Fie 𝐸⊂ℝ o mulțime oarecare și 𝑓o funcție, 𝑓:𝐸→ℝ. Pentru orice 𝑠∈ℝ se consideră mulțimea 𝐸𝑠= 𝑥 𝑓 𝑥 >𝑠,𝑥∈𝐸}. Definiția 2.1.1 : Dacă mulțimea 𝐸 este mă… [628526]
15
CAPITOLUL 2
FUNCȚII MĂSURABILE
2.1 FUNCȚII MĂSURABILE ( 𝑳)
Fie 𝐸⊂ℝ o mulțime oarecare și 𝑓o funcție, 𝑓:𝐸→ℝ. Pentru orice 𝑠∈ℝ se
consideră mulțimea 𝐸𝑠= 𝑥 𝑓 𝑥 >𝑠,𝑥∈𝐸}.
Definiția 2.1.1 : Dacă mulțimea 𝐸 este mă surabilă și dacă mulțimea 𝐸𝑠 este măsurabilă
pentru orice 𝑠∈ℝ , atunci se spune că 𝑓este măsurabilă.
Observaț ie: O funcție constantă este o funcție măsurabilă ( 𝐸𝑠=𝐸 sau 𝐸𝑠=∅, unde 𝐸și ∅
sunt măsurabile).
Teorema 2.1.1 : Dacă 𝑓este măsurabilă atunci oricare din mulțimile
a) 𝐸𝑠∗={𝑥|𝑓(𝑥)≥𝑠,𝑥∈𝐸},
b) 𝐸𝑠 ={𝑥|𝑓 𝑥 <𝑠,𝑥∈𝐸},
c) 𝐸𝑠∗ ={𝑥|𝑓(𝑥)≤𝑠,𝑥∈𝐸},
este măsurabilă și reciproc.
Demonstrație:
a) Se observă că avem 𝐸𝑠∗= 𝐸𝑠−1
𝑛∞
𝑛=1 .
Dacă 𝑓este măsurabilă, mulțimile 𝐸𝑠−1
𝑛 sunt măsurabile, deci și intersecția lor, care este
mulțimea 𝐸𝑠∗, este măsurabilă. Reciproc din relația 𝐸𝑠= 𝐸𝑠+1
𝑛∗ ,∞
𝑛=1 deducem că dacă
mulțimile 𝐸𝑠∗ sunt măsurabile (pentru orice s) reuniunea lor , care este m ulțimea 𝐸𝑠este
măsurabilă , deci 𝑓este măsurabilă.
b) Avem 𝐸𝑠 =𝐶𝐸𝑠∗, deci dacă 𝑓 este măsurabilă, conform lui a) 𝐸𝑠∗ este
măsurabilă , deci și complementara ei, care este mulțimea 𝐸𝑠 este măsurabilă.
Reciproca funcționează în mod asemănător deoarece 𝐸𝑠∗=𝐶𝐸𝑠 .
c) Se observă că 𝐸𝑠∗ =𝐶𝐸𝑠 și 𝐸𝑠=𝐶𝐸𝑠∗ .
Această teoremă arată că în definiția funcțiilor măsurabile mulțimea 𝐸𝑠 poate fi
înlocuită cu oricare din mulțimile 𝐸𝑠∗, 𝐸𝑠 , 𝐸𝑠∗ .
16
Teorema 2.1.2 : Dacă funcția 𝑓este măsurabilă atunci oricare din mulțimile
a) 𝐸𝑟𝑠= 𝑥 𝑟<𝑓 𝑥 ≤𝑠,𝑥∈𝐸 ,
b) 𝐸𝑟𝑠 = 𝑥 𝑟≤𝑓 𝑥 <𝑠,𝑥∈𝐸 ,
c) Ers∗= x r≤f x ≤s,x∈E ,
d) Ers∗ = x r<𝑓 x <𝑠,𝑥∈𝐸 ,
este măsurabilă și reciproc.
Teorema 2.1.3 : Fie 𝑓 și 𝑔 sunt două funcții definite și măsurabile pe mulțimea 𝐸.
Mulțimile
a) 𝑀1= 𝑥 𝑓 𝑥 >𝑔 𝑥 ,𝑥∈𝐸 ,
b) 𝑀2= 𝑥 𝑓 𝑥 ≥𝑔 𝑥 ,𝑥∈𝐸 ,
c) 𝑀3= 𝑥 𝑓 𝑥 =𝑔 𝑥 ,𝑥∈𝐸 ,
sunt măsurabile.
Teorema 2.1.4 : Dacă 𝑓și 𝑔 sunt măsurabile pe 𝐸, funcția
𝜑 𝑥 =𝑎𝑓 𝑥 +𝑏𝑔 𝑥 ,𝑎,𝑏∈ℝ este măsurabilă pe E.
Teorema 2.1.5 :
Dacă 𝑓și 𝑔 sunt măsurabile pe 𝐸, atunci funcțiile:
a) 𝑓(𝑥) 𝑝,𝑝∈(0,∞)
b) 𝑓 𝑥 ∙𝑔 𝑥 sunt măsurabile .
c) Dacă 𝑔 𝑥 ≠0,1
𝑔(𝑥) este măsurabilă.
Teorema 2.1.6 : Fie 𝑓𝑛(𝑥)un șir de funcții definite pe 𝐸, măsurabile pe 𝐸 și presupunem că
există 𝐻(𝑥)=𝑠𝑢𝑝𝑛𝑓𝑛 𝑥 , 𝑥 =𝑖𝑛𝑓𝑛𝑓𝑛 𝑥 .
a) Funcțiile 𝐻(𝑥) și (𝑥) sunt măsurabile.
b) Dacă există 𝑓 𝑥 =𝑙𝑖𝑚𝑛→∞𝑓𝑛 𝑥 ,
atunci 𝑓 𝑥 este măsurabilă.
2.2. STRUCTURA FUNCȚIILOR MĂSURABILE
Definiție 2.2.1 :
Fie𝑓o funcție definită pe o mulțime 𝐸 și un număr finit de numere 𝑐1,𝑐2,…,𝑐𝑝.
Dacă există o partiție 𝐸1,𝐸2,…,𝐸𝑝 a mulțimii 𝐸 cu 𝐸𝑖∩𝐸𝑗=∅ ș𝑖 ∪𝐸𝑖=𝐸, astfel încât
𝑓 𝑥 =𝑐𝑖 dacă 𝑥∈𝐸𝑖 se spune că 𝑓este o funcție scară.
17
Teorema 2.2.1 : Fie 𝑓(𝑥) o funcție măsurabilă, nenegativă, definită pe 𝐸⊂ℝ. Există un șir
{𝑓𝑛(𝑥)} de funcții în scară definite pe 𝐸 astfel încât 𝑓 𝑥 =lim𝑛→∞𝑓𝑛 𝑥 .
Teorema 2.2.2 : Fie {𝑓𝑛(𝑥)} un șir de funcții, definite și măsurabile pe mulțimea
măsurabilă 𝐸,care converge, aproape peste tot pe 𝐸, către funcția 𝑓(𝑥). Funcția 𝑓(𝑥)
este măsurabilă.
Demonstrație:
Fie 𝐸0⊂𝐸 pentru care lim
𝑛→∞𝑓𝑛 𝑥 =𝑓 𝑥 ,𝑥∈𝐸0. Funcția 𝑓(𝑥) este măsurabilă pe 𝐸0.
Avem 𝑚 𝐶𝐸𝐸0 =0, deci 𝑓(𝑥) este măsurabilă pe 𝐶𝐸𝐸0. Rezultă că 𝑓(𝑥) este măsurabilă
pe mulțimea 𝐸.
Teorema 2.2.3
Fie {𝑓𝑛 𝑥 } un șir de funcții, definite și măsurabile pe mulțimea măsurabilă 𝐸, care
converge, aproape peste tot pe E, către funcția măsurabilă 𝑓(𝑥). La orice 𝜀>0 există
𝐹⊂𝐸,𝑚(𝐹)<𝜀, astfel încât șirul {𝑓𝑛(𝑥)} converge uniform către 𝑓(𝑥) pe 𝐶𝐸𝐹.
Exemplul 2.2.1:
Orice mulțime cel mult numărabilă este neglijabilă.
Într-adevăr, dacă 𝐸= 𝑦𝑛 𝑛∈ℕ⊂ℝ, atunci pentru 𝜀>0 să considerăm șirurile
𝑎𝑛=𝑦𝑛−𝜀
2𝑛+1 ,𝑏𝑛=𝑦𝑛+𝜀
2𝑛+1 ,𝑛∈ℕ.
Avem 𝐸⊂ 𝑎𝑛,𝑏𝑛 ∞
𝑛=1 și 𝑏𝑛−𝑎𝑛 ≤𝜀∞
𝑛=1 .
Prin urmare mulțimea E este neglijabilă. Mai mult, se poate demonstra că o
submulțime a unei mulțimi neglijabile este de asemenea neglijabilă, iar o reuniune cel
mult numărabilă de mulțimi neglijabile este neglijabilă .
Exemplul 2.2.2:
Revenind la afirmația făcută în capitolul anterior, vom arăta că mulțimea lui Cantor, deși
nenumărabilă, este neglijabilă.
Demonstrație:
18
Considerăm funcțiile 𝑓,𝑔:ℝ→ℝ, definite prin
𝑓 𝑥 =𝑥
3,𝑔 𝑥 =2
3+𝑓 𝑥 ;∀𝑥∈ℝ.
Deoarece 𝑓 𝑥 −𝑓 𝑦 = 𝑔 𝑥 −𝑔 𝑦 =1
3 𝑥−𝑦 ;∀𝑥,𝑦∈ℝ, funcțiile 𝑓 și 𝑔 sunt
contracții pe ℝ, ∙ .
Definim funcția 𝐹:℘ ℝ →℘ ℝ prin
𝐹 𝐴 =𝑓 𝐴 ∪𝑔 𝐴 ,∀𝐴∈℘ ℝ .
Din definiția lui 𝑔 obținem că
𝐹 𝐴 =𝑓 𝐴 ∪ 2
3+𝑓 𝐴 .
De asemenea, dacă 𝐴⊆𝐵, atunci 𝑓 𝐴 ⊆𝑓 𝐵 , de unde rezultă că 𝐹este monoton
crescătoare, adică 𝐴⊆𝐵 𝐹 𝐴 ⊆𝐹 𝐵 .
Definim șirul 𝐶𝑛 𝑛∈ℕ prin:
𝐶0= 0,1 și 𝐶𝑛=𝐹 𝐶𝑛−1 ,∀𝑛∈ℕ∗.
Atunci avem:
𝐶0= 0,1 și este reuniunea a 20 intervale compacte de lungime 1
30.
𝐶1=𝐹 𝐶0 =𝑓 0,1 ∪ 𝑓 0,1 = 0,1
3 ∪ 2
3,3
3 și este reuniunea a 21 intervale
compacte disjuncte de lungime 1
31.
𝐶2=𝐹 𝐶1 =𝑓 𝐶1 ∪ 2
3+𝑓 𝐶1 =𝑓 0,1
3 ∪ 2
3,1 ∪ 2
3+𝑓 0,1
3 ∪ 2
3,1 =
0,1
32 ∪ 2
32,1
3 ∪ 2
3,7
32 ∪ 8
32,1 = 0,1
32 ∪ 2
32,3
32 ∪ 6
32,7
32 ∪ 8
32,9
32
și este reuniunea a 22 intervale compacte disjuncte de lungime 1
32. ș.a.m.d.
În general, 𝐶𝑛 este reuniunea a 2𝑛 intevale compacte disjuncte de lungime 1
3𝑛.
Deoarece 𝐶1⊆𝐶0 și 𝐹 este monoton crescătoare, obținem:
𝐶2=𝐹 𝐶1 ⊆𝐹 𝐶0 =𝐶1 𝐶3=𝐹 𝐶2 ⊆𝐹 𝐶1 =𝐶2….
19
Prin urmare 𝐶𝑛 𝑛∈ℕ este un șir descendent.
Definiția 2.2.2:
Limita șirului 𝐶𝑛 se numește mulțimea lui Cantor și se notează cu 𝐶. Deci
𝐶=lim𝐶𝑛= 𝐶𝑛.
𝑛∈ℕ
Observații :
a) O proprietate punctuală definită pentru punctele unei mulțimi 𝑬⊂ℝ spunem că
are loc aproape peste tot (a.p.t.) pe 𝑬 dacă mulțimea punctelor din 𝑬 în care
aceasta nu are loc este neglijabilă .
b) De exemplu, vom spune că o funcție este continuă a.p.t. dacă mulțimea punctelor
sale de discontinuitate este neglijabilă .
2.3 FUNCȚII DE MULȚIMI
Definiția 2.3.1 :
O funcție, a cărei mulțime de definiție reprezintă o anumită clasă de mulțimi, se
numește funcție de mulțime.
Fie 𝑋 un spațiu oarecare și 𝐶 o familie de părți ale lui 𝑋.
Definiția 2.3.2 :
Funcția de mulțime 𝜑:𝐶→ℝ , care evită una din valorile +∞,−∞, se numește finit
aditivă dacă pentru orice familie finită 𝐴1,𝐴2,…𝐴𝑛 de mulțimi din 𝐶, disjuncte două câte
două, pentru care 𝐴𝑖∈𝐶𝑛
𝑖=1 , are loc
𝜑 𝐴𝑖𝑛
𝑖=1 = 𝜑 𝐴𝑖 𝑛
𝑖=1.
Definiția 2.3.3 :
Fie 𝐶 o famile de părți ale lui 𝑋. Funcția de mulțime 𝜑:𝐶→ℝ , care evită una din
valorile +∞ sau −∞, se numește numărabil aditivă sau 𝜎-aditivă dacă pentru orice șir 𝐴𝑛
de elemente din 𝐶, disjuncte două câte două, cu proprietatea 𝐴𝑛∈𝐶∞
𝑛=1 , atunci
𝜑 𝐴𝑛∞
𝑛=1 = 𝜑 𝐴𝑛 .∞
𝑛=1
20
Definiția 2.3.4 (măsura unei funcții):
Fie 𝐶 un inel de părți ale lui 𝑋. Funcția de mulțime 𝜇:𝐶→ℝ + se numește măsură
dacă îndeplinește următoarele condiții:
i) 𝜇 este numărabil aditivă;
ii) există o mulțime 𝐴∈𝐶 astfel încât 𝜇 𝐴 <+∞.
Definiția 2.3.5:
Spunem că măsura 𝜇 definită pe inelul 𝐶 este:
I) finită, dacă 𝜇(𝐴)<∞, oricare ar fi 𝐴∈𝐶;
II) total finită, dacă 𝐶 este algebră pe 𝑋 și 𝜇(𝑋)<∞;
III) 𝜎-finită, dacă oricare ar fi 𝐴∈𝐶, există un șir 𝐴𝑛 ⊂𝐶, astfel încât
𝐴= 𝐴𝑛; 𝜇 𝐴𝑛 <∞,∀𝑛∈ℕ∗;∞
𝑛=1
IV) total 𝜎-finită, dacă 𝑋∈𝐶 și există un șir 𝑋𝑛 𝑛∈ℕ∗⊂𝐶, astfel încât
𝑋= 𝑋𝑛∞
𝑛=1;𝜇 𝑋𝑛 <∞,∀𝑛∈ℕ∗;
V) completă, dacă pentru orice 𝐴∈𝐶 cu 𝜇 𝐴 =0 și pentru orice 𝐵⊂𝐴, rezultă
𝐵∈𝐶;
VI) o probabilitate sau o măsură probabilistică, dacă 𝑋∈𝐶, adică 𝐶 este o
algebră, iar 𝜇 𝑋 =1.
Exemplul 2.3.1:
a) Fie 𝑋 o mulțime infinită oarecare. Funcția 𝜇:𝑃(𝑋)→ℝ + definită prin 𝜇(𝐴)= numărul
elementelor mulțimii 𝐴, pentru orice 𝐴⊂𝑋, adică dacă 𝐴 este finită și are 𝑛 elemente
𝑛∈ℕ∗ , atunci 𝜇 𝐴 =𝑛, iar dacă 𝐴 este o mulțime infinită, atunci 𝜇 𝐴 =∞, este o măsură
pe 𝑋, numită măsură de numărare.
b) Fie 𝑋 o mulțime cel mult numărabilă 𝑋= 𝑥1,𝑥2,… și fie 𝑝1,𝑝2,… un șir de numere din
ℝ+. Dacă 𝐴⊂𝑋 și notăm ℕ𝐴= 𝑖∈ℕ∗;𝑥𝑖∈𝐴 .
𝜇 𝐴 = 𝑝𝑖, ∀𝐴∈𝑃 𝑋 ,
𝑖∈ℕ𝐴
21
este o măsură pe 𝑃(𝑋), numită măsură discretă. Se observă că pentru orice mulțime punctuală
𝑥𝑖 avem 𝜇 𝑥𝑖 =𝑝𝑖,𝑖∈ℕ∗.
Dacă, în plus, 𝑝𝑖=1 𝑖=ℕ∗ , atunci 𝜇 este o măsură probabilistică.
Dacă 𝑝𝑖=1 pentru orice 𝑖, atunci 𝜇 este o măsură de numărare.
c) Fie 𝑋 o mulțime oarecare și 𝑥0∈𝑋. Să definim funcția de mulțime 𝜇 pe 𝑃(𝑋) prin
𝜇 𝐴 = 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥0∈𝐴,
0, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑥0≠𝐴,
pentru orice 𝐴⊂𝑋,𝜇 este o măsură numită măsura Dirac sau masa unitate concentrată în
punctul 𝑥0. Această măsură se notează cu 𝛿𝑥0. Evident, 𝑥0 este o probabilitate.
Definiția 2.3.6 :
Fie 𝑋 o mulțime oarecare și 𝑃(𝑋) familia tuturor părților sale.
O funcție de mulțime 𝜇∗:𝑃(𝑋)→ℝ + se numește măsură exterioară dacă îndeplinește
următoarele condiții:
i) Oricare ar fi șirul 𝐴𝑛 ⊂𝑃(𝑋),
𝜇∗ 𝐴𝑛∞
𝑛=1 ≤ 𝜇∗ 𝐴𝑛 ;∞
𝑛=1
ii) Dacă 𝐴⊂𝐵 rezultă 𝜇∗ 𝐴 ≤𝜇∗ 𝐵 (𝜇∗ este monotonă);
iii) 𝜇∗ ∅ =0.
Exemplul 2.3.2:
1) Fie 𝑋∈ℝ𝑛. Vom nota prin 𝑥= 𝑥1,𝑥2…𝑥𝑛 un punct din ℝ𝑛.
Un interval 𝐼⊂ℝ𝑛 este prin definiție o mulțime de forma
𝐼= 𝑎𝑖,𝑏𝑖 ,𝑛
𝑖=1
unde 𝑎𝑖,𝑏𝑖 sunt intervale deschise și mărginite din ℝ.
Se numește măsură în sens geometric a intervalului 𝐼 numărul pozitiv
22
𝜇 𝐼 = 𝑏1−𝑎1 𝑏2−𝑎2 … 𝑏𝑚−𝑎𝑚 .
Se observă că pentru 𝑛=1,𝜇 𝐼 este lungimea unui interval 𝐼 din ℝ de forma 𝑎,𝑏 .
Notăm prin 𝐼∗familia formată din ∅ și intervalele deschise 𝑛-dimensionale.
Pentru orice 𝐴∈𝑃 ℝ𝑛 se notează prin
𝜇∗ 𝐴 =𝑖𝑛𝑓 𝜇 𝐼𝑛 ∞
𝑛=1; 𝐼𝑛⊃𝐴,𝐼𝑛∈𝐼∗∞
𝑛=1 ,
unde 𝜇 𝐼𝑛 este măsura în sens geometric a intervalului 𝐼𝑛.
Funcția de mulțime 𝜇∗ 𝐴 este o măsură exterioară, numită măsură exterioară Lebesgue.
2) Fie 𝑋=ℝ,𝐹:ℝ→ℝ o funcție strict crescătoare și continuă pe ℝ, iar 𝐼∗ familia formată din
∅ și intervalele 1-dimensionale.
Notăm prin 𝜆 𝑎,𝑏 =𝐹 𝑏 −𝐹(𝑎) și definim 𝜆∗:𝑃(ℝ)→ℝ + prin
𝜆∗ 𝐴 =𝑖𝑛𝑓 𝜆 𝐼𝑛 ; 𝐼𝑛⊃𝐴,𝐼𝑛∈𝐼∗∞
𝑛=1∞
𝑛=1 ,∀𝐴∈𝑃 ℝ .
Funcția de mulțime 𝜆∗ este o măsură exterioară numită măsură exterioară Lebesgue –
Stieltjes asociată funcției 𝐹. Se observă că pentru 𝐹 𝑥 =𝑥 ∀𝑥∈ℝ se obține măsura
exterioară Lebesgue.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Fie 𝐸⊂ℝ o mulțime oarecare și 𝑓o funcție, 𝑓:𝐸→ℝ. Pentru orice 𝑠∈ℝ se consideră mulțimea 𝐸𝑠= 𝑥 𝑓 𝑥 >𝑠,𝑥∈𝐸}. Definiția 2.1.1 : Dacă mulțimea 𝐸 este mă… [628526] (ID: 628526)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.
