Pielea este cel mai mare organ al corpului uman , care reprezintă un înveliș neîntrerupt membranos [628704]

Pielea este cel mai mare organ al corpului uman , care reprezintă un înveliș neîntrerupt membranos
conjunctivo -vascular care acoperă corpul în întregime și care se continuă la nivelul orifiiciilor cum
ar fi gura, nasul și atele cu semimucoasele(cheratinizată pe alocuri) și mucoasele care se formează
în interiorul acestor cavități. Aceasta reprezintă o s uprafață receptorie extrem de vastă, care asigură
protecție corpului de leziunile mecanice și de microorganisme, realizează funcțiile de respirație,
prezintă o sensibilitate diversă, indeplinește un rol important în termoregulație, de asemenea,
particită l a secretarea produselor finale ale metabolismului și conține rezerve de energie pentru
corp, totodată leagă întreg organismul de mediul înconjurător.
Grosimea pielii variază în funcție de zona în care se afltă , aceasta este de 4 mm la palme
și între 0,2 -0,5 mm la pleoape, prepuț și gland. Bineînțeles grosimea pielii variază în funcție de
sex și vârsta, fiind mai subțire la femei, copii și bătrâni decât la bărbați. Pielea este foarte elastică
având o rezistență mare, o porțiune de 2-3 mm lățime poate supor ta o greutate de până la 2 kg.
Pielea este elastic ă, în special, dator ită fibrelor elastice, dar și a sistemului fibrilar dermic.
Datorită lor pielea e depresibilă . De asemenea, contribuie și paniculul adipos, lobuli grăsoși,
înveliți în țesut ul conjunctivo -elastic, ai acestuia funcționează ca niște mingi minuscule de cauciuc
ce se de formează la apăsare, d ar care la încetarea acțiuni revin la forma inițială . Elasticitatea scade
odată cu vârsta și dispare în cazul în care sunt prezente stării precum edematoase sau scleroză
cutanată.
Culoarea pielii diferă în funcție de cantitatea de pigment melanic , care conferă nuanțe de
piele alba, atunci când lipsește pigmentul și neagră când acesta este în exces . Totodată diferă și în
funcție de gradul de vasculariza re, acesta determină nuanța roz -roșie, vascularizația mai mare a
feții produce și anumite particularități morbide regionale , fapt ce duce la numeroase boli
congestive ale feții . Și nu în ultimul rând, este foarte importantă și regiune în care traiește persoana
și vârstă acesteia.
Suprafața pielii are aproximativ 1,5 -2 metri pătrați , este catifelată, onctuoasă și umedă.
Suprafața nu e uniform, ea fiind brăzdată de depresiuni, unele mai intense denumite pliuri sau cute,
iar altele mai greu vizibile denumite depresiuni infundibuliforme.

Pliurile pot fi mai groase, de exemplu: pliul submamar, interfesier, inghinogenital sau mai
discrete , un exemplu ar fii fața de flexie a articulațiilor , cu șanțuri fine și scurte, acestea sunt cele
mai numeroase, fiind prezente pe toată suprafața corpului și vizibile cu ochiul liber. Șanțuri le care
se formeaz ă prin intersectare conferă suprafețe le romboidale, reprezentând cadrilajul normal al
pielii. Pe suprafața pal mii se pot observa cu ușuriință mai m ulte șanțuri curbe, juxtapuse, care
delimitează mici proeminențe denumite creste papilare. [bobliografie -carte 1]
Depresiunile infundibulare, cunoscute în popor sub denumirea de pori, corespund
orificiilor glandelor sudoripare , greu de observant cu ochiul liber , și foliculilor pilo -sebacei , care
pot fi vizibili mult mai ușor.