Licență Tamaș Ionela Marcelina Amg (1) [628904]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„GRIGORE T. POPA” IAȘI

LUCRARE DE LICENȚĂ

DEPISTAREA ȘI ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU SURDITATE BRUSC INSTALATĂ

Candidat: [anonimizat],
Șef lucrări dr. MÂRȚU CRISTIAN

Facultatea de Medicină

Specializare: Asistență Medicală Generală
Disciplina: Otorinolaringologie
2019

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. ANATOMIA APARATULUI ACUSTICO -VESTIBULAR ……………………. 6
1.1. Urechea externă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 6
1.1.1. Pavilionul urechii ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 6
1.1.2. Conductul auditiv exter ne ………………………….. ………………………….. …………………. 7
1.2. Urechea medie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.2.1. Casa timpanului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 7
1.2.2. Antrumul și celulele mastoidiene ………………………….. ………………………….. ……. 10
1.2.3. Trompa lui Eustache ………………………….. ………………………….. …………………….. 10
1.3. Urechea internă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.3.1. Labirintul osos ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
1.3.2. Labirintul membranos ………………………….. ………………………….. …………………… 12
CAPI TOLUL II. FIZIOLOGIA APARATULUI ACUSTICO -VESRIBULAR ………………… 15
2.1. Fiziologia auzului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 15
2.1.1. Fiziologia urechii externe ………………………….. ………………………….. ………………. 15
2.1.2. Fiziologia urechii medii ………………………….. ………………………….. ………………… 15
2.1.3. Fiziologia urechii interne ………………………….. ………………………….. ………………. 17
2.2. Fiziologia sistemului vestibular ………………………….. ………………………….. …………….. 18
CAPITOLUL III. FIZIOPATOLOGIA APARATULUI ACUSTICO -VESTIBULAR ……… 19
CAPITOLUL IV. SURDITATEA BRUSC INSTALATĂ ………………………….. ……………….. 21
4.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
4.2. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 21
4.3. Diagnosticul pozitiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 22
4.3.1. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 22
4.3.2. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
4.3.3. Investigații imagistice ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
4.3.4. Alte investigații ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
4.4. Diagnosticul diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
4.5. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 24

CAPITOLUL V. PARTEA PERSONALĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 27
5.1. Scopul și obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
5.2. Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
5.3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
5.4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 69
5.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 73
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 74

INTRODUCERE
MOTIVAȚ IA ALEGERII TEMEI

Surditatea brusc instalată este surditatea neurosenzorială mai mare de 30 dB, pe cel
puțin 3 frecvențe audiometrice alăturate, care s -a instalat brusc, în mai puțin de 72 de ore, la
un pacient aparent sănătos.
Cauza este necunoscută însa anumite mecanisme sunt implicate cum ar fi insuficiența
fluxului sanguine cohlear prin vasospasm, insuficiența fluxului sanguin cohlear datorată
tulburarilor reologice sistemice, disfunționalitatea canalelor de ioni din celule păroase,
disfuncția sinaptică datorată insufic ienței sau toxicității neurotransmițătorilor aferenți și
modificări inflamatorii în sacul endolimfatic.
Surditatea brusc instalată reprezintă o problemă importantă în otorinolaringologie,
constituind o urgență medicală, rapiditatea instituirii tratamentulu i prin prezentarea cât mai
precoce a pacienților la medic fiind esențială în recuperarea auzului. Cu cât pacienții se
prezintă mai târziu la medic cu atât șansele de recuperare sunt mai scă zute iar unii nu mai au
șanse de recuperare și astfel decurg la tra tament ul chirugical. Prognosticul este rezervat la cei
cu afecțiuni sistemice (hipertensiune arterial ă, care nu permite administrarea perfuziei sau DZ,
când există deja tulburări de microcirculație) și vârstnici, care au deja leziuni ireversibile ale
circu lației sanguine.
Deși această boală nu este atâ t de frecvent întâlnită, oamenii ar trebui informați cu
privire la ea, la simptomele ce o însoțesc cel mai des (tinitus, vertij), și la faptul că prezentarea
cât mai precoce la un medic și instituirea tra tamentului poate duce la rezultate cât mai bune de
recuperare. Prin informarea populație puteam să evităm pierdere a auzului în rândul copiilor și
tinerilor și astfel vor evita tratamentul chirurgical și purtarea unui implant cohlear pe viață .
Prin urmare, surdi tatea brusc instalată e ste considerată urgență medicală și necesită
investigații clinice ș i paraclinice imediate precum și un tratament imediat instituit pentru ca
pacienții să se recupereze complet fără a -și pierde auzul .

PARTEA GENERALĂ

6

CAPITOLUL I
ANATOMIA APARATULUI ACUSTICO -VESTIBULAR

Aparatul acustico -vestibular este format dintr -un segment periferic ( urechea externă ,
medie, internă ), segment intermed iar, de conducere, alcătuit din calea acustică și vestibulară ș i
un segment central de percepție alcă tuit din centri i auditivi corticali și subcorticali ș i din
centrii echilibrului. Urechea este plasată pe extremitatea cefalică , este un organ pereche,
plasat la teral, conținut în osul temporal și cu o proiecție superficială prin doua regiuni
(auriculară și mastoidiană) î n porțiunea inferioară a regiunii temporale, posterior față de
regiunea parotideo -maseterină și superior față de regiunea sternocleiodomastoidiană (Fig.1 ). (8)

Fig.1 Urechea externă, urechea medie, urechea internă. (17)
1.1. Urechea externă
Este formată din pavilionul urechii ș i conductul auditiv extern (CAE) .

1.1.1. Pavilionul urechii
Este o structu ră fibro -cartilaginoasă, situată pe partea laterală a capului între articulația
temporo -mandibulară anterior și regiunea mastoidiană posterior. Are o formă ovoidală cu axul
lung vertical, formează cu faț a lateral ă a capului un unghi deschis posterior de aprox imativ
20-30 de grade. Pavilion
Canal auditiv extern
Membrană timpanică Cartilaj
Tubă auditivă Faringe Canal auditiv
intern Urechea externă Urechea medie Urechea internă

7
Este alcătuit dintr -o lamă cartilaginoasă elastic ă acoperită de pericondru si piele. La
nivelul pavilionul se descriu 2 fețe (față externă, față internă) ș i o circ umferință .
La nivelul feț ei externe se descriu urmatoarele repere: helix, antihelix, concă, tragus ș i
lobul (Fig.2 ). (8,9,28 )

Fig.2 Pavilionul urechii (17)
1.1.2. Conductul auditiv extern
Are formă de S i talic, cu lungimea de 25 -30 mm ș i este format dintr -un segment
cartilaginos extern ș i un segment osos, mai scurt, situat î n grosimea osului temporal. Partea
cartilaginoasă este ușor incurbată iar pentru a efectua otoscopia ș i implicit vizualizarea
membrane i timpanului este necesară anularea unghiului dintre cele două porțiuni, prin
tracționarea pavili onului spre posterior și superior la adult și posterior și inferior la copil.
Această manevră aduce partea osoasă î n același ax cu cea cartilaginoasă . Tegumentul care
captușește conductul auditiv este subț ire, aderent la periostul subiacent în porțiunea ososă ș i
mai gros, conținând foliculi piloși și glande ceruminoase în porțiunea cartilaginoasă ce secretă
cerumen cu rol protector ș i antiseptic . (8,9,28 )

1.2. Urechea medie
Urechea medie este constituită dintr -un sistem de cavitați săpate în stâ nca osulu i
temporal reprezentată de: căsuț a timpanului, celulele mastoidiene ș i trompa lui Eustache.

1.2.1. Căsuț a timpanului
Această cavitate aerică este interpusă între urechea externă și urechea internă,
traversată de lanțul osicular.

8
Este împărțită î n 3 segmente:
– atica sau epitimpanul
– mezotimpanul (atrium)
– hipotimpanul
Căsuț a timpanului are aspectul unei cavităț i cu 6 pereț i (Fig.3 ).

Fig.3 Casa timpanului – văzută dinspre membrana timpanică, scoasă din imagine
împreună cu oscioarele și porțiunea mediană a nervului coarda timpanului (13)
Peretele extern este format din membrana timpanică care separă căsuț a timpanului de
conductul auditiv extern. Acesta prezintă două părț i: pars tensa (formează 2/3 inferioară din
suprafață) care se inseră în șantul timp anal (sulcus t impanic) printr -un inel fibros și pars
flaccid a (în 1/3 superioară ) care corespunde zonei de discontinuitate a ine lului fibros.
Membrana timpanică este subț ire, semitranspar entă și orientată în jos și înăuntru. Pe suprafaț a
membrenei timpani ce se observă o serie de repere (Fig.4 ) :
– mânerul ciocanului, cuprins î n grosimea membrane i timpanic e iar extremitatea
sa inferioară corespunde centrului membrane i timpanice la nive lul unei zone
ușor înfundate d enumită umbo;
– scurta apofiză a ciocanului de la care pornesc înainte și î napoi ligament ele
timpano -maleolare anterior ș i respectiv posterior iar aceste ligament e
reprezintă limita dintre pars flaccid ș i pars tensa;

9
– la examen ul otoscopic se observă o zonă luminoasă , triunghiu l luminos al lui
Politzer , cu vârful situat în central timpanului (umbo) ș i baza orientată spre
anterior și inferior iar această zonă luminoasă este rezultat ul reflexiei luminii
pe suprafaț a membrane i timpanice. (3,8,10)

Fig.4 Membrana timpanică: A. Desen B. Otoscopie (13)
Peretele intern este reprezentat de peretele extern al capsulei labirintice . La acest
nivel există o serie de elemente anatomice:
– promontoriul este situat în centrul peretelui extern și reprezintă amprenta
determinată de primul tur de spiral al cohleei;
– deasupra promontoriului se află canalul n ervului cranian VII. A doua porț iune
a facialului trece d easupra fosei ferestrei ovale. În fereastra ovală , prin
intermediul ligamentului inelar, se fixează talpa scăriț ei.
– dedesubtul ferestrei ovale se găsește fereastra rotundă care este situată postero –
inferior față de promontoriu;

10
Peretele an terior , tubo -carotidian prezintă orificiul trompei lui Eustachio și orificiul
canalului muș chiului ciocanului, inferior având raport cu canalul carotidian.
Peretele posterio r, mastoidian, prezintă aditus ad antrum, canalul de comunicare cu
mastoid a, fosa ni covalei, piramida, o proeminență în care mușchiul scăriței și recesul
facialului ș i o depresiune ce permite a bordul posterior, mastoidian al căsuț ei timpanului.
Peretele superior , tegmen timpani, are raport prin meninge cu fosa cerebral ă mijlocie,
este extrem de subțire, uneori putâ nt prezenta dehiscen țe.
Peretele inferior are raport cu golful venei jugulare. Interiorul că sutei tim panului este
reprezentat de lanțul osicular împreuna cu nervii, ligamentele și mușchii aferenț i. (3,8,10)
Lanțul osicular este alcă tuit din (Fig.5 ) :
– ciocan – prezintă cap, gât, mâ ner (manubriu), două apofize;
– nicovala – prezintă corp ș i doua apofize;
– scărița – prezintă cap, brațe ș i platină sau talpă;

Fig.5 Lanțul osicular. A. Ciocan B. Nicovală C. Scăriță (13,23)
1.2.2. Antrumul ș i celulele mastoidiene
Reprezintă cavități pneumatizate, situate în apofiza mastoidă a osului temporal.
Antrumul mastoidian este cea mai ma re cavitate din apofiza mastoidă . Din punct de vedere
anatomic an trumul mastoidian prezintă 6 pereț i. (3,10)
1.2.3. Trompa lui Eustachio
Trompa lui Eustachio face legatura î ntre urechea medie și rinofaringe. Prezintă un
segment extern osos și unul intern cartilaginos iar la nivelul joncțiunii dintre cele două
segmente se află zona cea mai îngustă (istmul tubar). Trompa se închide și se deschide prin
acțiunea mușchilor peristafilin int ern și extern, astfel ca în timpul deglutiției, căscatului și
strănutului să se realizeze egalizarea presiunii aerului cu cea a presiunii atmosfer ice ș i
drenajul urechii medii. (8)

11
1.3. Urechea internă
Regiunea labirintică, denumită și urechea internă, constituie segmentul esențial al
urechii, pentru că la acest nivel se gă sesc el ementele senzoriale pentru funcția auditivă ș i de
echilibru. E ste alcătuită din:
– labirintul osos (conț ine perilimfa)
– labirintul membranos (conț ine endolimfa)

1.3.1. Labirintul osos
Prezintă un segment poster o-superior format din vestibulul osos ș i canale le
semicircular osoase ș i un segment anterior format din melcul os os sau cohleea osoasă (Fig.6 ).

Fig.6 Labirintul osos. A. Vedere antero -laterală B. Disecție -labirint membranos înlăturat (23)
Vestibulul osos
Este o cavitate cuboidală situată între conductul auditiv intern ș i casa timpanului, fiind
situate post erior melcului osos. Are 6 pereți și comunică antero -inferior cu cohleea ș i postero –
superior cu cele 3 canale semi circulare. Extern comunică prin fereastra ovală cu casa
timpanului. Canalele semicirculare sunt î n numar de 3 (lateral, superior, posterior) ș i se
deschid pe peretele postero -superior al vestibulului prin câte 2 extremități. Una este d ilatată –
extremitate am pulară – și o extremitate neampulară . La nivelul vestibulului se deschis trei
orificii ampulare ș i numai doua orificii neampulare . (3,8,9)

12
Cohleea
Are o formă conică spiralată, plasată orizontal în faț a vestibulului, cu baza spre fundul
conductului auditiv intern . Este alcatuită dintr -un tub osos, curbat doua ture și jumatate î n
jurul unui ax central numit columelă și care realizează canalul cohlear. Spațiul între columelă
și peretele extern osos este separat de lama spirală, membr ana bazilară ș i membran a Reissner
în 2 rampe: vestibulară corespunzătoare ferestrei ovale și timpanică corespunzatoare ferestrei
rotunde. Aceste 2 rampe comunică în vârful melcului prin helicotremă .

1.3.2. Labirintul membranos
Labirintul membranos reprez intă un sistem de cavități cuprinse î n interiorul
labirintului osos. Aceste cavități comunică între ele ș i formează un sistem închis cu un
conținut lichidian -endolimfă. Î ntre la birintul membranos ș i endostul labirintului osos se
găsesc spațiile perilimfatice ce conț in perilimfa. Labirintului membranos i se descrie un
segmen t vestibular format din utriculă, saculă și canalele semicircular e membranoase (Fig.7 ).

Fig.7 Labirintul membranos (24)
Utricula este un sac membranos ce prezintă pe fața sa internă macula utriculară ș i
deasupra sa ampulele canalelor semi circulare membranoase superior ș i lateral. Canalu l
semicircular posterior se deschide î n partea sa posterioară .
Sacula prezintă pe fața sa internă macula saculară și comunică cu cohle a
membranoasă prin ductus reunions.
Canalul cohlear m embranos este un tub spiral ataș at peretelui ext ern al cohleei
osoase. Are formă triunghiulară cu un perete posterior f ormat din membrana bazilară , un

13
perete anterior format de membrane Reissner, un pere te extern format din pe riostul canalului
cohlear osos îngroș at, sub forma ligamentului spiral.
Perilimfa este rezultatul filtrării sanguine precum ș i a difuziunii LCR. Endolimfa este
asemanat oare perilimfei, dar are un conținut diferit de electroliț i.
Cana lele se micircular e membranoase au aceeași formă și orientare ca și cele osoase
în interiorul cărora sunt conț inute. Fiecare canal semicircular conț ine un organ receptor.
Mișcarea fluidului în aceste canale stimulează receptorii care trimit impulsuri nervoas e spre
nervul vestibular permițând orientarea în cele trei direcții ale spaț iului.
Organul lui Corti (Fig.8 ) este situat pe membrana bazilară, î n ductul cohlear. Este
format din doi pilieri, unul intern și altul ex tern, care delimitează tunelul lui Corti. Deasupra
se află partea superioară a structurii de susț inere, ton ofibrelele, iar dedesubt se află corpurile
celule lor de susținere între care se gă sesc celulele senzoriale. Acest ea sunt dispuse î n doua
coloane:
– coloana internă – cu un singur rând de cel ule senzoriale ciliate, sprijinite de
pilierul intern al tu nelului Corti iar fiecare celulă senzorială primește 15 -20
terminații nervoase diferite, existând aproximativ 3500 de ce lule ciliate
interne.
– coloana externă – în care celule le senzoriale ciliate externe, în număr de 12000,
sunt așezate pe trei rânduri, î n afara pilierului lateral iar acestea primesc doar
5% din fibrele nervului optic.
Deasupra celule lor ciliate se află membr ana tectoria, o masă gelatinoasă care se
întinde de la nivelul lamei spirale. (3,10,28 )

Fig.8 Organul lui Corti (21)

14
Vasele și nervii din urechea internă sunt: nervul vestibular și cohlear, nervul facial,
artera labirintică (ramură a arterei bazilare sau a arterei cerebeloase antero -inferioară), arterele
labirintice accesorii din artera stilomastoidiană, auriculară posteriora sau occipitală și venele
care însoțesc arterele drenează în sinusurile venoase pietros superior. (4)

15
CAPITOLUL II
FIZIOLOGIA APARATULUI ACUSTICO -VESTIBULAR

2.1. Fiziologia auzului
Urechea este un organ de simț, fiind special construită pentru a fi excitată de en ergia
vibratorie care se propagă prin aer. Ea aparține ast fel clasei generale a mecano -receptorilor în
care se află si mțul tactil, presoceptorii și organel e echilibrului.
Urechea externă ș i urechea medie au ca rol fiziologic asigurarea transmiterii mesajului
sonor spre structurile urechii interne. Avem de -a face cu un procesor pur mecanic, spre
deosebire de mecanismele neurofiziologice ale urechii interne. (3,10,28)

2.1.1. Fiziologia urechii externe
Pavili onul urechii, prin anfractuozitățile feț ei sale externe, dirijează și concentrează
sunetul spre conductul auditiv extern. De asemenea per mite localizarea sursei sonore în spațiu
prin difer ența de intensitate și diferența de fază percepute de cele două urechi. Conductul
auditiv extern conduce undele son ore către membrana timpanică . Conductul a uditiv extern
prin dubla curbură ce o prezintă are, de aseme nea, rolul de a pro teja membrana timpanului.
Perișorii, glandele sebacee și ceruminoase servesc la protecț ia conducutlui auditiv extern din
punct de vedere bacteriolog ic. Din punct de vedere al funcț iei auditiv e acesta permite undei
sonore să ajungă la membrana timpanului și , în cazul creșterii intensității sunetelor, în special
la celor acute și supraacute, protejează prin reflexie și difracț ie. (3,8,9,10,28)

2.1.2. Fiziologia urechii medii
Principala funcț ie a urechii medii este de a facilita transm iterea undelor sonore din aer
către lichidele cohleare, acționâ nd ca un transformator care tinde să atenueze diferența de
impedanță dintre aer ș i lichidele cohleare.
Membrana ti mpanică interceptează undele sonore, preîntâmpinând stimularea
simultană a celor doua ferestre ș i, prin aceasta, anularea reciprocă a vibraț iilor sonore. Prin
interpunerea membrane i timpanice apare o diferență de fază î ntre undele sonore care ajung la
nivelul ce lor două ferestre . De asemenea membrana timpanică protejează urechea medie de
contaminări cu mi croorganisme și previne refluxul secreț iilor din rinofaringe .
Unda sonoră trecând dintr -un mediu cu o anumită elasticitate și densitate î n altul cu
caracteris itici diferite se va reflecta și doar o mică parte din energia sonoară se va transmite în
celălalt mediu. Pentru a compensa această pierdere de energie la trecerea sunetului din aer î n

16
lichidele din urec hea interna, urechea medie funcționează ca un transformator de energie
folosind o serie de mecanisme. Un prim mec anism este reprezentat de diferenț a dintre aria
membrane i timpanului și aria platinii scăriței rezultând un caș tig de 18/1. Deci presiunea
exercitată pe lichidele labirintice este de 18 ori mai ma re decat cea existentă la nivelul
membranei timpanului. Un al doilea mec anism e ste reprezentat de efectul de pârghie pe care îl
are sistemul osicular în sensul ca, deși mișcarea efectuată de mânerul ciocanului, forța care se
exercită la nivelul capului sc ăriței și care deci se transmite fluidului urechii interne este de
1,31 ori ma i mare. Prin aces te mecanisme se ajunge la un câștig de 25 -30 dB. Astfel, prin
amplificarea de presiune datorită raportului dintre suprafața timpanului și a scăriței ș i prin
amplificare de forță datorită efectului de pârghie a lanț ului os icular, urechea medie acționează
ca un adaptor de impeda nță (Fig.9 ).

Fig.9 Transmiterea undelor sonore

O altă funcț ie a urec hii medii este cea de protecție a urechii interne prin contracția
reflexă la sunetele puternice a mușchiului scăriț ei (reflexul stapedian) și a muș chiului
ciocanului. Rolul funcțional al reflexului stapedian este triplu: crește câmpul dinamic al
auzului, diminuă efectul de mascare al frecvențelor grave asupra celor acute și modific ă
adaptarea auditivă . (3,9,28)

Membrana
timpanică Nervul
cohlear Ciocan Nicovală Scăriță

17
Trompa lui Eusta chio are trei funcț ii:
– realizează aerisirea urechii medii și egalizează presiunile pe cele două feț e ale
membranei timpanice;
– asigură drenajul secrețiilor din urechea medie î nspre rinofaringe;
– protejează urechea medie de germenii și secreț iile din rinofaringe. (3,9,28 )

2.1.3. Fiziologia urechii interne
Urechea internă asigură transmiterea vibraț iilore sonor e de la nivelul urechii medii
către organul Corti, care la rândul său, transformă impu lsul mecanic a l undelor sonore î n
impuls nervos.
Compartimentele cohleare sunt astfel dispuse încat difereța de presiune între rampa
vestibulară și rampa timpanică este convertită în mișcă ri ondulat orii ale membranei bazale. La
rândul său, aceasta determină flectarea c ililor celulelor senzoriale, avâ nd ca efect
depolarizarea sau hiperpolariz area celulelor ciliate interne în funcție de direcț ia de deplasare a
cililor. Frecvențele apropiate excită câte o celulă ciliată internă, trasmițâ nd mesajul propriu
nervului auditiv. Acest fapt face posibilă discriminare selectivă a frecvenț elor. Frecvențele
înalte stimulează celulele de la niv elul bazei cohleei, iar frecvențele joase stimulează celulele
de la vâ rful cohleei. Celulele ciliate interne depolarizate eliberează un neurotr ansmițător care
face posibilă apariția potențialului de acțiune î n nervul auditiv constituit din axonii neuronilor
bipolari din gang lionul spiral al lui Corti. Aceștia transportă impulsul nervos spre centrii
auditivi bulbar i și de aici mai departe, prin re leele neuronale auditive, spre structurile corticale
unde sunt interpretate.
Cilii celule lor ciliate exte rne sunt, de asemenea, mobilizați de mișcă rile membranei
tectoria. Cel ule ciliate externe au proprietăți contractile, participând astfel în mod activ l a
mecanismul audiției prin amplificarea mișcă rilor membranei bazil are ș i membranei tectoria.
Se realizează astfel excitarea celulelor ciliate interne care au rolul de a produce transducția
mecano -electrică cu un maximum de sensibilitate, adică descărcarea unui potențial de acț iune
la nivelul fibrei nervoase specific frec venței stimulului. La nivelul populației de celule ciliate
interne există o tonotopie (fiecare fibră nervoasă are o specificitate frecvenționala, adica este
stimulată de o anumită frecvență sonoră), iar aceasta se regăsește și în că ile auditive
superioare. (3,8,10,28)

18
2.2. Fiziologia aparatului vestibular
Analizatorul vestibular alături de cel vizual și kinestezic realizează menținerea
echilibrului static și dinamic cât și orientarea în spațiu a omului. Analizatorul vestibular este
reprezentat de labirintul posterior, de unde excitaț iile sunt preluate de nervul vestibular ș i
transmis trunchiului cerebral.
Normal forța gravitaț ional ă prin acțiunea asupra capului determină potențiale de
acțiune ce se descarcă constant, dâ nd o activitate de repaus. Excitaț iile intermitente
determinate de diverse mișcări determină o creștere a frecvenței de descărcare a potențialului
sau o scădere a lor, acționând astfel în modularea activităț ii de repaus. Macula utriculară și
saculară sunt influențate de accelerațiile lineare și forța gravitaț ional ă. Crestele amp ulare sunt
excitate de accelerația unghiulară .
Prin diferite fibre eferente ce au conexiuni cu cerebelul, nuclei oculomotori, nuclei
substanței reticu late și nucleului roșu se realizează un arc reflex ce are conexiuni cu
hipotal amusul ș i cortexul.
Reflexul vestibulo -ocula r permite stabilirea imaginii câmpului vizual pe retină în
mișcările capului, realizând o mișcare reflex a globilor ocular i cu aceeași viteză dar în sens
opus cu miș carea capului (secusa lentă a nistagmusului). Urmează o mișcare reflexă contrară,
rapidă de revenire a globilor ocular i la poziția inițială, imaginea noului câmp vizual
proiectându -se pe retină (secusa rapidă a nistagmusului) .
Nistagmusul apare când este o deficiență de tonicitate a muș chilor oculomotori
determinate de o disfuncție labirintică. O dereglare labirintică determină nistagmus și vertij .
Conexiunea n ucleilor cu cei vagali determină apariț ia de fenomene vegetative cu grețuri,
vărsături, paloare, transpirații reci în vertij. Reflexele vestibulo -spinale mențin stabilitatea
corpului în miș care
Fenomenele ve stibulare sunt pur reflexe, rămâ nând în general în afara conștiinței.
Poziț ia de echi libru a capului este determinată de activita tea analizatorului vestibular. În
ortostatism ca și în mișcă rile combinate, analizator ul vestibular contribuie la menț inerea
echilibrului. (3,8,9,28)

19
CAPITOLUL III
FIZIOPATOLOGIA APARATULUI ACU STICO -VESTIBULAR

Scaderea acuității auditive și implicit, micșorarea câmpului auditiv se numește
hipoacuzie sau surditate. Surditatea poate fi unilaterală sau bilaterală.
În evaluarea audiometrică poate avea grade diferte :
 hipoacuzie ușoară (media pragurilor auditive < 40 dB);
 moderată (media pragurilor auditive între 40 -69 dB);
 severă (media pragurilor auditive între 70 -89 dB);
 profundă (media pragurilor auditive 90 -120 dB);
 cofoză (fără răspuns audiometric la stimulare cu 120 dB).
Surditatea poate fi datorită afectării sistemului de transmisie a undei sonore sau a
afectării neurosenzoriale cohleare. (8,9)
Afectarea sistemului de transmisie poate fi:
– indirectă, prin orice leziune ce împiedică accesul undei sonore la sistemul
miringo -osicular
– direct, prin lezarea sistemului miringo -osicular sau tulburarea funcționalității.

Afectarea neurosenzorială
Organul lui Corti are un bogat echipament enzimatic cu multiple roluri în
metabolismul celular, în pompa ionică, dar în a celași timp are și un efect protector,
neutralizant pentru substanțele ototoxice.Această dotare enzimatică este dobândită ereditar.
Așa se explică rezistența individual la ototoxice la persoanele cu un bogat echipament
enzimati c, în timp ce la cei cu un ec hipament enzimatic sărac, ototoxicele au un efect
devastator.
Efectul ototoxic al silicilaților constă în paralizia toxică a celulelor ciliate externe,
producând o surditate la frecvențe înalte. (3,8,10)
Trauma acustică acționează într -un mod asemănător a supra celulelor ciliate externe,
producând o surditate la frecvețe înalte. (3,8,10)
Hipoxia afectează, de asemenea , echipamentul enzimatic al cohleei. (3,8,10)
Indiferent însă, de agentul vulnerant, locul leziu nii și severitatea lezării sunt cele care
dau aspect și magnitudinea afectării clinice.Lezarea turului apical dă o surditate de tip
percepție la frecvențe grave, proporțional cu severitatea și locul lezării.

20
Lezarea turului bazal și al cohleei dă o surditate de tip percepție pe frecvenț e acute.Lezarea cu
sunetele intense se face la punctele de maximă mobilizare a membranei bazilare. (8,9)
Absența totală a celuleor ciliate dă o surditate totală sau cofoză, chiar d acă fibrele
nervului cohlear sunt intacte.
Atrofia striei vascularis dă o al terare a pragului egală pe toate frecvențele și indirect
proporțional cu gradul de lezare și țesutului strial. (3,8,10)
Alterarea fizică a membranei bazilare (în labirintoscleroză, invazie cicatricială
intralabirintică etc), afectează funcționarea cohleei ( deși aceasta este indemnă de leziune).
Celulele ciliate externe sunt mult mai susceptibile decât celulele ciliate interne la toate
tipurile de afectare (inflamatorie, traumă acustică, ototoxicitate).
Degenerarea fibrelor cohleare apare numai ca efect ret rograde după lezarea celulelor de
susținere, a pilierilor interni și a celulelor dentare interne. (3,8,10)
De obicei, o surditate senzorială se transform după o perioadă într -o surditate
neurosenzorială prin hipofuncționalitate .
Leziunea retrocohleară se caracterizează prin:
– scăderea disproporționat de mare a indicelui de inteligibiliate, în comparație cu
leziunea cohleară,
– absența recruitmentului
– fatigabilitate anormală auditivă evidențiată prin TDT (8,9,28)
Deficitul total auditiv dintr -o cauză central – corticală este anacuzia sau cecitate auditivă,
iar de cauză neural este cofoza.
Scăderea acuității auditive ( surditate sau hipoacuzie) prin afectarea urechii externe și/sau
medii se numește surditate de transmisie iar prin afectarea cohleei surditatea sen zorială sau de
percepție de tip cohlear și prin afectarea nervului cohlear a nucleilor și căilor intranevraxiale
surditatea neural sau de tip percepție retrocohleară. (3,9,28)

21
CAPITOLUL IV
SURDITATEA BRUSC INSTALATĂ
4.1. Definitie
Surditatea brusc instalată este surditatea neurosenzorială mai mare de 30 dB, pe cel
puțin 3 frecvențe audiometrice alăturate, care s -a instalat brusc, în mai puțin de 72 de ore, la
un pacient aparent sănătos. Poate fi unilaterală sau bilaterală. A fost de scrisă ca entitate,
pentru prima dată în anul 1944 de către A.De Kleyn . (12)
Hipoacuzia brusc instalată reprezintă o urgență terapeutică și diagnostică deoarece de
precococitatea tratamentului depinde eventuala recuperare . (15,20)

4.2. Etiopatogenie și clasificare
Cauza este necu noscută î nsa anumite mecanisme sunt implicate cum ar fi insuficienț a
fluxului sanguine coh lear prin vasospasm, insuficiența fluxului sanguin cohlear datorată
tulburari lor reologice sistemice, disfunț ionalitatea canalelor de ioni din celule pă roase,
disfun cția sinaptică datorată insuficienței sau toxicității neurotransmițătorilor aferenți și
modificări inflamatorii î n sacul endolimfatic.
Pot fi distinse urm atoarele tipuri de pierderi bruș te ale auzului (3,10):
1. Hipoa cuzia neuro senzorială idiopatică pe frecvențele înalte, cauzată de
disfuncț ia celulelor ciliate externe (sub 50 dB HL) ș i interne (peste 60 dB HL).
2. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică pe frecvențe joase, cauzată de hidropsul
endolimfatic ca un posibil rezultat al a fectării fluxului sanguin î n stria
vasculară .
3. Hipoacuzia neurosenzoriala idiopatica pe frecvente medii, cauzat a de afectarea
fluxului sanguin în lamina spirală si deteriorar ea celulara hipoxică a organului
Corti.
4. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică pe to ate frecvențele, datorată fluxului d e
sânge insuficient din artera modiolară care duce la deteriorarea hipoxică a
țesuturilor cohleare.
5. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică profundă, datorată obstrucț iei fluxului
de sânge prin trombi sau emboli în artera cohleară comună și artera modiolară .

22
4.3. Diagnostic pozitiv
Se pune pe baza simptomatologiei unilateral e, cu debut brusc. Audiograma tonală
liminară evidențiază hipoacuzia neurosenzorială mai ales pe cele cu frecvențe acute ș i medii,
cu recruitment prezent sau chiar cofoză . (3)

4.3.1 . Tablou clinic
Pacienții se plâ ng de urmatoarele simptome:
 Hipoacuzie unilateral ă acută care se instalează brusc, într -o perioadă scurtă de timp
(minute sau ore) iar mulți pacienți pot preciza ziua și ora câ nd a survenit;
 Tinitus (în aproximativ 85% cazuri) -poate precede instalarea surdității și reprezintă un
semn de prognostic favorabil; . (3)
 Senzație de presiune în ureche, fără semnificație prognostică ;
 Vertijul (în apr oximativ 30% cazuri) se asociază unui prognostic rezervat;
 Perturbă ri ale auzului: diplacuzie, hiperacuzie;
 Afectarea psihoemoțională secundară: anxietate, frică, stress, neliniște, agitaț ie. . (3)

4.3.2 . Diagnostic
1) Anamneza detaliată
 partea, debutul ș i durata de pierdere a auzului
 simptome asociate (tinitus, amețeli, senzație de presiune î n ureche, disestezie
periaurală )
 pierdere precedentă bruscă neurosenzorială a auzului, pierdere precedent ă cauzată de
expunere la zgomot sau alte boli (audiograme tonale anterioare)
 antecedente de boli in sfera ORL ș i chirugicale
 antecedente de traumă la nivelul capului și/sau alte accidente
 antecedente de boli maligne, boli neurologice, psihiatrice sau ortopedice
2) Examen complet ORL
3) Timpanometrie ș i măsură tori ale reflexului stapedian
4) Audiograma tonală liminară
5) Otoemisiuni acustice
6) Teste vestibulare
7) Răspunsuri cerebrale evocate auditiv (ABR)
8) Măsurarea presiunii arteriale (9,10)

23
4.3.3. Investigații imagistice
– RMN – utilizată pentru a exclude un neurinom vestibular și pentru a identifica alte
diagnostice relevante pentru SBI, cum ar fi demielinizarea din scleroza multiplă, sau
modificări ischemice ale vaselor mici.
– CT – pentru cei cu contraindicații pentru efectuarea de RMN (10)

4.3.4. Alte investigații
 Electrocohleografia
 Testul cu Glicerol î n conformitate cu Klockhoff
 Testele serologice pentru Borrelia, sifilis, virusul herpetic tip 1, virusul herpes zoster,
HIV.

4.4. Diagnostic diferenț ial
Hipoacuzia neurosenzorială poate fi întâlnită î n urmatoarele boli:
1. Fistula perilimfatică
 Fistula perilimfatică a ferestrei ovale este rară. Poate apărea î n timpul unui
traumatism cranian, în urma intervenț iei chirurgicale la urechea medie sau
spontan.
 Fistula perilimfatică din zona l igamentului anular al talpei scăriței determină
hipoacuzie neurosenzo rială și amețeli. Apare după intervenția chirugicală la
scăriță .
 Fistula perilimfatică a membr anei ferestrei rotunde este rară . Nu prezinta
simptome c linice caracteristici. Poate apărea dupa ef ort fizic puternic .
2. Bolile hematologice cum ar fi policitemie, poliglobulia sau leucemia.
3. Bolile cardiovasculare
4. Labirintita bacteriană (otita medie, Borrelia, sifilis)
5. Infectia cu virus (adenovirusuri, virusul herpetic tip 1, herpes zoster, oreion, HIV)
6. Encefalita diseminată (scleroza multiplă )
7. Vasculita autoimună (sindromul Cogan) (10)

24
4.5. Tratament
Surdiatatea brusc instalată este o urgență iar începerea tratamentului în primele 48 –
72 ore de la apariție oferă ș anse ma xime de recuperare a auzului. Tratamentul presupune
și măsuri ce ț in de profilaxia l a locul de muncă ( reducerea zgomotului și măsuri de
potecție individual -antiofoane, căști, selecț ie la angajare, controale periodice).

1. Hipoacuzia neurosenzorială idiopat ică pe frecvenț e înalte
– o doză zilnică de 250 -500 mg prednison iv timp de trei zile ;
– în caz de lipsa parț ială sau totală a recuperă rii, trebuie cont inuat cu prednison pe cale
orală timp de 16 zile, î ncepand cu 100, 80 … și 2,5 mg timp de doua zile fiec are doză ;
– prednisonul trebuie să fie însoț it de inhibitori ai p ompei de protoni gastric (40 mg
omeprazol/zi sau 150 mg ranitidine/zi) ;
– administrarea suplimentară de antioxidanti -acidul alfa lipoic (600 mg/zi, oral) .

2. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică de frecvenț a joas ă și medie
– doza zilnică de 500 mg prednison iv timp de 3 zile consecutive ;
– în caz de remisie parț ială sau fără remisie, tratamentul trebuie continuat cu prednison pe
cale orală timp de 16 zile, î mpreuna cu inhibito ri ai pompei de protoni gastric;
– se poate adauga o perfuzie o smotic ă folosin d manitol (15 g in 100 ml soluție) și
acetazolamidă (500 mg) iv trei zile consecutive. Acetazolamida (250 mg/zi) poate fi
continuat ă pe cale orală timp de 10 zile ;

3. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică pe toate frecvenț ele
– doza zilnică de 250 -500 mg prednison iv timp de 3 zile consecutive ;
– în caz de remisie parțială sau fără remisie, tratamentul este identic cu ce l din hipoacuzia
neurosenzorială idiopatică pentru frecvențe î nalte.

4. Hipoacuzia neurosenzorială idiopatică profu ndă ș i cofoză
– doza zilnică de 500 mg prednison iv trei zile consecutive ;
– perfuzie hemo dilutivă ș i acid alfa lipoic ;
– tratamentul cu prednison trebuie continuat pe cale orală pentru 16 zile, împreună cu
inhibitori ai pompei de protoni gastric;
– terapia de perfuzie hemodilutivă ș i acid alfa lipoic trebuie continuată încă șapte zile .

25
Dacă tratamentul cu prednison și/sau ag enți hemodilu tivi este doar parțial eficient
(>25% din cazuri) se administrează oxygen hyperbaric (10 -15 sedinte in 10 -15 zile) . (3,10)

Tratamentul chirurgical
În cazul pier derii progresive a auzului sau î n caz că nu se remite del oc pierderea de
auz, se practică explorarea chirugicală a casei timpanului pentr u a exclude sau sigi la o
ruptură a membranei ferestrei rotunde sau o leziune a ferestrei ovale.

Prognostic
Prognostic ul este rezervat la cei cu afecț iuni sistemice (hipertensiune arterial, care
nu permite administrarea p erfuziei sau DZ, când există deja tulburări de microcirculație) și
vârstnici, care au deja l eziuni ireversibile ale circulaț iei sanguine. Progn osticul cel mai
favorabil este î n hipoacuzia neurosenzorială idiopatică de frecvență joasă ș i frecvența
medie iar pa cienții cu pierdere a auzului uș oară până l a moderată se refac mai bin e decat
cei cu pierdere moderată sau profundă . (3,10)

26

PARTEA PERSONALĂ

27
CAPITOLUL V

5.1. Scopul și obiectivele studiului
Scopul studiului de față a fost de a analiza și de a interpreta rezultatele obținute din
experiența noastră în urma tratamentului convențional în surditatea brusc instalată, iar apoi de
a evalua comparativ rezultatele cu cele din literatura de specialitate.
În cadrul studiului au fost urmărite următoarele obiective:
 Stabilirea cât mai exactă a zilelor scurse de la debutul simptomatologiei;
 Semnalarea simptomelor asociate : tinnitus, vertij;
 Culegerea de informa ții privind mediul de proveniență și de muncă
 Identificarea bolilor asociate
 Examenul clinic local și general al pacientului
 Examenul paraclinic, importanță deosebită având audiograma, investigațiile de
laborator și explorările imagistice ce pot orienta spre etiologie
 Tratamentul administrat și modul de administrare
 Evaluarea factorilor de prognostic ce ar putea influența re cuperarea auditivă

28
5.2. Material și metodă
Studiul de față reprezintă o cercetare cl inico -statistic ă pe un lot de 53 de pacienți cu
surditate brusc instalată ce au fost internați în Clinica ORL a Spitalului Clinic d e Recuperare
Iași în perioada 16.01.2016 – 28.03.2019 .
Pentru prelucrarea datelor a fost folosit programul Microsoft Office Enterprise 2007
(Microsoft Corp.) ce include Microsoft Word și Microsoft Excel, iar apoi informațiile au fost
prelucrate statistic.
În realizarea lotului de pacienți de studiu s -au avut în vedere următoarele criterii:
 criterii de includere – sunt criteriile regăsite în definiția surdității brusc instalate și
anume: surditate brusc apărută, la un pacient aparent sănătos, în mai puțin de 72 de
ore, cu o pierdere auditivă mai mare de 30 dB, pe cel puțin 3 frecvențe audiome trice
alăturate. Au fost incluși toți pacienții ce se incadrează în criteriile definiției, indiferent
de sex, vârstă, mediul de proveniență, antecedente personale, gravitatea surdității sau
afectarea unilaterală sau bilaterală.
 criterii de excludere – pacienții cu afecțiuni sistemice ce contraindică tratamentul
corticoid, întreruperea prematură a tratamentului, afecțiuni otice infecțioase.
Pentru extragerea informațiilor necesare studiului au fost folosite foile de observație a
celor 53 de pacien ți.
Pentru stabilirea diagnosticului de surditate brusc instalată, au fost necesare în mod
obligatoriu examenul clinic ORL în detaliu ce a inclus otomicroscopia și audiograma tonală
liminară realizată imediat după prezentarea pacientului în clinică.
Eficacitatea terapeutică a fost evaluată prin determinarea câștigului în decibeli (dB) pe
toate frecvențele , comparând audiograma tonală inițială cu cea obținută după 7 zile de
tratament.
Am analizat și interpretat distribuția pacien ților după:
– vârstă
– sex
– mediul de proveniență
– localizarea afectării
– simptomatologie asociată
– numărul de zile de la debutul simptomatologiei până la inițierea tratamentului
– gradul hipoacuziei
– frecvențele afectate

29
5.3 Rezultate

5.3.1 . Distribuția pacienților în funcție de vârstă

În funcție de vârstă, cei mai mulți pacienți din lotul de studiu au făcut parte din grupele
de vârstă 0-10 ani, 21 -30 ani, 31-40 ani, 41-50 ani, 51 -60 ani, 61 -70 ani, 71 -80 ani, 81 -90 ani
(Tabel I) .
Tabel I. Distribuția pacienților pe grupe de vârstă

Fig.10 Repartiția pe grupe de vârstă

Din numărul total de 53 de pacienți studiați, 4 (7,55%) aparțin grupei de vârstă 20 -30, 7
(13,21%) aparțin grupei de vârstă 31 -40, 11 (20,75%) aparțin grupei de vârstă 41 -50, 11
(20,75%) apațin grupei de vârstă 51 -60, 17 (32,08%) aparțin grupei de vârstă 61 -70, 2
(3,77%) aparțin grupei de vârstă 71 -80, 1 (1,89%) aparține grupei de vârstă 81 -90. (Fig.10).
Având în vedere că vârsta pacienților s -a încadrat între 20 și 90, grupa de vârstă sub 20 de
ani nu a fost introdusă în datele de mai sus

024681012141618
20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-907,55% 13,21% 20,75% 20,75% 32,08%
3,77%
1,89%
Vârsta (ani)20-30
31-40
41-50
51-60
61-70
71-80
81-90Vârsta(ani) 20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total
Nr.pacienți 4 7 11 11 17 2 1 53
Procente 7,55% 13,21% 20,75% 20,75% 32,08% 3,77% 1,89% 100%

30
5.3.2 . Distribuția pacienților în funcție de sex

Nu am identificat o d iferență mare în ceea ce privește distribuția pe sexe a pacienților
incluși în studiu (Fig. 11), însă în ceea ce privește grupele de vârstă am identifi cat
urmatoarele : la grupa de vârstă 20 -30 sunt 4 femei și 0 bărbați, la grupa de vârstă 41 -50 sunt 8
bărbați și 3 femei iar la grupa de vârstă 61 -70 sunt 5 bărbați și 12 femei (Tabel II), (Fig.12 ).

Fig.11 Distribuția pe sexe

Vârsta 20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 Total
Bărbați 0 5 8 6 5 2 1 27
Femei 4 2 3 5 12 0 0 26
Nr.pacienți 4 7 11 11 17 2 1 53
Tabel II. Distribuția pe grupele de vârstă în funcție de sexe

51%49%
Bărbați Femei

31

Fig.12 Distribuția pe sexe și grupa de vârstă

5.3.3 . Distribuția pacienților în funcție de domiciliu

Din punct de vedere al mediului de reședință, în acest studiu s -a observat preponderența
pacienților din mediul urban față de pa cienții din mediul rural (Fig. 13).

Fig.13 Reprezentarea pacienților din mediul urban și rural

Din cei 53 de pacienți 35 ( 66,04%) sunt din mediul urban, în timp ce 18 (33,96%) sunt
din mediul rural.
058
6
5
2
14
23512
0 0
02468101214
20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90Bărbați Femei
66,04% 33,96%
0 10 20 30 40
Nr.paciențiRural
Urban

32
5.3.4 . Distribuția pacienților după localizarea afecțiunii

În cazul lotului studiat s -a demonstrat caracterul unilateral al afecțiunii, acesta fiind găsit
la 96% (51) din pacienți (Fig. 14).

Fig.14 Afectarea unilaterală și bilaterală a pacienților incluși în studiu

În ceea ce privește localizarea unilaterală a surdității brusc instalate s -a observat o
localizare aproape egală la nivelul celor doua urechi. La nivelul urechii stângi am identificat
26 cazuri iar la nivelul urechii drepte am identificat 25 cazuri (Fig. 15).

Fig.15 Frecvența afectării unilaterale
96%4%
Unilateral Bilateral
26101418222630
25 26Urechea stângă Urechea dreaptă

33
5.3.5. Distribuția pacienților după simptomatologia asociată

Alături de hipoacuzia brusc instalată, 42 (79,25% ) dintre pacienții incluși în lotul de studiu
au tinitus apărut de obicei la urechea afectată, m ai rar acesta fiind bilateral, 19 (35,85 %) au
declarat ver tij, iar 3 ( 5,66% ) au declarat alte simpto me (greață, vărsături, etc.), (Fig. 16),
(Fig.17 ).
Din cei 42 de pacienți ce au tinitus, 11 au declarat și vertij, iar din 19 pacienți cu vertij , la
8 nu a fost prezent tinitus.

Fig.16 Reprezentarea grafică a numărului de pacienți cu simptomatologie asociată

Fig.17 Procentajul simptomelor asociate 42
19
3
051015202530354045
Tinitus Vertij Altele:Greață,
Vărsături etcNr.cazuri
79,25%35,85%5,66%
Tinitus
Vertij
Altele:Greață, Vărsături
etc

34
5.3.6. Distribuția pacienților din punct de vedere al bolilor asociate

Boli asociate Nr.pacienți Procente
Cardio -vasculare 19 35,85%
Metabolice 5 9,43%
Virale 3 5,66%
Altele 7 13,21%
Tabel III. Numărul afecțiunilor asociate

Fig.18 Reprezentarea grafică a cazurilor cu afecțiuni asociate

Din cei 53 pacienți studiați, 19 au prezentat boli cardiovasculare, cea mai frecventă fiind
patologia HTA (Tabel III) .
Cu afecțiuni metabolice am identificat 5 pacienți ce corespund unui procent de 9,43%,
afecțiunile virale au fost identificate la 3 pacienți, însemnând un procent 5,66% , în timp ce
alte afecțiuni au fost 7 pacienți (13,21%). Alte afecțiuni au inclus boli hepatice, deviație de
sept, ginecologice (Fig.18 ).

0 5 10 15 20
Nr.afecțiuni asociateAfecțiuni asociateCardio-vasculare Metabolice Virale Altele

35
5.3.7. Distribuția pacienților în funcție de intervalul de timp dintre debut și inițierea
tratamentului

Din analiza datelor pacienților în funcție de intervalul de timp dintre debut și inițierea
tratamentului am constatat că numărul cel mai mare de pacienți au fost cei care s -au prezentat
la medic î n primele 3 zile (Tabel IV ), (Fig.19 ). Acest fapt subliniază o afectare alarmantă
pentru pacienți.
Chiar daca simptomatologia este alarmantă, există și o categorie de pacienți care s -au
prezentat tardiv în clinică (peste 30 zile), iar aceștia sunt în numar de 5. Ei au beneficiat de
același tratament ca și ceilalți pacienți, cu informarea faptului că șansele de reabilitare
auditivă sun t rezervate.

Intervalul de timp Nr.pacienți Procente
≤3 zile 21 39,62%
4-7 zile 9 16,98%
8-14 zile 9 16,98%
15-30 zile 9 16,98%
> 30 zile 5 9,43%
Tabel IV. Intervalul de timp dintre debut și inițierea tratamentului

Fig.19 Reprezentarea grafică a pacienților și intervalul de timp dintre debut și tratamen t

0510152025
≤3 zile 4-7 zile 8-14 zile 15-30 zile >30 zileNr.pacienți

36
5.3.8. Distribuția pacienților după gradul hipoacuziei brusc instalate

În funcție de gradele de hipoacuzie, pacienții au fost încadrați în una din cele 5
categorii (American National Standards Institute (ANSI), Specification for Audiometers) :
 hipoacuzie ușoară (media pragurilor auditive < 40 dB );
 moderată (media pragurilor auditive între 40 -69 dB) ;
 severă (media pragurilor auditive între 70 -89 dB) ;
 profundă (media pragurilor auditive 90 -120 dB) ;
 cofoză (fără răspuns audiometric la stimulare cu 120 dB) .

Fig.20 Graficul pacienților în funcție de gradul hipoacuziei

În lotul de pacienți studiați au predominat cazurile cu hipoacuzie brusc instalată de gradul
mediu și cazurile cu grad ușor și sever au avut un numar egal de pacienți afectați.
S-au înregistrat 22 de cazuri de grad mediu, reprezentând 41, 51% și 10 cazuri de grad
ușor și sever, reprezentând 18,87 %. Instalarea hipoacuziei profunde a fost la 8 pacienți
(15,09%) și cofoză doar la 3 pacienți (5,66%) , (Fig. 20).
Dintre toți pacienții doar la 2 dintre aceștia surditatea brusc instalată a fost bilaterală iar
încadrarea într -una din gradele hipoacuziei s -a făcut pe baza urechii cele mai afectate

0510152025
Ușoară Medie Severă Profundă Cofoză18,87% 41,51%
18,87%
15,09%
5,66% Nr.pacienți
Gradul hipoacuziei

37
5.3.9. Distribuția pacienților în funcție de gradul hipoacuziei brusc instalate și sex

În ceea ce privește gradul hipoacuziei brusc instalate la sexul masculin și cel feminin
am constatat următoarele :
 din totalul de 27 bărbați, 59% au avut un grad de hipoacuzie medie, urmați de cei cu
afectare severă, 19%. Afectarea ușoară a avut un procent egal cu cel a l afectării
profunde (11%) . În ceea ce privește cofoza, la sexul masculin inclus în studiu, aceasta
este absentă (Fig. 21).

Fig.21 Afectarea bărbaților
 din totalul de 26 femei, 27% au avut o afectare ușoară, urmate de cele cu afectare
medie și reprezentând 23%. Afectarea severă a avut un procent egal cu cel al afectării
profunde (19%) , iar cofoză s -a identificat la 12 % din cazurile de sex feminin
(Fig. 22).

Fig.22 Afectarea femeilor

11%
59%19%11%0%Bărbați
Ușoară
Medie
Severă
Profundă
Cofoză
27%
23% 19%19%12%Femei
Ușoară
Medie
Severă
Profundă
Cofoză

38
5.3.10. Distribuția pacienților pe grupe de vârstă în funcție de gradul hipoacuziei brusc
instalate

În fiecare grupă de vârstă, în funcție de gradul pierderii auditive, pacienții au fost
repartizați astfel (Tabel V), (Fig.23 ):
– 20-30 ani: 1 pacient cu afectare ușoară și 3 cu afectare severă ;
– 31-40 ani: 3 pacienți cu afectare ușoară și 4 cu afectare medie ;
– 41-50 ani: 1 pacient cu afectare ușoara, 4 cu afectare medie și severă și 2 cu afectare
profundă ;
– 51-60 ani: 1 pacient cu afectare ușoar, 6 cu afectare medie, 1 cu afectare severă, 2 cu
afectare profundă și unul cu cofoză ;
– 61-70 ani: 4 pacienți cu afectare ușoară, 5 cu afectare medie, 2 cu afectare severă, 4 cu
afectare profundă și 2 cu cofoză ;
– 71-80 ani: 2 pacieți cu afectare medie ;
– 81-90 ani: 1 pacient cu afectare medie .
Tabel V. Numărul pacienților după gradul afectării și grupele de vârstă

Fig.23 Reprezentare grafică a pacienților în funcție de gradul afectării și vârstă
0123456
20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90Nr.pacienți
Grupa de vârstă (ani)Ușoară
Medie
Severă
Profundă
Cofoză 20-30
ani 31-40
ani 41-50
ani 51-60
ani 61-70
ani 71-80
ani 81-90
ani
Ușoară 1 3 1 1 4 0 0
Medie 0 4 4 6 5 2 1
Severă 3 0 4 1 2 0 0
Profundă 0 0 2 2 4 0 0
Cofoză 0 0 0 1 2 0 0

39
5.3.11. Distribuția pacienților după gradul hipoacuziei în funcție de patologia asociată

Gradul hipoacuziei brusc instalate a fost diferit la pacienții cu patologie asociată față
de cei fără patologie, după cum urmează :
– pacienții cu patologie asociată: 7 pacienți cu afectare ușoară, 15 cu afectare medie, 6
cu afectare severă, 5 cu afectare pro fundă și 1 pacient cu cofoză;
– pacienții fără patologie asociată: 3 pacienți cu afectare ușoară, 7 cu afectare medie, 4
cu afectare severă, 3 cu afectaren profundă și 2 cu cofoză (Fig. 24).

Fig.24 Statistica pacienților în funcție de gradul afectării și patologia asociată

Gradul hipoacuziei instalate a fost mai mare în cazul celor cu patologie asociată, după
cum urmează :
– cei cu patologie asociată au avut un procent de 64,71% de pacinți incluși în gradele
ușor și mediu iar procentul pacienților incluși in gradele sever, profund și cofoză a fost
de 35,29% ( Fig.25).
– cei fără patologie asociată au avut un procent de 53% de pacienți incluși în gradele
ușor și mediu iar procentul pacienților incluși în gradele sever, profund și cofoză a fost
de 47% (Fig.26).
0 2 4 6 8 10 12 14 16UșoarăMedieSeverăProfundăCofoză
Nr.cazuriGradul hipoacuzieiPatologie asociată Fără patologie

40

Fig.25 Gradul afectării pacienților cu patologie asociată

Fig.26 Gradul afectării pacienților fără patologie asociată

64.71%35.29%Patologie asociată
Ușoară+ Medie Severă+ Profundă + CofozăGradul
hipoacuziei
53%47%Fără patologie
Ușoară+ Medie Severă+ Profundă + CofozăGradul
hipoacuziei

41
5.3.12. Distribuția pacienților după gradul de afectare a pragului auditiv în funcție de
simptomatologia asociată

Gradul de afectare a pragului auditiv a fost diferit în funcție de asocierea sau
neasocierea tinitusului la lotul de studiu, distribuția fiind :
– afectare ușoară : cu tinitus au fost 8 cazur i, fără tinus 2 cazuri ;
– afectare medie: cu tinitus au fost 17 cazuri , fără tinnitus 5 cazuri;
– afectare severă: cu tinitus 8 cazuri, fără tinutus 2 cazuri;
– afectare produndă: cu tinitus 6 cazuri, fără tinitus 2 cazuri;
– cofoză : toate cele 3 cazuri au fost doar la cei cu tinitus (Tabel VI ),( Fig.27).

Gradul afectării Tinitus Fără tinitus
Ușoară 8 2
Medie 17 5
Severă 8 2
Profundă 6 2
Cofoză 3 0
Tabel VI. Pacienții cu tinitus și gradul de afectare

Fig.27 Numărul cazurilor în funcție de gradul afectării și prezența sau absența tinitusului

05101520
Ușoară Medie Severă Profundă CofozăNr.pacienți
Gradul hipoacuzieiTinitus Fără tinitus

42
În funcție de prezența sau absența vertijului gradul d e afectare a fost (Fig.28,29,30 ):

Fig.28 Compararea gradului de afectare la pacienții cu vertij și fără vertij

Fig.29 Afectarea pacienților cu vertij

Fig.30 Afectarea pacienților fără vertij

UșoarăMedieSeverăPorfundaCofoză
5,66% 13,21% 7,55% 5,66% 3,77%
13,21% 28,30% 11,32% 9,43% 1,89%
Fără vertij
Vertij
53% 47%Vertij
până în 70 dB peste 70 dB
65%35%Fără vertij
până în 70 dB peste 70 dB

43
5.3.13. Distribuția pacienților după frecvențele audiometrice afectate

În funcție de frecvențele audiometrice afec tate pacienții au fost incluși î n una din
următoarele categorii :
 toate frecvențele: 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz ;
 frecvențele înalte: 2000, 4000, 8000 Hz ;
 frecvențele joase: 250, 500, 1000 Hz.

Tabel VII. Numărul pacienților după frecvențele afectate

Fig.31 Procentajul pacienților după frecvențele afectate

Frecvențele audiometrice cele mai afectate au fost cele înalte, 22 de pacienți (41,51%),
urmate de afectarea tuturor frecvențelor, 19 pacienți (35,85%), iar cel mai puțin afectate au
fost frecvențele joase, 12 pacienți (22,64%), (Tabel VII),( Fig.31)

0510152025
toate înalte joaseNr.pacienți
Frecvențe audiometrice afectateFrecvențele afectate Nr.pacienți
toate 19
înalte 22
joase 12

44
5.3.14. Distribuția pacienților după frecvențe le audiometrice afectate în funcție de sex

Fig.32 Graficul pacienților în fucție de sex și frecvențele audiometrice afectate

Din cei 27 de bărbați și 26 de femei incluse în studiu am constatat (Fig.32,33 ):
 la bărbați : 12 cazuri (44,44%) au avut afectate toate frecvențele, 12 cazuri (44,44%)
au avut afectate frecvențele înalte iar 3 cazuri (11,11% ) au avut afectate frecvențele
joase (Fig. 32,33 );
 la femei: 7 cazuri (26,92%) au avut afectate toate frecvențele, 10 cazuri (38,46%) au
avut afectate frecvențele înalte iar 9 cazuri (34,62%) au avut afectate frecvențele joase
(Fig. 32,33 ).

Fig.33 Procentajul pacienților în funcție de sex și frecvențele afectate
051015
toateînalte
joaseNr.pacienți
Frecvențe audiometrice afectateBărbați Femei
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00%toateînaltejoase
Procente (%)Frecvențe audiometrice afectateFemei
Bărbați

45
5.3.15. Distribuția pacienților în funcție de modul de administrare al tratamentului
corticoid

Tratamentul corticoid a fost administrat tuturor pacienților aflați în studiu. Au fost
utilizate două tipuri de administrare :
 administrare sistemică;
 administrare locală.
Administrarea sistemică a constat în administrarea de Solu -Medrol 250mg/zi, pe o
perioadă de 7 zile.
Pentru evaluarea eficienței terapiei sistemice s -a efectuat o audiogramă tonală de control
la 7 zile, iar cei ce nu au înregistrat recuperare, au fost considerați că au surditate brusc
instalată refractară.
Administrarea locală a medicației corticoide s -a folosit, în studiul nostru, ca „terapie de
salvare” în cazul pacienților refractari la administrarea sistemică, dar nu înainte ca aceștia să
își dea acordul. În studiul nostru administr area locală a fost folosită la 1 pacient (Tabel VIII) .
Aceasta s -a efectuat prin puncție transtimpanică, efectuată după anestezia locală a membranei
timpanice cu lidocain spray și infiltrații locale retro și supraauriculare . În cadr ul puncției s -au
administrat 3U de dexametazonă (Dexamethasone phosphat, 8mg/2ml). După administrare
pacientul a fost plasat în decubit lateral pe urechea controlaterală timp de 20 de minute și a
evitat înghițirea.

Mod administrare medicație corticoidă Nr.pacienți
Administrare sistemică 53
Administrare locală
(refractari la terapia sistemică) 1
Tabel VIII. Modul de administrarea a medicației corticoide

46
5.3.16. Distribuția pacienților după gradul de recuperării pragului auditiv

Recuperarea pragului auditiv a fost clasificat în 3 grade :
 fără recuperare auditivă (<10 dB) ;
 recuperare auditivă moderată (10 -29 dB) ;
 recuperare auditivă importantă (>30 dB) .

Fig.34 Gradul recuperării auditive
Recuperarea pragului auditiv s -a evaluat după 7 zile de tratament sistemic cu Solu –
Medrol, 250 mg/zi. Evoluția a fost favorabilă la 77% (41 cazuri ) dintre pacienți (Fig. 35).

Fig.35 Evoluția pacienților după tratament 1223
18
0510152025
fără recuperare recuperare auditivă moderată recuperare auditivă
importantăNr.pacienți
23%
77%evoluție nefavorabilă evoluție favorabilă

47
5.3.17. Distribuția pacienților după gradul de recuperării pragului auditiv în funcție de
gradul hipoacuziei brusc instalate

Din lotul de 53 de pacienți incluși în studiu, în funcție de gradul recuperării pragului
auditiv și gradul hipoacuziei brusc instalate am constatat următoarele:
 10 pacienți au avut un grad de hip oacuzie ușoară, 8 dintre ei av ând o recuperare
moderată, iar 2 având o recuperare importantă;
 22 pacienți au avu t un grad de hipoacuzie medie, 9 dintre ei având o recuperare
importantă, 8 au avut recuperare moderată, iar 5 pacienți fără recuperare ;
 10 pacienți au avut un grad de hipoacuzie severă, 5 dintre ei cu o recuperare
moderată, 3 au avut o rec uperare importantă, în timp ce 2 pacienți au fost fără
recuperare ;
 8 pacienți au avut un grad de hipoacuzie profundă, 2 dintre ei au avut o recuperare
moderată, 4 recuperare importantă, în timp ce 2 pacienți au fost fără recuperare ;
 3 pacienți cu cofoză, fără recuperare (Fig. 36).

Fig.36 Recuperarea pragului auditiv în funcție de gradul hipoacuziei

012345678910
Ușoară Medie Severă Profundă CofozăNr.pacienți
Gradul hipoacuziei brusc instalatefără recuperare (<10 dB)
recuperare auditivă moderată (10-29 dB)
recuperare auditivă importantă (>30 dB)

48
Evoluția la 7 zile după tratamentul corticoid sistemic fiind astfel :
 Cei cu gradul hipoacuziei ușoară, au avut o evoluție favor abilă de 100% (10 pacienți)
(Fig.37);

Fig.37 Evoluția pacienților cu hipoacuzie ușoară
 Cei cu gradul hipoacuziei medie: au avut o evoluție favor abilă de 77% (17 pacienți) și
nefavorabilă de 23% (5 pacienți) (Fig.38);

Fig38. Evoluția pacienșilor cu hipoacuzie medi e
100%0%Grad hipoacuzie -Ușoară
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
77%23%Grad hipoacuzie -Medie
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

49
 Cei cu gradul hipoacuziei severă: au avut o evoluție favor abilă de 80% (8 pacienți) și
nefavorabilă de 20% (2 pacienți) (Fig.39);

Fig.39 Evoluția pacienților cu hipoacuzie severă

 Cei cu gradul hipoacuziei profundă: au avut o evoluție favor abilă de 75% (6 pacienți)
și nefavorabilă de 25% (2 pacienți) (Fig.40);

Fig.40 Evoluția pacienților cu hipoacuzie profundă

80%20%Grad hipoacuzie -Severă
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
75%25%Grad hipoacuzie -Profundă
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

50
 Pacienții cu cofoză au avut o evoluție nefavorabilă de 100 % (3 pacienți) (Fig.41);

Fig.41 Evoluția pacienților cu cofoză

0%
100%Grad hipoacuzie -Cofoză
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

51
5.3.18. Distribuția pacienților după gradul de recuperare în funcție de frecvențele
afectate

În ceea ce privește recuperarea în funcție de frecvențele afectate, la cei 40 de pacienți
din lotul de studiu, am observat următoarele:
 22 pacienți au avut afe ctate doar frecvențele înalte, 13 având o recuperare moderată, 7
au avut o recuperare importantă, în timp ce 2 au fost fără recuperare;
 12 pacienți au avut af ectate doar frecvențele joase, 3 au avut o recuperare moderată, 4
au acut o recuperare importantă, în timp ce 5 au fost fără recuperare ;
 19 pacienți au av ut afectate toate frecvențele, 7 având o recuperare importantă, 7
recuperând moderat, iar 5 au fost fără recuperare (Fig. 42).

Fig.42 Gradul afectării în funcție de frecvențele afectate

0 2 4 6 8 10 12 14fără recuperare (<10 dB)recuperare auditivă moderată (10-29 dB)recuperare auditivă importantă (>30 dB)
Nr.paciențiGrad recuperarejoase înalte toate

52
Evoluția în funcție de afectarea frecvențelor a fost :
 Pentru afectarea frecvențelor înalte : 90,91% evoluție favorabilă, 9,09 evoluție
nefavorabilă (Fig. 43).

Fig.43 Evoluția pacienților cu afectarea frecvențelor înalte

 Pentru afectarea frecvențelor joase : 58,33% evoluție favorabilă, 41,67 evoluție
nefavorabilă (Fig. 44).

Fig.44 Evoluția pacienților cu afectarea frecvențelor joase
90.91%9.09%Frecvențe înalte
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
58.33%41.67%Frecvențe joase
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

53
 Pentru afectarea tuturor frecvențelor : 73,68% evoluție favorabilă, 26,32 evoluție
nefavorabilă (Fig. 45).

Fig.45 Evoluția pacienților cu afectarea tuturor frecvențelor

73.68%26.32%Toate frecvențele
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

54
5.3.19. Distribuția pacienților după gradul de recuperare a pragului auditiv în funcție de
numărul de zile scurse de la data debutului până la inițierea tratamentului

Recuperarea celor 40 pacienți în funcție de numărul de zile de la data debutului hipoacuziei
brusc instalate până la inițierea tratamentului a fost următoarea:
 din 21 pacienți prezentați în primele 3 zile, 8 au avut o recuperare moderată, 10 au
avut o recuperare importantă și 3 au fost fără recuperare ;
 din 9 pacienți ce s -au prezentat în prima săptămână (4 -7 zile), unul a avut recuperare
moderată, 5 au avut recuperare importanta iar 3 au fost fără recuperare ;
 din 9 pacienți ce s-au prezentat în zilele 8 -14, 2 au fost fără recuperare, 6 au avut
recuperare mod erată, iar unul a avut o recuperare importantă;
 din 9 pacienț i prezentați în zilele 15 -30, 5 au avut recuperare moderat ă, 2 au avut
recuperare importantă, iar 2 au fost fără recuperare;
 din 5 pacienți ce s -au prezentat peste 30 zile, 3 au avut recuperar e moderat ă, iar 2 au
fost fără recuperare (Fig.4 6).

Fig.46 Gradul de recuperare și timpul scurs de la debut până la inițierea tratamentului

012345678910
≤3 zile 4-7 zile 8-14 zile 15-30 zile >30 zileNr.pacien ți
Nr.zile de la debut până la inițierea tratamentuluifără recuperare (<10 dB) recuperare auditivă moderată (10-29 dB)
recuperare auditivă importantă (>30 dB)

55
Pentru evaluarea evoluției pacienților din lotul de studiu, pacienții au fost împărțiți în
două grupuri: cei care s -au prezentat la medic în primele 7 zile de la debut și cei care s -au
prezentat peste 7 zile de la debut. Rezultatele au fost următoarele:
 cei ce s -au prezentat în prime le 7 zile au fost în număr de 30, 24 (77%) dintre ei au
avut o evolu ție favorabilă , iar 6 (23%) au rămas fără recuperare (Fig.47 );
 cei ce s -au prezentat peste 7 zile au fost în număr de 15. 7(46,7%) au avut o evoluție
favorabilă, iar 8(53,3%) au evoluat nefavorabil (Fig.48 ).

Fig.47 Evoluția pacienților prezentați în prima săptâmână de la debutul hipoacuziei

Fig.48 Evoluția pacienților prezentați după o săptămână de la debutul hipoacuziei

80%20%1-7 zile
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
74%26%>7 zile
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

56
5.3.20. Distribuția pacienților după gradul de recuperare a pragului a uditiv în funcție de
vârstă

Fig.49 Recuperarea pragului auditiv în funcție de vârstă

Recuperarea auditivă în funcție de grupa de vârstă a fost următoarea:
 20-30 ani: un pacient a avut recuperare moderată și 3 au avut recuperare importantă ;
 31-40 ani: 5 pacienți au avut recuperare moderată și 2 au avut recuperare importantă ;
 41-50 ani: 3 pacienți au avut recuperare moderată, 7 au avut recuperare importantă și
unul a fost fără recuperare ;
 51-60 ani: 4 pacienți au avut recuperare moderată, 3 au avut recuperare imp ortantă și
4 au fost fără recuperare ;
 61-70 ani: 10 pacienți au avut recuperare moderată, unul are recuperare importantă și
6 au fost fără recuperare ;
 71-80 ani : un pacient a avut recuperare important și unul a fost fost fără recuperare;
 81-90 ani: un pacient a fost cu recuperare importantă (Fig. 49).

012345678910
20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90Nr.pacienți
Grupa devârstă (ani)fără recuperare (<10 dB) recuperare auditivă moderată (10-29 dB)
recuperare auditivă importantă (>30 dB)

57
În funcție de grupa de vârstă, evoluția a fost :
 la 20 -30 ani: evolu ție favorabilă de 100% (4 pacienți) (Fig. 50).

Fig.50 Evoluția pacienților cu vârsta 20 -30 ani

 la 31 -40 ani: evolu ție favorabilă de 100% (7 pacienți) (Fig. 51).

Fig.51 Evoluția pacienților cu vârsta 31 -40 ani

100%0%20-30 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
100%0%31-40 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

58
 la 41 -50 ani: evolu ție favorabilă de 91% (10 pacienți) , iar 9% (1 pacient) evoluție
nefavorabilă (Fig. 52).

Fig.52 Evoluția pacienților cu vârsta 41 -50 ani

 la 51 -60 ani: evolu ție favorabilă de 64% (7 pacienți) , iar 36% (4 pacienți) evoluție
nefavorabilă (Fig. 53).

Fig.53 Evoluția pacienților cu vârsta 51 -60 ani

91%9%41-50 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
64%36%51-60 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

59
 la 61 -70 ani: evolu ție favorabilă de 65% (11 pacienți) , iar 35% (6 pacienți) evoluție
nefavorabilă (Fig. 54).

Fig.54 Evoluția pacienților cu vârsta 61 -70 ani

 la 71 -80 ani: evolu ție favorabilă de 50% (1 pacient) , iar 50% (1 pacient) evoluție
nefavorabilă (Fig. 55)

Fig.55 Evoluția pacienților cu vârsta 71 -80 ani

65%35%61-70 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
50% 50%71-80 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

60
 la 81 -90 ani: evolu ție favorabilă de 100% (1 pacient) (Fig. 56)

Fig.56 Evoluția pacienților cu vârsta 81 -90 ani

100%0%81-90 ani
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

61
5.3.21. Distribuția pacienților după gradul de recuperare în funcție de simptomatologia
asociată

Din cei 53 de pacienți, 42 au avut tinitus, iar 11 au fost fără tinitus (Fig. 57),
recuperarea pragului auditiv fiind diferită la cele două grupuri de pacienți:
 recuperare importantă (>30 dB): în grupul celor cu tinitus, rec uperarea importantă a
fost la 14 pacienți, în timp ce în grupu l celor fără tinitus a fost la 4 pacineți;
 recuperare moderată (10 -29 dB): în grupul celor cu tinitus, recuperarea moderată a fost
la 20 de pacienți, în timp ce în grupul fără tinutus a fost la 3 pacienți ;
 fără recupe rare (<1 0 dB): în grupul celor cu tinitus au fost 8 fără recuperare și în
grupul celor fără tinutus au fost 4 fără recuperare .

Fig.57 Recuperarea pragului auditiv în funcție de prezența sau absența tinitusului

În procente, recuperarea după tratament a fost în felul următor:
 pacienții care au asociat tinitus : 80,95% au avut evoluție favorabilă iar restul de
19,05% au avut evoluție nefavorabilă (Fig. 58);
 pacienții fără tinitus: 63,64% au avut evoluție favorabilă iar restul de 36,36% au avut
evoluție nefavorabilă (Fig. 59).
0510152025
fără recuperare (<10 dB) recuperare auditivă moderată
(10-29 dB)recuperare auditivă
importantă (>30 dB)Nr.pacienți
Recuperarea pragului auditivTinitus Fără tinitus

62

Fig.58 Evoluția pacienților cu tinitus

Fig.59 Evoluția pacienților fără tinitus

0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%
80.95%
19.05%Tinitus
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
63.64%
36.36%Fără tinitus
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

63
În procente, recuperarea după tratament a fost în felul următor:
 pacienții care au asociat vertij : 68,42% au avut evoluție favorabilă iar restul de
31,58% au avut evoluție nefavorabilă (Fig. 60);
 pacienții fără vertij : 82,35% au avut evoluție favorabilă iar restul de 17,65% au avut
evoluție nefavorabilă (Fig. 61).

Fig.60 Evoluția pacienților cu vertij

Fig.61 Evoluția pacienților fără vertij
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%
68.42%
31.58%Vertij
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
0.00%20.00%40.00%60.00%80.00%100.00%
82.35%
17.65%Fără vertij
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

64
5.3.22. Distribuția pacienților după gradul de recuperare a pragului auditiv în funcție de
patologia asociată

Recuperarea pragului auditiv în funcție de asocierea altor patologii nu a fost
semnificativ diferită față de cei fără alte patologii asociate, rezultatele fiind:
 patologie asociată : 9 recuperare importantă (>39 dB ), 16 moderată (10 -29 dB), 9
nereprezentând recuperare ;
 fără patologie asociată : 9 recuperare important (>39 dB ), 7 moderată (10 -29 dB), 3
nereprezentând recuperare (Fig.62 )

Fig.62 Recuperarea pragului auditiv în funcție de patologie

Tratamentul fiind eficient în proporții aproape egale la ambele categorii de pacienți, cu
mențiunea că pacienții fără patologie asociată au avut un procent de recuperare importantă
mai mare.
Procentul de recuperare a a fost:
 patologie asociată: 73 % au recuperat, 27 % nu (Fig.63 );
 fără patologie asociată: 84% au recuperat, 16 % fără recuperare (Fig.64 ). 379916
9
0510152025
fără recuperare (<10 dB) recuperare auditivă
moderată (10-29 dB)recuperare auditivă
importantă (>30 dB)Nr.pacienți
Gradul recuperării pragului auditivFără patologie Patologie asociată

65

Fig.63 Recuperarea pragului auditiv a celor cu patologie asociată

Fig.64 Recuperarea pragului auditiv a celor fără patologie asociată

27%
47%26%Patologie asociată
fără recuperare (<10 dB)
recuperare auditivă moderată
(10-29 dB)
recuperare auditivă
importantă (>30 dB)
16%
37%47%Fără patologie
fără recuperare (<10 dB)
recuperare auditivă moderată
(10-29 dB)
recuperare auditivă
importantă (>30 dB)

66
5.3.23. Distribuția pacienților după gradul de recuperare a pragului auditiv în funcție de
sex

Gradul recuperării pragului auditiv a fost aproximativ egal la cele doua sexe , distribuția
fiind (Fig. 65,66 ):
– recuperare importantă( >30 dB ): 12 bărbați și 6 femei ;
– recuperare moderată (10 -29 dB): 10 bărbați și 13 femei;
– fără recuperare (<10 dB): 5 bărbați și 7 femei .

Fig.65 Gradul recuperării auditive în funcție de sex. A. Numărul

Fig.66 Gradul recuperării auditive în funcție de sex. B. Procentajul
02468101214
fără recuperare
(<10 dB)recuperare
auditivă moderată
(10-29 dB)recuperare
auditivă
importantă (>30
dB)Nr.pacienți
Gradul recuperării auditiveFemei
Bărbați
A
Fără recuperareRecuperare
18.52%81.48%
26.92%73.08%Femei Bărbați
B

67
5.3.24. Distribuția pacienților după gradul de recuperare a pragului auditiv în funcție de
urechea afectată

Din cei 53 de pacienți, 51 au avut o afectare unilaterală, astfel recuperarea pragului
auditiv în funcție de urechea afectată a fost :
– recuperare importantă( >30 dB ): urechea dreaptă 9 pacienți, urechea stângă 8 pacienți ;
– recuperare moderată (10 -29 dB): urechea dreaptă 11 pacienți, urechea stângă 11
pacienți;
– fără recuperare (<10 dB): urechea dreaptă 6 pacienți, urechea stângă 6 pacienți
(Fig.67).

Fig.67 Recuperarea în funcție de urechea afectată

Tratamentul a fost eficient aproape în mod egal la ambele urechi astfel urechea dreaptă
având o evoluție favorabila de 77% (20 pacienți) și 23 % (6 pacienți) evoluție nefavorabilă și
urechea stângă având o evoluție favorabilă de 76% (19 pacienți) și 24% (6 pacienți) evoluție
nefavorabilă (Fig. 68,69 ).

024681012
fără recuperare (<10
dB)recuperare auditivă
moderată (10-29 dB)recuperare auditivă
importantă (>30 dB)Nr.cazuri
Gradul recuperării pragului auditivUrechea dreaptă Urechea stângă

68

Fig.68 Evoluția tratamentului la urechea dreaptă

Fig.69 Evoluția tratamentului la urechea stâ ngă

77%23%Urechea dreaptă
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă
76%24%Urechea stângă
evoluție favorabilă evoluție nefavorabilă

69
5.4. Discuții

Datorită perioadei scurte a studiului, nu putem calcula incidența bolii în funcție de
studiul nostru, însă în literatura de specialitate, surditatea brusc instalată are o incidență între
5-20 de cazuri la 100.000 de locuitori pe an. Este posibil ca această incidență să fie
subestimată deoarece sunt cazuri care recuperează spontan rapid fără a mai se prezenta la
medic . (29)
Studiul nostru arată o largă distribuție pe grupe de vârstă, pacienții internați avâ nd
vârste cu prinse între 20 și 9 0 de ani. Din urma rezultatelor s -a constatat o creștere a incidenței
o dată cu vârsta . 42 de pacienți au avut vârsta pes te 40 de ani, reprezentând 79,25% , incidența
maximă fiind în decadele 4, 5 și 6 de viață, unde s -au înregistrat 39 pacienți, adică un procent
de 73,58% , rezultatele fiind asemănătoare cu un st udiu realizat în Suedia de către Nos rati (26),
dar și cu un studiu realizat în Statele Unite ale Americii de către Alexander TH și Jarris Jp
care au arătat o incidență maximă la cei afl ați în a 6 -a decadă de viață (1), aceleași rezultate
fiind gă site și î n Japonia (31).
Gradul de recuperare a pragului auditiv scade o dată cu vârsta, numeroase studii
concluzionând că vârsta înaintată ar fi un prognostic rezervat (7,30). Incriminat fiind faptul că
degenerarea celulară din procesul natural de îmbătrânire asociată cu o capacitate redusă
metabolică și de regenerare a celule lor au o influență negativă (7). Alte studii însă au arătat că
vârsta nu este corelată cu gradul de recuperare . (11,33)
Marea majoritate a pacienților incluși în lot au provenit din mediul urban (35 pacienți) .
Această distribuție a fost pusă de noi pe seama un ei expuneri mai mari la foctori de risc din
mediul urban (sedentarism, stres, poluare fonică). Un alt factor l uat în discuție ar fi educația
sanitară precară în mediul rural, alături de lipsa cabinetelor medicale sau a dotării insuficiente
a acestora precum și posibilități financiare scăzute ce duc la o scădere a adresabilității
persoanelor din acest mediu.
În ceea ce privește distribuția pe sexe surditatea brusc instalată afectează aproximativ
egal bărbații și femeile, bărbații având o ușoară predominanță (51 %). Rezultatele fiind
asemănătoare cu cele din literatura de specialitate. Ușoara preponderență a bărbați lor probabil
fiind datorată expunerii mai mari la zgomot prin specificul profesiei.
Pierderea auzului, în majoritatea caz urilor, a fost unilaterală (96%), iar cea bilaterală la
4% pacienți. Studiile precedente toate arătând caracterul unilateral al afecțiunii. Din punct de
vedere al urechii afectate rezultatele n oastre au arătat o ușoară preponderență a urechii drepte

70
26 de cazuri, față de 25 pe urechea stângă dar majoritatea autorilor studiilor în ce privește
hipoacuzia brusc instalată au arătat o a fectare egală a ambelor urechi. (34)
Tinitusul și vertijul sunt cele mai frecvente simptome asociate hip oacuziei brusc
instalate (2,25), așa cum a fost și în studiul nostru (79,25 % din ca zuri însoțite de tinitus, iar
35,85 % vertij). Calculând riscul relativ din rezultatele noastre, tinitusul nu are o valoare
semnificativ statistică, dar majoritatea autorilor indică faptul că acesta nu este factor de
prognostic cert. În mod obiectiv, studiul nostru a arătat o recuperare mai favorabilă celor cu
tinitus, în suținerea noastră vin și diverse studii ce arată că tinitusul poate fi un fa ctor de
prognostic pozitiv (Fig.70) (14,15,19). În ceea ce privește vertijul ca factor de prognostic, acesta
este unul negativ, acesta asociindu -se și cu un grad de afe ctare mai sever (30).

Fig.70 Relația dintr e asocierea tinitusului și vertijului cu recuperarea (24).
Hipoacuzia brusc instalată poate fi prezentată ca o problemă izolată sau asociată
altor boli. În studiul de față cea mai frecventă patologie asociată a fost din cadrul celor
cardiovasculare și anume HTA. Aceasta ar putea confirma etiologia vasculară incriminată de
unii dintre autori. Ca factor de prognostic, în studiul nostru, rezultate au arătat că patologia
asociată nu reprezintă u n factor de prognostic negativ.
Comparativ cu alte studii, unii au arătat o neasociere a bolilor cardiovasculare clasice cu
recuperarea sau cu apariția SBI (5), unele concluzionând că există o corelație între factorii de
risc coronarieni și factorii de ris c pentru apariția hipoacuziei brusc instalate (35), în timp ce
altele arată că patologia asociată e un factor de pro gnostic negativ , în sp ecial afecțiunile
metabolice (2).

71
Gradul pierderii auditive a fost împărțit în ușor, mediu, sever, profund și cofoză.
Proporția cea mai mare de pacienți fiind r egăsită în formă medie . Aceleași rezultate au fost
găsite și în studiile de specialitate (Fig71 ) (2,5,15). Tot ele arătând că recuperarea pragului
auditiv este mai importantă la cei cu afectare u șoară și moderată, așa cum au fost și rezultatele
noastre (32).
Recuperarea pragului auditiv în funcție de frecvențele afectate este mai mare la cei cu
afectarea frecvențelor joase față de cei cu afectarea frecvențelor înalte, iar afectarea ambelor
frecvențe fii nd un prognostic negativ (15,20). În studiul nostru afectarea ambelor frecvențe nu a
avut un prognostic negativ, rezultatele fiind aceleași și în studiul realizat în 2015 de Atay G.,
rezultatele studiului fiind chiar că audiograma în c are sunt afectate toate frecvențele are un
prognostic pozitiv pentru inițierea tratamentului în prime le 5 zile (4).

Fig.71 Relația dintre gradul hipoacuziei și recuperare (24).
Referitor la intervalul de timp scurs de la debut până la prezentarea în c linică, în urma
analizei am re marcat că cei mai mulți pacienți au fost cei ce s -au prezentat în primele 3 zile,
iar cei care s -au prezentat până în 30 de zile au avut un număr egal . Caracterul dramatic al
simptomatologiei surdității brusc i nstalate putând fi responsabilă de adresarea timpurie a
pacienților la medic.Recuperarea pragului auditiv fiind dependentă de acest interval de timp,
cele mai bune rezultate fiind obținute atunci când tratamentul a fost inițiat în primele zile de la
debutu l hipoacuziei. Rezultatele fiind confirmate de studiile precedente (22,27,32).

72
Tratamentul corticoid sistemic a avut eficiență la 41 de pacienți (77 %), recuperarea
fiind variabilă, între 10 dB și peste 30 dB, predominanți fiind cei cu un grad de recuperare
moderat. Pentru a putea analiza efectele tratamentului corticoid, consider ăm că este necesară
o continuare a studiului. Un eșantion mărit ar putea asigura o îmbunătățire a valorii statistice a
rezultatelor finale obținute. Totuși, surd itatea brusc instalată fiind o afecțiune cu o incidență
mică este necesară prelungirea studiului pe o durată de mai mulți ani pentru obținerea unui
eșantion cu un număr mai mare de cazuri.

73
5.5. Concluzii

Studiul de față reprezintă o cercetare clinico -statistică pe un lot de 53 de pacienți cu
vârste cuprinse între 20 -90 ani. Distribuția pe sexe a pacienților incluși în studiu (27 bărbați,
26 femei) nu a evidenț iat o diferență semnificativă însă din punct de vedere al mediului de
proveniență am identificat o diferență semnificativă predominând pacienții din mediul urban
(35 pacienți) iar restul de 18 pacienți din mediul rural.
Din punct de vedere al urechii afectate rezultatele n oastre au arătat o ușoară
preponderență a urechii drepte 26 de cazuri, față de 25 pe urechea stângă iar bilateral am
identificat 2 cazuri. D intre pacienții incluși în lotul de studiu 42 au tinitus apărut de obicei la
urechea afectată, m ai rar acesta fiind bilateral, 19 au declarat ver tij, iar 3 au declarat alte
simptome.
În funcție de intervalul de timp dintre debut și inițierea tratamentului am constatat că
numărul cel mai mare de pacienți au fost cei care s -au prezentat la medic în primele 3 zile (21
de pacienți) iar până în 30 de zile numărul pacienților a fost egal în fiecare săptămână.
Gradul pierderii auditive a fost împărțit în ușor, mediu, sever, profund și cofoză.
Proporția cea mai mare de pacienți fiind regăsită în formă medi e (22 pacienți), gradele ușoare
și moderate au avut un numar egal de pacienți (10 pacienți), la cei cu afectare profundă am
identificat 8 pacienți iar cu cofoză 3 pacienți.
În funcție de gradul recuperării pragului auditiv 18 pacienți au av ut o recuperare
auditivă importantă ( >30dB ), 23 au avut o recuperare auditivă moderată ( 10 -29dB), iar fără
recuperare am identificat 12 pacienți.
Cele mai bune rezultate de recuperare au fost obținute când pacienții s -au prezentat la
spital în primele zile de la debutul hipoacuziei, rezultatele fiind depend ente de acest interval
de timp deoarece cu cât trece mai mult timp de la debutul simptomatolo giei șansele de
recuperare scad și se ajunge chiar la pierderea definitivă a auzului .
Tratamentul a fost eficient în proporții aproape egale la ambele categorii de pacienți,
cu mențiunea că pacienții fără patologie asociată au avut un procent de recuperare importantă
mai mare.
Tratamentul corticoid sistemic a avut eficiență la 41 de pacienți (77 %), recuperarea
fiind variabilă, între 10 dB și peste 30 dB, predominanți fiind cei cu un grad de recuperare
moderat.
Trateme ntul trebuie instituit prompt și conform schemei pentru a avea certitudinea unei
evoluții cât mai bune.

74
BIBLIOGRAFIE

1. Alexander TH, Harris JP. Incidence of sudden sensorineural hearing loss. Otol
Neurotol 2013;
2. Arjun D. et al., Sudden Sensorineural Hearing Loss; Prognostic Factors. Iranian
Journal of Otorhinolaryngology. 2015;
3. Ataman Traian. Otologie. Editura Tehnică, București,2002.
4. Atay G et al. Prognostic Factors in Sudden Sensorineural Hearing Loss. Balkan
Medical Journal 2016;
5. Ballesteros F. et al. Idi opathic Sudden Sensorineural Hearing Loss: Classic
Cardiovascular and New Genetic Risk Factors. Audiol Neurotol 2012;
6. Călărașu Romeo, Ataman Traian, Zainea Viorel. Manual de Patologie
otorinolaringologică și chirurgir cervico -facială. Editura Universitară Carol Davila,
București, 2002.
7. Chang NC et al. Audiometric patterns prognosis in sudden sensorineural hearing loss
in Southern Taiwan. Otolaryngol Head Neck Surg 2005;
8. Cobzeanu Mihail Dan. Compediu de patologie otorinolaringologică și chirurgie
cervico -facială. Editura Junimea, Iași, 2009 .
9. Cobzeanu Mihail Dan. Curs de patologie otorinolaringologică și cervico -facială.
Editura Pim, Iași, 2003.
10. Cotulbea Stan. Oto -rino-laringologie. Editura Lito U.M.F.T, Timișoara, 2009.
11. Cvorovic L et al. Prognostic model for predicting hearing recovery in idiopathic
sudden sensorineural hearing loss. Otol Neurotol 2008;
12. De Kleyn A. Sudden complete or partial loss of function of the octavus -system
inapparently normal persons. Acta Otolaryngol, 1944.
13. Drake RL, Vogl AW, Mitchell AM. Gray’s Anatomy for students, 3rd edition.
Published by Churchill Livingstone Elsevier, Philadelphia, 2015.
14. Eduardo AB, et al. Variables with prognostic value in the onset of idiopathic sudden
sensorineural hearing loss. Brazilian Journal of Otorhinolar yngology 2015;
15. Gupta V, et al. Sudden sensorineural hearing loss in adults: Our experience with
multidrug high dose steroid regimen at tertiary care hospital. Indian J Otol, 2016.
16. Guyton AC. Text book of medical physiology, 11th edition. Publised by Elsevi er
Saunders, Philadelphia, 2006.
17. https://aparatulauditiv.weebly.com/alcatuirea -urechii.html

75
18. https://www.cochlear.com/ro/home/understand/hearing -and-hl/how -hearing -works
19. Lionello M et al. Uni -and multi variate models for investing potential prognostic
facto rs in idiopathic sudden sensorineural hearing loss. Eur Arch Otorhinolaryngol
2015;
20. Maggie Khun et al. Sudden sensorineural hearing loss: A review of diagnosis,
treatment, and prognosis. Trends in Amplification 2011 .
21. Marieb EN, Hoehn K. Human anatmoy & ph ysiology, Published by Pearson Benjamin
Cummings, San Francisco, 2010.
22. Metrailer AM, Babu SC. Management of sudden sensorineural hearing loss .Curr opin
otolaryngol head neck surg 2016;
23. Netter Frank H. Atlas of human anatomy, 4th edition. Published by Saun ders Elsevier,
Philadelphia, 2006.
24. Netter Frank H. Atlas of human anatomy, 6th edition. Published by Saunders Elsevier,
Philadelphia, 2014.
25. Nogueira -Neto FB et al. Prognostic and Evolutive Factors of Tinnitus Triggered by
Sudden Sensorineural Hearing Loss. Otol Neurotol 2016;
26. Nosrati -Zarenoe R, Arlinger S, Hultcrantz E. Idiopathic sudden sensorineural hearing
loss: Results drawn from the Swedish national database. Acta Oto -Laryngologica
2007;
27. O'Connell et al. Current concepts in the management of idiopathi c sudden
sensorineural hearing loss. Curr op otolaryngol head neck surg 2016;
28. Rădulescu Luminița, Dan Mârțu. Compediu de Otologie. Editura Gr.T.Popa, UMF
Iași, 2006.
29. Steven D. Rauch. Idiophatic sudden sensorineural hearing loss. N England J Med
2008;
30. Suzuk i H et al. Prediction model for hearing outcome in patients with idiopathic
sudden sensorineural hearing loss. Eur Arch Otorhinolaryngol 2011;
31. Tsutomu Nakashima et al. Idiophatic sudden sensorineural hearing loss in Japan. Acta
Oto-Laringologica 2014;
32. Vijayendra H,et al. Sudden sensorineural hearing loss: An otologic emergency. Indian
J Otolaryngol Head Neck Surg 2012;
33. Xenellis J et al. Idiopathic sudden sensorineural hearing loss: prognostic Factors. J
Laryngol Otol 2006;

76
34. Xiaotong Zhang et al. A clinical s tudy of sudden deafness. Acta Oto -Laringologica
2015;
35. Zhu Wen -yan. Relationship between Sudden Sensorineural Hearing Loss and Vascular
Risk Factors. Journal of Otology 2009;