Globuri pentru brad. Părinții lucrează împreună cu copiii în cadrul unei activități practice, [628700]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ –
NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI STIIȚE ALE
EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREAMASTER MANAGEMENT
CURRICULAR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ABSOLVENT: [anonimizat] ,
Conf. Dr. Sorina Bolovan

2018

2
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI STIIȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA
MASTER MANAGEMENT CURRICULAR

ROLUL PARTENERIATULUI
GRĂDINIȚĂ FAMILIE ÎN EDUCAREA
PREȘCOLARULUI

ABSOLVENT: [anonimizat] ,
Conf. Dr. Sorina Bolovan

2018

3
CUPRINS
Introducere …… …………………………………………………………………………………5
Capitolul 1 Familia și rolul ei în educația copilului preșcolar
1.1 Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară…………………………………..8
1.1.1 Dezvoltarea fizică și psihică a copilului………………………… ………………….. …………… .8
1.1.2 Profilul psihologic al vârstei preșcolare………………………………. …… ……………………10
1.2 Funcția educativă a fami liei ………………………………………………………………..13
1.3 Caracteristicile educatiei la nivelul f amilie ………………………………………………….17
1.4 Climatul familial ……………………………………………………………………………19
1.5 Rolurile parentale ……………………………………………………………………………22
1.6 Interrelațiile familial …………………………………………………………………………27
1.6 Colaborarea gradiniță famil ie………………………………………………………………..30
Capitolul 2 Mijloace d e optimizare a relației de parteneriat între grădiniță –
familie
2.1 Fundamentarea teoretică …………………………………………….. …………………………34
2.2 Tipul cercetării ………………………………………………………….. …………………………36
2.3 Scopul și obiectivele cercetării ……………………………………. …………………………36
2.4 Ipoteza cercetării ………………. ………………………………………. …………………………37
2.5 Variabilele cercetării…………………………………………………………… …………………38
2.6 Eșantionul cercetării ………………………….. ……………………… …………………………38

4
2.6.1 Eșantionul de subiecți …………………………………….. …………………………38
2.6.2 Eșantionul de conținut…………………………………….. ……………………….. 39
2.7 Locul , durata și etapele cercetării ……………………………….. ……………………….. 40
2.8 Metodologia cercetării ……………………………………………….. ………………………. . 40
2.9 Desfășurarea cercetării ………………………………………………. ……………………….. 46
2.10 Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor ……………….. …………………………59
2.11 Constatări și concluzii p arțiale ………………………………….. ……………………….. 67
CONCLUZII ……………………………………………………………………………………… …… 68
BIBLIOGRAFIE ………………………………….. ………………………. ……………………….. 70
ANEXE ……………………………………………………………………….. ……………………….. 72

5
Introducere
Familia este cea care în prima etapă a vieții copilului este responsabilă de educarea acestuia ,
părinții fiind primii educatori ai copilului. Grădinița reprezintă instituția unde copii sunt înscriși
și unde copiii găsesc condițiile necesare pentru dezvoltare în concordanță cu nevoile individuale
ale fiecăruia.
Grădinița oferă suport pentru valorificarea potențialului psihic și fizic al fiecărui copil, pentru
dezvoltarea capacității de a intra în relație cu alți copii și adulți, de a interacționa cu mediul, de a
-și descoperi propria identitate și d e a-și forma o imagine de sine pozitivă. Grădinița oferă
copiilor un mediu primitor de învățare fiind un important mediu de socializare, îi ajută pe copii
să interacționeze unii cu alții și cu adulții.
Am ales această temă deoarece în meseria mea de profe sor pentru învățământul preșcolar lucrez
cu copilașii și am observat faptul că grădinița are rezultate mai bune acolo unde are loc
implicarea și interesul părinților în educarea copiilor. Prin realizarea unei colaborări între
grădinișă și familie în ceea ce privește educația preșcolarului se pot obține lucruri minunate și
surprinzătoare atunci când acestea lucrează împreună.
Filozoful american John Dewey consideră că cea mai importantă lecție pe care un copil trebuie
să o învețe este lecția vieții. Dacă la acestă lecție nu reușește , atunci nicio știință nu o va putea
înlocui. Părinții sunt primul model al copilul și reprezintă pentru acesta nu model de urmat
deoarece ei cunosc cel mai bine copilul.
Grădinița este un partener pentru familie în educarea copilului, iar parteneriatul grădiniță familie
are un rol important în dezvoltarea și educarea armonioasă a copilului pentru reușita sa în viață.
Activitățile de parteneriat cu părinții sunt un sprijin în propria activitate , iar prezența familiei în
cadru l grădiniței va fi liantul între copil șimediul necunoscut inițial . De la venirea în grădiniță a
copilului , cadrele didactice realizează activități de cunoaștere a copiilor și a familiilor acestora.
Sunt studiate dosarele copiilor, se aplică chestionar e la ănceput de an, se alege comitetul de
părinți repartizând atribuții fiecăruia. se stabilește un program de activități cu familia, întâlniri
individuale și colective , consultații , activități extracuriculare. Păstrarea legăturii cu familia prin
toate mijloacele posibile s -a dovedit eficientă și mulțumitoare pentru ambele părți.

6
Parteneriatul dintre grădiniță și familie implică o relație de colaborare, muncă în echipă pentru
stabilirea unei strategii comune de educarea a copilului. Cu cât cunoaștem mai bine copilul cu
atât parteneriatul va fi mai eficient.
Grădinița nu poate face minuni, iar educație primită în această instituție nu va avea rezultate
bune dacă nu se va sprijini și nu va colabora cu familiile copiilor.
Parteneriatul grădiniță familie implică o relație de colaborare , muncă în echipă pentru găsirea
unei strategii comune de educare a copilului. Parteneriarul va fi cu atât mai eficient cu cât cele
două părți se cunoasc mai bine.
Participarea părinților la activitățile desfășurate creează sentimentul de aparteneță la grupul , îi
fac părtăși la educarea copilului și devin mai conștienți de rolul pe care îl au în dezvoltarea
copilului lor. Implicarea părinților la activitățile demostrative i -a ajutat să -și evalueze și
aprecieze copilul țin ând seama de criteriile cadrului didactic și a colectivului din care face parte.
Cei mai mulți dintre copii sunt singuri la părinți și sunt foarte răsfățați, necooperanți,
încăpățânați, deoarece nu au avut în preajmă copii de vârsta lor cu care să se joace , socializeze și
să împartă lucruri. Alăturându -se copilului, părintele învață cum să -l educe în relație cu alți copii
care provin din medii diferite sunt de etnii sau naționalități diferite , le accesptă prezența, observă
comportamentuș , jocul și astfel învață mai multe despre dezvoltarea lor. Pîrintele cunoaște
prietenii copilului , iar apoi între părinții acestora se formează relații de prietenie, colaborare.
Părinții pot participa la amenajarea mediului educațional, amenajarea afișierului, confecționa rea
unor obiecte necesare jocului cum ar fi : mășți, felicitări, păpuși pentru teatru, la activități
gospodărești preparea unor salate de fructe și legume .Părinții pot fi aduși în sala de grupă cu
ajutorul copiilor.
Lucrarea este structurată pe două cap itole. Primul capitol se axează pe fundamentarea teoretică
unde am tratat : particularitățile dezvoltării copilului de vârstă preșcolară, funcțiile familiei,
climatul familiei, rolurile parentale, educația la nivelul familiei precum și colaborarea dintre
grădiniță și familie.

7
În cel de al doilea capitol am analizat rezultatele obținute în urma relației de colaborare
grădiniță -familie. Au fost stabilite scopul, obiectivele, ipoteza cercetări, eșantionul cerectării,
metodologia cercetării, analiza , prelucrar ea și interpretarea datelor ipotezei.

8
Capitolul 1 Familia și rolul ei în educația copilului preșcolar
1.1 Particularități ale dezvoltării copilului de vârstă preșcolară
1.1.1 Dezvoltarea fizică și psihică a copilului
,, Perioada preșcolară se caracterizează prin dezvoltarea mare a conduitei copilului, prin
stabilirea unor relații complexe în care intervin numeroase normative sociale morale, prin
dezvoltarea vieții interioare ( a conștiinței și a conștiinței de sine)și prin punerea bazelor
personalității ca u n efect al constituirii relațiilor moral -sociale în mediul de dezvoltare al
copilului. Punerea bazelor personalității , se exprimă prin constituirea unor dimensiuni
importante ale conduitei, dimensiuni ce apar în dezvoltarea intereselor , a capacităților ș i a
caracterului copilului preșcolar , în lărgirea ansamblului unor trăsături psihoindividuale și
stabilizarea lor relativă.” (Șchiopu, 1963, p.207)
Dezvoltarea fizică reprezintă un element de bază al dezvoltării multilaterale a personalității
copilului. L a vârsta preșcolară există o dezvoltare și modificare a inteligenței , creativității și
psihomotricității mai alertă care reproduc achizițiile psihomotorii de bază din timpul istoric și
preistoric al constituirii omului ca specie. Utilizarea mersului, a mi șcărilor corpului și în special a
mișcărilor mâinii, mișcări simple și tot mai fine are loc între 3 și 7 ani,adică perioada preșcolară.
Între 3 și 6 -7 ani are loc o creștere saturală de la 92 cm la aproximativ 116 cm și o creștere
ponderală de la 14 kg la 19 kg. Acest proces de creștere presupune o creștere a oaselor, a
mușchilor o adaptare generală a sistemului muscular la noile dimensiuni ale corpului. Odată cu
creșterea în înălțime se modifică și proporțiile dintre cap,trunchi și membre. La vârsta de tr ei ani
capul este puțin mai mic decât a patra parte din lungimea totală a corpului, acesta fiind în general
mai încărcat de țesut adipos. După această vârstă au loc creșteri mai accentuate ale trunchiului,
membrelor superioare și inferioare, o creștere mai lentă a capului și osificarea liajelor dintre
oasele acestuia. Greutatea creierului crește de la aproximativ 1112g la 3 ani la 1355 g la 5 ani și
este relativ diferită la fete și băieți. Este important și faptul că are loc o dezvoltare intensă a
activită ții nervoase superioare, aceasta constituind suportul funcțional al activității conduitei. Se
dezvoltă zonele motorii și cele verbale ale creierului. Scoarța frontală, parietală și celulele din
straturile profunde ale câmpului 44 și 45 se dezvoltă mult , a mbele câmpuri fiind legate
funcțional de coordonarea mișcărilor articulare verbale.

9
Pe lângă dezvoltarea sistemului nervos coordonator central (creierul) are loc dezvoltarea
funcțională a sistemului endocrin,fapt ce este implicat în creșterea și maturizare a generală a unui
anumit nivel al dezvoltării , nivel specific acestei perioade. Influențele stimulatorii multiple din
ambianță cât și condițiile sanogene , cele alimentare și de antrenare în activități, achiziționarea de
conduite educate sunt baza creșter ii și maturizării.
Mușchii sunt dezvoltați insuficent , în special cei care pun în mișcare cutia toracică și coloana
vertebrală. Se dezvoltă mai întâi mușchii membrelor ,cei lungi mai repede decât cei scurți. De
aceea este nevoie de mai multe exerciții , î n special pentru activitățile ce necesită precizie: scris,
tăiat, desenat.
Inima se recomandă să nu fie supusă la eforturi mari chiar dacă are o activitate intensă pentru că
presiunea sangvină este redusă.
Respirația este superficială. Copilul se îmbolnăve ște ușor pentru că deoarece plămânii nu se
ventilează suficient. După trei ani copilul urcă și coboară de pe scaune lăsându -și greutatea în
picioare, pe care le întinde pe podea , aceasta presupune o creștere a coordonării mișcărilor și
utilizarea unor str ategii motorii mai eficiente și mai sigure.
În urma creșterii staturale copilul are în față un alt câmp vizual și auditiv, altă cerință de
investigare și adaptare la condițiile mediului, altă calitate a relaționărilor cu cei din jur , o altă
independență de a dispune de ofertele atractive ale mediului
Reflexul de orientare devine mai fin și mai încărcat experimental. Orizontul de cunoaștere
crește, cunoaște modul de folosire a robinetelor, reguli de economisire a apei , drumul de la
grădiniță spre casă ș i alte amănunte.
După cinci ani copilul este atras de balustrade, cățărări pe garduri începe să simtă gustul
performanței.
Progrese mari au loc și în ceea ce privește direcția mișcărilor mâinii. La trei ani copilul poate lipi
imagini decupate cu lacune, poate așeza imagini . La vârsta de 4 -5 ani poate modela figuri din
plastilină, face jucării din hârtie, poate desena sau colora imagini simple.
Până la vârsta școlară se disting trei perioade ale copilăriei :

10
1. Perioada infantilă ( de la naștere până la vârs ta de 12 -14 luni)
2. Perioada antepreșcolară ( de la un an până la trei ani)
3. Perioada preșcolară (de la trei ani până la 6 -7 ani)
M. Debesse spunea : ,, Creșterea copilului, de la naștere la maturitate, se realizează în etape
succesive și coerente, care seamă nă cu capitolele distincte ale unei și aceleași povestiri. Ea nu
reprezintă un simplu progres neîntrerupt, ea se accelerează sau se încetinește , cunoaște perioade
agitate și perioade mai calme. Aparent, schimbările sunt neîntrerupte și continue; în reali tate ,
însă, ființa care crește traversează un număr anumit de faze diferite , fiecare având o structură
psihică particulară, ce se reflectă într -un anumit comportament caracteristic.”
1.1.2 Profilul psihologic al vârstei preșcolare
Grădinița depășește or izontul restrâns al familiei, punând copilul în fața unor cerințe noi, mult
mai deosebite decât cele din familie. Se produc schimbări atât din punct de vedere al dezvoltării
somatice cât și din punct de vedere al dezvoltării psihice.
În perioada preșcolară psihicul este centrul de achiziții , de experiențe ceea ce explică în mare
măsură importanța acordată acestei perioade, pe care psihologii consideră că marchează întreagă
viață psihică ulterioară.
Jocul este activitatea prioritară și constitue izvorul une i experiențe complementare celei de
adaptare, experiențe ce au rol formativ mare și multilateral. Activitățile de joc dezvoltă câmpul
psihologic și angajează inteligența în diferite situații. Preșcolaritatea este perioada descoperirii
realității fizice, a realității externe care nu depinde de el, dar de care trebuie să țină comt dacă
vrea să -și atingă scopurile.
,,Perioada preșcolară este perioada în care copilul se joacă cu deosebită pasiune, de la jocul de
construcții la jocul de mișcare ori la jocul c u reguli, cu subiect sau la jocul de creație etc. Jocul
are un rol deosebit în dezvoltarea generală a copilului . În joc se dezvoltă relațiile sale cu ceilalți
copii, dar în același timp jocul copilului exprimă și traduce unele particularități psihice sp ecifice
copilului preșcolar. Jocul constitue activitatea fundamentală generatoare de situații complexe , în
care personalitatea copilului preșcolar se dezvoltă fiind stimulată într -un mod deosebit. Jocul
influențează dezvoltarea intereselor și capacitățil or copilului , dezvoltă cunoștințele și emoțiile

11
sale, fiind o mare școală a vieții. În joc se dezvoltă caracterul copilului, se creează și se dezvoltă
motivația și perspectiva apropiată a actului voluntar, se formează primele sentimente ale
copilului, int eresele sale etc. Rolul educativ al jocului este foarte mare.”(Șchiopu, 1963, p.208).
În perioada vârstei preșcolare mici copilul devine mai autoritar, își dezvoltă mișcările . Această
vârstă este una de explorare fără griji și reticențe. La 4 ani are loc procesul de formare a
însușirilor psihice cele mai importante ar fi cele legate de creșterea capacităților simbolice, a
funcțiilor mentale imaginative și a celor de comunicare.
Lărgirea cadrului relațional cu obiecte , constitue une din dintre premisele d ezvoltării psihice a
copilului în toate planurile. Se cunoaște o dezvoltare a limbajului și a gândirii. Copilul
frecventând grădinița își formează deprinderi de igienă , îmbrăcare toate acestea conducând la
creșterea gradului de autonomie a copilului.
Dezv oltarea psihică a preșcolarului presupune parcurgerea atrei subetape care au corespondență
de implicații educative particularizate ( mică, mijlocie, mare).
În perioada preșcolară mică se trece de la manipularea obiectelor, jucăriilor la implicarea
acesto ra în accesorii de viață cât mai complexe. În cadrul jocurilor de mișcare apar și se
înlocuiesc conduite semnificative. De exemplul în jocul ,,De -a v-ați ascunselea” preșcolarul mic
se ascunde adesea , încât el să nu -l vadă pe cel ce -l caută, punând astfe l în evidență o capacitate
redusă de a se pune în locul celui care îl caută.
Se observă , la această vârstă, dificultățile de adaptare la mediul grădiniței deoarece copilul este
dependent de mamă și nu înțelege foarte bine ceea ce i se spune, nu se știe ex prima clar, se joacă
mai mult singur. Este curios, memorează ușor deși nu -și propune acest lucru, trăiește intens
emoțiile, manifestă interes pentru adulți, îi place să se plimbe cu aceștia.
Preșcolarul mijlociu se adaptează mai ușor la grădiniță. Este mai preocupat de joc, de
activități,de realitatea externă, i se dezvoltă percepția care devine un proces orientat de sarcini și
modalități proprii de realizat. Jocul devine aproape obsedant , se dezvoltă limbajul. Curioazitatea
preșcolarului mijlociu este exp rimată prin întrebări de tipul ,,Cum?”; ,,Pentru ce?”; ,,De ce?”.
Acesta trăiește succesul și eșecul, manifestă agresivități și timidități, remușcări și admirații.

12
Se observă o creștere a intereselor și a aspirațiilor ca expresii ale proiectării personali tății, o
dilatare a personalității, o scădere a egocentrismului. Jocul colectiv este mai dorit în special la
jocurile de mișcare.
Preșcolarul mare se adaptează rapid la mediul grădiniției cât și la alte situații noi. Jocul este
forma dominantă de activitat e, alături de care își fac loc activitățile de învățare sistematică.
Curiozitatea copilului este vie și permanentă, acesta vrea să afle și să știe cât mai multe lucruri.
Sensibilitate se adâncește și se restructurează , sensibilitatea vizuală și auditivă trece pe prin plan
pentru că le captează prioritar informațiile. Culorile fundamentale (roșu, galben, verde, albastru)
se diferențiază și se denumesc la vârsta preșcolarității mici, iar cele intermediare (portocaliu,
indigo, violet) se cunosc abia la vârst a de cinci ani.
Intelectul este o formațiune psihică complexă ce cuprinde procese și activități psihice variate:
gândire, limbaj, memorie, imaginație, atenție.
Intelectul copilului înregistrează în perioada preșcolarității o serie de restructurări. Copilul
reușește să -și prezinte realitatea cu ajutorul cuvântului. Preconcepțiile vor câștiga treptat în
generaliate, în precizie, conducând astfel la construirea claselor logice. Gândirea are caracter
intuitiv, rămâne legată de imaaginație și de dimensiunile ind ividuale, de aceea uneori este
incomunicabilă. Evoluția limbajului este legată de cea a gândirii. Limbajul se îmbogățește sub
aspect cantitativ. De la 5 -10 cuvinte pronunțate la un an,vocabularul activ al copilului crește la
aproximativ 300 -400 de cuvinte la 2 ani, la 800 -1000 de cuvinte la 3 ani,la 1600 -2000 de cuvinte
la 4 ani, la aproximativ 3000 de cuvinte la 5 ani, pentru ca la 6 ani să ajungă să cunoască peste
3500 de cuvinte. Se dezvoltă totodată coerența limbajului, structura și caracterul său înche gat. Se
face trecerea de la limbajul situativ specific preșcolarității la limbajul contextual.
La vârsta preșcolară conținutul cunoștințelor trebuie să fie astfel ales încât operând cu acestea în
activitățile sistematice, memoria, gândirea, imaginația copi lului să pună în evidență unele calități
(flexibilitate, fiabilitate în memorie, creato=ivitate, rapiditate în gândire) care se constitue ca
rezultat al acestei operații. Memoria copilului are caracter spontan , se dezvoltă memeoria
mecanică, involuntară și voluntară. În jurul vârstei de 4 -5 ani apar primele manifestări ale
memoriei și reproducerii voluntare. Preșcolarul memeorează ușor, dar uită repede, iar amintirile
lui sunt fragmentate, izolate.

13
Gândirea preșcolarului este intuitivă, egocentrică, volu ntară și preconceptuală. Mentalitatea
egocentrică a sa vine din incapacitatea de a distiinge bine realitatea obiectivă de cea personală,
gândirea preșcolarului fiind complet intuitivă. O caracteristică a gândirii o constitue apariția
noțiunilor empirice, p reșcolaritatea fiind perioada de organizare și dezvoltare a gândirii.
Viața afectivă a preșcolarului se dezvoltă. Satisfacerea nevoi de independență este asociată cu
apariția unor stări afective, plăcute, pozitive, de bucurie, tonifiante, de satisfacție, în schimb
contrazicerea , blocarea ei este asociată cu manifestarea unor stări emoționale de insatisfacție,
nemulțumire.
Afectivitatea preșcolarului se dezvoltă și prin pătrunderea lui în mediul instituționalizat al
grădiniței , unde intră în contact cu pe rsoane străine. Reacțiile copilului față de nou mediu cu
care intră în contact sunt variate, unii adaptându -se mai ușor, alții mai greu sau chiar deloc.
Motivația este unul din factorii importanți ai susținerii minții, astfel pentru a forma, educa voința
preșcolarului trebuie oferite motivații puternice, mai ales pe cele cu valoare socială.
H Wallon spunea că ,, în perioada preșcolară se produce nuanțarea complexă a conduitei,
formarea treptată de reticențe și de reacții deliberate, secondate de dezvoltare a vieții interioare,
de marea diversificare a particularităților psihoindividuale.(Șchipu, 2009, p. 168).
Grădinița, ca primă instituție de educație organizată, prin intermediul cadrelor didactice trebuie
să cunoască modul de funcționare al intelectului co piilor, să sesizeze înclinațiile lor, să le
descopere sensibilitățile pentru a putea face predicții pentu fiecare copil și pentru a -i deschide
drumurile formative în direcția inclinațiilor lor.
1.2Funcția educativă a familiei
,,Familia a fost , este și va fi prima colectivitate umană caracteristică omului și absolut necesară
naturii umane , deoarece îi asigură acea atmosferă de intimitate în care se poate reculege după ce
s-a dispersat în multiplele solicitări.”(E. Bătrînu, 1980, p.11)
Conform lui A.Gidd ens familia reprezintă un grup de persoane legate în mod indirect prin relații
de rudenie, ai cărei adulți își asumă responsabilitatea pentru creșterea copiilor.

14
Famila din perspectiva sociologică reprezintă un grup de persoane unite prin căsătorie, ruden ie
sau filiație, ce se caracterizează prin comunitate de viață , de aspirații, interese și sentimente,
aparând ca o realitatea socială distinctă, care manifestă multiple relații , fundamentale fiind cele
de căsătorie și rudenie.
Din punct de vedere jurid ic familia reprezintă ,,un grup de persoane între care s -a instituit un set
de drepturi și obligații, reglementate prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de
încheiere a căsătoriei, stabilirea paternității, drepturile și obligațiile soților, rel ațiile dintre părinți
și copii,modul de transmitere al moștenirii etc. Din perspectivă juridică, familia este un grup
reglementat prin legi și alte acte normative.” (Mihăiescu I., 2003, p.157)
Familia este primul factor în educația copiilor punându -și ampr enta pe întreaga personalitate a
copiilor. Funcția educativă a familie constă în pregătirea copilului pentru viață deoarece oferă
cadrul cel mai potrivit pentru formarea pricipalelor deprinderi, transmiterea cunoștințelor asupra
realității și formarea prin cipiilor de viață.
Ambianța umană în care se naște și crește copilul exercită o influență hotărâtoare asupra
dezvoltării și formării personalității sale. Acestă influență se exercită și trebuie luată în
considerare din prima copilărie.
Familia, școala prec um și alte microgrupuri sociale sunt medii de viață care o influență mai mare
sau mai mică asupra copilului. Comportamentul lui poate fi înțeles doar ținând seamna de
totalitatea ansamblului acestor influențe.
Funcția educativă a familie constă în pregătir ea copilului pentru viață pentru că aceasta oferă
cadrul cel mai potrivit de formare a principalelor deprinderi, de transmitere a principalelor
cunoștințe asupra realității și de formare a unor principii de viață.
Familia oferă modelele rolurilor sociale p e care le are de îndeplinit în funcție de sex, vârstă și
pregătire. În familie sunt transmise primele valori sociale, copilul învățând în familie lucruri pe
care școala le consideră cunoscute la începerea procesului de educație. Școala trebuie să
cunoască valoarea educativă a mediului familial al copilului pentru a ști pe ce se bazează.
Familia chiar și după școlarizare continuă ,,procesul de formare sub toate aspectele lui; iată de ce
cele două surse de influență , cei doi factori principali de modelare a personalității -familia și

15
școala – trebuie să conlucreze, nu să meargă în direcții diferite sau opuse.” ( E. Bătrânu, 1980,
pg.19)
O formă concretă prin care familia îți exercită influența educativă este relația dintre mediul
familial și dezvoltarea limbaj ului. Dezvoltarea gândirii copilului este influențată de calitatea
modelului lingvistic oferit de către părinți.
Randamentul la învățătură depinde de posibilitatea pe care o are copilul de a învăța lucruri noi
din ambianța familială și din diferitele împre jurări de viață din afara mediului în care copilul
este pus de către părinți în mod conștient. Modul în care aceștia sprijină copilul la învățare
influențează dezvoltarea capacităților psihice și morale ale copilului.
Familia ca element al societății real izează un sistem de funcții , cele mai relevante sunt : funcția
naturală (biologică), funcția economică, funcția de socializare, funcția educativă.
Responsabilitățile importante ale părinților sunt creșterea și educarea copiilor. Mediul educogen
familial a re influențe în formarea personalității copilului, comportamentului acestuia. Sunt
importanți ,,cei 7 ani de acasă”. O dată cu intrarea copiilor la grădiniță sau școală, funcția
educativă a familiei continuă să fie importantă și să se realizeze în colabora re cu instituțiile de
învățământ.
Funcția educativă a familiei durează toată viața pentru că și în momentul în care ajung adulti și
au o familie întemeiată , părinții îi consideră tot copiii lor ofeindu -le sprijinul lor necondiționat.
Îndeplinirea cu succe s a funcțiilor familiei implică respectarea cerințelor socio -emoționale:
 Preocuparea permanentă a părinților de a avansa profesional pentru a putea fi un model și
pentru a putea sprijinii copiii în dezvoltare.
 Crearea unui climat emoțional -afectiv echilibrat
 Cunoașterea de către părinți a obligațiilor socio -educative față de instituția de învățământ
la care este înscris copilul
 Antrenarea copiilor la viața și munca variată a familiei , evitând situațiile de a li se oferi
totul de -a gata în satisfac erea trebuințelor lor

16
 Sprijinirea copiilor la învățare, prin supraveghere și îndrumare în efectuarea temelor,
lucrărilor școlare
 Acordarea mijloacelor materiale și financiare în limita necesităților
 Manifestarea unei autorități părintești raționale, umane ; nici dragoste exagerată, nici
exigență exagerată; părinți nici prea toleranți și indulgenți dar nici tirani
 Dragostea părintească egală pentru toți copiii , indiferent de vârstă sau diferențieri
individuale
Mijloacele negative de educație cum sunt : bătaia, insultele, luarea dreptului la hrană lasă
amintiri neplăcute în mintea copiilor. Indiferența și cicălirea copiilor trebuie evitate. Educația
părintească bazată pe convingere este mai eficientă , fiabilă și plină de satisfacții pe termen lung
atât p entru părinți cât și pentru copii.
Părinții fiind primii dascăli au o mare responsabilitate socio -umană , educația lor lăsând
amprente uneori pentru toată viața fiindcă copiii îi imită în tot și toate. Admirația pentru părinți a
copiilor este mare astfel c ă aceștia sunt oglinda părinților. Pentru a reuși în educația copiilor,
părinții sunt consiliați , pregătiți pentru a cunoaște fundamentele concepțiilor și strategiiler
educative. Colaborarea cu grădinița , educatoarea ,prin Comitetul de părinți, cu speci aliștii din
unitățile specializate sau din organizațiile nonguvernamentale din domeniul educației, luând în
considerare ceea ce este util pentru educația copiilor.
Datoria părinților este de creștere a copiilor, iar datoria copiilor este de a -i iubii și a -i respecta.
Sunt patru stiluri parentale care depind de personalitatea părintelui, mediu, cultura, educația,
tradițiile. Structura familiei , profesiile părinților etc. Aceste patru stiluri sunt : stilul autoritar,
exigent, permisiv și neimplicat.
Stilul autoritar presupune un control ridicat și un nivel scăzut al căldurii părintești. Acești părinți
încearcă să dețină controlul permanent asupra copiilor, stabilesc reguli stricte de comporrtament
și nu -și arată prea des afecțiunea față de cei mici. Părinții se concentrează pe comportamentele
negative ale copiilor, aceștia fiind certați dacă nu îndeplinesc regulile impuse. Copiii care au
astfel de părinți nu învață să gândească pentru ei înșiși , capătă neîncrederi în capacitatea de a se
descurcă singuri. Cop iii devenind rebeli.

17
Stilul exigent se caracterizează prin faptul că părinții manifestă sensibilitate și -și exprimă
afecțiunea față de copii, dar le impun standarde înalte de comportament argumentând motivele.
Este mediul cel mai sănătos pentru creșterea u nui copil și ajută la crearea unei relații productive
între copii și părinți.
Stilul permisiv părintele nu pune mare accent pe supunere, dar pune accent pe independență. Este
caracteristic părinților care impun reguli puține în educație și care nu urmăresc cu consecvență
păstrarea acestora. Acest stil poate fi neproductiv de multe ori neproductiv deoarece copilul este
lipsit de repere în conturarea comportamentului.
Stilul neglijent (neimplicat) este unul dăunător. Este un stil de parenting apatic , copii i nu sunt
încurajați să fie liberi și independenți , dar nu au nici reguli sau limite care să -i disciplineze.
Copiilor nu li se impun reguli, nu li se acordă atenție, nu sunt încurajați sau sprijiniți.
Modul în care se creează relația părinte -copil , modu l în care copilul interacșionează cu părinții,
depinde de stilul parental practicat de către aceștia. Fiecare stil are avantajele și dezavantajele
sale. Puțini sunt părinții care adoptă doar stilul autoritar sau permisiv în relația cu copiii.
Părintele bun este cel care învață pe parcurs și care reușește să obțină un echilibru în stilul său
parental.
Efortul familiei în educarea copilului pentru adaptarea optimă la mediul social, menținerea
sănătății mentale și emoționale, dezvoltarea și menținerea stării d e bine este esențial.
1.3 Caracteristicile educației la nivelul familiei
Asupra copilului se exercită, de la naștere, un sistem de influențe familia și extrafamiliale,
formative. Educația familiei se împletește cu cea socială,se poate spune că societatea intervine în
educația copilului chiar înainte de apariția lui prin măsurile de ocrotire a mamei. Până la
pătrunderea copilului în școală, care de la o anumită vârstă preia sarcina educașie organizate a
tinerei generații, factori familiali și etrafamiliali influențează creșterea și educația copilului în
mod spontan.
În prima parte a vieții, familia este mediul principal și direct de formare a copilului prin
influențele pe toate planurile: fizic, intelectual, moral, pe măsura posibilităților și condițiilor

18
specifice. Mijloacele educative, formele și conținutul sunt în funcție de scopul general, integral al
educației în societate și statul respectiv.
,,În perioada antepreșcolară, asupra copilului se exercită diferite categorii de influențe formative
pe care conduce familia. Pedagogia familială, ca ramură a pedagogiei, are sarcina să studieze
modul în care aceste influențe sunt particularizate la nivelul familiei , modul în care se conjugă,
se intersectează, se completează saus e anihilează reciproc, total sau parțial.” (E. Bătrânu,1980,
pg.46)
Căile procesului formativ desfășurat în familie sunt cele care stau la baza procesului educațional
în general, dar sunt particularizate la specificul educașiei în familie , care este concentrat în
câteva trăsături de baz ă:
a) Educația în familie începe prin realizarea scopului de ansamblu al educației; ea constitue
temelia peste care se vor suprapune celelalte influențe educative.
b) Educația în familie are caracter spontan , neorganizat și este de cele mai multe ori
nefinaliza tă și inconștientă.
c) Influența formativă a familiei este permanentă și se execită în cadrul acțiunilor de viață
curente, fiind astfel strâns legată de ea.
d) Influența este puternică pentru că se bazează pe afectivitatea umană ce leagă copilul de
părinte.
e) Exer citându -se asupra individului în formare, la o vârstă când el prezintă, fizic și psihic,
cea mai mare plasticitate, lasă urme puternice în personalitatea individului
f) Atâta timp cât familia constitue unul din elementele de bază ale societății , educația în
familie este și va rămâne un fenomen social permanent.
Căile și mijloacele de realizare a educației la nivelul familiei sunt alese în funcție de scopul
general al educației și de particularitățile specifice educației la nivelul familiei. Căile educației î n
familie sunt : calea participării directe, calea muncii, calea exemplului, calea autorității bazată pe
cunoașterea copilului.
Calea participării directe părinții îi pregătesc pe copii progresiv făcându -i părtași la ea,
obisnuinudu -i să se descurce într -o lume complexă. Copiii devin adulți având exemplul altor
adulți și luând contact direct cu viața prin acțiuni de viață.

19
Calea muncii presupune utilizarea unor activități prin care copilul este format pentru a fi de folos
colectivității, mai întâi în cadrul familiei, apoi în cel al societății. Copilul învață în famile să
iubească munca, să găsească satisfacție în ea, să aprecieze și respecte valorile materiale și
morale. Prin observarea atitudinii pe care membrii familiei o au față de muncă și prin
particip area lui în mod progresiv la îndatoriri în cadrul familiei copilul se pregătește pentru
muncă.
Calea exemplului : comportamentul social al copiilor este determinat de relațiile sociale care
domnesc între membrii familiei. Pentru valorile morale pe care educația în familie le transmite
copiilor sunt răspunzători membrii familiei. Exemplul părinților pe care copiii îl imită este foarte
important.
Calea autorității bazată pe cunoașterea copilului: formarea unor obișnuințe sociale, deprinderi de
comportament presupune intervenția părinților care favorizează, declanșează și obligă copilu să
efectueze anumite acțiuni sau le frânează. ,,Nici o influență educativă nu este posibilă fără
autroritate, după cum nici o educație nu poate să facă abstracție de realitate a pe care o prezintă
cel educat. Dacă nu se pornește de la acestă realitate,dacă nu o respectă, dându -i toată libertatea
de manifestare, educația se transformă în dresaj.”(E. Bătrănu , 1980, pg. 48)
Mijloacele care stau azi la îndemâna familiei pentru educ ație sunt tot mai variate datorită
sprijinului oferit sw instituțiile culturale, mass -media, de dezvoltarea tehnologiilor.
1.4 Climatul familial
Atmosfera din famile este pentru copil apa, soarele, căldura și solul pentru o plantă. Armonia
căminului, drag ostea și înțelegerea dintre părinți, atenția și prezența lor, atitudinea dreaptă și
nepărtinitoare față de copii, sentimentul de unitate al familiei , senzația de siguranță și ocrotire
trăită în sânul familiei contează pentru copil mai mult decât toate juc ăriile, dulciuri, vacanțele și
hainele frumoase din lume.
Reușita influențelor educative ale familiei depinde de ambianța în care se produce. Climatul în
care copilul se dezvoltă, formează îi marchează personalitatea. Starea de dizarmonie din casă,
tensiun ile , lipsa afecțiunii reciproce a părinților , certurile și actele de violență constitue un

20
mediu traumatizant pentru copil. Acesta va ajunge să privească oamenii, societatea cu teamă ,
acestea fiind primele forme de neadaptare manifestate de copiii cresc uți într -un astfel de climat.
Baza unui cămin sănătos se pune înainte de venirea pe lume a copiilor, din clipa în care are loc
căsătoria prin criteriile care stau la baza ei: afecțiune și stimă reciprocă, distribuția echitabilă a
sarcinilor în cadrul mena jului, simțul răspunderii reciproce și față de copil, respectul față de
personalitatea și demnitatea celuilalt.
Elemente care echilibrează raportul dintre soți sunt: experiența, cultura, apropierea de vârstă, dar
înțelegerea este secretul reușitei în educ ația copiilor, pentru că de atmosfera din familie depinde
sentimentul de siguranță necesar unei vieți normale a copilului și adultului.
Climatul familial poate fi amorțit sau agitat, calm sau efervescent, tolerant sau intolerant, sensibil
sau insensibil la dorințele membrilor ei. Aceste forme se datorează relațiilor dintre soți.
Căminul este pentru copil un micromediu unde trăiește experiența acumulată de omenire până în
momentul respectiv. Este format de membrii familiei și locuința în care sunt împreună în cea mai
mare parte a existenței lor.
Cauzele exterioare , neprevăzute și de neînlăturat sunt cele care afectează echilibrul căminului,
dar în aceste momente cunoașterea și înțelegerea rolurilor fiecărui membru fac trecerea
impasului mai ușoară și poate salva familia.
Un mediu familial trebuie să -i ofere copilului un climat favorabil dezvoltării fizice, intelectuale
și afective.
Dezvoltarea fizică este asigurată prin satisfacerea nevoilor organice, cea intelectuală este
realizată prin instrucție și educ ație , iar dezvoltarea echilibrată a afectivității este asigurată prin
relații normale cu mediul înconjurător, cu mediul familial. ,,Copilul trebuie să simtă în jurul său
grija și prezența adultului, trebuie să se simtă în deplină siguranță, iar siguranța înseamnă pentru
copil dragoste și stabilitate.” (E. Bătrânu, 1980, pg.51)
Pentru a fi iubit copilul trebuie să fie acceptat de către membrii familiei. Sunt suficiente cazuri ăn
care copilul vine pe lume fără a fi dorit de părinți sau când tatăl își doreș te băiat și are fetiță, în
aceste cazuri părinții sunt reci, agresivi ceea ce duce la rănirea copilului.

21
Familia este primul mediu afectiv al copilului, de relațiile din interiorul familiei depinde
dezvoltarea afectivă a lui.
,,Echilibrul copilăriei își a re sursa în bucuria pe care copilul o trăiește în prezența celor dragi, în
sânul unei familii echilibrate , calme, normale.” ( E. Bătrânu , 1980, pg 52)
Omul vine pe lume cu cele mai puține instincte care să -i permită să se hrănească, să intre în
contact c u ceilalți. Pentru a -și satisface nevoile în această perioadă a vieții depinde de părinți, de
relațiile sociale pe care le are. Privat de acestea , copilul nu -și formează depinderi , nu învață să
vorbească, nu se dezvoltă mintal .
Relațiile copilului cu fi ecare membru al familiei sunt importante, în special relația copilului cu
mama sa , fiind decisivă în dezvoltarea normală a copilului, acestă relației nu poate fi înlocuită
cu nicio altă relație. Mama este cea care -l hrănește, odată cu laptele copilul pri mește și dragoste
maternă la fel de importantă ca și hrana, necesară creșterii lui normale.
Iubirea tatălui este mai egocentrică, acesta văzând în copil viitorul matur care -i va perpetua
ființa, tocmai de aceea este mai pretențios și nerăbdător să vadă r ealizate în copil propriile
idealuri și aspirații. Însă oscilațiile prea mari se resfrâng asupra copilului, care în cazul unui tată
prea rigid se va atașa mai mult de mamă, dar va suferi pentru lipsa posibilității de a -și iubi tatăl și
invers. Copilul are nevoia de a simți că este rodul dragostei și al mândriei ambilor părinți, care
își simt viața mai bogată prin prezența copilului, bebeficiile fiind reciproce.
Lipsa dragostei materne are urmări tardive, cum ar fi imposibilitatea de a stabili relații soci ale
normale, ceea ce face imposibilă integrarea în colectivități umane.
,,Căminul trebuie considerat ca o ființă care se naște , trăiește și moare, și a cărei sănătate se
păstrează cu grijă și sacrificii zilnice făcute de ambii părinți.” ( E. Bătrânu , 198 0, pg 56).
În cazul unui divorț este important ca părinții să salveze imaginea pe care copilul și -a creat -o
despre ei deoarece nimic nu este mai grav pentru aducația lui decât coborârea până la micimea de
a se defăima reciproc. Încredințat unui dintre ei , copilu continuă să aibă contact , fie și doar
periodic, cu celălalt și nu trebuie să se îndoiască de valoarea educativă a influențelor unuia
dintre ei.

22
Cauza principală care duce la dezorganizarea căminului o reprezintă lipsa de pregătire pentru
viața d e familie, imaturitatea unor tineri grăbiți să -și formeze o familie. O cauză gravă a
neînțelegerilor din familie o constitue lipsa de respecte și de considerație reciprocă a membrilor
familiei care ține de caracterul persoanelor, modul de viață, gradul d e cultură.
Principiile care stau la baza familiei sunt : dragostea, solidaritatea, respectul reciproc,
întrajutorarea membrilor familiei, regimul de viață cumpătat, armonia, voia bună, atmosfera de
destindere și sinceritate, reunirea familiei cu ocazia unu or evenimete, sărbători.
Familia este cea care pregătește tânărul pentru viața de familie, de exemplul primit depinzând
calitatea relațiilor familiale realizate în propriile lor cămine.
1.5 Rolurile parentale
Competența parentală este reprezentată de ansam blul abilităților fizice, intelectuale și emoționale
ale adulților cu privire la modul în care interacționează cu copiii lor minori. Nivelul competenței
parentale influențează dezvoltarea abilităților prosociale ale copilului pe parcursul stadiilor de
dezvoltare și maturizare prin care trece. Dezvoltarea armonioasă a copilului presupune
supraveghere, disciplină și ghidare.
În cadrul familiei copilul învață primele abilități de socializaredezvoltate ulterior în societate și
grupul de prieteni. Rolurile parentale se dezvoltă odată cu apariția copiilor în familie. La baza
exercitării rolurilor parentale stau comportamentele și abilitățile părinților de a satisface nevoile
de bază ale copiilor – siguranță, îngrijire, disciplină, control, dezvoltare afectiv ă, cognitivă și
comportamentală. Copiii dezvoltă legături de atașament față de cei care îi îngrijesc și care sunt
de regulă părinții.
Copilul alege tot ce e mai bun din exemplu părinților. Atât mama cât și tata sunt un model pentru
el. Cu ajutorul lor , c opilu descoperă lumea din apropierea lui și sub protecția părinților, învață
cum să trăiască și să se comporte corect.
Rolurile părinților trebuie să se completeze reciproc , acest lucru fiind posibil atunci când soții
comunică și se înțeleg , pentru a asi gura un proces educativ eficient în dezvoltarea armonioasă a
copilului. Conflictele dintre părinții creează copilului sentimentul de respingere, că nu este iubit.

23
De aceea tulburările care apar în comportamentul copiilor atunci când conflictul dintre părin ți se
accentuează nu sunt surpinzătoare. Manifestările negative ale comportamentului sunt fie prin
reacții de evadare ( se ascunde de o lume pe care nu o poate accepta) sau prin reacții agresive (
devine răutăcios cu cei din jur, violent verbal sau fizic ).
,,Meseria de părinte” este printre cele mai dificile meserii din lume deoarece aceasta se învață cel
mai greu. Chiar înainte de momentul concepției părintele trebuie să conștientizeze
responsabilitatea lui față de copil.
Rolul educativ al mamei
Mama este prima persoană pe care o va iubi copilul este prima dragoste absolută și totală. Ea este
primul intermediar al copilului cu lumea, este un exemplu permanent de cum trebuie să trăiască,
să se comporte, primul dascăl de la care învață.
Competența educat ivă a mamei este determinată, în primul rând , de capacitatea de a iubi, de
dorința de a se perfecționa , de a se ridica la înălțimea acestui rol și mai puțin de situația
materială, culturală sau de timp.
Dragostea maternă este un schimb pe plan afectiv în tre mamă și copil. Sunt tot atâtea moduri de
a iubi câte mame există. Insuficiența sau absența dragostei materne face copilu nefericit, dar și
dragostea maternă exagerată poate fi nocivă.
Cel mai dezinteresat dintre sentimentele umane este dragostea normal ă a mamei pentru că ea nu
se gândește niciodată la recompensă. Zilnic sunt cazuri de dăruire completă, sacrificiu imens
încât vorbele rămân neputincioase. Există și o dragoste abuzivă, posesivă, exclusivistă în care
mama îndreaptă asupra copilului afecti vitate mult mai mare decât puterile lui, iar urmările sunt
regăsite în primul rând în plan psihologic, victimele păstrând un aer infantil, nu se vor desprinde
de ,,fusta mamei”
Imperfecțiunile unei mame pot fi compensate , iar prejudiciile care amenință co pilul pot fi
înlăturate de prezența tatălui. Prezența ambilor părinți ferește copilul de influențele nocive ale
unuia dintre ei.

24
Stâlpul familiei a fost și rămâne femeia. Existența popoarelor, a societății depinde de prezența
fizică și spirituală a femeii în cadrul familiei pentru că ea asigură fondul biologic și moral al
națiunilor , transmite și păstrează valorile spirituale ale omenirii.
,,Contactul și participarea directă a femeii la viața socială îi amplifică personalitatea, îi dă simțul
realității și actualității , fără de care nu poate face educație.” ( E. Bătrânu, 1980, pg 64)
Viața de familie organizată, cu sarcini precise pentru toți membrii îi formează copilului simțul
responsabilității și al disciplinei sociale. Ajutorul oferit între membrii fam iliei sigură unitatea și
echilibrul moral al familiei.
Prezența mamei, chiar și temporară, este necesară și mai târziu. Prima întrebare pe care copilul o
pune când ajunge acasă este : ,,Mama e acasă?”; ,,Când vine mama?” aceasta pentru că ,, ea este
prima persoană căreia simte nevoia să -i împărtășească succesele sau eșecurile sale școlare,
bucuriile și necazurile sale.” ( E. Bătrânu, 1980, pg. 65)
Sub influența mamei copilul își formează primele deprinderi, convingeri care stau la baza
caracterului și compo rtamentului uman. Mama este persoana care îi cântă cântece de leagăn, îi
spune basme și povești prin care insuflă copilului dragostea pentru oameni, muncă, țară, valori
pentru a reuși în viață.
Educația oferită de mamă nu depinde atât de mult de durata ti mpului petrecut de aceasta cu copii,
cît de ceea ce ea poate să transmită în intervalul de timp. Sunt mame care petrec cu copilul 24 de
ore din 24 și nu reușesc să facă la fel de multe lucruri în educarea copilului , precum mamele
care muncesc mai mult și care revin acasă cu zâmbetul pe buze și cu răbdare reușesc să -l educe
pe copil mult mai bine. Bucuria pe care atât mama cât și copilul o simt atunci când sunt
împreună este cheia influențelor formative în familie.
Rolul educativ al tatălui
Se crede că ma ma este cea care trebuie să se ocupe de creșterea și educația copiilor , de bunul
mers al gosodăriei întregi. Pentru toate eșecurile ea este acazută și trasă la răspundere fără a mai
conta oboseala și descurajarea prin care a trebuit să treacă pentru a -și îndeplini răspunderile.

25
Singurul ajutor pe care îl are pentru a face față greutășilor pe care le întâmpină este soțul ei, tatăl
copiilor.
Nu de puține ori soțul are impresia că el este singurul care a muncit peste zi și că are dreptul la
liniște și odihnă, iar de restul treburilor trebuie să se ocupe soția.
Rolul tatălui este redus în prima copilărie , față de rolul mamei care în primii ani este maxim ,
dar care descrește în vreme ce rolul tatălui crește . în jurul vârstei de șapte ani rolurile au o
importa nță egală, ele descrescând paralel până ce copilul atinge o autonomie care să -i permită
înlocuirea relațiilor copilărești cu părinții prin relații de la adult la adult.
Tatăl înseamnă dragoste și siguranță pentru mamă și prin aceasta indirect , pentru cop il deoarece
soția va fi o mamă bună, acceptată, securizantă, valorizantă în măsura în care are un soț bun, un
partener în aventura pe care o trăiește. Un tată fără autoritate este are o influență mai proastă
asupra copilului decât absența totală a acestuia .
Absența tatălui are efecte asupra copilului, în timpul copilărie, cum sunt : suprimarea dorinței de
realizare, de a ,,devenii cineva”, împiedică elaborarea unui ideal personal. Copil fără tată nu
dobândește încrederea în sine necesară în fixarea obiectiv elor și pentru atingerea lor îi este mai
greu să conștientizeze valorile individuale necesare condiționării comportamentului.
Odată cu nașterea primului copil apar greutățile datorită schimbărilor impuse în viața lor de
existența copilului.
Un rol importan t în procesul de formare al tatălui ca tată , îl au raporturile pe care le -a avut și le
are cu proprii părinți.
Tatăl este cel care îl face pe copil să iasă din starea de nediferențiere cu mama formându -i astfel
primele trăsături de individualizare , care în prezența sa, îl orientează dincolo de universul format
de sfera maternă.
Fetele văd în tată prima dragoste după mamă , părintele trebuie să știe cât de profundă și
completă este acestă dragoste; răspunzându -i tatăl trebuie să urmărească ca fiica lui să nu rămână
fixată la imaginea paternă pentru că pune în pericol dezvoltarea afectivă și poate perturba
relațiile pe care le va avea cu mama mai târziu. Pentru băieți tatăl reprizintă rivalul fericit care

26
nu-i permite mamei să -i stea la dispoziție, de aceea tatăl trebuie șă accepte fără a condamna
agresivitatea care o trezește în ochii copilului.
Influențele educative ale altor membrii ai familiei
Pe lângă tată și mamă , familia este completată de bunici, unchi, mătuși care pot avea o influență
asupra educați ei copilului și a relațiilor sale cu părinții. Ei au o influență pozitivă oferind
părinților ajutor eficient și real. Cât timp nu caută să submineze funcțiile și rolul unuia sau altuia
dintre părinți , prezența bunicilor constitue un aport pozitiv pntru me mbrii grupului familial.
Bunicii au un rol pozitiv atât față de părinți cât și față de copii , ei îndeplinesc față de copii o
dublă funcție. Sunt reprezentanți ai trecutului și introduc noțiunile ,,altădată” și de continuitate a
vieții, de înlănțuire a generațiilor. Aceștia rep rezintă pentru copii un aspect deosebit al ființei
umane și nu strică copiilor să cunoască și imaginea mai senină și mai tihnită , pe lângă ceea a
adulților în plină înflorire și activitate, oferită de adultul care îmbătrânește și care privește
experienț a de pe o poziție retrasă și cu o oarecare detașare.
Pe lângă alte obiecte de afecțiune pentru copii bunicii contitue o afecțiune diferită de aceea
purtată părinților. Mai puțin angajați în procesul educativ ei pot certa, consola, încuraja copiii
cînd pun țile dintre aceștia și părinți sunt rupte. Prezența lor arată faptul că părinții nu sunt
singurii adulți care reprezintă ceva și că acești adulți au fost și ei la rândul lor copii care au
trebuit să asculte și care au făcut greșeli.
Complicitatea plăcută și afecțiunea care leagă un copil de bunicul sau bunica lui constitue pentru
fiecare din ei o valoare pe care am greși dacă am încerca să o reducem sau invidiem.
Părinții sunt răspunzători de venirea copilului pe lume de aceea tot lor li se incumbă răspun derea
educației, aceasta este o regulă pe care bunicii trebuie să o respecte , iar părinții să știe să o facă
respectată. Părinții trebuie să rămână părinți și să decidă bine ceea ce este cu adevărat important.
,,Raporturile care se stabilesc între frați și surori au urmări educative de aceea și acestea sunt
considerate căi de influențare formativă a familiei. ,,Rolurile pe care le au copii între ei constitue
un fel de repetiție a rolurilor pe care le vor juca mai târziu în viață. Micile nedreptăți și
ingratitudini , ușoarele jigniri, multiplele renunțări copilul le va învăța mai întâi în contactul cu

27
frații și surorile. Această învățare va fi, bineînțeles, temperată de prezența părinților și mai ales
de solidaritatea înnăscută care unește membrii familie i.” ( E. Bătrânu, 1980, pg.71)
Viața este o luptă și tehnica de luptă se învață. Rivalitatea frățească este normală și necesară.
Atunci când se bat, între ei se stabilește un raport social. Liniștea din casă în aceste momente este
mai puțină, dar copiii s unt mai dezghețați, mai voinici și sociabili. Avantajul acestei rivalități
manifestate în familie este că are în părinți un arbitru care pot stabili limite cu condiția să nu o
înăbușe definitiv în numele bunei educații. Este mai bine să încerce copiii să -și facă singuri
dreptate decât o intervenție permanentă în certuri interminabile și din motive minore , mai ales că
ei au tendința să apeleze singuri la autoritatea părintească.
Datoria părinților este de a asigura fiecărui copil posibilitatea de a se afi rma pe propriul său
drum, fără a impune tuturor același ritm și comportare, aceeași recreere, gusturi. Adevărata
cauză a rivalității este de cele mai multe ori preferința părinților pentru unul dintre copii.
Alături de rivalitate apare o puternică solida ritate între frați. Evenimentele din familie, bucuriile ,
necazurile, amintirile comune fac posibilă apariția solidarității pe care părinții o cultivă făcând
din ea o datorie a fiecăruia. Copilul învață în familie că nu este singur , învață să dăruiască, s ă
țină seama de vârsta și particularitățile altuia.
Un copil trebuie să simtă că este iubit și acceptat așa cum este el fără a ține seama dacă este sau
nu premiant sau olimpic , indiferent de tipul de familie în care crește. Asupra procesului de
formare și dezvoltare a copiilor își va pune puternic amprenta educația formativă a fiecărui
părinte.
1.6 Interrelațiile familiale
Famila este singurul mediu cu care copilul vine în contact și care -i oferă o varietate mare de
relații într -o colectivitate precis conturată. Cuprinde indivizi mici și mari, slabi și puternici,
vârstnici și tineri, femei și bărbați, atașați unii de altii prin afecțiune și legăturile vieții în comun.
În famile copilul trăiește o gamă variată de relații interindividuale , cele mai importante sunt
dintre soț și soție și dintre părinții și copii. copilul formându -și pe baza lor prima imagine despre
familie ș i îndatoririle sociale. Majoritatea părințiilor își educă copii așa cum au fost și ei educați

28
de aceea pentru unii dintre ei este greu să creeze o familie fericită dacă ei nu au crescut într -o
astfel de familie.
Viața în familie facilitează copilului cunoa șterea celor mai importante sociale: apărarea
propriilor drepturi, respectarea drepturilor altuia. Jocul continuu de interrelații din cadrul familiei
asigură individualizarea și socializarea , proces dialectic din care se naște personalitatea.
Se vorbește despre un conflict între generații, între tineri și vârstnici, dar aceste diferențe au fost
dintotdeauna. Neînțelegerile dintre generații trebuie văzute ca un semn de viață și nu ca un război
pe viață și pe moarte.
În familie copil își afirmă personalitat ea , înainte de a începe propria luptă cu viața, de aceea
părinții nu trebuie să se sperie de atitudinea nonconformistă a tineretului, fiind de preferat
conformismului care poate ascunde blazare sau lipsă de personalitate.
,,Înlăturarea conflictelor în rap orturile dintre părinți și copii începe prin acceptarea lor, prin
acceptarea divergențelor ce există în mod normal între părinți și copii. recunoașterea acestor
divergențe se impune în primul rând prin respectul pe care fiecare dintre noi îl datorăm altei
persoane.” ( E. Bătrânu, 1980, pg. 74)
Conflictele dintre copil și adult apar datorită deosebirilor naturale și normale dintre cei ce le
trăiesc. Unele familii seamănă cu grupări de persoane străine unele față de altele decât cu o
familie pentru că în int erioarul lor nu există suficientă toleranță pentru conflicte. Unii părinți nu
le permit copiilor nicio părere care să -i contrazică, indiferent de domeniul din care sunt
problemele care se discută. Obțin o supunere de suprafață , formală și pierd posibilita tea aflării
ceea ce gândește copilul și posibilitatea influențării acestuia.
Mare parte din conflictele părinți -copii apar ca necesitate a copilului de a se afirma ca persoane
independente, din dorința copilului de a fi tratat ca o persoană mare. Unii pări nți din îngâmfare,
aroganță nu țin cont de dorințele copiilor astfel ei strivesc primele semne de afirmare a
personalității copilului.
Un alt tip de părinți sunt cei excesiv de prevăzători, care luptă cu fantome, ființe imaginare și nu
cu proprii copii , ei luptă cu ceea ce nu doresc să ajungă copiilor lor .

29
Dacă părinții ar fi mai apropiați de copil, dacă l -ar cuboaște mai bine pe acesta atunci conflictele
care ar apărea nu ar depăși limitele normalului, familia n -ar mai fi în ochii unor tineri închisori ci
un teren unde s -ar desfășura cinstit competiția dintre generații.
Raporturile dintre părinți și copii trebuie să se bazeze pe camaraderie, să fie raporturi firești.
Părinții trebuie să vegheze , să -i ajute pe copiii în drumul spre maturitate. În majorit atea locurilor
de muncă tinerii și vârstnicii lucrează alături, unii împrumutând experiența , iar alții elanul
celorlalți.
Pentru formarea personalității tinerilor, familia manifestă interes și grijă reușind conștient sau
inconștient să -i pregătească pentr u integrarea socială. Copiii văd în familie un factor educativ ,
un exemplu pentru dezvoltarea lor.
Cauzele care determină stări conflictuale între părinți și copii sunt cauze care țin de defectele
caracteristice părinților , cauze care țin de relațiile pr oaste dintre membrii familiei, cauze care țin
de educația și cultura părinților. Cauzele care țin de caracteristicile părinților sunt : lipsa
afecțiunii față de copil, nervozitatea exagerată, agresivitatea brutală, lipsa echității în relațiile cu
copilul, nerespectarea opiniilor copilului, respingerea intervenției opiniei publice, lipsa de interes
pentru educația copilului. Cauzele care țin de relațiile proaste dintre membrii familiei sunt :
dintre cei doi soți, dintre părinți și bunici, dintre frați și sur ori.
Lipsa afecțiunii părinților exteriorizată sau nu tulbură raporturile lor cu copilul. Brutalitatea,
nervozitatea, ironia și nepăsarea caracterează raporturile. Sensibilitatea copilului față de
atitudinea părinților este mare, intuind cauza ostilității acestora. Ei devin fără dragostea părinților
incapabili de a primi și da dragoste, devin insensibili la relațiile umane bazate pe afectivitate.
Copilul nu reușește să stabilească relații sociale cu ceilalți oameni, nu se poate integra în
colectivul în care trăiește. Primul semn este pierderea zâmbetului .
Părinții săvârșesc erori pentru că nu cunosc care le sunt îndatoririle, relațiile care trebuie să le
stabilească între ei și între ei și copil. Dragostea maternă și paternă sunt necesare pentru
păstrarea echilibrului relațiilor familiale. Nu există autoritate adevărată fără dragoste și nici
dragoste fără autoritate.

30
,,Fiecare copil este o investiție pentru viitor, o investiție pe care o face familia lui și, deopotrivă,
societatea căreia îi aparține , motiv pentru care creșterea și dezvoltarea lui este o responsabilitate
colectivă.” (I. Petrea, 2007, pg.196)
1.7 Colaborarea grădiniță -familie
Preșcolaritatea este perioada formării inițiale, perioada apariției primelor relalații și atitudini ce
constitue un nivel superior de organizare a vieții psihie a copilului. În preșcolaritate întâlnim
detașarea, desprinderea copilului de câmpul perceptiv, o organizare mai mare și stabilizarea
comportamentelor, fapt posibil datorită modificărilor produse în structura act ivității psihice.
Grădinița, după familie este prima experiență de viață a copilului în societate. Aceasta îl așează
într-un cadru nou prin dimensiunile și conținut său. Copil cunoaște aici activități și obiecte care îi
stimulează gustul pentru acțiune și investigație, îl provoacă să se exprime și îi propune să se
angajeze în relații sociale de grup. Grădinița încearcă să răspundă specificului activității fiecărei
vârste și să identifice mijloace și activități necesare pentru dezvoltarea complexă a forțelor
infantile în vederea maturizării prin adaptare și metode la forme particulare ale vieții mentale ale
copilului.
Grădinița exercită influențe educative asupra copiilor, atât prin acțiuni directe cât și indirecte,
prin modul în care își organizează elemente le de mediu pedagogic care reprezintă ansamblul
factorilor naturali, sociali, materiali și spirituali angajați în activitatea de formare și dezvoltare a
personalității copilului preșcolar, în raport cu trebuințele specifice vârstei și potențialului
individ ual, în beneficiul său și al comunității.
Tendințele actuale ale educației cer realizarea unor parteneriate constructive și eficiente între
grădiniță, familie și alți factori educaționali, în vederea socializării și pregătirii copilului pentru
școală și vi ața socială. Parteneriatul educațional este o ntemporane, un concept și o atitudine.
Parteneriatul se bazează pe premisă că părțile interesate au un fundament comun de acțiune și un
spirit de reciprocitate care le permite să se unească. Pe educatorii și pă rinți îi unește dorința de a -i
susține pe copii în dezvoltarea lor. De aceea, instituția spiritului de reciprocitate , astfel încât
eforturile depuse să aibă semnificație pentru toți cei implicati este percepută de ei drept o

31
provocare. Cunoscându -se, part enerii se identifică cu nevoile și aspirațiile copilului, pentru a -l
sprijinii, înțelege și iubi, în a atinge un scop cu finalitate pozitivă.
Este dovedit că legăturile afective, comunicarea bună cu părinții, angajarea lor în diverse acțiuni
îmbunătățesc a titudinea acestora față de grădiniță sau față de orice alt tip de instituție de
educație timpurie , încurajându -i să se antreneze și mai mult în viața instituției, să interacționeze
și mai bine cu copii lor.
Prin parteneriat grădiniță familie se construie sc relații pozitive între grădiniță și familie , se
unifică sistemul de valori care poate avea efect benefic asupra copiilor atunci când aceștia văd
educatoarea sfătuindu -se cu părinții.
Obiectivul pricipal al parteneriatului constă în conturarea unității de acțiune a celor doi factori
educaționali, finalitate a cărei îndeplinire este condiționată de unitatea de concepții și exigențe,
de un mod convergent de acțiune, de o bună cunoaștere reciprocă deschisă. Acest obiectiv se
realizează doar printr -o relație grădiniță -familie în dublu sens. Pe de o parte este vorba de
preocuparea educatoarei de a cunoaște mediul familial al copilului și influențele educaționale
exercitate de părinți, de a ține seama de experiența de viață și învățare acumulate de copil în
familie , iar pe de altă parte , de demersurile de implicare a părinților în activitatea educașională
a grădiniței , atât ca parteneri în procesele de instruire și formare, cât și ca participanți în
programele de educație a părinților.
Ocaziile de a discuta î mpreună cu părinții pentru a găsi împreună soluții problemelor cu care se
confruntă copilul trebuie căutate chiar și atunci când ele nu se oferă cu ușurință. În general ele
sunt prilejuite de acele momente în care copilul este introdus ori extras din progr amul grădiniței.
Cele mai frecvente ocazii pe care le are educatoarea de a comunica cu părinții sunt : când aceștia
aduc copilul și îl iau de la grădiniță, cu prilejul diferitelor evenimente festive organizate în
grădiniță, sărbători diverse, festivitățile de început de an, sfârșit de an, vizitele la domiciliu.
Fiecare partener are rolul său în derularea unui proiect. În cadrul prarteneriatului grădiniță
familie , educatoarea aduce la cunoștință părinților scopul și conținutul programului educativ
desfășura t în grădiniță,contribuie la diseminarea bunelor experiențe educative în rândul
părinților, ascultă cu atenție și atribuie importanța cuvenită informațiilor primite de la părinții

32
copiilor , acordă consiliere individuală sau de grup pe teme de educașie în familie și în instituția
preșcolară. Părinții trebuie să continue în familie programul educațional propus în grădiniță, să
participe activ în cadrul parteneriatului familie -grădiniță, să dea dovadă de perseverență în
acțiunile educative , solicitând ajutor ul educatoarei ori de câte ori este cazul.
Formele concrete de colaborare dintre grădiniță și familie se deosebesc în funcție de scopul
urmărit și modul concret de realizare. Un exemplu sunt conferințele și lectoratele prezentate
părinților cu anumite pril ejuri și care abordează teme pe baza unor fapte și date concrete.
Organizarea unor expoziții cu lucrări executate de copii prin care părinții au posibilitatea de a -și
cunoaște copilul prin prisma rezultatelor muncii sale. Participarea părinților la anumit e activități
demonstrative îi ajută să cunoască metode și procedee folosite, sugerează anumite modalități
concrete de îndrumare a jocurilor, de folosire a jucăriilor etc. părinții observă prin participarea
modul de comportare al copilului în colectivitate, modul și gradul de implicare al preșcolarului în
activități.
Convorbirile sunt un alt mijloc de colaborare eficientă între grădiniță și familie. Convorbirile au
loc spontan de câte ori se ivește prilej sau organizat din inițiativa educatoarei sau părințilo r.
Avantajul constă în posibilitatea oferită de analșiza diferitelor situații concrete și ajungerea la un
consens asupra măsurilor care trebuie întreprinse în continuare. Educatoarea cunoaște mai bine
copilul prin intermediul părinților, îi cunoaște pe ace știa din perspectiva calității pe care o au.
Convorbirile se pot realiza sunb forma unor consultații individuale în care sunt analizate unele
manifestări concrete mai dificile și cauzele care le generează propunându -se inițierea unor ,ăsuri
concrete. Conv orbirile și consultații presupun mult tact din partea educatoarei.
Vizitele periodice la domiciliu oferă posibilitatea de a cunoaște familia și copilul în mediul
propriu. Vizitele la domiciliu sunt utile atât pentru educatoare care află lucruri despre cultura
familiei, modul de a interacționa, talentele și aptitudinile membrilor acesteia, discutarea pe larg
despre progresele și succesele individuale ale copilului cât și pentru părinți care au posibilitatea
de a împărtăși idei legate de anumite procupări , neînțelegeri sau obiective specifice referitoare la
copilul lor.

33
Participarea părinților la vizite , excursii, serbări, aniversări constitue momente de relaxare ,
distracție și cunoaștere reciprocă de implicare a acestora în actul educativ. Părinții pot fi
implicați în organizarea acestor evenimente, pot veni cu idei, sugestii și propuneri de teme și
activități.
Pentru a atrage surse extrabugetare se pot organiza și desfășura împreună cu copiii și părinții
programe artistice cu taxă simbolică pentru părin ții, iar banii obținuți pot fi folosiți pentru
achiziționarea de jucării sau alte materiale necesare grupei sau în scop caritabil.
În cadrul acestor forme de colaborare se observă relația dintre copii și părinți, hobby -uri,
preferințe sau talente ale famil iei preucm și modul în care părinții își cunosc copiii. Adevărații
beneficiaro ai parteneriatelor sunt copiii, ei simt dragostea și aprecierea părinților din interesul pe
care părinții îl acordă în realizarea activităților din grădiniță. Părinții devin ast fel participanți la
educație prin implicare afectivă și prin emoțiile trăite alături de copiii lor având posibilitatea de a
sta aproape, de a -i înțelege mai bine, a -i observa și vedea cum se comportă într -un colectiv.
Frecventarea grădiniței este importan tă pentru că asigură copilului crearea unei imagini pozitive
a școlii care are un rol important în adaptarea cu succes a copilului în școală. Grădinița sprijină
școala în pregătirea multilateral -dezvoltată a copilului pentru munca care urmează să se
desfăș oare în școală prin două forme special : jocul și învățarea.
Dezvoltarea psihică și fizică a copilului la această vârstă depinde în mare măsură și de cadrele
didactice, dar și de părinți și de aceea este nevoie de un parteneriat educațional în favoarea une i
educații de bună calitate.

34
Capitolul 2
Mijloace de optimizare a relației de parteneriat între grădiniță –familie
2.1 Fundamentarea teoretică
Grădinița este unul din factorii cu o influență foarte mare în educația copilului, dar ea este doar o
componentă a acesteia. Pentru a sprijini și îndruma adecvat preșcolarii , ea are nevoie de sprijinul
familiei în primul rând.
La intrarea în grădiniță părinții sunt cei care dețin informațiile despre copil: starea de sănătate,
obiceiurile alimentare, parti cularitățile de învățare probleme de dezvoltare. Familia este cea care
oferă copilului un mediu afectiv, social și cultural. Mediul familial din punct de vedere afectiv
este o școală a sentimentelor pentru că aici copilul trăiește o gamă variată de relații
interindividuale, copiindu -le prin joc în propria conduită. Având triplă funcție, reglatoare ,
socializatoare și individualizatoare, familia contribuie în mare măsură la definirea personalității
și conturarea individualității fiecărui copil.
Grădinița deț ine mijloace specifice pentru valorificarea potențialului fizic și psihic al fiecărui
copil. Îmbinarea în parteneriat a informațiilor deșinute de părinți cu cele ale grădiniței trebuie să
fie în beneficiul copilului. Ea poate oferi părinților o imagine obi ectivă a copilului, poate sprijini
și orienta familia în educarea copiilor. Educatoarea trebuie să lucreze cu familiilr în scopul
organizării activităților zilnice, asigurării educației și întâmpinării nevoilor sale, nu trebuie să
uite că familiile învață împreună cu copiii. Copilul este un membru nou , unic al familiei care
trebuie să învețe să -l cunoască cu tot ce ține de personalitatea , temperamentul și stilul său.
Vârsta preșcolarității ( primii cinci -șase ani) este cea mai importantă pentru achizițio narea unor
deprinderi, a unor cunoștințe și stabilirea unor atitudini care să funcționeze pe tot restul vieții.
Relațiile care se stabilesc între părințe și copil sunt hotărâtoare pentru calitatea relațiilor pe care
le va stabili în cele din urmă, de -a lungul vieții, în contexte diferite.
Relația grădiniță -familie nu se poate constitui fără asigurarea unei condiții de bază: cunoașterea
familiei de către educatoare, a caracteristicilor și potențialului ei educativ (date consemnate în

35
caietul de observații a l grupei). Educatoarea trebuie să cunoască mai aspecte ale vieții de familie,
aceasta ajutând -o la cunoașterea și înțelegerea copiilor. Un copil nu poate fi educat în mod corect
fără a fi observat atent, studiat și fără a -i înțelege personalitatea.
Calitat ea educației depinde de modul și gradul în care cei doi agenți educaționali ( familia și
grădinița) comunică, cooperează și colaborează. În acest moment se constată disfuncții la nivelul
relațiilor din familie. Familia contemporană are tot mai mult nevoie de sprijin și susținere în
îndeplinirea rolului său educativ. Prin parteneriatul grădiniță familie dorim să organizăm întâlniri
interactive între părinți și copii, cu scopul de a facilita comunicarea între părinți și copii, de a
valorifica experiențele ac umulate de aceștia în creșterea și educarea copiilor, de a căuta soluții la
problemele nerezolvate.
Parteneriatul grădiniță -familie este esențial pentru succesul preșcolarului. Literatura de
specialitate recomandă trei direcții: acceptarea familiei, respec tarea familiei și legătura cu
familia.
Parteneriatul este o modalitate eficientă de colaborare între grădiniță ți familei și are la bază
anumite obiective esențiale care trebuie atinse în educație : să ajute educatoarele în munca lor, să
aducă îmbunătățiri climatului școlar, să favorizeze legătura dintre familii și personalul grădiniței,
să ofere suport psihologic și anumite servicii părinților.
Scopul încheieriiparteneriatelor de colaborare este : ,,dorința de a ajuta copiii să obțină rezultate
bune în îns ușirea cunoștințelor și comportamentelor pozitive, pentru a reuși pe treptele superioare
ale învățării, pentru pregătirea lor de viitori adulți.” ( http://www.academia.edu/34236315/Lucrare_Gradul_I_ –
_MODALITATI_DE_COLABORARE_GRADINITA_1_.pdf , accesat în 15 martie 2018)
Ședințele, chestionarele aplicate părinților vin în sprijinul cunoașterii copiilor de către personalul
grădiniței, a îmbunătățirii re lației grădiniță -familie prin cunoașterea raporturilor stabilite atât în
familie cât și la grădiniță.
Studiul l -am realizat pe perioada unui an școlar , la grupa mică și a cuprins: culegerea datelor
esențiale pentru cunoașterea trăsăturilor copilului preșc olar la intrarea în grădiniță, modalități de
implicare a familiei în relația cu grădinița și măsura în care implicarea părinților vine în sprijinul
performanțelor copilului preșcolar.

36
În cadrul activităților comune părinți -copiii -educatoare, am observat ma niera implicării copilului
preșcolar și al părintelui, interesul, îndemânarea, ritmul de lucru, capacitatea de efort,
curiozitatea și satisfacția fiecăruia.
2.2 Tipul cercetării
Am ales cercetarea pedegogică de tip combinat : teoretico -fundamentală și pr actico -aplicativă
pornind de la încadrarea temei într -un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor
practice menite să îmbunătățească , optimizeze relația grădiniță – familia pentru educarea
preșcolarului mic. Din punct de vedere metodologic , cercetarea este experimentală pentru că
prin introducerea în activitatea copiilor a activităților cu părinții, se declanșează acțiuni
educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrarate pentru a demonstra valoarea
pe care o au.
În func ție de obiectivele propuse cercetarea urmărește să pună în evidență importanța
parteneriatului grădiniță -familie în educarea copiilor de vârstă preșcolară.
2.3 Scopul și obiectivele cercetării
2.3.1 Scopul cercetării
Cunoașterea copilului preșcolar, îmbună tățirea relației grădiniță –familie prin participarea și
colaborarea permanentă a părinților în cadrul activităților de la grupă. Valorificarea potențialului
formator al familiei în vederea optimizării relației părinte -copil , grădiniță -familie.
2.3.2 Obiectivele cercetării
 Identificarea modalităților și condițiilor de organizare și desfășurare ale unui parteneriat
educațional eficient;
 Conștientizarea necesității derulării proiectului de parteneriat;
 Informarea părintelui cu privire la oferta educațională a grădiniței pentru creșterea și
dezvoltarea copiilor;
 Sublinierea așteptărilor de la părinte : colaborare, cooperare, încredere, sprijin, respect,
confidențialitate;

37
 Identificarea relațiilor dintre părinți și copii în cadrul familiei;
 Realiz area unui schimb de opinii în ceea ce privește necesitatea unui mediu educativ
sănătos;
 Încurajarea și promovarea implicării părinților ca parteneri în educarea copiilor;
 Evidențierea influenței mediului familial și a relației grădiniță -familie asupra rezu ltatelor
și evoluției preșcolarilor
 Oferirea unor informații utile care să -i ajute pe părinți în demersul lor de educare a
copiilor
 Identificarea așteptărilor părinților de la grădiniță și ale grădiniței din partea părinților
 Analiza interesului părinților pentru activitățile desfășurate în parteneriat prin
investigarea frecvenței participării lor în cadrul acestora
 Confirmarea cu date convingătoare necesitatea implementării unui parteneriat grădiniță –
familie în scopul creșterii performanțelor școlare ale c opiilor
2.4 Ipoteza cercetării
Ipoteza este anticiparea unui răspuns posibil la întrebarea pe care și -o pune cercetătorul; ea
reprezintă o afirmație ipotetică, o idee provizorie sau o supoziție referitoare la două sau mai
multe variabile , o posibilă expli cație a unei probleme.
Grădinița are un rol important în latura informativă astfel la vârsta de 5 ani copilul nu trebuie
privit superficial deoarece el este foarte receptiv la tot ce -l înconjoară, la orice informație.
Una din etapele parcurse într -o cercet are pedagogică este elaborarea ipotezei științifice și de
lucru specifice temei stabilite. Ipoteza este o predicție, o supoziție, o presupunere în legătură cu
problema luată în rezolvare.
În studiul de față ipoteza de la care s -a pornit este ,, Dacă activitățile educative propuse în oferta
educațională ar fi promovate și desfășurate în mod atractiv și profesionist asigurând progresul
în dezvoltarea copiilor atunci s -ar asigura atât participarea cât și implicarea continuă a
părinților în proiectele der ulate în grădiniță.”

38
2.5 Variabilele cercetării
Variabila independentă
Realizarea unor activități cu părinții în cadrul activităților din grădiniță
Variabilele dependente
Îmbunătățirea relațiilor grădiniță -familie, copil -părinte
Gradul de implicare al părinților în activitățile din grădiniță
2.6 Eșantionul cercetării
Eșantionul este o parte dintr -un întreg pe care se pot realiza sondaje statistice, experimente,
cercetări care imită în mare măsură caracteristicile întregului.
În cadrul cercetărilor psih o-pedagogice , se operează cu două tipuri de eșantioane:
a. Eșantionul de subiecți care se referă la participanții din lotul experimental
b. Eșantionul de conținut care vizează totalitatea conținuturilo / informațiilor abordate
(discipline, conținuturi, teme etc) care sunt valorificate , testate în cadrul
investigațiilor întreprinse.
2.6.1 Eșantionul de subiecți
Cercetarea s -a realizat luând în calcul un număr de 25 de preșcolari și 48 de părinți ( ambii
părinți).
Analiza eșantionului de subiecți prezenți în cadrul cercetării a fost realizată în primele trei luni
ale anului școlar 2017 -2018 ( septembrie, octombrie, noiembrie) cu ajutorul observațiilor
curente, a discuțiilor permanente, a aanlizei documentelor școlare realizate la grupă.
Subiecții cu vârste înt re 2 ani și 8 luni și 3 ani și 10 luni sunt preșcolarii grupei mici pe care am
condus -o în anul școlar 2017 -2018. Informațiile au fost preluate din chestionare, documentele
școlare și din discuțiile cu familia.

39
Eșantionul de copii preșcolari este format di n 25 de copiii ,fete și băieți din 30 de copiii.Un
singur copil nu a frecventat deloc grădinița și patru au venit foarte rar din diverse motive.
Eșantionul este format din 10 fete și 20 băieți.
La intrarea în grădiniță după o perioadă de observare în care copiii au fost umăriți sistematic și
au răspuns unor teste inițiale, câțiva copii au fost diagnosticați cu hiperactivitate, deficit de
atenție, deficiențe de comunicare (pronunție dificilă a unor cuvinte, bâlbâială), adaptare dificilă
la grădiniță.
Copiii cei mai mulți provin din familii nucleare normale, dar în grupă este o fetiță adoptată și 5
copii proveniți din familii monoparentale, dintre care 3 nu -și cunosc deloc tatăl. Fiecare familie
partcipantă la studiu are în componență unul sau doi copii.
Eșantionul de părinți este format din 48 de părinți, dintre care cei mai mulți lucrează. Familiile
provin din mediul rural, cele mai multe locuind în apropierea grădiniței. Părinții preșcolarilor au
vârste cuprinse între 22 de ani și peste 36 ani.
Pentru stab ilirea mediei de vârstă a părinților , a nivelului de pregătire, ocupației am folosit
chestionarul aplicat la grupă la începutul anului școlar.
2.6.2 Eșantionul de conținut
Colaborarea dintre grădiniță și familie este foarte importantă și eforturile trebui e unite în vederea
educării copiilor. Dintre acțiunile desfășurate în parteneriat cu familia sunt : consilierea părinților
(consultații individuale cu părinții în care aceștia sunt informați progresul, stagnarea sau regresul
copilului, despre comportamentu l copilului), ședințele cu părinții (în cadrul cărora li se aduce la
cunoștință diferite informații privin organizarea și desfășurarea unor activități viitoare cuprinse
în diferite proiecte educaționale, sprijinirea cu materiale didactice corespunzătoare t emei studiate
în fiecare săptămână), activități cu părinții.
Parteneriatul educațional familie -grădiniță ,,Împreună pentrucopiii noștri”. În cadrul
parteneriatului am desfășurat activitățile: ,,Să ne cunoaștem mai bine!” -lectorat cu părinții
(informații pr ivind regulile grădiniței și grupei, informații privind activitățile desfășurate,
completare chestionare despre copii), De vorbă la un ceai – ședință cu părinți , discuții cu privire

40
la adaptarea copilului la grădiniță, serbarea de Crăciun, participarea la Târgul de Crăciun,
serbarea de sfârșit de an.
Am realizat și un proiect de consiliere a părintilor pe săptămâni. În fiecare săptămână primeau
materiale despre tema și s -a discutat în cadrul ședințelor aspecte din consiliere, precum și
individual cu fieca re părinte au avut loc discuții referitoare la propriul copil.
2.7 Locul, durata și etapele cercetării
Cercetarea s -a realizat în grupă pe perioada unui an școlar:
a) etapa constatativă – 11 septembrie 2017 -3 noiembrie 2017 perioadă în care am aplicat
chestionarul , testele de evaluare inițială, am desfășurat ședințe cu părinții, discuții individuale cu
părinții, în urma cărora am stabilit obiectivele necesare atingerii scopului urmărit.
b) etapa experimentală – 13 noiembrie 2017 – 18 mai 2018 mai perio adă în care am desfășurat
activități cuprinse în parteneriat.
c) etapa post test – 21 mai 2018 – 8 iunie 2018 perioadă în care am aplicat un chestionar pentru a
afla feedback -ul colaborării cu familia, am stabilit concluziile finale și măsura în care obie ctivele
au fost atinse.
2.8 Metodologia cercetării
Cercetările educaționale se definesc prin faptul că declanșează acțiuni educaționale originale,
rezultatele acestora fiind înregistrate și prelucrate pentru a dovedi eficiența lor educativă.
Cercetarea pe dagogică este o strategie desfășurată în vederea aflării unor relații noi între
componentele acțiunii educaționale și elaborarea pe această bază a unor soluții optime pentru
problemele pe care le ridică procesul educațional , în conformitate cu exigențele sociale și logica
internă a desfășurării lui.
Metoda cuprinde un ansamblu de stategii prin care se poate ajunge la deținerea unor rezultate noi
care să asigure perfecționarea și optimizarea acțiunii educaționale.

41
Cuvântul ,,metodă” este de origine greacă ș i derivă de la cuvintele ,,meta” care înseamnă ,,prin”
și ,,ados” care înseamnă ,,drum -cale”.
D.M. Volkav susținea : ,,A învăța pe copil…nu înseamnă să -i dăm adevărul nostru, ci să -i
dezvoltăm propria -i vorbire, aducând -o până la vorbirea noastră, cu alte cuvinte , nu să -i
impunem lumea noastră ,creată de gândirea noastră , ci să -l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui
lumea sensibilă, nemijlocit evidentă”.
În cadrul cercetărilor pedagogice pentru colectarea datelor în privința problemei investigate se
recurge cel mai adesea la următoarele metode: observarea pedagogică, experimentul pedagogic,
convorbirea, studiul de caz, analiza produselor.
În lucrarea de față voi prezenta modul în care implicând părinții în diferite activități am obținut
o mai bună co laborarea cu ei, o mai bună colaborare părinte -copil, părinții au învățat lucruri și
tehnici noi de a educa copiii și prin participarea la activități au putut să observe comportamentul
propriului copil față de ceilalți .
Alegerea metodelor de cercetare a f ost făcută în funcție de : caracteristica procesului studiat, de
abordarea metodelor și tehnicilor, de existența instrumentelor de investigație potrivite. Astfel am
optat pentru următoarele: metoda anchetei pe bază de chestionar, metoda observației sistem atice
,metoda conversației, metode statice de interpretare a rezultatelor, lectoratele cu părinții,
2.8.1 Metoda anchetei pe bază de chestionar
Chestionarul este o listă de întrebări referitoare la un aspect, așezate într -o anumită ordine, prin
care se urm ărește obținerea de informații de la un număr mai mare de subiecți. Se acordă atenție
deosebită întocmirii chestionarului. Întrebările formulate trebuie să fie în clar formulate și în
concordanță cu tema, ipoteza și obiectivele cercetării avute în vedere u rmând să rezulte din
prelucrarea datelor.
Orice chestionar are trei obiective importante: trebuie să transforme informațiile de care va fi
nevoie într -un set de întrebări la care să răspundă subiecții; trebuie să motiveze și să încurajeze
respondentul să s e implice în comunicare și să coopereze (în conceperea unui chestionar,

42
cercetătorul încearcă să minimizeze riscul oboselii, a plictiselii care generează răsounsuri
incomplete sau deloc); trebuie să minimizeze riscul apariției erorilor.
În conceperea chest ionarului trebuie să se țină seama de structura eșantionului. Cu cât acesta va
fi mai eterogen, cu atât va fi mai dificl pentru cercetător să conceapă un chestionar care să fie
compatibil tuturor componenților acestuia. De asemenea , trebuie să se țină con t și de tehnica
prin care se administrează chestionarul subiecților, mai precis de maniera în care subiecților li s
eprezintă obiectul cercetării și de asigurarea anonimatului respondenților.
Pentru elaborarea cercetării am folosit chestionarul ca metodă, aplicat părinților. Pentru a
cunoaște mai bine profilul copilului și mediul din care provine acesta , s -a aplicat la începutul
anului școlar un chestionar. Datele frunizate de acest chestionar au fost preluate și prelucrate.
La sfârșitul anului școlar a m ai fost aplicat un chestionar pentru a afla părerea părinților despre
grădiniță, activitățile, evoluția copilului, influența mediului familial asupra parteneriatului
familie –grădiniță în urma parcurgerii unui an școlar.
Întrebările au fost formulate folosi nd cuvinte simple , ușor de înțeles evitându -se întrebările care
sugerează sau implică anumite răspunsuri. Pentru a ușura răspunsurile părinților și a evita
anumite interpretări greșite formularea întrebărilor s -a realizat în mod direct. Chestionarul are o
alcătuire dinamică și o anumită ordine de dispunere a întrebărilor. Aceastîă ordine de dispunere a
întrebărilor este foarte importantă , deoarece ea influențează decizia părinților de a participa la
desfășurarea anchetei și de a răspunde la toate întrebă rile. Chestionarul debutează cu întrebări
simple, întrebări generale , urmând apoi întrebările care pun accent direct pe problematica
cercetării și care întrepătrund întrebările mai dificile cu întrebări mai ușoare.
2.8.2 Metoda observației
Este una din ce le mai vechi metode de cercetare , folosită nu doar în psihologie. Este frecvent
utilizată pentru că este cel mai ușor de aplicat din punct de vedere tehnic și nu necesită o
aparatură sofisticată.
Termenul ,,observație” provine din limba latină , de la ter menul ,,servare” la care se adaugă
prefixul ,,ob” și înseamnă ,, a avea înaintea ochilor”, ,, a cerceta”.

43
Utilizată ca metodă de colectare a datelor unei cercetări aceasta ,, constă în urmărirea
sistematică, organizată, a fenomenelor pedagogice în condiți i normale de desfășurare.”( I.Jinga,
E. Istrate, 2006, p.68).
Ca metodă de cercetare, observația constă în urmărirea atentă, intenționată și înregistrarea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca și a contextului
situațional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esențiale ale vieții psihice.
Metoda observației am folosită în toate etapele cercetării, însoțind celelalte metode și oferind
date suplimentare în legătură cu fenomenele studiate.
Folosir ea observației în cadrul cercetării pedagogice presupune respectarea unor cerințe cum ar
fi:
 elaborarea prealabilă a unui plan de observație cu prezicerea obiectivelor ce vor fi
urmărite , a cadrului în care se desfășoară, a instrumentelor necesare pentru înregistrarea
datelor;
 crearea condițiilor pentru a nu altera desfășurarea naturală a fenomenelor observate
 efectuarea acelorași observații în condiții și împrejurări variate de către un singur
observator sau de mai mulți observatori, oferă posibilitatea confruntării datelor obținute;
Folosirea observației ca metodă de cercetare , prezintă unele inconveniente, printre care faptul că
fenomenul curpins în obiectiv poate să apară rareori izolat și este greu de desprins și analizat din
comportamente.
Observaț iile pot fi de lungă durată sau de scurtă durată. Prin ele se urmăresc : explicarea,
descrierea și interpretarea unor fenomene din perspective unor sarcini concrete de învățare ,
exprimarea și explicitatea rezultatelor cu ajutorul unor suporturi materiale (referate, tabele,
desene, grafice). Această metodă conduce și la formarea unor calități comportamentale cum ar
fi: consecvența, răbdarea, perseverența, perspicacitatea, imaginația.
Prin intermediul acestei metode am urmărit :
1. Cunoașterea și respectarea r egulamentului grădiniței și grupei de către părinți și copii
2. Implicarea în activitățile desfășurate împreună cu părinții în cadrul grădiniței

44
3. Participarea la ședințele cu părinții prin propunerii și sugestii de activități
4. Participarea la discuțiile cu ca drul didactic referitoare la copil
5. Respectarea sfaturilor și propunerilor educatoarei
Observația este o metodă principală ce însoțește în mod obligatoriu , indiferent prin care metodă
se realizează preponderent.
2.8.3 Metoda convorbirii
Convorbirea este o metodă mai complicată și mai greu de învățat pentri că în cadrul ei, influența
reciprocă este mai mare decât în oricare altă metodă și presupune o selecție a relatărilor făcute de
subiect. De asemenea se bazează pe capacitatea subiectului de introspecție, autoanaliză,
necesitând o motivare corespunzătoare a subiecților.
Conversația este una din cele mai active și eficiente activități de instruire. Ea presupune un
dialog între cercetător și subiectii investigați în vederea acumulării unor date în legătură cu
anumite fenomene și manifestări.
Am recurs la această metodă deoarece în decursul unui an școlar au loc mai multe discuții între
cadrul didactic de la grupă și părinte referitoare la evoluția, comportamentul și participarea
copiilor la activități. Prin discuțiile cu părinții referitoare la copil se pot afla mai multe lucruri
despre acesta. Conversația are o multitudine de funcții care îi oferă valoarea unui prețios
instrument didactic în mâna educatoarei.
Dintre aceste funcții amintesc :
a. Funcția euristic ă , de descoperire a noi adevăruri și formativă în același timp
b. Funcția de clarificare, sintetizare și aprofundare a cunoștințelor cu care copiii au avut un
anumit contact cognitiv în prealabil
c. Funcția de consolidare și sistematizare a cunoștințelor
d. Funcția de verificare sau de control a performanțelor învățării.

45
2.8.4 Metoda experimentului
Experimentul este metoda cea mai importantă în cercetare. Acesta presupune producerea sau
schimbarea deliberată a unor evenimente sau procese educaționale , cu s copul de a observa ,
măsura și evalua prin control sistematic, factorii care le influențează, le determină.
Prin experiment , cercetătorul poate provaca ori de câe ori dorește fenomenul dorit a fi cercetat,
fără să aștepte producerea lui naturală: el poate fi repetat fie în aceleași condiții, fie în condiții
diferite, modificate. Astfel ceea ce se dorește a fi cercetat poate fi cunoscut profund și vast. Prin
repetarea experimentului rezultatele pot fi comparate confruntându -le.
Experimentul aduce o inovați e în contextul obișnui al activității pedagogice, menită să
optimizeze procesul educațional, este expresia unei idei sau a unei ipoteze , organizat pentru a
proba sau testa ipoteza sau ideea respectivă.
Experimentu pedagogic presupune parcurgerea etapelor :
1. Etapa constativă( pre experiment) -presupune cunoașterea stadiului în care se află
subiecții la începutul experimentului
2. Etapa formativă ( experimentul) – are întindere mai mare și presupune efectuarea
experimentului
3. Etapa de verificare (post -experiment ) – supunerea la același număr de probe ca și în
etapa constativă, însă cu un grad mai mare de dificultate pentru a vedea modul în care
experimentul a influențat
Pentru obținerea unor date concludente experimentul trebuie să îndeplinească anumite condiții :
 Stabilirea clară a condițiilor inițiale, obișnuite care au dus la anumite rezultate
 Observarea evenimentelelor să se facă ca și când ar avea loc în conduții normale ( copilul
nu trebuie să simtă că este cercetat)
 Compararea rezultatelor obținute în condi ții normale cu cele în condiții modificate și
invers

46
2.9 Desfășurarea cercetării
2.9.1 Etapa constatativă
După o perioadă de aproximativ trei ani în care copilul a avut mai mult parte de dragostea
părintească, obișnuit în special cu membrii familiei, copiii întâmpină dificultăți la integrarea în
grădiniță. Socializarea cu cei din jur, acceptarea persoanelor noi reprezintă problema cea mai
mare a preșcolarilor. Pentru a integra mai ușor copilul este nevoie de o comunicare permanentă
între părinți și per sonalul grădiniței.
Sunt părinți care consideră că datoria lor se reduce la câteva aspecte: grija de hrana și sănătatea
copilului, preocuparea pentru organizarea timpului liber al copilului astfel încât acesta să nu -l
deranjeze prea mult.
S-a observat din discuțiile zilnice cu părinții că cel mai des întreabă : dacă a mâncat și cât a
mâncat, dacă a dormit, tușit și puțini sunt cei care întreabă dacă se joacă cu cei din jur, dacă
comunică cu copiii și educatoarea, dacă participă la activități. De altfel, puț ini părinți
conștiențizează rolul lor în educația copilului de vârstă preșcolară și niciunul nu întreabă dacă
grădinița oferă un mediu educașional adecvat, fără lipsuri, securizat.
Încă din primele zile ale anului școlar am stabili ședința pentru a identif ica așteptările pe care le
au părinții de la grădiniță, comportamnetul acestora, informarea părinșilor despre plusurile și
minusurile privind baza materială a grupei. Scopul primei ședințe a fost de a ne cunoaște mai
bine , de a afla cât mai multe detalii despre copiii și de a -i informa despre activitățile desfășurate
pe parcursul acestui an, de a stabili comitetul de părinți.
La prima ședință am dat părinților să completeze chestionarul (anexa 1) ca metodă de cercetare a
relației copil –familie.
Chestiona rul m -a ajutat să investighez: legăturile părinților cu copiii, modalitățile de educare în
familie până în momentul intrării în colectivitate a copilului, așteptările pe care le au față de
grădiniță, relația pe care o au față de grădiniță.
Primul chestiona r aplicat la grupă a fost format din 21 de întrebări, în mare parte cu răspunsuri la
alegere.

47
Primele trei întrebări din chestionar s -au referit la gradul de cunoaștere al copilului de către
părinți, de cine se ocupă mai mult de copil și atitudinea pe care o are copilul față de ei. Dintr -un
număr de douăzeci și cinci de familii 15 au răspuns că -și cunosc foarte bine copiii, 7 bine și 3
suficient de bine. Celelalte variante puțin și deloc nu au fost alese de nicio familie. Cel mai mult
de copil se ocupă mama 17 familii răspunzând astfel, 6 au spus că tatăl și 2 au spus bunicii.
Atitudinea copilului față de familie în 19 familii este prietenoasă, sinceră în 5 familii este
temătoare, retrasă și într -o familie este indiferentă.
Din a cincea întrebarea am aflat care sunt relațiile copilului cu alți copii. Cei mai mulți copii 17
au relații prietenoase, 3 au relații izolate, 3 agresive și 2 au relații indiferente.
Cea de a cincea întrebare ne -a dat posibilitatea de a afla care este comportamentul părintelui
atunci când copilul greșește. Potrivit răspunsurilor primite 13 părinți discută cu copilul atunci
când greșește, 5 părinții îi ,,obstrucționează” de la ce le place, 4 părinți îi ceartă și 3 părinți îi
pedepsesc.
Din întrebarea a șasea a reieșit faptul că toți părinții răspund întrebărilor copiilor de fiecare dată
când sunt întrebați.
Informații despre satisfacerea poftelor și capriciilor le -am obținut de la întrebarea numărul 7.
Astfel 15 părinți au declarat că satisfac poftele și capriciile copiilor uneori , 5 întotdeauna și tot 5
doar atunci când merită.
Întrebarea opt ne -a oferit informații despre petrecerea timpului liber al copilului. Astfel foarte
mulți copiii petrec foarte mult timp și mult timp în fața televizorului, calculatorului, telefonului.
Doar 2 copiii nu petrec deloc timp în fața calculatorului.
Prin intermediul întrebării 9 am dorit să aflăm dacă copiii sunt implicați în activități
gospodărești. Cele mai multe familii , 15 familii au răspuns da , 5 au spus nu și tot 5 au spus
uneori.
Întrebarea zece s -a referit la activitățile preferate de copil. Astfel 10 copiii prefer să se joace cu
jucăriile, 5 să se uite la desene, 4 să asculte cântece, și câte 3 să asculte povești și să deseneze.

48
Întrebarea unsprezece a oferit informații în privința așteptăr ilor pe care le au părinții de la
educatoare. Răspunsurile primite au fost 13 pentru a le spune tot timpul cum evoluează copilul,
12 de colaborare .
Cea de -a doisprezecea întrebare ne -a dat informații despre atitudinea pe care părinții și -opropună
să o ad opte față de grădiniță . Cei mai mulți părinți își propun să adopte o atitudine deschisă 16
dintre ei și 9 părinți o atitudine activă.
Informații despre importanța colaborării grădiniță familie le -am obținut prin intermediul celei de
a treisprezecea între bare din chestionar. Treisprezece părinții consideră foarte important
colaborarea grădiniță -familie, 5 importantă și 7 destul de important.
Întrebările paisprezece, cincisprezece și 16 au vizat activitățile la care ar dori părinții să participe
în cadrul g rădiniței, timpul pe care îl au la dispoziție pentru a participa, precum și intervalele de
timp în care ar putea participa. La serbări și la ședințele cu părinții toți părinți au răspuns cu da,
în timp ce la activitățile gospodărești 15 au răspuns da și 1 0 poate , iar la cele creative 13 au
spus da și 12 poate. În ceea ce privește timpul avut la dispoziție pentru a participa la activitate
doi părinți nu au timp deloc, 3 au mai puțin de o oră,12 au între o oră și două ore, 5 au între două
și trei ore și doar trei părinți au peste 3 ore. Douăzeci de părinți ai răspuns că ar fi posibil să
participe la activități după ora 16 și doar 5 în intervalul 9:30 -12.
Cea de a șaptesprezecea întrebare a fost una cu răspuns deschis , în care părinții au trebuit să
spun ă ce recomandări au ei pentru educatoare cu privire la propriul copil. Răspunsurile primite
au fost : pune multe întrebări fiind foarte curioasă. țipă atunci când nu primește ceea ce dorește
sau nu i se face pe plac, nu are răbdare la unele activități, nu -i place să doarmă la prâns, adoarme
greu, este o fire foarte sensibilă, are nevoie să fie pus responsabil de anumite lucruri, are nevoie
să facă foarte multă mișcare, nu poate sta locului o clipă.
Întrebarea optsprezece a vizat aspect pe care părinții ar dori să le corecteze la copil și ar dori să
fie ajutați de educatoare. Răspunsurile primite au fost: să asculte mai mult de părinți, să învețe
să împartă jucăriile, să nu mai fie încăpățânat, să ceară frumos când dorește ceva, să
interacționeze cu ceilalț i copii, să fie ordonați , să stea la masă și să mănânce frumos.

49
Ultimele trei întrebări , întrebarea nouăsprezece, douăzeci și douăzeci și unu, au cuprins
informații despre vârsta părinților, sexul și ultima școală absolvită. Astfel 17 părinți care au
răspusn sunt de gen feminine și 8 de gen masculine, 8 au liceul câte 7 au studii post liceal și
univesitare și 3 au studii postuniversitare.
O altă metodă pe care am folosit -o în cercetare pe parcursul anului școlar a fost observația. ,, A
observa înseamnă a cunoaște , a examina un obiect, un process, a face constatări și remarci în
legătură cu ceea ce privin” ( http://www.slideshare.net/guest5989655/metoda -observației –
presentation , accesat în data de 4 martie 2018). Observațiile furnizează informații nece sare
pentru clarificarea unor subiecte importante. Este des întâlnită în grădiniță pentru că este o
metodă de cercetare, de culegere de date importante pentru demonstrarea unor acțiuni, fenomene,
procese educative.
Observația a fost folosită în etapa const atativă pentru a culege date necesare implementării unui
parteneriat grădiniță -familie ( am aflat care sunt așteptările părinților, cum se comportă cu copii
și cum îi pot implica în activitățile de la grupă); în etapa experimental pentru a vedea dacă
înțeleg părinții ceea ce au de făcut și dacă sunt mulțumiți de activitățile realizate în grădiniță și în
etapa de posttest pentru a stabili atingerea sau nu obiectivele propuse.
Încă din primele zile de grădiniță ale copiilor am început procesul de observare a l acestora.
Prima observare desfășurată a vizat comportamentul acestora cu scopul de a -i ajua să socializeze
și să se integreze mai ușor la mediul grădiniței. De la pătrunderea în sala de grupă, fiecare copil
se manifestă la fel ca acasă sau se izolează, depinzând de educația oferită de părinți și de
temperamentul copilului.
După o perioadă de trei săptămâni am observant că unii preșcolari se integrează mai greu , plâng
mai mult atunci când părinții îi lasă la grădiniță,se izolează de colegii de joacă, alț ii se izolează
de colegii de joacă dar comunică cu adulții, alții sunt active în comportament și comunicativi,
altii au comportament normal care nu -i fac să iasă în evidență.
În această perioadă s -a observant comportamentul și competențele preșcolarilor în cadrul
activităților obligatorii și liber alese de la grupă: educarea limbajului, activitatea matematică,

50
activitate artistic, educație fizică, aceste date regăsindu -se și în fișa de observație întocmită în
perioada de evaluare.
În privința activităților de educarea limbajului s -a urmărit dacă copilul știe să -și spună numele
când i se cere, dacă înțelege întrebări simple și poate oferi răspunsuro monosilabice, dacă
prezinte defecte d epronunție, cât de bogat este vocabularul cu care copilul vine din famili e, cât
de ușor memorează.
La activitatea matematică s -a urmărit perceperea corectă a obiectelor, explicarea utilității a 1 -3
obiecte, recunoașterea culorilor principale, gruparea unor obiecte după formă, mărime.
În cadrul activităților de cunoaștere a medi ul s-a urmărit vizualizarea corectă a imaginilor și
recunoașterea anumitor obiecte, înțelegerea sarcinii date căutând răspunsuri la anumite situații
problematice.
La activitățile artistic -plastice s -a urmărit dacă desenează, colorează, ține creionul correc t în
mână, este dreptaci/stângaci.
Executarea mișcărilor la comandă și statul în echilibru pentru trei secunde într -un picior sunt
competențele urmărite în cadrul activităților de la domeniul psiho -motric, deoarece cei mai mulți
copii nu sunt obișnuiți să facă mișcare, fiind purtați încă în cărucior și la vârsta de trei ani, în loc
să fie lăsați să se miște singuri, ceea ce îi face nesiguri în mișcări.
În cadrul activităților liber alese am urmărit: capacitatea copiilor de a socialize, respectarea
regulilo r, dacă renunță ușor la joc sua perseverează până reușește.
În urma analizei datelor inițiale am observant că o mare parte din copii prezintă competențe
necesare continuării procesului de învățare din grădiniță. Însușite în perioada antepreșcolară
competen țele dobândite demonstrează preocuparea părinților pentru modelarea personalității lor
în familie.
Lectoratul este activitatea care necesită o colaborare mai apropiată între educatoare și părinte,
implicând părinții în viața grădiniței. Problem cu care se confruntă părintele pot fi abordate mai
ușor în cadrul lor. Acestea sunt activități atât formale cât și informale. Tematica aleasă poate
aborda subiecte de educație preșcolară, dar și subiecte prin care părintele este învățat cum să

51
acționeze în diferit e moment cu copilul propriu pentru dezvoltarea personalității lui: sugerarea
unor modalități de comportament fără a -l oblige să le însușească, când și cum să acorde
recompense, cum să -și arate dragostea față de el, dezvoltarea încrederii în sine, formarea unor
trăsături de caracter și voință pozitive.
Lectoratul a fost folosit în etapa constatativă ca metodă pentru a afla dacă părinții recunosc
anumite problem ale copiilor și dacă acceptă ajutorul grădiniței pentru ameliorarea și remedierea
acestora.
Prin t ema ,, De vorbă la un ceai cald” am abordat aspect generale, împreună cu doamna psiholog
a unuității, despre probleme care pot fi întâlnite la preșcolarii ce au vârste între 3 -4 ani:
comportamentele nedorite la copii, cauzele acestora, modalități de comuni care cu copilul în
situații conflictuale, implicarea părintelui în îmbunătățirea situației în aceste moment, când
oferim recompense și când pedepsim, ce pedepse folosim, desenele animate și copiii. Activitatea
s-a desfășurat în data de 15 noiembrie 2017 de la ora 17 și a durat o oră și jumătate. Au fost
prezenți un număr de 18 părinți ( câte un părinte din familie).
După prezentarea materialului părinții au luat cuvântul , dar din păcate cei mai mulți nu au
recunoscut că întâmpină dificultăți în relația cu copilul. Unii părinți cred că aceste probleme se
rezolvă cu o bătaie. Pentru a -i face pe părinți să înțeleagă cum pot comunica cu copilul și cum
evita comportamentele nedorite doama psiholog le -a prezentat un material oferindu -le exemple
clare de com portamente nedorite ale copiilor și modalități de remediere.
Pentru a vedea cât de multe lucruri au înțeles părinții din materialul prezentat le -au fost adresate
întrebări. Părinții prezenți, prin răspusurile oferite, au dat dovadă că au înțeles ce au de f ăcut în
anumite comportamente, dar mai rămâne de văzut dacă vor pune în aplicare ceea ce le -a fost
prezentat.
În urma evaluarii inițiale s -au stabilit obiectivele urmărite la grupă în cadrul colaborării cu copiii
și părinții pentru optimizarea rezultatelo r copiilor precum și pentru îmbunătățirea relației
grădiniță -familie pe perioada anului școlar; remedierea problemelor acolo unde sunt întâlnite,
atragerea părintelui spre cunoașterea copilului astfel încât să fie un partener în eduvacația lui.

52
2.9.2 Etapa experimentală ( activ formativă)
La intrarea în grădiniță când educatoarea observă anumite probleme ( de comportament, limbaj,
psiho -motorii, de integrare) la un copil, trebuie obligatoriu să comunice părintelui problema
pentru a fi remediată. Remedi erea problemelor este deficilă pentru că majoritatea părinților nu
doresc să recunoască existența acesteia, astfel că educatoarei îi revine un rol foarte mare.
Remedierea problemei depinde foarte mult de modul în care educatoarea o adduce în discuție și
tratează situația problematic cu părintele. Implicarea părintelui în activitățile desfășurate în
grădiniță, în dotarea și amenajarea spațiului educațional în care copilul își desfășoară activitatea
este necesară pentru ca părintele să devină un partener în e ducarea copilului.
Metoda cea mai bună prin care introducem părintele în activitățile din grădiniță este: urmărind
progresul copiilor prin intermediul activităților lor ( expoziții cu lucrări plastic, practice, fișe de
lucru) și prin invitarea lor ca asist enți, parteneri de joacă, colaboratori ai copiilor în timpul
activităților, al activităților extrașcolare.
În cadrul întâlnirilor comune părinți -copii -educatoare din cadrul parteneriatului educațional
încheiat, am folosit ca metode de cercetare atelierele de lucru , vizitele, activitățile cultural
artistice.
Obiectivele urmărite în cadrul întâlnirilor sunt: oferirea părinților oportunitatea de a participa
active la experiențele educaționale ale copiilor, favorizarea interacțiunii cadru didactic -părinte,
rezolvarea dificultăților apărute în cadrul colaborării grădiniță -familie, transformarea relației
grădiniță -familie într -un mijloc al eficienței activităților educative.
Atelierul de lucru a fost prima modalitate de realizare a parteneriatului pe care am desf ășurat -o în
cadrul întâlnirilor comune copii -părinți -educatoare. Atelierele desfășurate au fost : Sărbătoarea
toamnei, Podoabe pentru târgul de Crăciun, Prăjiturele , Vizită la Biserică și serbarea de Crăciun
și de sfârșit de an.
Interesul preșcolarului pe ntru activitățile comune crește treptat și cea mai bună metodă de a -l
introduce în activitate rămâne atelierul de lucru.
Atelier de lucru 1 : Confecționarea produselor pentru târgul de Crăciun

53
Scopul atelierului : introducerea părinților în atmosfera activităților practice școlare prin
colaborarea părinte -educatoare -copil.
Tema : Globuri pentru brad. Părinții lucrează împreună cu copiii în cadrul unei activități practice,
activitate prevăzută în parteneriatul inițiat.
Așteptările preconizate : Partici parea unui număr minim de 10 părinți, relaționarea părinte -copil
în cadrul activității prin eliminarea stărilor de timiditate și izolare de către copil.
Desfășurarea activității : activitatea s -a desfășurat în data de 28 noiembrie , de la ora 10 și au fost
prezenți 12 părinți din totalul de 48 de părinți. A fost luat în calcul câte un reprezentant din
familie, fie mamă, tată, bunic sau bunică.
Fiind prima activitate de acest gen, prezența părinților a fost mulțumitoare, restul părinților
lipsind motivat (fi ind la serviciu). Faptul că activitatea s -a desfășurat dimineața a fost un
dezavantaj în ceea ce privește prezența părinților -cei mai mulți lucrând dimineața, dar a
reprezentat un avantaj pentru copii, pentru că dimineața este programul stabilit pentru act ivitatea
eficientă a copilului. Copiii îmreună cu părinții au decorat globuri lipind diverse material: hârtie
creponată, hârtie glasată perforată sub diferse forme, mărgeluțe. Părinții au manifestat o
atitudine pozitivă în colaborarea cu preșcolarii. Prod usele realizate au fost folosite la Târgul de
Crăciun de unde fiecare părinte a putut achizitiona produse contra unei valori modice.
Atelier de lucru 2 : Mărțișoare, mărțișoare
Acest atelier s -a realizat în luna februarie și a avut drept scop dorința părin ților de a participa la
activități comune cu copiii.
Tema : Mărțișoarea, mărțișoare
Așteptări preconizate: Atragerea unui număr cât mai mare de părinți care să participe la
activitate, joc de rol ,,Oferim mărțișoare”.
Desfășurarea activității: activitate a a avut loc în data de 27 februarie 2018, la ora 10:30 și au
participat 10 părinți din totalul de 48, restul lipsind pentru că în acea zi copilul nu a fost la
grădiniță fiind bolnav sau nu s -a putut învoi de la serviciu.

54
Copiii au realizat împreună cu păr inții mărțișoare utilizând diverse material, iar apoi băieții au
oferit mărțișoare fetelor urmând exemplu oferit de către părinți.
Rezultate finale : participarea a doi dintre tătici la activitate ne -a ajutat să oferim băieților
exemplul de cum se oferă un mărțișor și ce trebuie spus, iar fetele au putut observa ce trebuie să
răspundă atunci când primesc mărțișorul. Apoi fiecare fetită a primit câte un mărțișor în cadrul
jocului de rol ,,Oferim mărțișoare”. Copiii au fost foarte încântați și au realizat ăm preună cu
părinții activitatea.
Atelier de lucru 3: ,,La mulți ani, mămici”
Scopul: realizarea unei activități împreună cu tăticii copiilor din grupă.
Tema : Brățări și flori pentru mămici
Așteptări preconizate: Participarea unui număr minim de 7 tătici di n grupă, relaționarea tătic –
copil în cadrul activității.
Desfășurarea activității: activitatea s -a desfășurat în 6 martie 2018, de la ora 9 și au fost prezenți
un număr de 10 tătici/bunici. Activitatea s -a desfășurat fără ca mamele să știe despre ea. Copii i
împreună cu tăticii au realizat brățări din mărgele și au confecționat flori pe care le -au pus în
paharul de grâu încolțit plantat la mijlocul lunii ianuarie. Produsele realizate au fost oferite de
către copii mamelor în data de 8 martie .
Rezultate fina le: interesul tăticilor pentru activitate a fost unul bun, interacțiunea permanentă
copil -părinte –educatoare a făcut ca activitatea să se termine foarte repede astfel părinții au avut
timp sufficient pentru a merge la serviciu. Implicarea părinților preze nți în sprijinirea copiilor ai
căror tătici/bunici nu au putut veni.
Atelier de lucru 4 ,,Biluțe dulci”
Scopul : Implicarea copilului într -o activitate practice –gospodărească împreună cu părinții,
comunicarea, colaborarea în vederea realizării sarcinii. A ceastă activitate nu a fost inclusă în
parteneriat. Au participat 8 părinți.
Tema : ,,Biluțe dulci”

55
Așteptări preconizate: comunicarea permanentă copil -părinte în realizarea sarcinii
Desfășurarea activității: în cadrul activității copiii au observant și d enumit îngredientele necesare
realizării prăjiturii. Au sfârâmițat biscuiții împreună cu părinții , apoi urmărind rețeta au realizat
biluțe din compoziția obținută, pe care le -a dat prin nucă de cocos.
Rezultate finale: atât copiii cât și părinți prezenți au fost foarte încântați de activitate care s -a
desfășurat într -o atmosferă de destindere. Prăjiturile realizate au fost apoi mâncate cu mare poftă
de către copii.
Activitățile cultural -artistice sunt o altă formă de realizare a parteneriatului grădiniță -familie la
care am apelat. Sunt organizate pentru a delecta, înviora copii și părinții prin programe
distractive. Denumite și serbări acestea sunt organizate de obicei în jurul unor evenimente
importante ( Crăciun. Paște, ziua mamei, sfârșitul anului școl ar). Sunt eficiente pentru
dezvoltarea limbajului și comunicări preșcolarului, ținuta corporală, eliminarea timidității fașă de
mulțimea din jur, consolidarea legăturilor de prietenie, încurajarea comportamentului de a -și
aștepta rândul.
Activitate cultura l-artistică 1
S-a desfășurat în luna decembrie
Scop: eliminarea timidității, încurajarea îndrăznelii,
Tema : Serbare de Crăciun
Așteptări preconizate: din partea copiilor : să -și spună poezia, să cânte cântecele învățate , din
partea părinților : să îi pregătească pentru serbare ajutându -i să învețe poeziile, să participe la
activitate fără a -i dojenii atunci când greșesc.
Desfășurarea activității : activitatea a început la ora 16:15 și s -a desfășurat la căminul cultural.
Unul din părinți a putut sta în spatele copilului pentru a nu fi foarte timorat de faptul că se află pe
o scenă singur în față mai multor persona mai mult sau mai puțin cunoscute. Un copil nu a fost
deloc prezent la serbare fiind bolnav, iar unul nu a dorit să stea pe scenă acesta lipsi nd și foarte

56
mult de la grădiniță. Copiii și -au spus poeziile mai puțin 3 copiii care nu au dorit să le spună din
cause vârstei sub 3 ani. Au fost răsplătiți de Moș Crăciun cu daruri.
Rezultate finale: Serbarea a avut success, părinții și restul persoanel or prezente la serbare au fost
mulțumite, iar noi am fost impresionate de succesul lor.
Activitate cultural -artistică 2 –serbare sfârșit de an școlar
S-a desfășurat în luna iunie 2018
Scop : dezvoltarea comunicării cu părinții și cpolegii, încurajarea com portamentului de a -și
aștepta rândul pentru a -și spune rolul, ținuta corporal a copilului
Tema : ,,Serbarea florilor” – serbare sfârșit de an școlar
Așteptări preconizate : din partea copiilor să -și spună rolul oronat. Din partea părinților de a
procura co stumația necesară, să -I ajute să învețe poeziile.
Desfășurarea activității : activitatea a început la ora 16:45, în prezența părinților și a bunicilor, în
sala de grupă. Deși căldura a fost mare copiii au reușit să -și spună poeziile, au cântat cântecelele .
Un singur copil nu a dorit să spună poezia.
Rezultate finale: serbarea a fost una reușită, părinții fiind mulțumiți de modul în care s -au
descurcat copii.
Vizitele / excursiile sunt și ele activități eficiente de colaborare grădiniță -familie prin care
părinții pot fi implicați și ajută la dezvoltarea și educarea personalității preșcolarilor.
Acestea sunt activități nonformale complexe care vin în sprijinul preșcolarilor și au ca scop:
recreerea copiilor, educarea prin observarea direct ( contactul direct cu natura, mijloace de
transport, obiecte ale muncii etc.)
În cadrul vizitelor/ excursiilor copiii învață: să -și dezvolte autonomia, să se comporte civilizat, să
iubească natura, să aprecieze anumite obiecte, produse ale oamenilor, să -și călească organism ul
prin mișcare etc.

57
Vizita efectuată în cadrul parteneriatului a avut loc în luna aprilie , 2018 la Biserica Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavril din Apahida.
Scop : plimbare cu scopul de a cunoaște mai bine localiatea, necesitatea deplasării și a jocuril or
în aer liber
Tema : ,,Sănătoși, frumoși și veseli” -vizită la la Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din
Apahida.
Așteptări preconizate: din partea copiilor să se comporte civilizat în biserică și pe traseu. Din
partea părinților să -i pregăteas că pe copii comunicând într -un mod civilizat cu ei.
Desfășurarea activității: activitatea s -a desfășurat în luna aprilie și au participat 4 părinți ,
ținându -se cont de faptul că deplasarea a fost scurtă și au fost prezenți doar 18 copii. Am pornit
de la grădiniță la ora 10:30 și ajunși la biserică am participat la o activitate de citire de povești.
Apoi copiii au putut să se joace liberi în parcul de lângă biserică.
Rezultate finale: vizita a avut success. Copiilor le -a plăcut la biserică, iar pe drum s -au comportat
foarte frumos respectând regulile stabilite înaintea plecării.
Activitățile de lectorat sunt și ele o modalitate de realizare a colaborării grădiniță -familie.
Prima activitate de lectorat a avut loc la începutul anului , în care s -au prezentat părinșilor care
sunt regulile grupei și ale grădiniței, au semnat contractele educașionale și s -a format comitetul
de părinți.
A doua activitate de lectorat a avut ca scop completarea unui chestionar pentru a cunoaște mai
bine copilul, informarea părinșil or despre parteneriatul grădiniță -familie și necesitatea realizării
acestuia . Acest lectorat s -a desfășurat în luna octombrie și au fost prezenți 18 părinți care au
susținut că doresc să fie implicați în cât mai multe activități îmăreună cu copiii.
A tre ia activitate de lectorat a avut loc în luna mai a anului 2018 și a avut drept scop discutarea
cu părinții a evoluției copiilor pe parcursul anului școlar, discutarea unor aspect referitoare la
serbare precum și oferirea unor chestionare pentru a afla pă rerea lor despre activitățile
desfășurate pe parcursul anului. L a activitate au participat 16 părinți.

58
2.9.3 Etapa de posttest
Această etapă s -a realizat în perioada 24 mai -8 iunie 2018 . În această perioadă am cerut
părinților să completeze un chesti onar pentru a primii feed -back -ul colaborării grădiniță -familie
și am fixat concluziile cu privire la măsura atingerii obiectivelor propuse.
Chetionarul pe care l -au avut de completat în această perioadă a cuprins 17 întrebări , dintre care
16 au fost înt rebări închise cu itemi de răspuns și doar ultima întrebarea fost deschisă.
Din prima întrebare aflăm de cât timp frecventează copilul grădinița. Cei mai mulți părinți au
spus că acesta frecventează grădinișa de un an, un singur copil reperă grupa mică.
Cei mai mulți consider grădinița un partener în procesul de educație conform răspunsurilor
întrebării a doua.
Întrebările trei, patru și cinci vizează activitățile la care au luat parte în cadrul grădiniței, care le –
au plăcut și care nu prea le -au plăcut. Cea de a șasea întrebare se referă la impresia pe care le -au
lăsat-o activitățile desfășurate și la care au luat parte.
Din a șaptea întrebare aflăm dacă activitățile au fost constructive din punctual lor de vedere, iar
din întrebarea opt desprindem modul în care s -au simțit participînd la activități.
Pentru a afla îmbunătățirile pe care le -au aduce activităților desfășurate am analizat răspunsurile
primite la întrebarea nouă.
Întrebarea zece ne -a oferit informații despre importanța activităților, iar într ebarea unsprezece
ne-a oferit infomații referitoare la persona/comunitatea pentru care este important colaborarea
grădiniță -familie.
Din întrebarea doisprezece desprindem cât de mulțumiți sunt părinți de colaborarea din acest an.
Cu întrebarea treispreze ce, paisprezece și cincisprezece am urmărit să aflăm părerea părinșilor
despre informațiile primite privind implicarea copilului în activitate, măsura în care au fost
mulțumiți de informarea primită și dacă consider că grădinița a fost sufficient de desch isă
propunerilor venite din partea părinților.

59
Întrebarea șaisprezece ne -a oferit informații cu privire la faptul dacă au putut so discute cu
educatoarele orice problem legată de copil.
Cu ultima î ntrebarea am urmărit să aflăm c e ar îmbunătății părinții în ceea ce privește
comunicarea și activitățile desfășurate în grădiniță.
2.10 Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor
Analiza , prelucrarea și interpretarea datelor a fost realizată în perioada 25 mai -8 iunie 2018. În
cadrul cercetării am desfășurat mai multe activități în parteneriat cu familia. Pe parcursul anului
școlar au fost planificate și desfășurate mai multe tipuri de activități . ( Anexa 3 Parteneriatul cu
familia).
La începutul anului școlar părinții au completat un chestionar ( Anexa 1) d in care am aflat date
despre părinți, atitudinea părinșilor față de copil, așteptările pe care le au privind anul școlar
precum și dorința implicării lor în activități desfășurate la grădiniță.
În urma completării chestionarului am observant că cel mai mul t de educația copilului se ocupă
mama, atitudinea copilului față de părinți și alți copii este un prietenoasă, atunci când copilul
greșește părinții cei mai mulți discută cu acesta și îi răspund tot timpul la întrebări satisfăcând
astfel curiozitatea copi lului. În ceea ce privește satisfacerea tuturor poftelor și capriciilor 15
părinții le satisfac uneori, 5 părinți întotdeauna și cinci părinți doar atunci când merită.
Treisprezece părinți au declarat, conform graficului de mai jos, că așteaptă de la doam nele
educatoare să fie informați tot timpul despre evoluția copilului și doisprezece părinți că vor să
colaboreze cu educatoarele în procesul de educare a copilului. Din grafic reiese că toți părinții
sunt interesați de evoluția copilului și de modul în ca re se comport acesta la grădiniță dorind să
afle zilnic informații despre activități și că își doresc să colaboreze cu cadrele didactice în ceea ce
privește educarea copilului. Părinții sprijinind copiii prin oferirea unor materiale didactice, prin
partici pare la activități, prin implicarea în parteneriat, prin colaborarea în îndreptarea unui
comportament nedorit, prin participare la ședințe , prin urmarea sfaturilor primite în sprijinul
educării preșcolarului și a integrării acestuia în colectivul grădiniț ei.

60

Figure 1 Așteptările părinților de la doamnele educatoare

Atitudinea pe care părinții doresc să o adopte față de
grădiniță este o atitudine deschisă 60% dintre părinți
alegând această variantă și activă în cazul a 28 %
dintre părinți. Doar 8% dintre părinți adoptând o
atitudine neutră și 4 % retrasă. Aceștia doresc să fie
implicați și informați cât mai mult cu privire la
activităților desfășurate și modul în care se pot
implica.
În ceea privește importanța
pe care părinții o acordă
colaborării familiei cu
grădinița 48 % dintre aceștia
o consideră foarte important,
28 % destul de importantă,
20% important și 4 %
neimportantă. Pentru a le

61

arăta părinților importanța unei colaboră ri între grădiniță familie și rolul pe care aceasta îl are
pentru educarea preșcolarului am propus la începutul anului realizarea unui parteneriat cu
aceștia.
Referitor la activitățile la care părinții ar
dori să ia parte aceștia au avut de ales
dintre : ședințele cu prărinții, serbări,
activități gospodărești, activități
recreative. Astfel conform graficului de
mai sus cei mai mulți au spus da sau
poate acestor activități. Conform
graficului din imaginea patru de mai jos
toți părinții s -au arătat inter esați de
participarea la serbările copiilor și foarte
mulți la ședințele cu părinții. Activitățile
desfășurate împreună cu copiii au întâmpinat unele reticențe probabil și pentru că programul de
la serviciu nu le -ar put ea permite
prezența la acestea.
Conf orm graficului cinci, cei mai mulți
părinți, 40% ar avea între o oră și două
ore timp pentru a participa la activități
desfășurate în grădiniță, mai puțin de o
oră ar avea 24 % dintre părinți, 20% ar
avea între 2 -3 ore și 4 % nu are timp
deloc , iar 12% au mai mult de trei
ore.
Cei mai mulți părinți ar putea
participa la activități dacă ar avea
loc după ora 16, datorită faptului că

62

atunci ar ieși de la serviciu și venind după copil la grădiniță ar putea să mai rămână pentru a
participa la activitate împreun ă cu acesta.
În ceea ce privește recomandările pe care le au pentru cadrele didactice la începutul anului
aceștia ne -au avertizat la faptul că unii preșcolari sunt încăpățânați, nu doresc să împartă
jucăriile, nu au foarte multă răbdare în realizarea activ ităților, sunt foarte sensibili, au nevoie de
multă mișcare nu pot să stea într -un loc pentru un minut. Aceste recomandări au fost făcute de
părinți, care la întrebarea ce ar dori să schimbe la copil cu ajutorul educatoarei au fost : să
împartă jucăriile, să fie mai ordonați, să interacționeze cu alți copii, si asculte mai mult.
În urma analizării acestor date obșinute cu ajutorul chestionarului efectuat în etapa constatativă,
în eta de pre -test s -au realizat activități împreună cu părinții pentru a -I ajut a pe copii să se
integreze, pentru a socializa și a -i face pe părinți să înțeleagă importanța lor în participarea la
activități .
În posttest pentru a afla părerile părinților cu privire la acttivitățile desfășurate în cadrul
parteneriatului și efectele acestora asupra educării copilului preșcolar.
Părinții au avut de completa t un chestionar
cu 15 întrebări.
Pentru cei mai mulți copiii acesta a fost
primul an în care au venit la grădiniță și au
fost prezenți pe parcursul întregului an,
excepție făcând perioadele în care au fost
bolnavi. 24 % dintre copiii deși la începutul
anului școlar au venit la grădiniță , din
diverse motive au dorit să nu frecventeze
grădinița decât din al doilea semestru. Un
singur copil a mai frecventat grădinița încă
un an , ac esta repetând încă o datp grupa mică la dorința p ărinților.

63

Cei mai mulți părinți consideră grădinița un
partener în educarea copilului, doar 16 %
consideră grădinița mai puțin un partener în
procesul de educare a copilului

Din graficul
alăturat se
observă că
toți părinții
au participat
cel puțin
odată la
ședințele cu
părinții și la
discuții
individuale
cu
educatoarele despre copil. Șaisprezece părinți au participat la cel puțin o activitate practică și 8
părinți au participat activitatea gospodărească.

Serbările au fost activitățile cele mai
apreciate, urmate apoi de activitățile
practice și de ședințele cu părinții și
activitatea gospodărească. Serbările au
foat probabil mai apreciate și pentru că la
acestea au putut participa mai mulți părinți
fiind desfășurate după masa.

64

Cei mai mulți părinți, 48% dintre ei au apreciat
toate activitățile, 20% au spus că nu le -au plăcut
serbările, 16% nu le -au plăcut discuțiile
individuale despre copil, 8 % nu au apreciat
ședințele cu părinții și 4% nu au apreciat
activitățile gospodărești și practice.
Impresia părinților cu privire la activitățile
la care au participat a fost bună și foarte
bună. Părinții au apreciat activitățile ca fiind
bune și foarte bune deoarece au petrecut
timp de calitate împreună cu copilu l, au
putut să observe modul în care acesta se
implică la activitate și cum interacționează cu ceilalți copii.
Motivul pentru care activitățile au fost
constructive pentru 48% dintre părinți
este pentru că au aflat lucruri
interesante, pentru 32% timpul petrecut
cu copilul ,pentru 12% învățarea unor
tehnici noi, iar pentru 85 pentru că au
lucrat cu material deose bite.

Din figura 14 se observă că cei
mai mulți părinți, 52% s -au simțit
foarte bine în timpul activităților și
40% s -au simțit bine

65

Cei mai mulți părinți, 60% au
declarat că nu ar avea ce
îmbunătățiri să aducă activităților
desfășurate, în timp ce 2 4 % ar
aduce îmbunătățiri modului de
organizare. Îmbunătățiri produselor
ar aduce 16% dintre părinții carea
au participat la activitate.

Activitățile sunt considerate impotante
pentru dezvoltarea aptitudinilor artistice
ale copiilor și impactul educati ve care îl
au asupra copilului sunt considerate
aspectele cele mai importante de către
40% din părinți. Pentru educarea
trăsăturilor afective sunt considerate
importante de către 16% dintre părinți și
doar 4% consider că activitățile
desfășurate au fost im portante pentru
strângerea de fonduri
extrabugetare.

66

Colaborarea grădiniță familie este considerată important de cei mai mulți părinți pentru copil 48
%, 40% consider colaborarea important mai mult pentru ei , 8 % o consider important pentru
educatoare ș i 4% pentru comunitate.
Cei mai mulți părinți 44% s -au declarat mulțumiți de nformațiile primite cu privire la progresul
și comprtamentul copilului, 36% sunt foarte mulțumiți și 20% sunt sufficient de mulțumiți.
Părinții au considerat că sunt informați cu privire la evoluția copilului. Doar 20% dintre părinți
consideră că nu prea au fost informați despre implicarea copilului în activitate, progresul sau
regresul copilului pe parcursul anului școlar.
Ultima întrebare din chestionar a vizat propuneri pe care părinții le au pentru a îmbunătății
comunicarea dintre personalul grădiniței și aceștia, precum și activități pe care ar dori să le
realizăm împreună în următorul an școlar. Cei mai mulți 38% din părinți sunt mulțumiți cu
activitățile desfășurate în acest an, în timp ce 20% ar dori să se organizeze mai multe vizite,
excursii și activități cu strângere de fonduri. Realizarea mai multor jocuri educative a fost
propusă de 16% dintre ei , oferirea mai multor informații de 8% și 4% doresc îmbunătățirea
comunică rii cu personalul grădiniței.

67

În urma prelucrării și analizării datelor obținute se poate afirma că realizarea unui parteneriat de
colaborare grădiniță -familie și realizarea unor activități comune copil -părinte -educatoare a
reprezentat un plus în procesul de integrare și educarea copilului preșcolar.
2.11 Constatări și concluzii parțiale
Cercetarea realizată a reieșit faptul că părinții pot să -și facă timp pentru a participa la activități
din grădiniță împreună cu copiii și acșionează ca un factor educativ. Observând copiii la intrarea
în grădiniță și aptitudinilie, deprinderile pe care le au formate se dovedește faptul că familia este
pregătită să acționeze în vederea însușirii educației de către preșcolari.
Prin activitățile propuse și des fășurate în colaborarea grădiniță -familie s -a demonstrat că
grădinița este eficientă și găsește resurse pentru implicarea și responsabilizarea părinților în ceea
ce privește educarea copilului preșcolar.
Obiectivul cel mai important al colaborării grădini ță-familie este considerat integrarea copilului
în mediul grădiniței, pentru că de cele mai multe ori copilul se integrează mai greu datorită și
factorilor de stress care au efecte negative asupra socializării copilului la grădiniță.

68
Prin desfășurarea acti vităților commune s -au integrat cu success preșcolarii în colectivul grupei,
s-a îmbunătățit colaborarea grădiniță -familie, au fost responsabilizați părinți cu privire la
participarea lor în educarea propriului copil.
Realizarea activităților comune împre ună cu părinții în grădiniță îi ajută pe copiii să -și schimbe
atitudinea, să -și însușească abilități sociale complexe care le pot influența reușitele ulterioare,
formarea unor cunoștințe, priceperi și deprinderi educative , modelarea comportamentului și
adaptarea la cerințele societății aflate în deplină dezvoltare.
Rezultatele obșinute confirm necesitatea și utilitatea realizării unuo parteneriat grădiniță -familie
demostrând ipoteza formulată.
CONCLUZII
Prin această lucrare am propus analizarea relației de parteneriat dintre grădinișă -familie,
identificând premisele care stau la temelia acestuia prin implicarea părinților prin asigurarea unui
climat optim de dezvoltare în familie, implicarea părinșilor în activități, cunoașterea nevoilor de
învățarea apărin ților. În alegerea realizării parteneriatului grădiniță -familie la grupă m -am
consultat cu colega de grupă și am ajuns la concluzia că este de greu de realizat deoarece părinții
sunt ocupați cu servicul, grijirile materiale, iar participarea lor la evenime nte și activități realizate
în grădiniță se va face superficial sau deloc. Însă am inițiat proiectul în care am prevăzut
activitățile desfășurate și un program de consiliere în care părinșilor li s -a prezentat progresul,
regresul sau stagnarea evoluției co piilor și identificarea cauzelor care au generat schimbarea
copilului în bines au rău și soluționarea lor
Fiind nouă în sistem nu am avut prea multe cunoștințe referitoare la activitățile de parteneriat și
de aceea nu am încercat realizarea unor activități foarte complexe care să implice și părinții în
activitatea de la grupă.
În general sunt anumite rețineri ale cadrelor didactice atunci când trebuie să implice părinții la
activitățile directe de la grupă pentru că acestea necesită mult interes în organiz area activităților
desfășurate.

69
La prima ședință organizată am abordat situația privind necesarul materialelor didactice de la
grupă, fiind o grupă nouă nu am avut prea multe, am discutat despre regulile grădiniței și ale
grupei și am stabilit comitetul de părinți, am împărțit chestionare . La următoarea ședință în
urma analizării chestionarului am observant interesul lor pentru a participa la activități și am
inițiat parteneriatul propunând diverse activități.
Participarea la activități a părinților a fo st una destul de bună deoarece aceștia au fost anunțați
din timp de desfășurarea activității. Atragerea lor treptată la activitățile de la grupă a crecut
gradul de încredere că aceștia vor fi responsabilizați și implicați în activitățile de educare a
preșc olarilor. Implicarea părinților a mărit copiilor încrederea în forțele proprii, le -a dezvoltat
stima de sine și le -a îmbunătățit performanțele școlare.
Nu a fost o familie (un părinte) care să nu fi participat la măcar o activitate comună fie ea vizită,
atelier de lucru, ședință, serbare. ,,Studiile arată că elevii ai căror părinți participă frecvent la
evenimentele școlare, manifestându -se ca vector de sprijin în educația școlară, au rezultate
academic superioare celorlalți copii.”(Farca Speranța 2010, ,,A casă” la grădiniță!, Ghid pentru
părinți, http://nou2.ise.ro/wp -content/uploads/2010/08/2010_GhidComunicareGrădiFamilie.pdf
material accesat la data 28.04.201 8, pg.59)
Consider că ipoteza a fost demonstrată , activitățile fiind prezentate în moduri cât mai attractive
pentru copii și părinți, au trezit interesul și dorința acestora de implicare activă, voluntară și
liberă , dorința de a colabora cu cadrul didac tic și de a întemeia o relație bazată pe încredere.
S-au observant performanțe la grupă, copiii îmbunătățindu -și comportamentul față de colegi, față
de personalul din unitate, la locul de joacă, au învățat să se joace ordonat, au dobândit cunoștințe
necesa re vârstei lor, și -au dezvoltat utonomia personal.
În concluzie prin participarea la activitățile din grădiniță atât părinții, cât și copiii și educatoarele
au avut de câștigat. Lucrând și învățând împreună au câștigat mai multă încredere în forțele
propri i.
Propun asigurarea continuității parteneriatului și mai departe pe tot parcursul școlarității.

70
BIBLIOGRAFIE
 Bătrânu E. (1980), Educația în familie, Editura Politică, București
 Dumitrana M. ( 2000), Copilul , familia și grădinița , Editura Compania, București
 Ezechil L., Lăzărescu M.(2004), Laborator preșcolar -Ghid metodologic, Editura V&I
Integral, București
 Glava A., Glava C. (2002) Introducere în pedagogia preșcolară , Editura Dacia
Educațional, Cluj -Napoca
 Mateiaș A. ( 2003), Copiii preșcolari, e ducatoarele și părinții –Ghid de parteneriat și
consiliere, Editura Didactică și pedagogică, București
 Osterrieth P. (1973) , Copilul și familia, Editura Didactică și pedagogică, București
 Păun, E., Iucu, R. (coord.) (2002). Educația preșcolară în Români a, Editura Polirom, Iași
 Petrea I. (2007), Și tu poți fi superrnanny – Cum să -ți crești bine copilul, Editura Trei,
București
 Struck P. (2001) , Învață să mă crești – Sfaturi pentru o educație modernă, Editura Axel
Springer, București
 Șchiopu U. (1963) Psih ologia copilului, Editura Didactică și pedagogică, București
 Șciopu U. , Verza E (1981) Psihologia vârstelor, Editura Didactică și pedagogică,
București
Webografia
 https://www.scribd.com/document/121511171/familia – accesat la data 15.11.2017
 http://gradinita -1-bragadiru.eduteca.ro/importanta -colaborarii -dintr e-gradinita -si-
familie/ “ÎMPREUNĂ PENTRU BINELE COPIILOR” accesat la data 14.01.2018
 Psihologie generală , Cosmovici, Andrei material disponibil on -line
http://www.slideshare.net/ingrideszatmari/andrei -cosmovici -psihologie -generala , accesat
la 20 ian 2013

71
 https://www.slideshare.net/MANEAANA/gradinita -familie accesat la data de 15.02.2018
 http://www.suntparinte.ro/stilurile -parentale accesat la data de 26.02.2018
 http://www.profamilia.ro/familia.asp?msa=15 accesat la data de 27.03.2018
 http://www.academia.edu/34236315/Lucrare_Gradul_I_ –
_MODALITATI_DE_COLABORARE_GRADINITA_1_.pdf , accesat în 15 martie 2018
 http://www.scribd.com/doc/123130160/familia -celula -de-baza#scribd accesat la data
19.03.2018
 http://nou2.ise.ro/wp -content/uploads/2010/08/2010_GhidComunicareGrădiFamilie.pdf
material accesat la data 28.04.2018

72

ANEXE
Anexa 1
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI
Aplicat la începutul anului școlar
Din dorința de a afla cât mai multe informații despre copil vă rugăm să completați chestionarul
Numele și prenumele copilului………………….
Data nașterii…………………..
Numele și prenumele tatălui………………..
Numele și prenumele mamei ………………………
Profesia tatălui ……………
Profesia mamei……………………
Frați / surori ( menționați numele și vârsta) ………………………………………………………………
………………………………………………………………………. ……………………………………………………
1. Cât de bine vă cunoașteți copilul?
a) Foarte bine
b) Bine
c) Bine suficient de bine
d) Puțin
e) Deloc
2. Cine se ocupă mai mult de copil?
a) Tatăl
b) Mama
c) Bunicii
d) Frațele / sora

73
e) Altcineva

3. Care este atitudinea copilului față de dumneavoastră?
a) Prietenoasă, sinceră
b) Retrasă, temătoare
c) Indiferentă
4. Care sunt relațiile copilului dumneavoastră cu alți copii?
a) Izolate
b) Agresive
c) Indiferente
d) Prietenoase
5. Cum vă comportați cu copilul când greșește?
a) Îl cert
b) Îl lovesc
c) Îl pedepsesc
d) Îl ignor
e) Discut cu el
f) Îl ,,obstrucționez ” de la cei place
6. Răspundeți copilului la întrebări?
a) Da , tot timpul
b) Rar
c) Deloc
d) Când am timp
7. Satisfaceți copilului toate poftele și capriciile?
a) Întotdeauna
b) Uneori
c) Când merită
d) Niciodată
8. Cât timpul petrece c opilul dumneavoastră :
Foarte mult Mult Puțin Deloc

74
În fața televizorului
În fața tabletei/ telefonului
În fața laptopului/ calculatorului
Jucându -se cu jucăriile
Afară

9. Implicați copilul în activități casnice?
a) Da
b) Nu
c) Uneori
10. Ce activități preferă copilul dumeavoastră?
a) Să asculte povești
b) Să se joace cu jucăriile
c) Să se uite la desene
d) Să asculte cântece pentru copii
e) Să coloreze, picteze
f) Să modeleze plastilina
11. Ce așteptări aveți de la doamnele educatoare?
a) Să nu -mi spună nimic
b) Să nu mă deranjeze mereu
c) Să colaboreze cu mine
d) Să-mi spună tot timpul cum evoluează copilul
12. Ce atitudine vă propuneți să aveți față de grădiniță?
a) Deschisă
b) Retrasă
c) Neutră
d) Activă
e) De lider
13. Cât de importantă considerați colaborarea grădiniță familie?
a) Foarte important

75
b) Important
c) Destul de importantă
d) Neimportantă
e) Deloc importantă
14. Ați dori să participați la activități în grădiniță?
Da Nu Poate
Ședințe cu părinții
Serbări
Activități gospodărești
Activități creative

15. Cât timp aveți la dispoziție într-o lună pentru activități oferite de grădinițăîn cadrul
colaborării cu familia?
a) Nu am timp deloc
b) Mai puțin de o oră
c) 1-2 ore
d) 2-3 ore
e) Mai mult de 3 ore
16. În ce intervale de timp ar fi posibil să participați la activități în cadrul grădiniței?
a) 9:30-12
b) După ora 16

17. Ce recomandări aveți pentru educatoare cu privire la copilul dumneavoatră?
…………………………………………………………………………………………………………….
18. Ce activități considerați că sunt utile pen tru adaptarea copilului la grădiniță?
…………………………………………………………………………………………………………
19. Ce nu puteți corecta la copilul dumneavoastră și ați dori să fie ajutat de educatoare?
……… ………………………………………………………………………………………………………….
20. Vârsta :
a) 22-25 ani

76
b) 26-30 ani
c) 31-35 ani
d) Peste 36 de ani
21. Sexul :
a) Femini
b) Masculin 22. Ultima instituție absolvită:
a) liceu
b) studii postliceale
c) studii universitare
d) studii postuniversitare
Anexa 2
Chestionar pentru părinți
Aplicat la sfârșitul anului școlar
Din dorința de a cunoaște mai bine părerea dumneavoastră cu privire la colaborarea dintre
grădiniță și familie , am rugămintea de a completa chestionarul pus la dispoziție. Răspunsurile
dumneavoastră sunt confidențiale, fiind folosite în partea de cercetar e a lucrării de disertație cu
tiitlul ,,Rolul parteneriatului grădiniță -familie în educația preșcolarilor”. Vă mulțumesc pentru
timpul acordat.
1. De cât timp frecventează copilul dumneavoastră grădinița?
a) De mai puțin de un an
b) 1 an
c) 2 ani
2. Considerați grădinița un partener real în procesul de educare al copilului?
a) Da
b) Nu prea
c) Nu
3. La ce activități desfășurate în cadrul grădiniței ați luat parte și dumneavoastră?
a) Ședințele cu părinții
b) Serbările

77
c) Discuții individuale despre copil
d) Activități de abilități practice
e) Activități practic -gospodărești
f) Tîrgul de Crăciun
4. Care dintre activitățile la care ați participat va plăcut cel mai mult?
a) Ședințele cu părinții
b) Serbările
c) Discuții individuale despre copil
d) Activități de abilități practice
e) Activități practic -gospodărești
f) Tîrgul de Crăciun
5. Care dintre activitățile la care ati participat nu v -a plăcut?
a) Ședințele cu părinții
b) Serbările
c) Discuții individuale despre copil
d) Activități de abilități practice
e) Activități practic -gospodărești
f) Tîrgul de Crăciun
6. Ce impresie aveți des pre activitățile la care ați participat?
a) Foarte bună
b) Bună
c) Nu prea bună
7. Considerați că activitățile desfășurate au fost constructive ?
a) Am aflat lucruri interesante
b) Am învățat tehnici noi de lucru
c) Am lucrat cu materiale deosebite
d) Am petrecut mai mult timp cu copilul
8. Cum v -ați simțit participând la aceste activități?
a) Foarte bine
b) Bine
c) Frustrat

78
d) Încordat
e) Deranjat
9. Ce ați îmbunătății la activitățile desfășurate?
a) Organizarea
b) Produsele
c) Nimic
10. Care credeți că este importanța acestor activități?
a) Dezvoltarea aptitudinilor artistice ale copiilor
b) Educarea trăirilor afective
c) Impactul educativ al activității asupra copilului
d) Strângerea de fonduri extrabugetare
11. Pentru cine credeți că este important colaborarea grădiniță -familie?
a) Pentru copil
b) Pentru părinți
c) Pentru comunitate
d) Pentru educatoare
e) Pentru nimeni
12. Cât de mulțumit sunteți de coșlaborarea grădiniță -familie?
a) Foarte mulțumit
b) Mulțumit
c) Satisfăcut
d) Nemulțumit
e) Foarte nemulțumit
13. Considerați că grădinița a manifestat suficientă deschidere spre propunerile
dumneavoastră?
a) Da
b) Nu prea
c) Nu
14. Cât de mulțumit ați fost cu privire la infornarea referitoare la dezvoltarea și
comportamentul copiluluio dumneavoastră?
a) Foarte mulțumit

79

b) Mulțumit
c) Suficient de mulțumit
d) Nemulțumit
e) Foarte nemulțumit
15. Ce ați dori să îmbunătățiți în ceea ce privește comunicarea și activitățile desfășurate în
grădiniță?
……………………………………………………………………………………………..

Anexa 3
Programul activităților din cadrul parteneriatului
Perioada Continut Mijloc de realizare Responsabil Evaluare
Septembrie
2017

Comunicarea
educatoare – părinte Abordarea diferitelor teme de
interes reciproc vizavi de bună
desfășurare a activităților
instructive -educative din noul
an școlar Educatoarele
Directorul
educativ
Părinții Dialog
Chestionat cu
părinții
Octombrie
2017 De vorbă la un ceai
cald Discuții cu părinții despre copil
și evoluția acestuia
Completare chestionar Educatoarele
Părinții
Psihologul
grădiniței Impresii
Fotografii

Noiembrie
2017 Târgul de Crăciun Confecționare materiale pentru
târgul de Crăciun Educatoarele
grupei
Părinții
Copiii Fotografii
Decembrie 2016 Serbare de Crăciun Educatoarele Fotografii

80

,, Magia Crăciunului” Copiii
Părinții
Conducerea
grădiniței DVD cu serbarea
filmată
Impresii
Ianuarie
2018 ,,Harnici suntem și noi
precum părinții
noștri” Jocuri în curtea grădiniței Copiii
Educatoarea Fotografii
Februarie 2018 .,,Mărțișoare,
mărțișoare” Confecționare mărțișoare Educatoarele
Părinții
Copiii Fotografii
Impresii
Martie 2018

,,La mulți ani,
mămici!” Pregătirea unor surprize pentru
mămici
Educatoarele
Copiii
Părinții
Fotografii
Impresii
Aprilie
2018 ,,Împreună la
biserică” Vizită la Biserica din localitate
Educatoarele
Copiii
Părinții Fotografii
Mai 2017 ,,Cum a fost
împreună” Ședință cu părinții cu privire la
desfășurarea anului școlar Educatoarele
Copiii Fotografii

81

Anexa 4 I magini din timpul activităților
Podoae pe ntru târgul de Crăciun Completare chestionar Părinții
Iunie 2017

,,Bun venit vacanță!” Moment artistic pregătit de
educatoare împreună cu copiii
pentru marcarea sfîrșitului de
an școlar. Educatoarele
Copiii
Părinții
Conducerea
grădiniței Fotografii
Impresii

82

Mărțișoare

83

La mulți
ani,
mămici!

Biluțe dulci

84

La biserică

85

Serbare de Crăciun

Serbare sfârșit de an