Prima parte a lucrării descrie perioada Antichității ca început a religiei creștine și [628581]

REZUMAT

CAPITOLUL I – PROTOTIPURI SPAȚIALE ÎN CULT CREȘTIN – ORIGINI ȘI
EVOLUȚIE
Prima parte a lucrării descrie perioada Antichității ca început a religiei creștine și
evoluția arhitecturală a spațiului de cult dedicat acesteia. Cele patru subpuncte ce constituie
capitolul introductiv au rol în clasificarea principalelor tipologii de funcționare a lăcașului
sacru, d upă cum urmeaza:

1. Analiză a elementelor Antichității, preluate de creștinism

Spiritualitatea definește caracterul unui popor, urmând legi fi rești, religia devine o
„zestre genetică” și influențează modul de evoluție pe toate planurile societății.
Analizând evoluția poporului român, descopăr rădăcinile creștinismului provenite din Grecia
și Roma Antică. Pe langa partea spirituală, numeroase asp ecte preluate țin de modelul
arhitecturii antice care a inspirat organizarea funcțională a lăcașurilor sacre. Descopar însușiri
comune în tehnicile constructive, elemente de morfologie arhitecturală sau modele spațiale.
Un important element arhitectural tr ansmis până astăzi este c upola, simbol sacru asociat bolții
cerești, dar și cel mai î nalt punct fizic din biserica unde se amplasează figura lui Iisu s
Pantokrator. De asemenea, spaț iul de tip atrium s -a transmis în timp evoluând în arhitectura
catolică sub forma de claustru romanic, gotic sau baroc, pe când în cea ortodoxă ia forma
incintelor mănăstireș ti.
Ortodoxismul românesc se manifestă în istorie î n echilibru cu celela lte aspecte ale vieț ii:
absența războaielor confesionale, cumpătarea în discuțiile do gmatice, armonia dintre Stat și
Biserică, un primat al frumuseții morale față de un juridism eclezial, tăria, răbdarea și curajul
în fața marilor încercări ale istoriei.

2. Tipologiile spațial – volumetrice – sinteză și exemplificare

Basilica creștină reprezintă o adaptare a celei romane care este la origine o vari antă a
templului roman cu influențe grecești și etrușce. Era preferat spaț iul central care aduce aminte
de locul und e se proteja focul sacru al cetă ții. Imperiul Roman a dezvoltat prin arhitectura
sacră și spațiile funerare. Pe lângă arcurile de triumf ridicate c a gest de mulțumire în urma
victoriilor, împărații puneau mare preț pe arhitectura comemorativă, precum martirioanele ș i
mausoleele, majoritatea constucț ii de tip central.
Realizez î n continuare o clasificare a templelor în fu ncție de mai multe criterii:
– după numărul de coloane de pe latura scurtă (tetrastil, hexastil, octostil, deeastil);
– după configurația pteromei (in antis, prostil, amfiprostil, peripter – monopter sau dipter,
pseudoperipter);
– după ordinul folosit (doric, io nic, corintic).

3. Mod de funcționare al spațiilor religioase în Antichitate
Inceputurile creștinismului se bazează î n mare pa rte pe cultura r omano -elenistică, unde
zeităț ile erau identificate în ființă împăratului. Acesta era slă vit prin ritualuri de binecuvântare
a merindelor ș i „luat masa î mpreuna”, unde p uteau participa doar cei botezați. Toate aceste
manifestări nu aveau loc în spații de cu lt, întrucat arhitectura creștină propriu -zisă s -a
dezvoltat la aproximativ două sute de ani după Hristos.
După anul 200 apar primele forme de spații religioase în oraș e – clădiri private de
rugă ciune și spații pentru îngroparea morților în afara oraș elor – catacombele .
Urmă toarea etapă e ste transformarea locuințelor, t ermelor sau a caselor de rugăciune î n
basilici , rezultând clă diri publice cu aspect laic, contrar opulenței templelor. Basilica romană
este prezentată ca spațiu cu multiple funcțiuni, precum comerțul și întâ lnirile diverse atât cu
aspect laic, câ t si de cult.

4. Spațiul creștin de cult în contextul larg al spațiului sacru

Legătura spirituală dintre pământ și cer este reflectată î n arhitectu ra de cult pri ntr-un
element vă zut ca axis-mundi. Aceasta se materializează printr -o componentă fizică verticală,
așa cum am descoperit î n viziun ea lui Mircea Eliade despre spaț iul de cu lt și spiritualitate
prezentate î n studiului „Sacrul si profanul”.
Spațiul de cult este concent rat sub forma de parcurs fizic și spiritual, dobândind în
același timp caracterul privat și public specific spațiului de rugă ciune.

CAPITOLUL II – CONVERSIA SPAȚIILOR SACRE (CULT) COMENTARE
CRITICĂ
Cel de -al doilea capitol prezintă fenomenul de conversie a spațiilor sacre în spații
seculare ș i dezba te problematica desacraliză rii biseric ilor care nu se pot transforma în orice
funcț iune laică .

1. Conversia arhitecturală – aspect al conceptului
Biserica este percepută ca program arhitectural de interes social și c ultural, iar mai puțin
este conș tientizată latura sa privată – în ciuda aspectului cordial.
Funcțiunea muzeal ă reușește să se integreze cu uș urință în spațiul religios, datorită
interesului cultural ca latură comună. Insă muzeul i mplem entat trebuie adaptat complexi tății
spațiului interior astfel încât să pună în valoare exponatele și, în același timp, să nu afesteze
aspectul construcț iei.
Legatura dintre biserică și instituția de învățămă nt sau alte programe de cultura, pr ecum
biblioteca, a fost vizibilă încă din Ev ul Mediu. In prezent, acest tip de conversie este susț inut
de societate.
Datorită interiorului amplu, există posibilitatea de amenajare î n cladirea bisericilor
desacralizate a spaț iilor de birouri, centrelor de conferință ș i a să lilor de spectacol, un atuu
fiind acustica exceptională .
Din păcate există și funcțiuni profane ce odată implementate afectează memoria
sacrului. Este vorba despre restaurante sau cluburi de noapte.

2. Conversia funcțională – istoric
Sfarșitul Celui de -al Doilea Ră zboi Mondial aduce conceptul de conse rvare a
patrimoniului cultural î n vederea păstrării memoriei locului. Tot în această perioadă apare ș i
conce ptul de „recycle buildings” (clă diri recic late), ca necesitate de diferențiere între
procedeul de „renovare” ș i „restaurare”.
Muzeografia este cea mai apreciată metodă de conservare a biseri cilor, funcț iunea avâ nd
posibilitatea de a prezenta po vestea monumentului, a locului ș i istoria lor.

3. Prezentarea teoretică a scoaterii de sub consfințire și reintroducerea în circuit ca
spațiu laic

Desființ area funcțiu nilor de cult crează disconfort î n comunitate care simte nevoia de
păstrare a cojei construcț iei pentru folo sirea aparentei imagini de lacaș de cult. Acesta este
percepută ca o metoda de salvare a memoriei locului.
Procesul de desacra lizare este unul delicat, același caracter avându -l și implementarea
noii funcțiuni ce pune în valoare arhetipul iniț ial.

4. Conversie adoptată în Biserici

Printre funcțiunile care se pliază cel mai bine în interiorul clădirilor de cult ieșite de sub
consfințire se evidențiază cele culturale sau turistice. Contactul direct cu noile funcțiuni îi
ajută pe oameni sa descopere amprenta trecutului sub o formă inter activă .
Analizând câ teva cazuri de conversie de tipul sacru -laic pot afirma scepticismul
societății î n momen tul dispariției caracterului religios. Insă noua funcțiune este acceptată în
momentul în care se integrează în spțiul -gazdă pe care, în același timp , il salvează în memoria
colectivă .

Exemple de biserici ce au fost supuse conversiei sacru -laic:
– Bisericii Romano -Catolice, Sibiu – spațiu expoziț ional
– Santa Monica, Barcelona – centrul de arte Converto de los Agustinos
Descalzos
– Biserica memorială Kaiser Wilhelm, Berlin – memorial
– Biserica Evanghelica Sfânta Maria, Sibiu – spațiu expozitional
– Mănăstirea catolică Nuestra Señora de Vervede, Spania – spațiu pentru
conferințe și work -shop -uri
– Biserica Metodista din Londra – conferințe
– Biserica Anglicana St. James the Less din Guernesey, UK – conferințe, expoziți
– Biserica Protestanta Auferstehungskirche din Berlin – conferințe, expoziții
– Biserica parohială Sfânta Maria din Herten -Langenbochm – conferințe
_ Biserica Protestantă din Limburg. – conferințe, expoziți i
– Mănăstire Nuestra Señora de la Merced din Logroño, Spania – sediu al
administrației lo -cale
– Biserica Nonconformist Meeting Hall în Hove, Marea Britanie – birourile
companiei

British Olivetti Ltd
– Biserica St George ,Edinburg, Marea Britanie – spațiu de birouri
– Bisericii Anglicane St Michael’s Church din Derby – clădire de birouri
– Mănăstirii Ursuleselor din orașul Alcanad de Enares, Spania – Facultatea de
Arhitectură
– Mănăstirea Toletini, Veneția – Universitatea de Arhitectură
– complexul manastiresc de sec ol XVII I din Mexico City – Colegiul Naț ional La
Enseñanza
– ruinele unei biserici din Toledo, Spania – Centrul Cultural „Templul San
Marcos”
– Abbaye de Montmajour din Franța – centru de informare turistică
– Mănăstirea Sf. Augustin din Valladolid, Spania – arhivă municipală
– Biserica Sfânta Maria ,Müncheberg din Germania – bibliotecă
– Mânăstirea Nossa Senhora dos Remédios din Evora, Portugalia – centru
cultural
– Mănăstirea Dornach în Elveția – hotel
– Mănastirea Converto dos Loios din Arraiolos din Portugalia – hotel
– Catedrala Spaarnkirche, Haarlem din Olanda – complex de locuințe
– Biserica Veche din St. Oswald din Yorkshire, Marea Britanie – locuință privată
– Mănăstirea Converto dos Loios din Arraiolos din Portugalia – hotel
– Biserica gotică din orasul Middleton -in-Teesdale, Marea Britanie – locuința de
vacanță
– Biserica de pe Via Piero della Francesca, Milano – club
– Biserica penticostala de sec. XIX din Edinburgh, Scoția – bar

5. Studii de caz comentate / anchetă sociologică
Pentru a trage o concluzie în urma prezentă rii exemplelor de laicizare a spațiilor sacre,
decid să analizez în detaliu viziunea societății care beneficiază de funcțiu ni laice
implementate î n biserici:
– Biserica romanică Santiago din Spaia, transformată în Centru de Interpretare al
Parcului Natural Las Hoces, Sepúlveda
– Biserica Hospitalet din Ibiza, Spania a fost transformată în sală de concerte și muzeu
– Biserica catolic ă proiectată de arhitectul Robert Roward Anderson în Edinburg este
tranformată în Biserica Reformată Baptistă, functioneaza ca discotecă la începutul
anilor ’90, iar ȋn prezent, în clădire își desfășoară activitatea compania SCVO –
Scottish Counci l for Voluntary Organization

Ca o paradigmă, conversia introduce noul în context vechi, aduce în contemporan o
clădire ce și -a epuizat funcțiunea, reȋnviind identitatea într -un demers firesc spre evoluție,
spre noi nevoi de utilizare ce susțin imaginea trecutului și o implementează î n viitor.

CAPITOLUL III – SPAȚIUL „CONVERTIT”

Capitolul III urmăreș te clasificarea cau zelor care duc la conversia spațiului profan î ntr-
unul sacru, dar și tensiunile apărute în urma acestei transformări. Motivele ș i viziunea
benefici arilor care folosesc aceste spaț ii de cul t, sunt de asemenea prezentate î n urma unei
anchete sociale.
1. Prezentare studii
Motivele amplasării bisericilor în funcțiuni laice țin de nevoia de spiritualitate în viața
cotidiană . Lăcașurile de cult revitalizează clădiri ce au nevoie de o latură spirituală pentru
păstrarea sănătoasă a psihicului utilizatorului.
Exemplele studiate reliefează spaț ii de cult amenajate pe locuri c u sacraliatate deja
implementată, respectând îndrumarea tradiției de folosire a spațiul fostelor funcț iuni
religioase.

2. Spații care trec cel mai des prin convertire

Conv ersiile temporare devin din ce î n ce mai numeroase – desfasurarea rit ualurilor de
cult î n locuri laice est e acceptată cu usurință
Clasificarea spațiilor care fac posibilă conversia și implementarea sacrului î n cotidian:
2.1. Biserici construite în spații cu particularități geografice și geologice
Bisericile sau chiliile au fost săpate în stâ ncile din locuri cele mai retrase și greu
accesibile din dorința de protecție a cultului creștin. In momentele în care practicarea religiei
creștine era interzisă , creștinii se puteau ruga în secret în lăcașurile amenajate în natură, în
mijlocul creaț iei lui Dumnezeu.
– Bisericile rupestre din Ihlara – Cappadocia, Turcia
– Mănăstirea de Piatra din Ivanovo, Bulgaria
– Mănăstirea Geghard din Erevan, Armenia
– Mănăstirea Corbii de Piatră din județul Argeș
– Mănăstirea Șinca Veche din judetul Brașov
– Chilia lui Daniil Sihatrul din satul Putna, județ ul Suceava
– Ansamblul Basarabi din Dobrogea
– Bisericile rupestre din Munții Buzăului

2.2. Biserici care reutilizează structuri construite vechi
Refolosirea vechilor lacaș e de cult vine din constientizarea caracterul ui sacru
implementat în locul fostelor construcț ii. Chiar daca este vorba despre religii diferite,
intensitatea misticului influentează percepția, simțirile și credinț a. Mai mult, folosirea
structurilor vechi pentru noi programe arhitecturale povestește ev oluția locu lui, etapele
trecerii timpului ș i noile perceptii culturale.

– Biserica Panagia Paraportiani din orașul Mykonos, Grecia
– Biserica din Densuș, județul Hunedoara
– Biserica ortodoxă „Coroana”, Bistrița
– Biserica Sfinț ii Pantelimon și Ermola e din Mangalia, judetul Constanț a
– Biserica ortodoxă dint r-un imobil de locuințe din Braș ov
– Biserica baptistă din complexul centralei electrice din Anina,Caraș -Severin
– Grace Place Episcopal Church din Chicago,SUA

2.3. Cape le din incinta aeroporturilor,gă rilor, spitalelor, unităților militare

Nevoia de a se simți ocrotiți în momente grele, în stă ri de pericol și necunoscut a dus la
înființarea lăcașurilor de rugăciune printre funcțiuni cotidiene. Aflați departe de confortul
locuinței, credincioșii se regăsesc în spațiile unde, practicandu -și religia, se familiarizează cu
necunoscutul sau uită de suferință .

– Capela „Sfântul Prooroc Ilie” din Aeroportul Internațional „Henri Coandă”
din Otopeni
– Biserica din gara Salonic
– Capela catolică din aeroportul din Buenos Aires
– Capela gării din Zürich, Elvetia
– Capela privată a cardinalului Ippolito, Villa d’Este din Tivoli, Italia
– USAFA Cadet – Capela Forțelor Aeriene din Colorado
– Biserica spitalului de psihiatrie de la Voila, Câmpina, județul Prahova

2.4. Biserici construite în spații neobișnuite – mine de sare
Acest subcapitol prezintă, de asemenea, situații în care oamenii se află nu doar departe
de casa, ci și î n peri col prin munca pe care o execută. Salinele găzduiesc capele de raugăciune
tocmai pentru a spori î ncreder ea minerilor care, la intrarea în mina de exploatare se pot
închina sfintei ocrotioare.
– Catedrală de sare din Zipaquira, Columbia
– Capela Salinei Praid din județul Harghita
– Capela Salinei Cacica din județul Suceava
– Capela Sfânta Varvara din Salina Ocnele – Mari, județul Vâlcea

2.5. Valențele artistice ale conversiei – conversia – manifest
Spiritualitatea se manifestă cel mai ușor prin artă , care scoate la iveală cele mai ascunse
trairi interioare. Am încadrat î n acest subcapitol exemple de manifestă ri artistice cu mesaj
social, metaforic sau comemorativ. Astfel de acte de materializare a credinței, consider ca au
în comun caracterul de exprimare s inceră și profunzime a emoț iei.

– Biserica Transparentă, Belgia
– Biserica amenajată de Chris Kuksid într -un tanc
– Catedrala Copacilor, regiunea Bergamo, Italia
– Memorialul dedicat victimelor atentatului terorist din 11 martie 2004, gara
din Madrid, Spania
– Memorialul O CASĂ A DU RERII, Concurs, Bucureș ti
– Biserica Aegidienkirche din Hanovra, Germania
3. Tensiuni

Tensiunile apar din moment ce i maginea spațiului laic și ca racterul sacru al funcțiunii
implementate se află în neconcordanț a. Am pus accent pe viziunea lui Mircea Eli ade despre
camuflarea sacrului în profan ca o amprentă a divinității asupra activităților cotidiene,
aducând echilibru î n dezordinea societăț ii.
Fenomenul de implementare a sacrului î n spațiul laic este mult răspândit și acceptat
destul de ușor, însă tensiunile între latura spirituală și imaginea fizică nu și -au găsit rezolvare.
Tind să cred că este vorba despre elementul imago mundi amintit de Mircea Eliade ș i despre
caracterul transcendent al spaț iului sacru. Asem enea locuintei, biserica este văzută ca o
sinteză a cosmosului. Mai mult, această imagine este accentuată de simbolistica elementelor
arhitecturale și decorative.
Ușurinț a de impletire a sacrului cu spaț iul profan vine din necesitatea cred inciosilor de
a avea un loc de rugăciune în apropierea activităților cotidiene, reprezentând un argument mai
puternic decât tradiția creștină ce presupune o continuitate a sacrului .

4. Cauze – efect
Motivele amplasării bisericilor în spaț ii laice sunt constituite de nevoia spirituală în
afara tradiției, lăsând în urmă identita tea locului în favoarea u tilului. Astfel, biserica adopă
clădirile laice abandonate în vederea adă postirii cultului religios.
In conversia de ti pul laic -sacru cel mai bine se încadrează locuința. Vazută ca imago –
mundi , prin modul ei de organizar e grad ată sau poziționarea în funcț ie de punctele cardinale.
Mai mult, casa tradițională românească reprezintă inspiraț ie pentru bisericile din lemn care
adaugă pentru completarea viziunii spirituale u n element vertical cu semnificaț ie axis-mundi .
In acela și con text cu locuința, intră ș i conversia restaurant – biserica. Pornind de la obiceiul de
„a lua masa î mpreuna”, caracterul religios poate fi identificat instinctiv.
In afară de ideile de salvare a p atrimoniului arhitectural există situaț ii de conv ersie
proviz orie, un compromis î n cazul lipsei fondurilor materiale.

5. Concluzii
In concluzie, dezvoltarea societăț ii aduce viziuni noi in domeniul ar hitecturii de cult.
Intervine l ibertatea de expimare stilistică , curajul a rhitectului de a materializa trăiri, stări și
credințe prin simboluri ș i arhetipuri.
Cu toate acestea, nu trebuie să negăm tensiunile spihologice apă rute din cauza ce lor
funcționale după implementarea sacrului în imaginea laică . Exista un contrast incomod
inițial, acceptat de credincioși în diferita măsură, în funcție de viziune, modul de gâ ndire sau
mediul din care fac parte.
Am constatat optimismul oamenilor î n util izarea locuinței ca spațiu de î ncredere pentru
implementare a sacrului. Tind să cred ca este implementat în natura ființ ei umane această
acceptare provenită din perioada de început a creș tinismului. C redincioșii sunt familiarizați cu

atmosfera locuinț ei, se simt confortab il și în siguranță pentru savârșirea rugăciunilor, așa că
devine cea mai capabila funcțiune profană ce poate susține intensitatea sacrului.
Am notat, de asemenea, nevoia credi ncioșilor de sprijin spiritual în momente de
singură tate, grij i și durere fizică sau spirituală. Subliniez în acest mod importanța amplasării
capelelor de rugăciune în spitale, unităț i militare sau min e de sare, dar sunt importante și cele
aftate în gări și aeroporturi, locuri ce definesc începutul călă toriei, de multe ori spre
necunos cut.
Nu trebuie uitate nici ruinele bisericilor care prin amprenta timpului aduc un plus de
profunzime spirituală pentru amenajarea lor ca memoriale.
Pentru trasarea caracteristicilor de baza a spațiului laic î n care este implementat un ul de
cult, am luat în calcul ș i amenajarea bisericilor sau a sihastriilor în mijlocul naturii, în locuri
retrase de influența perturbantă a cotidianului.

CAPITOLUL IV – CONCLUZII FINALE
Subiectul abordat are menirea de a sublinia releația contemporanului cu spaț iul sacru:
importanta conversiei pentru soluționarea problemelor societătii creș tine. Cea mai mare
provocare o constituie integrare a simbolurilor reli gioase î n stilu l arhitectural contemporan.
Spațiul laic s -a aflat întotdeauna în strânsă legătură cu Biserica. Am constatat de -a lungul
studiului implicarea religiilor în arhitectura î n decursul istoriei.
Inainte de amenajrea sacrului î n spațiul profan trebuie conștientizată nevoia
indispensabilă a funcț iunii de cult. Mai mult, prin memoria sa, imaginea laică nu trebuie să
dezonoreze noua biserică .
Analizele efectuate în parcursul lucră rii au reliefat o transformare a gândirii în percepț ia
spațiului de cult. Deoarece religia a devenit pentr u multi indivizi o intimitate, în viziunea
creștinului contemporan biser ica se poate afla oriunde există creaț ia lui D umnezeu. Nu uitam
nici de tradiția creștină, astfel că locul amenajat spre săvâ rsirea cultului religios primeș te
încărcătură divină odată ce este sfințit și păstrează acestă însușire permanentă .
Din anali za exemplelor menționate în conținutul lucră rii, rezult ă că un loc poate deveni
sacru ș i fară a dispune de încărcătura spirituală mențio nată de tradiție. Insă actul desacraliză rii
este greu acceptat de societate care il perce pe ca pe o pierdere ce afectează echilibrul locului.
Desacralizarea este încurajată în condițiile în care locul de rugăciune primește o
funcțiune culturală , precum ins tituțiile laice sustinute în trecut de biserica: școli ș i universităț i,
muzee sau biblioteci. Nu sunt acceptate intervenții profane ce uită memoria locului sau o pun
într-o lumină nefavorabilă .

LAIC – SACRU
– Studiul efectuat a prezentat puterea dorint ei credinciosilor ca prim motiv in initierea procesului de
implementare a sacrului in cotidian. Nevoia de a -L avea aproape pe Dumnezeu nu este suficienta insa. Pentru
a transforma un spatiul laic intr -unul de cult, trebuie analizata fosta functiune profana care prin imaginea
memoriei sale nu afecteaza sacrul implementat.
– Mai mult decat atat, pentru desfasurarea in conditii cat mai apropiate de organizarea spatiala a
bisericilor, noua amenajare trebuie sa urmeze un parcurs stabilit de ritualurile religios e. Ordinea
planimetrica este ghidata in mare masura de simbolistica elementelor, de parcursul gradat spre punctul de
maxima intensitate sacra (am prezentat cele trei zone principale de organizare a bisericilor ortodoxe:
pronaos, naos, altar)
– Sfintirea la casului prin slujbele speciale savarsite de preoti este momentul in care se desavarseste
caracterul sacru al locului.
– Altarul primeste oseminte ale sfintilor pentru marcarea hierofaniei (M. Eliade)

SACRU – LAIC

-Transformarea bisericilor in adapo sturi pentru functiuni laice reprezinta o forma de salvare a
monumentelor arhitecturale de cult. Motivele recurgerii la acest procedeu sunt determinate de factori
diversi
– Principala cauza este numarul de credinciosi aflat in scadere. Comunitatile ce pier d adeptii unei religii
nu renunta usor la cladirea lacasului de rugaciune care, odata cu trecerea timpului, a devenit parte din
imaginea societatii sau chiar simbol al localitatii.
– Desacralizarea unei biserici este un procedeu delicat, din multe puncte de vedere ea neputand fi
niciodata savarsita pe deplin. Primul pas este scoaterea osemintelor sfinte din altar, urmeaza eliminarea
obiectelor de cult si a simbolurilor sacre. Insa, imaginea de spatiu de rugaciune nu se altereaza in timp,
atmosfera religio asa devenind apasatoare in viitorul context laic