârșitul summitul ui de la Paris din acel an,
și a fost solicitat crearea unei singure baze industriale în cadrul Comunității.
Pe baza a două rapoarte emise de Comisie în 1973, Consiliul a adoptat programe care ar
oferi baza pentru acțiuni viitoare privind politica indust rială. Primul domeniu de acțiune fiind
reprezentat de managementul sectoarelor industriale în declin ,Comisia dispunând de doua
instrumente politice 17:
 pe de o parte ar fii controlul ajutoarelor de stat acordate de guvernele statelor membre
 pe de altă pa rte, utilizarea contingentelor de import în apărarea industriei europene în
fața concurenței externe.
Anii 70 au fost definiți prin atenția acordată abuzurilor legate de existența unor poziții
dominante, respectiv spre posibilitățile de control a fuziun ilor și concentrărilor economice.
Important este faptul că în acei ani, în cadrul Consiliului, s -a înregistrat un eșec în realizarea unui
compromis între atitudinea generală anti -supranațională și dorința anumitor state membre de a
menține controlul absolu t al politicilor industriale naționale, atitudine care s -a menținut până spre
mijlocul anilor 80. In consecință ,nici la nivelul Comisiei nu era evidentă o opinie unitară privind
acest aspect.
Dezbateri aprinse în cadrul DG IV, privind apelul la instrumen te intervenționiste în
domeniul concurenței, au avut loc ulterior recesiunii din 1973.

17 M.Cini si L. McGowan ,Competition Policy in the European Union ,The Union European Series
,1998 ,p 27

24
Autori Merkin si Williams afirmau ca ,, la mijlocul anilor 70, Comisia și -a relaxat
atitudinea privind acordarea ajutoarelor de stat, ca modalitate de combatere a șomaj ului și de
sprijin a sectoarelor aflate în declin.‟‟18
După M.Cini si L.McGowan ‚, ca rezultat, a apărut tendința de a ignora reglementările
privind ajutoarele de stat, ceea ce a condus la apariția unor situații delicate, care au început a fi
corectate după jumătatea anilor 80‟‟19.
Citându -i pe autori M.Cini si L. McGowan ‚‟‟ perioada 1982 -2000 , reprezintă trecerea
către o „nouă” politică în domeniul concurenței. Finalul anilor 70 au reprezentat un apogeu al
criticilor adresate Comisiei și modului în care DGI V realiza politica în domeniul concurenței,
dominante fiind acuzele privind caracterul supercentralizat al acesteia, procesul decizional
inadecvat, proceduri de implementare ineficiente, „sensibilitate” crescută la presiunile politice și
incapacitatea aces teia în a atinge obiectivele stabilite.‟‟20
Sfârșitul anilor 80 au reprezentat un moment important în ascensiunea acestei politici,
care va deveni mult mai transparentă și cu o mai mare viteză decizională, reușind să construiască
un nou echilibru între abo rdarea neo -liberală și cea intervenționista. Procesul de realizare a pieței
unice impunea aplicarea unor măsuri corespunzătoare și în domeniul concurenței. Fiind un
adevăr evident faptul că, odată ce barierele ne -tarifare în calea relațiilor comerciale su nt
eliminate, firmele și guvernele vor căuta noi metode prin care să restricționeze concurența și să –
și protejeze industriile naționale.
Conform Comisiei Europene în Cartea Albă din 1985,‟‟Completing the Internal Market”,
se arăta că: ‚‟‟pe măsură ce se v or face pași semnificativi pe calea realizării pieței unice, va
trebui să se acționeze astfel încât practicile anti -concurențiale să nu ia forma unor noi bariere
protecționiste care să contribuie la re -împărțirea piețelor” 21.
În anii 80 în centrul intereselor politicii în domeniul concurentei au existat doua
probleme , și anume: ajutoarele de stat și fuziunile.
În cazul fuziunilor, doi factori importanți au contribuit la această dezvoltare:
1. din punct de vedere economic și politic, piața comună necesita un control la nivel
comunitar;
2. unele decizii venite din partea CEJ, care indicau că, în anumite împrejurări, se putea
folosi Art 101ex art 81 respectiv 85 , pentru a controla fuziunile.

18 Merkin & Williams, Competition Law: Antitrust Policy in the UK and in the EEC, London,
1984, p.327
19 M.Cini & L.McGowan, Competition Policy in the European Union ,The Union European
Series ,1998 ,p 29

20 M.Cini & L.McGowan, Competition Policy in the European Union ,The Union European
Series ,1998 ,p 29
21 Comisia Europena –„‟Completing the internal Market „‟,Cartea Alba 1985,p 39.

25
În cele din urma la finele anului 1989 s -a adoptat pr imul Regulament privind controlul .
înțelegerilor .În ciuda presiunilor venite din partea celor care se pronunțau pentru acțiuni mult
mai.
protecționiste , prin care se solicita plasarea competitivității înaintea concurenței în
ierarhia
obiectivelor promovat e de Comisie, DG IV a continuat să promoveze politica inițiată de
Sir Leon Britan conform căruia competiția de acasă este cel mai bun dascăl pentru a face față
competiției de afară.
În consecință, istoria evoluției politici în domeniul concurentei, confo rm M.Cini și L.
McGowan expune o ,,juxtapunere a unor perioade pasive cu unele active”, a „unor perioade
cumulative de expansiune a domeniilor politicii, prin extinderea dar și aprofundarea obiectivelor
urmărite în cadrul acesteia”.22
În acest fel s -a realizat trecerea de la accentul pus în anii 60 pe practicile restrictive ,la
politicile îndreptate împotriva monopolurilor din anii 70 și la cele axate spre ajutoarele de stat și
controlul înțelegerilor din anii 80 și 90, politica în domeni ul concurenței dezvoltându -se în noi
sectoare industriale.

2.2.2. Prezentarea Politicilor în domeniul concuren ței.

Unul din clasicii teoriei economiei de piață A. Smith, în lucrarea sa „Avuția națiunilor”23 ,
a identificat cinci condiții de bază pentru funcționarea concurenței:
 concurenții trebuie să acționeze în mod independent, dar nu în complicitate;
 numărul de concurenți (potențiali sau existenți) trebuie să fie suficient pentru a
exclude veniturile extraordinare;
 subiecții economici trebuie să posede cunoștințe adecvate despre oportunitățile de
piață;
 trebuie să existe libertatea de a acționa în conformitate cu aceste cunoștințe;
 trebuie așteptat momentul în care direcția și volumul fluxului de res urse vor
corespunde dorințelor proprietarilor.
Obiectivul nominal al unei politici în domeniul concurenței este promovarea și apărarea
unui mediu concurențial în cadrul economiei naționale. Concurența între agenții economici nu
poate însă reprezenta în sin e aspirația finala al unei politici publice ci constituie logic doar un

22 M. Cini si L. McGowan, op.cit, p.36
23 Adam Smith, Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei, vol. I. București: Editura
Academiei, 1962, p. 13.

26
popas de tranzit către finalități mai generale. În acest sens, o politică în domeniul concurenței nu
poate reprezenta decât un instrument către atingerea unor obiective esențiale de natură politică și
socială.
Economia politică argumentează că existența unor piețe concurențiale reprezintă
principalul mijloc de maximizare a bunăstării sociale în măsura în care procesul concurențial
spre deosebire de planificarea economică asigură maximul de eficiență în alocarea surselor în
cadrul economiei naționale. Din această perspectivă, politica în d omeniul concurenței poate fi
percepută ca o politică socială ,această țintă fiind reflectată în legislație prin expresiile
„interesele consumatorilor” și „în bunăstarea consumatorilor”.
Fostul comisar european pe probleme de concurență Mario Monti, afirma în mod explicit
că „scopul politicii în domeniul concurenței, sub toate aspectele sale, este de a proteja bunăstarea
consumatorilor”24.
Prin urmare, principalul beneficiar al unei politici a liberei concurențe este cetățeanul,
în calitatea sa:
 de consumato r (concurența liberă conduce la o paletă mai largă a ofertei, cu scăderea
corespunzătoare a prețului de vânzare);
 de participant la piața forței de muncă (concurența liberă obligă la înnoire continuă,
atât a produselor, cât și a procesului de producție);
 de acționar (concurența liberă conduce la eficiența crescută, și deci la valoare de
piață ridicată) și
 de plătitor de impozite (concurența trebuie să asigure o aplicare uniformă și echitabilă
a sistemului de taxare).
Ca beneficiar al manifestării liberei concurențe, consumatorul recepționează funcționarea
normală a pieței prin prețuri, cantitate, calitate, diversitate, promptitudinea cu care îi sunt puse la
dispoziție bunurile și serviciile, ușurința și facilitățile de care beneficiază, în condiții de
raționalitate a acțiunii, pentru maximizarea satisfacției . Instituția concurenței devine
fundamentală pentru economia de piață, tocmai prin asemenea elemente. De aceea, legiferarea
concurenței reprezintă un drept câștigat care trebuie impus și respectat.25
Așadar, rațiunea principală de a fi ,a politicii în domeniul concurenței este determinată de
faptul că piața nu poate, în mod natural, să funcționeze normal, fiind necesare intervenții din
afară, care să -i asigure o evoluție corespunzătoare. Este bine cunos cut rolul fundamental jucat de

24 Mario Monti – The Future of Competition Policy in the European Union”, Address at Merchant‟s
Talylor Hall, Londra, 9 iulie 2001,cit. de Gifford,Daniel J.,Kudrle, Robert T. – European Union
Competition Law and Policy: How Much Latitude for Convergence with the United States”, Antitrust
Bulletin, Fall 2003, 48, 3, pg. 727
25Raport de cercetare – Studiu privind importanța culturii în domeniul concurenței în vederea
creșterii competitivității mediului de afaceri din România pe piața unica internă.

27
piață și concurență în garantarea bunăstării consumatorilor, în realizarea unor repartiții optime a
resurselor și în oferirea unei motivații puternice privind creșterea eficenței și a nivelului tehnic și
calitativ al producți ei. Totodată, principiul economiei de piață deschise nu implică existența unei
atitudini pasive față de modul de funcționare al piețelor, ci dimpotrivă, impune menținerea unei
vigilențe constante, pentru a permite mecanismelor pieței să funcționeze corect. Acest lucru
devine cu atât mai necesar în actualul context mondial, al globalizării, caracterizat prin adâncirea
integrării la nivelul piețelor26.
Mai exact, politica în domeniul concuren ței rezida în stabilirea unor standarde de
conduita, mai degrabă decât în urmărirea unor obiective tangibile și este ancorata in principiile
capitalismului de pe piața libera. De aceea, caracterul și rolul politicii în domeniul concurentei
au fost controversate atât în ansamblul Uniunii Europene (UE), cat și la nivelul statelor membre.
Dezvoltarea sa descrie sisteme economice foarte variate, de la piețe foarte liberalizate la cele în
care statul a jucat un rol important în economie și statele post -socialiste care au îmb rățișat
capitalismul numai din anii `90.
Politica europeana în domeniul concurentei este cuprinzătoare, incluzând politica
antitrust, controlul fuziunilor, precum și controlul ajutoarelor de stat (subvențiile acordate
industriei). Orientarea sa generala a fost de a face presiuni pe toate fronturile pentru liberalizarea
piețelor.

26 Paralelism și convergență în politicile contemporane în domeniul concurenței – Institutul
European din România nr.19, noiembrie 2006

28
CAPITOLUL III . PRACTICI ANTICONCURENTIALE .
3.1. Carteluri și Renegocieri

Conform autorului Massimo Motta ,,s e poate ajunge la o înțelegere secretă fără a
avea loc întruniri reale ‟‟27.
Se poate lua ca exemplu modelul simplu de coluziune cu doua firme de produse
omogene ,alegând preturi în fiecare perioada și revenind la un echilibru N ash28.Acest model cere
ca ambele firme sa aibă profit zero pentru totdeauna de -a lungul înțelegeri secrete .Într -adevăr
,daca nu se pot întâlni și nu-și renegociază comportamentul (sau daca din anumite motive
costurile de renegociere sunt prohibitiv ridicat e) nici o firma nu ar fi putut sa aibă un stimulent sa
se abată de la calea cea dreapta .
Dar, daca se ia în considera re posibilitatea ca cele doua firme sa se întâlnească din nou și
sa renegocieze strategiile lor ,după ce a avut loc o abatere ,ei ar avea un stimulent sa accepte și sa
nu se ignore reciproc repornind cu un bun aranjament.
Într-adevăr este în interesul lor comun sa încerce sa evite o situație în care ambele ar face
profituri zero pentru totdeauna .
Cu alte cuvinte executarea unei astfel de înțelegeri nu ar fii dovada renegocierii .Aceasta
are o implicare puternica pentru existenta unui acord: întrucât firmele anticipeze ca înțelegerea
va fii renegociata și prin urmare, nu exista nimic care sa le împi edice sa trișeze de la bun început.
În schimb daca firmele s -ar putea angaja sa nu se mai întâlnească sau ar considera ca este
foarte costisitor , ar fii capabile sa susțină coluziunea în echilibru .Aceasta concluzie rămâne
valabila daca s -ar lua în considerare un set diferit de strategii ,decât strategii simple, cum ar fii
cele în care exista înțelegeri asimetrice și unde înțelegerea durează pentru un numar finit de
perioade.
Este logic sa se considere tratamentul asimetric al firmelor, reducerea stimu lantei de a
renegocia este de a oferi companiilor diferite plăti pe parcursul acordului, în acest fel , o firma ar
putea dori sa renegocieze în timp ce cealaltă nu . Si bineînțeles non-deviantul trebuie sa obțină
cel puțin la fel de mult cum ar obține prin acceptarea de a renegocia.

27 Massimo Motta, Competition Policy: Theory and Practice 2004.p 2 33 .
28 Filosofie Economica, Echilibrul lui Nash și teoria jocurilor . Disponibil pe
http://www.espressofilosofic.ro/filosofie -economica /echilibrul -lui-nash-si-teoria -jocurilor/ (accesat în 15
Martie anul 2019)

29
3.1. Coluziunea și acordurile orizontale .
Acordurile coluzive pot lua diferite forme: firmele pot conveni asupra preturilor de
vânzare ,aloca cote intre ele ,pot împarți piețele ,astfel încât unele firme ajung sa decidă, sa nu
fie prezente pe anumite piețe .
Pentru a susține înțelegerile , aranjamentele instituționale ar putea varia de la o structura
foarte bine organizata de cartel ,unde un birou central (secret ,daca exista legi antitrust ),ia
deciziile principale ,situații în care firmele găsesc doar o forma de comunicare pentru a susține
acordul .
Mai mult ,un rezultat coluziv ar putea fii susținut chiar și într-o situație în care firmele nu
se întâlnesc niciodată ,nu se schimba informații sensibile ( într-un astfel de caz ,e tichetat ca,
‚,coluziune tacita‟‟ legea nu trebuie sa intervină ) .
Practicile coluzive permit firmelor sa exercite puterea de piață pe care nu ar avea -o astfel
sa restricționeze în mod artificial concuren ța și sa crească pre țurile .
În consecință ,aces tea sunt interzise de o lege antitrust și o mare parte a eforturilor
autorităților antitrust sunt dedicate combaterii unor astfel de practici .
Cu toate acestea, în timp ce orice autoritate serioasă antitrust ar ataca cu siguranța o
înțelegere sau un acord explicit intre concurenți pentru a stabili preturile sau împărțirea piețelor
s-ar putea sa existe divergente în ceea ce privește standardele de probă necesare în cazurile mai
puțin flagrante de încălcare a legii și în ceea ce privește tratamentul cazurilor în care firmele
reușesc sa mențină preturile ridicate fără o înțelegere clara .
Definirea coluziuni în teoria economiei conform autorului Massimo Motta 29
În economie coluziunea este o situație în care pre țurile firmelor sunt mai mari decât
unele criterii de referință competitive (prețul de echilibru). O definiție puțin diferita ar desemna
coluziunea drept o situație în care firmele stabilesc pre țuri apropiate de prețurile monopoliste.
Așadar coluziunea în economie coincide cu rezultatul(preț destul de ridicat) , și nu cu forma
specifica prin care rezultatul este atins. Într-adevăr, coluziunea poate avea loc atunci când firmele
acționează printr -un cartel organizat (coluziune explicită ),fie atunci când acționează într-un mod
strict necooperant coluziune tacita)

29 Massimo Motta , Competition Policy: Theory and Practice 2004 ,p 138.

30
3.2. Factori care facilitează înțelegerile secrete (coluziunea).

Conform autorului Massimo Motta ,,analiza înțelegerilor secrete în economia industriala
moderna se bazează pe așa numita constrângere stimulativa: fiecare firma compara câștigul
imediat obținut dintr -o abatere cu profitul .Numai daca prima este mai mica decât cea din urma,
firma va alege strategia de coluziune ‟‟.30
Este important sa se identifice factorii care ușurează înțelegerea secretă ,astfel încât
autoritățile antitrust sa poată interveni pentru a le elimina ori de cate ori este posibil. În unele
cazuri în, special în analiza fuziunilor ,trebuie evaluat daca o anumi ta industrie este predispusa la
un rezultat coluziv sau nu .Studierea industriei și evaluarea faptului ca exista factori care ar putea
duce la înțelegeri secrete devine cruciala .
Autorul Massimo Motta în ,, Competition Policy: Theory and Practice ‟‟31 spune ca
,factorii de facilitare care ar putea duce la înțelegeri secrete se împart în câteva categorii :
1. Concentrația .
2. Intrarea .
3. Regularitatea și frecventa comenzilor .
4. Capacitatea Cumpărătorului .(putere a de cumpărare )
5. Elasticitatea cererii .
6. Evoluția cererii .
7. Omogenitatea produselor .
8. Stocurile și capacitățile excedentare .

În cele ce urmează se va încerca pe cat posibil ,sa se aducă câteva explicații pentru
fiecare categorie de factorii .
 Concentrația . Coluziunea este cu atât mai probabil cu cât numărul de firme
din industrie este mai mic.
Daca exista multe firme de dimensiuni identice și de capacitate mare ,care coexista în
industrie ,într -o situație coluziva ,fiecare dintre ei va stabili un preț ri dicat și va obține o parte
(mica) din profitul total .Cu toate acestea daca unul dintre ei se abate și stabilește un preț mai mic
decât rivalii, ar putea obține toata piață pentru sine .Chiar daca amenda va fii mare ,astfel încât
după o deviere ar urma un flux foarte mic de profituri așteptate ,câștigurile d in timpul abater i ar
fii atât de extraordinari de mari în perioada aceea ,încât ar depăși profiturile pierdute în timpul
perioadei de sancțiune.

30 Massimo Motta , Competition Policy: Theory and Practice 2004, p.142 .
31 Massimo Motta , Competition Policy: Theory and Practice 2004, p. 142

31
Comparând aceasta situație cu situația extrema în care ar exista numai doua firme din
industrie , în cazul unui echilibru coluziv ,fiecare ar obține jumătate din piață astfel încât
câștigurile de la deviere sa fie mai mici în comparație cu profiturile reduse din cauza
pedepselor(amenzilor)
care urmea ză .
Daca o măsura a concentrației crește odată cu distribuția asimetrica a activelor intre firme
atunci ar trebui sa se aștepte la o relație ambigua intre concentrare și coluziune; o astfel de
măsura confunda doi factori -cota medie de piață și asimetrie -care afectează coluziunea in
moduri opuse Daca în schimb măsura de concentrație utilizata nu variază în funcție de asimetrie ,
în ceea ce privește cotele de piață concentrate ale celor mai mari firme din industrie -atunci o
creștere a concentrației măsur ate ar trebui sa corespunda probabilității mai mari de coluziune .
 Intrarea . Intrarea mai ușoara într -o industrie (barierele de intrare mai mici)
Atunci când pre țurile și profiturile sunt ridicate, în industrie vor fi atrase
noi firme, ceea ce tinde sa perturbe rezultatul coluziunii, prin doua
mecanisme posibile:
1. Se presupune ca în primul rând participantul nu dorește sa realizeze o strategie
coluzivă și se comportă agresiv. Acest lucru va scădea cotele de piață a firmelor
deja existente care vor trebui sa scadă preturile pentru a -și păstra clienții
,distrugând astfel echilibrul coluziv .
2. Se presupune că atât participanții cat și firmele existente urmează o strategie de
însoțire ,participantul participând la comportamentul coluziv (explicit sau tacit )
 Regularitatea și frecvența comenzilor.
Comenzile regulate ușurează coluziunea . Într-adevăr regularitatea și frecvența
comenzilor ,o comanda neobișnuit de mare ar da o tentație foarte puternica de a se abate: prin
abatere, firmele ar aduce profituri neobișnuit de mari ,iar perspectiva pierderii profiturilor
coluzive obținute în cadrul cereri de așteptări tipice mici nu este suficienta pentru a descuraja
devierea. Frecvența ridicata a comenzilor ajuta și coluziunea, deoarece permite sancționarea în
timp util.
 Capacitatea cumpărătorului.( puterea de cumpărare )
Abilitatea de a susține prețurile coluzive într -o anumita industrie depinde și de gradul de
concentrare a cumpărătorilor .Un cumpărător puternic poate utiliza puterea de negociere pentru a
stimula concurența între vânzători fie prin amenințarea de a redire cționa comenzile de la un
vânzător actual către alte persoane sau/ și amenințând sa înceapă chiar producția bunurilor
necesare.
 Elasticitatea cererii .

32
Deși elasticitatea cererii de pe piață este un factor care este uneori menționat ca ușurând
coluziunea ,nu este clar de ce ar trebui sa afecteze probabilitatea coluziuni .Daca cererea este
foarte elastica ,atunci o reducere a prețului va determina o creștere mare a cantității cerute ,dar
acest lucru este valabil atât pentru reducerea prețului într -o deviere cat și pentru reducerea
prețului în perioada de sancțiune. Cu alte cuvinte ,elasticitatea cererii va afecta în general
ambele parții ale constrângerii stimulente pentru coluziune ,iar efectul sau net asupra durabilității
coluziuni este ambigua .Cu toate acestea elasticitatea cererii va afecta nivelul prețului maxim de
coluziune ,ceea ce implica faptul ca, vor exis ta mai puține motive de îngrijorare cu privire la
posibila coluziune daca elasticitatea cererii este mare .
 Evoluția cererii .
Impactul evoluției cereri în timp asupra coluziuni depinde de natura șocurilor cererii .Sa
presupunem ca cererea actuala nu transmite informații despre cererea viitoare ,dar pe viitor
sosește brusc o comanda mare neanunțată .Atunci firmele ar rupe coluziunea pentru a capta
profitul c ereri neobișnuit de mari .Sa presupunem în schimb ca mișcările cererii sunt corelate în
timp, astfel încât ordinul de astăzi indica faptul ca cererea va creste constant -coluziunea este mai
probabila .
 Omogenitatea produselor .
Autoritățile anti -trust și judecătorii susțin de multe ori ca este mai ușor sa se ajungă la
coluziune cu produse omogene ,decât diferențiate. Sa presupunem ca produsele sunt diferențiate .
În acest caz este mai greu s ă pedepsești o firm ă deviant ă deoarece chiar și o reducere
considerabila a preturilor de către rivali ar lăsa respectiva firm ă cu o cerere pozitiv ă.Acest efect
tinde sa descurajeze coluziunea deoarece doar teama de sancțiune face ca firmele s ă nu se abată
.Cu toate acestea pentru exact aceleași motive în cazul produselor omogene ,o abatere este de
asemenea mai puțin profitabila: o firma deviat ă nu se poate aștepta s ă obțină foarte multe cote de
piață de la rivali, decât dacă face o reducere considerabil ă a prețului, un efect care tinde s ă
faciliteze col uziunea.
 Stocurile și capacitățile excedentare .
În general, rolul jucat de prezența unor niveluri mari de stocuri și de capacitați excesive
mari este ambiguu. De exemplu, să presupunem că toate firmele dintr -o industrie sunt dotate cu
exces de capacitate în raport cu nivelurile așteptate ale cererii. Apoi, acest lucru afectează
ambele parții ale constrângerilor de stimulare într-un mod similar ,ceea ce face ambiguu efectul
final asupra con diției de coluziune. Având în vedere ca atât teoriile ,cat și dovezile empirice pe
acest punct sunt ambigue ,nu este clar daca supra capacitatea ajuta la coluziune.

33
3.2.2.Aspecte privind stabilirea pre țurilor -reguli ,transparen ța și schimbul de
informații.

Exista anumite aspecte după care pot fii stabilite preturile. Conform Massimo
Motta32 acestea ar fii:
A. Transparen ța pre țurilor și schimbul de informații.
B. Schimbul de informații cu privire la prețurile și cantitățile trecute sau
curente.
C. Coordonarea și rolul comunicării
Din punctul de vedere al transparen ței pre țurilor și schimbului de informații ,a cordurile
coluzive s -ar descompune ,daca prețurile reale sau reducerile de piața nu s -ar putea observa . Cu
siguranța c oluziunea ar fii mai dificil de susținut, în schimb ar putea sa apară în continuare un
echilibru .Contribuția lor importantă poate fi rezumata în felul următor :
Daca , ar exista o industrie unde vânzătorii nu pot respecta prețurile practicate de rivali și
unde nivelurile cererii de piața sunt de asemenea neobservabile , atunci un vânzător nu ar știi
daca un numar mai mic decât cel așteptat de clienții serviți este cauzat de un soc mic al cererii
sau de o reducere a prețului de către un rival și daca factoru l de reducere este suficient de ridicat.
Strategiile sunt de așa natura încât firma stabilește un preț colaționat (care ar putea fii
prețul care maximizează profiturile comune ),atâta timp cat fiecare firma se confrunta cu o
reducere redusa (zero) . Rezulta ca, sancțiunea este declanșată și fiecare firma stabilește prețul de
echilibru pentru un numar finit de perioade .
Prin urmare modelul implica faptul ca , coluziunea poate fii susținută la echilibru ,dar spre
deosebire de modelul standard cu observabilitate perfecta ,preturile și profiturile frauduloase nu
vor fii observate niciodată . Într-adevăr , sancțiunea este declanșată de fiecare data când se
observa un nivel scăzut al cererii și va dura un anumit numar de perioade, după care firmele se
reîntorc la pre țurile frauduloase . Prin urmare, observarea unor perioade cu pre țuri scăzute nu este
suficienta pentru a exclude faptul ca industria se afla într-un echilibru , din cauza unor înțelegeri
secrete . Mai degrabă, războaiele de preturi sunt pur și simplu elementul indispensabil al unei
strategii de frauda atunci când preturile rivalilor și realizările cererii de pe piață sunt
neobservabile.
Deoarece observabilitatea prețurilor și cantităților vândute ajută firmele să atingă cele mai
bune rezultate ( în condiții de observație perfectă, războaiele prețurilor care sunt costisitoare
pentru firme nu ar avea loc), politica în domeniul concurenței trebuie să acorde o atenție specială
practicilor care ajută firmele să monitorizeze comportamentul celuilalt.

32 Massimo Motta , Competition Policy: Theory and Practice 2004, p. 1 50.

34
Un exemplu al unei astfel de practici este dat de acordurile de schimb de informații , caz în
care, prin intermediul asociațiilor profesionale sau în alte moduri, firmele dintr -o anumită
industrie reușesc să facă schimb de date privind prețurile, cantitățile sau alte variabile cum ar fi
capacitățile, cererea clienților, costurile etc. ..
Conform aliniatului anterior, devine importantă identificarea potențialului de frauda al
acestor comunicări între firme. În primul rând, s-a văzut mai sus , că schimbul de infor mații
privind prețurile și cantitățile anterioare a fiecărei întreprinderi individuale facilitează înțelegerile
secrete , deoarece permite identificarea deviatorilor și o mai buna sancționare a pedepsei pe piață
. În absența unor informații dezagregate în c eea ce privește prețurile și cantitățile din trecut,
disponibilitatea unor estimări mai precise , permit firmelor să verifice dacă o scădere a cererii
agregate , va rezulta ca urmare a înșelăciunii rivalilor sau din cauza unui șoc negativ al cererii de
pe piață.
Schimbul general al informațiilor despre prețurile și cantitățile din trecut (și
actuale) le ajută pe firme să susțină înțelegerile secrete , dar este posibil să existe și efecte
de eficiență în urma schimbului de date. De exemplu, o mai bună informar e cu privire la
cerere ar putea permite firmelor să crească producția pe piețe, pe perioade și pe zone în
care cererea este mai mare.
Atunci când firmele se întâlnesc în mod repetat pe piață, dacă factorul de reducere
este suficient de mare, orice preț înt re costul marginal și prețul pe deplin colaționat ar
putea fi susținut. Aceasta ridică problema prețului care ar putea să apară ca rezultat al
pieței. Obiceiul, istoria sau evenimentele speciale ar putea oferi firmelor un punct focal
pe care să se coordon eze. Multe piețe europene au fost protejate de concurența străină
mult timp, rezultând mai multe monopoluri naționale în multe industrii .

3.3.Înțelegerii secrete explicite .

3.3.1. Prezentarea Conceptului în literatura de specialitate .

Massimo Motta33 definește politica în domeniul concuren ței ca fiind un "set de politici si
legi care garantează concuren ța pe piața fără restricții de natura sa reducă bunăstarea
economica".
Conform George J.Stigler ( 1964) 34o teorie satisfăcătoare a oligopolului ,, nu poate începe
cu ipoteze privind modul în care fiecare firma își vede interdependen ța cu rivalii săi . Daca am

33 Massimo Motta , Competition Policy: Theory and Practice 2004 .

35
adus aici tradiționala teorie a maximizării profitului firmelor, atunci comportamentul nu mai este
ceva de presupus ci ceva ce trebuie dedus .‟‟ Firmele dintr -o industrie se vor comporta astfel,
având în vedere cererea și furnizarea (inclusiv ale rivalilor),pentru ca profiturile lor sa fie
maximizate .Profiturile combinate ale întregii întreprinderi într -o industrie sunt maximizate
atunci când el e acționează împreuna ca monopolist .
,,Este o credință larg răspândită că pe piețele imperfecte tendința de a coopera depinde de
numărul de concurenți (Selten 1973) ‟‟35. Formele cooperative de comportament cum ar fi
maximizarea profitului comun sunt asumate, tipic pentru piețele cu un număr mic de concurenți
și necooperative și sunt așteptate echilibre, dacă numărul furnizorilor este suficient de mare.
În ,,Competition p olicy: a game -theoretic perspective ‟‟, Philips L . afirma : ,, destul de
ciudat, probabil ca abordarea modernă a studiului coluziuni, este de a folosi teoria jocurilor
necooperative, în care firmele (numite "jucătorii") ar trebui să maximizeze propriul profit
individual, în timp ce ținând seama de faptul că acestea se află într -o situație strategică astfel ca
ceea ce o firmă va face ii afectează și pe ceilalți ‟‟. Conceptul de bază este acela al echilibrului
necooperativ Nash 36,unde se precizează ca ,,acest echilibru este definit în ipoteza că , fiecare
firmă se comportă ca "competitiva", în sensul că , maximizează profitul propriu individual, dar
fără a ignora acțiunile concurenților săi. ‟‟

3.3.2. Teoria ,, patru sunt pu țini șase sunt mulți ’’ -Modelul Selten

Ancheta se bazează pe modelul simetric COURNOT37 cu cost liniar și cerere liniară,
completată de ipoteze instituționale specifice posibilităților de cooperare. Formele cooperative de
comportament sunt modelate așa cum se mișcă într -un joc necooperant.
Distincția dintre grupul mic și grupul mare rămâne nesatisfăcătoare atâta timp cât
"mici" și "mari" sunt definite doar vag. Conform R.Selten ,, pentru modelul simplu din această
lucrare se poate da un răspuns clar la această întrebare: 5 este împărțirea liniei între puțini și
mulți.‟‟38
Descrierea formală a posibilităților de cooperare este un rol important a modelului. Se
presupune că firmele sunt libere să formeze carteluri de cote forțate, dar înainte de a putea face
acest lucru, fiecare firmă trebuie să decidă dacă dorește să participe în negocierea car telului sau

34 George J.Stigler , The Journal of Political Economy vol 72. Feb 1964.
35 Selten, R . A simple model of imperfect competition, where 4 are few and 6 are many,
International journal of Game Theory, 1973.
36 Nash J. F. Non -cooperative Games, Annals of Mathematics 54, 1951.
37 Antoine Augustin Cournot (1897). Researches Into the Mathematical Principles of the Theory of
Wealth.(Cournut Competition ) .
38 Selten, R.. International Journal of Game Theory ,1973, p.141.

36
nu. Aceste decizii trebuie făcute fără sa se cunoască deciziilor corespunzătoare ale celorlalte
firme. Firmele care au decis să participe pot forma apoi un cartel de cote. O cotă este o limită
superioară pentru furnizarea unei firme iar u n acord de cartel al cotelor este un sistem de cote
pentru toate înțelegerile membrilor.
Modelul presupune că fiecare firmă, care participă la negocierea cartelului, propune un
singur acord privind cartelul și un sistem de cote pentru un grup a firmelor ca re devine
obligatorie, dacă toți membrii grupului au propus acest sistem.
Înainte de luarea deciziei de aprovizionare, se face rezultatul negocierii cunoscute tuturor
firmelor de pe piață. Dacă s -a ajuns la un acord, membrii cartelului nu pot depăși cotele lor.
Aceasta este o imagine simplificată a negocierii înțelegerii. Nimeni nu poate fi forțat
să vină la masa de negociere. Cartelurile pot sau nu pot include toate firmele de pe piață. Odată
ce sa ajuns la un acord, acesta nu poate fi rupt. Acest lucru înseamnă că , problemele de punere în
aplicare sunt excluse din analiză. Singurul acord care este permis este sistem ul de cote. În cadrul
acestor ipoteze instituționale este avantajoasă formarea unei înțelegeri, dar dacă numărul
concurenților este suficient de mare, poate să fie chiar mai avantajos pentru o firma, sa nu facă
parte dintr -un cartel format de alții. Poziția unui outsider devine relativ mai atractivă când
concurenți sunt în numar crescut în cartel .
1. Modelul ,
Modelul complet conform autorului și economistului german Reinald Selten39,, ia forma
unui joc non -cooperativ n-persoană în formular extins, unde jucătorii sunt n firme numerotate de
la 1 ….. n .‟‟
1.2. Structura modelului
Ori de câte ori acest lucru este convenabil firma i se numește player i. Setul N = (1
…..n) din numerele n primul pozitiv este interpretat ca setul de jucători. Subgrupurile din N sunt
numite coaliții.
Conform R.Selten40,, este convenabil să te uiți la joc ca o succesiune de trei etape
succesive:
1. etapa deciziei de participare, în cazul în care întreprinderile decid, dacă doresc
să participe sau nu la negocierea cartelului;
2. etapa de negociere a cartelului, atunci când propunerile sunt făcute, pot sau nu
pot conduce la acorduri de cartel;

39 R. Selten . A simple model of imperfect competition, where 4 are few and 6 are many,
International journal of Game Theory, 197 3.
40 R.Selten , , International Journal of Game Theory ,1973, p.144.

37
3. etapa dec iziei de furnizare, în care fiecare firmă selectează o cantitate de
aprovizionare.‟‟
În fiecare etapă, jucătorii cunosc rezultatul etapelor anterioare, dar ei nu cunosc deciziile
celorlalți jucători în aceeași etapă sau în etapele ulterioare.
Firmele sunt motivate de profitul brut obținut din cost și cerere în relația modelului
Cournot. Se presupune că firmele doresc să maximizeze profiturile brute așteptate în sensul
teoriei probabilității, supuse constrângerii că probabilitatea profitului brut negativ est e zero.
Acest lucru nu este nerezonabil dacă cineva își imaginează o situație, pentru care sunt necesare
profituri brute negative pentru supraviețuire
1.3. Cost și cerere
Același bun omogen este furnizat de toate firmele. Oferta de firmă i este notată xi.
Cantitatea xi este un număr real negativ, x = (x ~ …., x,) și este vectorul de aprovizionare.
Se presupune că nu există o limită de capacitate. Funcția de cost este aceeași pentru
fiecare firmă:
Ki = F + Cxi
Xi > O ; i=1….n
F și C = sunt parametri pozitivi .
Oferta totala = > X= ∑

α > C și β > 0.
Având în vedere aceste costuri, cereri și funcții de profit, firmele n joacă jocul cu cele trei
etape succesive. Etapa de participare ,etapa de negociere a cartelului si etapa de furnizare.
Aceste etape sunt modelate după cum urmează :
Decizia de participare este alegerea unei variabile zero, z.
Fie Zi = 0, ceea ce înseamnă că firma i nu vrea să participe, sau Zi, = 1, în care
caz firma i vrea să participe.
Fiecare firmă trebuie să decidă ,daca participa sau nu ,fără să știe despre
participarea, sau deciziile celorlalți jucători. Setul tuturor firmelor care selectează z = 1
este Z. La sfârșitul acestei etape, Z este făcut cunoscut tuturor jucătorilor, care sunt astfel
perfect informați despre cine va participa la negocieri în etapa următoare și despre cei
care nu vor face parte din cartel .
În etapa de negociere a cartelului, fiecare "participant" i Z propune o cotă sistem
Yi ( yij) j €C
Yj este un vector al cotelor non -negative (cantitățile care urmează să fie
produse) propuse de către i pentru toți acei jucători, inclusiv el însuși (i C), care aparțin
coaliți ei C specială și care este o submulțime a lui Z (C Z). Un jucător care participa este

38
astfel lib er să propună o alocare a cotelor pentru orice subset de Z. Toate aceste propuneri
se fac simultan fără a cunoaște propunerile a celorlalți participanți.
Un acord de cartel obligatoriu este atins atunci când toți membrii unei coaliții
propune același vect or de cote, adică atunci când se ajunge la unanimitate și
Yc = (yj) j C = Yi pentru toate i C.
La sfârșit în această etapă, Y este făcut cunoscut tuturor jucătorilor n, care sunt astfel
perfect informați despre cine este membru al cartelului parțial sau integral și care este cota
acestuia.
În faza de decizie a furnizării, fiecare jucător i. select ează independent o sursă
cantitate qi astfel încât :Q ≤ qi ≤ yi . Yi -dacă a fost cotă convenită atunci când sa alăturat
unei înțelegeri.
Deoarece nu există nici o înșelăciune, și qi (nu poate fi mai mare decât ii convenit
j ), pentru firmele care nu au ad erat la un cartel, yi = α deoarece furnizarea lor nu este
restricționată.
Echilibrul perfect al subgamei este conceptul de soluție.
Mai întâi se rezolva subgame -ul deciziei de aprovizionare pentru y = (y1, …, yn)
și Z apoi se va rezolva subgamele de ne gociere a cartelului, pentru Z dat, folosind
deciziile de aprovizionare echilibrate constatate pentru etapa 3 în cele din urmă, se
determina Z folosind toate rezultatele echilibrului precedent al subgamei. Această
procedură garantează că soluția la un subg ame este, de asemenea, soluția pentru întregul
joc:

Etapa 2: Subgame -ul deciziei de aprovizionare
În continuare se poate observa ,ce s-ar put ea întâmpla în etapa a doua , dacă nu sa
ajuns la un acord sau dacă a existat un acord privind cotele care nu restricționează
individul . Rezultatul este ca deciziile individuale de furnizare sunt pur și simplu: ,,-
Sumele de echilibru Cournot -Nash.41
Cu β = l și α = l + c, acestea cantități sunt:
qi=
(1.)
pentru toate i., iar profiturile corespunzătoare sunt :
π

Toate firmele furnizează aceeași cantitate deoarece au aceeași funcție de cost și nimeni nu
are o cota obligatorie. ‟‟

41 Conceptul de echilibru folosit este Echilibrul Nash (Cournot -Nash).

39
Daca exist a un acord, atunci cotele sunt obligatorii pentru firme le care au semnat
acordul, în schimb pentru firmele care nu au semnat, nu au cota obligatorie . Participanții la
acord sunt liberi să producă mai puțin ,decât cota lor, dacă aceasta este soluția care maximizează
profitul. Ei le livrează doar dacă este mai mică decât cantitatea individ uală de maximizare a
profitului.
Funcția de reacție a firmei i. oferă cel mai bun răspuns la producția sa , și anume,
concurenți: Qi = ∑
(j≠i)

2.1.Subgamele de negociere a cartelului
Soluția acestui subgame depinde de numărul de non – participanți, adică a celor care au
decis (în etapa anterioară) să rămână în afara înțelegerii în procesul de negociere și a ales zi = 0.
Se va desemna acest număr cu k. Sunt astfel k firmele din setul de non -participanți N -Z.
În această a doua etapă, k este dat a deoarece a fost stabilită în etapa 1.
Problema va fii în aflarea cotelor convenite de către participanții care cunosc soluția
subgame -ului de decizie de furnizare: ei știu că, cotele afectează toate deciziile individuale de
aprovizionare și prin urmare, oferta totală (piața și prețul).Înainte de a se ajunge la rezolvarea
acest ui joc de negociere a cartelului, este util a, așadar notarea a o serie de implicații ale
rezultatelor obținute în etapa 3.
Se iau în considerare mai întâi non -participanții. Se știe că rezultatele lor nu sunt
restricționate prin cote. În vectorul n al cot elor y, ei au y -α pentru I€N -Z. Prin urmare, răspunsul
lor cel mai bun este qi{= ni (Q) = 1 – Q. Cu k dat, total cu aprovizionarea Q poate fi descompusă
în:
Q = unde =∑
și = ∑

Deoarece toți neparticipanții furnizează aceeași cantitate qi = 1 – Q, suma totală a
acestora în aprovizionare este: = K(1 – )=
(1- )
astfel încât : qi = 1- –
(1- )
sau qi=
(1- ) pentru ca i N-Z . (2.)
În continuare, se va lua în considerare participanții.
Aceștia furnizează o cantitate de 1 – Q, dacă este cazul mai mici decât cota lor, sau cota
lor. Așa ca qi ≤ 1 -Q pentru i și valoarea lor totala este: ≤ (n-k )(1 -Q);
Folosind ecuația ,qi=
(1- ) pentru ca i N-Z de -asemenea avem :

40
(n-k)(1-Q )=
(1- )
așa ca +

sau
(3.)
În cele din urmă, profitul comun al participanților =∑ , este
g= (1- )
Folosind ecuația : =qig sau =
(1- ) ( 4.)
Folosind ecuația ,. qi=
(1- ) pentru ca i N-Z
Acest profit comun atinge maximul său la: =
(5.)
Cu ecuațiile (2.) qi=
(1- ) și (5.) =
rezolvate, se poate demonstra că numărul
de participanți k joacă un rol crucial în succesul unei înțelegeri . Se va vedea că , dacă k≥
,un
acord de cotă nu are nici un efect în sensul că participanții se vor comporta ca neparticipanții.
Acesta este cazul unei piețe cu, de exemplu, cinci firme atunci când (5 – l) / 2 = 2 sau mai
multe. Dimpotrivă, dacă k <
acolo sunt cotele care sunt cele mai bune răspunsuri .
Aceasta este cazul unei piețe cu cinci firme în care cel puțin patru participă la cartel.
Începem cu cazul în care k ≥
.
Se ia limita inferioară a lui , care este k =
(Ceea ce este vala bil pentru această valoare
k trebuie să fie adevărat pentru orice valoare mai mare ). Introducerea acestei valori în ecuația

(3.) arată că participanții împreună cu furnizorii :
=

Cu toate acestea, în intervalul relevant 0 ≤ ≤
profitul comun crește
monotonic. Prin urmare, cel mai înalt nivel posibil al profitului comun corespunde valorii
maxime posibile a care este :
=
conform ecuației (3.).
Dar apoi, fiecare participant produce
qi =
=
=
(pentru i Z)

Din ecuația qi=
rezulta ca cantitatea de echilibru este Cournot -Nash42 ! Intuiția
sugerează ca și neparticipanții de asemenea furnizează aceeași cantitate. Acest lucru poate fi

42 Filosofie Economica ; Echilibrul lui Nash și teoria jocurilor .Disponibila pe
:http://www.espressofilosofic.ro/filosofie -economica/echilibrul -lui-nash-si-teoria -jocurilor/ (accesat în 15
Martie anul 2019)

41
verificat prin introducerea = (n-k) / (n + 1) în ecuația (2). Întreaga industrie este astfel în
echilibru Cournot -Nash. Propunerile privind cotele pentru a maximiza profitul comun nu au
sens, deoarece acestea nu ar afecta comporta mentul participanților.
Situația este complet diferită atunci când k <
( Cu 5 firme, de exemplu, cel mult
una , nu participă). Să presupu ne că participanții propun cote egale, și anume:
=
=
(6.)
Adică o parte egală din suma totală de aprovizionare =
care le maximizează
profitul comun . Aceste cote sunt cele mai bune răspunsuri din producția totală a
industriei:
Q=k(1 -Q)+(n -k)min[1 -Q,
]
deoarece 1 -Q poate fi dovedit a fi mai mare decât 1 /2 (n -k). Pentru toate
înțelegerile participanților i (i Z), cel mai bun răspuns este, prin urmare, de a furniza
cota convenită sau
= (Q) =
(7.) pt i Z
Care sunt livrările individuale ale non -participanților la echilibru?
Întrucât participanții maximizează profitul comun, este egal cu
, astfel încât
pentru i N-Z
=
(1+ )=
(1-
) =
(8.)

Profitul rezultat pentru participanți (i Z) este:
П
(9.) când K <(n -1)/2 .
Neparticipanți la cartel, ( i N─Z ) obțin :
Пi
(10.)
Aceste expresii de profit vor fi necesare pentru a rezolva decizia de participare a
subgam -ului .

2.3. Etapa 1: Subgame -ul deciziei de participare
Rămâne să se afle câți jucători participă la un acord de cartel și, în special, dacă acest
acord va include toți jucătorii sau numai unul din subgrupul acestora. Se va descoperi că, dacă
există până la n = 4 firme dintr -o piață, pentru ca toate firmele să participe atunci exista un

42
echilibru perfect în subgame. Acesta este motivul pentru "patru sunt puțini". Atunci când există
mai mult de patru firme, echilibrul cartelului cu mai puțin decât numărul total de firme care
participă.
Cu toate acestea, dacă num ărul celor care nu sunt participanți este k≥ (n – l) / 2, atunci
fiecare jucător primește profitul de echilibru Cournot -Nash43 nerestricționat.
A se lua în considerare jucătorul i, care trebuie să decidă dacă va participa ( = 1) sau nu
( = 0). Se vrea distinge rea cazul ui în care acest jucător este unul din k non -participanții în care
nu este. Prin urmare, se introduce m, numărul de neparticipați la N -{i). În cuvinte, m este
numărul de non -participanți, alții decât jucătorii i. Dacă i decide să nu participe ( = 0), k = m +
1 prin definiție. Dacă i participă ( = 1), k = m.
Pentru a găsi strategia de echilibru a lui i în acest subgame care este, de asemenea, un
echilibru pentru întregul joc în trei etape, toate rezultatele obținute până în p rezent în etapele 2 și
3 vor fii folosite .
Acest lucru se poate face prin colectarea tuturor profiturilor echilibrului posibi a lui i ; pot
face și rescrierea acestora în termeni de m în loc de k.
Dacă i decide = 0, astfel încât k = m + 1, el obține fie profitul definit de
(10.) atunci când alții formează o înțelegere, adică:

(11.) pt m < (n -3)/2
sau profitul de echilibru Cournot -Nash44
πi
(12.) pt m ≥ (n -3)/2
dacă, dimpotrivă, alegem zi = 1, astfel încât k = m, profitul va fi:
π
(13.) pt m <(n -1)/2
din ecuația (9.) sau profitul de echilibru Cournot -Nash45 avem:
πi
(14.) pt m ≥ (n -1)/2
Acum este puțin mai ușor să se determine dacă jucătorul i. (i= 1) va participa sau nu la
cartel. El va participa dacă câștigul sigur obținut este (13.) mai mare decât câștigul pe care l -ar
obține ,fie (11.), fie (12.) în funcție de valoarea lui m ca nepa rticipant. Aceasta se întâmplă
pentru toate întreprinderile de pe piață până la n = 4.

43 Filosofie Economic a , Echilibrul lui Nash și teoria jocurilor .Disponibila pe
:http://www.espressofilosofic.ro/filosofie -economica/echilibrul -lui-nash-și -teoria -jocurilor/ (accesat în 15
Martie anul 2019)
44 Filosofie Economic a , Echilibrul lui Nash și teo ria jocurilor .Disponibila pe
:http://www.espressofilosofic.ro/filosofie -economica/echilibrul -lui-nash-și-teoria -jocurilor/ (accesat în 15
Martie anul 2019)
45 Idem 43 și 44

43
Societatea i,(i=1n) va participa la cartel daca profitul obținut (13.) va fi mai mare decât
profitul obișnuit (11.)sau (12.) valabil pentru toate societățile pana la n=4.
Într-adevăr, pentru n = 2, diferența dintre câștigurile (13.) cu k = m = 0 și (12.),
m = k – 1 = 0 fiind mai mare decât (2 – 3) / 2, este: pentru n=2 diferența dintre câștigurile (13.)
cu k = m = 0 și plata (remunerația ) (12.), m = k – 1 = 0 fiind mai mare decât (2 – 3) / 2, rezulta :
(13.) – (12.)=
–
=
–
= 0.12500 -0.11111 > 0 = 0.01389 > 0

Cu n = 3, jucătorul vrea să participe la un cartel care include și cele trei firme. Scăderea
remunerației neparticipante (12.) de la (13.), din moment ce m = 0 este egal cu (3 – 3) / 2, dă:

–
=
–
= 0.08333 -0.06250 > 0 = 0.02083> 0

Cu n = 4 și un cartel care include toate cele patru firme, jucătorul i. ar obține câștiguri
(11.) dacă el ar fi singurul neparticipant, si rezulta m = 0 este mai mic decât (4 -3) /2.
Avem: (13.)- (11.) adică
– –
=
–
= 0.06250 -0.06250 = 0

Jucătorul i. nu are niciun interes să se abată de la cartelul în care este membru. Daca el a
fost unul din cei doi neparticipanți, apoi m = 1> (4 – 3) / 2 și fiecare din cei doi neparticipanții ar
obține un profit de numai 1 / (4+ 1) 2 = 1/2 5 = 0,04000.
Se ajunge la concluzia, că înțelegerile care includ toate firmele sunt echilibrate până la i = 4.
Cu toate acestea, situația se schimbă drastic de îndată ce n = 5. Într -adevăr, când există
cinci sau mai multe firme (și k <(n -i. ) / 2 astfel încât acordurile de carte l pot fi eficace, i. ar dori
să fie outsider la un cartel care include toate firmele:
A se lua în considerare n = 5. Pentru ca o înțelegere parțială să fie eficientă, trebuie să fie
k <(n -1) / 2. Deoarece (5 – 1) / 2 = 2, k tre buie să fie egală cu 1 și trebuie să fie cartelul cu patru
membri. S e verifica că o astfel de înțelegere parțială este un echilibru.
Dacă jucătorul i este unul dintre cei patru membri ai cartelului, ar vrea să devină un
outsider la cartel? După alegerea z = 1, ecuația (13.) se definește remunerația cu k = m = 1:
participantul care de fapt este un neparticipant trebuie să fie o altă firmă decât i. Dacă a fost, de
asemenea, un non -participant, ar exista două persoane din afară, astfel încât k = 2 = (n -i.) / 2 și i.
ar primi profitul Cournot -Nash46 (12.).

46 Filosofie Economica , Echilibrul lui Nash și teoria jocurilor .Disponibila pe
:http://www.espressofilosofic.ro/filosofie -economica/echilibrul -lui-nash-si-teoria -jocurilor/ (accesat în 15
Martie anul 2019)

44
Se deduce scăderea plății (12.) din câștigul (13.).

–
=
–
= 0.03125 -0.02778 > 0
Este în interesul jucătorului să respecte acordul parțial de cartel. S e presupune că
dimpot rivă, acest jucător a ales z = 0, astfel încât el este un outsider al cartelului. Ar vrea să se
alăture? Fiind singurul non -participant (din moment ce k = 1: în caz contrar, cartelul nu ar
exista), m = k – 1 = 0 în câștig (11.).
Dacă el urma să se alăture , urma să primească o plată (13.) cu k = rn = 0.

– –
=
–
= 0.0500 -0.06250 <0
Jucătorul i.nu ar vrea să se alăture înțelegerii. Un cartel parțial cu patru membrii din cinci
sunt un echilibru.
Cu mai mult de cinci firme din industrie, întrebarea apare în modul în care evoluează numărul de
echilibru al membrilor cartelului.
În cazul n = 6 ar trebui să clarifice modul în care raționamentul este valabil pentru n> 6.
Atunci când ft = 6, (n -l) / 2 astfel încât k trebuie să fie egală cu 1 sau 2 pentru parțial
Si pentru ca coluziunea sa fie eficienta. Este o înțelegere parțială cu cinci membri un echilibru?
Nu. Să presupunem că jucătorul i. este unul dintre cei cinci (zi = 1). m = 1 în cazul (13.).
Dacă i. ar deveni neparticipant, ar exista două persoane din afară și ecuația (11.) se aplică
cu m = 1.
Diferența este:
1/(4(6 -1)(1+1)) – – 1/(4(1+2)^2 ) = 1/40 – 1/36 = 0.02500 -0.02778< 0
Jucător i. preferă să fie neparticipant.
Dacă, jucătorul i. a fost neparticipant, nici nu ar dori să se alăture. Dacă ar urma să se
alăture celor cinci membri ai cartelului, am avea k -m = 0 în câștig (13.). Dacă rămâne un om
outsider, m = k – 1 = 0 în câștig (11.).
Diferența este negativa.
1/(4(6-0)(0+1)) – – 1/(4(0+2)^2 ) = 1/24 – 1/16 = 0.04167 -0.06250< 0
Cu toate acestea, un cartel parțial cu patru membri este un echilibru. Dacă jucătorul i. este
una dintre cele patru (zi = 1), apoi k = m = 2 în ecuația (13.). Dacă i. urma să se alăture celorlalți
doi non -participanți (zi = 0), el ar face doar profit (12.).
Diferența este pozitivă :
1/(4(6 -2)(2+1)) – – 1/(6+1)^2 = 1/48 – 1/49 = 0.02083 -0.02041 <0
Jucător i. rămâne membru al cartelului parțial. Dacă zi. = 0, dimpotrivă, i. este unul d intre
cei doi participanți. Deci m = k – 1 = 1 în câștig (11.). Dacă el urma să se alăture celor patru

45
membri ai cartelului, câștigul său ar fi dat prin ecuația (13.) cu k = m = 1. El preferă să rămână
un outsider :
1/(4(6 -1)(1+1)) – – 1/(4(1+2)^2 ) = 1/40 – 1/36 = 0.02500 -0.02778< 0
Tabelul nr 3.1. arata valorile numerice ale câștigurilor salariale până la n = 0.
Proprietăți ale câștigului din decizia de participare la cartel .
Tabelul nr. 3.1. Sume până la n = 8
N
r de
jucători. Nr
de non –
participanți
Plăti pt
participa
nți Plăti pt
neparticipanți
n
=2 K=0
k≥ 1 0.12500
0.11111 ─
0.11111
n
=3 k=0
k=
k ≥ 1 0.08333
0.06250 ─
0.06250
n
=4 k=0
k=1
k ≥ 2 0.06250
0.04167
0.04000 ─
0.06250
0.02778
n
=5 k=0
k=1
k≥2 0.05000
0.03125
0.02778 ─
0.06250
0.02778
n
=6 k=0
k=1
k=2
k ≥ 3 0.04167
0.02500
0.02083
0.02041 ─
0.06250
0.02778
0.02041
n
=7 k=0
k=1
k=2
k ≥ 3 0.03571
0.02083
0.01667
0.01235 ─
0.06250
0.02778
0.01562
n
=8 k=0
k=1
k=2
k= 3
k ≥ 4 0.03125
0.01786
0.01389
0.01250
0.01235 ─
0.06250
0.02778
0.01562
0.01235
Sursa :Tabel 3.1. Selten , 1973, pag. 6 .

O analiză similară pentru un număr mai mare de firme arată că cartelurile de echilibru
includ cinci membri pentru n = 1și n=8 șase membri pentru n = 9 și n = 10. Acest lucru ar trebui
să fie clar de la o privire atentă la tabelul nr 1. Implicația este că poziția unui outsider devine

46
relativ mai atractiv pe măsură ce n crește, începând de la n = 5. Unul din cinci este 20%. Patru
din zece este de 40%. Este, prin urmare, de interes să se ia în considerare probabilitatea w. ,că un
jucător
participă la un cartel (integral sau parțial).
R.Selten47,, arată că această probabilitate este la fel pentru toți jucătorii din cauza
simetriei jocului, astfel încât w, = w { pentru i= 2, …,
Discuția despre cazurile î n care n <5 clarifică de ce "patru sunt puțini".
Rezultatele pentru n> 5 arată că "șase sunt mulți" într -adevăr ‟‟.
S-ar părea că modelul este foarte special și această concluzie este prin urmare, specificul
modelului. Ipotezele de linearitate pot fi văzu te ca aproximări simplificatoare: nimic esențial nu
se pierde prin a le face. Același lucru este valabil și pentru presupunerea că firmele sunt
simetrice atunci când sunt perfect informate din toate deciziile de la sfârșitul etapelor 1 și 2.
Singura proble mă este să știi dacă patru sunt încă puține și șase sunt încă multe ,atunci când
firmele au costuri diferite și nu cunosc nici costurile concurenților lor.
Cartelurile care afectează comerțul dintre statele membre sunt ilegale în CE, în
conformitate cu a rticolul 105 din Tratat. Statele membre au propriile legi precum si propria lege
a concurenței ,conform căreia ,cartelurile care afecteze comerțul în interiorul țărilor lor sa fie
ilegal. Aceste "legi privind cartelul" sunt puse în aplicare în mod activ d e către CE și CE
autorităților naționale. Acest lucru este cu siguranță în interesul consumatorilor, deoarece se
preconizează că prețurile vor fi mai mici într -un mediu în care acordurile nu sunt permise. La
prima vedere, producătorii ar trebui să sufere, deoarece au o oportunitate redusă de a spori
profiturile prin coluziune.
În concluzie dacă sunt mai puțin de cinci concurenți, aceștia toți vor găsi profitabil să
colaboreze în mod explicit; dacă există mai mult de cinci concurenți, devine mai avantajos să
rămâi în afara unui cartel format de alții, adică poziția unui outsider devine relati v mai atractivă
pe măsură ce crește numărul de concurenți. Rețineți că punctul lui Selten este foarte diferit de
cea care spune că ,cu cat mai multi concurenți , cu atât mai dificilă este punerea în aplicare a
unui acord. Într -adevăr, în Selten's model nu există loc de cheating sau de rapoarte greșite de
cost, deoarece cartelurile apar ca echilibru necooperant Nash cu informații perfecte și complete.
Din păcate Teoria lui Selten precum si a lui L.Philips48 care în 1995 a preluat acest
model si la explicat, se afla sub informații incomplete. Informatiile incomplete si imperfecte sunt
ignorate.

47 Selten, R .A simple model of imperfect competitio n, where 4 are few and 6 are many,
International journal of Game Theory
48 Philips L. (1995). Competition policy: a game -theoretic perspective.

47
CAPITOLUL IV . INVESTIGATIILE DIRECTORATULUI GENERAL
PENTRU CONCURENTA AL COMISIEI EUROPENE CU PRIVIRE LA
POLITICA ÎN DOMENIUL CARTELURILOR.

4.1. Metodologia cercetării și analiza datelor

I. Scopul și obiectivele cercet ării
Studiul are ca scop analiza acordurilor făcute de către firmele concurente de pe piața
Uniuni Europene din ultimi 37 de ani ,pentru a obține o cale de a maximiza profitul într -un timp
mai scurt și pentru a obține o piața cu oligopol . Aceste acorduri făcute pentru maximizarea
profitului au dus la formarea coluziuni tacite rezultând în cele din urma la forma rea cartelurilor .
S-a făcut o analiza a dimensiuni cartelurilor formate în Uniunea Europeana de-a lungul
celor 37 de ani, conform articolelor încălcate corespunzător obiectului de activitate și după
criteriul lui R. Selten ,abordat în capitolul al III -lea din aceasta lucrare .
Teoria lui R.Selten (cu referire la carteluri ) spune foarte clar în volumul II din
Decembrie 1973 în Jurnalul International de teorie a jocurilor ca ,,patru sunt putini și șase sunt
mulți‟‟.
Despre studiul,, Teoriei lui Selten ‚‟ s-a ocupat și George J. Stigler în Teoria
Oligopolului în Jurnalul politici economice din Februarie 1964 în care , în urma formari
cartelurilor detectează doar înșelăciunea în timp ce R.Selten în Jurnalul International de teorie a
jocurilor , ca înșelăciune consideră doar anumite aspecte ale formării înțelegerii. In 1995 Louis
Philips în cartea lui ,Politica în domeniul concurentei: o perspectiva a jocului teoretic, în
capitolul doi aduce din nou studiul cartelurilor în prim plan ,demonstrând precum R.Selten ca
,,patru sunt putini șase sunt mulți ‟‟adică cinci fiind linia de diviziune dintre mulți și putini .

II. Metoda de cercetare
După tipul informațiilor rezultate din cercetare, aceasta este o cercetare calitativa. După
scopul funcțional al acestei cercetări, este o cercetare tematica si comparativa , preponderent
descriptivă, care a urmărit descrierea și evaluarea unor situații, dar și explicativă, deoarece
încearcă să analizeze relațiile cauza le efective între anumite variabile existente.

III. Colectivitatea cercetat ă
Colectivitatea generală, cercetata este reprezentată de totalitatea proceselor din ultimi 37
de ani care au la baza, formarea cartelurile ,de către firme ,agenți economici ,bănci, in clusiv tari
.Procesele au fost intentate acestor carteluri de către Comisia Europeana .

48
4.2. Analiza și interpretarea rezultatelor cercetării

,,Noțiunea că concurența poate fi condusă de un număr mic de firme (oligopol) a
provenit din lucrarea seminală a lui Chamberlin (1933)49 în formularea lui teoria concurenței
monopoliste. Structura de oligopol ar fi rezultatul a mai multor acorduri denumite si cartel ‟‟.
Aceste acorduri sunt încheiate din doua sau mai multe întreprinderi și sunt contrar
regulilor de dreptul concuren ței. Prin aceste acorduri se stabilesc modul de conlucrare pe viitor în
vederea atingerii scopurilor comune. In funcție de momentul în care s -au încheiat ,de articolele
încălcate, de obiectele de activitate și de mărimea lor cartelurile au fost sancționate de către
Comisia Uniuni Europene în ultimi 37 de ani. Fiind ilegale ,aceste acorduri sunt în general
secrete ,iar Comisia Uniuni Europene (UE) obține foarte greu dovezi privind existenta lor.

Înțelegerile secrete sunt ilegale si odată cu formarea cartelurilor s -au încălcat o serie de
articole din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE ):

Grafic nr. 4.1. Clasificare carteluri după articolele încălcate de companiile membre

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019.

Din Graficul anterior ,se poate observa ca 46 carteluri formate, au încălcat articolul 101
și articolul 102 TFUE . Articolul 101 din tratat interzice acordurile dintre doi sau mai mulți
operatori independenți de pe piață care restrâng concurența , exemplu este crearea
unui cartel între concurenți, care poate implica stabilirea prețurilor și/sau împărțirea pieței ,fiind

49 Chamberlin, E. (1933). The Theory of Monopolistic Competition: A 'Re -orientation of the
Theory of Value' (8 ed.). Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press.
46
106 3
18 Nr Articole Incalcate
art. 101si 102 art. 101 art. 105 art 53 SEE.

49
exclusiv încălcat de 106 de carteluri . Articolul 102 din tratat interzice întreprinderilor care dețin
o poziție dominantă pe o anumită piață să abuzeze de această poziție.
3 carteluri formate au încălcat articolul 105 în care , conform Tratatul Privind
Funcționarea UE ,,Comisia asigură aplicarea principiilor stabilite la articolele 101 și 102. La
cererea unui stat membru sau din oficiu și în cooperare cu autoritățile competente ale statelor
membre, care îi acordă sprijin, Comisia investighează presupusele cazuri de încălcare a
principiilor menționate mai sus. În cazul în care constată existența unei încălcări, Comisia
propune măsuri adecvate pentru ca acea sta să înceteze.‟‟50
Articolul 53 SEE. a fost încălcat de 18 din cartelurile formate .Acest articol face parte
din Acordul privind SEE și se aplică tuturor acordurilor care pot afecta în mod semnificativ
comerțul dintre statele SEE.

Grafic nr. 4.2. Pondere articolele încălcate de companiile membre ale cartelurilor.

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019.

Din punctul de vedere a ponder ii se observ ă că ,articolul 101 a fost încălcat în proporție
de 61% dintr -un numar de 159 de procese ,pe când articolul 105 doar 2% din carteluri.
Din cele 159 de procese duse de Comisia European ă ,începând cu anul 1982 și pana în
5 Martie 2019 cartelurile descoperite au fost formate și în funcție de cla sificarea activităților din
economie ,pe scurt: Cod Caen

50 Tratatul Privind Funcționarea UE (versiune consolidata ) 2016 .
art. 101si 102
27%
art. 101
61%
art. 105
2%
art 53 SEE.
10%
art. 101si 102
art. 101
art. 105
art 53 SEE.

50
Grafic nr. 4.3. Clasificare carteluri după Codurile Caen ale companiile membre .

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019.(Anexa1 )

Din graficul num ărul 3 se poate observa ca cele mai multe carteluri, în funcție de codul
Caen s -au format în producția de mărfuri, adică 121 la numar, pe când cele mai
insignificative s -au format în domeniul artei și a reciclări și producției de fructe tropicale.

Grafic nr. 4.4. Pondere Coduri Caen ale companiile membre ale cartelurilor.

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019. ( Anexa1 )

Din graficul numărul 4 rezulta ca din 159 de carteluri formate o pondere de 75% s-au
format în producția de mărfuri , cele mai puține regăsindu -se în arta, reciclare și în producția de
fructe tropicale si subtropicale ,adică c u o pondere de 1% fiecare . 121
2 4 1 4 12 14 1 Cod Caen UE.
C.Productie
Marfuri
1%
C.Productie
Marfuri
75%
A.Cultivare Fructe
Tropicale si
Subtropicale
1%
D.Fabricatie si
Distributie Gaze si
Electricitate
2%
E.Reciclare
1%
G.Comert cu
Ridicata si cu
Amanuntul
2%
H.Transport si
Depozit
8%
K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare
9%
R.Arta de Licitatie.
1%
C.Productie Marfuri
A.Cultivare Fructe Tropicale si
Subtropicale
D.Fabricatie si Distributie Gaze si
Electricitate
E.Reciclare
G.Comert cu Ridicata si cu
Amanuntul
H.Transport si Depozit
K.Activitatii Financiare si de
Asigurare
R.Arta de Licitatie.

51
În cursul celor 37 de ani ,Comisia Europeana a intentat procese conform datelor și
dovezilor avute ,dar nu întotdeauna aceste dovezi au fost suficiente pentru a putea demonstra
existenta unui cartel și încălcarea legilor. În lipsa dovezilor , o parte din firmele procesate ca și
carteluri au scăpat nesancționate .
Grafic nr. 4.5. Clasificare carteluri procesate

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019.(Anexa1)

Din graficul nr 5 se observa ca, Comisia a intentat 159 de procese din care, din lipsa de
dovezi au scăpat nesancționate 38 de carteluri formate.

Grafic nr. 4.6. Clasificare carteluri sancționate si nesancționate

Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019.(Anexa1)

Graficul numărul 6 arata ponderea cartelurilor sancționate , adică 76% respectiv a celor
nesancționate, 24 %.
Carteluri
sanctionate
76%
Exceptii
,Carteluri
Nesanctiinate
24% Carteluri sanctionate
Exceptii ,Carteluri
Nesanctiinate

52
Începând cu anul 1982 Comisia European ă a suspectat și a început primul proces
împotriva cartelurilor din UE. Pana în 2019 au fost acuzate ca făcând parte din carteluri 1925 de
societăți, rezultând c ă, doar 115 societăți au format carteluri din cinci sau mai puțin de cinci
societății .

Grafic nr. 4.7. Număr companii conform ,,criterului Selten” și nr total companii carteluri
Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC, Comisia Europeană, 2019. (Anexa1)

Din graficul de mai sus se constată faptul că există un număr total de 115 companii care
se încadrează în ,,criteriul Selten”, respectiv, un număr de 1810 companii care sunt în afara
acestui criteriu.

Grafic nr. 4.8. Pondere companii conform ,,criteriului Selten” și nr total companii carteluri
Sursa: prelucrări proprii ale autorului conform DGC , Comisia Europeană, 2019.(Anexa1)

Din reprezentarea grafică anterioară, se remarcă faptul că, în mărimi relative, există o
pondere de 6% din numărul total companii care se încadrează în ,,criteriul Selten”, iar diferența
de 94% reprezentând companiile care sunt în afara acestui criteriu.
115
1810 CRITERIUL Selten
Numar companii membre
ale cartelului
6%
94% Criteriul Selten
Numar companii membre
ale cartelului

53
CONCLUZII

Chiar daca în trecut , datorită dezvoltării științei și industriei, ideile teoretice despre
natura concurenței au trecut printr -o anumită evoluție, importanța concurenței pentru dezvoltarea
economiei este recunoscută și în prezent.
Politica Uniunii Europene în domeniu l concurenței a cunoscut o permanentă evoluție
conceptuală, fiind influențată de importante dezbateri teoretice .
La nivelul Uniunii Europene, de -a lungul timpului, au fost perfecționate diverse metode
de reducere sau chiar de eliminare a înțelegerilor de tip cartel. Având în vedere faptul c ă în 37 de
ani au fost suspect ate și judecate 1925 de societăți si instituții bancare, majoritatea încercările de
eliminare a înțelegerilor de tip cartel au eșuat .Totuși exista anumite excepții în materia aplicării
normelor juridice în concurență și anume ,, politica de clemență‟ ‟.
De fapt, politica de clemență atribuie întreprinderilor im plicate într -un cartel, care
recunosc comportamentul anticoncurențial și predau probe în acest sens, imunitate totală la
amenzi sau o reducere a amenzilor pe care Comisia le -ar fi aplicat. De asemenea, părțile
implicate în cartel au posibilitatea de a -și recunoaște faptele săvârșite și de a -și asuma
responsabilitatea pentru acestea. Această politică permite o reducere a duratei cazului,
economisind astfel resursele Comisiei. De asemenea, întreprinderile care acceptă să urmeze
această procedură obțin o reduc ere a amenzilor. Cu toate acestea, soluționarea problemelor
legate de un cartel nu este o negociere între părțile participante la cartel și Comisia Europeană.
Comisia de obicei, are probe în cursul unei investigații și are un argument puternic împotriva
părților înainte de începerea discuțiilor privind soluționarea cazului.
Însă, nu toate acordurile sunt considerate ilegale. Un acord poate fii legal în cazul în care
are mai multe efecte pozitive decât negative, nu este încheiat intre concurenți ,sunt implicate
întreprinderi care dețin numai o cotă mică de piață cumulată sau pur și simplu devine necesar
pentru îmbunătățirea produselor sau a serviciilor, pentru de zvoltarea de noi produse sau
identificarea unor modalități noi și îmbunătățite pentru a pune produsele la dispoziția
consumatorilor.
De asemenea întreprinderilor mai mici li se poate permite să coopereze dacă acest lucru
le permite să facă față mai bine c oncurenței cu întreprinderile de dimensiuni mai mari.
Trebuie subliniat faptul c ă rolul Comisie este acela de a pr oteja mediu l bazat pe
concuren ță, în condi țiile în care intrarea pe pia ță este liber ă, nefiind îngr ădită de bariere
artificiale, iar operatori i ineficien ți ies de pe pia ță în mod obiectiv, falimentând. Operatorii
economici trebuie s ă se apere singuri prin cre șterea eficien ței și respectarea regulilor jocului.
De asemenea, agen ții economici trebuie s ă fie informa ți și să cunoasc ă atât mijloac ele

54
prin care pot fi proteja ți de legisla ție în cazul în care ar putea fi victime ale unor practici
anticoncuren țiale, cât și riscurile la care se expun în cazul în care încalc ă regulile. Ei trebuie s ă
fie conștienți de faptul c ă numai cunoa șterea îndeaproa pe a legisla ției le poate oferi protec ția în
fața legii având la îndemâna o serie de instrumente și metode prin care pot ac ționa f ără a fi
sancționați.
Gradul de cunoa ștere și aplicare a legisla ției în domeniul concuren țial este cu atât mai
important cu c ât, într -o anumit ă măsură, firmele sunt cele care au grij ă să nu încalce legile; cu
alte cuvinte, siguran ța legal ă este dat ă nu de procedura aleas ă, ci de gradul de cunoa ștere al legii,
de claritatea acesteia și de calitatea evalu ării pe care o fac firmele.
De aceea, s-a considerat necesar ă efectuarea acestei cercet ări în rândul proceselor duse de
Comisia din U niunea Europeana împotriva cartelurilor pentru a ajunge la concluzii pertinente
privind rolul institu ției cu atribu ții de informare, prevenire și sanc ționare a comportamentului
anticoncuren țial și gradul de percep ție al firmelor la momentul respectiv.
Un grad insuficient de preg ătire și de informare al agen ților economici pe o pia ță extins ă,
precum cea a Uniunii Europene, ar putea crea mult ă confuzie, dezorientare și pierderea unor
beneficii importante derivate din oportunit ățile multiple de dezvoltare și extindere.
Rezultatele acestei cercet ări pot fi utilizate pentru fundamentarea unor decizii referitoare
la rolul pe care îl joaca Comisia U niuni Europene într-un mediu de afaceri relativ instabil, volatil
si influen țat politic.

55
BIBLIOGRAFIE

Cărți și lucrări de autor în edituri

1. Antoine Augustin Cournot (1897). Researches Into the Mathematical Principles of the
Theory of Wealth. (Cournut Competition )
2. Burja V. ,Economie Politica ,Alba -Iulia 2015 ;
3. Chamberlin, E. (1933). The Theory of Monopolistic Competition: A 'Re -orientation of
the Theory of Value' (8 ed.). Cambridge, Massachusetts: Harvard University Press.
4. Cini Michelle and Lee McGowan . Competition Policy in the European Union .1998.
5. Dicționar explicativ al limbii române, ed. a II -a, București, 1998, p. 208. Academia
Română, Institutul de lingvistică «Iorgu Iordan».
6. Dragan Gabriela. Uniunea Europeana intre federalism și interguvernamentalism. Politici
comune ale UE . Editura ASE, 2005
7. Dobra Iulian -Bogdan .Concurenta și Preturi .Alba -Iulia 2018 .
8. Eekhoff Johann (editor) .Competition Policy in Europe .2004.
9. Iancu Aurel,Tratat de Economie ,vol. 3 ,Expert ,București ,1992 .
10. Kuhn, H. W.: Extensive Games and the Problem of Information. In: H. W. Kuhn and A.
W. Tucker (eds.): Contribution to the Theory of Games, Vol. II, Annals of Mathematics
Studies 28, 193 – 216, 1953, Princeton.
11. Merkin și Williams, Competition Law: Antitrust Policy in the UK and in the EEC,
London, 1984.
12. McCormick John. Understanding the European Union .2008
13. Nash J. F.: Non -cooperative Games, Annals of Mathematics 54, 1951.
14. Negrescu D.; Oprescu Gh., Politica de protecție a concurențe i, Editura Economică,
București, 2004 .
15. Philips L. (1995). Competition policy: a game -theoretic perspective.
16. Phlips, L. The Economics of Imperfect Information, Cambridge, Cambridge University
Press. (1993).
17. Smith Adam, Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei, vol. I. București:
Editura Academiei, 1962..
18. Selten, R. B. (1973). A simple model of imperfect competition, where 4 are few and 6 are
many, International journal of Game Theory , Editura Springer, 2(1).
19. Stigler. George J. The Journal of Political Economy vol 72. Feb 1964.

56
Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe

1) Go¨nenc¸ Gu¨rkaynak & Derya Durlu . From Mergers to Cartels: An Overview of the
Rapidly Evolving Turkish Competition Law in Light of the European Model. Journal
of European Competition Law & Practice, 2011, Vol. 2, No. 3
2) Grossman, Eaton, J., G.M. (1986), Optimal trade and industrial policy under
oligopoly. The Quarterly Journal of Economics 101 (2).
3) Gupta, S. (2002). Competition and collusion in a government procurement auction
market. Atlantic Economic Journal, 30(1).
4) Milgrom, P. (1989). Auctions and Bidding: A Primer. The Journal of Economic
Perspectives,.
5) Monti Mario – The Future of Competition Policy in the European Union”, Addres s at
Merchant‟s Talylor Hall, Londra, 9 iulie 2001,cit. de Gifford,Daniel J.,Kudrle, Robert
T.-European Union Competition Law and Policy: How Much Latitude for
Convergence with the United States”, Antitrust Bulletin, Fall 2003.
6) Proiectul Phare RO 0006.18.0 2 – Formarea funcționarilor publici din administrația
locală în afaceri europene și managementul ciclului de proiect, implementat de
Institutul European din România în colaborare cu human dynamics în anul 2003. Seria
Micromonografii – Politici Europene, ve rsiune actualizată.
7) Radu Mușetescu . Paralelism și convergență în politicile contemporane în domeniul
concurenței: modelul european versus modelul american. Noiembrie 2006

Resurse în format electronic

1. Bogdan M. Chitoiu din Raportul pe anul 2018 al Consiliului Concurentei.
Site: http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/publicatii/rapoarte -anuale.html
2. Comisia Europeana .Site disponibil
:http//ec.europa.eu/competition/consumers/institutions_ro.html
3. Comisia Europena –„‟Completing the internal Market „‟,Cartea Alba 1985. Site
:https://ec.europa.eu/commission/future -europe/white -paper -future -europe -and-way-
forward_ro
4. Consiliului Concurentei, Site:
http://www.competition.ro/documente/ro/GLOSARUETABEL.pdf
5. Dictionnaire de l'économie politique, 1852, p. 450. Site
:http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k22411m/f3.item.zoom(accesatpe23.05.2019).

57
6. Dragoș Calcan .Filozofie Econ omica -Echilibrul lui Nash și teoria jocurilor
=22/09/2017 . Site: HTTP://WWW.ESPRESSOFILOSOFIC.RO/FILOSOFIE –
ECONOMICA/ECHILIBRUL -LUI-NASH -SI-TEORIA -JOCURILOR/
7. Evoluția Concurentei în sectoare cheie pe anul 2018.
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/bucket13/id13685/raport_evol
utia_concurentei_ în _sectoare_cheie_2018.pdf
8. Legea Concurentei nr 21din 10 Aprilie 1996 Site disponibil :
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/concurenta/LEGEA_CONCURENT
EI_Nr_21.pdf
9. Procedurile în cadrul acordurilor anticoncurențiale. Site disponibil:
http://ec.europa.eu/competition/antitrust/procedures_101_en.html (accesat in
5/05/2019).
10. Tratatul privind funcționarea UE. (Versiune Consolidata))din 26/10/2012. Site
:https://eurlex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf -a3f8-4ab2 -b506 –
fd71826e6da6.0001.02/DOC_2&format -pdf

Acte normative

1. Legea concurentei nr 21/1996 ,publicata în Monitorul Oficial nr 88/30.04.1996
,intrata în vigoare la data de 1.02.1997.
2. Legea nr 143/1999 privind ajutorul de stat publicat în Monitorul Oficial nr 370 din
3.08.1999 ,intrata în vigoare la data de 1.01.2000.
3. Regulament privind autorizarea concentră rilor economice ,publicat in Monitorul
Oficial nr 591 bis/9.08.2002

Documente emanate de la diferite organisme și instituții

1. Raport Anual 2017 si 2018.Site disponibil
:http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/publicatii/rapoarte -anuale.html .

2
ANEXA NR 1.
Analiza celor 159 de carteluri investigate de Comisia Europeana începând cu anul 1982 si pana in 2019
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
1 Cartel 29629 14.12.1982 LAMINES ET
ALLIAGES DE ZINC 0 0 1 0 C.Productie
Marfuri 0 5 0
2 Cartel 33585 25.11.1992 PO/RAPPORTS
CHEMINS DE
FER+AGENCES DE
VOYAGES 1 0 0 0 H.Transport si
Depozit 0 3 0
3 Cartel 34983 05.06.1996 PO / Fenex 1 0 1 0 H.Transport si
Depozit 0 4 16
4 Cartel 35814 21.01.1998 Extra d'alliage 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
5 Cartel 33708 14.10.1998 PO/BRITISH SUGAR
PLC 1 0 1 0 C.Productie
Marfuri 0 0 16
6 Cartel 35691 21.10.1998 Pre-insulated pipe cartel 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
7 Cartel 34466 09.12.1998 Greek Ferr+A9:E150ies 1 0 0 0 H.Transport si
Depozit 0 0 6
8 Cartel 33884 26.10.1999 FEG & TU 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
9 Cartel 39041 08.12.1999 ex-35860B/Tubes d'acier
sans soudure/PO 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 10
10 Cartel 35860 08.12.1999 Seamless steel tubes 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 12
11 Cartel 36545 07.06.2000 PO/Amino acids 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 5 0
12 Cartel 34018 16.05.2000 FETTSCA (Far East
Trade Tariff and
Surcharges Agreement) 1 0 0 0 H.Transport si
Depozit
0 0 8

3
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului

13 Cartel 37786 24.11.2000 euro-zone exchange
charges – Austria 0 0 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 0
14 Cartel 39003 13.12.2000 ex-
33133B/CARBONATE
DE SOUDE -SOLVAY –
CFK 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 2 0
15 Cartel 39004 13.12.2000 ex-
33133C/CARBONATE
DE SOUDE -SOLVAY 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 2 0
16 Cartel 39046 13.12.2000 ex-
33133D/CARBONATE
DE SOUDE -ICI 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
17 Cartel 37874 18.01.2001 Unicer, Centralcer, AICP 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 3 0
18 Cartel 37444 18.07.2001 SAS + Maersk Air 1 0 0 0 H.Transport si
Depozit 0 2 0
19 Cartel 36490 18.07.2001 Graphite electrodes/PO 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
20 Cartel 37391 31.07.2001 Commissions
bancaires+12/PO 1 0 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 12
21 Cartel 37787 31.07.2001 Euro -zone exchange
charges – Belgium 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 109
22 Cartel 37788 31.07.2001 Euro -zone exchange
charges -Finland 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 111
23 Cartel 37789 31.07.2001 Euro -zone exchange
charges -Portugal 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de 1 0 111

4
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
Asigurare
24 Cartel 37790 31.07.2001 Euro -zone exchange
charges -Ireland 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 111
25 Cartel 37791 31.07.2001 Euro -zone exchange
charges – The
Netherlands 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 33
26 Cartel 38214 05.09.2001 Plastic films 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 6
27 Cartel 37512 21.11.2001 Vitamins 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 12
28 Cartel 36604 05.12.2001 Citric acid 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
29 Cartel 37614 05.12.2001 Interbrew + Alken Maes 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 3 0
30 Cartel 37800 05.12.2001 Luxembourg brewing
industry 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 4 0
31 Cartel 37027 11.12.2001 Zinc Phosphate 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
32 Cartel 37919 11.12.2001 Commissions bancaires –
Allemagne 1 0 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 5 0
33 Cartel 36212 20.12.2001 Carbonless paper (CLP) 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
34 Cartel 36571 11.06.2002 Österreichische Banken 1 0 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 0 8
35 Cartel 37519 02.07.2002 Methionine 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 5 0
36 Cartel 36072 17.07.2002 GFU – Norwegian Gas
Negotiation Committee 0 1 0 1 D.Fabricatie si
Distributie Gaze
si Electricitate 1 0 33

5
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
37 Cartel 36700 24.07.2002 PO/industrial and medical
gases 1 0 0 0 D.Fabricatie si
Distributie Gaze
si Electricitate 0 0 7
38 Cartel 39078 10.10.2002 Bitumen Belgique 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1
5 t. 0
39 Cartel 37784 30.10.2002 Fine art Auction Houses 1 0 0 0 R.Arta de
Licitatie. 0 2 0
40 Cartel 37851 04.11.2002 PO/ Carlsberg +
Heineken 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 2 0
41 Cartel 38506 21.11.2002 PO/Carbon black 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 6
42 Cartel 37978 27.11.2002 PO/Methylglucamine 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 3 0
43 Cartel 38542 12.12.2002 EPDM 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
44 Cartel 37671 17.12.2002 Food flavour enhancers 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 2 0
45 Cartel 37667 17.12.2002 Speciality graphite 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 10
46 Cartel 37152 27.12.2002 PO/Plasterboard 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 4 0
47 Cartel 38653 26.02.2003 PO / Barge transport of
bulk liquids by barge on
inland waterways 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
48 Cartel 38279 02.04.2003 PO/Viandes Bovines
Françaises 1 0 0 0 G.Comert cu
Ridicata si cu
Amanuntul 0 0 6
49 Cartel 37370 01.10.2003 Sorbates 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
50 Cartel 38359 03.12.2003 Electrical and mechanical
carbon and graphite
products 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7

6
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
51 Cartel 37857 10.12.2003 Organic peroxyde 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
52 Cartel 38240 16.12.2003 Tubes industriels en
cuivre 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
53 Cartel 32450 30.04.2004 CEWAL & autres
Conférences africaines
(MEWAC, COWAC
UKWAL)Se 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 3 0
54 Cartel 39052 25.05.2004 Publication paper 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
55 Cartel 39053 25.05.2004 Fine paper 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
56 Cartel 39054 25.05.2004 Label paper 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
57 Cartel 38069 03.09.2004 PO/Copper plumbing
tubes 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 18
58 Cartel 36756 29.09.2004 Sodium Gluconate 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
59 Cartel 37750 29.09.2004 French beer market 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 3 0
60 Cartel 38338 26.10.2004 Needles 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
61 Cartel 37533 09.12.2004 Choline chloride 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
62 Cartel 37773 19.01.2005 MCAA
(Monochloroacetic acid) 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 12
63 Cartel 38337 13.10.2005 Thread 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 16
64 Cartel 38281 20.10.2005 Raw Tobacco IT 0 1 0 0 G.Comert cu
Ridicata si cu
Amanuntul 0 0 8
65 Cartel 38401 28.09.2005 EMC/Producteurs 1 0 0 0 C.Productie 1 0 0

7
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
européens de ciment Marfuri
66 Cartel 38354 30.11.2005 Industrial bags 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 25
67 Cartel 38443 21.12.2005 Rubber chemicals 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 8
68 Cartel 38620 03.05.2006 Hydrogen peroxide (and
perborate) 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 16
69 Cartel 38645 31.05.2006 Methacrylates 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 14
70 Cartel 38456 13.09.2006 Bitumen Nederland 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 31
71 Cartel 38121 20.09.2006 Fittings 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 30
72 Cartel 39283 31.10.2006 SRAM 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
73 Cartel 38907 08.11.2006 Steel Beams 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 3 0
74 Cartel 38638 29.11.2006 Butadiene Rubber /
Emulsion Styrene
Butadiene Rubber 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 14
75 Cartel 39234 21.12.2006 Alloy surcharge re –
adoption 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 2 0
76 Cartel 38899 24.01.2007 Gas insulated switchgear 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 21
77 Cartel 38823 21.02.2007 Elevators and escalators 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 25
78 Cartel 37766 18.04.2007 Netherlands beer market 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
79 Cartel 39168 19.09.2007 Fasteners 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 13
80 Cartel 38710 03.10.2007 Bitumen Spain 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11

8
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
81 Cartel 38432 20.11.2007 Professional videotape 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 8
82 Cartel 39165 28.11.2007 Flat Glass 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
83 Cartel 38629 05.12.2007 Chloroprene Rubber 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
84 Cartel 38628 23.01.2008 Nitrile Butadiene Rubber 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 4 0
85 Cartel 38543 11.03.2008 International Removal
Services 0 1 0 0 H.Transport si
Depozit 0 4 0
86 Cartel 39180 25.06.2008 Aluminium Fluoride 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 5 0
87 Cartel 38695 11.06.2008 Sodium Chlorate 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 8
88 Cartel 38624 08.05.2008 Deep -sea maritime
transport of bulk liquids 0 1 0 0 H.Transport si
Depozit 1 0 0
89 Cartel 39181 01.10.2008 Candle waxes 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 28
90 Cartel 39188 15.10.2008 Bananas 0 1 0 0 A.Cultivare
Fructe Tropicale
si Subtropicale 0 0 7
91 Cartel 39125 12.11.2008 Carglass 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 18
92 Cartel 39406 28.01.2009 Marine hoses 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
93 Cartel 39391 20.05.2009 Printers (EFIM
complaint) 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 5 0
94 Cartel 39401 08.07.2009 E.On – GdF collusion 0 1 0 0 D.Fabricatie si
Distributie Gaze
si Electricitate 0 3 0
95 Cartel 39396 22.07.2009 Calcium carbide and
magnesium based 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 15

9
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
reagents
96 Cartel 37956 30.09.2009 Ronds à béton 1 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 12
97 Cartel 39129 07.10.2009 Power Transformers 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
98 Cartel 38589 11.11.2009 Heat stabilisers 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 22
99 Cartel 39459 03.02.2010 Electrical equipment 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
100 Cartel 38511 19.05.2010 DRAMS 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 24
101 Cartel 39092 23.06.2010 Bathroom fittings &
fixtures 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 62
102 Cartel 38344 30.06.2010 Pre-stressing steel 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 36
103 Cartel 38866 20.07.2010 Animal Feed Phosphates 1 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 13
104 Cartel 39309 08.12.2010 LCD 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 8
105 Cartel 39579 13.04.2011 Consumer detergents 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 5 0
106 Cartel 39482 12.10.2011 Exotic fruit 0 1 0 0 A.Cultivare
Fructe Tropicale
si Subtropicale 0 0 6
107 Cartel 39605 19.10.2011 CRT glass bulbs 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 4 0
108 Cartel 39419 10.11.2011 International airline
passenger services 0 1 0 0 H.Transport si
Depozit 0 0 0
109 Cartel 39600 07.12.2011 Refrigeration
compressors 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
110 Cartel 39462 28.03.2012 Freight Forwarding 0 1 0 0 H.Transport si
Depozit 0 0 31

10
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
111 Cartel 39452 28.03.2012 Mountings for windows
and window -doors 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 10
112 Cartel 39966 27.06.2012 Gas Insulated Switchgear
re-adoption 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 2 0
113 Cartel 39972 17.07.2012 Plastic pipe fittings 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
114 Cartel 40015 17.07.2012 Plastic pipe systems 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
115 Cartel 39611 27.06.2012 Water management
products 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
116 Cartel 39437 05.12.2012 TV and computer
monitor tubes 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 12
117 Cartel 40032 26.02.2013 BR/ESBR Recidivism 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 2 0
118 Cartel 39965 09.04.2013 Mushrooms 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 11
119 Cartel 40017 15.05.2013 Sugar 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
120 Cartel 39748 10.07.2013 Automotive Wire
Harnesses 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 10
121 Cartel 39861 29.10.2013 Yen Interest Rate
Derivatives (YIRD) 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 0 13
122 Cartel 39914 29.10.2013 Euro Interest Rate
Derivatives 0 1 0 1 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 0 20
123 Cartel 39633 27.11.2013 Shrimps 0 1 0 0 G.Comert cu
Ridicata si cu
Amanuntul 0 0 10
124 Cartel 39780 10.12.2013 Envelopes 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 15
125 Cartel 39801 29.01.2014 Polyurethane Foam 0 1 0 0 C.Productie 0 0 31

11
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
Marfuri
126 Cartel 39952 05.03.2014 Power exchanges 0 1 0 1 D.Fabricatie si
Distributie Gaze
si Electricitate 0 2 0
127 Cartel 39922 19.03.2014 Automotive bearings 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 18
128 Cartel 39610 02.04.2014 Power cables 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 31
129 Cartel 39792 02.04.2014 Steel abrasives 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
130 Cartel 39574 03.09.2014 Smart card chips 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 9
131 Cartel 39924 21.10.2014 Swiss Franc interest rate
derivatives 0 1 0 0 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 0 9
132 Cartel 40055 17.06.2015 Parking Heaters 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 6
133 Cartel 40018 24.06.2015 Car battery recycling 0 1 0 0 E.Reciclare 0 0 11
134 Cartel 39563 24.06.2015 Retail Food Packaging 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 40
135 Cartel 40098 15.07.2015 Blocktrains 0 1 0 0 H.Transport si
Depozit 0 0 10
136 Cartel 39520 14.08.2015 Cement and related
products 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
137 Cartel 39639 21.10.2015 Optical Disc Drives 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 15
138 Cartel 40136 04.11.2015 Capacitors 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 15
139 Cartel 40054 07.12.2015 Ethanol benchmarks 0 1 0 0 G.Comert cu
Ridicata si cu
Amanuntul 0 3 0

12
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
140 Cartel 40028 27.01.2016 Alternators and Starters 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 4 0
141 Cartel 39904 12.12.2016 Rechargeable batteries 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 1
142 Cartel 39960 08.03.2017 Thermal systems 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 14
143 Cartel 40244 10.04.2017 Bioethanol 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 0
144 Cartel 40170 28.04.2017 Exhaust systems 0 0 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 0
145 Cartel 38238 16.06.2017 Raw Tobacco (ES) 1 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 20
146 Cartel 40013 21.06.2107 Lighting Systems 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 6
147 Cartel 40410 26.07.2017 Ethylene 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
148 Cartel 39824 27.09.2017 Trucks 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 18
149 Cartel 39258 17.10.2017 Airfreight 0 1 0 1 H.Transport si
Depozit 0 0 19
150 Cartel 39881 22.11.2017 Occupant Safety Systems 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
151 Cartel 39920 21.02.2018 Braking systems 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 0 0 7
152 Cartel 40113 21.02.2018 Spark plugs 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 6
153 Cartel 40009 27.02.2018 Maritime Car Carriers 0 1 0 1 H.Transport si
Depozit 0 0 13
154 Cartel 40522 03.05.2018 Metal packaging 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0
155 Cartel 40547 08.06.2018 Styrene monomer 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 0 0

13
nr.
Crt Domeniul
Politic Numarul
Cazului Data
Deciziei Titlul Art.
101si
102 art.
101 art.
105 art
53
SEE. Codul Caen
UE. Exceptii Criteriul
Selten Numar
companii
membre ale
cartelului
156 Cartel 40178 18.09.2018 Car Emissions 0 1 0 0 C.Productie
Marfuri 1 5 0
157 Cartel 40346 20.12.2018 SSA Bonds 0 1 0 1 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 1 0 0
158 Cartel 40324 31.01.2019 EGB 0 1 0 1 K.Activitatii
Financiare si de
Asigurare 0 0 8
159 Cartel 40481 05.03.2019 Occupants Safety
Systems II 0 1 0 1 C.Productie
Marfuri 0 0 7
SUMA 46 106 3 18 159 38 115 1810