3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI 41 CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI 3.1. GENERALITĂȚI Ancorarea… [628618]

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

41
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE
ANCORARE A NAVEI

3.1. GENERALITĂȚI

Ancorarea navei trebuie să se execute cu precizie într -un loc dinainte stabilit, care să -i
asigure sta ționarea în siguran ță contra ac țiunii factorilor externi (vânt, valuri, curen ți).
Manevra de ancorare se poate executa folosind următoarele procedee:
– cu o singură ancoră;
– cu două ancore (în barbă, ambosare, afurcare);
– cu trei ancore (în labă de gâscă) ;
– cu patru ancore (navele care efectuează operațiuni de salvare);
– cu șase ancore (navele care efectuează dragaj).

3.2. ALEGEREA LOCULUI DE ANCORARE

În cazul alegerii locului de ancoraj trebuie să se țină cont ca acesta să îndeplinească
următoare condiții:
 să dispună de aliniamente sau repere de navigație pe coastă care să permită aterizarea pe
punctul de ancorare și supravegherea navei ancorate atât ziua cât și noaptea;
 să prezinte un bun adăpost contra valurilor, curenților și vântului mai ales în cazul
staționărilor îndelungate la ancoră;
 natura fundului să fie favor abilă înfigerii ancorei, astfel încât ancora să țină bine nava;
 adâncimea apei să fie suficient de mare față de pescajul navei;
 panta fundului să fie mică, adâncimile uniforme, fără pericole de navigație care să
pericliteze nava în cazul derapării ancore lor;
 să permită plecarea rapidă a navei de la ancoră în orice condiții hidro -meteorologice, ziua
și noaptea.

3.3. CALCULUL LOCULUI DE ANCORARE

Nava la ancoră, de regulă se orientează cu prova în vânt, iar în cazul ancorării în
condițiile acțiunii vântului și curentului, nava se va orienta pe rezultanta celor două forțe.

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

42
Dacă pe timpul staționării navei la ancoră vântul își schimbă direcția de a cționare,
nava va gira și va descrie un cerc în centrul căruia se va găsi locul în care s -a fundarisit
ancora.
Raza R a cercului descris de nava care a girat se determină ca fiind suma proiecțiilor
orizontale ale lanțului care s -a filat L1 și lungimea nav ei L2, deci:
R = L1 + L2
În care:
• R este raza de siguranță a locului de staționare la ancoră;
• L1 este proiecția orizontală a lanțului filat;
L1= , a – lungimea lanțului, b – adâncimea apei.
• L2 este lungimea navei.

Figura 3.1. Calculul locului de ancorare

Dacă adâncimea apei unde se ancorează este mai mică de 30 de metri, în calcul se va
introduce lungimea lanțului de ancoră filat.
Raza de siguranță a locului de staționare la ancoră R1, pentru cazul înrăutățirii timpului
se va mări cu ΔL, care reprezintă lungimea lanțului suplimentar filat pentru a asigura
staționarea navei în siguranță pe vreme rea plus eroarea în determinarea poziției de ancorare
la care se adaugă spațiul de grapare a ancorei .
DL L2 L1
R1TT
TTN
S

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

43
Formula de calcul a razei de si guranță a locului de staționare la ancoră pe timp rău va
fi:
R1 = L1 + L2 + ΔL

3.4. PREGĂTIRI LA BORD PENTRU ANCORARE

1. Adunarea personalului desemnat la postul de manevră, cu materialele necesare;
2. Verificarea mijloacelor de comunicații post manevră – comanda de navigație;
3. Balansarea instalației de forță în gol (cabestanul de manevră);
4. Pregătirea instalației de forță pentru manevra de ancorare.
Pregătirea instalației de ancorare se realizează astfel:
– se verifică strângerea frânelor vinciului;
– se decuple ază barbotinul ancorei care nu se fundarisește;
– se cuplează barbotinul ancorei care se fundarisește;
– se desface frâna barbotinului ancorei care se fundarisește, se desface stopa lanțului
de ancoră prin virarea ușoară a acesteia;
– se întinde lanțul puțin pen tru a se putea scoate boțul lanțului respectiv;
– când lanțul este liber se scoate fusul ancorei din nara ancorei;
– se strâng frânele și se decuplează barbotinul de pe axul vinciului;
– se eliberează progresiv lanțul din frână la comanda „FUNDA”;
– se pregătește bula de ancorare pe timp de zi, iar pe timpul nopții se verifică luminile
de ancorare conform regulamentului de prevenire a abordajelor pe mare COLREG.

3.5. MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI PE VREME BUNĂ

De cele mai multe ori a ncorarea pe vreme bună se face c u o singură ancoră , pentru că:
• manevra de ancorare și plecare de la ancoră e simplă;
• atunci când timpul se înrăutățește se poate mări cu ușurință siguranța staționării navei la
ancoră, filând o lungime de lanț corespunzătoare .
Ancorarea cu o singură ancoră prezintă însă și inconveniente deoarece:
• necesită spațiu de evitare aproape egal cu lungimea lanțului filat la apă, la care se adaugă
și lungimea navei;
• lanțul se poate încolăci pe ancoră, ceea ce micșorează forța ancorei de menținere a navei
în locul de ancorare;

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

44
• pe funduri mici și în zon e cu maree joasă, girația navei în jurul ancorei poate provoca
avarii la opera vie a navei.
Reguli referitoare la drumul navei spre punctul de ancorare
 Pentru a stabili drumul navei până la punctul de ancorare, în mod obligatoriu se va ține
cont de direcția și forța vântului și curentului.
 În cazul în care vântul nu depășește forța 2 și nu există curent, nava se poate apropia de
punctul de ancorare din or ice drum.
 Pe vânt și curent puternic , dacă situația permite, drumul navei spre punctul de ancorare se
recomandă să fie contra vântului sau curentulu i.
 Asupra navelor care au bordul liber mic și suprastructuri reduse, curentul acționează mai
puternic, iar a supra navelor cu bord liber mare și suprastructuri înalte vântul acționează mai
puternic.
 Dacă nava se apropie de punctul de ancorare sub un anumit unghi față de vânt sau curent,
ancorajul trebuie executat numai cu ancora din vânt sau curent, evitându -se astfel derivarea
navei peste lațul ancorei proprii.
 Când vântul și curentul acționează din prova navei trebuie fundarisită ancora din bordul
pasului elicei.
 Pe drumul de aterizare, poziția navei se determină cât mai des, în special când ancorarea
se execut ă într -o zonă necunoscută.

Manevra de ancorare a navei cu o singură ancoră
Din punct de vedere al vitezei și direc ției de deplasare a navei distingem:
– manevra de ancorare a navei cu viteză înainte;
– manevra de ancorare a navei cu viteză înapoi.
Din punct de vedere al aliurii, nava execută manevra de ancorare:
– cu vântul / curentul din prova sau prova Td / Bd;
– cu vântul / curentul din travers sau înaintea/înapoia traversului Td / Bd;
– cu vântul / curentul din pupa sau pupa Td / Bd.
Manevra de ancorare într -un punct fix, cu o singură ancoră se face utilizând:
– două relevmente;
– un relevment și o distan ță;
– un aliniament și un relevment.

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

45
Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând două relevmente
AB
MM0
M1
M2N
255aR
17aR
253aD
309aR

Figura 3.2. Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând două relevmente :MoM1 –
drum de apropiere , M2M -drum de aterizare , M2A -relevmentul de aterizare , M2B –
relevmentul de ancorare , M-punctul de ancorare

Algoritmul pentru executarea acestei manevre este următorul:
1. se calculează raza de siguran ță a locului de sta ționare la ancoră și se alege punctul
de ancorare;
2. se scot din hartă relevmentul de aterizare și relevmentul de ancorare;
3. se alege drumul de ancorare astfel încât să fie cât mai perpendicular pe li nia
coastei și se navigă spre punctul de ancorare cu viteză redusă, cu Pv pe obiect;
4. cu ajutorul reperului B se va determina cât mai des pozi ția navei;
5. până la relevmentul de ancorare ofi țerul cu naviga ția raporteză comandantului
navei varia ția pe drumul de ancorare din 5° în 5°;
6. din momentul în care mai sunt 5° până la relevmentul de ancorare se va raporta
variația din grad în grad;
7. comandantul va stopa mașina iar nava din inerție va mai parcurge distanța
necesară variației relevmentul de ancorare până la cel scos din hartă;
8. când nava este pe relevmentul de ancorare se pune mașina pe înapoi iar în
momentul în care nava începe să se deplaseze către înapoi se stopează mașina și se ordonă
fundarisirea ancorei, filându -se treptat lungimea de lan ț calculată.

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

46
În concluzie : se merge pe drumul de aterizare spre punctul de ancorare cu prova pe un reper,
iar un al doilea reper ales cât mai la travers serve ște pentru determinarea continuă a pozi ției
navei.
Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând un relevment și o distan ță
M0
M1
M2M
177mD
89D
289R
7AN

Figura 3.3. Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând un relevment și o distanță :
M0M1 -drum de apropiere , M2M -drum de aterizare , M2A -relevment de aterizare , d-distan ța
de ancorare ,M-punctul de ancorare
Algoritmul pentru executarea acestei manevre este următorul:
1. se calculează raza de siguran ță a locului de sta ționare la ancoră și se alege punctul
de ancorare;
2. se scoate din hartă relevmentul de aterizare;
3. se alege drumul de ancorare astfel încât să fie cât mai perpendicular pe linia coastei
și se navigă spre punctul de ancorare cu viteză redusă, cu Pv pe obiect;
4. se scoate din tabele valoarea unghiului vertical corespunzătoare distan ței la care se
ancorează față de reper;
5. cu reperul de la coastă se determină cât mai des pozi ția navei, întrebuin țând
mijloacele radiotehnice, telemetrul sau unghiul vertical măsurat;
6. când mai sunt 5 cabluri până la punctul de ancorare se raportează comandantului
din cablu în cab lu varia ția distan ței;
7. se stopează ma șina din timp iar nava mai parcurge din iner ție spa țiul necesar până
la punctul de ancorare ;

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

47
8. când nava este în punctul de ancorare se pune mașina pe înapoi iar în momentul în
care nava începe să se deplaseze către înapoi se stopează mașina și se ordonă fundarisirea
ancorei, filându -se treptat lungimea de lan ț calculată.
În concluzie : se merge pe drumul de aterizare spre punctul de ancorare cu prova pe un reper,
și se determină permanent pozi ția navei utilizând mijlo acele radiotehnice, telemetrul sau
unghiul vertical măsurat .
Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând un aliniament și un relevment
N
M0M1M2 M3 A
BA’
Ra1
Rar

Figura 3.4. Manevra de ancorare într -un punct fix întrebuințând un aliniament și un
relevment : MoM1 -drum de apropiere , M2M3 -drum de aterizare , M2A´ -relevment de
aterizare , M3-punct de întoarcere în vederea ancorării , M3B – relevment de întoarcere , M-
punctul de ancorare , AA´-aliniament , M1B – relevment de întoarcere la drum de întoarcere
Pentru a executa manevra de ancorare prin acest procedeu se va proceda ca și în
cazurile explicate anterior.

3.6. MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI PE VREME REA

Practica a demonstrat că pe vreme rea manevra de ancorare recomandată este a ncorarea
navei cu două ancore , deși acest lucru nu poate deveni o regulă general valabilă, decizia finală
legată de acest aspect apar ținând comandantului de navă , în func ție de toate elementele pe
care le -am prezentat în paginile anterioare.
În cazul m anevr ei de ancorare a navei cu două ancore raza de gira ție este mai mică, deci
spațiul de evitare este mai mare. M

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

48
Dezavantajul acestei manevre constă în posibilitatea încurcării lanțurilor când nava
girează și în necesitatea virării ancorei de sub vânt când acesta își schimbă direc ția. Când
vântul se stabi lizeză , ancora se poate fundarisi din nou.
De asemenea, comparativ cu manevra de ancorare cu o singură ancoră, manevra
analizată este greoaie atât la fundarisirea cât și la virarea ancorelor.
Manevra de ancorare a navei cu două ancore comportă mai mul te procedee de executare
dintre care cele mai utilizate sunt ancorarea în barbă, ancorarea prin afurcare fără cheie de
împreunare, ancorarea cu prova și pupa.
Manevra de ancorare în barbă
Manevra este asemănătoare celei de la ancorarea navei cu o singură ancoră, cu
deosebirea ca se pregătesc ambele ancore pentru fundarisit. Unghiul format între lanțuri este
mai mic de 60˚.
Manevra de ancorare în barbă cu vânt din prova
Modul de executare al manevrei:
– se fundarisește prima ancoră (poziția I);
– se așteaptă orientarea navei după ancorare (poziția II) ;
vânt

Figura 3.5. Manevra de ancorare în barbă cu vânt din prova
– se acționează mașina foarte încet înainte și se abate nava de pe poziția II cu un unghi de 30˚;
nava se deplasează către înainte pe noul drum, până când se ajunge pe linia unde s -a fundarisit
prima ancoră; pe timpul deplasării navei, în funcție de situație, se poate recupera din lanțul
filat;

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

49
– se fundarisește a doua ancoră (poziția III) , se acționează mașina foarte încet înapoi, se filează
numărul de chei de lanț necesare staționării în siguranță la ancoră .

Manevra de ancorare în barbă cu vântul/curentul dintr -un bord
Modul de executare al manevrei:
– se navighează perpendicular pe direcția vântului/curentului, sau pe rezultanta celor doi factori;
– pe punctul de ancorare se fundarisește ancora din vânt și se filează lanț (poziția I);
– din inerție se mai parcurge o distanță de 30 -60 m, după care se fundarisește ancora de sub
vânt (poziția II);
– după ce nava orientează cu Pv în vânt, se acționează mașina foarte încet înapoi, permițând
lanțului să se fileze cât este necesar staționării la ancoră în siguranță.
vant
III
III60 m80 m
80 m
30
vânt

Figura 3.6. Manevra de ancorare în barbă cu vântul/curentul dintr -un bord

Manevra de ancorare prin afurcare
Manevra cu ajutorul căreia nava poate fi ancorată cu două ancore, astfel încât lanțurile
ancorelor să formeze un unghi între 60° -180° se numește manevră de afurcare.
Manevra de ancorare a navei afurcat se execută venindu -se pe aliniamentul imaginar al
celor două ancore și se poate face în două moduri:
– cu viteză înainte fundarisind prima ancoră din zbor;
– cu viteză înapoi la fundarisirea primei ancore.

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

50
Manevra de an corare prin afurcare cu viteză înainte
Această manevră prezintă avantajul de a micșora spațiul pe care girează nava,
ajungându -se la un unghi de aproape 180˚ între lanțurile ancorelor, la o mărime a razei de
girație egală cu lungimea navei. Practic, realiz area unghiului de 180˚ între lanțurile ancorelor
nu este posibilă.
Realizarea acestei manevre va face ca nava să gireze sub acțiunea valurilor, vântului și
a curenților, pe o curbă de girație elipsoidală.
Executarea manevrei:
– se navighează perpendicular pe direcția vântului/curentului sau pe rezultanta celor doi factori;
– pe punctul de ancorare ales se fundarisește ancora din vânt și se filează lanțul;
– din inerție se parcurge o distanță de circa 140 -160 m, după care se fundarisește și ancora de
sub vânt;
– nava se va orienta, iar lanțurile vor fi virate în așa fel încât lungimea de lanț filată să fie egală
în ambele borduri, realizându -se între lanțurile ancorelor un unghi de apropiere de 180˚.

Figura 3.7. Manevra de ancorare prin afurcare cu vitez ă înainte

Manevra de ancorare prin afurcare cu viteză înapoi
Se utilizează atunci când nu trebuie ca nava să gireze în jurul ancorei.
Executarea manevrei:
– se fundarisește ancora din prova în vânt/curent;
– se navigă înapoi sub vânt/curent, filând o lungime de lanț egală cu lungimea lanțului prova
plus lungimea parâmei metalice a ancorei pupa;
– la terminarea filării se fundarisește ancora pupa;
– se virează lanțul ancorei prova și se filează parâma ancorotului, reglându -se lungimea dorită.
vant
III
80 m80 m
III

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

51

Figura 3.8. Manevra de ancorare prin afurcare cu viteză înapoi
Manevra de ambosare a navei
Se numește ambosarea navei, manevra prin care o navă se dispune și se menține într -o
poziție voită, indiferent de direcția vânturilor, a curentului apei sau valurilor.
Scopurile pentru care se realizează ambosarea navei sunt următoarele:
• să asigure condiții prielnice pentru încărcarea și descărcarea mărfurilor pe timp rău în bordul
de sub vânt în bazinele, radele porturilor și chiar în mare largă;
• să asigure posibilitatea lansării și ri dicării ambarcațiunilor bordului pe timp rău în bordul de
sub vânt;
• să asigure condiții pentru efectuarea de lucrări de întreținere, de scafandrerie pe timp rău;
• să favorizeze aerisirea compartimentelor navei în zonă cu căldură excesivă.
Se poate ambosa orice navă indiferent de dimensiunile și deplasamentul ei.
Manevra de ambosare a navei se poate efectua prin următoarele procedee:
• ambosarea navei prin ancorare cu șpring;
• ambosarea navei prin legarea unui șpring la ancora fundarisită;
• ambosarea navei cu a jutorul ancorotelor.
Ambosarea navei prin ancorare cu șpring
În vederea executării manevrei, la bord se fac următoarele pregătiri:
– prin nara de etambou, se scoate în afara bordului un șpring care se duce de la pupa, prin afara
bordului, până la prova prin bordul ancorei ce se pregăte ște pentru fundarisit;
– gașa sârmei va fi introdusă pe nara ancorei ce urmează a fi fundarisită și se va prinde cu o
cheie de împreunare de inelul fusului ancorei sau la una din zalele întărite ale lan țului;
– se trece peste copas tie pe teugă și se face colac, o lungime din acest șpring egală cu odata și
jumatate adâncimea apei la locul de ancorare , acesta aruncându -se în apă înainte de
fundarisirea ancorei ;

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

52
– șpringul va fi sus ținut de atârnători da ți în dublin;
– se pregăte ște ancora de fundarisit.

Figura 3.9 -a. Ambosarea navei prin ancorare cu șpring
springboturi
ureche

Figura 3.10 -b. Ambosarea navei prin ancorare cu șpring

Este recomandabil ca apropierea de punctul de ancorare să se facă sub un unghi de 20 –
30˚ față de direcția din care acționează vântul sau curentul. Fundarisirea ancorei și a
șpringului trebuie să se facă atunci când nava are inerție înapoi, șpringul în această situație
întinzând către înainte, evitându -se astfel prinderea sa la elice.
După stoparea mașinii, se desfac legăturile care susțin șpringul de -a lungul bordajului.
Șpringul eliberat va fi voltat la cabestanul din pupa, iar prin virarea lui se va orienta
nava în poziția voită.

Figura 3.11. Ambosarea navei prin ancorare cu șpring – faza finală
Molarea legăturilo r care susțin șpringul nu se face în totalitate, dublinul care susține
șpringul la pupa menținându -se cât timp nava se va găsi ambosată.
Nu se recomandă ambosarea navei în marș daca forța vântului este mai mare de 6 -7 pe
scara Beaufort, dacă sunt valuri sau curenți prea puternici.
springboturi
ureche

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

53

Ambosarea navei prin legarea unui șpring la ancora fundarisită
Când nava este ancorată și se impune ambosareaei, se procedează astfel:
– se virează puțin lanț, iar gașa șpringului se aduce de la pupa prin exteriorul bordajului;
– se leagă gașa șpringului printr -o cheie de împreunare de una din zalele lanțului;
– se filează lanțul și șpringul cu 1 -2 chei;
– se voltează șpringul la instala ția de for ță de la pupa și se virează, orientându -se nava în
poziția dorită, după bordul în care es te legat șpringul.

Figura 3.12. Ambosarea navei prin legarea unui șpring la ancora fundarisită
Ambosarea navei cu ajutorul ancorot ului
0 30
70 80vant
Drumul navei
I
II
III
vânt

Figura 3.13. Ambosarea navei cu ajutorul ancorotului

Această manevră este relativ simplă, mai ales la navele care dispun la pupa de instala ție
de ancorare.
În cazul în care nava se află în mar ș, manevra se execută astfel:
– drumul de ancorare al navei va fi sub un unghi ascu țit față de direc ția de ac ționare a factorilor
externi;

3. STUDIU DE CAZ PRIVIND MANEVRA DE ANCORARE A NAVEI

54
– când nava ajung e în punctul de ambosare se pune ma șina pe înapoi, reducând iner ția;
– când nava se va deplasa înapoi, se va fundarisi ancora din vânt;
– se filează lan țul ancorei până la momentul în care capul compas al navei va face un unghi de
70°-80° cu direc ția factorilor externi. În acest moment se va stopa ma șina, se va ține lan țul
ancorei și se va fundarisi ancorotul la pupa;
– se filează lan țul ancorei și parâma ancorotului până se ob ține înclinarea dorită.