DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE SERVICIUL DE PROBAȚIUNE SIBIU CORE CTAREA DISONANȚELOR COGNITIVE CA PREMISĂ ÎN FORMAREA COMPORTAMENT ELOR PROSOCIAL… [628640]

MINISTERUL JUSTIȚIEI
DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE
SERVICIUL DE PROBAȚIUNE SIBIU

CORE CTAREA DISONANȚELOR COGNITIVE CA
PREMISĂ ÎN FORMAREA COMPORTAMENT ELOR
PROSOCIAL E
Abordări, metode și tehnici de lucru cu beneficiarii
aflați în evidența serviciilor de probațiune

LUCRARE DE GRAD
sesiunea martie – iulie 2020

CONSILIER DE PROBAȚIUNE
Breaz Andrei Constantin

1

CUPRINS

I. INTRODUCERE 2

II. DISONANȚE COGNITIVE, COMPORTAMENTE DEZADAPTATIVE ȘI
COMPORTAMENTE PROSOCIALE 3

II.1. Teoria disonanței cognitive – repere conceptuale 3
II.2. Comportamentul dezadaptativ, ca rezultat al influenței disonanțelor
cognitive 8
II.3. Noțiunea de c omportament prosocial 13
III. ABORDĂRI, METODE, TEHNICI DE LUCRU CU BENEFICIARII , ÎN
SCOPUL CORECTĂRII DISONANȚELOR COGNITIVE ȘI FOR MĂRII
COMPORTAMENTELOR PROSOCIALE 15
III.1. Modelul ABC 16
III.2. Analiza costurilor și beneficiilor 17
III.3. Tehnica reatribuirii 18
III.4. Disputele empirice, logice, pragmatice 19
III.5. Tehnica celor trei întrebări 20
III.6. Tehnica rezolvării de probleme 21
III.7. Decatastrofarea 22
III.8. ”Procesul” gândurilor 23
III.9. Jurnalul gândului disfuncțional 23
III.10. Identificarea calităților prin analizarea excepțiilor 24

IV. CONCLUZII 27

V. BIBLIOGRAFIE 28

2

I. INTRODUCERE

Prezenta lucrare are ca scop propunerea unor tehnici, metode, exerciții pe
care consilierii de probațiune le pot folosi în lucrul cu beneficiarii serviciilor de
probațiune , în vederea corectării disonanțelor cognitive și implicit în transformarea
comportamentelor dezadaptative ale acestora , în comportamente prosociale.
Alegerea presentei teme, a pornit de la nevoia de a înțelege : care sunt acele
mecanisme interne, existente la nivelul beneficiarilor , care au contribuit la adoptarea
de conduite infracționale ; care este motivul pentru care unii beneficiari adoptă în
continuare comportamente dezadaptative ( consum abuziv de substanțe, menținerea
unor relații disfuncționale cu cei din jur , manifestarea unor atitudini agresive etc. )
care cresc riscul de recidi vă și ce se poate face în mod eficient consilierul de
probațiune, pentru a-i sprijini pe acești beneficiari.
Lucrarea este struc turată în două părți: în prima parte, sunt dezbătute într -o
formă teoretică, conceptele de disonanță cognitivă, comportament dezadaptativ și
comportament prosocial ; în a doua parte a lucrării sunt expuse o serie de metode,
tehnici și exerciții pe care consilierii de probațiune le pot folosi în lucrul cu benefici arii,
în vederea corectării disonanțelor cognitive și a modificării comportamentelor
dezadaptative.

3
II. DISONANȚE COGNITIVE, COMPORTAMENTE DEZADAPTATIVE ȘI
COMPORTAMENTE PROSOCIALE
II.1. T eoria disonanței cognitive – repere conceptuale
Disonanța cognitivă a fost explicată pentru prima oară în anul 1957 de către
profesorul de psihologie de la Universitatea Standford, Leon Festinger în lucrarea „A
Theory of Cog nitive Dissonance”. Ulterior ea a fost studiată și prelucrată și de către
alți psihologi precum Baron și Byrne.
Noțiunea de “disonanță cognitivă1” desemnează un disconfort psihologic
produs de existența a cel puțin două elemente cognitive (informații, com portamente,
opinii, senzații etc.), care se neagă sau se contrazic reciproc. Baron & Byrne (2004)
definesc disonața cognitivă ca pe o “stare internă de disconfort ce apare atunci când
indivizii observă inconsecvență într e două sau mai multe atitudini sau î ntre atitud ini și
comportament”. Festinger numește disonanță cognitivă lipsa consensului între
opiniile, atitudinile, cunoștințele și valoril e unei persoane.
Disonanță cognitivă desemnează “discordanță sau contradicție în cunoaștere,
pricinuită de informații contradictorii privitoare la același obiect, situație sau
eveniment și care este trăită de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv,
de neliniște psihică (L.Festinger, 1957). De asemenea, această disonanță cognitivă
se mai poate mani fsta ca un dezacord între atitudine și realitate (R. Pinto, 1969).
Disonanța cognitivă creează tendința și nevoia subiectului de a reduce starea
tensională și a realiza echilibrul cognitiv necesar, fie prin obținerea uneor noi
informații congruente cu cuno așterea inițială (C. E. Osgood, P. F. Tannenbaum,
1955), fie prin schimbarea atitudinii subiectului față de obiectul, situația, evenimentul
dat. În consecință, și schimbarea de atitudini se poate provoca prin crearea unei
disonanțe cognitive la început, ia r apoi prin suplimentare de informații în direcția
echilibrului cognitiv dorit (F. Heider, 1946). În activitatea de cunoaștere starea de
disonanță poate avea un rol motivațional: de mobilizare a individului în direcția
suplimentării informațiilor, a stabi lizării lor ori a reconsiderării unor cunoștințe și idei în
raport c u noile date primite2”.
Teoria disonanței cognitive privește cunoașterea și relațiile între cunoștințe.
După Leon Festinger, elementele de cunoaștere trebuie analizate cu ajutorul a ceea

1 Neculau Adrian (Coord.) – Psihologie socială. Aspecte contemporane, Ed. Polirom, Iași, 1996 , pp. 95 – 108
2 Ibidem 1

4
ce el n umește ”implicație psihologică ”3. Implicația psihologică se referă la o legatură
optimă, din punctul de vedere al individului, între două cunoștințe luate separat,
prezența uneia implicând într -un fel prezența celeilalte. Această ”implicație
psihologică ” permite definirea a trei tipuri de relații între cunoștințe: consonanță,
disonanță, neutralitate.
Consonanța cognitivă între două elemente de cunoaștere presupune că unul
dintre ele poate fi obținut prin implicare psihologică a celuilalt. Exe mplu: „mi -e sete" –
„beau apa".
Disonanța între două elemente cognitive apare atunci când unul se opune
celuilalt prin implicația psihologică. De exemplu: „mi -e sete" – „trebuie să nu beau".
Există o relație de neutralitate atunci când două cunoștințe intr ând în registre
diferite nu pot fi analizate cu ajutorul implicării psihologice, nici una neimplicând -o pe
cealaltă.
La fel ca în teoriile echilibrului, Festinger consideră că o persoană care are în
universul său cognitiv două elemente ce nu sunt în acord, nu va putea menține acest
dezacord (disonanță), ci va încerca să -l reducă, modificând unul dintre aceste
elemente pentru a -l face să se potrivească cu celelalte. Astfel, dacă persoanei îi este
sete și știe că nu trebuie să bea apă, iși va spune că de fapt nu-i este chiar atât de
sete în fond. Persoana caută deci motive susceptibile să -și justifice acțiunea de a nu
bea.
Disonanța produsă prin dezacordul între două elemente de cunoaștere este
greu de suportat, generând o tensiune care va determina o dinamică cognitivă
orientată exclusiv spre reducerea diso nanței. „Reducerea disonanței, spune
Festinger, constituie o răsplată, la fel ca mâncatul atunci cand ți -e foame".
Forța dinamicii cognitive depinde de mărimea disonanței. Cu cât disonanța
este mai mare, cu atât efortul de reducere va fi mai intens.
Teoria disonanței cognitive se referă la mijloacele de schimbare a atitudinilor.
Acest lucru se întamplă ca o consecință a faptului că un individ determinat să
realizeze un comportament contrar convingerilor lui, își transformă opiniile în direcția
acestui comportament.

3 Mc Leod Saul – Cognitive Dissonance, 2018 – https://www.simplypsychology.org/cognitive -dissonance.html

5
Fenomenele persuasive sunt o ilustrare a teoriei lui Festinger care își dă
seama de efectele inconsistenței cognitive. Aceasta poate avea patru surse: logică
(incongruenț a între două idei sau credi nțe); culturală (incongruența în tre un
comportament și o normă); raport între particular și general (incongruența între o
opinie sau un comportament și o serie de opinii și comportamente ale aceleiași
persoane) ; raport între experiența trecută și cea preze ntă (incongruența între
așteptări și fapte) .
Posibilitatea de a reduce disonanțe vine fie din modificarea elementului
disonant, fie din diminuarea importanței lui, fie din eliminarea lui propriu -zisă. Când
rezistența este prea importanta, reducerea disonan ței se face prin adăugarea de
elemente noi în cunoaștere care să crească consonanța.
Modul în care este concepută, face ca teoria lui Festinger să fie considerată
pertinentă din punct de vedere psihologic și sociologic, permițând analiza eforturilor
proces elor de valorificare a opțiunilor sau a rezultatelor consecutive și în general
pentru înțelegerea modului de interiorizare a normelor sociale.
In teoria disonanței cognitive, relațiile dintre două elemente de cunoaștere nu
depind deloc de criterii logice p e care individul le -ar putea păstra congruente.
Individul nu se conformează pe baza unei analize a cunoștințelor, ci este impins la
aceasta de o nevoie psihologică.
Una dintre aplicațiile teoriei disonanței cognitive4 tratate de Brehm (1956)
privește alege rea între două obiecte, persoane sau situații la fel de atrăgătoare. În
acest caz, cel care face alegerea, valorifică obiectul ales în detrimentul celuilalt.
Ceea ce se întamplă în această situație este disonanța datorată libertații individului
de a alege, care generează „sentimentul individual de responsabilitate, de control și
de alegere atunci când un individ ia o decizie".
În același mod se poate explica și experiența care rezultă din justificarea pe
care și -o dau oamenii la îndeplinirea unei sarcini ne plăcute. În condițiile în care
motivarea externă pentru realizarea unei astfel de sarcini nu o justifică suficient,
individul se simte nevoit să o justifice prin sine însuși.

4 Doise, W., Deschamp, J. C. & Mugny, G. – Psihologie socială experimentală. Cap. 14 – Disonanța Cognitivă, Ed.
Polirom, Iași, 1996, pp. 205 – 224

6
O alta aplicație a acestei teorii privește interacțiunea de grup și se referă la
modul în care un individ își modifică evaluarile despre un grup în măsura în care este
inițiat să participe la acesta. Cu cât inițierea este mai avansată, se constată că
evaluările sunt mai favorabile.
„Acordul forțat5" este o altă aplicație și privește m odificarea opiniilor unui
individ care este determinat să spună sau să se comporte contrar opiniilor sale
obișnuite. În această situație se observă că după ce s -a comportat contrar propriilor
opinii, individul va încerca să -și modifice opiniile, astfel înc ât acestea să se
potrivească cu comportamentul manifestat.
Teoria disonanței cognitive presupune o explicație a modificărilor produse în
cunoștințele sau credințele oamenilor prin conduite care comportă costuri ridicate. De
cele mai multe ori este vorba de spre o schimbare atitudinală consecutiva unui
comportament de supunere.
Din punct de vedere sociologic, importanța teoriei constă în faptul că atrage
atenția asupra unor categorii de actori sociali caracterizați printr -o puternică
mobilitate socială. S -a propus ipoteza (Ostfeld și Katz) că este posibil ca fenomenul
de disonanță să fie tipic „claselor medii". Se poate de asemenea ca acest fenomen
de disonanță să fie apanajul unor indivizi aflați într -o situație de mobilitate socială și
convinși de capacitate a lor de a -și trasa propriile traiectorii.
Raționalizarea actelor cu mare relevanță pentru destinul individual ar fi un act
tipic pentru persoanele care se concep ca autori ai reușitelor sau eșecurilor lor
sociale.
În acest sens pledează rezultatele experienț elor lui Aronson care raportează
relația între elementele de cunoaștere disonantă la imaginea despre ei a indivizilor, la
modul în care aceștia își concep propriul eu. Conform teoriei lui Aronson , imaginea
de sine este cunoștința care generează f enomenul disonanței. „Dacă disonanța
există, ea există deoarece comportamentul unui individ este inconsistent cu ideea pe
care o are despre el însuși". Raționalizarea la care recurg indivizii este o încercare
de a da dovadă de rațiune, atât față de ceilalț i, cât și față de ei înșiși6.

5 Ibidem 3
6 Ibidem 1

7
Disonanța presupune violarea unor valori personale. Indivizii se comportă
diferit față de disonanță în funcție de trei criterii: toleranța față de disonanță, modul
de a o reduce și ce anume deranjează pe o anumită persoană.
Persoanele care suferă cel mai mult din cauza disonanței sunt cele care au
imagine de sine pozitivă sau care au o stimă de sine foarte înaltă. Dacă nu
beneficiază de o astfel de stimă de sine, o persoană nu va fi neapărat deranjată
spunând lucruri stânjenito are.
La rândul lor, Brehm și Wickhund (1962) concep implicarea indivizilor în
reducerea disonanței prin intermediul noțiunii de responsabilitate: fără
responsabilitate personală – consideră ei – elementele nu sunt pertinente pentru
individ7.
Puși în situaț ia să îndeplinească sarcini costisitoare, oamenii pot prevedea
consecințele acestora sau nu. În cazul în care persoana nu prevede consecințele
faptelor sale, efectul nu produce disonanță, ci eventual surpriză sau teamă.
Dimpotrivă, consecințele prevazute g enerează un impact specific de disonanță
cognitivă. În prima situație, responsabilitatea indivizilor nu este în cauză. Ea ar putea
totuși să fie prezentă în măsura în care individul fără să fi prevăzut consecințele, își
impută aceste consecințe.
Această pe rspectivă este accentuată în lucrările lui Cooper și Fazio care
disting două momente în procesul de rezolvare al disonanței cognitive. Mai întai –
consideră cercetătorii – este activată disonanța și abia apoi impulsul motivant
declanșat de disonanță. Altfe l spus, momentul activării subiective este premers de
faptul că individul percepe apriori un rezultat negativ unei conduite la care el a
aderat. Dacă persoana ar atribui acțiunea unei situații exterioare care nu a depins de
el, poate să scape de responsabi litate și disonanța nu se va produce8.
Schimbarea atitudinii nu este legată în cazul acesta de conduită, cât mai ales
de modul de a înțelege consecințele acesteia. Reducerea disonanței se poate face
doar prin redarea unui sens mai plăcut acestor consecințe . Lucrul acesta se poate
realiza nu doar prin schimbarea atitudinii, ci și prin deprecierea elementelor cadrului
situațional în care individul a acționat. În acest proces destul de complicat, impulsul
care motivează pe indivizi să -și schimbe atitudinile, n u se mai datorează atât

7 Ibidem 1
8 Ibidem 1

8
disonanței dintre elementele de cunoaștere, cât mai ales restabilirii echilibrului între
cunoștințele obișnuite ale acestora și modul în care ei explică unele comportamente
disonante.
Importanța unei alte teorii – aparținand lui Bea uvois și Joule9 – rezidă în modul
în care pune în evidență întaietatea actelor indivizilor asupra ideilor. Pentru acești
autori, producerea unei anumite conduite va genera o raționalizare atunci când
relativ la această conduită elementele de cunoaștere dis onante sunt superioare
elementelor consonante.
Acest fapt se întamplă doar dacă comportamentul respectiv este prezentat ca
public, irevocabil, liber decis și, prin aceste caracteristici, angajant, pentru cel căruia
îi aparține. Într -o manieră foarte materi alistă, autorii acestor teorii subliniază modul în
care apar raționalizarile actorilor sociali puși în situații de disonanță.
Accentuând această tendință de a acorda întâietate conduitei față de atitudini
behavioristul radical Bem consideră că indivizii ma nifestă atitudini care nu sunt decât
inferențe – explicații la propriile lor comportamente10.
Bem susține în mod convingător că există o simulare interpersonală care
înseamnă că fiecare actor social se comportă ca un observator pentru a -și forma
cunoștințe le despre el însuși sau despre ceilalți. Pentru Bem, circumstanțele și actele
persoanelor permit cunoașterea unor stări interne precum sentimentele, opiniile și
atitudinile. El concluzionează deci, că se poate modifica atitudinea cuiva
determinându -l să fa că ceva ce nu face în mod obișnuit. Conferind propriilor lor acte
o anumita valoare, indivizii adoptă idei sau motivații conforme cu ceea ce au făcut.
II.2. Comportamentul dezadaptativ, ca rezultat al influenței disonanțelor
cognitive
Pe măsură ce o disona nță cognitivă se conturează în interioritatea cuiva,
tendința inconstientă este de a o reduce sau a o diminua, dar în detrimentrul
armoniei cu sine. Disonanța cognitivă apare, de exemplu, a tunci când o persoană
încearcă11: să minimalizeze regretul pentru c ă a făcut alegeri ireversibile; să explice

9 Ibidem 1
10 Ibidem 1
11 https://destepti.ro/disonanta -cognitiva -si-efectele -asupra -personalitatii -si-comportamentului -de-ce-nu-invatam –
din-propriile -greseli

9
sentimente inexplicabile; să justifice un comportament care nu îi stă în obișnuință; să
reafirme convingeri anterioare.
Disonanța cognitivă influențează modul în care îi privim pe ceilalți și ceea ce
credem despre propria identitate. De exemplu, multe persoane simt o disonanță când
abilitățile și calitățile lor într -un anumit domeniu sunt depășite de către cineva
apropiat, deși afirmă contrariul. De asemenea, teama de a nu face față unei situații
alterează reacțiil e firești, reduce șansele de reușită și succes, pentru că, paradoxal,
eșecul sau orice alt rezultat, altul decât cel dorit, pare a fi mai ușor de “justificat”
pentru cel care ajunge în punctul unei disonanțe cognitive. Spiritului nostru nu -i plac
disonanțe le cognitive, de aceea, în interioritatea noastră, se declanșează inconștient
niște mecanisme care să le atenueze, cum ar fi12: tentativa de autoconvingere că,
într-o anumită situație , nu era posibilă altă alegere; găsirea unor justificări care ți n de
un ra ționament contextual; evitarea gândurilor referitoare la situația care a condus la
o disonanță cognitivă; efortul de autoconvingere că deja noul comportamentul
corespunde dorințelor.
Disonanțele cognitive concretizate prin gânduri și convingeri negative, p ot
conduce la manifestarea unor atitudini și comportamente dezadaptative, în scopul
reducerii tensiunii psihologice pe care individul o resimte.
Comportamentul dezadaptativ reprezintă acel comportament al persoanei care
este contrar normelor sociale. Acest tip de comportament c auzează un stres
semnificativ celor care interacționează cu acea persoană13.
În continuare se vor prezenta, în mod succint, o serie de disonanțe cognitive14
întâlnite la beneficiari și se vor exemplifica comportamentele dezadaptative asociate ,
cele mai des întâlnite.
Gândirea dihotomică – persoana gândește in termeni extr emi alb -negru, totul
sau nimic. De exemplu, un beneficiar fără loc de muncă, fiind respin s la un interviu
de angajare poate gândi că niciun angajator nu îl va vrea, deoarece are mențiuni în
cazierul judiciar și va înceta să își caute un loc de muncă.

12 Ibidem 11
13 https://www.ccponline.ro/Dictionar.aspx?s=C
14 Stephen Briers – Terapia Cognitiv Comportamentală. Cum să -ți îmbunătățești viața și gândirea prin TCC, Cap.
III, Capcanele gândirii obișnuite și cum le putem evita. Ed. ALL, 2015

10
Suprageneralizarea – un eveniment negativ singular conduce la un model
repetit iv de gândire ne gativa. De exemplu, un beneficiar fără trecut infracțional care a
fost sancționat penal își va spune că are ”numai ghinioane ” și că ”nimic nu merge în
viața sa” iar acest mod de a percepe evenimentul sancționării îi va genera anxietate
și nu va mai perform a la locul de muncă.
Etichetarea – pornind de la o greșeală, subiectul își adresează lui însuși sau
altora etichete negative. De exemplu, beneficiarul sancționat își va gândi că ”sunt un
prost ” sau ”nu sunt bun de nimic” pentru că a comis fapta penală iar acest tip de
gândire îi va scădea stima de sine generând comportamente adictive (consum de
alcool, droguri).
Imperativele categorice – persoana interpretează evenimentele in termeni
absolut lipsiți de realism, care exprimă dorințele sale și nu realitatea o biectivă. De
exemplu , beneficiarul va gândi că soția sa ”trebuie neapărat să mă iubească și să se
comporte așa cum vreau eu ” și tocmai acest pattern de gândire îi va creea o relație
tensionată cu partenerul de viață (își va agresa soția).
Personalizarea – persoana își atribuie o vină disproporționată în producerea
unor evenimente negative, ignorând contribuția altor factori. De exemplu, beneficiarul
sancționat pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, va
gândi că ”este numai vina mea că lucrurile s -au întâmplat așa ”, chiar dacă în
producerea infracțiunii au existat circumstanțe atenuante (victima conducea un alt
autoturism și se afla sub influența alcoolului, afară erau condiții meteo nefavorabile).
Acest tip de gândire l -ar putea conduce pe beneficiar la manifestarea unor
comportamente adictive pentru a scăpa de sentimentul de vinovăție.
Citirea gândurilor – persoana consideră că știe ce gândește altă persoană
fără a avea suficiente date în sprijinul convingerilor sale. De exemplu, un beneficiar
minor aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate va gândi că
tatăl său ”crede despre el că este un ratat ” pentru că a săvârșit o infracțiune iar acest
fapt se va reflecta negativ în atitudinea sa față de propriul păr inte (minorul va ignora
autoritatea parentală, va veni târziu acasă, nu va mai studia).
Ghicirea viitorului – subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment
fără a ave a suficiente dovezi pentru asta. De exemplu , un minor aflat în executarea
unei mă suri educative neprivative de libertate care urmează să susțină examenul de

11
Bacalaureat va gândi că ”din cauza sancțiunii voi rata examenul ” și nu va mai fi
dispus să învețe .
Catastrofizarea – un eveniment negativ care s -a petrecut sau se va petrece in
viitor, este considerat nu doar neplăcut, ci teribil și insuportabil. De exemplu, un
beneficiar care își caută un loc de muncă și a fost programat la un interviu de
angajare, poate gândi că ”va fi îng rozitor daca nu voi fi acceptat pentru acest post” și
acest tip de gândire îi va diminua moralul, încrederea în sine, nu va mai vedea
planuri de viitor și își va cheltui toate economiile la jocuri de noroc.
Ignorarea pozitivului – persoana desconsidera toate succesele personale
sau ale celorlalți, având impresia c ă acestea nu sunt importante. De exemplu, un
beneficiar care a accidentat cu mașina un pieton dar a oprit, i -a acordat primul ajutor
acestuia și l -a transportat de urgență la spital, astfel salvându -i viața, ar putea gândi
că ”oricine ar fi putut face acest lucru ”. Acest tip de gândire l -ar putea determina pe
beneficiar să nu mai performeze la locul de muncă pentru a avansa profesional.
Filtrarea negativă – asemănătoare cu precedenta, presupune focalizarea
atenției exclusiv pe evenimente cu conținut neg ativ. De exemplu, un beneficiar
student, poate gândi că ” și ce dacă am promovat 7 examene, dacă la cel de -al 8-lea
nu am făcut nimic ”. Acest tip de gândire îl va demotiva pe beneficiar să învețe în
continuare pentru a lua bursă.
Judecata afectivă – persoa na interpretează datele realității prin prisma trăirilor
sale emoționale. De exemplu, un beneficiar poate gândi că ” daca îmi este frică să mă
deplasez printr -un anumit cartier, înseamnă că acel cartier este periculos” . Acestă
judecată îl va deterina pe ben eficiar să poarte întotdeauna cu el o armă albă.
Blamarea – persoana îi consideră pe ceilalți vinovați în exclusivitate de
problemele sau eșecurile sale. De exemplu, beneficiarul va considera că ”numai din
cauza părinților mei am ajuns așa”, neasumându -și nicio responsabilitate pentru
comportamentul său. Acest tipar de gândire îi va determina un comportament ostil
față de proprii părinți.
Realizarea unor comparații inechitabile – persoana interpretează
evenimentele în conformitate cu standarde nerealiste ca re iau în calcul numai
persoane care au performanțe superioare. De exemplu, beneficiarul minor, deși are
rezultate satisfăcătoare la învățătură, poate gândi comparându -se cu cei mai buni

12
elevi din clasă că ”ei au rezultate mai bune decât mine ”, fără a ține cont de propriile
sale aptitudini și capacități. Această disonanță cognitivă l -ar putea face să nu mai
învețe la fel de mult la materiile la care excela .
Orientarea plină de regrete către trecut – persoana își concentrează atenția
asupra acelor lucruri pe care ar fi trebui să le facă mai bine în trecut, în loc să se
concentreze asupra prezentului și viitorului. De exemplu, un beneficiar divorțat, ajuns
în evidența serviciului de probațiune ar putea gândi ”nu ar fi trebuit să divorțez pentru
că din pricina asta am ajuns aici” . Această disonanță cognitivă l -ar putea determina
să consume alcool în mod frecvent.
Orientarea “ce ar fi dacă?” – persoana își adresează sau adresează celorlalți
întrebări lega te de evenimentele negative care s -ar putea întâmpla și nu este
niciodată satisfăcută de răspunsuri. De exemplu, un beneficiar care se află în
evidențele serviciului de probațiune pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte
violențe a cărei victimă es te un vecin, va gândi ” ce se va întâmpla dacă voi trece prin
fața casei lui, voi fi provocat și îmi voi pierde autocontrolul? ”. Disonanța cognitivă îi
va imprima beneficiarului o stare de anxietate și se va reflecta într -un comportament
ostil față de autor ități.
Orientarea centrată exclusiv către evaluare – persoana îi judecă permanent
pe ceilalți și pe sine însuși în termeni extremi, de exemplu: bun -rău, valoros -lipsit de
valoare. Beneficiarul va manifesta o atitudine de dispreț față de anumite persoane
(cu o situație materială precară) și o atitudine de admirație pentru alte persoane (cu o
situație materială stabilă).
Respingerea contraargumentelor – persoana respinge toate argumentele
care contrazic gândurile și convingerile sale negative. De exemplu , ben eficiarul care
cons ideră că nu merită să fie iubit, va respinge orice dovadă legat ă de faptul că
cineva ține la el sau îl apreciază. Această disonanță îl va determina pe beneficiar să
aibă o atitudine de izolare socială.
Comportamentul dezadaptativ nu are neapărat ca rezultat săvârșirea de
infracțiuni, însă, existența anumitor disonanțe cognitive și implicit a unor
comportamente dezadaptative la beneficiari, poate crește riscul reiterării
comportamentelor deviante sau asumarea de conduite infracționale la a ceștia.

13
Existența disonanțelor cognitive și a comportamentelor dezadaptative la
persoanele care au săvârșit infracțiuni poate fi surprinsă cu ușurință în procesul de
evaluare a acestora (la întocmirea rapoartelor/referatelor de evaluare și la evaluarea
inițială a persoanelor supravegheate), în momentul explorării infracțiunii săvârșite. În
susținerea acestei aserțiuni, se poate aprecia ca fiind utilă expunerea celor cinci
tehnici de neutralizare a criminalității care sunt cel mai adesea folosite de infractori ,
potrivit lui G. Sykes și D. Matza15:
Negarea sau tăgăduirea responsabilității , în acest caz delicventul invocă o
serie de cauze externe defavorabile lui, susținând că el este în realitate victima unor
probleme sociale și economice (familie destrămată, violență parentală, anturaj nefast
etc.);
Negarea sau tăgăduirea răului comis , în sensul că delicventul consideră că
reacția la fapta sa este una exagerată pentru că suferințele și pagubele provocate de
el nu sunt chiar atât de mari, încercând să ”redefinească”, în tr-o manieră proprie,
actele comise, minimalizându -le gravitatea;
Negarea sau tăgăduirea victimei , delicventul ajunge la concluzia că, în
definitiv, victima își merită soarta, întrucât era o persoană discreditată sau care își
disimula comportamentul imoral (negustor ”necinstit”, profesor ”nedrept” etc);
Acuzarea acuzatorilor , delicventul nu își regretă propriul comportament, ci
atacă comportamentul celor care -l acuză, considerându -i ipocriți (polițiști ”corupți”,
judecători ”părtinitori” etc);
Supunerea față de comandamente sau legislații ”superioare” , delicventul
invocă anumite circumstanțe, coduri morale, religioase, politice care îl obligă să
adopte comportamente ilegale și ilicite.
II.3. Noțiunea de Comportament prosocial
Primele definiții ale termenului de ”comportament prosocial”, sunt centrate fie
pe caracteristicile altruismului, fie pe cele ale comportamentului de ajutorare. Unii
autori (Reikowski, 1978) furnizează definiții care nu diferă prea mult de cea a

15 Schiaucu Valentin, Canton Rob – coord. – Manual de Probațiune, Ed. Euro Standard, București, 2008, p. 119

14
altruismul ui; comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea,
dezvoltarea celorlalte persoane, fără așteptarea unei recompense externe16.
Ca noțiune generală, comportamentul prosocial se referă la actele evaluate
pozitiv în societate. Wispé defineșt e comportamentul prosocial drept acel
comportament cu consecințe sociale pozitive, care contribuie la bunăstarea fizică și
psihică a unei alte persoane. Eisenberg precizează că este vorba de comiterea unor
acte voluntare, cu intenția de a face bine unei al te persoane17.
Wilhemina Wosinska definește comportamentul prosocial ca fiind activitatea
ce prilejuiește prosperitatea altei persoane, „chiar dacă acest act este săvârșit cu
intenția de a obține o recompensă exterioară (bani sau aprobarea socială) sau a u nei
recompense interioare (de exemplu restaurarea bunei dispoziții)”. În contradictoriu ,
Tony Mâlim , prezintă comportamentul prosicial ca pe o acțiune de ajutorare
dezinteresată, prin urmare nu se așteaptă nici un fel de recompensă.
Oricare ar fi motivații le ce l -au făcut pe individ să dea ajutor, modul în care cel
ce ajută și observatorii percep aceste motivații poate avea efecte majore. Într -un
studiu din 1990, ce ilustrează divergența acestor percepții, Kevin Doherty a cerut
unor studenți s ă comită difer ite gesturi de ȋn trajutorare. Studenții au atribuit
comportamentul lor prosocial mai degrabă unor motiv e pozitive (dorința de a -i ajuta
pe ceilalți) decât unora negative (să facă o bună impresie). Alți studenți care au
urmărit gesturile lor de întrajutorar e, le-au atribuit în egală măsură unor motivații atât
pozitive, cât și negative. Participanții care au comis actele de întrajutorare au fost
indignați de sugestia ca motivele lor nu au fost pe deplin altruiste, respingând
categoric validitatea explicațiilo r egoiste ale observatorului18. Prin ur mare, nu putem
ști cu exactitate dacă individul urmărește sau nu primirea unei recompense atunci
când oferă ajutorul. Situațiile sunt interpretate în mod diferit , de fiecare observator în
parte.
Din perspectiva analize i cost -beneficiu, comportamentul prosocial poate fi acel
raport dintre ceea ce dă cel solicitat (costul acțiunii: bani,timp liber, efort fizic, efort
psihic, riscul de a -și afecta sănătatea sau chiar de a -și pierde viața) și ceea ce
așteaptă sau se așteapt ă el să primească în schimb: bani, stimă, ajutor reciproc,
satisfa cție, stimă de șine. Perspectiva cost-beneficiu prevede că frecvența ajutorului

16 Pantelimon, Golu – Fundamentele psihologiei sociale, Ed. Ex Ponto, Constanta, 2000 , p. 284
17 Craciun, Dan – Psihologie sociala, Ed. ASE, Bucuresti, 2005 , p.343
18 Ibidem 15, p .356

15
este proporțională cu costul comportamentului de ajutorare: cost ridicat -frecvență
scăzută a actelor de întraj utorare.
Într-o altă ordine de idei, un comportament al unei persoane este considerat
ca fiind un comportament prosocial, atunci când el are urmări pozitive asupra sa sau
asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, întărind astf el
legăturile sociale din interiorul acestei comunități. Prin contrast, un comportament al
unei persoane este considerat ca fiind un comportament antisocial când el are urmări
negative asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde
comportam entul are loc.
Comportamentul prosocial poate îmbrăca trei forme: actul de ajutorare, actul
de binevointa, altruismul.
Actul de ajutorare este un tip de conduită prosocială care se bazează pe
acordarea mutuală, concomitentă de avantaje și servicii între d oi sau mai mulți
indivizi.
Actul de binevointa este o activitate prin intermediul căreia se crește
prosperitatea altei persoane fără a aștepta nici o recompensă exterioară.
Altruismul este uneori înțeles exact că un act de binevointa dar care este
definit exact ca un act ce necesită sacrificare pentru binele altei perosane, fără
așteptarea nici unei recompense fie ele exterioare sau interioare.

III. ABORDĂRI, METODE, TEHNICI DE LUCRU CU BENEFICIARII, ÎN
SCOPUL CORECTĂRII DISONANȚELOR COGNITIVE ȘI FORMĂRII
COMPORTAMENTELOR PROSOCIALE
Abordarea cea mai eficientă în corectarea disonanțelor cognitive și înlăturarea
comportamentelor dezadaptative este cea cognitiv -comportamentală (teorie conform
căreia există o relație de reciprocitate între procesele cognitive – ceea ce gândim,
emoții – ceea ce simțim și comportamente – ceea ce afișăm ). Tehnicile, metodele,
exercițiile de restructurare cognitivă care au la bază acestă teorie pot fi folosite în
lucrul cu beneficiarii, având avantajul că țintesc în mod punctual d isonanța cognitivă
identificată și nu necesită urmarea unei intervenții de lungă durată (cum ar fi urmarea
unui program de reintegrare socială) pentru a obține o schimbare cognitivă, afectivă,

16
comportamentală sau atitudinală. În cele ce urmează, vor fi pre zentate o serie de
tehnici, metode și exerciții care pot fi aplicate beneficiarilor aflați în evidența serviciilor
de probațiune.
III.1. Modelul ABC
Modelul ABC a fost inițial propus de către Albert Ellis, iar apoi a fost dezvoltat
de Aaron Beck. Modelul ABC cognitiv propune că emoțiile disfuncționale derivă din
convingerile iraționale. Aceste convingeri pot fi identificate și schimbate, generând
noi răspunsuri emoționale mai sănătoase.
Tehnica ABC este o tehnică de restructurare cognitivă eficientă pentru a
stimula gândirea pozitivă sau pentru a schimba perspectiva beneficiarilor în sens
pozitiv. Concepția despre o situație, despre propria persoană și despre lume diferă în
funcț ie de modul optimist sau pesimist de a gandi.
Acest model pleacă de la ideea că există două tipuri de credințe referitoare la
sine, lume și ceilalți: raționale și iraționale. Credinț ele raționale sunt cele care ajută
persoana să iși atingă scopurile propuse, sun t conforme cu realitatea în care trăim și
sunt formulate în terme ni de preferințe („mi -ar placea să”, „mi -aș dori”); ele duc la
emoții precum tristețe, î ngrijorare, regret, iritare – emoții funcționale (adaptative).
Credințele iraționale împiedică adaptarea persoanei la condițiile de viată și sunt
formulate în termeni a bsolutiș ti („trebuie”, „este obligatoriu”) și duc la emoț ii pre cum
depresia, anxietatea, vinovăția, furia – emoț ii disfunctionale.
În acest model, A -ul reprezintă evenimentul activator (activating ev ent,
adversity), care poate fi concretizat prin anumite situații, gânduri, emoț ii sau
compor tamente legate de evenimente, gâ nduri și amint iri din trecut, care se reflectă
în situația actuală; B-ul reprezintă convingerile persoane i (beliefs), formulate cel mai
adesea sub forma unor reguli generale, absolute (tre buie) iar C -ul reprezintă
consecințele emoționale și comportamentale ale credințelor persoanei (raspunsuri
comportamentale, emotionale, fiziologice, cognitive) despre evenimentul activator A.
Exemplu de exercițiu care are la bază tehnica ABC , ce poate fi a plicat
beneficiarilor :
Pasul 1 – Identificarea situației (descrieți situația care va declanșat starea de spirit
negativă. Fiți cât mai precis posibil)

17

Pasul 2 – Analiza stării de spirit (descrieți ce ați simțit în acea situație și ce simțiți
în prezent. De exemplu: furie, supărare, frustrare, frică, anxietate, depresie, trădare,
dezgust, rușine etc.)

Pasul 3 – Identificarea gândurilor automate (faceți o listă cu gândurile care vă vin
în mod automat în minte ca răspuns la acea situație)

Pasul 4 – Găsirea dovezilor care să susțină obiectivul (scrieți toate dovezile pe
care le puteți identifica în susținerea gândurilor automate scrise la punctul 3)

Pasul 5 – Găsirea dovezilor contra obiectivelor (găsiți toate dovezile obiective
care contrazic gândurile automate. Luați în considerare atât propria perspectivă cât și
a altora)

Pasul 6 – Identificarea gândurilor corecte și echilibrate (priviți lista gândurilor din
pașii 4 și 5. Adoptați o abordare echilibrată a situației și scrieți ce gândiți despre
aceasta)

Pasul 7 – Monitorizarea stării de spirit actuale (descrieți și evaluați starea de
spririt prezentă și pașii viitori pe care îi veți face. Ce simțiți în legătură cu această
situație? Există acțiuni pe care trebuie să le faceți?)

III.2. Analiza costurilor și beneficiilor
Beneficiarului i se cere să realizeze o listă cu costurile și beneficiile pe care le
are gândul disfuncțional iar apoi se analizează aceste costuri și beneficii cu scopul

18
schimbării disonanței cognitive. Pentru ca beneficiarul să înțeleagă mai bine, se
poate rec urge la integrarea perspectivei altei persoane. De exemplu, beneficiarul
este rugat să spună ce ar gândi/crede altă persoană despre respectivul punct de
discuție (ex.: el este o persoană rea, o persoană în care nu poți avea încredere) sau
ce ar crede el despre asta dacă ar fi o altă persoană sau este rugat să ceară opinia
altor persoane.

III.3. Tehnica reatribuirii
Această tehnică se referă la modificarea gândului disfuncțional prin
modificarea interpretării cauzelor care l -au generat. Se utilizeaz ă mai ales pentru
modificarea erorii de personalizare.
Exemplu:
Descrierea situației: Beneficiarul se află în evidența serviciului de probațiune fiind
sancționat cu pedeapsa de 10 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe un
termen de supraveghere de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui
vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe , prev. de art. 336 Cod Penal,
reținându -se faptul că în urma unor divergențe cu soția referitoare la bugetul familiei ,
acesta a consumat alcool și s -a urcat la volanul autoturismului personal, pentru a
ajunge la magazin și a -și cumpăra țigări.

19
Disonanța cognitivă identificată la beneficiar: personalizarea
Comportamentul dezadaptativ al beneficiarului: consum abuziv de alcool
Beneficiar : Totul s -a întâmplat din cauza mea!!!
Consilier: Adică?
Beneficiar : Toate certurile pe care le -am avut cu soția
Consilier: Și soția a fost calmă tot timpul?
Beneficiar : Nu…de fapt, începe să mă tachineze….și dacă nu fac ce vrea ea, ridică
vocea la mine
Consilier: Crezi că am putea vedea certurile ca fiind rezultatul amândurora?
Beneficiar : Cred că da…
Consilier: Și dacă luă m în calcul că soția te tachinează și ridică vocea, cum ai putea
vedea responsabilitatea pentru certuri
Beneficiar : Da…cred că e vina amândurora, de fapt au fost multe probleme și la mine
la serviciu și la ea, nu am avut destul timp să stăm împreună și l ucrurile au evoluat
Consilier: Și cu te simți dacă ți -ai spune acest lucru în loc de ”totul s -a întâmplat din
vina mea”
Beneficiar : Mai puțin deprimat….

III.4. Disputele empiric e, logic e, pragmatic e
În cadrul disputei empirice, se dispută dovezile empirice ale disonanțelor
cognitive. Pe fondul dovezilor existente se generează o nouă alternativă rațională.
Pentru disputare se folosesc întrebări de genul: ”Ce evidențe aveți că este așa cum
spuneți?”, ”Pe ce anume vă bazați când afirmaâi asta?”. În dis puta logică se dispută
aspectele logice ale gândurilor iraționale și se arată că aceste gânduri nu sunt logice.
Se pot utiliza întrebări de genul: ”Este logic?”, ”Este adevărat?”, ”De ce nu este
așa?”, ”Unde e scris că e așa?”. Prin intermediul disputei pr agmatice se dispută
aspectele pragmatice ale distorsiunilor cognitive și se pot utiliza întrebări de genul:
”Ce consecințe pozitive are acest gând?”, ”Această convingere ne ajută să rezolvăm
problema, să atingem scopurile?”.
Exemplu:
Descrierea situației: Beneficiarul se află în evidența serviciului de probațiune pentru
săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (a lovit cu autoturismul un

20
motociclist). La întrevedere se prezintă după ce a fost încă o dată respins la un
interviu de angajare .
Disonanța cognitivă identificată la beneficiar: suprageneralizarea
Comportamentul dezadaptativ al beneficiarului: refuzul de a căuta în continuare
un loc de muncă potrivit pregătirii profesionale și abilităților sale
Beneficiar : Viața mea e un dezastru
Consilier: Ce vrei să spui prin dezastru?
Beneficiar : Niciodată nu obțin ceea ce vreau
Consilier: Niciodată?
Beneficiar : Aproape…
Consilier: Aproape și niciodată sunt două lucruri diferite. Poți să -mi spui câteva lucruri
pe ca re le-ai vrut și le -ai obținu t?
Beneficiar : Da…ar fi licența…
Consilier: Poți să -mi spui mai multe?
Beneficiar : Da…m -am căsătorit, copilul meu, mi -am terminat școala….
Consilier: Luând în calcul ce mi -ai spus, cum ai putea vedea viața ta?
Beneficiar : Ei, nu e chiar un dezastru…doar nu am obținut postul și sunt supărat…

III.5. Tehnica celor trei întrebări
Este o formă specifică de dispută socratică care constă într -o secvență de trei
întrebări ce facilitează conștientizarea și modifi carea disonanței cognitive: (1) Ce
dovezi aveți pentru această credință? (2) Cum ați putea interpreta situația altfel? (3)
Dacă e adevărat că este așa (disonanța cognitivă), ce implicații (consecințe) sunt?
Exemplu:
Descrierea situației: Beneficiarul se află în evidența serviciului de probațiune fiind în
executarea măsurii educative a asistării zilnice pentru săvârșirea infracțiunii de
tâlhărie. Acesta este elev la Liceul de Artă și participă în mod frecvent la concursuri
și spectacole, cântând la pian și vioară. Grupul său de prieteni fiind format în mare
măsură din colegi de liceu, acesta este îngrijorat că la aflarea veștii că se află în
evidențele serviciului de probațiune, va fi marginalizat.
Disonanța cognitivă identificată la beneficiar: judecata afectivă
Comportamentul dezadaptativ al beneficiarului: autoizolarea

21
Consilier: Mi -ai spus că prietenii tăi te vor respinge dacă vor afla că ești în
supravegherea serviciului de probațiune. Ce dovezi ai că te vor respinge? Te -au
respins până acum?
Beneficiar: Nu prea am, dar simt asta….
Consilier: Simți…ai putea privi altcumva situația?
Beneficiar: Prietenii mei nu mă vor respinge dacă sunt prieteni adevărați…
Consilier: Hai să spunem, totuși, că anumiți prieteni te vor respinge, ce s -ar întâmpla
atunci?
Beneficiar: Cred că aș putea suporta această situație, atata timp cât voi avea pe
cineva care mă va înțelege și nu mă va respinge…
Consilier: Crezi că ar fi cel puțin un prieten care te -ar înțelege?
Beneficiar: Da….

III.6. Tehnica rezolvării de problem e
Se folosește îndeosebi pentru rezolvarea situațiilor conflictuale dintre relațiile
interper sonale. În acest caz, disonanța cognitivă apare deoarece beneficiarul nu are
abilitățile necesare rezolvării unor situații din realitate.
Exemplu de fișă de lucru ce poate fi completată și discutată cu beneficiarul:
Pasul 1 Identificarea problemei. Care este problema ?

Pasul 2 Stabilirea scopurilor. Ce voi face? Cum aș vrea să stea lucrurile?

Pasul 3 Generarea de soluții alternative. Ce pot face pentru a -mi atinge
scopurile?

Pasul 4 Considerarea consecințelor. Ce s-ar putea întâmpla dacă fac asta?

Pasul 5 Decizia pentru cea mai bună alternativă. Ce voi face?

22

Pasul 6 Implementarea. Fă ce ai ales. Stabilește -ți planul de acțiuni. Când?
Unde? Cu cine? În cât timp?

Pasul 7 Evaluarea. A funcționat? Dacă soluția nu a funcționat, se trece la
încercarea altei soluții

III.7. Decatastrofarea
Această tehnică se mai numește și tehnica întrebării ”Și dacă…?” și se
folosește în special pentru corectarea disonanțelor cognitive care implică exagerarea
consecințelor unor evenimente, explorându -se aceste consecințe și modul în care
beneficiarul le poate face față sau este afectat de acestea.
Exemplu:
Descrierea situației: Beneficiarul se află în evidența serviciului de probațiune pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, reținându -se faptul că și -a agresat un
vecin deoarece a vrut să aplaneze o ceartă între el și soție.
Disonanța cognitivă identificată la beneficiar: exagerarea consecințelor unor
evenimente
Comportamentul dezadaptativ al beneficiarului: provoacă dese scandaluri cu
soția
Beneficiar: Nu mai suport când soția mea întârzie de la serviciu, mă gândesc că mă
înșeală
Consilier: Cu cine te -ar putea înșela?
Beneficiar: Cu un coleg de -al ei în mod sigur
Consilier: Și dacă te -ar înșela?
Beneficiar: Nici nu îmi pot imagina că ar putea face așa ceva
Consilier: Hai să încercăm totuși…ce va fi dacă te va înșela?
Beneficiar: Nu știu cum voi reacționa față de ea…va trebui să divorțez
Consilier: Și cât de rău va fi dacă vei divorța?

23
Beneficiar: Va trebui să împărțim bunurile, să mă mut, să găsesc pe altcineva…
Consilier: Și crezi că e groaznic să fii divorțat la 50 de ani?
Beneficiar: Cred că ar fi mai groaznic pentru ea…cine o mai ia așa de bătrână?

III.8. ”Procesul” gândurilor
”Procesul” gândurilor este un exercițiu care are ca scop examinarea gândurilor
iraționale. Beneficiarul va acționa în calitate de avocat, de procuror și de judecător,
pentru a examina dovezile pentru și împotriva unei disonanțe cognitive . Ca și într -o
adevărată instanță de judecată, numai fapte le verificabile sun t admisibile ca probe.
Opiniile și presupuner ile nu sunt permise. Acest exercițiu este benefic deoarece
beneficiarul va examina gândul irațional din perspective multiple, într -o manieră
corectă, rațională.
”Procesul” sau ”Judecarea” gândurilor
În acest exercițiu, vom aduce în fața instanței un gând și vei juca pe rând, rolurile de
avocat, procuror și judecător, pentru a determina acuratețea acelui gând. Ca avocat
și respectiv procuror, va trebui să strângi dovezi în favoarea sau împotriva acelui
gând. Dovezile pot fi folosite doar dacă sunt fapte, nu interpretări, păreri sau opinii.
Ca judecător, va trebui să ajungi la un vertict cu privire la acel gând. Este acel gând
logic, corect?
Gândul

Avocat Procuror
Dovezi în favoarea gândului: Dovezi împotriva gândului:
Judecător
Verdictul judecătorului:

III.9. Jurnalul gândului disfuncțional
Un alt exercițiu util în spri jinirea beneficiarului pentru a -și conștientiza propriile
disonanțe cognitive cu care se confruntă, în relație cu un comportament dezadaptativ
este completarea ”Jurnalului gândului disfuncțional” și purtarea unei discuții pe

24
marginea conținutului acestuia. Beneficiarul poate rezolva exercițiul în fața
consilierului cu sprijinul acestuia sau îi poate fi dat ca temă pentru acasă, discuția
urmând să aibă loc la următoarea întrevedere.

Descrieți
situația sau
evenimentul
Cum am
gândit atunci?

Ce am simțit?
Cum m -am
comportat?
Care au fost
consecințele Care ar fi
explicația
rațională,
logică? Cum
ar fi trebuit să
gândesc?

III.10. Identificarea calităților prin analizarea excepțiilor
Prin acest exercițiu se urmărește identificarea și apoi analizarea perioadelor
din viața beneficiarului în care acesta nu se confrunta cu problema generată de
disonanța cognitivă. Beneficiarul va avea ocazia să examineze ce era diferit în viața
sa atunci când nu exista problema. În loc să se focuseze pe întrebări de genul: cine,
ce, unde, cum, când a apărut problema, analizarea acelor etape din viața sa în care
problema nu exista, îi va da ocazia să devină conștient de calitățile sale în loc să se
concentreze pe defectele generate de probl ema cu care se confruntă.
Exercițiul propus poate avea un dublu scop: pe de o parte poate fi folosit
pentru a evalua abilitatea beneficiarului de a face față unor provocări sau probleme
generate de o disonanță cognitivă, iar pe de altă parte, poate duce l a o creștere a
încrederii în propriile sale capacități de a găsi soluții la posibile probleme de viață.
Pasul 1 : Excepții în trecut
Îți amintești dacă în trecut a existat o perioadă în care nu te confruntai cu
această problemă, sau când această problemă nu era atât de gravă?

Cum era acea perioadă din viața ta?

25
Ce făceai pe atunci?

Dacă te -ai mai confruntat cu o astfel de problemă, ai trecut peste ea? Cum ai
procedat atunci de ai putut să treci peste ea?

Să faci față cu succes unor probleme, dificultăți sau provocări, denotă că
posezi o serie de calități. Care au fost acele calități personale de care te -ai
folosit în trecut pentru a depăși o astfel de problemă?
Calitatea 1
Calitatea 2
Calitatea 3

Cum ai putea să te folosești de aceste calități enumerate pentru a -ți atinge
planurile, obiectivele de viitor și să faci față provocărilor viitoare?

Pasul 2 : Excepții în prezent
Să ne centrăm atenția pe lucrurile pe care ai vrea să le schimbi în viața ta. În
acest moment, în viața ta, se produce o schimbare, oricât de mică, în sensul pe
care ți -l dorești?

Cum ai procedat mai exact de s -au produs aceste schimbări, chiar și măr unte?

Care au fost pașii pe care i -ai făcut? Arată -mi ce ai gândit și cum ai acționat

26

Care au fost calitățile de care te -ai folosit pentru a produce aceste schimbări în
viața ta?
Calitatea 1
Calitatea 2
Calitatea 3

Cum ai putea să te folosești de aceste calități enumerate pentru a -ți atinge
planurile, obiectivele de viitor și să faci față provocărilor viitoare?

Pasul 3: Excepții în viitor (temă pentru acasă)
Până la următoarea întrevedere, te rog să completezi coloanele de mai jos. F ii atent
la acele momente din viața ta în care problema cu care te confrunți nu este prezentă,
sau pare mai puțin gravă, severă. În mod particular, fii atent la ceea ce este diferit în
acele momente. Încearcă să îți examinezi gândurile și comportamen tele corelate și
încearcă să îți definești acțiunile în sens de calități de care te-ai folosit .
Descrierea perioadelor
în care problema nu
apare sau pare mai puțin
gravă. Ce s -a întâmplat
diferit? Ce am făcut de s -a
întâmplat asta? Cum am
acționat? (sau n u am
acționat)
De ce calitate este
posibil să mă fi folosit?

27

IV. CONCLUZII
Pe de o parte , cunoașterea modului în care funcționează și acționează
disonanțele cognitive poate fi utilă în procesul de evaluarea a beneficiarilor care intră
în evidența serviciilor de probațiu ne. Trebuie înț eles faptul că , tendința beneficiarilor
de a nive la conflictele interioare duce deseori la automanipulare și la acceptarea
unor opinii complet iraționale. Această formă de automanipulare , transpus ă în
disonanțe cognitive, reprezintă un proces natural mai mult sau mai pu țin conștient ,
menit să estompeze efectele disputei interioare a beneficiarilor , atunci când aceștia
constată că a u comis greșeli . Beneficiarii se vor strădui să găsească justificări pentru
comportamentul lor antisocial sau vor oferi explicații pentru a transforma actul eronat
într-unul care să nu mai pară atât de blamabil .
Pe de altă parte , înțelegerea legăturii dintre disonanțele cognitive și
manifestarea de comportamentele dezadaptative , este importantă pentru reducerea
riscului de a mai săvârși alte fapte penale și pentru formarea de comportamen te
prosociale la beneficiarii afl ați în evidența serviciilor de probațiune .
Într-o altă ordine de idei, trebuie înțeles fapt ul că disonanțele cognitive ale
beneficiarilor pot fi abordate de către consilieri , la întrevederi , prin tehnici și metode
eficiente , care au ca scop schimbarea cognițiilor disonante (ori reducerea import anței
convingerilor disonante , creșterea importanței cognițiilor consonante sau adăugarea
mai multor convingeri consonante care să depășească în număr cognițiile disonante )
și implicit modificarea comportamentelor dezadaptative. Se poate aprecia ca fiind
utilă cunoașterea acestor tehnici, metode, exerciții de către consilierii de probațiune ,
întrucât acestea țintesc în mod precis disonanța cognitivă identificată la beneficiari și
presupun o intervenție de scurtă durată, eficie ntă care are ca rezultat corectarea
disonanțelor cognitive și implici t a comportamentelor dezadaptative asociate (în
comparație cu includerea benficiarilor într -o formă mai complexă de intervenție, cum
ar fi urmarea de către aceștia a unor pr ograme de reintegrare socială ).

28
V. BIBLIOGRAFIE

1. Aronson, Elliot.The American Journal of Psychology; Urbana Vol. 110 –
https://search.proquest.com/docview/224840246?pq -origsite=gscholar ;
2. Neculau Adrian (Coord.) – Psihologie socială. Aspecte contemporane, Ed.
Polirom, Iași, 1996 ;
3. Doise, W., Deschamp, J.C. & Mugny, G. – Psihologie socială experimentală ,
Ed. Polirom, Iași, 1996 ;
4. Harmon -Jones & Mills – Cognitive dissonance , 1999 –
https://www.studocu.com/ro/document/universitatea -babes -bolyai/social –
psychology/rezumate/harmon -jonesmills -1999 -disonanta –
cognitiva/4022824/view ;
5. Mc Leod Saul – Cognitive Dissonance, 2018 –
https://www.simplypsychology.org/cognitive -dissonance.html ;
6. https://www.ccponline.ro/Dictionar.aspx?s=C ;
7. Stephen Briers – Terapia Cognitiv C omportamentală. Cum să -ți îmbunătățești
viața și gândirea prin TCC, Ed. ALL, 2015 ;
8. Pantelimon, Golu – Fundamentele psihologiei sociale, Ed. Ex Ponto,
Constanta, 2000 ;
9. Craciun, Dan – Psihologie sociala, Ed. ASE, Bucuresti, 2005 ;
10. http://www.skepdic.com/cognitivedissonance.html ;
11. Pânișoară Georgeta, Pânișoară Ion Ovidiu – Motivarea eficienta. Ghid practic .
Ed. Polirom, Iași, 2005;
12. Pleșa Roxana – Psihologie socială clinică și psihologie medicală. Concepte,
teorii, modele – Presa Universitară Clujeană, 2017;
13. Petre Răzvan Alexandru – Formalizarea disonanței cognitive –
http://www.psihol ogiaonline.ro/download/art/A062_FormalizareaDisonantei.pdf
14. https://www.healthline.com/health/cognitive -restructuring#how -does -it-work ;
15. https://www.crackliffe.com/words/2018/12/16/17 -cognitive -distortions -12-ways –
to-defeat -them ;
16. https://www.therapistaid.com/therapy -guide/cognitive -restructuring ;
17. https://deste pti.ro/disonanta -cognitiva -si-efectele -asupra -personalitatii -si-
comportamentului -de-ce-nu-invatam -din-propriile -greseli ;