Cercetări filosofico-psihologice , anul X, nr. 1, Bucure ști, 2018, p. 107-113. INTERPRET ĂRI ANALITICE ALE BASMULUI [628869]

Cercetări filosofico-psihologice , anul X, nr. 1, Bucure ști, 2018, p. 107-113. INTERPRET ĂRI ANALITICE ALE BASMULUI
ROMÂNESC
SIMBOLURI ALE VITALIT ĂȚII PSIHICE ÎN BASMUL
ROMÂNESC: „DAN ȘI ĂI DOI BIVOLI ALBI”
MIRELA VASLUIAN
„E important s ă cunoaștem folclorul și poveș-
tile; e ca și cum am cunoa ște, într-un fel, via ța
onirică compensatorie a unei civiliza ții”
(Marie-Louise von Franz)1
Psychological Vitality Symbols in a Romanian Folktale. Folktales represent the most
important heritage of a nation, collective wisdom transmitted from generation to generation. In comparison with myths, which are culturally impr inted, folktales are a more direct gate toward
the “collective dream” of a nation or clan. Our goal is to take a look at a Romanian folktale and
to identify through the Jungian technique of „amplification” some of the characteristics of the Romanian collective unconscious. The chosen folktale is “Dan and the two white buffalos”,
which is the quest of a young peasant to find his own place in the world. The young peasant’s
family owns two white magic buffalos, which represent the key of the psychic transformation symbolized in the folktale. In analytical psychology it is known that all folktales are about one
and only psychic fact, the Self, in its archetypal significance, as symbol of totality. Our folktale
doesn’t make any exception. From a rather related perspective to the analytical psychology’s perspective, Blaga’s theory of the unconscious stylistic matrix reveals authentic Romanian
themes.
Keywords: folktales, archetypal representati on, collective unconscious, complementary
opposites, dream, Self, Anima, Lucian Blaga , unconscious stylistic matrix, sophianic.
În orice demers de analiz ă este necesar s ă fim transparen ți în privin ța delimi-
tărilor teoretice și a motivelor pentru care analiz ăm. De ce facem analiza basmelor? La
ce ne folose ște interpretarea lor? În cazul de fa ță, este poate și mai important s ă trasăm
aceste delimit ări, pentru c ă analiza graviteaz ă preponderent în jurul simbolului, iar
simbolul n-a constituit pân ă acum domeniul privilegiat al unei singure discipline.
Psihologia, antropologia, lingvistica și semiotica au în centru simbolul, în țeles diferit de

1 M.-L. von Franz, Pisica. O poveste despre r ăscumpărarea femininului , București, Editura
Nemira, 2016.

Mirela Vasluian 2
108
fiecare disciplin ă în parte. Toate disciplinele men ționate subliniaz ă aspecte importante
ale raporturilor dintre semnificant și semnificat sau ale anatomiei gândirii simbolice.
Lucrarea de fa ță se plaseaz ă în orizontul psihologiei analitice; vom recurge îns ă și la
elemente de filosofie a culturii sau de antrop ologie cultural ă.
În psihologia analitic ă, se consider ă că simbolul este ales incon știent sau c ă
acesta este direc ționat în mod incon știent; el poart ă numai o parte din ceea ce
simbolizeaz ă. A cunoa ște înțelesul unui simbol înseamn ă a primi doar un indiciu cu
privire la ceea ce e simbolizat; și este întrucâtva firesc s ă fie așa, pentru c ă avem de-a
face cu simboluri generate de coliziunea dintre con știință și inconștient, unde
inconștientul are autonomie deplin ă. În antropologia cultural ă, se vorbe ște despre
sisteme de simboluri aflate în interac țiune. Codurile simbolice sunt pentru cultur ă ceea
ce reprezint ă codurile genetice pentru via ța biologic ă: sunt adev ărate programe pentru
comportamentele sociale. Aceasta este perspect iva pe care o avem aici în vedere în
analiza basmelor. În psihologia analitic ă, mai exist ă o particularitate a abord ării
simbolului care trebuie men ționată. Amplificarea simbolurilor în psihologia analitic ă
pune în centru tr ăirea, iar acest lucru este esen țial. Atunci când avem de-a face cu
profunzimile incon știentului, cu lumea arhetipurilor, orice poate s ă însemne orice dac ă
nu există un punct cardinal, un „azimut”2. Trăirea pacientului, emo ția, este singura care
ne orienteaz ă în a ne apropia cât mai mult de adev ărata condi ție psihică a acestuia.
Pentru că lumea arhetipurilor este una schi țată și generală, emoția devine esen țială în
analiză – avem nevoie de ea pentru a surprinde cât mai fidel condi ția psihică a
subiectului. Baza conceptual ă a psihologiei lui Jung r ăstoarnă deci modul „clasic” de
abordare a simbolului, în alte discipline.
O definiție pornind dinspre tr ăire către conceptualizare o d ă Esther Harding în
cartea sa Women’s Mysteries :
„un simbol, totu și, nu este doar un semn, un token , o imagine la alegere, este ceva cu mult
mai semnificativ de atât. […] Voin ța simbolului este cea care se impune în fa ța conștiinței
omului. Simbolul are fascina ție asupra lui, mana, solicit ă atenție sau venerare. Omul nu
poate să uite, să scape de el, exercit ă o putere ciudat ă asupra lui, care insist ă ca el să facă
anumite lucruri cu privire la simbol. Istoria religiei este o istorie a puterii unor astfel de
simboluri. Acum se știe că această putere vine din incon știent și că acesta este secretul fas-
cinației sale asupra omului. ”3
În psihologia analitic ă, puterea simbolului este utilizat ă terapeutic în procesul de
individuare. Și din exteriorul psihologiei analitice se vorbe ște despre particularit ățile
modului în care Jung define ște simbolul, „ca punte între intelect și emoție”, defini ție
care „nu este nici ra țională și nici irațională”4.
În antropologie, Edward Sapir a introdus conceptul de „simboluri de conden-
sare”, în care se reg ăsește un alt tip de material în conceptualizare, afectivitatea.

2 M.-L. von Franz, An Introduction to the Interpretation of Fairy Tales , Zürich, Spring Publica-
tions, 1970.
3 M. E. Harding, Women’s Mysteries , London, Rider & Co, 1971.
4 M. Ljunggren, Poetry and Psychiatry. Essays on Earl y Twentieth-Century Russian Symbolist
Culture , Brighton, Academic Studies Press, 2014.

3 Simboluri ale vitalit ății psihice în basmul românesc

109
Referindu-se la sistemele de semnifica ții dobândite, spune despre acestea c ă se
înrădăcinează în miezul incon știentului și încarcă de afectivitate tipuri de compor-
tamente, situa ții care nu par a între ține niciun raport cu sensu l originar al simbolului.
Cu alte cuvinte, simbolul, în aceast ă viziune, încarc ă semnul și cu alte semnifica ții,
creând un raport semnificant/semnificat de o natur ă specială. Sapir este cunoscut ca
fiind unul dintre primii care au afirmat importan ța psihologiei pentru antropologie,
susținând că studiul naturii rela țiilor dintre personalit ățile individuale este important
pentru modul în care se dezvolt ă culturile și societățile5.
Am conturat deja ideea de complementaritate și de compensare, ideea de
încărcare afectiv ă a simbolurilor și de legătură specială a simbolului cu incon știentul.
Ajungem astfel la principalul motiv pentru care analiz ăm basmele.
„Dacă nu există o punte care s ă unifice umanitatea contemporan ă splitată, conștientul cu
inconștientul, pe cel ălalt cu sine, intelectul cu emo ția omenirea este amenin țată cu distru-
gerea.”6
Distrugerea este deopotriv ă la nivel incon știent, dar și la nivel con știent, la nivel
individual, dar și la nivel social, astfel c ă basmele pot fi analizate întotdeauna din
aceste perspective complementare.
Cunoaștem că în basme g ăsim arhetipurile în cea mai schematizat ă formă a lor,
nefiind mascate de con ținuturi culturale, a șa cum se întâmpl ă cu miturile. Dac ă ar fi să
ne referim la straturile incon știentului colectiv ca la o serie de portrete ale str ămoșilor
care devin tot mai schi țate, portretele cele mai îndep ărtate din aceast ă galerie a
inconștientului ar fi arheti purile pe care le reg ăsim în basme7.
„Nu se poate vorbi despre o diferen ță valorică între aceste basme, deoarece la nivel arhe-
tipal lumea nu are gradiente valorice, din simplul motiv c ă fiecare arhetip este în esen ță
doar un aspect al incon știentului colectiv, reprezentând în acela și timp întregul con știent
colectiv.”8
Să vedem ce are de spus în acest sens basmul „Dan și bivolii ăi albi”, basm cules
de Dumitru St ăncescu în Muntenia și publicat prima dat ă în 18859.
Este un basm care vorbe ște în introducere despre vitalitatea transgenera țională.
Un fiu îi d ăruiește tatălui doi boi albi care îl vor ajuta în toate privin țele cât timp el va fi
plecat. Fenomenul de revitalizare a genera țiilor în momentul în care este adus pe lume
un copil este prezent la nivel arhetipal. P ărinții au de integrat un mod nou de existen ță.
„Nașterea este evenimentul mult a șteptat de c ătre întreaga familie. Odat ă cu nașterea sa,

5 „La pensée symbolique est-elle pré-rationnelle?”, în M. Izard, P. Smith, La jonction symbo-
lique. Essais d'anthropologie , Paris, Gallimard, 1979, p. 33.
6 Ibidem .
7 Mihaela Minulescu, Fundamentele psihologiei analitice (Curs), Program masteral de formare
în psihologie analitic ă, Semestrul III, ARPA.
8 von Franz, An introduction to the fairytales interpretation, 1970, Zurich.
9 D. Stăncescu, Basme culese din gura poporului român , București, Editura Seculum, 2000.

Mirela Vasluian 4
110
copilul le d ă viață și părinților, bunicilor, fra ților și surorilor, deci unei întregi familii. El
se înscrie ca fiin ță socială și juridică, aparținând unui anumit grup și unei anumite culturi,
asumându- și filiația familial ă susceptibil ă de a asigura descenden ța. Cu o nou ă identitate,
fiecare dintre membrii familiei va trebui s ă găsească sau să reinventeze o nou ă raportare
la lume. Nu de pu ține ori, membri ai clanului familial investesc copilul, înc ă din momen-
tul venirii lui pe lume, cu tot felul de misiuni: s ă ducă mai departe prestigiul familiei, s ă
fie o alinare pentru suferin ța provocat ă de plecarea din aceast ă lume a vreunui membru al
familiei, s ă fie fetița pe care au a șteptat-o atâta, chiar dac ă nou-născutul este de sex mas-
culin, să fie cel care va alina singur ătatea femeii divor țate și blocată în anxietatea unei noi
căsnicii etc. Toate acestea pot fi amprente puternice, sau profe ții ce vor dirija via ța micu-
țului abia n ăscut.”10
Personajul din basmul nostru are cu siguran ță de la naștere o astfel de profe ție
asupra sa.
„Infrastructura noastr ă, corpul, este un animal.” În numeroase basme apare ca
simbol al vitalit ății calul. „Calul și cavalerul simbolizeaz ă persoana care se las ă dusă de
forțele instinctive vitale.” În cazul nostru îi g ăsim pe cei doi bivoli. Asta ține și de
contextul în care are loc pov estirea. În basmele cu cai și cavaleri avem de-a face cu
regate și regi; în basmul nostru, avem de-a face cu oameni simpli, țărani, pentru care
animalul omniprezent, cel de care depinde uneori via ța, este animalul de povar ă,
bivolul, cel care trage la jug. Un aspect care merit ă luat în seam ă este că avem de-a face
cu animale domestice și care pot trage în jug.
Amplificând simbolul bivolului, vom g ăsi mult mai multe aspecte. În orice caz
„bivolii ăi albi” reprezint ă cu mult mai mult decât simple animale de povar ă, ei sunt și
protectori, putând s ă intervină în salvarea protagoni știlor precum ni ște persoane în
carne și oase. Gândindu-ne la coarnele boilor și la simbolistica coarnelor care este
ancestrală și legată de lună, am putea ad ăuga faptul c ă boii, și mai ales bivolii albi,
reprezintă și acest aspect compensator iu al spiritualului și al femininului. Aceast ă
ipoteză este argumentat ă și de faptul c ă prezența celor doi b ărbați la începutul
basmului, asociat ă cu lipsa mamei b ăiatului, întruchipeaz ă o lume în care principiul
feminin este absent la nivel con știent.
În literatura popular ă româneasc ă, bivolul nu este singurul animal care pare s ă
aibă o legătură sacră, hierogamic ă cu omul. În basmul Petru , personajul central se na ște
dintr-o oaie, și oaia îl salveaz ă pe om când acesta se afl ă la ananghie. În Miorița, oaia
are chiar și calități oraculare, prevestind exact ce se va întâmpla11. Fiind vorba de
animale care le-au asigurat oamenilor supravie țuirea de-a lungul mileniilor, nu este de
mirare că în basme ele apar ilustrate ca fiind sacre. Reg ăsim în basmele române ști o
legătură, o coresponden ță esențială între natural și sacru.
Călătoria fiului spre maturizare începe prin desprinderea de transgenera țional,
prin provocarea acestei profe ții. Însă cum în zona arhetipal ă uneori delimitarea dintre
bine și rău este făcută mai puțin clar, bivolii, care sunt sursa transgenera ționalului

10 E. Anghel, Psihologia educa ției, 2016.
11 Mona Mamulea, Mitologie comparat ă (curs), Program masteral de formare în psihologie ana-
litică, semestrul III, ARPA.

5 Simboluri ale vitalit ății psihice în basmul românesc

111
încărcat, sunt în acela și timp și sursa „mântuirii” lui Dan și a predecesorilor. Bivolii
sunt lăsați o vreme în seama tat ălui.
Condiția psihică despre care se vorbe ște în deschidere este cea a începutului
individuării, desprinderea de condi ția de fiu și trecerea la condi ția de adult care î și va fi
integrat aspecte ale incon știentului (Umbra, Anima) și va fi înțeles cine este. Debutul
individuării poate fi înso țit de o sc ădere a vitalit ății, uneori chiar de depresie, deci
indiciile sunt d estul de clare.
La nivel social, indiciile par a fi de asem enea corecte. Basmele au fost culese la
finele secolului al XIX-lea, îns ă originea lor merge mult anterior acestui moment.
Indiciile ne descriu o societate patriarhal ă, în care femininul este asociat mai degrab ă
cu aspectele sale incon știente. Femininul nu este prezent în con știentul colectiv, iar
puntea către spiritualitate este întrerupt ă. Vitalitatea unei astfel de societ ăți este scăzută.
Știm că este vorba despre o societate româneasc ă și în condi țiile în care recurgem la
perspectiva cultural ă a lui Blaga asupra incon știentului. Aproape c ă putem sim ți
elemente ale acestei dimensiuni, înc ă de la începutul basmul ui. Timpul acestui basm
este de tip cascad ă, este nevoie de o întoarcere la genera țiile anterioare pentru a putea
gestiona prezentul și viitorul. Verificând dac ă există în basm determina ții ale matricei
stilistice care s ă trădeze provenien ța româneasc ă, vedem mai accentuate aspectele
sofianismului. Primirea spiritualului se face în mod pasiv, atitudinea în procesul de
individuare, care este un proces ce repune spir itualul pe baze reînnoite, este o atitudine
de receptacul. Sacrul se reveleaz ă din proprie ini țiativă12. Feciorul nu pleac ă de bună-
voie, ci ca s ă își întâlneasc ă soarta. Este for țat de soart ă să ia măsuri. Tatăl este foarte
bolnav. R ămâne totu și deschis la toate sugestiile incon știentului și, astfel, ajunge la
finalul procesului cu bine.
Vom vedea mai departe cum va fi abordat ă și problema p ărților care lipsesc din
tabloul ini țial.
Fiul îi lasă tatălui o basma și îi spune s ă își trimită bivolii dup ă el dacă va vedea
că din batist ă curg picuri de sânge, c ă atunci sigur el se va afla în primejdie. Țesătura
are o semnifica ție aparte în basme: „ țesutul e în mod special legat de fantezie, care este,
la rândul ei, un mod de a crea asocia ții și de a stabili rela ții. Fantezia creatoare este o
țesătură. […] Țeseți o pânză și aceasta e legat ă de destin, întrucât fantasmele incon ști-
ente sunt cele ce țes destinul oamenilor”13.
Basmaua va indica dac ă destinul a luat o întors ătură ciudată, ca și cum destinul
fiului rămâne la un anumit nivel între țesut cu cel al tat ălui. Va picura sânge din basma,
se va scurge via ța din țesătura relațiilor. Firele unesc destinele celor care se înso țesc în
viață, Erosul este cel care face leg ătura dintre oameni. Erosul, ca rela ție, este problema-
tica principal ă a basmului. Cum va putea Dan, personajul central, s ă relaționeze cu alte

12 Ibidem .
13 M.-L. von Franz, Pisica. O poveste despre r ăscumpărarea femininului , București, Editura
Nemira, 2016.

Mirela Vasluian 6
112
persoane dup ă toate încerc ările la care va fi supus? Se men ține ideea c ă principiul
feminin este prezent în basm doar la nivel incon știent, sugerat. Basmaua este un
accesoriu feminin, pe care feciorul o pu rta la brâu. În alte basme române ști regăsim
motivul batistei pe care apare o pat ă de sânge, motiv care are aceea și semnifica ție.
Băiatul pleac ă în călătorie, iar singurul ajutor pe care îl prime ște de la tat ă sunt
armele fermecate. Se face un schimb între cei doi; fiul îi d ă tatălui bivolii, iar tat ăl îi dă
fiului armele cu care s ă lupte când porne ște în lume. B ăiatul îi dă tatălui vitalitatea , iar
tatăl îi dă fiului experiența sa, armele cu care a luptat pe vremea când era tân ăr. Din
țăran, fiul devine r ăzboinic, aspect pe care îl g ăsim și în trecutul tat ălui. Acest indiciu,
precum și faptul că armele sunt fermecate ne duc cu gândul tot la individuare și la
arhetipurile masculine. R ăzboinicul este unul dintre ce le patru arhetipuri masculine
care sunt traversate în pro cesul de individuare.
Acțiunea se desf ășoară rapid, băiatul aude c ă în împărăția vecină împăratul o dă
pe fiica lui celui mai vrednic pretendent. Merge, îi învinge pe ceilal ți oponenți ajutat de
armele fermecate și o ia pe fiica împ ăratului de so ție. Dar ce s ă vezi, fiica împ ăratului
avea un iubit la care nu a renun țat când s-a m ăritat. Deoarece ne afl ăm la nivel
arhetipal, ne putem gândi la întâlnirea dintre Animus și Anima. Feciorul, acum
căsătorit, se întâlne ște cu aspectele Animei, aspectul predominant fiind cel al neîncre-
derii, al trădării. Nu poți avea încredere în feminin, pentru c ă implică nestatornicie, opi-
nii influen țate de emo țional, lipsa structurii, lipsa Logosului.
Dacă aruncăm o privire la nivel social, chiar și în zilele noastre g ăsim, la nivelul
mentalității colective, convingerea c ă femininul este asociat cu emo ționalitatea, ceea ce
reprezintă un adevăr de necontestat, sus ținut și de nivelul arhetipal. Omisiunea care
creează dificultăți este aceea c ă femininul se întâlne ște la ambele genuri, doar c ă în altă
constelație. Dificilă este împăcarea cu femininul, atât la genul feminin, cât și la genul
masculin.
Iubitul poate fi v ăzut ca un alt aspect al f eciorului. Când se insist ă pe trăsăturile
pozitive ale unui personaj într-un basm, este neap ărat necesar s ă căutăm și personajul
care poart ă aspectele sale de Umbr ă. Feciorul nostru este curajos, cel ălalt este la ș;
feciorul este onest, iubitul fetei este mincinos. Feciorul este mult mai ar ătos ca iubitul
fetei. Ironia este c ă amândoi sunt influen țați într-un mod dezastruos de aceea și Anima.
Ansamblul celor trei , feciorul, fata și iubitul ei func ționează ca un întreg.
Fata unelte ște cu iubitul ei împotriva lui Dan și reușește să îl ucidă, după ce
acesta este atras într-o capcan ă. Aceasta este activitatea preferat ă a Animei, s ă
ademeneasc ă bărbații în capcane. Aspectul fascinator al Animei const ă în aceast ă
înfrângere a voin ței bărbatului; el se afl ă sub „vraja” Animei și nu are ce s ă facă, o
urmează. Fiind vorba de moarte, ne putem gândi, gravitând în jurul ipotezei de început,
că este vorba despre o moarte simbolic ă, ritualică, o moarte cauzat ă de trecerea într-o
altă etapă a vieții. Ca să se nască ceva nou, ceva vechi trebuie s ă moară. Pentru reînno-
irea simbolurilor în triburile ve chi, era nevoie de sacrificiul șefilor de trib. Ulterior s-a
renunțat la sacrificiul uman propriu-zis și au apărut sacrificiile simbolice. Sacrificiul
este un motiv arhaic. Pentru ca masculinul s ă fie reînnoit, masculi nul a fost sacrificat.
Fata împăratului și iubitul ei nu numai c ă îl omoară, dar îl taie în buc ăți și îl îngroap ă.

7 Simboluri ale vitalit ății psihice în basmul românesc

113
Tatăl vede că din basma curge sânge și îi trimite pe bivoli s ă îl scoată pe Dan din
încurcătură. Bivolii vin și știu exact unde s ă sape ca s ă îl scoată pe fecior și să îl
recompun ă. Hotărăsc împreun ă să se transforme, cei doi bivoli, în b ătrâni cu b ărbi, și
Dan, într-un arm ăsar. Metamorfoza lui Dan, fragmentarea, descompunerea sub p ământ
și recompunerea lui, arderea, submersiunea în ap ă se aseam ănă izbitor de mult cu
procesele alchimice. Separatio , Putrefactio , Coniunctio , Calcinatio , Disolutio sunt
etape descrise în limbajul alchimi știlor pentru procesul de transformare a primo
materia în lapis philosophorum . Din ceva lipsit de spirit se na ște ceva spiritual aliniat
la regulile misterioase ale Universului. Pas ărea în care se transform ă la final simbo-
lizează aspectul pneumatic, spiritual, al procesului de indi viduare. Fiind o ra ță, o pasăre
acvatică, simbolizeaz ă și aspectul de coniunctio , de împăcare a contrariilor; apa și aerul
sunt medii nemiscibile, aerul se dizolv ă în apă doar în anumite condi ții de temperatur ă,
presiune, în prezen ța unor catalizatori. Ra ța se descurc ă foarte bine în ambele medii,
fiind adaptat ă pentru ambele.
Feciorul îl p ăcălește pe iubitul fetei și îl lasă fără arme. Astfel le poate veni de
hac celor doi. Anima și aspectul s ău de Umbr ă sunt învinse, iar feciorul câ știgă în locul
celor doi bivoli (animale domesticite care trag la jug) un arm ăsar, un animal mai
aproape de instinct. Aspectele spiritua le sunt prezente. Feciorul se întoarce acas ă; tatăl
este acum înzdr ăvenit, iar feciorul e însurat cu o țărăncuță.
Potrivit psihologiei analitice, este esen țial ca bărbatul să rămână conectat la
energia Animei sale, pentru c ă doar astfel, conectat la Anima și lucrând la aspectele
nedorite ale acesteia, b ărbatul își va continua procesul de individuare. Basmul se
încheie cu imaginea acestei aduceri în con știință a conținuturilor aflate în domeniul
inconștientului.
Jocul arhetipal pe care îl g ăsim în basme este, în general, despre diferite faze ale
faptului psihic pe care psihologia jungian ă îl define ște ca fiind Sinele . Fiind vorba
despre un fapt atât de complex, ale c ărui resorturi r ămân încă de domeniul necunoscu-
tului, nu este o surpriz ă că există mărturii ale sale de la începuturile umanit ății. Bas-
mele constituie o astfel de m ărturie. Nu trebuie s ă uităm nici perspectiva social ă. Ce
anume încearc ă să compenseze la nivel social basmul? În cazul basmului discutat, este
vorba despre o compensare a femininului, care tr ăiește mai mult prin aspectele sale
inconștiente.