4.1 Indicatorii statistici ai șomajului ranziția la economia de pia ță începută în urma transform ărilor politice ce au avut loc în Decembrie 1989… [628746]

ȘOMAJUL ÎN ROMÂNIACAPITOLUL
IV

4.1 Indicatorii statistici ai șomajului

ranziția la economia de pia ță începută în urma transform ărilor
politice ce au avut loc în Decembrie 1989 confrunt ă societatea
româneasc ă cu una din cele mai acute și mai dureroase probleme
specifice economiilor capitaliste: șomajul.
Economia României socialiste era una dintre cele mai centralizate și
controlate politic, astfel încât era promovat ă o politic ă de ocupare total ă a
forței de munc ă. Această politică era susținută în primul rând de rata înalt ă
de industrializare (una din cele mai ridicate din lume, potrivit datelor
oficiale) și, în al doilea rând, de finan țarea întreprinderilor de la bugetul de
stat, ceea ce permitea o angajare suplimentar ă de personal. Cu toate acestea,
ultimii ani de dinainte de revolu ție au fost caracteriza ți de un șomaj
ascendent, nerecunoscut de fostul regim. Potrivit unui studiu efectuat de specialiștii Institutului de Cercetare a Calit ății Vieții din cadrul Academiei
Române
84, dimensiunea șomajului la momentul respectiv poate fi
aproximat ă prin necesitatea noului guvern de a crea artificial în primele luni
din 1990, a circa 500.000 de locuri de munc ă. Șomajul în anul 1989 poate fi
echivalat la cca. 5% din for ța de munc ă .
Acest șomaj, nerecunoscut de vechiul regim, a explodat pur și
simplu în condi țiile schimb ărilor esen țiale din economia româneasc ă, odată
cu demararea tranzi ției la economia de pia ță, astfel încât în 1992 rata
șomajului era de aproape 9%. Șomajul a devenit astfel unul din fenomenele
cele mai grave care afecteaz ă în egală măsură economia și societatea. Dup ă
cum afirma Sigmund Freud, munca este leg ătura cea mai puternic ă între
individ și realitate . Pornind de la aceast ă afirmație, deducem c ă șomajul nu
înseamnă numai pierdere de venit, ci și pierderea încrederii în sine, erodarea
legăturilor cu comunitatea și apariția sentimentului de excludere din via ța
normală. Pe termen lung, un șomaj cronic poate s ă constituie o amenin țare
pentru democra ție.
Din aceste motive am considerat ca fiind oportun ă o analiz ă a
șomajului din țara noastr ă, folosind în acest scop metodele și tehnicile
riguroase oferite de statistic ă.

84 Zamfir, C ătălin – Unemployment and Unemployment Policy in Romania, în volumul
Employment and Policy Programmes in Central and Eastern Europe, Editura Expert,
București, 1994 T

Înainte de a face o sintez ă a definițiilor date șomajului în literatura
de specialitate, trebuie precizat c ă, la origine, no țiunea de șomaj era
sinonimă cu aceea de “inactivitate”. Cuvântul “ șomaj” din limba român ă
provine din cuvântul francez “chomage”. La rândul s ău, acesta deriv ă din
latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care
înseamnă “căldură mare”, din cauza c ăreia înceta orice activitate.

Definirea indicatorilor statistici ai șomajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciaz ă
șomajul sunt de dou ă feluri:
– indicatori absolu ți;
– indicatori relativi.
Indicatorii absolu ți sau indicatorii de nivel se refer ă la numărul
efectiv de șomeri . Ei se exprim ă în “persoane” (“mii persoane”) și se
determină pentru anumite perioade de referin ță: lunar, trimestrial sau anual.
Numărul șomerilor se calculeaz ă și în corela ție cu anumite variabile
demografice, ca: vârst ă, sex, stare civil ă, dar și ținând cont de preg ătirea
profesional ă, de nivelul studiilor sau de reparti ția teritorial ă.
O caracteristic ă aparte urm ărită în ceea ce prive ște analiza șomajului
este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identific ă un șomaj de
scurtă durată (sub un an) și un șomaj de lung ă durată (pe o perioad ă mai
mare de un an).

Șomerii , a doua component ă a popula ției active, reprezint ă o
categorie economic ă a cărei definire a suscitat numeroase abord ări.
Să reținem din defini țiile enumerate în paragraful 3.1 c ă efectivul
șomerilor se determin ă în statistica româneasc ă în două variante:
Șomerii înregistra ți sunt persoanele care au declarat c ă în perioada
de referin ță erau înscrise la Oficiile for ței de munc ă și șomaj, indiferent dac ă
primeau sau nu aloca ție de sprijin, ajutor de șomaj, sau alte forme de
protecție socială.
Șo m e r i i î n s e n s B . I . M . sunt persoanele de 15 ani și peste care în
decursul perioadei de referin ță îndeplinesc simultan urm ătoarele condi ții:
– nu au un loc de munc ă și nu desf ășoară o activitate în scopul
obținerii unor venituri;
– sunt în c ăutarea unui loc de munc ă, utilizând în ultimele 4
săptămâni diferite metode pentru a-l g ăsi: înscrierea la Oficiul de for ță de
muncă și șomaj sau la agen ții particulare de plasare, demersuri pentru a
începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anun țuri sau răspunsuri la
anunțuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc.;

– sunt disponibile s ă înceapă lucrul în urm ătoarele 15 zile, dac ă s-ar
găsi imediat un loc de munc ă;
Sunt incluse, de asemenea:
– persoanele f ără loc de munc ă, disponibile s ă lucreze, care a șteaptă
să fie rechemate la lucru sau care au g ăsit un loc de munc ă și urmează să
înceapă lucrul la o dat ă ulterioară perioadei de referin ță;
– persoanele care în mod obi șnuit fac parte din popula ția inactiv ă
(elevi, studen ți, pensionari), dar care au declarat c ă sunt în căutarea unui loc
de muncă și sunt disponibile s ă înceapă lucrul.

Indicatorul relativ prin care se apreciaz ă intensitatea șomajului este
unul din cei mai importan ți indicatori macroeconomici: rata șomajului .
Aceasta se determin ă prin raportarea num ărului total de șomeri la popula ția
activă și se exprim ă în procente. Nivelul ratei șomajului și evoluția acesteia
reprezintă unul din barometrii în func ție de care se iau anumite m ăsuri de
protecție socială sau decizii de politic ă economic ă.
Ca relație general ă de calcul, rata șomajului se determin ă prin raportarea
unui indicator care exprim ă șomajul (num ărul de șomeri-Ș) și un alt
indicator care m ăsoară populația de referin ță, cel mai adesea popula ția
activă (Pa):
100⋅=PaȘRș (4.1)
Concret, acest indicator se poate determina în modalit ăți variate.
Relațiile de calcul pot s ă difere în practic ă, în funcție de legisla ția națională
sau de informa țiile disponibile. Diferen țele care apar sunt determinate de
elemente cum sunt: –
Termenii de raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi
populația activă sau, de exemplu, popula ția în limitele vârstei de munc ă.
– Conținutul indicatorilor primari lua ți în calcul;
– Sursele de colectare a informa țiilor;
– Metodologia de calcul.

Informațiile cele mai precise privind rata șomajului sunt ob ținute cu
prilejul recens ămintelor, care au meritul de a asigura o surs ă comună datelor
pentru cei doi indicatori ce determin ă rata. Mai mult, rata șomajului
calculată prin aceste recens ăminte este una foarte apropiat ă de standardele
internaționale.
Recensămintele și anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte
costisitoare, care, la nivelul țării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate
corespunz ătoare (lunar ă) pentru asigurarea cu informa ții necesare. Se

recurge, prin urmare la surse de date administrative, afectate îns ă de
legislația în vigoare.

În statistica interna țională se utilizeaz ă următoarele rate de șomaj:
– Rata global ă standardizat ă BIM.
– Rata global ă standardizat ă CEE
– Rata global ă standardizat ă OECD;
– Rata global ă națională;
– Rate parțiale pentru diferite categorii de popula ție activă;
– Rata integral ă (compusă) de șomaj și subocupare.

Rata global ă standardizat ă BIM se calculeaz ă ca raport între
numărul șomerilor în sens BIM și populația activă totală; are cea mai mare
sferă de cuprindere, fiind cea mai utilizat ă în compara țiile interna ționale;
Rata global ă standardizat ă CEE este raportul dintre num ărul de
șomeri și populația activă civilă;
Rata global ă standardizat ă OECD se determin ă ca raport între
numărul de șomeri și populația activă totală.
Rata parțială de șomaj se referă la o anumit ă categorie de for ță de
muncă sau la o anumit ă regiune geografic ă sau administrativ ă, se determin ă
ca raport între num ărul de șomeri proveni ți din categoria respectiv ă și
populația activă din categoria respectiv ă.
Rata integral ă (compus ă) de șomaj și subocupare vizibil ă se
calculează ca raport între timpul de munc ă disponibil neutilizat
corespunz ător al persoanelor în șomaj și a celor aflate în stare de subocupare
vizibilă (persoane care au un loc de munc ă dar care lucreaz ă involuntar în
timp parțial) și timpul de munc ă total disponibil sau timpul de munc ă
utilizat.
Ea m ăsoară de fapt șomajul poten țial, calculul acesteia impunându-
se în special în cazul țărilor în care subocuparea vizibil ă are dimensiuni
apreciabile. România face parte din categoria acestor țări.

În contextul implica țiilor economice majore pe care le are șomajul, a
legăturilor acestuia cu un alt fenomen macroeconomic, infla ția, se vorbe ște
despre o rată naturală a șomajului . Aceasta nu este un indicator statistic, nu
se poate determina plecând de la indicatorii for ței de munc ă, ci este un
indicator teoretic, a c ărui apreciere a suscitat numeroase controverse. La
sfârșitul acestei sec țiuni se face o analiz ă economic ă succintă a acestui
indicator.

Modalități statistice de determinare a indicatorilor șomajului

Indicatorii statistici prin care se apreciaz ă șomajul se determin ă în
practică prin anumite metode statistice, folosind surse de date specifice.
În general, în statistica Na țiunilor Unite, se identific ă patru surse
mari de informa ții, care au la baz ă metode și procedee particulare, cum ar fi
sondajele statistice sau culegere a datelor de la diverse institu ții publice.
Aceste surse de date au anumite coduri, specificate pentru fiecare țară85.
Prima surs ă (ce are codul BA) o constituie anchetele prin sondarea
forței de munc ă. Acestea ofer ă date statistice destul de complete, în sensul
că includ grupuri de persoane care sunt adesea neincluse în statisticile
obținute prin alte metode (de exemplu, persoanele care caut ă de lucru pentru
prima dat ă). În general, definirea șomajului dat ă în aceste statistici se
apropie cel mai mult de defini ția standard dat ă de Biroul Interna țional al
Muncii. Ratele șomajului sunt mai “de încredere”, din moment ce ele sunt
calculate prin raportare num ărului estimat de șomeri la for ța de munc ă
estimată în cadrul aceleia și anchete.
A doua surs ă (E) o constituie estimările oficiale. Aceste date
statistice sunt estim ări oficiale oferite de diverse institu ții naționale și, de
regulă, se bazeaz ă pe informa ții combinate, rezultate din una sau mai multe
surse. Predominarea acestei surse în statistica O.N.U. este în continu ă
scădere datorit ă răspândirii anchetelor for ței de munc ă în țările lumii.
A treia surs ă (FA) este reprezentat ă de statisticile asigur ărilor
sociale . Aceste statistici sunt derivate din înregistr ările, acolo unde exist ă, a
celor înscri și în sistemul asigur ărilor sociale. Ratele șomajului se calculeaz ă
prin raportarea num ărului total de persoane care primesc beneficii din
sistemul asigur ărilor sociale la num ărul total de persoane din cadrul for ței de
muncă. Afirma ția că nivelul și ratele șomajului astfel raportate sunt
reprezentative pentru nivelul general al șomajului este delicat ă, dacă nu
chiar imposibil de f ăcut.
A patra surs ă (NA) o reprezint ă statisticile oficiilor for ței de munc ă.
Acestea se refer ă în general, la num ărul persoanelor care caut ă de lucru,
înregistrate la oficiile for ței de munc ă. Persoanelor f ără loc de munc ă se pot
adăuga cele aflate în grev ă, temporar bolnave sau incapabile de munc ă. Unii
din cei înregistra ți sunt deja angaja ți și caută un loc de munc ă suplimentar
sau schimbarea locului de munc ă.

85 Anuarul For ței de Munc ă 1997, Organizația Națiunilor Unite, Geneva, 1998

În țările dezvoltate, ca Japonia, Suedia, Fran ța sau Statele Unite,
procedeul principal de ob ținere a datelor statistice privind șomajul îl
constituie anchetele prin sondaj.
În S.U.A., de exemplu, în fiecare lun ă, Biroul de Statistic ă a Muncii
din cadrul Departamentului de Munc ă al Statelor Unite calculeaz ă și publică
numărul șomerilor, al popula ției ocupate și al celor din afara for ței de
muncă. Pentru aceasta se realizeaz ă un sondaj având ca perioad ă de referin ță
săptămâna care con ține ziua a dou ăsprezecea din fiecare lun ă. Se alege
aleator un e șantion reprezentativ de 59.500 gospod ării, din 729 localit ăți
diferite, astfel în cât s ă se asigure reprezentativitate din punct de vedere al
repartiției geografice și demografice a popula ției. Intervievatori special
pregătiți adreseaz ă aceleași întrebări fiecărei persoane din e șantion, în urma
cărora se identific ă statutul acesteia: angajat, șomer sau în afara for ței de
muncă. Criteriile în func ție de care se încadreaz ă persoanele în aceste
categorii respect ă cu stricte țe recomand ările Biroului Interna țional al
Muncii.

În România, num ărul de șomeri se determin ă prin mai multe metode:
recensământ, ancheta prin sondaj, preluc rarea datelor oferite de institu ții
guvernamentale, ca Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Recens ământul popula ției este o metod ă de observare total ă a
populației, periodic ă, prin care se determin ă și indicatorii for ței de munc ă și
numărul de șomeri. La recens ământul popula ției și locuințelor din 7 ianuarie
1992 în chestionarele adresate fiec ărei gospod ării s-a urm ărit, printre alte
caracteristici, și “starea economic ă a persoanei”. În cadrul acestei
caracteristici se precizeaz ă dacă fiecare persoan ă este “ocupat ă” sau
“neocupat ă”. În acest ultim caz se cere precizarea dac ă persoana “se afl ă în
căutarea unui loc de munc ă”, sau “în c ăutarea primului loc de munc ă”. Se
identifică prin intermediul acestei caracteristici statutul “elev-student”,
“pensionar”, “casnic ă”, “întreținut de o alt ă persoană” (fiind vorba de copii,
preșcolari, bătrâni etc.) sau “alte situa ții” (venituri din dobânzi, chirii, alte
surse).
Paralel, se înregistreaz ă și caracteristicile “ocupa ția”, folosind
nomenclatorul ocupa țiilor, “profesia” și “ statutul profesional”.

În afara recens ămintelor, efectivul șomerilor și rata șomajului se
determină și prin alte metode statistice aplicate de c ătre Institutul Na țional
de Statistic ă (I.N.S.) și Ministerul Muncii și Solidarit ății Sociale .

I.N.S. realizeaz ă începând cu anul 1996 Ancheta asupra for ței de
muncă în gospod ării (AMIGO) . Aceasta este o metod ă modernă pentru

cercetarea statistic ă a forței de munc ă, având ca obiect principal m ăsurarea
populației active – ocupate și în șomaj – și a popula ției inactive. Conceput ă
ca o surs ă important ă de informa ții intercensitare asupra for ței de munc ă,
ancheta furnizeaz ă date esen țiale asupra acestor segmente de popula ție, în
condiții de comparabilitate interna țională. Concep ția metodologic ă și
organizatoric ă a anchetei a fost realizat ă cu asisten ța tehnică a speciali știlor
francezi de la Institutul Na țional de Statistic ă și Studii Economice (Fran ța).
Obiectul anchetei l-au f ăcut persoanele cu domiciliul permanent în
România, membre ale gospod ăriilor din locuin țele selectate. Unitatea de
observare o constituie, deci, gospod ăria.
Perioada de referin ță este săptămâna, de luni pân ă duminică inclusiv,
dinaintea înregistr ării. Observarea se face pentru un trimestru, iar
interviurile sunt repartizate uniform de-a lungul trimestrului, realizându-se o
cercetare continu ă.
Se utilizeaz ă planul de sondaj în dou ă trepte. În prima treapt ă s-a
constituit e șantionul multifunc țional de zone teritoriale, pornind de la
rezultatele Recens ământului popula ției și locuințelor din 7 ianuarie 1992.
Acest eșantion “master” este constituit din 501 centre de cercetare
repartizate în toate jude țele și sectoarele municipiului Bucure ști. În a doua
treaptă s-au selectat 18036 locuin țe, cu toate gospod ăriile ce le compun.
Eșantionul este constituit pe baza unui procedeu de rotire a
locuințelor (schema ra țională 2-2-2) care are ca principiu de baz ă
următoarea tehnic ă: o locuin ță este cercetat ă două trimestre consecutiv, este
scoasă temporar din cercetare urm ătoarele dou ă trimestre, este reintrodus ă
următoarele dou ă trimestre, dup ă care este scoas ă definitiv din cercetare.
Astfel, o locuin ță este gestionat ă 6 trimestre.
Conform schemei aplicate, în fiecare trimestru se p ăstrează în
eșantion 50% din locuin țele trimestrului anterior, 25% din cele cercetate cu
două trimestre în urm ă, iar 25% sunt absolut noi.
Prin implementarea acestei scheme s-a urm ărit:
• micșorarea ratei non-r ăspunsurilor și a erorilor ce pot rezulta din
anchetările repetate;
• evitarea împov ărării acelora și grupuri de locuin țe prin p ăstrarea în
cercetare perioade lungi de timp;
• reducerea discontinuit ăților seriilor de timp.

Defini țiile date șomajului și populației ocupate respect ă criteriile din
definițiile standard date de Biroul Interna țional al Muncii.

Ministerul Muncii și Solidarit ății Sociale este, de asemenea, o
instituție publică care determin ă și publică lunar ratele șomajului și efectivul
de șomeri. Num ărul de șomeri se refer ă în acest caz la șomerii înregistra ți,
definiți ca persoane în vârst ă de 18 ani și peste, apte de munc ă, ce nu pot fi
încadrate din lips ă de locuri de munc ă disponibile conform preg ătirii lor și
care s-au înscris la oficiile for țelor de munc ă și șomaj.
Rata șomajului se determin ă prin raportarea num ărului total de
șomeri înregistra ți la popula ția activă civilă.
Pentru calculul acestor indicatori, a c ăror publicare se face în mass-
media, în buletinele statistice lunare sau în anuare, se agreg ă datele culese la
nivelul Oficiilor jude țene ale for ței de munc ă și șomajului.

4.2 Tipologia și cauzele șomajului

omajul a devenit o problem ă odată cu dezvoltarea industrial ă,
respectiv începând cu cea de a dou ă jumătate a secolului al
XVIII- lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile
industriale î și micșorau produc țiile și, ca urmare, eliberau un num ăr
important de muncitori care deveneau șomeri.
La început, șomajul era considerat un fenomen trec ător,
conjunctural. Realitatea din toate țările a demonstrat c ă șomajul are un
caracter permanent, astfel încât economi știi și-au îndreptat aten ția asupra lui
încă din zorii economiei, ca știință. Conceptul de șomaj este, dup ă cum am
constatat, oarecum ambiguu, din moment ce oricine ar dori s ă lucreze în
schimbul unei sume generoase de bani. Economi știi tind să rezolve aceast ă
dilemă corelând dorin ța indivizilor de a munci cu salariul mediu pe
respectiva pia ță a muncii.

O prim ă delimitare a șomajului este aceea în șomaj voluntar și șomaj
involuntar. Șomajul voluntar exist ă atunci când muncitorii refuz ă
oportunitățile de a se angaja în anumite slujbe, la salariile existente pe pia ță.
Șomajul involuntar exist ă atunci când în economie sunt insuficiente locuri
de muncă, la salariile existente. Procentul șomerilor care sunt neangaja ți
voluntar este cunoscut, potrivit unor defini ții, ca fiind rata natural ă a
șomajului86.

86 Anderton, Alain – Economics, Causeway Press Limited, Ormskirk, Lancs, 1991 Ș

Separarea șomajului în voluntar și involuntar este una din
controversele majore din teoria economic ă. Economi știi keynesieni au
afirmat că cea mai mare parte a șomajului din timpul crizelor economice din
anii 30’ și 80’ s-au datorat deficitului cererii, fiind , deci, de natur ă
involuntar ă. Pe de alt ă parte, economi știi clasici ai teoriei a șteptărilor
raționale pleac ă de la premisa c ă piața muncii ajusteaz ă imediat cre șterile
șomajului, prin sc ăderea salariilor. Din punctul lor de vedere, în anii 30’
erau locuri de munc ă suficiente, dar muncitorii au refuzat s ă le ia. Tot
șomajul din timpul crizelor economice era voluntar, men ținându-se la rata sa
naturală.

Cel mai frecvent sistem de clasificare are la baz ă împărțirea
șomajului pe cauze în urm ătoarele mari tipuri: șomaj fricțional, structural, în
timp ce dup ă raportul cerere-ofert ă, de identific ă șomajul sezonier și ciclic.
S-a încercat și o grupare a acestor tipuri de șomaj în func ție de caracterul lor
voluntar sau involuntar: șomajul ciclic este considerat involuntar, în timp ce
toate celelalte tipuri sunt considerate șomaj voluntar.
În cele ce urmeaz ă, se va face o abordare a acestor tipuri de șomaj
din punct de vedere al func ționării și locului lor pe pia ța muncii.

În funcție de natura și cauzele șomajului

1. Șomaj conjunctural , generat de reducerea volumului activit ății
economice a întreprinderilor ca urmare a deterior ării conjuncturii economice
interne și/sau interna ționale, a varia țiilor conjuncturale ale cererii și ofertei
de bunuri și servicii, care provoac ă o reducere a necesarului de for ță de
muncă.

2. Șomajul fric țional se circumscrie perioadei necesare în mod normal
pentru a g ăsi un alt loc de munc ă. Este probabil cea mai r ăspândită formă de
șomaj care poate apare chiar și în condi ția ocupării depline a for ței de
muncă.

Șomajul fric țional apare deoarece pia ța muncii este inerent dinamic ă,
datorită imperfec țiunii fluxului de informa ții și deoarece trebuie s ă treacă un
timp până când șomerii și firmele ce ofer ă slujbe vacante s ă se găsească unii
pe alții.
Chiar dac ă dimensiunea for ței de munc ă ar fi constant ă, în fiecare
perioadă sunt noi intr ări pe piața muncii, în timp ce al ți angajați sau șomeri
părăsesc forța de munc ă. Unii oameni î și vor părăsi locul de munc ă în
căutarea altuia, mai bun. Mai mult decât atât, fluctua țiile aleatoare ale cererii

de bunuri și servicii la nivelul firmelor determin ă unele firme s ă facă
concedieri de personal, în timp ce altele fac noi angaj ări. Deoarece
informațiile despre caracteristicile celor care caut ă de lucru și natura
locurilor de munc ă vacante nu pot fi cunoscute instantaneu, este necesar s ă
treacă un timp pân ă la satisfacerea cererilor poten țialilor patroni și ale
muncitorilor care caut ă de lucru. Prin urmare, chiar dac ă la nivel agregat
cererea și oferta de for ță de muncă sunt egale, șomajul fric țional exist ă.

Presupunem c ă o piață a muncii este în echilibru în sensul c ă, la un
salariu mediu, cantitatea de munc ă oferită egalează cantitatea de munc ă
cerută. Se vor nota cu D0 cererea de munc ă, S0 oferta de munc ă, w0 salariul
mediu pe pia ță și E0 numărul de angaja ți.
Chiar și pe o pia ță în echilibru, sau în situa ția de ocupare total ă a
forței de munc ă, va exista întotdeauna un num ăr de șomeri care se afl ă între
două locuri de munc ă, și care alcătuiesc șomajul fric țional.
Grafic, existen ța unei mase a șomerilor care apare chiar și atunci
când, la nivel agregat pia ța muncii este în echilibru este argumentat ă prin
figura 4.1.
Fig. 4.1
Șomajul fric țional pe pia ța muncii

Nivelul șomajului fric țional într-o economie este determinat de
fluxurile existente la nivelul for ței de munc ă și de viteza cu care șomerii își
găsesc de lucru. Aceast ă viteză depinde de institu țiile economice existente și
de modul în care aceste institu ții acționează pe piața muncii. De exemplu, o
creștere a aloca țiilor de șomaj va determina cre șterea timpului necesar
pentru ca șomerii să-și găsească de lucru.
w0
w2
E1 E2 E 0 w
D0
D1 S0

3. Șomajul structural (șomaj de neadaptare ) este consecin ța unui
dezechilibru între structurile ocup țional-profesionale, teritoriale,
demografice ale ofertei for ței de munc ă și ale cererii. Aceste neconcordan țe
pot apare datorit ă: structurii sectoriale și teritoriale a economiei, progresului
tehnologic, structurii sistemului educa țional etc.

În perioadele de restructur ări esențiale ale unei economii, cum sunt
cele ale tranzi ției de la economia centralizat ă la economia de pia ță, șomajul
structural reprezint ă principala form ă de șomaj.

Șomajul structural apare atunci când schimb ări importante în cererea
de munc ă determin ă o nepotrivire între calit ățile și competen țele
profesionale ale muncitorilor, cerute și oferite pe pia ța muncii. Dac ă salariile
ar fi complet flexibile și costurile mobilit ății geografice și ocupaționale ar fi
reduse, atunci acest tip de șomaj ar fi rapid eliminat de ajust ările pieței. În
practică, aceste condi ții nu sunt întotdeauna îndeplinite, iar șomajul
structural poate apare ca o problem ă foarte serioas ă.

Pentru a ilustra mai bine aceste aspecte, s ă presupunem existen ța
unei piețe a muncii cu dou ă sectoare: o pia ță A pentru muncitorii productivi
din industria automobilelor și o piață B pentru speciali știi din domeniul
computerelor. Ambele pie țe sunt ini țial în echilibru. Date fiind curbele
cererii și ofertei de munc ă pe ambele pie țe (D0A, S0A) și (D0B, S0B), perechile
(salariu de echilibru, num ăr de angaja ți) vor fi: (w0A, E 0A) și (w 0B, E 0B ).
Salariile de echilibru nu vor fi identice datorit ă costurilor diferite ale
instruirii pe cele dou ă piețe.
Presupunem c ă cererea pentru muncitorii din industria automobilelor
scade la nivelul D1A ca rezultat al concuren ței cu importurile str ăine, în timp
ce cererea de speciali ști în computere cre ște, consecin ță a răspândirii
utilizării acestora. Pe pia ța A, datorită prevederilor contractelor sindicale sau
legislației guvernamentale, salariile sunt inflexibile în sens descresc ător,
astfel încât num ărul de angaja ți va scădea la nivelul E1A. Pe piața B salariile
și numărul angaja ților vor cre ște la nivelul w1B, și, respectiv, E1B. Prin
urmare, un num ăr de șomeri egal, cu diferen ța E0A-E0B va fi crea pe termen
scurt.

Fig. 4.2
Șomajul structural pe pia ța muncii

Dacă muncitorii din industria automobilelor ar putea deveni, cu
costuri reduse, speciali ști în computere, ace ști șomeri s-ar “muta” rapid pe
piața B, șomajul structural fiind astfel eliminat. Acest șomaj va ap ărea
oricum atunci când costurile ajust ării forței de munc ă la necesit ățile pieței
sunt destul de mari pentru a întârzia acest tip de mi șcări.

Într-un mod asem ănător se pot analiza și dezechilibrele geografice în
căutarea for ței de munc ă. În aceste situa ții se identific ă un șomaj regional.
Șomajul structural apare datorit ă schimbărilor esen țiale ale cererii de
muncă, vis-a-vis de salariile rigide și costurile ridicate ale mobilit ății
ocupaționale și geografice. Șomerii inclu și în șomajul structural au o mai
mică probabilitate de a trece de la statutul de șomer la cel de angajat. Orice
măsuri de politic ă socială îndreptate spre cre șterea acestei probabilit ăți, au
drept scop diminuarea șomajului structural. Exemple de asemenea politici
sunt cele de subven ționare a instruirii șomerilor, de îmbun ătățire a
informațiilor despre condi țiile locurilor de munc ă și de reducere a costurilor
migrării interne.

Șomajul structural a fost atribuit, dup ă cum s-a putut constata,
diferențelor dintre cererea și oferta de for ță de muncă în condițiile costurilor
ridicate de ajustare a ofertei la necesit ățile pieței. Teorii economice dintre
cele mai recente afirm ă că cel puțin un segment al șomajului poate fi atribuit
comportamentului produc ătorilor de maximizare a profitului. Concret, s-a
demonstrat c ă șomajul structural poate apare și dacă anumiți producători
plătesc salarii mai mari decât salariul considerat eficient pentru a cre ște w0A
E1A E 0A E0B E1B E D1B
D0B S0B w1B
w0B w
E S0A
D1A D 0A w
Pia ța muncii A Pia ța muncii B

productivitatea și/sau reduce deplas ările de personal. Decizia voluntar ă a
acestor produc ători este cea care men ține salariul la un nivel ridicat, și
acesta nu va fi coborât nici dac ă alți muncitori de pe pia ța muncii ( șomeri)
își oferă serviciile la un salariu mai mic.
Angaja ții cu salarii mici î și vor dori s ă lucreze în firmele cu salarii
mari și, atâta timp cât exist ă posibilitatea unor slujbe vacante pe viitor, ei se
vor “atașa” sectorului cu salarii mari, preferând s ă aștepte apari ția unui loc
liber. Prin urmare, datorit ă acestui comportament, apare un șomaj de
așteptare.

În funcție de raportul cerere-ofert ă pe diverse pie țe și de impactul
acestora asupra pie ței muncii, teoria economic ă a pus în eviden ță două
forme de șomaj:

1. Șomajul clasic , ca urmare a re ținerii întreprinz ătorilor de a produce o
cantitate mai mare de bunuri și servicii. Chiar dac ă există cerere efectiv ă,
întreprinz ătorii nu sunt interesa ți în lărgirea capacit ăților de produc ție și în
angajarea de for ță suplimentar ă de produc ție deoarece firmele fie sunt în
piedere de competitivitate – ca urmare a costurilor de produc ție mai mari -,
fie că nu-și asumă noi riscuri; numit și șomaj prin eficien ță a produc ției.87

2. Șomajul ciclic sau șomaj prin insuficien ța cererii, apare atunci când
cererea de bunuri și servicii din toate sectoarele economiei (economia real ă,
sectorul menaje sau restul lumii) este mai mic ă decât oferta. Consecin ța este
o ofertă de forță de muncă mai mare decât cererea.

Șomajul fric țional sau cel structural pot apare chiar dac ă, la nivel
agregat, cererea total ă de munc ă egalează oferta. Șomajul ciclic este asociat
cu fluctua țiile în ciclul afacerilor și apare atunci când o sc ădere a cererii
agregate pe pia ța bunurilor și serviciilor determin ă o scădere a cererii
agregate de for ță de munc ă, simultan cu inflexibilitatea salariilor reale.
Acest tip de șomaj este cunoscut în literatura economic ă și sub numele de
“șomaj keynesian”, după numele celui care l-a identificat și analizat.

Completând modelul cererii și ofertei din figura 4.2, presupunem c ă
o scădere a cererii agregate duce la deplasarea curbei cererii de for ță de
muncă în D1. Dacă salariile reale nu sunt flexibile, num ărul de angaja ți va
scădea la E1, iar un num ăr de E0 – E 1 muncitori, vor deveni șomeri.

87 Salais, R. – L’emploi et le chomage , Enciclopedie Francaise, Editura Economica, Paris,
1990, pag. 23

Reprezentarea grafic ă a șomajului ciclic este, deci, aceea și ca și la șomajul
fricțional, cu men țiunea că diferă cauza sc ăderii num ărului de angaja ți:
scăderea cererii agregate în primul caz și mișcarea voluntar ă a muncitorilor
între slujbe, în al doilea caz.
Sc ăderea num ărului de neangaja ți apare atunci când firmele
disponibilizeaz ă muncitorii și scade rata de înlocuire a celor care
demisioneaz ă sau se pensioneaz ă. Cu alte cuvinte, fluxurile spre “ Șomaj”
cresc, în timp ce fluxurile spre “Persoane ocupate” scad.
O reac ție adecvat ă a guvernului la șomajul ciclic este s ă impună
politici economice de cre ștere a cererii agregate, crescând cheltuielile
guvernamentale, reducând taxele și impozitele și crescând rata de cre ștere a
ofertei de bani. Alte m ăsuri de politic ă economic ă se referă la elaborarea
unor programe concrete concentrate asupra șomajului, incluzând credite
temporare pentru dezvoltarea unor programe anti șomaj de c ătre firme
private sau sectorul public.

3. Șomajul sezonier este similar celui ciclic, în sensul c ă este
determinat de fluctua țiile cererii de for ță de muncă. În acest caz, fluctua țiile
cererii de munc ă pot fi anticipate și urmează un model sistematic de-a
lungul anului. De exemplu, cererea de munc ă în agricultur ă sau construc ții
scade în lunile de iarn ă.
Întrebarea care se pune și în acest caz este de ce firmele reac ționează
la variațiile sezoniere ale cererii de munc ă prin disponibilizarea personalului
și nu prin reducerea salariului sau timpului de lucru. De asemenea, se poate
pune întrebarea de ce muncitorii accept ă locuri de munc ă în sectoare cu
caracter sezonier. R ăspunsul ar fi c ă pentru unii muncitori, existen ța
ajutorului de șomaj pe perioada cât nu lucreaz ă și posibilitatea de a fi
reangajați ulterior echivaleaz ă cu un concediu pl ătit. Pentru a atrage
muncitorii în asemenea sectoare, firmele vor trebui s ă plătească muncitorilor
salarii mai mari, care s ă compenseze faptul c ă nu vor lucra o perioad ă de
timp.

În funcție de tipul decidentului (cel care hot ărăște desfacerea
contractului de munc ă și trimiterea în șomaj):

1. Șomaj voluntar, de sorginte clasic ă, apare atunci când o parte a for ței de
muncă nu accept ă să mai lucreze la nivelul salariului propus de
întreprinz ător. Decizia de a intra în șomaj apar ține salariatului.
2. Șomaj involuntar apare în situa ția în care decizia de trimitere în șomaj
aparține întreprinz ătorului, fiind determinat ă de cauze care- și au originea

mai ales pe pia ța bunurilor și serviciilor: lipsa pie țelor de desfacere,
insufucien ța cererii etc.

În economiile contemporane nu există forme pure de șomaj .
Diferitele forme de șomaj coexist ă, se întrep ătrund și se susțin reciproc.

Rata natural ă a șomajului
Rata natural ă a șomajului corespunde func ționării normale a pie ței
muncii și este asociat ă cu ocuparea total ă a forței de munc ă. Șomajul poate
fi considerat excesiv, în orice țară, dacă depășește nivelul s ău natural.
Definirea ratei naturale a șomajului este destul de dificil ă, dar exist ă
câteva abord ări în acest sens. În con tinuare vom face o succint ă sinteză a
definițiilor date în teoria economic ă ratei naturale a șomajului.
Unii economi ști definesc rata natural ă a șomajului ca fiind rata la
care atât salariile cât și inflația sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile.
După alți autori rata natural ă a șomajului este rata la care locurile vacante de
muncă sunt egale cu num ărul de șomeri, în timp ce o alt ă definiție afirmă că
rata natural ă a șomajului este nivelul
șomajului la care orice cre ștere în
cererea agregat ă nu determin ă reducerea șomajului. Potrivit unei variante a
acestei ultime defini ții rata natural ă a șomajului este rata la care to ți șomerii
sunt voluntari, adic ă există doar șomaj ciclic și, eventual, sezonier. În cele
din urmă, o recent ă definiție dată de James Tobin afirm ă că rata natural ă
este rata șomajului la care nivelul acestuia este neschimbat și atât fluctua țiile
existente la nivelul masei de șomeri cât și durata șomajului sunt normale.
Toate aceste defini ții încearc ă să sintetizeze într-un mod specific
conceptul mai general al “ocup ării totale“ a for ței de munc ă.
Dac ă presupunem c ă șomajul fric țional și sezonier exist ă chiar și
atunci când pia ța forței de munc ă este în echilibru este evident c ă rata
naturală a șomajului este afectat ă de factori ca: mi șcarea voluntar ă a
angajaților, mișcările în și în afara for ței de munc ă, durata de timp în care
șomerii își găsesc slujbe acceptabile. Ace ști ultimi factori variaz ă mult în
cadrul grupurilor demografice, astfel încât rata natural ă a șomajului este
puternic afectat ă de compozi ția demografic ă a forței de munc ă.
Atunci când o economie este în echilibru pe termen lung, șomajul va
fi la rata sa natural ă. Din moment ce rata natural ă a șomajului este un
concept teoretic, ea nu poate fi direct observat ă, și, prin urmare, trebuie
estimată.
Economi știi au dou ă modalități diferite pentru a estima rata natural ă
a șomajului: în primul rând ei determin ă o ecuație prin care coreleaz ă

șomajul agregat de rata infla ției. Conceptual, rata natural ă a șomajului este
prezentă atunci când rata șomajului nu cre ște și nici nu scade. Astfel, atunci
când infla ția este constant ă, ecuația ce stabile ște legătura între rata infla ției
și șomaj furnizeaz ă un estimator pentru rata natural ă a șomajului.
A doua metod ă de estimare a ratei naturale a șomajului se bazeaz ă pe
datele istorice legate de rata șomajului de-a lungul unor perioade mari de
timp. Aceste date sunt diferite în func ție de grupurile demografice. Se
estimează ratele șomajului pentru aceste grupuri demografice și apoi se
agregă aceste estim ări.
Câ țiva economi ști au folosit una sau mai multe metode pentru a
estima rata natural ă a șomajului la diverse momente de timp. Una dintre cele
mai cunoscute și citate estim ări este cea a lui Robert Gordon de la
Northwestern University88 Estimările sale se încadreaz ă între limitele
minime și maxime ale altor estim ări efectuate de al ți economi ști. Pentru
economia S.U.A., rata natural ă a șomajului estimat ă d e G o r d o n a f o s t d e
5,1% în anul 1955. În perioada 1960-1970, to ți cercetătorii sunt de acord c ă
rata natutal ă a șomajului a crescut, ca urmare a marelui influx de tineri în
rândul for ței de munc ă. Până în anii 80’ estim ările ratei naturale au ajuns de
la 5% la 7%. Pe m ăsură ce genera ția “baby-boom” s-a maturizat și creșterea
forței de munc ă a încetinit, în anii ‘80 rata natural ă a șomajului și-a diminuat
ritmul de cre ștere.
Cercet ătorii Douglas Staiger, J. Stork și Mark Watson, care au f ăcut
și ei estim ări ale ratei naturale, afirm ă că aceasta variaz ă în anii, 90 în
economia S.U.A. între 5,1% și 7,7% cu un interval de încredere de 95%. R.
Gordon a demonstrat îns ă că rata natural ă a șomajului variaz ă în limite mai
reduse.
Robert Eisner89 a analizat seriile infla ției și șomajului de dup ă 1960
și a descoperit c ă legătura între șomaj și inflație este asimetric ă în următorul
sens: ratele șomajului mai mici decât rata natural ă a șomajului (NAIRU) nu
erau asociate cu infla ția accelerat ă, în timp ce ratele șomajului mai mari
decât rata natural ă a șomajului erau asociate cu infla ția descresc ătoare.
Aceste rezultate implic ă următoarea concluzie, aparent paradoxal ă:
rata natural ă a șomajului poate fi și un rezultat al m ăsurilor de politic ă
economic ă și nu numai o cauz ă a acestora.
Economistul american N. Gregory Mankiw, profesor la Harvard
University, define ște rata natural ă a șomajului ca fiind rata medie a

88 Gordon, Robert – Macroeconomics, Scott Foresman Company, Glenview, 1990
89 Eisner, Robert – A New view of the NAIRU, Department of Economics, Northwestwen
University, 1996

șomajului în jurul c ăreia se manifest ă fluctuațiile economice90. El calculeaz ă
acest indicator ca o medie a ratelor anuale ale șomajului pe o perioad ă de 10
ani anteriori și 10 ani ulteriori momentului (anului) pentru care se face
analiza. Utilizând acest mod de calcul, el a determinat o rat ă naturală a
șomajului pentru economia american ă cu valori între 4% și 7%, pe o
perioadă de 45 de ani între 1945-1990.
În fine, merit ă amintit modelul-flux de determinare a ratei șomajului
elaborat de Robert Taylor în1979, citat de G.N. Mankiw. Acest model poate
fi considerat o variant ă restrânsă a modelului – flux prezentat în capitolul
anterior, întrucât ia în considerare ca factori determinan ți ai ratei șomajului,
numai dou ă fluxuri: cel al șomerilor care î și găsesc de lucru în fiecare lun ă
și cel al angaja ților care î și pierd locul de munc ă în aceeași perioadă.
Șomajul și inflația
De mulți ani economi știi afirmă existența unei corela ții negative
între rata șomajului pe de o parte și rata șomajului din economie, pe de alt ă
parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale șomajului sunt asociate cu nivele
ridicate ale infla ției și invers.
Rela ția dintre infla ție și șomaj este reprezentat ă grafic prin curba
Philips, dup ă numele primului economist care a observat aceast ă legătură:

Fig. 4.3
Curba Philips în anul 1960

Sursa: Ehreberg, R., Smith, R. – Modern Labor Economics, 4th Edition , HarperCollins
Publishers, 1991

Analizând serii de date ale infla ției și șomajului, economi știi au
remarcat faptul c ă legătura invers ă, stabilă, între cei doi indicatori nu este
întotdeauna valabil ă. O interpretare alternativ ă a acelora și date ar fi aceea
că, în timp ce leg ătura între infla ție și șomaj exist ă la un anumit moment,
poziția curbelor este determinat ă și de un num ăr de alți factori.

90 Mankiw, Gregory N. – Macroeconomics, Worth Publishers, New York, 1992 3 5,5 8 7
2.5Rata infla ției
Rata șomajului Curba Philips

Efectul net al acestor factori a fost deplasarea curbei Philips spre
dreapta pentru perioada cuprins ă între anii 1960-1980. În ultimii ani, curba
se pare că s-ar fi deplasat din nou spre sânga, dup ă opiniile unor economi ști
americani.

Fig. 4.4
Modificările legăturii între rata infla ției și rata șomajului

Se poate vorbi, prin urmare, nu de “curba Philips”, ci de o “familie
de curbe”, ca în figura 4.4.

Rata natural ă a șomajului este analizat ă din perspectiva leg ăturii
șomajului cu infla ția: atunci când rata infla ției este stabil ă, constant ă se
vorbește de rata natural ă a șomajului, numit ă și NAIRU, (“Non Accelerating
Inflation Rate of Unemployment” ).
Cu ajutorul curbelor Philips pentru un anumit nivel al infla ției se
poate determina nivelul NAIRU, dar se pot elabora și anumite politici
macroeconomice.

4.3 ANALIZA EVOLU ȚIEI ȘI DIMENSIUNII
ȘOMAJULUI

roblematica șomajului, a naturii, dimensiunii și combaterii acestuia
este una dintre cele mai grave cu care se confrunt ă societatea româneasc ă în
tranziția spre economia de pia ță. Gradul de ocupare și folosirea eficient ă a
resurselor umane, dimensiunea șomajului și a ratei șomajului sunt nu numai
parametrii rezultativi ai func ționării pieței muncii, ci și expresii ale st ării de
sănătate și funcționalitate a organismului economic în ansamblu. Prin P u2 w2
w1
w0 Rata infla ției salariilor
anii ‘60 anii ‘70 anii‘80
u0 u 1 Rata șomajului

efectele sale directe, șomajul dep ășește cadrul propriu-zis al pie ței muncii,
fiind implicat în conturarea dezechilibrelor macroeconomice.
În perioada de tranzi ție la economia de pia ță, judecând prin prisma
experienței de acum a țărilor est-europene, liberalizarea pie ței, inclusiv a
pieței muncii, înainte de a produce efecte benefice, a antrenat un proces de
explozie a șomajului. Într-o abordare realist ă a șomajului în perioada de
tranziție trebuie avut ă în vedere dinamica acestui fenomen, modul în care au
evoluat indicatorii statistici ai șomajului, în expresie absolut ă și relativă,
după 1990.

În tabelul 4.1 sunt prezentate datele referitoare la num ărul șomerilor
înregistra ți la Oficiile de For ță de Munc ă și Șomaj în perioada 1991-1998.
Pentru a avea o imagine mai exact ă a modului în care a evoluat acest
indicator, au fost determina ți indicatorii dinamicii cu baz ă în lanț, respectiv:
modificarea absolut ă și modificarea relativ ă față de anul anterior.

Cea mai mare cre ștere a num ărului de șomeri a avut loc în anul
1992, când practic acest indicator aproape și-a triplat nivelul fa ță de anul
anterior. Ritmurile de cre ștere au încetinit pân ă la 5,08% în 1994, luând apoi
valori negative, ceea ce arat ă scăderi semnificative ale num ărului de șomeri.
În ultimii ani evolu ția a redevenit îngrijor ătoare, creșterile înregistrate având
valori mari: în 1997, num ărul șomerilor înregistra ți la Oficiile For ței de
Muncă și Șomaj a crescut cu 34%, iar de la sfâr șitul anului 1997 pân ă la
finele primului trimestru din anul curent cre șterea înregistrat ă a fost de 8,7
%.

Tabelul 7.1
Evoluția șomerilor înregistra ți în perioada 1991-1998

Modificarea fa ță de anul anterior Anul Numărul șomerilor
înregistra ți absolută relativ ă (%)
1991 337440 – –
1992 929019 591579 175,31
1993 1164705 235686 25,36
1994 1223925 59220 5,08
1995 998432 -225493 -18,42
1996 657564 -340868 -34,04
1997 881435 223871 34,04
1998 1025056 143621 116,29
1999 1130296 105240 10,26
2000 1007131 -123165 -10,89

Sursa: Anuarul Statistic al României, 1999, CNS

O apreciere sugestiv ă a acestei evolu ții este prezentat ă în figura 4.5:

03000006000009000001200000
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000Fig. 4.5
Evoluția numãrului șomerilor înregistra ți în
perioada 1991-2000

Se constat ă că nivelul maxim al șomajului a fost atins în anul 1994
(peste 1,2 milioane șomeri înregistra ți), și după o scădere semnificativ ă în
anul 1996, cre șterea efectivului de șomeri a redevenit accentuat ă.
Șomerii înregistra ți la OFM Ș sunt împ ărțiți în funcție de modul în
care aceștia beneficiaz ă sau nu de un suport fina nciar din partea statului,
adică de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesional ă și alocație de
sprijin. În anul 1996, din totalul de 957564 șomeri, 30,7% beneficiau de
ajutor de șomaj și de integrare profesional ă, 39,51 % beneficiau de aloca ție
de sprijin, iar 29,78% erau șomeri neindemniza ți. În anul 1997, din cei
881435 șomeri înregistra ți, 46,31% beneficiau de ajutor de șomaj și ajutor
de integrare profesional ă, 24,74% beneficiau de aloca ție de sprijin, iar 25,54
% nu erau șomeri indemniza ți. Prin urmare, din șomerii înregistra ți atât în
1996 și în 1997, aproape dou ă treimi erau beneficiarii unor ajutoare
financiare din partea statului. Mai mult, în anul 1997, ponderea celor
neindemniza ți a scăzut sensibil.
Așa cum se afirma în paragraful 4.1, al ături de num ărul șomerilor
înregistra ți, în statistica țării noastre se urm ărește și efectivul șomerilor care
îndeplinesc criteriile Biroului Interna țional al Muncii, numit, pe scurt
“șomeri BIM”. Acest indicator are o mare relevan ță, și este considerat ca
reflectând mai bine, mai realist, situa ția neocup ării pe piața forței de munc ă.

De altfel, este folosit pe scar ă largă în statistica interna țională, fiind utilizat
și pentru compara ții internaționale.
Evolu ția șomerilor BIM este deosebit de interesant ă. Din păcate,
Ancheta asupra For ței de Munc ă în Gospod ării, (AMIGO) prin care se
urmărește identificarea acestui indicator, se realizeaz ă în țara noastr ă numai
începând cu anul 1994. Totu și, se poate face o paralel ă între evolu ția
șomerilor înregistra ți și evoluția șomerilor BIM. În tabe lul 4.2 este prezentat
numărul șomerilor BIM, precum și modificarea acestuia în expresie absolut ă
și relativă, folosind indicatorii dinamicii cu baz ă în lanț.

Tabelul 4.2
Evoluția șomerilor BIM în perioada 1994- 2000

Modificarea fa ță de anul
anterior Anul Numărul șomerilor
BIM absolută relativ ă (%)
1994 971023 – –
1995 967924 -3099 -0,32
1996 790869 -177055 -18,29
1997 706477 -84392 -10,67
1998 732434 25957 3,67
1999 822007 89573 12,22
2000 777768 -44239 -5,38

Sursa: Ancheta asupra for ței de munc ă, 1996, 1997,1998,1999,2000

În figura 4.6 este prezentat ă evoluția șomerilor BIM în perioada
1994-1998.

Aceeași evoluție descresc ătoare a num ărului șomerilor înregistra ți în
anii 1995 și 1996 este confirmat ă și de analiza num ărului șomerilor BIM,
deși se constat ă diferențe semnificative în valorile absolute ale acestor
indicatori. Nivelul înregistrat în anul 1994, reprezint ă, de asemenea,
valoarea maxim ă observat ă, ea fiind îns ă cu peste 200000 de șomeri sub
nivelul șomerilor înregistra ți în acela și an. Situa ția devine, aparent,
paradoxal ă în anul 1997, când cei doi indicatori au evolu ții contrare:
numărul șomerilor înregistra ți crește cu 34 %, pe când șomerii BIM scad cu
10,67%. Explica ția constă în modalit ățile diferite de definire a celor doi
indicatori: în anul 1997 numai 49,2 % dintre șomerii BIM erau înscri și la
OFMȘ, adică cca. 348000 de șomeri. În schimb, mai mult de un sfert

(28,6%) din șomerii înregistra ți la OFMȘ erau considera ți, potrivit criteriilor
BIM, persoane ocupate. Cu alte cuvinte, o parte din cei care erau înscri și la
Oficiile For ței de Munc ă și Șomaj au depus, în perioada analizat ă o muncă
pentru care au primit anumite beneficii, au ob ținut anumite venituri, deci ei
nu mai sunt șomeri. Un alt indicator de mare importan ță în analiza
șomajului este rata șomajului , descris în capitolul anterior. Ea se determin ă
atât pentru șomerii înregistra ți, cât și pentru șomerii BIM. Pentru a se putea
face o analiz ă comparat ă a celor dou ă rate, ele sunt prezentate în acela și
tabel (tabelul 4.3):

Tabelul 4.3
Evoluția ratei șomajului în perioada 1991-2000

Anul Rata șomajului pentru
șomerii înregistra ți (%) Rata șomajului
pentru șomerii
BIM (%)
1991 3,0 –
1992 8,2 –
1993 10,4 –
1994 10,9 8,2
1995 9,5 8,0
1996 6,6 6,2
1997 8,9 6,4
1998 10,4 6,8
1999 11.8 7,2
2000 10,5 6,8

Sursa : Anuarul Statistic al României 2000, Ancheta asupra For ței de Munc ă în Gospod ării
1995, 1996,1997,1998

Analizând datele din tabelul 4.3, se constat ă că evoluția ratelor
șomajului este similar ă cu cea a num ărului de șomeri. Nivelele maxime s-
au înregistrat în anul 1994, dup ă care au sc ăzut. În anul 1997, rata șomerilor
înregistra ți a crescut de la 6,6% la 8,8%, în timp ce rata șomerilor BIM a
scăzut de la 6,7 % la 6,0%, evolu ție ce urmeaz ă dinamica num ărului de
șomeri în cele dou ă accepțiuni.

Figura 4.6
Evoluția ratei șomerilor înregistra ți
și a șomerilor IM în perioada 1991-2000
051015
1991 1992 1993 1994
1995 1996 1997
1998 1999
2000

În figura de mai sus sunt reprezentate grafic evolu țiile ratelor
șomajului determinate ca raport între șomerii înregistra ți la OFM Ș și
populația activă, respectiv ca raport între șomerii BIM și populația activă
potrivit criteriilor interna ționale. Datorit ă bazei de raportare diferite și a
modului de definire a șomerilor în cele dou ă accepțiuni se constat ă că
evoluțiile celor doi indicatori nu sunt asem ănătoare.
După ce în anul 1996 se înregistreaz ă valori apropiate, rata șomerilor
înregistra ți crește foarte mult, în timp ce rata șomerilor BIM scade. Una
dintre explica ții este aceea c ă un număr mare de persoane s-au înscris la
oficiile for țelor de munc ă și șomajului în timp ce în realitate au ob ținut
diverse venituri din activit ăți economice.