2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE 23 CAPITOLUL 2. DESCRIEREA GENERALĂ A INSTALAȚI EI DE ANCORARE -ACOSTARE 2.1. DESTINAȚIA… [628617]

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

23
CAPITOLUL 2. DESCRIEREA GENERALĂ A INSTALAȚI EI DE
ANCORARE -ACOSTARE

2.1. DESTINAȚIA INSTALA ȚIEI DE ANCORARE

Instalația de ancorare este un ansamblu de piese, mecanisme și dispozitive care
servesc la executarea manevrei de ancorare a navei.
Ancorarea se exe cută în scopul staționării în mare liberă, pe fluviu, în rade și porturi,
pentru a acosta în diferite situații, pentru întoarcerea navei în diferite situații, pentru reducerea
inerției și oprirea navei în caz de pericol.
Orice navă trebuie să fie prevăzută cu o instalație de ancorare, dispusă de obicei în
prova pe puntea teugă și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să asigure nava în locul dorit, în diferite situații;
b) să permită o manevră rapidă de fundarisire a ancorei și desfășurare a lanțurilor la
adâncimea dorită;
c) să permită o manevră rapidă de virare a ancorei;
d) să permită fixarea ancorelor și a lanțurilor la post în siguranță.

2.2. ELEMENTE COMPONENTE ALE INSTALA ȚIEI DE ANCORARE

Ancorele, sunt piese din metal, constituind e lementul de fixare a navei față de fundul
mării prin intermediul lanțurilor sau parâmelor.
Ancorele trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) construcție simplă;
b) rezistență mecanică mare;
c) comoditate de manevrare și întreținere;
d) forță m aximă de fixare;
e) să se fixeze rapid de fund;
f) să se poată prinde de fund din nou după ce au fost smulse;
g) la ridicare să se desprindă ușor de fund,
h) să permită acționarea numai prin lanț sau parâmă.
Pentru a permite fixarea sigură a navei anco rate și desprinderea ancorei la virare,
ancora este construită astfel încât forța de fixare este maximă atunci când asupra ei acționează
o forță orizontală și minimă, atunci când este solicitată de o forță verticală.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

24
O ancoră este formată dintr -un fus avâ nd la un capăt cheia de fixare a lanțului, iar la
celălalt capăt brațele de înfigere. La bordul navelor se folosesc ancore cu brațe fixe și ancore
cu brațe rabatabile, fiecare dintre ele putând fi cu traversă sau fără traversă.
Ancora tip Amiralitate, este o ancoră cu brațe fixe și cu traversă, formată din fus (3)
nearticulat, diamant (4), brațe (6), gheare (5), traversă (2), ureche de lanț, cheie dreaptă de
fixare (1). Traversa se află în plan perpendicular față de cel al brațelor și are la unul din capete
un cot de 90 , pentru rabaterea pe tijă, în repaus. Lungimea traversei este egală cu cea a
fusului și pentru a asigura înfigerea, lungimea traversei este mai mare decât distanța dintre
brațe.
Modul de lucru al ancorei tip Amiralitate este următorul: prin fundarisire ancora atinge
fundul cu brațele datorită greutății mai mari la partea inferioară și se sprijină pe fund cu un
capăt al traversei iar cu brațele culcate orizontal. Când s -a terminat filarea lanțului și acesta
începe să se întindă pe fund, inelu l ancorei este tras în jos și ancora se răstoarnă datorită
traversei car e este mai lungă decât brațele, traversa trece în poziție orizontală iar brațele iau o
poziție verticală cu u na din gheare rezemată de fund, înfigându -se.

Figura 2.1. Ancoră tip Amiralitate Figura 2.2. Ancora tip Hall

Dacă ancora s -a înfipt bine, se spune că ancora a mușcat , iar dacă ancora nu se fixează
(nu mușcă), se spune că ancora derapează .
Aceste ancore sunt simple și eficiente, dar au gaba rite mari, se fixează greu la bord, pe
ancorator, cu instalații speciale – grui de capon. La fundarisire lanțul se poate încolăci în jurul
traversei -ancoră subtraversată, sau în jurul brațelor -ancoră subbrațată, la adâncimi mici brațul
ridicat în sus deasu pra fundului este periculos chiar pentru nava proprie.
Ancora tip Hall, este o ancoră cu brațele articulate fără traversă, formată din fus
articulat (2), diamant (6), două brațe articulate (4), gheare (3), contrabrațe (7), buloanele de
împr eunare a fusului cu diamantul (5), inel de fixare a lanțului (1). Brațele se pot mișca într -o

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

25
parte și în alta a fusului oscilând cu un unghi de aproximativ 45 , permițându -i astfel
funcționarea.
Modul de lucru al ancorei tip Hall este următorul: prin fundarisire ancora cade pe fund
luând o poziție orizontală datorită formei sale. Când lanțul începe să se întindă, fusul se va
ridica ușor din articulație, iar brațele rămân orizontale și se târăsc pe fund până când
contrabrațele întâlnesc un obstacol. Rezistența opusă de co ntrabrațe va determina deschiderea
brațelor la 45  și atunci ghearele se înfig în solul fundului (a mușcat).

Figura 2.3. Modul de lucru al ancorei tip Hall

Alte tipuri de ancore cu fusul articulat: Gruson, Union, Byers, Tylor, Speck, D anforh,
Matrosov, Trotman.
Aceste ancore sunt comode la manevră, fixându -se simplu la post, sunt rezistente și
exclud posibilitatea încolăcirii lanțului pe fus sau brațe. Principalul dezavantaj este acela că
trebuie să fie târâte pe fund până mușcă.
Ancor otul (ancoră de curent/secundară), dispus la pupa navei, poate fi tip Hall sau
amiralitate și are instalația proprie de lansare, sau se duce la locul stabilit pentru lansare cu
barca.
Ancorele de corp mort , sunt destinate pentru fixarea într -un anumit loc a diferitelor
balize, geamanduri, sau alte instalații plutitoare și pot fi: cu un singur braț și traversă, ancoră
ciupercă, umbrelă, șurub, ancoră de beton.
Greutatea ancorelor, în general pentru navele de tonaj mijlociu este în kilograme egală
cu tonajul navei, în tone. Velierele mai mici au ancore mai mari decât tonajul navei, iar
velierele mai mari au ancore mai mici decât tonajul navei. Navele cu propulsie mecanică au
ancore de greutate mai mică decât tonajul, din cauza formelor mai fine și a mașinilor care pot
fi puse pe marș imediat.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

26
Lanțurile, sunt elementele de legătură dintre navă și ancoră, fiind confecționate dintr –
un număr de inele metalice de forma unei elipse, numite zale. Zalele pot fi cu pod și fără pod
(o punte transversală dispusă la mijlo cul zalei ce are rolul de a mări rezistența lanțului,
nepermițând alungirea zalei la tracțiune).
Lanțul unei ancore se caracterizează prin calibru și lungime.
a) calibrul lanțului -diametrul unei zale măsurat în dreptul podului sau la mijlocul zalei;
b) lungimea lanțului -se exprimă în metrii sau chei de lanț (bucăți de lanț cu lungimea
de 25m până la 27,5m);
c) cheile de lanț se leagă între ele prin chei de împreunare (za demontabilă, cheie
patent sau Kenter);
d) de ancoră legarea se face printr -o cheie vârtej (cu țâțână) și o za mai mare fără pod –
za terminală;
e) la corpul navei (în puțul lanțului) se leagă prin dispozitivul de decuplare a lanțului
(un cârlig, cioc de papagal), care poate fi manevrat din puțul lanțului sau de pe punte.

Figura 2.4. Cheie Kenter

Pentru a se ști câte chei de lanț se lasă la apă, acestea se vor marca după mai multe
procedee:
(1) prin piturare cu pitură albă -cheia nr. 1 – nu are nici un semn
a) cheia nr. 2 – are prima za de d upă cheia de împreunare piturată în alb;
b) cheia nr. 3 – are primele două zale de după cheia de împreunare piturate în alb.
(2) prin inele de sârmă pe pod -cheia nr. 1 – nu are nici un semn;
a) cheia nr. 2 – are un inel de sârmă pe prima za de după cheia de împreunare;
b) cheia nr. 3 – are un inel de sârmă pe prima za și două inele de pe a doua za.
(3) prin codul culorilor -cheia nr. 1 – se piturează cu roșu cheia de împreunare dintre
prima și a do ua cheie de lanț;

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

27
a) cheia nr. 2 – se piturează cu alb cheia de împreunare dintre a doua și a treia
cheie
de lanț;
b) cheia nr. 3 – se piturează cu albastru cheia de împreunare dintre a treia și a
patra
cheie de lanț.
(4) Toate zalele din ulti ma cheie care ies pe punte se piturează în roșu, iar zalele care
nu ies pe punte în negru.
Numărul de chei de lanț cu care este dotată o navă, variază cu deplasamentul navei și
cu misiunea pe care o are de îndeplinit. O navă cu propulsie mecanică de cca. 2 000 tdw
deplasament are în general 7 -8 chei de lanț, pentru fiecare ancoră. Un velier de același
deplasament are de obicei 10 -11 chei pentru fiecare ancoră. La navele mari crește, fără a trece
de obicei de 14 chei pentru fiecare ancoră.
Nările de lanț , sun t piese metalice rezistente cu care se creează deschideri în punte și
bordaj prin care trec lanțurile de ancoră și unde stau la post ancorele fără traversă. Nările
trebuiesc dispuse în ambele borduri și au un diametru care să permită trecerea a trei diame tre
de lanț prin ele.
Dispozitive pentru fixarea ancorelor , sunt mecanisme de siguranță dispuse pe punte
între nara de ancoră și mașina de forță și au rolul de a prelua sarcina de tracțiune a lanțului
când ancora este fundarisită și greutatea ancorei când se află la post, pentru a nu solicita axul
instalației.
Acestea pot fi:
a) stopele de punte, sunt solid fixate în punte, pot fi cu fălcele, cu manetă și cu călcâi,
au la partea superioară un canal sau o scobitură prin care trece lanțul ancorei și printr -o
manivelă pot fi strânse fălcelele peste lanț sau se poate ridica călcâiul blocând astfel trecerea
lanțului într -un sens sau în celălalt.
b) boțurile , sunt bucăți de lanț fixate solid cu un capăt în punte, iar la celălalt capăt se
termină cu un cioc de pa pagal sau o gheară de drac prin intermediul cărora preia tracțiunea
din lanț.
Pe navele cu
205aN dispozitivul de deblocare a lanțului de ancoră trebuie prevăzut cu un
mijloc de acționare de pe puntea pe care se află mecanismul de ancorare sau de pe altă punte
dintr -un loc cu acces permanent, liber și facil. Dispozitivul de acționare trebuie să fie cu
autofrânare.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

28

Figura 2.5. Figura 2.6. Prinderea lanțului în puțul
lanțului

Puțul lanțului , este un c ompartiment dispus sub puntea principală sub instalația de
ancorare și în care se depozitează lanțul de ancoră. Este un compartiment etanș se confundă
cu compartimentul de coliziune prova – forpick – și este căptușit de obicei cu lemn. În acest
compartimen t capătul de lanț este prins cu cioc de papagal.
Mașina instalației , este mașina de forță cu ajutorul căreia se manevrează lanțurile
ancorelor la virare și fundarisire, precum și parâmele de legare a navei și poate funcționa
mecanic, electric, hidraulic sa u manual. Aceasta poate fi un vinci sau un cabestan.
Vinciul ancorei , se află amplasat de regulă la prova pe puntea teugă, are axul de
rotație orizontal și se compune din: două barbotine profilate anume pentru zalele lanțului,
prevăzute cu sistem de frânar e. În cazul filării lanțului de ancoră barbotinele se rotesc liber pe
ax și pot fi reduse din viteză cu ajutorul unor frâne cu fricțiune, iar în cazul virării lanțului,
barbotinele se cuplează cu axul vinciului, acesta fiind rotit de motorul de acționare pe diferite
trepte de viteză. Pe axul orizontal principal are dispuși doi tamburi (clopote), ce pot fi cuplați
sau decuplați după nevoi și care se folosesc la manevrarea parâmelor.
Cabestanul ancorei , se află amplasat de regulă la pupa pe puntea dunetă, ar e axul de
rotație vertical și se compune din: o barbotină profilată anume pentru zalele lanțului,
prevăzută cu sistem de frânare prin fricțiune (ferodou). În cazul filării lanțului de ancoră
barbotina se rotește liber în jurul axului și poate fi redus din viteză cu ajutorul frânei, iar în
cazul virării lanțului, barbotina se cuplează cu axul cabestanului ,acesta fiind rotit de motorul
de acționare pe diferite trepte de viteză. Pe axul vertical de rotație are la partea superioară un
clopot metalic de forma u nui mosor sau tambur ce poate fi cuplat sau decuplat după nevoi cu
ajutorul unor castaniete și care se folosește la manevrarea parâmelor. La partea superioară
clopotul este prevăzut cu locașuri pentru introdus manelele de manevrat manual.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

29

Figura 2.7. Vinci: 1 -manivelă; 2 -tambur; 3 –
manivelă pentru frână; 4 manivelă Figura 2.8. Cabestan: 1 -postament; 2 –
barbotină; 3 – tambur; 4 -locaș pentru
manele; 5 -controler

Alte materiale din compunerea instalațiilor de ancorare :
a) ancoratorul , o placă postament așezată pe punte, înclinată spre bordaj pa care se
fixează ancora amiralitate;
b) gruia de ancoră – de capon , grui simplu rotativ folosit pentru ridicarea și așezarea
la post a ancorei amiralitate
c) capul de șarp e, școndru metalic la prova navelor cu un rai deschis prin care trece
lanțul ancorei cu 4 gheare;

Figura 2.9. Dispunerea elementelor instalației de ancorare: 1-vinci de ancoră; 2 –
postamentul vinciului; 3 -tubul puțului de lanț; 4 -puțul l anțului; 5 -postamentul stopei; 6 -stopa
de lanț; 7 -lanțul de ancoră; 8 -nara de ancoră; 9 -ancoră tip Hall

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

30
d) lanțul călăuză , un lanț fără pod având unul din capete legat de diamantul ancorei
cu 4 gheare și servește la smulgerea ancorei și la fixarea ei l a post fiind călăuzit prin raiul
deschis de la capul de șarpe. Ancora este fixată la post de -a lungul capului de șarpe.
e) căpățâna de ancoră , se folosește atunci când există pericolul de pierdere a ancorei
sau când trebuie abandonată ancora și lanțul,se l eagă de diamantul ancorei cu ajutorul unei
gripii (parâmă), a cărei lungime este egală cu adâncimea plus1/3 din adâncime. Folosirea ei
ajută la găsirea rapidă a ancorei.

2.3. PREZEN TAREA CINEMATICĂ A INSTALAȚIEI

Ca mecanisme pentru coborârea și ridica rea ancorelor se folosesc cabestanele sau
vinciurile. Cabestanele au axa barbotinei situată vertical și întregul mecanism de transmisie
dispus sub puntea principală, iar vinciurile, spre deosebire de cabestane, au axa orizontală și
transmisia mecanică disp usă pe punte.
În figura 2.10. este prezentată schema cinematică a cabestanului de ancoră.

Figura 2.10. -Schema cinematică a cabestanului de ancoră:
1 – motor electric/hidraulic; 2 – transmisie melc – roată melcată; 3 – ax; 4 – barbotină;
5- discuri de fric țiune; 6 – tambur de manevră; 7 – frână electromagnetică
Lanțul se așează pe barbotină care are la periferie locașuri în care intră complet o
verigă a lanțului, astfel ca la rotirea acesteia lanțul să fie tras la bord.
Tamburul de manevră este destinat p entru strângerea parâmelor de legare. El are o
formă concavă, pentru ca parâma care se strânge să nu cadă de pe el. Pe suprafața tamburului
de manevră există o serie de proeminențe, numite nervuri, pentru ca parâma să se așeze cât
mai strâns pe acesta.
Barbotina și tamburul de acostare sunt cuplate cu axul (3) al cabestanului prin
discurile de fricțiune (5). Forțele de frecare și deci cuplurile transmise prin fricțiune axului

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

31
cabestanului se reglează cu ajutorul resorturilor, astfel încât să se evite aplic area unor
suprasarcini extreme la axul electromotorului de acționare a cabestanului.
Când forța de apăsare pe discuri, creată prin tensionarea unor resorturi acționate
printr -un sistem mecanic de o roată, este nulă, tamburul de manevră și barbotină se miș că
liber față de ax. Această manevră se execută la fundarisirea ancorei, când sub acțiunea
greutății proprii ancora se filează rotind barbotină și tamburul în gol.
Pentru ridicarea ancorei se presează discurile (5) și barbotină va fi cuplată prin
fricțiune cu axul (3). Electromotorul de execuție (1) rotește axul (3) și împreună cu acesta se
va roti barbotină (4), virând lanțul ancorei la bordul navei.

Figura 2.11. Schema cinematică a unui vinci de ancoră
1 – tamburul de manevră; 2 – barbotină; 3 – manșon de cuplare; 4 – roată dințată; 5 –
transmisie melc – roată melcată; 6 – frână electromagnetică; 7 – motor electric/hiraulic; 8 –
ax.
În figura 2.11. este reprezen tată schema cinematică a unui vinci de ancoră. Cuplul
motorului electric se transmite prin transmisia melc – roată melcată (5), roților dințate (4) și
axului (8). Axul (8) este cuplat printr -o legătură mecanică mobilă cu barbotinele (2). Legătura
mobilă se realizează cu manșoanele de cuplare cu came (3), care se pot deplasa axial de -a lungul
unor pene realizând cuplarea și decuplarea barbotinelor (2) de axul (8). Cu ajutorul vinciului de
ancoră se pot vira în același timp una sau două ancore.
Aspectul g eneral al unui vinci de ancoră este prezentat în figura 2.12.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

32

Figura 2.12. Aspectul general al unui vinci de ancoră

Frâna electromagnetică prevăzută în schemele cinematice execută frânarea mecanică a
axului electromotorului în absența alimentării cu en ergie electrică. Atunci când electromagnetul
frânei este alimentat se realizează deblocarea axului electromotorului.
Frânele electromagnetice pot fi cu bandă sau saboți. în prezent cunoaște o largă utilizare
frâna disc înglobată în construcția electromoto rului destinat pentru acționarea vinciurilor sau
cabestanelor.

Figura 2.13. Elementele componente ale frânei disc

În figura 2.13. se prezintă elementele componente ale frânei disc. Prin bucșa (1) se fixează
pe axul electromotorului (2) discul (3) care se rotește împreună cu acesta. Sistemul de prindere al
discului (3) îi permite să se deplaseze.axial. Pe ambele fețe ale discului este fixat cu nituri materialul
de fricțiune (4). Discul este închis într -o carcasă turnată (5) fixată pe scutul electromotoru lui și
care face corp comun cu partea fixă a electromagnetului. Electromagnetul este format din corpul

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

33
turnat (6), bobina (7) și armătura mobilă cu disc (8). în situația în care bobina frânei nu este
alimentată,armătura mobilă (8) sub acțiunea resortului ( 9) presează discul mobil (4) mire carcasa
(5) și discul (8), realizând frânarea mecanică a axului electromotorului. La alimentarea
electromotorului se alimentează concomitent și bobina frânei electromagnetice. Armătura
mobilă (8) este atrasă învingând acți unea resortului (9) și prin aceasta axul electromotorului este
eliberat de acțiunea frânei mecanice.

2.4. DESTINAȚIA INSTALA ȚIEI DE ACOSTARE -LEGARE

Instalația de acostare și legare, este un ansamblu de piese mecanisme și dispozitive cu
ajutorul cărora se asigură fixarea navei în poziția voită, asigurându -se legătura de contact cu
malul, amenajat sau nu , ori cu alte nave staționate sau în marș.
Condiții pe care trebuie să le îndeplinească această instalație:
a) să asigure apropierea sigură a navei de loc ul de acostare;
b) să asigure manevre comode de legare;
c) să mențină constantă tensiunea din parâmele de legare;
d) să permită reglarea după necesități a lungimii parâmelor de legare, în
condițiile variației de pescaj la încărcare -descărcare și variației de nivel datorită mareelor.
Navele din construcție sunt dotate cu piese, mecanisme și dispozitive necesare a fi
folosite la toate genurile de manevre ce au loc la bord. Amplasarea acestor piese și
mecanisme este condiționată de mărimea și destinația nave i, dar în general ele se găsesc
amplasate cu preponderență în sectorul prova și pupa pe punți. În sectorul centru prezența
unor asemenea instalații este mai redusă. Deoarece aceste piese și mecanisme sunt supuse
unor eforturi foarte mari ele trebuie să fie confecționate din materiale de calitate superioară,
iar sistemul lor de fixare să corespundă sarcinilor de lucru.

2.5. ELEMENTELE COMPONENTE ALE INSTALAȚIEI DE LEGARE

Elemente pentru fixarea parâmelor de legare :
a) babalele , sunt coloane cilindrice, vertic ale, amplasate pe punți în locuri
convenabile și servesc la legarea parâmelor (voltare). Pot fi simple sau în cruce, executate
prin turnare sau sudare, fiind fixate de punte prin intermediul unei plăci sudate sau prinsă
solid în buloane. Materialul de conf ecționare a babalelor este oțelul sau fonta, dar la navele
mici dotate cu parâme vegetale sau sintetice, se permite confecționarea babalelor din aliaje;

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

34
b) bintele , sunt de aceiași construcție ca și babalele, dar sunt formate dintr -o singură
coloană cu o t raversă, având aceiași întrebuințare ca și babalele.
c) tacheții sunt piese metalice sau din lemn sub formă de T, montați pe punte, copastie
sau catarge. La tachet se ia volta parâmelor subțiri, la nave mici, șalupe, yachturi,
ambarcațiuni sportive;
d) ochiuri și inele de punte ,sunt piese fixate din construcție în punte de care se prind
pastici, palancuri, parâme;
e) stope de parâme , sunt piese metalice format din fălci de strângere pentru diferite
diametre de parâmă, manivelă și braț articulat și au rolul de a menține tensiunea în parâma de
legare, atunci când este nevoie de transferarea ei între două babale sau la tamburul
mecanismului de manevră. Sunt dispuse pe punte în apropierea babalelor. Folosirea stopelor
de parâmă este obligatorie pentru parâmele d e diametre peste 22mm;
f) cavilierele , bastoane din metal sau lemn tare introduse într -un suport numit cavilieră
folosite la luarea voltelor;
g) boțuri , sunt bucăți de parâmă vegetală, sintetică, metalică, sau de lanț fixate cu unul
din capete solid de pun te și servește la prinderea provizorie a unei parâme de legare, pentru
menținerea ei întinsă până la luarea voltei;
h) zbirul este un capăt de parâmă vegetală, sintetică, metalică, sau lanț și se folosește
la asigurarea unei parâme care este supusă tracți unii până la luarea voltei.

Figura 2.14. a) tipuri de babale , b) bintă , c )stopă

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

35

Figura 2.15. Boț de lanț fixat pe o parâmă
Elemente pentru dirijarea parâmelor de legare :
a) urechile de ghidare sunt piese metalice sudat e pe punte, în parapet sau copastia
falsbordului cu scop să dirijeze ieșirea parâmelor în afara bordului, fără a se produce frecări.
Urechile pot fi închise sau deschise, simple, cu șomar, cu turnichet, sau cu turnichet și șomar;

Figura 2.16. Urechi de ghidare
b) nările de parâmă sunt deschideri de formă circulară sau ovală, practicate în
falsbordul navei, având rolul să permită scoaterea parâmelor în afara bordului pentru legarea
lor la alte puncte exterioare. Nările sunt confecționate din oțel sau din fontă cu o margine
groasă, rotunjită și netedă care întărește falsbordul în zona deschiderii și protejează parâma.
Unele nări au partea interioară turnată sub formă de tachet, servind la luarea voltei rapid a
parâmelor.

Figura 2.17. Nară de parâmă

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

36
Mecanisme de manevră, sunt folosite pentru virarea, recuperarea și filarea parâmelor de
legare, numărul și dispunerea lor la bord depinzând de mărimea și destinația navei.
a) cabestanul este o mașină de forță, ce poate fi acți onată cu aburi, electric,
hidraulic, sau manual, având axul de rotație vertical, cu un capăt liber al axului principal, pe
care se pot monta barbotina și tamburul de manevră. Barbotina este o piesă metalică circulară,
turnată având ca profil forma zalei de lanț de ancoră, cu cel puțin cinci perechi de alveole,
fiecărei perechi corespunzându -i câte un pas de lanț. Barbotina se poate bloca după nevoi cu
un sistem de frânare. Tamburul de manevră (tobă), este montat întotdeauna la capătul axului
principal de r otație al cabestanului, se folosește la manevrare prin voltarea parâmei pe acesta.

Figura 2.18. Schema cinematică a cabestanului: 1 – tambur; 2 – arbore principal; 3 –
barbotină; 4 – cuplaj cu gheare; 5 – puntea navei; 6 – electromotorul ; 7- reductor.
Din punct de vedere constructiv cabestanele se compun din urmatoarele elemente:
tambur de manevra, barbotina, frâna cu banda, reductor de turatie, electromotor de antrenare.
Elementele componente ale schemei cinematice din figura sunt: 1 – electromotor, 2 –
reductor de turatie, 3 – puntea navei, 4 – cuplaj cu gheare, 5 – barbotina, 6 – arbore principal si
7 – tambur de manevra. Cabestanele au întotdeauna tamburi de capat pentru manevra si pot
avea barbotina daca este folosit si pentru ancorare . De obicei reductorul si electromotorul de
actionare sunt montate sub puntea navei, ceea ce prezinta avantaje în privinta economiei de
spatiu la orice tip de nava si a protejarii sistemului de actionare la navele militare. La
cabestanele utilizate si pent ru ancorare se prevede o frâna cu banda care realizeaza stoparea
barbotinei la lansarea ancorei (fara electromotor). Actionarea frânei este manuala. Banda de
frânare este confectionata din otel captusita cu ferodou. Acest tip de frâna este utilizat si la
vinciul de ancora.
b) vinciul este o mașină de forță, ce poate fi acționată cu aburi, electric, sau
hidraulic, având axul de rotație orizontal, pe care sunt montate barbotina și doi tamburi de
manevră la cele două capete ale axului principal.

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

37
În mod normal, o navă are cel puțin un cabestan (vinci), la prova care servește pentru
virarea ancorei și pentru întinderea parâmelor și un vinci sau cabestan la pupa pentru
întinderea parâmelor de legare în acest sector.

Figura 2.19. Schema cinematică a vinciului de manevră: 1 – cuplaj cu gheare; 2 – tambur de
capăt pentru manevră; 3 -frână cu panglică; 4 – barbotină; 5 – acționare manuală de avarie; 6 –
reductor;
În figura urmatoare este reprezentata schema a vinciului de ancora si manevra
acționat de un motor hidraulic cu pistoane.

Figura 2. 20. Vinciul acționat hidraulic : 1 – distribuitorul de comand ă,2- maneta de comandă,
3- etanșări
Acest tip de sistem de ancorare va fi prezentat pe larg în capitolele următoare.
La cabestanele de ancora si manevra car e sunt utilizate pentru calibru lantului < 30 si
la o forta de tractiune ,< 4000 daN electromotorul de actionare este montat orizontal ca în

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

38
figura de mai sus, iar cele pentru calibrul lantului > 30 si o forta de tractiune > 4000 daN
electromotorul de acti onare este montat vertical si se utilizeaza un reductor planetar.
Valorile orientative ale raporturilor de transmisie ale reductoarelor sunt date în tabelul
urmator.
Tabelul 2.1.

Mecanismul Turația motorului
(rot/min) Raportul de transmisie
(rot/min)
Cabestan cu abur 180 ¸ 360 26 ¸ 60
Cabestan electric 450 ¸ 1450 110 ¸ 180
Vinci cu abur 90 ¸ 230 6 ¸ 30
Vinci electric 720 ¸ 1150 105 ¸ 250

Forța la periferia barbotinei trebuie sa asigure urmatoarele manevre:
 tragerea navei pe lant pâna la verticala pu nctului de ancorare;
 smulgerea ancorei de pe fundul marii si ridicarea ei cu o viteza de minim 9 m/min, la
apropierea ancorei de nara viteza de virare trebuie sa fie de maximum 10 m/min, iar la
ridicare ambelor ancore de la jumtatatea adâncimii de ancorare , cu viteza de minim 9
m/min;
 ridicarea unei ancore cu întregul lant fundarisit;
 manevrarea parâmelor de legare pe tamburii de capat pentru manevre la forta periferica
maxima egala cu ( – forta de rupere a parâmei.);
 fundarisirea ancorelor cu ajutorul fr ânei sau a mecanismelor.
Toate calculele fortelor pentru determinarea motorului electric de actionare se vor face
stiind ca viteza navei la mila masurata, cu corpul proaspat vopsit si carena curata, în apa
adânca, intensitatea vântului nu mai mare de 3 gra de si starea marii de maximum 2 grade, la
pescajul de plina încarcare T = 9,6 m si putere maxima continua a motoarelor principale
(12000 CP) cu generatorul cuplat, nu va fi mai mica de 18 noduri.
Aceasta viteza se deduce din rezultatul probelor de mars cu nava în balast pe baza
rezultatului probelor de bazin.
Parâmele de legare , asigură legarea navei acostate. Parâmele de legătură de la bord
trebuie să fie rezistente la rupere, rezistente la coroziune, flexibile și manevrabile, rezistente
la uzură prin fr ecare, elasticitate cât mai mare pentru a prelua șocurile mecanice. Parâmele de
legare pot fi vegetale sintetice sau metalice, cu excepția navelor care transportă lichide

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

39
inflamabile, la care parâmele metalice sunt permise numai pe punțile suprastructurilo r care nu
constituie plafonul tancurilor de marfă.
Acostarea navelor se poate face cu bordul sau cu una din extremități, prova sau pupa.
Legăturile navei pentru acostarea cu bordul pot fi:
a) parâme de etravă și de etambou (1,8);
b) parâme prova și pupa (2,7);
c) traverse prova, pupa și centru (3,6);
d) șpringuri prova și pupa (4,5).
Legăturile navei pentru acostarea cu una din extremități pot fi:
a) mustăți tribord (babord) la prova sau pupa (9,10);
b) parâmă pupa (prova) la centru (garlin în dublin) ( 11);
c) lanțul de ancoră prova (pupa) (12).
Acostarea cu bordul oferă folosirea întregului bord pentru manevră, dar ocupă mult
spațiu la cheu comparativ cu acostarea cu prova sau pupa, care se folosește mai ales la navele
militare, permițându -le astfel pl ecarea rapidă de la locul de acostare. Legarea navelor se
proiectează astfel încât ea să corespundă condițiilor de exploatare ale lor.

Figura 2.21. Acostarea navei
Materiale ajutătoare , se folosesc pe timpul executării manevrelor de l egare și
acestea sunt mijloace de protecție a bordajului, de amortizare, permanente sau temporare.
Mijloacele permanente de protecție se montează la navă în locurile de atingere cele
mai solicitate și sunt:

2. DESCRIEREA GENER ALĂ A INSTALAȚIEI DE ANCORARE -ACOSTARE

40
a) brâul metalic, nu amortizează șocurile, ci le dis tribuie pe o suprafață mai mare
de bordaj;
b) brâul din lemn, asigură o bună amortizare, însă se deteriorează repede;
c) brâul din metal și cauciuc, asigură protecție și amortizare foarte bune;
d) trancheții, sunt grinzi din lemn sau cilindrii de cauciuc suspendați prin
intermediul unor capete de lanț sau parâme, la cheul de acostare sau de -a
lungul bordajului navei.
Mijloacele temporare de protecție , se fixează sau se manevrează numai pe timpul
acostării și acestea sunt:
a) balonul de acostare obișnuit, se compune dintr -un sac de pânză de velă, umplut
cu plută măcinată, care în exterior are o împletitură de cânepă gudronată;
b) balonul pneumatic, este construit din pânză cauciucată având la interior o
cameră din cauciuc care se umflă cu aer. Se montează pe borduri în grupuri de câte 4 bucăți în
poziție orizontală sau verticală. Au gabarite și greutăți mari și se manevrează cu bigi sau
gruie. Se folosesc mai ales la nave care manipulează încărcătură pe mare până la gradul 4 -5.
Pentru executarea diferitelor manevre d e legare a navei se mai folosesc următoarele
materiale, dispozitive și accesorii: bandule, parâme intermediare, dispozitive de aruncat
bandula, căngi, chei de împreunare, pastici de ghidare, palancuri pentru întins parâme.