Recuperarea In Discopatie Cervicala Prin Programa De Fitness Medical (scurtata Original) [628911]

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,
ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

RECUPERARE A ÎN DISCOPATI E CERVICALĂ PRIN
PROGRAM A DE FITNES S MEDICAL

AUTOR:
MUNTEANU VEACESLAV

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC :
AGAPII EUGENIU, dr.,conf. univ.

Chișinău , 2020

2
CUPRINS
Introducere …………………………………………………………………………………… 3
Actualitatea temei …………………………………………………………………………… 4
Scopul cercetării ……………………………………………………………………………… 4
Obiective ……………………………………………………………………………………… 5
Capitolul 1. Analiza bibliografică a temei …………………………………………………6
1.1. Noțiuni de anatomie și biomecanică ale coloanei vertebrale …………………………… 6
1.2. Biomecanica funcțională și clinică a coloanei cervicale ……………………………… 11
Capitolul 2. Discopatii cervical e………………………………………………………… …18
2.1. Manifestarea durerilor cervicale ……………………………………………………… 26
Capitolul 3. Tratamentul discopatiilor cervicale ………………………………………… 35
3.1. Obiectivele în tratamentul discopatiilor cervicale …………………………………… 35
3.2. Mijloacele tratamentului complex …… …………………………………………………3 6
Capitolul 4. Organizarea și metodologia lucrării ..………….……………………………… 40
4.1. Durata și etapele de desfășurare a lucrării …………………………………………… …40
4.1.1. Condiții de bază materială …………………………………………………………… 41
4.1.2. Eșantionul de subiecți cuprinși în lucrare …………………………………………… 42
4.2. Metode de cercetare folosite …………………………………………………………… 44
4.3. Teste și măsurători efectuate ………………………………………………………… …45
Capitolul 5 . Plan de recuperare prin tratament complex ………. ……………………… 50
5.1. Programe de fitness medical ……………………… ……………………………………5 0
Capitolul 6. Rezultate obținute și interpretarea acestora …………………………………… 59
6.1. Analiza individuală a rezultatelor ………………………………………………………6 0
Concluzii ……… ……………………………………………………………………………65
Bibliografie ………………………………………………………………………………… 66

3
INTR ОDUC ЕRЕ
În ultim ele decenii, discopatiile cervicale apar în prim-planul preocupărilor populației
și asistenței medicale.
Am putea afirma că spondiloza este privită ca fiind destul de importantă în
discopatiile cervicale și constitui e o preocupare în rândul populației cu vârst a de peste 40 de
ani. Deși spondiloza cervicală nu pune viața individului în pericol, aceasta este printre
maladiile care îl preocupă cel mai mult pe omul societății contemporane.
Apariția acestei boli nu este de dată recenta. Spondiloza a existat în toate epocile și a
interesat, ca și astăzi, populația adultă de peste 40 de ani. Deosebirea constă în aceea că omul
contemporan, a cărui durată medie de viață trece peste 70 de ani, întâm pină dificultățil e și
disconfortul articul ar pe o perioadă mai lungă de timp.
Astăzi s-a creat o stare de derută și alarmă în jurul reumatismelor degenerative, condiționată
pe de o parte de carențele informaționale privind natura și prevenirea acestor boli, iar pe de
alta parte, de exagerarea simptomelor și greșita interpretare a examenelor medicale, în
special al celui radiologic.
Alterarea, într-o măsură mai mică sau mai mare, a capacității de performare a
activitățil or vieții zilnic e reprezintă conceptul de boală.
Actul terapeutic are tocmai rolul de a readuce organismul uman la statusul care să
permită efectuarea activit ăților cotidiene într-o manieră cât mai obișnuită, mai „normală”.
Pe aceste considerente am ales ca temă de disertație „ Recuperarea în discopatie cervicală
prin programa de fitness medical „, motivat fiind de faptul că un element important al
actului terapeutic îl reprezintă și recuperarea medicală, ce se adresează tutur or categoriilor de
patologie care afectează organismul uman, la toate cele trei nivele.

4
ACTU ALITATEA TEMEI
Este o temă de actualitate deoarece în ziua de astăzi majoritatea persoanelor își petrec
timpul stând la birou datorită progreselor mari din zona tehnologică, este de așteptat ca
această boală să fie întâlnită frecvent la această categorie de oameni.
Frecvența acestei suferințe este estimată, în diverse studii și comunicări, la 3 – 5 % la
populația între 25 – 35 de ani și 10 – 12 % la populația peste 45 de ani.
Vârsta bolnavilor afectați de această patologie este de la 20 de ani până la vârste
foarte înaintate; herniile „moi” sunt mult mai frecvente la subiecții tineri, până la 35 de ani,
iar nevralgiile cervico-brahiale prin hernii „dure” sau prin artroze sunt prezente, mai
frecvent, la populația peste 50 de ani.
Vârst a bolnavilor care acuză primele simptome este după 40-45 de ani, la care este
prezent și un suport imagistic în majoritatea cazurilor. Foarte rar se întâln esc modificări
radiografice competente în justific area acuzelor la subiecții între 35-40 ani. Profesia
bolnavilor nu pare a prezenta vreo importanță întrucât se întâln esc suferințe cervicale de tip
degenerativ la toate formele de activit ate: fizică sau intelectuală, statică sau dinamică .
Profesia pare să fie importantă pentru populația mai tânără la care se remarcă o
frecvență mai mare la subiecții cu solicitări profesionale fizice mai mari, dar după 45-50 de
ani indic atorul de profesie nu mai este semnific ativ, afecțiun ea fiind prezentă la toate tipurile
de activit ate profesională în proporții egale (boala este raportată mai mult la vârstă decât la
profesie).

SCOPUL CERCETĂRII
Studiul urmăr ește tratarea cervicalgiilor atât prin mijloace fizice, prin utiliz area
curentului electric, cât și prin kinetoterapie, care însum ează programe de tonifiere, relaxare
muscul ară și elongații cervicale, acestor două tehnici adăugându -se tratament medicamentos
și masaj.
Tratamentul de recuperare în discopatiile cervicale se bazează pe termoterapie,
fizioterapie, masaj, kinetoterapie. Kinetoterapie care are un rol important, fiind singur a în
măsură să rearmonizeze echilibrul la nivelul coloanei cervicale. Tehnicil e și metodele de
examinare precum și proceduril e de tratament împreună cu exercițiil e kinetice trebuie sa fie
individu alizate deoarece tratăm „bolnavi și nu boli”.

5
OBIECTIV E
– Intervenția cât mai precoce pentru a stopa durerea și a nu se agrava procesul
degenerativ sau inflamator cu o evoluție cronică.
– Selectarea metodelor de tratament într-o succesiune logică, bine încadrate într-un
plan de tratament și de recuperare bine conceput cu scopul de a rezolva
obiectivele propuse pentru fiecare caz în parte.
– Refacerea staticii cervico-scapulare prin corectarea eventualelor accentuări sau
ștergeri ale curburil or normale ale coloanei cervicale, cu sau fără modificarea
posturii umerilor.
– Refacerea aliniamentului cervical este un obiectiv principal nu numai ca obiectiv
pentru etapa actuală ci și pentru prevenirea recidiv elor. Tehnicil e cele mai
frecvent utiliz ate pentru acest scop sunt cele de tip pasiv, prin tracțiun e manuală în
ax.
– Educarea bolnavului cu privire la profilaxia coloanei vertebrale cervicale pentru a
avea un tonus muscul ar pe toate grupele muscul are.
– Învățarea pacientului în a-și corecta pozițiile vicioase din timpul zilei și al nopții.

6
CAPITOLUL I
ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ ALE COLOANEI
VERTEBRALE
Coloana vertebrală este o lungă coloan ă median ă și posterioară numit ă și rahis,
forma tă din suprapune rea celor 33-34 piese osoase – vertebrele. Urmărite de sus în jos,
vertebrele corespund: gâtului , toracelui, regiunii lomba re și pelvi sului. Vertebrele poartă
diferite denumi ri împrumutate de la regiunea respectiv ă:
• vertebrele cervicale corespund gâtului , sunt în număr de 7 și se noteaz ă de la C1
la C7- coloana cervicală .
• vertebrele toracale corespund toracelui, sunt în număr de 12, se notează de la T1-
T12 și formează coloana toracală.
• vertebrele lombare corespund regiunii lomba re (peretele posterior al
abdomen ului) sunt în număr de 5, se noteaz ă de la L1 la L5 și formeaz ă coloana lomba ră.
Vertebrele coloanei cervicale, toracale și lomba re sunt oase mobile și independente ,
ele se mai nume sc și vertebre adevă rate.
• vertebrele sacrale sunt în număr de 5 și vertebrele coccigie ne sunt în număr de
4-5 și corespund pelvi sului. Ele se sudează dând naștere la 2 oase: sacrul și cocci sul, fiind
oase sudate între ele se mai nume sc și vertebre false.
În medie lungimea coloanei vertebrale este de 73cm la bărbat și de 63cm la femeie,
reprezent ând aproximativ 40% din lungimea totala a corpului.
Lățimea maximă a coloanei vertebrale este baza sacrului unde măsoară 11cm. De aici
merge descrescând atât în jos cât și în sus.
Coloana vertebrală nu este rectilinie, prezintă două tipuri de curburi în plan sagital și
în plan frontal. Curburile în plan sagital sunt orientate fie cu convexitatea înainte și se
nume sc lordoze, fie cu convexitatea înapoi și se nume sc cifoze.
La coloana vertebrală aceste curburi sunt în număr de patru:
a) curbura cervicală cu convexitate înainte
b) curbura toracală cu convexitate înapoi
c) curbura lombară cu convexitate înainte
d) curbura sacrococcigian ă cu convexitate înapoi .
Coloana vertebrală prezintă o față anterioară, una posterioară și două fete laterale:

7

• fața anterioară este formată de o coloan ă cilind rică rezultat ă din suprapune rea
corpurilor vertebrelor;
• fața posterioară prezintă pe linia mediană procesele spinoa se care formează creasta
spinal ă.
• fețele laterale prezintă vârful proceselor transversale, pediculii vertebrali, găurile
intervertebrale și porțiunile laterale ale corpilor vertebrali. Vârful procesului transversal al
atlasului poate fi palpat imediat sub procesul mastoidian.
Canalul vertebral este forma t prin suprapune rea găurilor vertebrale. El se continuă în
sus cu cavitatea neurocraniului, iar în jos se deschide prin hiatul sacral și urmărește toate
inflexiunile coloanei vertebrale (figura1) .

Figura 1. Segment de coloană vertebrală

Diamet rele canalului vertebral variază: sunt mai mari în regiunea cervicală și lombară
în raport cu mobilitatea coloanei vertebrale, în regiunea toracală , unde mobilitatea coloanei
este mai redusă, diamet rele canalului vertebral sunt mai mici.
Coloana vertebrală caracterizeaz ă vertebrele și îndepline ște 3 funcții :
Protecția măduvei.
În canalul vertebral se găsește măduva spinării învelită în meninge. Este evident rolul
protecto r al coloanei vertebrale, formată anterior de către puternicele corpuri vertebrale, iar
posterior de arcurile vertebrale suprapuse.
În unele cazuri, fracturile coloanei vertebrale pot interesa măduva sau/și meningele.

8

Rolul static.
În ortostatism coloana vertebrală reprezint ă un ax solid ce susține capul, trunchiul și
memb rele superioare, ea transmite apoi greutatea la pelvi s și la memb rele inferioare.
Coloana prezintă și curburi patologice ca urmare a exage rării curburilor normale.
Aceste curburi patologice pot fi eredita re sau dobândite.
Rolul biomeca nic.
Coloana vertebrală este antrenată în mișcări nume roase și ample, grație acestora
corpul are o mare mobilitate.
Articulația corpilor vertebrali
a) suprafețele articula re sunt date de fețele superioară și inferioară, ușor concave ale
corpilor vertebrali. Între aceste suprafețe osoase se regăsesc discurile interver tebrale.
b) discurile interver tebrale sunt formațiuni fibro-cartilaginoa se alcătuite dintr-o
porțiune fibroasă periferică (inelul fibros) și o porțiune centrală (nucleul pulpo s). Rezistența
inelului fibros crește spre periferie.
Inelul fibros este forma t din lame de fibre conjunctive care se inseră profund pe zona
compact ă osoasă.
Nucleul pulpo s se compo rtă fizic ca un gel care pierde apa și își diminueaz ă
fluiditatea în raport direct cu comp resiunea ce se exercită asupra lui.
Segmentul cervical este forma t din 7 vertebre.
Coloana cervicală este alcătuită din două părți distincte din punct de vede re anatomic
și funcțional: COLO ANA CERVICALĂ SUPERIOARĂ (figura 2) care cuprinde
segmentele OCCIPITAL–C1, C1–C2.

Figura 2. Coloana cervicală superioară .

9

– articulația atlanto-occipitală – este o diartroză bicondilian ă. Suprafețele articula re sunt,
cei doi condili occipitali pe de-o parte, care privesc în jos, înainte și în afară și au o formă
convexă și pe de altă parte, cele două cavități glenoide ale atlasului, care privesc în sus,
înainte și înăunt ru și au formă concav ă. Suprafețele articula re sunt acope rite de un strat
subțire de cartilaj hialin și sunt unite între ele printr-o capsulă , întărită de două ligamente,
anterior și posterior – articulația atlas – axis.
COLO ANA CERVICALĂ INFERIOARĂ care este cuprinsă între fața inferioară a
axisului și fața superioară a primei vertebre toracale are următoarele ligamente :

1 – ligamentul longitudinal anterior
2 – ligamentul longitudinal posterior
3 – ligamentul fetelo r articula re
4 – ligamentul interspinos
5 – ligamentul supraspinos

Figura 3. Coloana cervicală inferioară.

MUSCU LATURA COLO ANEI CERVICA LE SUPERIOARE:
FAȚA POSTERIOARĂ :
1 – mușchi ul marele drept posterior al capului
2 – mușchi ul micul drept posterior al capului
3 – mușchi ul oblic inferior al capului
4 – mușchi ul oblic superior al capului
5 – mușchi ul spinal, partea cervicală

Figura 4. Musculatura coloanei cervica le superioare.

10

MUSCU LATURA COLO ANEI CERVICA LE INFERIOARE:
MUȘCHI UL STER NOCLE IDOMAS TOIDIAN :
1 – cleidoma stoidian
2 – cleidooccipital
3 – sternooccipital
4 – sternoma stoidian
Sternocleido mastoidianul este situat pe fața laterală a gâtului , pe sub mușchiul pielo s
al gâtului și îndreptat de sus în jos, dinapoi înainte și din afară înăuntru. Proximal se inseră pe
apofiza mastoidă a osului tempo ral, iar cel distal se inseră prin două capete: capătul sternal și
capătul clavicula r.
Acest mușchi flecteaz ă capul pe coloan ă, îl înclin ă lateral de partea lui și îl roteaz ă
îndreptând bărbia în partea opusă.
MUȘCHI UL TRAPEZ (FAS CICULUL SUPERIOR) – are inserția la un capăt , pe
protube ranța occipitală externă și pe treimea internă a liniei curbe occipitale superioare, iar la
alt capăt pe partea superioară a ligamentului occipital posterior.
– are inserție pe marginea posterioară a treimii externe a claviculei.
– este un mușchi ridicător al umărului; înclină capul în lateral (când acționează
homolate ral) și rotește capul (când acționează heterolate ral).

Figura 5. Mușchiul trapez.

MUȘCHI UL LUNG AL GÂTULUI – este situat anterior de vertebrele cervicale și e
alcătuit din trei fascicule:
– un fascicul longitudinal ce se întinde de la corpurile C2-T3 până la apofizele
transversale C4-C7

11

– un fascicul oblic superior ce se întinde
de la arcul anterior al atlasului până la
apofizele transversale C3-C6;
– un fascicul oblic inferior ce se întinde
de la corpurile T1-T3 până la apofizele
transversale C5-C7.
– acțiune – în cazul acțiunii bilate rale,
acest mușchi redresează lordoza cervicală
și determină flexia coloanei cervicale ;
– în cazul acțiunii unilaterale, determină
înclinarea laterală și flexia coloan ei
cervicale.

Figura 6. Mușchiul lung al gâtului.

1.2. BIOMECANICA FUNCȚIONALĂ ȘI CLINICĂ A COLOANEI CERVICALE
Mișcările coloanei vertebrale cervicale indiferent de ampli tudinea lor, sunt mișcări
comple xe în care intervin mai multe segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumula rea
ușoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale care au loc la nivelul discurilor intervertebrale,
precum și la nivelul articula țiilor. Aceste mișcări sunt limitate de rezistența ligamentelo r și
articulațiile intervertebrale și de gradul de comp resibilitate a țesutului fibrocartilaginos din
care este compu s discul.
Discul intervertebral , care are multe funcții, este dispus la o varietate considerabilă
de forțe și momente. Acesta este constituit din trei părți distincte, nucleul pulpos, inelul
fibros și țesut cartilaginos.
Nucleul pulpos este localizat central fiind compus dintr -o rețea translucidă de lamele
fibroase elastice ce zac într-un gel mucoprotein ce conți n variate mucopolizaharide.
Conținutul de apă este în jur de 70-90%, atinge nivelul cel mai mare la naștere, pe urmă
scăzând.
Inelul fibros este porțiune a discului intervertebral ce gradul devine diferit de la
periferia nucleului și formează marginile exterioare ale discului. Această structură este
compusă din țesut fibros dispus concentric.

12
Împreună cu fațetele articulare, este responsabil de susținerea tuturor încărcărilor
compresive la care este supus trunchiul.
Țesutul cartilaginos este reprezentat de o membrană hialină ce desparte discul de corpul
vertebral.

Figura 7. Disc intervertebral.

Când un individ este în ortostatism, forțele ce survin asupra discului sunt mult mai
mari decât greutatea ce se află asupra lui. În plus, cu orice activitate unde intervine
compresiunea dinamică, adevărata presiune ce se exercită asupra acestor două structuri este
cu mult mai mare decât în poziție statică. Acestea sunt în general sarcini/greutate
compresivă, însă discul este de asemenea subiectul altor tipuri de stres mecanic. Forța de
tracțiune sau “tensile stress” ce apare în anumite porțiu ni ale mișcărilor fiziologice. De
exemplu, mișcarea de rotație combinată cu flexie laterală rezultă într-un stres mecanic de tip
tracțiune, compresiune și forfecare.
Forțele/sarcinile la care este expus discul pot fi împărțite în două categorii în funcție
de durata de aplicare:
– Durată scurtă cu amplitudine mare (ridicare bruscă, smuncită a unei greutăți);
– Durată lungă cu amplitudine mică cuvenită unei activități fizice normale;
Această clasificare este importantă deoarece discul dispune de proprietăți ce depind
de timp cum ar fi vâscoelasticitatea caracterizată de sensibilitatea ritmului de încărcare,
histerezis și relaxarea.
Comportamentul biomecani c al discului este dependent de starea lui de degenerare
care în schimb este dependentă de vârstă.
Toleranța la oboseala a discului este una nedefinită, însă în urma unor teste efectuate

13
în vitro s-a determinat o slabă toleranț ă. Testul a constat în aplicarea unor încărcări axiale
constante și flexii repetate la amplitudinea de 5°. Discul a arătat semne de eșec după numai
200 de cicluri de flexie, și a eșuat complet după 1000 de repetiții. Desigur nu putem compara
testul în vitro cu discul din corpul uman, însă discul neavând proprietatea de regenerare
odată cu înaintarea în vârstă el își pierde din proprietăți.
Știm ca nucleul pulpo s, prin tensiunea lichidului care se află între elemen tele sale
compon ente, are proprietatea de a fi elastic.
Datorită acestei proprietăți sunt posibile mișcările coloanei și sunt înlăturate efectele
dăunăto are ale presiunilo r excesive sau ale șocurilor de rahis. Într-o atitudine de flexie
forțată, are loc o apropiere a corpurilor vertebrale – în partea lor anterioară – prin
comp rimarea parțială a discului în jumătatea lui anterioară și prin împingerea ușoară a
nucleului pulpos posterior. În extensie, lucrurile se petrec invers. Mișcările sunt posibile
prin rolul integral pe care-l joaca discul intervertebral și formează un organ unita r.

MIȘCĂRI POSIBILE LA NIVELUL COLOANEI CER VICALE:

Figura 8. Direcțiile de mișcare.
A – flexie cervicală ; B – extensie cervicală ; C – înclina re laterală stânga-dreapta;
D – rotație cervicală stânga -dreapta

Mișcările se evaluează pornind de la „poziția zero”. În poziție „așezat ” se obține
o evaluare corectă a mișcărilor de inflexiune laterală și rotație , astfel reușind să
obține m o fixare relativă a scheletului pelvian .

14
FLEXIA este mișcarea care determină curbura concavă a trunchiului în sens
ventral; rahisul cervical devine rectiliniu sau ușor concav înainte . Mișcarea test
pentru FLEXIA CERVICALĂ : trunchiul rămâne fixat, mentonul se apropie de stern, cu
care poate veni în contact fără să deschidă gura. Reperul pentru măsurarea ampl itudinii
este planul masticator (suprafața de conta ct dintre cele două arcade dentare) care se
proiectează la exterior pe linia ce unește colțul gurii cu lobul urechii. Amplitudinea
mișcării este de 30-45°, din care 20° sunt date de articulațiile suboc cipitale.
EXTENSIA este mișcarea inversă flexiei, care curbează coloa na pe fața să
dorsală, prin accentua rea lordozei cervicale. Mișcarea test pentru EXTENSIA
CERVICALĂ : trunchiul rămâne fixat, cobo rând pe linia comi sura bucala-lobul urechii.
Amplitudinea măsurată este de 30-45°, din care 20° sunt date de articulațiile suboccipitale.
Se poate aprecia alungirea distanței menton -stern.
ÎNCLIN AȚIILE LATERALE (inflexiunile) sunt mișcările care curbează rahisul de
o parte; se apreciază cel mai des din față; se măsoară prin unghiul dintre linia sprâncenelor
și linia umerilor. Amplitudinea măsurată este de 40-45°, din care 20° sunt date de
articulațiile suboccipitale.
ROTAȚIA este mișcarea de torsiune a rahisului în jurul axei sale longitudinale,
aducând privirea în lateral, de partea în care se face rotația . Pentru a aprecia corect această
mișcare , evaluarea trebuie să se facă vertical de sus, subiectul fiind așezat pe un scaun cu
spetează joasă, fixând bazinul și genunchii. Planul de referință este planul frontal, trecând
prin vertex. În ceea ce privește rahisul cervical se poate măsura unghiul format de planul
frontal și planul care trece prin cele două conduc te audit ive. Rotația proprie a rahisului
cervical este de 45-60°, din care 30° sunt date de articulațiile suboc cipital e.
FLEXIA GÂTULUI
Elementele mișcării:
 Amplitudinea de mișcare :
Coloana cervicală se flectează puțin deasupra nivelului de dispariție a conv exității. Cea mai
mare parte a mișcării se produce la nivelul articulație i atlantooc cipitale.
 Factorii care limitează mișcarea :
1. tensiunea ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentului galben și a
ligamentelor interspinoa se supraspinoase;
2. tensiunea mușchi lor posteriori ai cefei;
3. contactul marginilor inferioare ale corpilor vertebrali cu fața superioară a corpilor

15
vertebrali subiacenți;
4. comp resiunea fibrocartilajelo r în față.
 Mușchi i principali: sternodeidoma stoidianul
 Mușchi i accesori: marele drept anterior; lungul gâtului ; scalenul anterior; scalenul
mijlociu; scalenul posterior; micul drept anterior; grupul subhioidienilo r.
EXTENSIA GÂTULUI
 Amplitudinea de mișcare :
Extensia coloanei cervicale până când capul vine în conta ct cu mușchi i posteriori a
părții superioare a trunchiulu i.
 Factorii care limitează mișcarea :
1. tensiunea ligam entului vertebral comun anterior;
2. tensiunea mușchilo r, anteriori ai gâtului ;
3. apropierea apofizelor spinoase.
 Fixarea mișcării:
– contracția extensorilor spinali ai toracelui și cobo râtorii omoplatului și claviculei;
– greutatea trunchiului și a membrelor inferioare.
 Mușchii principali: trapezul (fascicolul superior); marele comple x;
spleniu s al capului; spleniu s al gâtului ; mușchii spinali; micul comple x; transversul gâtului ;
spinalul capului; spinalul gâtului ; digastricul nucal.
 Mușchii accesori: transversul spinal; marele și micul oblic al capului; angularul
(ridicătorul) omoplatului; marele și micul drept posterior.

EVALUAR EA MIȘCĂRII
• F0 (zero) – lipsa contracției;
• F1 (schițată) – sesizarea contracției mușchiului prin palparea lui sau a tendonului;
• F2 (mediocră) – permite mobilizarea segmentul în amplitudine completă, numai cu
eliminarea gravitației;
• F3 (acceptabilă) – mobilizarea segmentul în amplitudine completă împotriva gravitației,
fără alte mijloace rezistive;
• F4 (bună) – mobilizarea segmentul în amplitudine completă și împotriva unei rezistențe
medie;
• F5 (normală) – mobilizarea segmentul pe toată amplitudinea de mișcare, împotriva unei
rezistențe maxime.

16

Forța (5) și (4)
Culcat pe spate, se menține partea inferioara a toracelui, subiectul flectează coloana
cervicală pe toata amplitud inea de mișcare; rezistența se aplica pe frunte. Dacă există o
diferență de forță musculară între cei doi sternocleidoma stoidieni, se pot evalua separat prin
rotația capului de-o parte și flexia gâtului.

Figura 9. Evaluarea forței .

Decubit ventral, gâtul în flexie; partea superioară a toracelui + omop lații susținuți,
subiectul extinde coloana cervicală pe toata amplitudinea de mișcare; rezistența se aplică pe
regiunea occipitală .

Figura 10. Evaluarea forțe i.

17

Forța (3)
Culcat pe spate, se menț ine partea inferioara a toracelui, subiectul flectează coloana
cervicală :
a. dacă amplitudinea de mișcare este totala = forța (3);
b. dacă ampli tudinea de mișcare este parțiala = forța (3-).
Decubit ventral, gâtul în flexie partea superioara a toracelui + omopl ații susținuți,
subiectul extinde coloana cervicală :

Figura 11. Evaluarea forței.

Forța (1)
Se palpează mușchi i sternocleidoma stoidieni de fiecare parte a gâtului când
subiectul încearcă să flecteze gâtul .
Decubit ventral, se poate observa o schiță de mișcare sau se palpează mușchii regiunii
posterioare a gâtului (se poate face testul cu capul sprijinit pe masa).

Figura 12. Evaluarea forței.

18
CAPITOLUL 2
DISCOPATII CERVICALE
CE ESTE O DISCOPATIE CERVICAL Ă
Discopatia cervicală înseamnă deteriorarea unuia sau mai multor discuri
intervertebrale. Simptomele acestui diagnostic pot fi: dureri de brațe , dureri de umeri sau
dureri de gât și cap. Acest diagnostic este important să fie tratat cu un plan bine pus la punct
pentru a evita complicații precum discopatia degenerativă .
Discopatia apare în momentul în care celulele discului intervertebral se opresc din
regenerare. Cauza principal ă este cantitatea insuficient ă de oxigen, nutrien ți și apă care duc
la îmbă trânirea acelor celule. Un alt factor care ar putea fi la baza discopatiei cervicale poate
fi un prejudiciu anterior al gâtului . Trauma , întinderea sau alt tip de stres anterior produs la
nivelul gâtului poate fi un punct decisiv de progres al acestei boli.
Discopatia cervicală apare, în general, odată cu înaintarea în vârst ă, începând cu
vârsta de 40-45 de ani. Atât femeile cât și barbarii pot fi afectați .
CAUZELE DURERILOR CERVICALE
Mulți oameni suferă ocazional de dureri sau rigiditate la nivelul gâtului . În multe
cazuri, durerea se datorează unei posturi proaste sau a unei suprasolicitări . Uneori, durerile la
nivelul gâtului sunt cauzate de vătămări rezultate în urma unei căderi , unui contact sportiv
sau accident. De cele mai multe ori durerea la nivelul gâtului nu este o afecțiune gravă și
poate fi ușurat ă în câteva zile. În unele cazuri, durerile la nivelul gâtului pot indica vătămări
grave sau boli și necesit ă îngrijire medical ă.
Cele mai frecvente cauze ale durerii de gât sunt luxațiile și entorsele, iar acestea se
vindec ă în câteva zile sau săptămâni . O luxație sau o entors ă apare atunci când un mușchi
sau un tendon a fost iritat de o utilizare excesiv ă sau supraextensie.
Cauzele frecvente ale durerilor cervicale includ:
 Dormitul într-o poziție greșit ă. O persoan ă se poate trezi dimineața cu dureri cervicale
din cauza somnului într-o poziție incomodă sau atipic ă care forțează gâtul .
 Accidentare sportivă . Dacă o persoana mișcă gâtul brusc sau este lovita de un alt jucător
într-un anumit sport, nervii de la nivelul gâtului pot fi afectați și poate apărea durerea,
amorțeala și slăbiciunea care pot iradia în umăr și braț.
 Mișcări repetate. Întoarcerea capului într-o maniera repetitiv ă, cum ar fi de pe o parte pe

19
alta în timp ce dansa ți sau înotați, poate duce la o utilizare excesiv ă a mușchilor ,
tendoanelor și ligamentelor gâtului .
 Boli acute sau cronice ale oaselor și articulațiilor.
NEVRALGIA CERVICO -BRAHIALĂ
Nevralgia cervico -brahială (NCB) este un sindrom clinic complex comportând
prezența cervicalgiilor și a durerilor iradiate într-un membru superior. În cele mai multe
cazuri aceste iradieri dureroase interesează o rădăcină nervoasă cervicală și se prezintă ca o
monoradiculopatie bine conturată, ca o “sciatică a brațului”, situație în care diagnosticul este
relativ ușor de precizat. În alte cazuri durerea iradiată în membrul superior nu se prezintă cu
caractere clinice foarte bine conturate pentru o suferință radiculară, sau afectarea radiculară
certă evoluează cu simptome incomplete, cazuri în care diagnosticul este ezitant.
Această afecțiune cervicală de tip degenerativ determină fie un proces iritativ asupra
unei rădăcini cervicale, fie un proces compresiv radicular mai mult sau mai puțin sever.
Foarte rar se instalează tulburări motorii grave cu scăderea forței musculare la un membru
superior (echivalentul parezelor la nivelul membrului inferior ce pot surveni în cursul unor
afecțiuni din grupa patologiei coloanei lombare)
Agresiunea asupra rădăcinii cervicale se poate exercita în canalul spinal prin
intermediul durei mater sau în interiorul canalului intervertebral (unii autori preferă termenul
de foramen, alții folosesc termenul de tunel de conjugare) .
În spațiul canalului vertebral rădăcina spinală este mai bine protejată de dura mater și
lichidul cefalorahidian (LCR) aflat în teaca durală care înfășoară rădăcina de la emergența sa
din măduva spinării până la nivelul orificiului intern al canalului de conjugare. În acest
traseu rădăcina spinală mai dispune de un mijloc de apărare reprezentat de posibilitatea de a
se putea deplasa, chiar dacă aceste deplasări sunt foarte mici, dar se pot efectua în toate
sensurile; doar agresiuni masive reușesc să exercite injurii, mai grave sau mai puțin grave,
asupra rădăcinii. Comprimarea rădăcinii în acest traiect se poate exercita de la nivelul
discului intervertebral prin hernierea nucleului pulpos sau de un osteofit dezvoltat pe corpul
vertebral și orientat posterior.
În tunelul de conjugare rădăcina nervoasă ocupă abia 25 – 30 % din suprafața, pe
secțiune, a foramenului, având o mare marjă de siguranță, compensând astfel vulnerabilitatea
mai mare a rădăcinii generată de absența protecției prin sacul dural și LCR, precum și de

20
imposibilitatea de a suferi deplasări eficiente pentru a eschiva o agresiune mecanică. În
foramen rădăcina este expusă mai multor factori de risc:
a. în zona posterioară a foramenului un potențial factor agresiv este reprezentat de
articulația interapofizară ;
b. în zona anterioară a foramenului factorii de risc sunt:
discul intervertebral (prin posibilitatea apariției hernierii nucleului pulpos) structurile
osoase hipertrofiate (osteofit) ale articulațiilor uncovertebrale marginile posterioare
ale corpilor vertebrali (de pe care se pot dezvolta osteofite posterioare, uneori extrem
de agresive) .
Cunoașterea acestor rapoarte anatomice ale rădăcinii cervicale permite înțelegerea
mecanismelor prin care se instalează diverse forme clinice de nevralgie cervico -brahială.
Debutul acut, brutal, al unui puseu de nevralgie cervico -brahială cu caractere de
suferință radiculară mai bine conturate (dermatomal și miotomal) este produs de o hernie a
Div. De regulă este o hernie recentă, mare, “moale” , care migrează posterior sau postero –
lateral comprimând o rădăcină fie în canalul spinal, fie în foramen. La acești bolnavi
examenele radiografice standard sunt negative, sau consemnează o pensare a unui spațiu
intervertebral.
Suferința cervico -brahială care se instalează lent (după un microtraumatism, după o
expunere prelungită la frig și umezeală sau după poziții fixe cervicale prelungit menținute),
se agravează în timp și se prezintă cu caractere radiculare incomplete sau instabile, în cele
mai multe cazuri fiind provocată de ceea ce se numește o hernie “dură”. Aceste hernie “dură”
poate fi o hernie obișnuită a Div, care nu a rupt ligamentul longitudinal comun posterior, s-a
oprit din migrare la acest nivel și s-a insinuate între ligament și corpul vertebral, ulterior a
suferit o transformare de tip osteofitic, care s-a mărit și ajunge să comprime o rădăcină
nervoasă.
În alte situații materialul discal herniat este format din fragmente de inel fibros intens
sclerozat și din fragmente de nucleu pulpos intens degenerat, sclerozat și el, care poate rupe
ligamentul posterior și ajunge în contact cu rădăcina nervoasă cervical sau chiar cu măduva
spinării.
Sunt și cazuri în care compresiunea asupra acestor structuri nervoase este exercitată și
de alte proce se degenerative cervical, determinând apariția unui tablou clinic de nevralgie
cervico -brahială, fără a avea ca suport o veritabilă hernie de disc cervical. În aceste cazuri se
dezvoltă o osteofitoză: cu orientare antero -posterioară plecând din corpul vertebral sau din

21
articulația uncovertebrală. Alteori osteofitoza are o orientare postero -anterioară plecând de la
hipertrofierea unei articulații interapofizare (afectată de un proces artrozic) și care crește
anterior spre tunelul de conjugare.
În aceste variante etiopatogenice ale nevralgiei cervico -brahiale element ul comun îl
reprezintă micșorarea lumenului foramenului, dispariția marjei de siguranță a spațiului
cervical de pasaj al rădăcinii și apare o criză de spațiu ce determină comprimarea rădăcinii
nervoase.
Examenele radiologice clasice evidențiază numeroase modificări de tip degenerative
la nivelul coloanei cervicale, localizate sau generalizate.
Recunoașterea formei anatomopatologice și a mecanismului prin care s-a realizat
compresiunea radiculară ce a declanșat puseul de nevralgie cervico -brahială are o mare
importantă în efectuarea unei evaluări corecte a prognosticului afecțiunii (compresiunile prin
hernii “moi” au un prognostic mult mai bun), dar și în evaluarea duratei tratamentului
conservator (herniile “dure” cedează greu, lent, incomplete, cu rezultate nesatisfăcătoare,
impunând intervenția neurochirurgului).
TRAUMATISME CERVICALE, MIȘCĂRI BRU ȘTE
Printr -o mișcare brusc ă, capul și gâtul sunt forțate brusc înapoi și imediat înainte cu o
mare forță. Țesuturile moi de-a lungul și în apropierea coloanei vertebrale cervicale pot fi
rupte sau lezate, ca rezultat. Acest tip de rănire apare frecvent într-un accident auto care
implic ă o coliziune din spate. Mișcarea brusc ă poate include, de asemenea, leziuni ale
articulațiilor intervertebrale, discurilor, ligamentelor, mușchilor cervicali și rădăcinilor
nervoase.
Majoritatea persoanelor suferă de dureri de gât fie imediat după leziune, fie câteva zile
mai târziu . Alte simptome ale unui traumatism cervical pot include următoarele :
 Rigiditate a gâtului
 Leziuni la nivelul mușchilor și ligamentelor
 Cefalee și amețeli (simptome de comoț ie)
 Dificultate la înghițire, mestecare și răgușeal ă (ar putea indica vătămarea
esofagului și a laringelui)
 Senza ții anormale, cum ar fi arsurile sau înțepăturile (parestezi i)
 Dureri de umăr
 Dureri de spate

22
POZI ȚII GRESITE ALE COLOANEI CERVICALE
Indiferent dacă sunte ți la locul de munc ă, la domiciliu sau la volan, poziția greșit ă
poate duce la probleme cervicale. Dacă capul unei persoane este adesea înclinat în față
pentru perioade lungi de timp, atunci mușchii , tendoanele și ligamentele gâtului trebuie să
lucreze mai mult. Poziția slabă poate fi problematic ă în timpul oricăror activităț i, inclusiv
lucrul la calculator, privitul la TV, călăritul, citirea unei cărți, grădinăritul și multe altele.
Durerea de gât este o problem ă din ce în ce mai frecvent ă care poate apărea la orice persoan ă
care petrece ore în sir privind în jos, la telefon, în timp ce trimite mesaje.
ARTRITE
Osteoartrita apare atunci când cartilajul protector dintr -o articulație începe să se
descompun ă și nu mai faciliteaz ă o mișcare liniară între oase, ceea ce poate duce la
îmbolnăvirea și durerea articula ției. Când aceast ă afecțiune se dezvolt ă în coloana cervicală ,
aceasta se numește osteoartrit ă cervicală . Uneori se creează confuzie atunci când termenii
generali sunt utilizați interschimbabil pentru a se referi la osteoartrita cervicală , inclusiv
spondiloza cervicală , boala articular ă degenerativă sau pur și simplu artrita gâtului .
Osteoartrita cervicală este termenul care descrie în mod specific degenerarea fațetelor
articulare în coloana cervicală .
Fațetele articulare, numite și articulații zigapofizice, reprezintă o parte esențială a
flexibilității coloanei vertebrale. Două articulații mici sunt situate în spatele fiecă rui nivel
vertebral (una în dreapta și una în stânga ), permițând o mișcare limitat ă înainte /înapoi și
răsucire . La nivelul coloanei vertebrale cervicale, aceste articulații se numesc fațete
articulare cervicale.
Când cartilajul începe să se uzeze, apare frecarea os pe os, ceea ce poate facilita
creșterea excesiv ă a oaselor, cunoscut ă sub numele de osteofite. Frecarea osului împotriva
osului poate provoca inflamație și durere. În plus, fragmentele de os și cartilaj s-ar putea rupe
și ar putea începe să plutească în fluidul sinovial al capsulei articulare, ceea ce poate duce la
o inflamație mai mare și disconfort.
Poliartrita reumatoid ă este o boală autoimun ă care poate provoca dureri articulare și
leziuni în întregul corp. Daunele articulare cauzate de artrita reumatoid ă apar de obicei pe
ambele parți ale corpului.

23
Coloana cervicală este adesea afectat ă în aceast ă boală și se poate prezenta sub formă
de instabilitate atlantoaxial ă, sedimentare cranian ă sau subluxație subaxial ă. Pacienții pot
prezenta simptome și dezabilitați , dar pot fi, de asemenea, intacți neurologic.
SPONDILITA
Aceast ă poliartrit ă progresiv ă a coloanei vertebrale și a pelvisului poate provoca
inflamație , durere și rigiditate pe toata suprafața coloanei vertebrale, inclusiv gâtul .
Spondilita anchilozant ă este o forma de inflamație cronică a coloanei vertebrale și
articulațiilor sacroiliace. Articulațiile sacroiliace sunt situate la baza spatelui inferior unde
sacrul se întâlnește cu oasele iliace (oasele de pe ambele părți ale feselor superioare) ale
pelvisului. Inflamația cronică din aceste zone provoacă dureri și rigiditate în și în jurul
coloanei vertebrale, incluzând gâtul , spatele mijlociu, spatele inferior și fese. În timp,
inflamația cronică a coloanei vertebrale (spondilita) poate duce la o cimentare complet ă
(fuziune) a vertebrelor, un proces denumit anchiloz ă. Anchiloza determină pierderea
mobilității coloanei vertebrale.
SPONDILOZA
Spondiloza cervicală este un termen general pentru uzura și degradarea cauzat ă de
vârst ă, care afecteaz ă discurile intervertebrale de la nivelul gâtului. Pe măsur ă ce discurile se
deshidrateaz ă și se micșoreaz ă, apar semne de osteoartrită , inclusiv proeminen țe osoase de-a
lungul marginilor oaselor (pinteni osoși ).
Spondiloza cervicală este foarte frecvent ă și progresează odată cu vârsta . Peste 85%
dintre persoanele în vârst ă de 60 de ani sunt afectate de spondiloza cervicală . Majoritatea
oamenilor nu au nici un simptom din cauza acestei probleme. Când apar simptomele,
tratamentele chirurgicale sunt adesea eficiente. Atunci când apar simptomele, acestea includ
de obicei dureri și rigiditate la nivelul gâtului .
Uneori, spondiloza cervicală are ca rezultat o îngustare a spațiului necesar măduvei
spinării și rădăcinilor nervoase care trec prin coloana vertebrală la restul corpului. Dacă
măduva spinării sau rădăcinile nervoase devin ciupite, manifestările ar putea fi:
 Tulburări , amorțeal ă și slăbiciune la nivelul brațelor , mâinilor sau picioarelor
 Lipsa de coordonare și dificultate de mers pe jos
 Pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului

24
HERNIA DE DISC
Fiecare disc al coloanei vertebrale este proiectat ca o gogoaș ă de jeleu. Pe măsur ă ce
discul degenerează din cauza vârstei sau traumatizării , porțiunea centrală moale se poate
rupe (hernia) prin inelul exterior (annulus fibrosus). Aceast ă ruptur ă anormal ă a porțiunii
centrale a discului este denumit ă hernie de disc. Acest lucru este denumit în mod obișnuit un
„disc alunecat ”.
În cazul în care hernia discului apare la nivelul coloanei vertebrale cervicale, durerea
poate să radieze în braț și să cauzeze un spasm muscular la nivelul gâtului sau un gât rigid.
În cazul în care hernia discului este extrem de mare, poate apăsa pe nervii spinali de
pe ambele părți ale corpului. Acest lucru poate duce la durere sever ă la una sau la ambele
extremităț i inferioare. Poate fi marcat ă slăbiciunea muscular ă a extremităților inferioare și
chiar incon știența intestinului și a vezicii urinare. Aceast ă complicaț ie este denumit ă medical
ca sindromul cauda equina.
OSTEOMIELITA
Osteomielita este o infecție în os. Osteomielita poate să apară la sugari, copii și adulți .
Diferitele tipuri de bacterii afectează în mod obișnuit diferitele grupe de vârst ă. La copii,
osteomielita apare cel mai frecvent la marginile oaselor lungi ale brațelor și picioarelor,
afectând șoldurile, genunchii, umerii și încheieturile mâinii . La adulți este mai frecvent în
oasele coloanei vertebrale, picioarelor sau în pelvis.
Există mai multe modalități diferite de a dezvolta infecția osoas ă a osteomielitei.
Prim a este ca bacteriile să călătorească prin sânge (bacter iemia) și să se răspândească la
nivelul osului, provocând o infecție . Aceasta se întâmpla cel mai adesea atunci când
pacientul are o infecție în altă parte a corpului, cum ar fi pneumonia, un dinte focar de abces
sau o infecție a tractului urinar care se extinde prin sânge până la os.
O rană deschis ă asupra unui os poate duce la osteomielit ă. Cu o fractur ă deschis ă, osul
care pătrunde prin piele este expus la bacterii. Acest lucru se întâmpl ă cel mai frecvent
complicat cu o boala vascular ă periferic ă de bază ( neuropatia periferic ă) sau diabetul. În
astfel de situații crește riscul de osteomielit ă.
Simptomele osteomielitei
Osteomielita acută se dezvolt ă rapid pe o perioad ă de la șapte până la zece zile.
Simptomele osteomielitei acute și cronice sunt foarte asemănătoare și includ:
 Febra, iritabilitate, oboseala

25
 Grea ța
 Sensibilitate și edem în jurul osului afectat
 Gama de mișcare pierduta
 Osteomielita la nivelul vertebrelor se face cunoscut ă prin dureri severe ale
spatelui, mai ales noaptea.
MENINGITA
Meningita este inflamația membranelor (meningelor) care înconjoară creierul și
măduva spinării . Meningita poate fi cauzată de mulți viruși și bacterii diferite. De asemenea,
poate fi cauzat ă de boli care pot declanșa inflamarea țesuturilor organismului fără infecție
(cum ar fi lupusul eritematos sistemic și boala Behcet).
Semnele și simptomele clasice ale meningitei sunt:
 durere de cap, febră și gât rigid (la adulți și copii mai mari);
 ochii sensibili la lumin ă (fotofobie).
Simptomele meningitei pot apărea brusc și includ, de asemenea:
 greața
 voma
 schimbări de comportament, cum ar fi confuzia, somnolen ța și dificultatea de a se
trezi.
La sugari, simptomele meningitei sunt adesea mult mai puțin specifice și pot include:
 iritabilitate sau oboseal ă,
 alimentarea slabă și febră.
 în special la începutul bolii, meningita poate avea simptome similare cu gripa.
Unele tipuri de meningit ă pot fi mortale dacă nu sunt tratate cu promptitudine. Oricine
se confrunt ă cu simptome de meningit ă ar trebui să fie văzut imediat de un medic.
BOLI ASOCIATE CU DURERILE CERVICALE
Dincolo de traumatismele fizice, durerea cervicală poate să apară și ca simptom al
unei boli. Tulburările medicale legate de durerea gâtului pot duce la dureri cronice severe și
invaliditate pe termen lung în unele cazuri. Medicii ortopezi sunt special instruiți în tratarea
tulburărilor gâtului , cum ar fi:
 Osteoartrita sau artrita reumatoid ă
 Torticollis congenital (gât răsucit )
 Spondiloza (degenerarea discului cervical)

26
 Boala discului degenerativ
 Hernie de disc
 Tumori
 Infecție (meningita)
Există mai mult de 100 de tipuri de artrită , dar cel mai frecvent observat tip se
numește osteoartrit ă. Este o boală degenerativă care determină cartilajul ce acoperă suprafața
oaselor și a articulațiilor să se uzeze în timp. Pe măsură ce pierde ți cartilajul, vertebrele se
lipesc împreună , creând rigiditate, slăbiciune și durere cronică la nivelul gâtului . Un chirurg
ortoped sau specialist în îngrijirea coloanei vertebrale poate diagnostica durerea gâtului
artritic și poate recomanda soluții de gestionare a durerii sau terapie fizică pentru a menține
funcția sănătoasă a articulațiilor .
Afecțiunile discului degenerativ au loc atunci când discurile dintre vertebre se
descompun datorit ă vârstei , geneticii, uzurii și rănilor. Spondiloza este degenerarea specifică
a discului intervertebral în porțiunea cervical ă a gâtului . Discurile nu se repară, astfel încât
această condiție poate avea ca rezultat durerea în regiunea gâtului ce iradiază în mâini și se
amplifică în poziție statică de lungă durată , la apleca re, ridica re sau răsuci re. Discurile
cervicale herniate pot de asemenea să preseze măduv a spinării sau nervi i vertebrelor. „Gatul
răsucit ” se refer ă la o stare congenital ă a gâtului prezentă la sugari ce se pot naște cu un
mușchi strâns pe o parte a gâtului . Torticollisul congenital duce la gâtul tensionat trăgând
capul în jos și pe o parte, uneori chiar provocând o gâlma mică care dispare treptat. Gatul
răsucit poate fi corectat cu exerciții de gât și întindere .
STAREA PSIHIC Ă A PACIENTULUI
Stresul are un efect fizic asupra corpului. Când suferiți de anxietate, supuneți corpul
la stres, pe termen lung. Corpul se afla în modul de lupta, ceea ce înseamnă ca eliberează
hormoni care tensionează mușchii și creează un sentiment general de neplăcere care, în multe
privințe , contribuie la anxietate. Durerea este un simptom cauzat de anxietatea persistenta.
Nu se întâmpla la toata lumea, dar mulți experimentează un grad de durere la nivelul gâtului ,
care variază de la ușor iritanta la severă , toate ca urmare a simptomelor lor de anxietate.
Principala cauza a durerii la nivelul gâtului este tensiunea. În timpul perioadelor de
anxietate intensa, mușchii se tensionează dramatic. Tensiunea musculara strânge mușchii , în
special în umeri, spate și gât. Cu este mai mare anxietate a, cu atât tensiunea mușchilor poate
provoca durere și disconfort mai semnificativ.

27
EFECTELE SECUNDARE ALE UNOR MEDICAMENTE
Efecte secundare pot apărea aproape de la orice medicament. Multe medicamente
eliberate pe bază de prescripție medical ă cauzează probleme la nivelul stomacului, cum ar fi
greața , diareea sau constipația, deoarece acestea trec prin sistemul digestiv.
Altele, cum ar fi antidepres antele , relaxantele musculare sau medicamentele pentru
tensiunea arterial ă sau diabetul zaharat, pot provoca amețeli . Din păcate , unele medicamente
utilizate frecvent pot provoca dureri, chiar și cele disponibile fără prescrip ție medical ă. Unele
cauzeaz ă dureri de cap și de gât, altele cauzeaz ă dureri de picioare. În cazul în care există
uneori durere, un medicament ar putea fi cauza principal ă a acesteia.
Doua dintre primele cinci medicamente care cauzează durere sunt disponibile pe
piață , fără prescripție medical ă, fără îndrumare de către medic. S-ar putea să nu fiți conștienți
de faptul ca durerea poate fi legat ă de aceste medicamente.
Medicamentele care conțin cofeina (inclusiv Excedrin, Midol, Anacin): Dacă aveți
dureri de cap și dacă utilizați mai mult de doua sau trei ori pe săptămână medicamente care
conțin cafeina, durerile de cap ar putea fi cauzate de aceste medicamente fără prescripție
medicală . Aceste medicamente pot provoca dureri de cap deoarece creierul cere mai mult
atunci când efectele medicamentului se epuizează .
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen, Advil, Aleve): Aceste
medicamente antiinflamatoare pot provoca dureri, de obicei sub formă de dureri de stomac .
Dacă utilizați aceste medicamente în mod obișnuit și/sau în doze mari, ați putea fi expuși
riscului de durere a stomacului, sau chiar la o sângerare a stomacului care va pune viața în
pericol.
Următoarele trei medicamente care pot determină dureri sunt disponibile numai pe
bază de prescripție medical ă, dar asta nu înseamnă neapărat ca medicul va realiza că durerea
ar putea fi asociat ă cu unul dintre aceste medicamente.
Medicamentele pentru chimioterapie : Mulți medici care prescriu chimioterapia
sunt conștienți de faptul ca aceste medicamente pot cauza leziuni nervoase sub formă de
neuropatie periferic ă. De fapt, declanșarea neuropatiei periferice poate fi principalul factor
limitativ pentru cantitatea și durata chimioterapiei. Chimioterapia poate fi salvatoare de
viață, dar nu este ușor să trăiești cu o neuropatie dureroas ă. Cel mai bun lucru pe care trebuie
să-l faceți este să împiedicați apariția neuropatiei în primul rând prin administrarea acetil -L-
carnitinei (1000 mg de trei ori pe zi), care va poate proteja nervii în timp ce utilizați aceste

28
medicamente toxice. Odată ce aveți o neuropatie dureroas ă, durerea nervoas ă este tratat ă cu
o varietate de medicamente diferite care pot avea propriul set de efecte secundare nedorite.
Reducerea colesterolului: Mii de oameni iau medicamente pentru scăderea nivelului
de colesterol. O parte din acești oameni vor trai, de asemenea, o viață cu dureri cronice ca
urmare a acestor medicamente. Durerea musculara și slăbiciunea sunt bine cunoscute ca fiind
un efect secundar rezultat din medicamente care scad colesterolul, dar pot fi confundate ușor
cu alte lucruri, cum ar fi fibromialgia, fără ca cineva să-și dea seama că un medicament
provoacă durerea.
Opioidele (hidrocodona, hidromorfona, oxicodona, morfina): Da, medicamentele
utilizate pentru tratarea durerii pot provoca dureri. Dacă utilizați medicamente opioide de ani
de zile și durerea se înrăutățește , acest ciclu de durere vicios ar putea fi un rezultat al
hiperalgeziei induse de opioide. Deoarece opioidele transforma sistemul natural de
ameliorare a durerii, corpul este lăsat fără substanțe chimice în sistem, pe măsura ce drogul
se stinge la fiecare patru până la șase ore. Acest ciclu sensibilizează sistemul nervos până la
punctul în care simțiți mai multa durere. Nu numai ca simțiți mai multa durere, va simțiți
anxios, neliniștit și aveți probleme cu somnul.
2.1. MANIFESTAREA DURERILOR CERVICALE
Simptomele durerii cervicale pot varia foarte mult. Durerea poate fi doar o ușoară
neplă cere, sau ar putea fi atât de agresiv ă încât persoan a trebuie să evite orice mișcare
excesiv ă. Adesea, durerea la nivelul gâtului este localizat ă într-un singur loc și dispare de la
sine în câteva zile sau săptămâni . Dar, în unele cazuri, durerea devine constant ă sau radiază
în alte părți ale corpului, cum ar fi umărul și brațele .
Simptomele frecvente asociate durerii la nivelul gâtului implic ă de obicei una sau mai
multe dintre următoarele :
 Gat înțepenit . Durerea și dificultatea de mișcare a gâtului , în special atunci când
încercați să întoarceți capul dintr -o parte în alta.
 Durere acută. Acest simptom poate fi durerea localizat ă într-un singur loc și care
se poate simți ca o înjunghiere sau înțepătură. Adesea, acest tip de durere apare la
nivelul inferior al gâtului .
 Durere general ă. Durerea este în mare parte într-un loc anume sau pe o zona de gât
și este descris ă ca fiind neplăcut ă.

29
 Durere iradiant ă. Durerea poate iradia de-a lungul unui nerv de la gât în umeri și
brațe . Intensitatea poate varia și aceast ă durere nervoas ă ar putea să se simtă ca o
arsur ă.
 Tulburări , amorțeala sau slăbiciune . Aceste senzații pot depăși gâtul și pot iradia în
umăr , braț sau deget. S-ar putea să existe o senzație înțepătoare . De obicei, durerea
care radiază în braț este simțită într-un singur braț, nu în ambele.
 Probleme cu prinderea sau ridicarea obiectelor. Acest lucru se poate întâmpla dacă
sunt prezente furnicături , amorțeală sau slăbiciune a degetelor.
 Dureri de cap. Uneori o iritare a gâtului poate afecta și mușchii și nervii conectați
la cap. Aceasta ar putea fi o durere de cap tensionată , care apare de la comprimarea
mușchilor gâtului , sau nevralgie occipitala, în care un nerv occipital ciupit din gât
determină durere care iradiază până în părțile capului și pe scalp.
DURERE LOCAL Ă SAU IRADIANT Ă
Radiculopatia cervicală , denumit ă în mod obișnuit „nerv ciupit ” apare atunci când un
nerv al gâtului este comprimat sau iritat în locul în care se ramific ă departe de măduva
spinării . Acest lucru poate provoca durere care iradiază în umăr , precum și slăbiciune
muscular ă și amorțeală care se distribuie în braț și în mână.
Radiculopatia cervicală este adesea cauzat ă de schimbările care apar în coloana
vertebral ă pe măsur ă ce îmbătrânim , cum ar fi artrita. La tineri, este cel mai des cauzat ă de o
leziune brusc ă care are ca rezultat un disc herniat. În cele mai multe cazuri, radiculopatia
cervicală răspunde bine la tratamentul conservator care include medicația și terapia fizică .
Durerea locală este resimțit ă la sursa problemei, în timp ce durerea iradiantă se simte
departe de sursă, în alte părți ale corpului.
CEFALEE
O durere de cap poate fi un semn de stres sau suferinț ă emoțional ă sau poate rezultă
dintr -o tulburare medicală , cum ar fi migrena sau hipertensiune arterială , anxietate sau
depresie.
Cefaleea poate proveni dintr -o varietate de structuri musculo -scheletice și
neurovasculare din gâtul superior, inclusiv articulațiile superioare ale gâtului , discul C2/C3,
și mușchii gâtului . O disfuncție în aceste domenii poate declanșa semnale de durere care se
deplasează la nucleul trigeminocervic în trunchiul cerebral. Aceste informații sunt apoi
transmise în creier și interpretate ca o durere de cap.

30
Cele mai probabile surse de dureri de cap sunt disfuncțiile articulațiilor superioare ale
gâtului , a mușchilor gâtului sau a nervilor, care declanșează semnale dureroase. În termeni
simpli, articulațiile gâtului pot provoca dureri de cap sau dureri de gât dacă sunt prea rigide
sau se deplasează prea mult, sau dacă sunt blocate într-o poziție anormală .
OBSTRUCȚ IONAREA MIȘCĂRILOR
Gatul rigid și intervalul limitat de mișcare sunt adesea rezultatul alinierii incorecte a
coloanei atunci când dormiți pe o saltea moale sau o pernă groas ă. După multe ore de stat
într-o poziție nefireasc ă, mușchii gâtului pot suferi spasme sau nervii pot deveni iritați .
Ocazional, totuși , un gât rigid poate fi un simptom al unui lucru mai grav.
Deteriorarea sau rănirea diferitelor structuri ale gâtului , inclusiv nervii, mușchii ,
vertebrele și discurile intervertebrale, cauzează dureri de gât. Aceast ă durere poate iradia
până la maxilar, umeri și cap. Ca urmare a durerii la nivelul gâtului , pacientul poate avea
pierderi de mișcare în gât și orice mișcare a gâtului produce durere sau agraveaz ă durerea
gâtului . Alte simptome pe care pacientul le poate experimenta împreună cu obstrucționarea
mișcărilor includ: dureri la nivelul gâtului , durere care iradiază în umeri, cap și maxilar,
mușchi slăbiți, furnicături și amorțeal ă.
AMOR ȚELI, FURNIC ĂTURI ÎN MEMBRE
Toata lumea a experimentat la un moment dat dureri, furnicături și amorțeli în brațe .
Cu toate acestea, în cazul în care durerea mâinii persist ă sau este însoțită de furnicături ,
amorțeal ă sau slăbiciune care interfereaz ă cu sarcini zilnice importante, cum ar fi prinderea
obiectelor sau tastarea, atunci poate exist a o condiție medicală . Există numeroase cauze de
dureri de mână și amorțeal ă, inclusiv probleme ale încheieturii , cum ar fi sindromul de tunel
carpian și boala sistemic ă, cum ar fi artrita reumatoid ă. Ceea ce mulți oameni nu știu, totuși ,
este ca durerea și amorțeala de mână provin adesea de la o problem ă la nivelul gâtului .
Atunci când o rădăcin ă nervoas ă a coloanei vertebrale cervicale devine comprimat ă
sau iritat ă de o problema la nivelul gâtului , simptomele pot apărea oriunde din umăr până la
nivelul brațului , al mâinii și al degetelor.
AMEȚ EALA
Când întâlnim amețeli și dureri ale gâtului , de cele mai multe ori ele apar de la gâtul
superior. În plus, fațetele articulare din aceasta zona a coloanei vertebrale cervicale pot
provoca dureri la nivelul capului, motiv pentru care durerile de cap pot fi, de asemenea, o

31
caracteristic ă comun ă însoțită de amețeli și dureri la nivelul gâtului . Adresarea sursei durerii
la nivelul gâtului superior este cheia pentru ameliorarea durerii și eliminarea amețelii.
TULBURARI AUDITIVE SI VIZUALE
În plus față de durerile la nivelul gâtului , cazurile severe de mișcare bruscă a gâtului
pot duce la o vedere neclar ă, slăbiciune și oboseal ă. Unele cazuri chiar provoac ă sunete în
urechi.
Multe probleme de sănătate cronice pot fi cauzate de probleme interne ale urechii.
Este, de asemenea, adevărat ca problemele de gât pot provoca probleme ale urechii interne.
Vertijul, hidropsul, tinitusul, pierderea auzului și boala lui Meniere pot să apară din cauza
problemelor cervicale.
Problemele cervicale pot afecta vasele urechii și/sau nervii care pot cauza pierderea
auzului. Leziunile cervicale pot produce dureri și limitare în gama de mișcare . Probabilitatea
pierderii auzului la pacienții cu capacitate limitată de rotație stânga este ridicat ă. O astfel de
pierdere a auzului după o leziune a coloanei vertebrale cervicale este mai frecventă la
bărbați.
Atunci când gâtul este încordat poate ajunge mai puțin sânge la creier și ochi. Dacă o
vertebr ă a gâtului devine nealiniată , poate provoca durere, ceea ce reduce adesea vederea.
Când stăm mult timp la computer sau scriem mesaje pe telefon, este ușor să ne pierdem
poziția corectă și să stresam mușchii gâtului . Dezvoltarea flexibilității gâtului ajută la
prevenirea problemelor și la îmbunătățirea vederii.
IRITABILITATE, SENSIBILITATE PSIHIC Ă, DEPRESIE
Durerea este cauzată în mod obișnuit de o reacție automată în sistemele musculo –
scheletice și nervoase, după ce corpul suferă anumite traume. Cu toate acestea, durerile
legate de stres la nivelul gâtului sunt, de obicei, rezultatul anxietății emoționale , care
afectează mușchii și nervii primari care trec prin coloana vertebrală , umeri și gât.
Din cauza efectelor potențial dăun ătoare pe care stresul le poate avea asupra corpului,
este rezonabil să se ia în considerare remedii pentru durerile de gât înainte ca situația să
scape de sub control.
Depresia și anxietatea sunt semnificativ legate de creșterea nivelului durerii cervicale.
Cu cât este mai mare nivelul durerii cervicale, cu atât mai multă atenție trebuie
acordat ă stării psihice. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a elucida cauzalitatea și

32
direcția asocierii dintre stresul psihosocial și durerea gâtului , și pentru a determină
beneficiile intervențiilor psihosociale.
ALTE SIMPTOME ALE DURERILOR CERVICALE
Simptomele asociate cu cauze grave ale durerii la nivelul gâtului includ slăbiciunea
brațului , slăbiciunea piciorului, amorțeala brațelor , amorțeala piciorului, pierderea
controlului vezicii urinare, pierderea controlului intestinului și imposibilitatea de a merge.
Simptome suplimentare care pot apărea la o infecție a gâtului includ edemul gâtului ,
înroșirea pielii, febra, cefaleea, greața, voma și glandele umflate la nivelul gâtului .
Cauzele durerii la nivelul gâtului variază din cauza posturii proaste , a osteoartritei și a
activităților de zi cu zi, cum ar fi conducerea, citirea sau dormitul în poziți e greșită .
Dacă aveți dureri la nivelul gâtului , puteți simți , de asemenea, o capacitate scăzută de
a va mișc a capul, rigiditate muscular ă și senzație de strângere , sau durere cervicală ,
sensibilitate sau disconfort general. Durerile de gât și durerile de cap apar adesea împreună .
Marea majoritate a episoadelor de dureri ale gâtului se vor îmbunătăți în timp și pot fi
abordate cu tratamente non-chirurgicale. Cu toate acestea, există câteva simptome care sunt
posibile indicații ale unei afecțiuni medicale grave, iar pacienții cu aceste simptome trebuie
să solicite imediat asistenta medicală .
Deficitul neurologic progresiv, cum ar fi slăbiciunea brațelor sau pierderea senzației
și coordonării în brațe sau picioare, ar putea indica daune nervoase.
Dacă durerea susținut ă sau în creștere este însoțită de lipsa poftei de mâncare ,
pierderea neplanificată a greutății , greață și vomă sau febră/frisoane, ar putea exist a o
tumoare sau o infecție a coloanei vertebrale.
Figura 13. Zona trigger a durerilor cervicale

33
TIPURI DE DURERI CERVICALE
Durerile cervicale includ dureri generale și rigiditate în regiunea gâtului , care pot
include gâtul , umărul , brațele sau capul. Mușchii pot fi dureroși și tensionați . Pacienții
prezintă adesea dureri de cap ușoare sau severe. Majoritatea durerilor se datorează
îmbătrânirii coloanei vertebrale. Pe măsur ă ce coloana vertebrală îmbătrânește , discurile pot
degenera și se herniaz ă. Articulațiile pot deveni artritice, poate să apară stenoza (îngustarea
canalului spinal) și se poate dezvolta instabilitate.
Există trei tipuri sau clasificări ale durerii cervicale:
 Durere cervicală axial ă: Durerea axial ă este musculoscheletal ă și este o durere a
gâtului sau a țesuturilor moi.
 Radiculopatia : se referă la dureri de gât și braț care apar în urma compresiei
rădăcinii nervoase. Simptomele includ dureri ale brațelor , amorțeala sau
slăbiciune .
 Mielopatia : se referă la presiunea asupra măduvei spinării și la comprimarea ei.
Simptomele includ: dureri de gât cu slăbiciune în braț și/sau în picior, amorțeal ă
sau probleme de mers.
Toate cele trei tipuri de dureri ale gâtului pot fi acute sau cornice.
DURERI CERVICALE ACUTE
Cele mai multe episoade de durere acută la nivelul gâtului se datorează unei întinderi
musculare sau a unei entorse de țesut moale (ligamente, tendoane). Acest tip de vătămare
poate fi cauzată de o forță bruscă care rezultă dintr -un accident de mașină sau de întinderea
gâtului (cum ar fi un gât rigid din cauza dormitului în poziții greșite ).
Cele mai multe leziuni minore ale ligamentelor, tendoanelor și mușchilor gâtului se
vindec ă de obicei cu timpul (câteva zile sau săptămâni ), deoarece aceste țesuturi moi au o
bună alimentare care aduce necesarul de nutrienți și proteine pentru vindecare. Îngrijirea
nechirurgical ă, cum ar fi gheaț a și/sau căldura , medicamentele, terapia fizică și/sau
manipularea chiropractică sau osteopatică pot ajuta la atenuarea stării dureroase în timpul
vindecării .
La pacienții cu dureri cervicale care persistă mai mult de doua săptămâni până la trei
luni, sau cu dureri predominante în brațe , amorțeal ă sau furnicături , există deseori o anomalie
anatomic ă specifică care determină simptomele.

34
DURERI CERVICALE CRONICE
În mod obișnuit , există o serie de probleme care cauzează dureri cervicale. În plus,
iritarea pe căile nervoase poate provoca dureri în umăr , cap, braț și mână . Iritarea măduvei
spinării poate provoca dureri în picioare și alte zone de sub gât. Cele mai multe cazuri de
dureri cervicale vor dispărea în câteva zile sau săptămâni , dar durerea care persist ă de luni de
zile ar putea semnala o cauză medicală care trebuie abordată – în unele cazuri intervenția
timpurie poate fi necesar ă pentru obținerea celor mai bune rezultate.
Durerea cronică la nivelul gâtului înseamnă rigiditate și evident durere la nivelul
gâtului , probabil cu mobilitate scăzută , care durează . Durerea poate fi ușoara sau severă , ceea
ce o face "cronică " este ca persist ă.
Alte cauze ale durerii cronice includ:
 Disc cervical herniat
 Fațeta articulară aliniat ă greșit
 Degenerarea discurilor coloanei vertebrale cervicale
 Pinteni osoși
În fiecare dintre aceste situații , discurile sau articulațiile gâtului intră în zonele în mod
obișnuit rezervate nervilor, iritând sau inflamând nervii și creând dureri de gât.
Figura 14. Modifică ri degenerative cervicale .

35
CAPITOLUL 3
TRATAMENTUL DISCOPATIILOR CERVICAL E
3.1. OBIECTIVELE ÎN TRATAMENTUL DISCOPATIILOR CERVICAL E
Între cele trei segmente ale coloan ei vertebrale (cervical, toracal și lombar) pot exist a
diferențe în ceea ce privește dezvo ltarea discopatiilor , la nivelul unui segment poate fi
un anumit stadiu de dezvol tare, în timp ce în altul poate fi un stadiu mai avansat, sau
invers, să nu se fi ajuns încă la acel stadiu. Acest lucru depinde de gradul în care este
solicitat organismul de-a lungul anilo r. Ședințele comple xe de recuperare medicală din
care fac parte, reflexoterapia și masajul medic al, au un efect curativ și pozitiv pregătind
pacientul pentru aplicarea tratamentului de recupe rare medicală ; infiltrațiile cu produse
naturiste cu efect regenerativ, care au o precizie foarte mare și cu un randament foarte bun.
Educația bolnavului este o component ă esențială a programului de recuperare.
Bolnavul trebuie instruit cu privire la biomecanica corpului, posturile corecte în ortostatism
și în poziția așezat pentru menținerea lordozei și protecția structurilor lezate, modalit ățile
concrete de ridicare din clino-în ortostatism, ca și posturile corecte în diferite activități
uzuale.
Principiile și obiectivele tratamentului fizioterapeutic.
Obiectivele recuperării în discopatii cervicale sunt:
– Combate rea durerilor;
– Combate rea redorilor și retracțiilor;
– Stabilizarea procesului de artroza;
– Recâștigarea mobili tății coloan ei vertebrale;
– Promova rea exercițiilor de asuplizare a coloan ei;
– Armoni zare a curburilor fiziologice;
– Toni fierea musculatu rii paravertebrale;
– Crearea unui compo rtament igienic și ergonomic va proteja coloana, preîntâmpin ând
progresia proceselor degenerative și apariția puseurilor acute.
Fizioterapia are cele mai largi recomand ări, cu cele mai eficiente rezultate.
Aproape ca nu există contraindic ații din punctul de vedere strict al bolii artrozice,
excluzând bineînțeles numai formele compl icate (cardiaci, pulmona ri decompensați, etc.).
Mijloacele fizice cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termote rapiei și
balneoterapiei.

36
3.2. MIJLOACELE TRATAMENTULUI COMPLEX: BALNEOLOGIE,
ELECTROTERAPIE, MASAJ, TRATAMENTU L KINETIC , ETC .
Tratament termoterapeutic : – împachetările uscate generale cu sticle calde 30-60 minute.
– împachetările cu parafină
Acțiunea parafinei provoacă o supraîncălzire profundă și uniformă a țesuturilor .
Tratament hidroterapeutic:
Baia kinetoterapeutică sau baia cu mișcări este o baie calda, la care se asociază
mișcări în toate articulațiile bolnavului.
Mod de acțiune : factorii pe care se bazează efectele băii kinetote rapeutice sunt:
factorul termic și factorul mecanic.
Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării musculare care se
produce sub influenta apei calde și pierderii greutății corpului conform legii lui Arhimede.
Băile medicinale:
– Baia cu iod (substanța activă este iodura de potasiu sau sare de Bazna).
– Băile cu abur (se folosește căldura umedă sub formă de vapori).
Modul de acțiune : factorul termic, chimic și mecanic.
Electroterapia este folosita sub diferite forme:
 curenți de joasă frecvenț ă – galvanizări;
 ionizări cu novo caină, clorură de calciu, histamină;
 curenți cu impu lsuri (TENS);
 curenți diadinamici (este o formă derivată din curentul sinusoidal de 50 Hz);
 curenți interferențiali de medie frecventă ;
 curenți de înaltă frecven ță (ultrasunetul, magnetodiafluxul și ultrascurte).
Efectele fizico-chimice ale electroterapiei :
– efect termic
– efect termoelectronic
– efect magnetic
– electroliză și electroforeză
– decontracturant
– efectul mecanic al UUS este cel de vibrație;
– efect de difuzie;

37
– efecte analgezice;
– stimularea sistemului nervos vegetativ;
– efecte antiinflamatoare;
– efecte vasculare
– miorelaxant
– trofic
Tratamentul prin masaj
Masajul: Reprezintă totalitatea manipula țiilor manuale aplic ate sistematic la
suprafața organismului în scop terapeutic și curativ.
Efecte fiziolog ice ale masajului cefei
Provoacă o activa re a circulației locale venoase și limfatice. Prin acțiunea
locală se îmbun ătățește circulația în mușchi i cefei, care sunt predispuși la stază circulatorie
și la oboseală.
Produce o decongestiona re reflexă a circulaț iei endo craniene, cu efecte
liniștitoare asupra sistemului nervos central.
Datorită efectelor sale, masajul cefei este folosit ca act final în masajul general.
Masajul cefei este indicat în tratamentul nevralgiilor locale, al durerilor de cap, al
contracturilor musculare, al limitării mobilității gâtului , al oboselii nervoase, al tulburărilor
sistemului nervos central. Este folosit și pentru preveni rea sau îndepărtarea depun erilor
locale de grăsime.
Tratamentul igienico-dietetic constă în repaus la pat în puseurile de acutizare. În stadiile
de remisiune se recomandă:
– evitarea unor mișcări contraindic ate;
– reducerea solicitării articulare prin corectarea viciilor posturale și a lordozei lomba re
excesive;
– corectarea greutății corporale la pacien ții obezi;
– evitarea solicitării excesive a articulațiilor afectate;
– evitarea ortostatismului prelungit.
Tratamentul kinetic
Acționează direct asupra cauzei; asupra degenerării vertebrelor și discurilor
intervertebrale ajutând la rehidratarea acestora. Conduce la redobândirea mobilității
articula re, creșterea elasticității și tonusului muscular, acționează bene fic asupra

38
efectelor negative ale osteofitelor și îmbună tățește starea generală a organismului din punct
de vedere psihomo tor. Kinetote rapia se începe după cele 12 ședinț e de fizioterapie asociate
cu masaj terapeutic.
Kinetote rapia antagonică se va axa pe mișcările de hiperextensie și refacerea lordozei
fiziologice. Se urmărește restabilirea tonusului normal al musculaturii cervicale, pentru a
reface mecanica coloanei și a despovă ra discul.
Este necesar să se execute această gimna stică zilnic dimineața înaintea începerii
activității profesionale și la sfârșitul acesteia, cel puțin 10-15 minute. De asemenea în cursul
activității profesional e, cei afectați trebuie să execute periodic mișcări de redresare ale
coloanei cervicale(extensie, flexie, rotație ) pentru a preveni oboseala musculară și a favoriza
nutriția discurilor intervertebrale. Aceste mișcări care au o importanță hotărâtoare în
prevenirea artrozei cervicale sau în oprirea evoluț iei și tratamentului acesteia, trebuie
executate înainte să apară oboseala sau contractura mușchilo r cefei, frecven ța lor fiind în
funcție și de sensibilitatea indiv iduală.
Ele se pot execută la locul de muncă fără a necesita întreruperea activității profesional e.
De un real folos este și auto masajul care trebuie practicat cu blândețe, de sus în jos, de-a
lungul musculaturii posterioare a gâtului , de la nivelul regiunii occipitale spre umeri. Durata
masajul va fi de 5-10 minute și va fi precedat de mișcări de flexiune-extensie și rotație a
capului, până dispar senzați ile de crepitații .
Aceste metode practicate cu perseverență, zilnic, ani și ani de zile duc la dispariția
durerilor musculare și nevralgice din regiunea cefei și la prevenirea spondi lozei cervicale,
fără a mai fi nevoie de tratamente medicamentoase.
Sunt contraindic ate mișcările bruște în segmentul cervical, mai ales când mușchi i
sunt rigizi și dureroși.
MOB ILIZARI PASIVE
Mobilizarea amplă a regiunii/segmentului afectat de către spond iloză. Mișcările se
execută în ritm lent. Creșterea în ampli tudine a mișcărilor se va efectua în mod progresiv
și va fi dependentă de progresele obținute de către pacient.
Sunt excluse exercițiile care măresc uzura articulară prin creșterea presiunii pe
suprafața articulațiilor intervertebrale sau prin efort prelungit.
Cele mai indicate mișcări sunt cele care se execută din poziția culcat și atârnat
(acestea contribuie la descărcarea coloan ei vertebrale de greutate corporală, fără ca
suprafețele articulare să fie solicitate prea mult).

39

Figura 15. Mobilizări pasive.
A – flexie cervicală pasivă
B – extensie cervicală pasivă
C – înclina re laterală cervicală pasivă – dreapta
D – înclina re laterală cervicală pasivă – stânga
E – rotație cervicală pasivă – dreapta
F – rotație cervicală pasivă – stânga

40
CAPITOLUL 4
ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA LUCRĂRII
4.1. DURATA ȘI ETAPELE DE DESFĂȘURARE A LUCRĂRII
Obiectul studiu lui a cuprins un eșantion din zece subiecți de sex masculin cu
discopatii cervicale și vârste cuprinse între 35 – 45 de ani, împărțiți în două grupe egale.
Instituția în care s -a realizat studiul dispune de o bază de tratament care cuprinde
câteva săli unde are loc tratarea bolnavilor în regim internare de zi timp de 2 săptămâni unde
se efectuează tratament în regim ambulator.
Durata cercetării s -a realizat pe o perioadă de șase luni , începând din luna august a
anului 201 9 și finalizând în luna i anuarie 2020 și a fost permanent într -o strânsă legătură cu
medicii spe cialiști, colegii fiziokinetoterapeuți și asistenții medicali .
Etapele cercetării au fost:
– documentarea și acumularea materialelor tematice din literatura de specialitate
necesare studiului.
– selectarea pacienților, pentru a realiza un studiu cât mai exact am selectat pacienții
în funcție de vârstă și sex, optând numai pentru sexul masculin cuprins între vârstele 35 – 45
de ani, care acuză numai suferințe de tip cervical fără alte probleme de sănătate.
Subiecții au fost examinați prin tehnicile de testare descrise în capitolul 4.3 “Teste și
măsurări efectuate”. Examenul obiectiv care a urmărit în primul rând atitudinea statică și
dinamică a bolnavului, examenul fizic prin inspecție, palpare, percuție, t estarea mobilității și
a forței. Am separat bolnavii în două grupe.
– I grupă a urmat tratament conservator care a constat în:
 tratament medicamentos ( antiinflamator nesteroidian AINS, miorelax ant și
local)
 fizioterapie (ultrasunete , laser , curenți elect rici, masaj) ,
– a II- a grupă a urmat același tratament adăugând u-se și programe de fitness medical
individual .
În continuare am înregistrat datele în tabele pe care le -am interpretat sub
formă de grafice în capitolul al VI-lea.

41
4.1.1. CONDIȚII DE BAZĂ MATERIALĂ
Baza de tratament cuprinde două săli:
I sală:
– sală de kinetoterapie care conține toate accesoriile și dispozitivele medicale necesare
pentru reabilitare în funcție de orice patologie în parte. În studiul nostru am folosit
următoarele:
– mese de t ratament, saltele de gimnastică, fisyo -ball, bastoane de diferite mărimi,
gantere, corzi elastice, dispozitive cu scripeți, oglinzile sălii (toate exercițiile kinetice
efectuându -se în oglindă pentru autocorecție, pentru a lucr a simetric și nu a avea o
postură greșită pe durata efectuării programului kinetic)
A II-a sală:
– Sală utilat ă cu combine de electroterapie de ultimă generație care conțin toate tipurile
de curenți electrici, sonde ultrasunet, dispozitive laser.
– masă de masoterapie.
– dotată cu aparat care generează unde de șoc Sock Wave și care efectuează drenaj
limfatic Lymfastim.
Pentru buna desfășurare a activităților de kinetoterapie am urmărit și modul de
respectare a regulilor de igienă și a particularităților fiecărui pacient în parte.

42
4.1.2. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI CUPRINȘI ÎN LUCRARE

Tabelul 1 . Date demografice grup I.
Nume Mediu Vârstă Sex
A.G. Rural 37 M
B.A. Rural 41 M
E.V. Urban 42 M
M.D. Urban 44 M
U.M. Urban 39 M

Tabelul 2 . Date demografice grup II.
Nume Mediu Vârstă Sex
S.G. Urban 45 M
B.L. Urban 43 M
P.A. Rural 37 M
V.R. Urban 38 M
C.I. Rural 42 M

Figura 16. Mediu de proveniență
Mediu de proveniență
Urban
Rural

43

Figura17 . Distribuția du pă vârstă Figura 18. Distribuția după sex

Tabelul 3. Condiții de efort în timpul zilei, grup I.
Nume Sedentar Ortostatism Birou Activități zilnice cu
membrele superioare
A.G. X X
B.A.
X
E.V. X
M.D. X X
U.M. X
X X

Tabelul 4 . Condiții de efort în timpul zilei, grup II.
Nume Sedentar Ortostatism Birou Activități zilnice cu
membrele superioare
S.G. X X
B.L. X X
P.A. X
X
V.R. X
X X
C.I. X X

Vârsta
35-40
40-45
Distribuția după sex
Masculin
Feminin

44
4.2. METODE DE CERCETARE FOLOSITE
Activitatea fiziokinetoterapeuților, pentru a da cele mai bune rezultate trebuie să se
desfășoare după anumite reguli: în primul rând, acesta trebuie să aibă un bagaj de cunoștințe
bine pus la punct, iar mai apoi, alegerea unui cadru potrivit unde să aibă loc activitatea. În
final, trebuie avut în vedere strângerea de date cât mai concludent e despre starea subiecților.
În derularea acestui studiu au fost folosite o serie de metode de cercetare specifice
elaborării unei lucrări din domeniul recuperării medicale.
Lucrarea de față este realizată prin metoda experimentului, în care s -a selecți onat un
grup martor (de control), căruia i s -a aplicat un tratament medicamentos și electric și un grup
experimental căruia i s -au aplicat programe de fitness medical asociat e cu tratamentul
medicamentos și electric.
Elaborarea acestei lucrări a necesitat o documentare temeinică, atât din literatura de
specialitate românească cât și internațională, pentru o cunoaștere cât mai exactă a metodelor
și mijloacelor utilizate în recuperarea discopatiilor cervical e (metoda documentării
științifice) .
Aplicarea met odei observației pe parcursul lucrării a stat la baza investigațiilor,
pentru formarea/schimbarea unor obiective în planul terapeutic pe tot parcursul
tratamentului. Alături de aceasta, metoda anchetei a contribuit la realizarea anamnezei, prin
dezvăluirea condițiilor și cauzelor ce au generat afecțiunea. Înregistrarea datelor s -a realizat
în fișe de observație individuale.
Metoda evaluării a fost necesară pentru a putea aprecia evoluția pacientului pe
parcursul tratamentului. Rezultatele obținute au fost centralizate folosind metoda tabelară.
Metoda comparației a fost folosită pentru a analiza rezultatele obținute, pe baza
tratamentu lui recuperator aplicat.
În final, pentru prezentarea și interpretarea rezultatelor am apelat la metoda
reprezentării g rafice. Această metodă a facilitat scoaterea în evidență a evoluției precum și
diferențele individuale/de grup ale recuperării.

45
4.3. TESTE ȘI MĂSURĂRI EFECTUATE
Complexitatea morfofuncțională a coloanei cervicale se însoțește de o patologie
variată, a cărei simptomatologii recunoaște ca mecanisme fiziopatologice elemente de ordin
mecanic, degenerativ, inflamator, ischemic.
Simptomul dominant al suferinței vertebrale este durerea și o analiză detaliată a
acesteia poate releva nuanțe și particularități care să îndrepte diagnosticul către un anumit tip
de patologie.
Durerea posterioară poate fi directă având originea la nivelul formațiunilor
osteoarticulare și musculotendinoase axiale, sau poate fi vorba de simulanți sau manifestări
ale nevrozelor și psi honevrozelor.
Tabelul 5. Originea și caracterul durerii vertebrale . [6]
Originea durerii Caracter clinic
Osoasă Exacerbată de percuție, exacerbarea
vibrațiilor diapazonului
Articulară Exacerbată de mobilizare
Radiculară Topografie metamerică, se însoțește uneori
de semne neurologice
Medulară Topografie necaracteristică, caracter
fulgurant
Durală Elongație pozitivă, caracter pluriradicular
Vegetativă Topografie neprecizată, zone de hiperestezie,
alte semne vegetative
Musculară Contractură musculară sau sub forme de
cordoane
Ligamentară Puncte trigger
Vasculară Dureri nocturne ameliorate de mișcare
(varice peridurale)
Viscerală Proiecție metamerică a unei suferințe
gastrice, pancreatice, colecistice
Corticală Reumatism psihogen, captocor mie, factori
neuropsihici, discordanță examen obiectiv –
acuze

46
Examenul obiectiv – urmărește în primul rând atitudinea statică și dinamică a
bolnavului. Examenul fizic prin inspecție, palpare, percuție, testare a mobilității se adresează
rahisului în totali tate, pe regiuni și pe fiecare segment mobil.
Pentru început poziția ortostatică cu bolnavul în sprijin bipodal, simetric, cu călcâiele
apropiate și mâinile pe lângă trunchi oferă date la examinare din față, profil și din spate.
Examenul segmentar – are drept scop analiza fiecărei unități funcționale (segment
mobil). Examenul se face cu bolnavul în decubit ventral.
Manevrele de bază ale examenului segmentar sunt presiunea axială pe spinoase,
presiunea lateral pe spinoase, presiunea -fricțiune pe masivele a rticulare posterioare,
presiunea pe ligamentele interspinoase.
a. Presiunea axială pe spinoase se realizează cu pulpa degetelor prin împingerea
vertebrei înainte; apăsarea trebuie să fie fermă, progresivă și menținută câteva secunde.
b. Presiunea lateral p e spinoase se execută pe toate nivelele; pentru segmental
cervical ea se adresează doar vertebrelor C 2 și C 7; presiunea se face de la stânga și apoi
invers, tangențial cu pielea, lent și progresiv. Manevra provoacă o mișcare de rotație a
vertebrei solicita te.
c. Presiunea lateral contrariată se realizează menținând o presiune lateral pe spinoasă
în sensul dureros și o compre siune pe spinoasa vertebrei subi acente, urmată apoi de aceiași
manevră asupra celei supra iacente. Una din aceste manevre va accentua du rerea, precizând
segmental interesat.
d. Presiunea fricțiune pe articulațiile posterioare explorează fiecare nivel. Practic nu
există suferință într -un segment mobil vertebral fără ca una din cele două articulații
interapofizare corespondente să nu fie dur eroasă.
e. Presiunea pe ligamentele interspinoase relevă adesea o sensibilitate a segmentului
mobil. Presiunea se face cu pulpa degetului sau cu un inel.
Examenul segmentar continuă cu evidențierea sindromului celulo -teno-mialgic
descris de Maigne, care es te determinat de iritarea ramului posterior a nervului rahidian.
Manevrele de evidențiere a acestui sindrom sunt:
– Pensarea rulată care explorează din aproape în aproape teritoriul unui sau mai
multor dermatoame, între index și police se formează un pliu cutanat care este rulat. Manevra
este pozitivă dacă apare durere sau dacă pliul este îngroșat și are o consistență granulară.
– Palparea unor cordoane muscular de consistență mai fermă care contrastează cu
restul mușchiului, de grosimea unui creion, de câț iva cm. lungime.

47
– Tenoperiostalgii: sunt dureri spontane sau provocate resimțite la inserția unor
tendoane; astfel apar epicondialgiile, epitrohlealgii, omalgii, trohanteralgii.
Palparea se adresează apofizelor spinoase, ligamentului interspinos, liniei
articulațiilor interapofizare, emergenței nervului Arnold. Semnul sonetului anterior (Maigne)
se obține prin presarea moderată a regiunii anterolaterale din etaj în etaj. Reproducerea
durerii în teritoriu are semnificație în sensul pozitivității testului. S e palpează fascicolele
trapezului, sternocleidomastoidianului, angularul omoplatului, notând contracturile,
cordoanele mialgice, amiotrofiile. Punctele topografice ale zonei nucale, interscapulare (la 2 –
3 cm în afara liniei mediane ) ca și punctele supra și suborbitale se adaugă investigației
palpatorii.
Percuția se realizează pe spinoase, manevra putând releva mai bine vertebra suferindă
Bilanțul articular : Examenul mobilității coloanei cervical, practic se realizează cu
bolnavul în poziție șezândă sau în d ecubit dorsal, activ și pasiv. În poziție șezândă se testează
mai bine mișcările globale.
Indice menton – stern: în flexie în mod normal bărbia atinge sternul (indice = 0).
Indice occiput – perete: în mișcarea de extensie regiunea occipital atinge planul
vertical (indice = 0).
Indice menton – acromion: rotația dreapta -stânga se efectuează mobilizând mentonul
către umăr (indice = 0).
Indice tragus – acromion: lateroflexia dreapta stânga este apreciată prin înclinarea
capului urmărindu -se distanța dintre urec he și umăr (indice = 0).
Bilanțul muscular : se practică de obicei global, pe grupele importante. Deficitul
flexorilor (sternocleidomastoidianul, lungul gâtului, marele și micul drept anterior, scalenii,
supra și subhioidienii) se testează prin ante -flexia capului cu contra -rezistență. Reținem că
prin contracție simetrică sternocleidomastoidianul se produce flexia cervicală în timp ce
contracția unilaterală rotește capul de partea opusă, asociind flexia și înclinarea capului de
aceiași parte.
Deficitul musc ular al extensorilor (marele și micul drept posterior, marele și micul
oblic al capului, marele și micul complex, transversul gâtului, spleniusul, trapezul) se
testează cu bolnavul în decubit ventral invitându -l la efectuarea extensiei simple sau
contraria te. Contracția unilaterală a trapezului determină înclinarea de partea contracției și
rotația de partea opusă a acesteia.

48
Bilanțul neurologic : completează examinarea fizică a coloanei cervicale unde se
efectuează mai întâi examenul nervilor rahidieni.
a. Pentru testarea suferinței ramului anterior se urmărește :
– teritoriul de iradiere a durerii;
– testing -ul musculaturii inervate de aceste ramuri (deltoid – C5; biceps – C5; scurt supinator
– C5, C6; lungul supinator – C5, C6; I și al II –lea radial – C6; triceps – C7; cubital posterior –
C8; flexor comun superficial – C8,T1; supraspinos – C5; marele pectoral – C6, C 7; marele
dorsal – C6 ) Schematic se poate spune că rădăcina C 5 comandă abducția brațului – flexia
cotului; C 7 – extensia contului, pumnului, d egetelor; C 8 – T1 – musculatura intri nsecă a
mâinii.
– studiul reflexelor – bicipital aparține de C 5, stiloradialul de C 6, tricipitalul de C 7,
cubitopronatorul de C 6 – C7, reflexul de flexie al degetelor de C 8.
b. Ramurile posterioare ale nervilor cervicali au o dispoziție specială. Ramul posterior
al nervului C 4 inervează partea superioară a umerilor, spatelui. Ramurile posterioare C 5, C 6,
C7, C 8 și T 1 sunt foarte scurte însă apare mai important ramul cutanat al lui T 2 care are un
teritoriu mult ma i întins.
Tabelul 6. Inervația musculară. [6]
Mușchii C4 C5 C6 C7 C8 T1
Deltoid X
Biceps X
Scurt supinator X X
Lung supinator X X
I și al II-lea radial X
Triceps X
Extensor comun și propriu X
Cubital posterior X
Flexor comun superficial și profund X X
Cubital anterior X
Mușchii mâinii X
Subscapular X
Supraspinos X
Subspinos X

49
Visual analogue scale
Este o metodă subiectivă pe care o putem folosi și după care ne putem grada
programul de tratament iar la sfârșitul tratamentului putând face comparație fără a apărea
erori de calcul sau măsurători greșite.

Figura 19. Diagrama VAS . [9]

50
CAPITOLUL 5
PLAN DE RECUPERARE PRIN TRATAMENT COMPLEX
5.1. PROGRAME DE FITNESS MEDICAL (GIMNASTICĂ MEDICA LĂ)
Obiective folosite în tratament – prin gimna stica medicală se urmărește:
 tonifierea musculaturii cervicale,
 comb aterea dezechilibrului static postural,
 dezvol tarea mobi lității coloan ei vertebrale la nivelul acestei regiuni.

PROGRAM A 1
Program kinetic pentru cervicalgii (10 ședințe):
În primele 5 zile se vor execută exerciții care vor mobiliza musculatura centurii
scapulare și a spatelui, musculatura flexoare și extensoare, se vor execută exerciții de
izometrie și nu se vor face exerciții de rotații și circumducții, acestea efectuându -se ulterior
între ședințele 5 – 10.
I etapă

1. Flexia și extensia capului
executată lent cu inspirație -expirație, cu
maximum de amplitudine (capul se lasă în
piept, apoi se lasă pe spate).

Figura 20.

2. Mișcări lente de lateralitate a
capului stânga -dreapta cu inspir -expir. Se
apropie urechea de fiecare umăr pe rând,
cât se poate, spatele rămâne drept și umerii
la fel, mișcarea se face numai din gât.

Figura 21.

51

3. Rotiri înain te-înapoi ale umerilor.
4. Stând depărtat: ridicarea și coborârea umerilor în ritm lent.
5. Rotiri ale cate unui braț.
6. Rotiri ale ambelor brațe.
7. Exerciții cu bastonul.

8. Din patrupedie se ridică braț –
picior opus, gâtul rămâne drept, în
continuarea spatelui.

Figura 22.

9. Din patrupedie, brațul se ridică în lateral, privirea îl urmărește. Brațul să fie în
continuarea umărului .
10. Întinderea spatelui din poziția
mahomedană.

Figura23.
11. Din patrupedie inspir cu sugerea abdomenului și cifozarea colanei și expir cu
ridicarea capului și lordozarea colanei.
12. Contracții izometrice maxime din pozițiile de flexie, extensie, înclinare laterală.

Stretching pentru gat:
1. Capul este lăsat să cadă în jos după care se așează mâinile în spatele capului și se
apasă ușor, progresiv, în jos. Se menține câteva secunde. Spatele se menține drept.
2. Capul e lăsat să cadă încet înapoi, se menține poziția câteva secunde.
3. Se apleacă capul înspre un umăr iar apoi, cu mâna de aceeași parte, se trage capul
mai aproape de umăr. Se realizează de ambele părți.

52
4. Se duce capul în lateral înspre dreapta, iar la capătul mișcării se întinde capul cât se
poate, lent, cu și fără ajutorul mâini i. Se realizează de ambele părți.
II etapă
Se efectuează aceleași exerciții ca în prima etapă plus încă un set de exerciții de
tonifiere și asuplizare a flexorilor și extensorilor coloanei cervicale.
Se efectuează în continuare exerciții de stre tching pe to ate grupele musculare a
coloanei cervicale, centurii scapulare și a membrelor superioare.
1. Răsucire amplă și lentă a capului
cu inspirație -expirație (capul se întoarce
spre dreapta apoi spre stânga ). La capătul
mișcării se întinde cât se p ermite, fără a
forța.

Figura 24.
2. Mișcări de stre tching urmate apoi de relaxare
3. Rotații ample și lente cu capul în ambele sensuri, câte 2 -3 rotări apoi schimbarea
sensului.

4. Capul este lăsat să coboare la
piept după care se așează mâinile în zona
occipitala și se apasă în jos.

Figura 25.
PROGRAM A 2
Observație – în timpul executării mișcărilor cu capul pot apărea stări vertiginoase și
se recomand ă ca exercițiile să se execute în ritm lent și cu ochii deschiși .
I – din poziția decubit dorsal – cu genunchii îndoiți și tălpile pe sol:
Ex. 1 – ducerea bărbiei în piept, fără ridicarea capului de pe sol (împingerea bărbiei în sus) –
de 10 ori;
Ex. 2 – înclinarea capului spre dreapta și spre stânga cu tendința de a lipi urechea de umăr –
de 10 ori;
Ex. 3 – răsucirea capului spre dreapta și spre stânga – de 10 ori (mișcarea se realizează

53
descriind un arc de cerc cu bărbia , de la un umăr spre celalalt);
Ex. 4 –se ridică bărbia coborând umerii pe sol, apoi coboară bărbia cu ceafa lipita de sol și se
ridică umerii de pe sol – de 8 ori;
Ex. 5 – exerciții de ridicare a omoplaților și de coborâre a omoplaților (cu ceafa lipita de sol,
cu capul în rotație și urechea pe sol se apropie bărbia de umăr , din rotație – dreapta apoi
stânga – se ridica ușor capul de pe sol cu bărbia proiectat ă înainte ) – toate de 10 ori;
Ex. 6 – cu mâinile sub ceafă, se ridică capul și se întind brațele – de 10 ori ;
II – din poziția decubit ventral (culcat pe abdomen) – mâinile încrucișate sub
bărbie :
Ex. 1 – așezarea succesiv ă a bărbiei și a frunții pe mâini – de 10 ori ;
Ex. 2 – ducerea bărbiei spre umărul stâng , apoi spre cel drept – de 10 ori;
Ex. 3 – cu brațele întinse și fruntea sprijinit ă pe sol se ridică capul de pe sol, cu „dubla
bărbie „ – de 10 ori;
III – din poziția decubit lateral:
Ex. 1 – ridicarea capului cu tendința de a apropia urechea de umăr – de 8 ori ;
Ex. 2 – capul sprijinit pe o mână , apăsarea capului în jos – de 8 ori; aceste exerciții se
execut ă pe partea dreapt ă și pe partea stâng ă;
IV – exerciții de gimnastic ă medicală – corectiv ă:
Ex. 1 – mers cu o carte pe cap – 10 m ;
Ex. 2 – mers fandat cu un baston fixat la nivelul omoplaților – 5 m;
Ex. 3 – cu bastonul ținut la spate de la capete , se execut ă mers cu extensia brațelor și ducerea
bastonului înapoi – 10m;
Ex. 4 – din mers, se execut ă extensii a brațelor cu arcuire sus și lateral – de 10 ori pe distan ța
de 8 – 10 m;
Ex. 5 – cu bastonul ținut la ambele capete, se execută ducerea bastonului sus, cu arcuirea
brațelor (privirea urmărește bastonul) – de 10 ori ;
Ex. 6 – bastonul sprijinit pe omoplați , se execut ă aplecarea trunchiului înainte la 40˚ – 50˚,
cu arcuire și capul sus – revenire – de 10 ori;
V – din poziția pe genunchi și sprijin pe palme (patrupedie) :
Ex. 1 – îndoirea coatelor cu coborârea pieptului și ridicarea capului cu privirea înainte și
întinderea coatelor – de 10 ori;
Ex. 2 – îndoirea coatelor cu ridicarea alternativ ă a unui picior întins înapoi – revenire – de 10
ori (capul sus);

54
Ex. 3 – ridicarea brațului și piciorului opus – revenire – de 10 ori, (se repet ă cu membrele de
cealaltă parte) – capul sus;
Ex. 4 – mers în patru labe, cu capul sus și privirea înainte – de 10 ori.

Se vor evita exercițiile de flexie ale trunchiului și se va corecta permanent poziția spatelui,
care trebuie să se mențină drept, cu umerii trași în jos și spre înapoi .
Exercițiile vor fi făcute de 4 ori pe săptămână cu o zi pauza între ele (o zi da, o zi nu).
După 30 de zile se vor face 2 ședințe pe zi cu două zile pauza (de 3 ori pe săptămână ).

PROGRA MA 3

Exercițiul 1. Stând pe minge sau pe scaun, cu
mâna dreapt ă pe umărul stâng , trageți umărul
în jos, în timp ce m âna stâng ă trage în
diagonală și înclinați capul spre dreapta.
Mențineți poziția 6 secunde, apoi reveniți .
Repetați exercițiul cu partea opus ă.

Figura 26 . Exercițiul 1.

Exercițiul 2. Stând cu mâna dreaptă , apoi
stâng ă la ureche, împingeți capul în palm ă
opunând rezistent ă. Mențineți poziția 6
secunde.

Figura 2 7. Exercițiul 2.

55
Exercițiul 3. Stând cu mâini le la ceaf ă,
împingeți capul în palme opunând
rezistent ă. Mențineți poziția 6 secunde.

Figura 2 8. Exercițiul 3.

Exercițiu 4. Culcat pe spate, cu capul în afara mingii, duceți capul în extensie după care
reveniți .

Figura 2 9. Exercițiul 4.
Exercițiu 5. Culcat pe o parte, inclinați capul de o parte și de alta.

Figura 30. Exercițiul 5.

56
Exercițiu 6. Stând pe burt ă, cu capul în afara mingii, duceți capul în față, apoi în extensie.

Figura 31. Exercițiul 6.

Se repetă fiecare exerci țiu de 8 -10 ori, în câte 3-4 serii. Exercițiile se efectuează zilnic, cu
atenție, lent și întotdeauna cu ochii deschi și pentru a nu ame ți.
PROGRA MA 4
Programul de gimnastic ă medical ă se practic ă zilnic, de regul ă dimineața la
deșteptare, sub form ă de gimnastic ă de înviorare și dureaz ă 15-20 de minute. La nevoie se
mai poate repetă în timpul zilei. Înainte de a începe exercițiile care s ă mobilizeze segmentul
cervical este bine s ă se facă câteva mișcări cu membrele și trunchiul pentru a încălzi
organismul și a face ca mișcările cervicale s ă fie mai ușor suportate. Exercițiile se fac din
pozițiile stând , șezând pe genunchi și culcat. In reg iunea cervical ă se pot efectua mișcările de
flexie, extensie, îndoiri , răsuciri și rotari ale capului și gatului, în ritm lent.
Odihna se face pe un pat tare, poziția culcat pe spate, fără pernă, cu un sul sub ceafă .
Sunt contraindicate mișcările bruște în segmentul cervical, mai ales când mușchii sunt rigizi
și dureroși .
Iată câteva exerciții fizice pentru spondiloza cervical ă:
1. Stând cu mâini le pe solduri se efectuează rotari ale umerilor executate în ambele sensuri,
de cate 10 -15 ori în fiecare sens.
2. Aceeași poziție : ducerea brațelor prin lateral sus și lăsarea capului pe spate: revenire în
poziția inițială . Se execut ă de 15 ori.
3. Stând depărtat cu mâini le pe ceafă : ducerea lent ă a capului pe spate cu bărbia înainte și
revenire. Se repet ă de 10 -15 ori.
4. Stând depărtat : ridicarea și coborârea umerilor în ritm lent, de 10 -15 ori.
5. Șezând pe scaun cu spatele rezemat de spătar și mâini le pe s olduri: flexia capului
executată lent cu inspirație -expirație . Se execută de 10 -12 ori cu maximum de amplitu dine.

57
6. Aceeași poziție : îndoirea trunchiului și a gatului spre stânga și inspirație ; revenire în
poziția inițială cu expirație și apoi spre dreapta. Se execut ă de 10 -12 ori.
7. Aceeași poziție : răsucirea capului și a gatului spre stânga , revenire și se repet ă spre
dreapta. Se execută de 10 -12 ori.
8. Aceeași poziție : rotația ampl ă și lentă a capului și a gatului spre stânga și dreapta. Se
execută de 5-6 ori fiecare.
9. Culcat pe spate cu brațele pe lângă corp: ducerea brațelor prin înainte peste cap, cu
încleștarea degetelor și întinderea coloanei vertebrale ( elongație ); revenire în poziția inițială .
Exercițiul se repet ă de 10 -15 ori.
10. Aceeași poziție : răsucirea trunchiului spre stânga ajungând în culcat cu fata în jos;
revenire și se execut ă spre dreapta. Se repetă de cate cinci ori în fiecare parte.
11. Culcat cu fa ța în jos, cu mâini le încleștate în spate: extensia capului și a gatului,
depărtând bărbia de corp și ducerea brațelor sus-înapoi cu inspirație profund ă; revenire cu
expirație . Se execută lent de 10 -15 ori.
12. Aceeași poziție : răsucirea corpului și a gatului spre stânga și apoi spre dreapta. Se
execut ă alternativ de 10 -12 ori.
13. Culcat cu fa ța în jos, mâini le în dreptul umerilor: extensia capului și a gatului, odată cu
întindere a brațelor și revenire în poziția inițial ă. Se repet ă de 7-8 ori.
14. Aceeași poziție : răsucirea capului și a gatului spre stânga , cu inspirație și menținerea
poziției 5 secunde; revenire cu expirație și se repetă spre dreapta. Se execută de cate 5 -6 ori
în fiecare parte.
15. Aceeași poziție : rotiri ale capului și gatului în ambele sensuri, timp de un minut.
16. Șezând pe scaun cu spatele rezemat de spătar : flexia capului cu ducerea genunchiului
stâng la piept și apropierea de cap; revenirea și se execută la fel cu dreptul. Se repetă de 5-6
ori cu fiecare genunchi.
17. Stând depărtat cu mâini le pe solduri: răsucirea capului și a gatului spre stânga cu arcuire;
revenire și se repetă spre dreapta. Se execută de 10 -15 ori în ritm lent.
18. Mers prin camer ă cu ridicarea alternativ ă a cate unui genunchi la piept cu ajutorul
mâinilor și apropierea capului de el, la 5 pași. Se execută 1-2 minute.
19. Mers prin cameră cu răsucirea trunchiului spre stânga și apoi spre dreapta, la 5 pași, cu
ducerea mâinilor la ceaf ă și răsucirea capului. Se execută 1-2 minute.

58
Tabelul 7. Tratament medicamentos și fizioterapie aplicată grup I .
Nume Antiinflamator
nesteroidian
AINS Miorelaxant Medicație
local ă Ultrasunet Laser Curenți
electrici Masaj
A.G. X X X X X
B.A. X X X
E.V. X X X
M.D. X X X X
U.M. X X X X

Tabelul 8. Tratament medicamentos și fizioterapie
combinate cu programe de fitness medical grup II .
Nume Antiinfla
mator
nesteroid
AINS Miorelax
ant Medicație
locală Ultrasunet Laser Curenți
electrici Masaj Program
e de
fitness
medical
S.G. X X X X X X
B.L. X X X X X
P.A. X X X X X
V.R. X X X X
C.I. X X X X X

59
CAPITOLUL 6
REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA ACESTORA
Tabelul 9. Mobilitate înaintea tratamentului și după terminarea tratamentului grup I.
Nume IMS IOP ITA IMA
Inițial Final Inițial Final Inițial Final Inițial Final
A.G. 2 1 1 0 2 1 3 2
B.A. 3 1 2 1 3 1 2 2
E.V. 2 1 2 1 2 1 3 1
M.D. 1 1 0 0 1 0 2 1
U.M. 3 1 1 1 3 2 2 1

Tabelul 1 0. Mobilitate înainte și după terminarea tratamentului grup II.

Tabelul 11. Visual analogue scale grupul I. Tabelul 1 2. Visual analogue scale grupul II

Nume IMS IOP ITA IMA
Inițial Final Inițial Final Inițial Final Inițial Final
S.G. 3 0 2 0 3 0 3 0
B.L. 2 0 1 0 1 0 3 0
P.A. 3 0 2 0 2 0 3 0
V.R. 1 0 1 0 1 0 2 0
C.I. 1 0 1 0 2 0 2 0
Nume VAS
Inițial Final
A.G. 6 0
B.A. 8 2
E.V. 6 0
M.D. 6 2
U.M. 8 2 Nume VAS
Inițial Final
S.G. 8 0
B.L. 8 0
P.A. 6 0
V.R. 6 0
C.I. 8 0

60
6.1. ANALIZA INDIVIDUALĂ A REZULTATELOR
Aceste grafice reprezintă analiza individuală a primului grup de subiecți înainte și
după terminarea tratamentului de zece ședințe care au constat în tratament conservator cu
următoarele proced uri: medicație (Ainflamatorie nesteroidiană – AINS, miorelax antă, locală
antialgică); Electroterapie (curenț i electrici, ultrasunete, laser ), masaj.
În plan sagital după cum se observă din graficele rezultate toți subiecții au o evoluție
favorabilă, cel mai bun rezultat avându l subiecții B.A. și U.M. La testarea inițială Indicele
Menton Stern avea un deficit de 3 cm, la sfârșitul tratamentului ajungându -se la 1 cm.
Ceilalți subiecți înregist rând și ei progrese unde se remarcă o evoluție de 1 cm. Subiectul
M.D. a rămas cu aceiași valoare și la final, adică 1. Indicele Occiput Perete verifică axa
fiziologică a coloanei cervicale, iar el trebuie să fie 0 ca și ceilalți indici.

Figura 26. Evoluția Indicelui de flexie Menton Stern (IMS)

Figura 27. Evoluția Indicelui Occiput Perete (IOP)

01234
Inițial
Final
A.G. B.A. E.V. M.D. U.M.
01234
Inițial
Final
A.G. B.A. E.V. M.D. U.M

61
În plan frontal s -a măsurat mișcarea de înclinare laterală a capului prin indicele
Tragus – Acromion (ITA) care trebuie să fie 0 la înclinarea urechii spre acromion. Cel mai
bun rezultat l -a înregistrat subiectul B.A. care i nițial avea un deficit de 3 cm la final
măsurând 1 cm. Câte 1 cm au recuperat și ceilalți subiecți.

Figura 28. Evoluția mișcării de înclinare laterală, Indicele Tragus -Acromion (ITA)

În plan transversal am măsurat mișcarea de rotație a capului prin in dicele Menton –
Acromion (IMA). Această mișcare provoacă o durere mai accentuată și din această cauză
acest indice prezintă valori mai ridicate, iar recuperarea valorii normale este întotdeauna mai
dificilă. Subiectul B.A. a rămas cu valoarea 2 inițială, r estul recuperând cate 1 cm după cum
se observă în grafic.

Figura 29. Evoluția mișcării de rotație, Indicele Menton -Acromion (IMA)

01234
Inițial
Final
A.G. B.A. E.V. M.D. U.M.
01234
Inițial
Final
A.G. B.A. E.V. M.D. U.M.

62
În continuare am prezentat analiza gradului de durere cu care subiecții au început și
terminat tratamentul recuperator cu ajutorul gradației Visual Analogue Scale prin care se
evaluează subiectul pe o scară de la 1 la 10, întrebându -l ce notă acordă dureri pe care o are
luând în considerație ca 10 este gradul maxim de durere. Subiecții B.A. și U.M. au indicat
durere cu un prag care a atins valoarea 8 inițial, ajungând la valoarea 2 după încheierea
tratamentului. Subiecții A.G. și E .V. au avut cele mai bune rezultate aceștia ne mai acuzând
durere la terminarea tratamentului.

Figura 30. Evoluția durerii, Visual Analogue Scale (VAS) grupul I

În continuare am prezentat analiza individuală a subiecților din grupul al doilea,
începând în aceiași ord ine ca și mai sus, dar precizând c ă aceștia au beneficiat pe lângă
acela și tratament conservator ca și grupul I și de programe de fitness medical . După cum se
observă și în grafic se înregistrează o evoluție favorabilă în totalitate a subiecților aceștia
restabilin du-și în totalitate mobilitatea de flexie la nivelul coloanei vertebrale cervicale.
Chiar și în cazul subiecților S . G. și P. A. unde aveam înregistrați indici de 3 cm la începutul
tratamentului evoluția a fost favorabil ă 100% , la sfârșit subiecț ii înregistrând valoarea 0.

0246810
Inițial
Final
A.G. B.A. E.V. M.D. U.M.

63

Figura 31. Evoluția Indicelui de flexie Menton Stern (IMS)

Figura 32. Evoluția Indicelui Occiput Perete (IOP)

În plan frontal mișcările de înclinare laterală înregistrează evoluție favorab ilă în
totalitate subiecții atingând valoarea indicelui 0 la sfârșitul tratamentului.

Figura 33. Evoluția mișcării de înclinare laterală Indicele Tragus Acromion (ITA)
01234
Inițial
Final
S.G. B.L. P.A. V.R. C.I.
01234
Inițial
Final
S.G. B.L. P.A. V.R. C.I.
01234
Inițial
Final
S.G. B.L. P.A. V.R. C.I.

64

În plan transversal la mișcarea de rotație a fost înregistrat cel mai mare deficite de
mobilitate majoritatea subiecților având valoarea 3, însă la final toți subiecții au ajuns la
valoarea normală 0 a indicelui.

Figura 34. Evoluția mișcării de rotați e Indicele Menton -Acromion (IMA)

În ultimul grafic este prezentată evoluția durerii subiecților care cu ajutorul
tratamentului medicamentos, fizical și fitness medical a înregistrat rezultate maxime , nici un
subiect ne mai acuzând durere.

Figura 35. Evoluția durerii, Visual Analogue Scale (VAS)

01234
Inițial
Final
S.G. B.L. P.A. V.R. S.A.
0510
Inițial
Final
S.G. B.L. P.A. V.R. C.I.

65
CONCLUZII
Din analiza rezultatelor obținute de -a lungul desfășurării experimentului pe care s -a
bazat lucrarea, am tras următoarele concluzii:
Aplicarea precoce a tratamentului recuperator la persoanele cu discopatii cervic ale a
dus la rezultate bune privind refacerea într -un timp relativ scurt de două săptămâni.
Comparând rezultatele celor două grupuri s -a observat că rezultatele maxime s -au
obținut numai prin combinarea tuturor mijloacelor de recuperare (electroterapie, medicație ,
masaj și kinetoterapie ).
Instruirea subiecților încă de la începutul programului recuperator asupra obiectivelor
urmărite, asupra efectelor curentului electric și a exercițiilor fizice, asupra organismului,
formarea unei motivații puternice au dus la optimizarea tratamentului prin participarea lor
conștientă și activă. Relația terapeut – pacient este foarte importantă pe parcursul
recuperării.
Aplicarea curentului e lectric asupra zonei dureroase trebuie să fie setat în funcție de
fiecare pacient în parte, iar parametri i de acțiune (amplitudine, frecvență, durată) trebuie
setați în concordanță cu efectele pe care dorim să le obținem.
Alegerea și aplicarea exercițiilor fizice trebuie să țină cont de particularitățile de
vârstă, sex, gradul de pregătire fizică anterioară, tipul de afecțiune și eventualele boli
asociate ale pacientului.
Pentru realizarea unui tratament de recuperare eficient , a fost necesar să se facă apel
la toate posibilitățile de care dispune terapia modernă.
Tratamentul recuperator trebuie continuat la domiciliul pacientului sau la locul de
muncă prin însușirea de către acesta a pozițiilor de lucru corecte.

66
BIBLIOGRAFIE
[1] Lucescu, V. (2009). Afecțiunile degenerative ale coloanei vertebrale – Clinica,
diagnosticul și tratamentul de recuperare (note de curs). Constanța: Ed. Dobrogea.
[2] Calais -Germain, B. (2 009). Anatomie pentru mișcare vol. I – Introducere în analiza
tehnicilor corporale. București: Ed. Polirom.
[3] Drosescu, P. (2002). Anatomia Aparatului Locomotor. Iași: Ed. Venus.
[4] Popescu, S. (2005). Complemente de Mecanică Fiăică și Acustică. Iași: E d. Tehnopress.
[5] Ancuța, C. (2010). Esențialul în medicina fizică și recuperare medicală. Iași: Ed. "Gr. T.
Popa" Univ. de Medicină și Farmacie.
[6] Chiriac, R. (1995). Coloana Vertebrală în Reumatologie – Clinică și tratament vol I. Iași:
Ed. Shakti.
[7] J.-M. Vital, B. L. (2004). Cervicalgie commune et névralgies. Bordeaux.
[8] Pastay, Z. (2011). Hidro -Termo -Balneo -Terapia. Oradea: Ed. Universității din Oradea.
[9] Sbenghe, T. (1987). Kinetologie Profilactică, Terapeutică și de Recuperare. București:
Ed. Medicală.
[10] Sidenco, E. L. (2009 ). Ghid practic de evaluare articulară și musculară în
kinetoterapie. București: Editu ra Fundația Romania De Maine,;
[11] http://365painfreedays.blogspot.ro/2010/01/9 -create -your-own-pain-scale.html , [
consultat la data de 2 0.06.2020. ]
[12] https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia -explicata/totul -despre -recuperare/dureri –
cervicale/ , [consultat la data de 2 3.06.2020. ]