3.3.5. VIOLAREA DE DOMICILIU ( art. 192 C.pen.). §1 Noțiune și definiție . Libertatea individuală presupune și posibilitatea persoanei de a-și… [628630]

3.3.5. VIOLAREA DE DOMICILIU ( art. 192 C.pen.).
§1 Noțiune și definiție . Libertatea individuală presupune și posibilitatea
persoanei de a-și desfășura viața într-un loc liber ales, la adăpost de amestecul abuziv
din partea altora. Societatea este interesată în ocrotirea desfășurării vieții personale în
domiciliul propriu al unei persoane, în aceeași măsură în care este interesată în
ocrotirea celorlalte drepturi și interese ale persoanei, deoarece în caz contrar relațiile
sociale ar fi grav tulburate, dacă s-ar permite oricui să se amestece în viața personală
a altuia, răpindu-i acestuia din urma posibilitatea de a și-o desfășura în locul pe care
și l-a ales și așa cum dorește.
Constituția României consacră și garantează, alături de celelalte drepturi
ale persoanei și dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Astfel, în art.25 alin.1 din
legea fundamentală a țării, domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate
pătrunde sau rămâne în domiciliul sau reședința unei persoane fără învoirea acesteia.
De la aceste dispoziții se poate deroga prin lege, numai în următoarele situații:
a)pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri
judecătorești;
b)pentru înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau
bunurile unei persoane;
c)pentru apărarea siguranței naționale sau a ordinii publice;
d)pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.
In textul sus-menționat se mai face precizarea că perchezițiile pot fi
ordonate exclusiv de magistrat și pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege,
precum și faptul că perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul
delictului flagrant. Sediul materiei este art.192 C.pen.
-“ Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere,
dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei
care le folosește, sau refuzul de ale părăsii la cererea acesteia, se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

În cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de două sau
mai multe persoane împreună, în timpul nopții sau prin folosirea de calități
mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pentru fapta prevăzută în alin.1 acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părților înlătură răspunderea
penală”.
9. La art.192, aliniatele 1 și 2 vor avea următorul cuprins:
„Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependințe sau
loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește,
sau, refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni
la 4 ani.
În cazul în care fapta se săvârșește de o persoană înarmată, de două sau mai
multe persoane împreună, în toiul nopții sau prin folosirea de calități mincinoase,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.”1
§2 Obiectul juridic special Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl
formează relațiile sociale privind apărarea libertății persoanei, sub aspectul libertății
vieții domestice. Fiecărei persoane îi este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu,
de a trăi fără teama unor imixtiuni din partea altora. Aceasta libertate, deși aparține
individului, interesează în aceeași măsură și societatea deoarece fără această protecție
este cu neputință desfășurarea normală a vieții sociale și pune în pericol însăși
existența acesteia.
Noțiunea de domiciliu, în viziunea art.192 C.pen. implică nu ideea de
imobil, luat în considerare în materialitatea sa ci, de loc în care o persoană își
desfășoară viața sa personală, noțiune care include nu numai locuința propriu-zisă, ci
și orice încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.
§3 Obiectul material . Infracțiunea de violare de domiciliu este lipsită, de
regulă, de obiect material, deoarece actul incriminat vizează viața domestică mai
exact, desfășurarea nestingherită a acesteia. În situația în care s-au produs și vătămări
1 Legea nr. 169/2002 Privind modifi carea și completarea Codului penal, Codului
de procedură penală și a unor legi speciale – Monitorul Ofi cial nr.261 din
18.04.2002

persoanelor sau bunurilor, obiectul material îl constituie corpul persoanelor sau
lucrurile asupra cărora a acționat subiectul activ. În altă opinie, în literatura de
specialitate se susține că violarea de domiciliu nu are obiect material2
§4 Subiecții infracțiunii . Subiectul activ poate fi orice persoană care
îndeplinește condițiile generale de vârstă și responsabilitate. În practica judiciară s-a
subliniat că poate fi subiect al infracțiunii de violare de domiciliu chiar și proprietarul
imobilului dacă pătrunde fără drept și fără consimțământul persoanei într-o cameră
ocupată legal de aceasta sau unul dintre soți, dacă aceștia sunt despărțiți în fapt 3.
Subiectul pasiv este persoana care folosește domiciliul violat, care are
dreptul să permită sau să refuze intrarea sau rămânerea în domiciliu a unei persoane.
Aceasta nu se identifică cu proprietarul locuinței, nici cu posesorul, fiind acela care
folosește efectiv încăperea. Singura cerință pe care trebuie să o îndeplinească
persoana vătămată în cazul infracțiunii de violare de domiciliu este aceea de a folosi –
indiferent de calitate și titlu – locuința, încăperea dependința sau locul împrejmuit
ținând de aceasta, fiind lipsită de relevanță, sub acest aspect, împrejurarea că folosința
nu ar avea la bază un titlu legal și că persoana vătămată ar putea fi evacuată4. Legea
ocrotește astfel pe deținătorul de fapt al locuinței, indiferent cât de precar este titlul
său. Legalitatea într-un stat implică folosirea căilor legale de realizare a dreptului,
opunându-se ca cetățenii săi să-și facă singuri dreptate5. Subiectul pasiv este, deci,
persoana căreia i-a fost violat domiciliul.
§5 Latura obiectivă. Violarea de domiciliu este prevăzută în două
modalități de săvârșire: prima constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o
locuința, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără
consimțământul persoanei care le folosește, iar a doua constă în refuzul de a le părăsi
la cerea acestuia. Astfel, elementul material al infracțiunii constă fie în acțiunea de
2 A se vedea în acestă problemă –Oliviu Aug.Stoica, op.cit.pg.114; -;Octavian Loghin, Tudorel Toader, op.cit.pg.166 3 Se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și soțul coproprietar al
apartamentului care, fiind despărțit în fapt de soția sa și locuiește flotant la altă adresă, vine în
lipsa soției și pătrunde fără consimțământul acesteia în vechiul domiciliu, unde evacuează
bunurile acesteia și le introduce pe ale sale. – T.mun.București,secția I penală, decizia
nr.67/1972,în R.R.D.nr.5/1972,pg.166; T.jud.Mureș,decizia penală nr.698/1971, R.R.D.
nr.2/1972, pg.1784 T.jud.Timiș, secția penală nr.1164/1972, R.R.D. nr.7/1973, pg.177 în Repertoriu I, op.cit.4445 Gheorghe Nistoreanu și alții,op.cit.pg.138

pătrundere fără drept într-o locuință sau, în acțiunea de refuz de a părăsi locuința la
cererea persoanei care o folosește.
Cu privire la prima modalitate de săvârșire, se cere în primul rând o
acțiune de pătrundere. Prin aceasta se înțelege acțiunea făptuitorului de a se
introduce în mod efectiv, de a pătrunde cu tot corpul. În cazul în care domiciliul este
compus din mai multe încăperi este suficientă pătrunderea în una din aceste încăperi6.
Pătrunderea în sensul arătat trebuie să se facă în al doilea rând într-o
locuința, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.
Prin locuință se înțelege orice loc destinat efectiv și actual uzului domestic
al uneia sau mai multor persoane. Nu interesează dacă locuința este permanentă sau
temporară, dacă este o construcție anume destinată pentru a fi locuită sau dacă este
vorba de o construcție care, fără a avea acesta destinație este folosită ca locuință. Nu
constituie însă locuință construcția destinată să servească drept locuință, care nu este
locuită în mod efectiv, și nici locul în care o persoană locuiește împotriva voinței sale.
Prin încăpere se înțelege o parte din construcție destinata să servească drept
locuință și care este folosită ca atare în mod efectiv.
Dependințele sunt acele locuri care constituie o prelungire (un accesoriu) al
locuinței și care întregesc folosința acesteia. Nu interesează dacă dependințele fac
corp comun cu locuința sau sunt separate.
În sfârșit, prin loc împrejmuit se înțelege un loc separat printr-o îngrăditură
de locurile învecinate care, întregește folosința locuinței. Trebuie arătat că nu este
necesar ca împrejmuirea să fie făcută cu un zid sau gard care să facă inaccesibil locul
ci, este suficient ca împrejmuirea să fie făcută astfel încât să rezulte voința titularului
ca nimeni să nu pătrundă în acel loc fără voia sa.
6 Instanța a decis în mod corect că, împrejurarea că, cel care a pătruns fără drept în domiciliul
unei persoane și a găsit ușa neasigurată și nu a forțat-o nu exclude existența infracțiunii
prevăzută de art.192 C.pen. Modul folosit de făptuitor în acțiunea de pătrundere nu prezintă nici
o relevanță- decizia penală nr.464/1991 a T.mun.București, secția penală în Culegere de practică
judiciară penală, Casa de editură și presă ,”Sansa”,S.R.L., București,1992, pg.276-277

Pătrunderea într-o locuința, încăpere, dependință sau loc împrejmuit trebuie
să se facă, în al treilea rând, fără drept. Cerința legii este îndeplinita dacă acțiunea s-
a săvârșit în mod abuziv fără a exista o justificare legală.
De exemplu, constituie infracțiunea de violare de domiciliu, fapta
inculpatului care deși se afla în posesia unui ordin de repartiție, în loc să-l valorifice
prin justiție, a pătruns prin violarea dispozitivului de închidere, în locuința ocupată de
persoana vătămată și a depozitat într-o magazie mobila acesteia aflată în locuință.
Infracțiunea de violare de domiciliu există indiferent dacă persoana
vătămată deține sau nu locuința în baza unui titlu legal, deoarece legea urmărește să
apere libertatea persoanei sub aspectul posibilității de a-și desfășura viața personală în
locul pe care și l-a ales.
Se mai cere ca pătrunderea în locuință, încăpere etc. să se facă fără
consimțământul persoanei care le folosește. În literatura de specialitate s-a subliniat
faptul că lipsa consimțământului, ca element constitutiv al infracțiunii de violare de
domiciliu poate rezultă din împrejurări ca: opunerea efectivă a părții vătămate prin
interpunerea în față ușii, interzicând accesul, avertizarea prealabilă a făptuitorului că i
se interzice accesul, încuierea ușii de acces în imobil7 etc. În a doua modalitate de
săvârșire, infracțiunea de violare de domiciliu se realizează prin refuzul făptuitorului
de a părăsi o locuința, încăpere, dependință sau loc împrejmuit, la cererea persoanei
care le folosește. Dacă locuința este folosită de mai multe persoane, dreptul de a
îngădui sau interzice pătrunderea aparține oricăreia dintre acestea.
Cele două modalități de comitere a infracțiunii au un caracter alternativ,
astfel încât dacă făptuitorul după pătrunderea fără drept și fără consimțământ în
domiciliu, refuză să-l părăsească, nu va exista concurs de infracțiuni, ci o unitate
naturală de infracțiune8.
7 Nu constituie violare de domiciliu fapta inculpatului de a ocupa fără contract de închiriere un
apartament într-un loc proprietate de stat, rămas liber după plecarea vechiului chiriaș (locatar)
deoarece nu a fost nesocotit consimțământul vreunei persoane care ar fi deținut acea
locuință.-.Gheorghiță Mateuț, op.cit.pg.219- supra 5o28 Dacă autorul a săvârșit infracțiunea în ambele modalități, acestea nu alcătuiesc o infracțiune
continuată astfel că prevederile art.41 alin.2 Cod pen.nu sunt aplicabile- C.A. Constanța, decizia
penală nr.84/1997, Practică judiciară I,pg.480

Urmarea imediată este o stare de pericol și constă, în încălcarea dreptului
persoanei la inviolabilitatea domiciliului.
Între activitatea ilegală a făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe
o legătură de cauzalitate. În practica judiciară s-a constatat că, în multe cazuri
pătrunderea fără drept în locuință unei persoane se face în scopul săvârșirii de alte
infracțiuni (de ex. furt, tâlhărie, viol ). În aceste situații va exista un concurs de
infracțiuni, în afară cazului prevăzut de art.2o9 C.pen. – furtul săvârșit prin efracție,
escaladare ori folosirea fără drept a chei adevărate sau mincinoase- când există o
absorbție naturală- violarea de domiciliu fiind absorbită de furt9.
§6 Latura subiectivă . Infracțiunea de violare de domiciliu se săvârșește cu
intenție directă sau indirectă. Pentru existența infracțiunii nu interesează mobilul sau
scopul comiterii faptei.
§7 Forme agravante Formele agravate ale violării de domiciliu sunt
prevăzute în alin. 2 al art.192 C.pen.
a) Săvârșirea faptei de către o persoană înarmată . Rațiunea agravantei este
aceeași ca și în cazul lipsirii de libertate iar în ceea ce privește noțiunea de “armă” are
sensul stabilit prin dispozițiile art.151 alin.1 și 2 C.pen.
b) săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună . Agravanta
se aplică atunci când violarea de domiciliu este săvârșită de două sau mai multe
persoane împreuna în calitate de coautori sau de două sau mai multe persoane
împreuna dintre care cel puțin una are calitatea de autor sau celelalte au calitatea de
complici concomitenți. Dacă fapta este săvârșită de trei persoane împreună se aplică
numai agravanta specială (art.192 alin.2)
c) Săvârșirea faptei în timpul nopții sporește gradul de pericol social al
violării de domiciliu, deoarece în ambianța pe care o creează noaptea scade
posibilitățile de apărare ale victimei, ceea ce ușurează săvârșirea infracțiunii. Va
exista agravanta chiar dacă în momentul săvârșirii faptei locuința era iluminată
artificial, esențial fiind ca fapta să se săvârșească într-un moment în care s-a instalat
9 Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi op.cit.pg.137, supra 5

întunericul ca fenomen natural. Acest moment diferă după anotimp, poziție
geografică, ora când s-a comis faptă, condițiile atmosferice ș.a.
d) Săvârșirea faptei prin folosirea de calități mincinoase agravează
infracțiunea deoarece prin folosirea de către făptuitor a acestui procedeu, cresc
șansele sale de reușita; victima, intimidată sau indusă în eroare de calitatea
infractorului, nu opune rezistența pe care altfel ar opune-o.
Tentativa și consumarea. Tentativa nu se pedepsește. Infracțiunea se
consumă în momentul în care se produce urmarea periculoasă a faptei – starea de
încălcare a libertății persoanei – adică momentul în care făptuitorul pătrunde în
domiciliu sau refuza să-l părăsească.
§8 Sancțiunea. Violarea de domiciliu în forma simplă se pedepsește cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă. În forma agravată, pedeapsa este
închisoare de la 2 la 7 ani.
§9 Aspecte procesuale . Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.