I.1 Clasificarea deseurilor…………………….. I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a deseurilor…………………………… Cap.II Gestionarea deseurilor…………………… [628512]

GESTIONAREA
DESEURILOR
1

CUPRINS
Argument……………………………………….
Introducere…………………………………….
Cap. I Generalitati……………………………
I.1 Clasificarea deseurilor……………………..
I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a
deseurilor……………………………
Cap.II Gestionarea deseurilor…………………
II.1 Regimul juridic al gestionarii si eliminarii
deseurilor………………
II.2 Dezvoltarea gestionarii deseurilor in
Europa……………….
Cap. III Legislatie…………………….
Cap. IV Anexe……………………..
2

ARGUMENT
Am ales aceasta tema deoarece producerea de deseuri este rezultatul activitatii
economice.
Cantitatea si calitatea deseurilor munivipale depend de standardul de viata si de
modul de consum al populatiei, iar deaseurile industriale – atat cele periculoase,
cat si cele nepericuloase – depind de tipul de tehnologie folosita in prelucrarea
materiilor prime din procesele de fabricatie.
Dezvoltarea durabila este o strategie prin care comunitatile cauta cai de dezvoltare
economica, beneficiind de asemenea de mediul inconjurator local sau care sa
aduca beneficii calitatii vietii.
A devenit un ghid important pentru multe comunitati care au descoperit ca
modurile de interpretare traditionale de planificare si dezvoltare creeaza, mai mult
decat rezolva, probleme de mediu inconjurator sau sociale.
Acolo unde interpretarile traditionale pot conduce la aglomerare, extindere,
poluare si consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabila ofera solutii reale si
de durata care ne consolideaza viitorul.
3

INTRODUCERE
Gestionarea deseurilor a constituit o preocupare permanenta a omului nou. Din
punct de vedere economic, reciclarea deseurilor a reprezentat o resursa ieftina, deosebit
de valoroasa. Pe masura ce omul a constientizat faptul ca resursele naturale au totusi
character limitat, preocuparea pentru reutilizarea a tot ceea ce parea nefolositor la un
moment dat, s-a transformat intr-un obiectiv major. Reciclarea deseurilor a devenit o
activitate industriala deosebit de utila pentru multe alte sectoare economice. Procesele
tehnologice s-au adaptat rapid la oferta de materii prime secundare rezultate din
prelucrarea industriala a deseurilor. Organizarea colectarii si valorificarii deseurilor a
capatat o importanta majora pentru toate statele puternic industrializate.
Pe masura dezvoltarii industriale a societatii moderne, s-a reliefat cu tot mai multa
acuitate, un alt aspect, si anume, caracterul poluator al deseurilor. Anumite categorii de
deseuri au constituit resurse de materii prime, din cele mai vechi timpuri (cu precadere
deseurile feroase). Stiinta si tehnica au permis, treptat, reutilizarea si a altor categorii de
deseuri (hartii, cartoane, mase plastice, sticla, etc.). dezvoltarea reciclarii deseurilor nu a
putut tine pasul cu diversificarea productiei de bunuri. De cativa ani buni, echilibrul
ecologic al planetei a fost pus intr-un real pericol. Iata de ce, secolul XX a fost un secol
care a marcat in mod deosebit, lupta omenirii pentru mentinerea si refacerea ecologica a
planetei. Gestionarea controlataa bunurilor devenite inutilizabile, a devenit imperios
necesara, fapt ce a condus la elaborarea de reglementari commune menite sa inlature
pericolul iminent al poluarii ireversibile a planetei.
Toate schimbarile propuse vor fi foarte rapide si, chiar daca in unele domenii
exista nemultumiri si chiar impotriviri, progresul si civilizatia vor inlatura obstacolele si
vor favoriza orice effort ce se va face pentru protectia sanatatii populatiei si a mediului
inconjurator. Prin eforturile conjugate ale tuturor cetatenilor, Romania poate si trebuie sa
devina o tara curate, care sa-si protejeze valorile naturale cu care a fost inzestrata, in
beneficial tuturor locuitorilor sai.
4

CAPITOLUL I
Generalitati
I.1 Clasificarea deseurilor
“DESEU va insemna orice substanta sau obiect pe care posesorul il arunca, sau
intentioneaza sau este obligat sa-l arunce”.Conform Actului German privind Deseurile
din 27 august 1993, deseurile pot fi definite atat subiectiv cat si obiectiv. Subiectiv sunt
definite ca obiecte portabile abandonate de proprietar si obiectiv in legatura cu
depozitarea sistematica a gunoiului asa cum este ceruta de protectia sanatatii publice si,
in particular, a mediului .
Deseuri de echipamente elctrice si electronice de mari dimensiuni:
In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: frigiderele,
congelatoarele, masinile de spalat si alte echipamente voluminoase.
Toate aceste echipamente contin substante periculoase care pot polua apa, aerul si
solul. Spre exemplu, frigiderele si congelatoarele contin gaze cu effect de sera care
contribuie la modificarile climatice si la distrugerea statului de ozon.
Deseuri de echipamente electrice si electronice si surse de iluminat
Deseurile de echipamente electrice si electronice contin componente si materiale
care pot fi reutilizate pentru echipamentye noi sau care pot fi reciclate (metale, plastic,
sticla, etc.).
5

De asemenea, contin substante periculoase pentru mediu si pentru sanatate (gaze
cu effect de sera, metale grele, etc.) si de aceea trebuie tratate ecologic in cadrul
sistemului organizat.
Deseuri voluminoase
Din aceasta categorie fac parte: plapumile si pilotele, aparatele electrocasnice de
mari dimensiuni, piesele de mobilier, saltele, mochetele, schiurile si bicicletele. Deseurile
voluminoase contin mai multe tipuri de materiale: lemn, metal, plastic, textile. Din
aceasta cauza, reciclarea lor este dificila si costisitoare.
Deseuri din constructii si demolari
Geamurile vechi, faianta Sparta, chiuvetele inlocuite, molozul, pamantul rezultat
din excavari, tabla sparta, dalele – sunt toate exemple de deseuri din constructii si
demolari. Uneori, acestea ajung la tomberon, pe camp sau in padure. Nu doar amenzile
ridicate ar trebui sa ne opreascasa facem acest lucru ci si gandul ca prin aceste actiuni
contribuim la distrugerea mediului si ne punem in pericol sanatatea.
Deseuri de echipamente electrice si electronice de mici dimensiuni si surse de
iluminat
In aceasta categorie intra echipamente iesite din uz cum ar fi: televizoarele,
computerele, aparatura audio si video, aparatura folosita in bucatarie, telefoane mobile
etc., si surse de iluminat (tuburi fluorescente de tip neon, “becuri economice” si surse de
iluminat cu descarcare in gaz).
Aceste desuri trebuie colectate separate, deoarece contin substante periculoase.
Spre exemplu tubul catodic al unui televizor polueaza 50 metri patrati de sol timp de 30
ani. Daca este reciclat, din el se pot obtine doua kilograme de plumb.
6

Deseuri din ambalaje: aluminiu, sticla, plastic
Sortarea si reciclarea acestor materiale pot economisi energie, materii prime si
apa. Un televizor poate functiona trei ore, iar un bec de 100 W poate functiona 20 de ore
cu energia economisita prin reciclarea unei singure cutii de aluminu. Din 10 PET-uri
reciclate se poate confectiona un pullover. Fiecare tona de plastic reciclat inseamna o
economie de 1,8 tone de petrol.
Hartie si carton
O tona de hartie reciclata salveaza 17 copaci. Reciclarea unei tone de hartie
reduce emisiile de carbon cu 95% si inseamna un consum de apa cu 3.000 de litri mai mic
decat este necesar pentru a produce o tona de hartie. Din hartia reciclata se face carton,
hartie igienica, hartie de ambalat, hartie de ziar.
Baterii portabile
Dintre toate lucrurile pe care le aruncam la gunoi, bateriile portabile sunt cele mai
daunatoare. Ele contin metale grele (mercur, nichel, plumb, cadmiu, litiu) care se scurg in
sol si ajung in panza freatica. Aceste metale pot provoca alegii, sterilitate, pierderi de
memorie, boli de inima, cancer. Mercurul continut intr-o baterie de ceas poate polua 500
de litri de apa sau 1mp de sol pe o perioada de 50 ani.
Deseuri periculoase
Pentru unele categorii de deseuri periculoase din gospodarii exista facilitate de
colectare selective (de exemplu pentru uleiul de motor, bateriile auto si abteriile
telefoanelor mobile). Restul, cum ar fi medicamentele, pesticidele, vopselele nu sunt
deocamdata colectate separate. Aruncate in natura, polueaza pamantul si panza freatica.
Masini uzate
Masinile care nu mai pot fi conduse, pentru ca nu respecta prevederile privind
mediul sau siguranta rutiera, trebuie radiate si distruse. Deoarece contin sunbstante
7

periculoase, cum ar fi uleiul de motor, metalele grele si acizii din baterii, masinile uzate
treuie colectate si distruse intr-un mediu controlat.
Ulei de motor
Un litru de ulei de motor uzat poate contamina un million de litri de apa. Arderea
uleiului uzat in soba produce particule cancerigene. Vopsirea gardurilor din lemn cu ulei
uzat este daunatoare. Dupa ploaie, substantele nocive din ulei ajung in sol si
contamineaza panza freatica.
Baterii si anvelope
Bateriile auto contin plumb si acizi, substante daunatoare sanatatii. Bateriile auto
colectate sunt dezmembrate, plasticul este dat la o parte, spalat si transformat in granule;
acizii sunt tratai si neutralizati, iar plumbul este refolosit. Anvelopele uzate sunt
transformate in granule, folosite la acoperirea suprafetelor de joaca sau a terenurilor de
sport sau la producerea de noi cauciucuri.
I.2 Elemente importante in procesul de gestiune a
deseurilor
Colectarea si tansportul deseurilor si a materialelor reciclabile reprezinta o
componenta importanta in procesul de gestionare a deseurilor, desi aceastaeste de cele
mai multe ori subevaluata,ea reprezinta 60-80 % din costul total de gestiune a deseurilor,
de aceea orice imbunatatire adusa acestei componente poate reduce mult acest cost.
Pentru realizarea eficienta si organizarea optima a colectarii si transportului
deseurilor si materialelor reciclabile se vor avea in vedere anumite caracteristici de
referinta:
8

-Marimea zonei de colectare
-Stuctura economica a zonei
-Nivelul de trai al populatiei
-Conditiile urbanistice
-Cerintele clientilor
-Alegerea sistemului adecvat de colectare
Depozitarea deseurilor: Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru
eliminarea finala a deseurilor prin depozitare pe sol sau in subteran.
In functie de tipurile de deseuri care sunt acceptate, depozitele de deseuri se clasifica
dupa cum urmeaza:
-Depozite pentru deseuri periculoase (clasa a)
-Depozite pentru deseuri nepericuloase (clasab)
-Depozite pentru deseuri inerte (clasa c)
Reciclarea deseurilor: Avantajele reciclarii sunt conservarea resurselor naturale si
reducerea spatiului de depozitare. Totusi colectarea, transportul, valorificarea si
prelucrarea finala a materialelor necesita energie suplimentare, iar cele mai multe
programe de reciclare sunt subventionate economic.
Problemele fundamentale im reciclarea materialelor sunt legate de:
-Identificarea materialelor reciclabile
-Identificarea oportunitatilor de reutilizare si reciclare
-Identificarea pieelor de desfacere pentru materialele valorificabile.
9

CAP II.
Gestionarea deseurilor
II.1 Regimul juridic al gestionării și eliminării deșeurilor
Societatea de consum a adus, pe lângă binefacerile sale, și multiple
probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic și juridic privind
existența deșeurilor și cerința eliminării (diminuării) acestora.
Una dintre numeroasele probleme ale vieții moderne o constituie cea a
stocării, neutralizării ori eliminării deșeurilor. Din punct de vedere al provenienței
lor, acestea pot fi: deșeuri menajere, deșeuri industriale, deșeuri agroalimentare
și deșeuri nucleare.
Deșeurile menajere
Această categorie de deșeuri cuprinde în special gunoaiele menajere
propriu-zise, grămezile de deșeuri, deșeurile legate de folosirea automobilelor
(epave, pneuri, bidoane) etc.
Cantitățile de deșeuri casnice produse, diferă de la o țară la alta, în funcție
de nivelul de dezvoltare, tradiție, etc. Astfel, în 1990, un francez arunca zilnic 1
kg de gunoi, cantitate comparabilă cu cea produsă de către ceilalți vest-europeni,
dar inferioară de aproape două ori celei produse de un american ori un
canadian.
Se constată în ultimele decenii creșterea ponderii, în cadrul deșeurilor
menajere, a hârtiei și a cartonului, a materialelor putrescibile etc.
Tratamentul deșeurilor menajere. Principala cale o constituie în acest
sens reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul,
10

incinerarea, depozitarea. Ponderea acestora este foarte variabilă de la o țară la
alta, de la o epocă la alta. De exemplu, în Franța, incinerarea este folosită de
45% din populație, față de 8% care folosește compostajul și 45 %, descărcarea
„controlată”.
În Italia, compostajul nu privește decât 2-3% din gunoi; în Marea Britanie,
incinerarea acestor deșeuri vizează 40 % din populația urbană. În alte state
dezvoltate, incinerarea variază de la cca 10 % ( America de Nord) până la peste
70% (Japonia, Elveția).
Fiecare procedeu de tratare are avantajele și dezavantajele sale:
-compostajul: privește mai ales partea fermentabilă (cca 50% din total) a
gunoaielor (deșeuri alimentare, hârtie, etc.) Din punct de vedere tehnic,
compostajul constă în lăsarea deșeurilor mai multe luni în aer liber, să
fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operația de compostare, care dă naștere la
așa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitate slabă, precum
magneziu, cupru, zinc etc.
Împrăștierea gunoiului pe câmp („mocirlele verzi”) este cunoscută încă din
antichitate, Această metodă, la fel ca astăzi compostajul, a suferit concurența
îngrășămintelor chimice (mai concentrate și astfel mai ușor manipulabile),
precum și efectul negativ al prezenței crescânde în deșeuri a sticlei, metalului ori
materialelor plastice, puțin apreciate de către agriculroti. Pentru a înlătura acest
ultim inconvenient, compostajul necesită o triere prealabilă, care adeseori lasă
mult de dorit.
-incinerarea : vizează partea combustibilă a deșeurilor menajere. Contrar
uzinelor de compostaj, care reclamă spații întinse, incinerarea este o soluție
„compactă” utilizată cu precădere în cazul marilor aglomerații urbane. Din
păcate, deșeurile menajere sunt un combustibil destul de sărac – de cca cinci ori
mai puțin caloric decât cărbunele – și, în afară de aceasta, foarte eterogen. În
interiorul cuptorului sunt necesare o bună aerare și un amestec al deșeurilor, în
condițiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea constă în epurarea
fumului. O recentă reglementare europeană din 1989, deosebit de severă, riscă
11

să scumpească cu 20-50% prețul incinerării, alături de necesitatea captării și
neutralizării acidului clorhidric (degajat în special prin combustia PVC).
-depozitarea: rămâne procedeul cela mai frecvet în țările dezvoltate.
Depozităriel brute, sunt în general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt
supusee unui control și unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlată”
constă în a nivela la intervale scurte de timp ( lao zi sau două) și a separa
straturile de gunoaie de cele de nisip ori pământ. Această tehnică evită mirosurile
și risipirea, dar nu rezolvă toate problemele delicate. Astfel, locul de depozitare
trebuie să fie tanș, apele de ploaie care se infiltrează și poluează trebuie să fie
recuperate și tratate în scopul de a se evita orice contaminare a apelor
subterane. „Biogazul” care rezultă din fermentarea internă a gunoaielor
depozitate trebuie captat si împrăștiat (existând riscul de mirosuri și de ezplozie).
În sfârșit, trebuie prevăzută reamenajarea sitului după exploatare.
-reciclarea și colectarea selectivă a unor deșeuri menajere. Reciclarea
textilelor, hârtiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor, oria a altor asemenea
materiale are deja o lungă istorie. Recuperarea deșeurilor se face în fucnție de
natura acestora și de condițiile socioeconomice concrete din fiecare țară. Așa de
exemplu, recuperarea sticleieste făcută în proporție de peste 50 % în Suedia,
Danemarca sau Germania și numai 25% în sticle întregi, cu retopirea acestora.
În privința textilelor, în timp ce în țări ca Germania ori Olanda recuperarea atinge
chiar 40 %, în altele (Franța, Italia) nu depășește 8-10%. Referitor la deșeurile de
fier, gradul de recuperare esre la nivel european de cca 25-30 %, cifră
considerată scăzută, pentru că fierul vechi este ușor recuperabil în uzinele de
tratare. În sfârșit, ponderi reduse cunoaște recuperarea hârtiei (3-5%) ori a
sticlelor din PVC (1-3%). Din diverse motive, mai ales moda cerințelor pieței, se
discută asupra justificărilor selective. Sunt prezente trei mari posibilități:
-din punctul de vedere al materialului reciclabil se realizează o economie
financiară (Acest material uzat are o „valoare”), o economisire de materii prime
(pădurile pentru hârtie) ori de energie;
-din punctul de vedere al tratamentului general al gunoaielor se urmărește o
ameliorare calitativă ori cel puțin cantitativă a operației de tratare;
12

-în sfârșit, din punctul de vedere al protecției mediului, printr-o colectare selectivă
se evită dispersia în natură a deșeurilor menajere care nu se amestecă cu alte
deșeuri : deșeuri stânjentoare (aparate menajere, epave de automobile, pneuri)
ori deșeuri periculoae (uleiuri uzate, baterii cu mercur, medicamente, deșeuri
toxice precum vopselurile ori solvenții dispesați în micic cantități).
Gestionarea deșeurilor
În înțelesul actului normativ, gestiunea implică colectarea, transportul,
valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supravegherea zonelor de
depozitare după închiderea acestora. Eliminarea este definită. Colectarea
desemnează strângerea, sortarea și/sau regruparea (depozitarea temporară) a
deșeurilor în vederea transportului lor.
II.2 DEZVOLTAREA GESTIONARII DEȘEURILOR ÎN EUROPA
Din istoria activitatilor de evacuarea a deșeurilor in Europa
Încă de la începuturile erei noastre, în Imperiul Roman, salubrizarea
orașului era realizată în mod organizat. Străzile pavate, murdare erau spălate
regulat, chiar dacă o curățare generala se producea la intervale de câtiva ani. Și
gunoiul menajer era, în orașe, colectat într-o manieră organizată.
În perioada migrației popoarelor s-au pierdut majoritatea cunoștințelor
despre necesitatea menținerii curățeniei în spațiul vital uman. Dispozitivele de
curățare existente în acea vreme au dispărut, sistemul în întregul lui a dispărut,
în consecință, epidemiile au început să se răspândească cu rapiditate.. Acest
lucru a rămas aproape neschimbat până în a doua jumătate a Evului Mediu.
De-a lungul secolelor, consiliile orășenești s-au străduit să schimbe câte
ceva. În primă instanță, cetățenii au fost obligați, prin ordonanțe, să își curețe
singuri partea lor de oraș. Abia în secolul XIII, în metropola Paris, a fost creată o
Administrație stradală, care trebuia să conducă, în calitate de reprezentant al
municipalității, activitățile de salubrizare. Cu toate acestea, succesul scontat nu a
fost obținut.
13

În secolul XIV, multe orașe au început pavarea străzilor, însă igiena nu s-a
îmbunătățit prea mult. Străzile erau acoperite de gunoaie și noroi, iar molimele se
propagau cu repeziciune. Deoarece mizeria luase o amploare considerabilă,
împăratul Carol al VI-lea a înființat în cele din urmă în Paris, o întreprindere de
salubrizare permanentă. Au fost create, de către un .îndrumător. al administrației
orășenești, și servicii private de colectare a gunoiului. În secolul XV, se pare că
în anumite locuri au început să fie câștigate bătălii în războiul contra mizeriei. De
exemplu, în anul 1407, în Leiden a fost creată o întreprindere specială pentru
ridicarea gunoiului. Se constată faptul că, în Olanda se făcea mai mult pentru
menținerea curățeniei orașelor, decât în orașe din alte state. În anul 1473,
administrația orășenească din Amsterdam a împărțit în tot orașul recipiente
pentru colectarea deșeurilor, care erau golite de către întreprinderi. Materialele
organice din gunoi își găseau o utilizare în agricultură. Totuși, în ciuda acestor
inițiative lăudabile, igiena din orașele în curs de expansiune, continua să lase de
dorit, astfel încât, în secolul XVI, s-a ajuns la distrugătoare epidemie de ciumă.
La începutul secolului XVII, au apărut alte noi progrese. Multe orașe au început
să se ocupe consecvent de curățarea străzilor și de ridicarea gunoiului,
acoperind costurile aferente prin mijloace de finanțare publice. Însă războiul de
30 de ani a aduscu sine, în Germania, un regres semnificativ.
În secolul XVIII, în multe locuri din Europa, salubrizarea orașelor a căpătat o
ormă organizată. Remarcabilă este prezentarea primei .auto-stropitoare., în
1750, în Franța.
De-abia în secolul XIX, în toate țările, neregulile igienice evidente au fost liminate
în cea mai mare parte. O contribuție incontestabilă a englezilor este onsiderată
aceea că au descoperit legătura dintre igienă și rata mortalității. Descoperirea a
fost prilejuită de izbucnirea unei epidemii de holeră, în anul 1831, când a fost
constatat faptul că mortalitatea, era mai accentuată la o densitate mare a
locuitorilor, decât în cazul unor așezări mai .aerisite. Munca unei Comisii speciale
înființate de către Parlament a condus, în 1871, la elaborarea prealabilă de
instrucțiuni de către guvern și transmiterea lor către
14

administrația orașului. Din 1875, .Public Health Act. a impus prin lege
salubrizarea orașelor.
Secolul XX a stat sub semnul unei dezvoltări consecvente a activității de
salubrizare a orașelor, dezvoltare legată de o accelerare a mecanizării muncii.
Mașinile
de măturat străzile și-au făcut apariția o dată cu progresul realizat în construcția
autovehiculelor. În ceea ce privește ridicarea gunoiului, orice încercare de
introducere a
mașinilor speciale a fost sortită eșecului, până la primul război mondial. În anii 30
ai secolului XX s-a instituit în Europa o tehnică de salubrizare a orașelor,
asemănătoare cu
cea pe care o cunoaștem astăzi.
Politica actuală de gestionare a deseurilor în Europa
Gestionarea deșeurilor și protecția mediului
Actuala politica comunitară a mediului din statele membre UE își găsește
punctul
de rezistență în .Directiva – cadru despre deșeuri 91/156/UE. O dată cu acestă
directivă, directiva anterioară – 75/442/UE – a fost modificată, respectiv
actualizată. Experiențele obținute prin aplicarea directivei 75/442/UE de către
statele-membre au constituit fundamentul pentru schimbarea conținutului.
Conform normelor de bază, în procesul de înlăturare a deșeurilor, trebuie să fie
luat ca premisă .un nivel înalt de protecție a mediului.
Evitarea producerii de deseuri/valorificarea deșeurilor
Obligația de a evita formarea deșeurilor este formulată în Legea
426/2001, privind aprobarea si modificare Ordonantei de Guvern 78/2000 privind
regimul deseurilor. Nu trebuie .să ne ocupăm numai de o valorificare
responsabilă și o înlăturare a deșeurilor., ci .trebuie să luăm și măsurile necesare
pentru a limita formarea deșeurilor.. Acest obiectiv poate fi atins prin încurajarea
tehnologiilor curate și a produselor revalorificabile și reutilizabile.. Asigurarea
15

posibilităților de vindere a deșeurilor valorificabile trebuie luată în considerare, ca
o altă cerință a politicii deșeurilor. Reintroducerea în circuit și reutilizarea
deșeurilor ca materii prime este un domeniu care trebuie stimulat, fapt pentru
care trebuie elaborate prescriptii speciale.
Dezvoltarea si organizarea tehnicii de gestionare a deșeurilor
Principii de organizare și responsabilitati in industrie privind
gestionarea deșeurilor
În deceniile trecute, îndepărtarea deșeurilor era, în multe țări din Europa,
conform tradiției, o sarcină a autoritatii publice. Monopolul instituit astfel a
pricinuit temerea că, în spatele lipsei concurenței, s-ar putea naște abuzuri. Se
putea imagina faptul că taxe exagerat de mari ar putea conduce la excedente,
care ar putea fi folosite de către administrații la acoperirea altor costuri. În
practică, astfel de cazuri s-au descoperit rar sau au fost dezmințite.
Motivul taxelor mari era constituit de grija administrației, de a nu putea
acoperi la timp costurile posibile generate de managementul deșeurilor. Ca
organ de control, reprezentanții administrației aveau responsabilitati privind
aprobarea unor plafoane corespunzătore pentru taxe. Administrarea bugetului
pentru activitatea de management a deseurilor nu a fost întotdeauna usoară și a
împiedicat adeseori decizii rapide de trecere la acțiune. Prin urmare,
întreprinderile locale au fost obligate să lupte și împotriva acestor probleme. Au
fost deschise căi pentru o muncă mai eficientă, chiar dacă cu anumite restricții.
De exemplu, in Germania, departamentele de salubrizare a orașului au fost
transformate în întreprinderi de sine stătătoare. Acestea încă lucrează cu
monopolul
constrângerii impuse producătorului de reziduuri de a fi în legătură și de a face
apel la aceste întreprinderi. Acest lucru nu are însă numai dezavantaje, ci, de
exemplu, și avantajul taxelor unitare, independent de locul producătorului de
deșeuri într-o comunitate.
Paralel, de exemplu în domeniul deșeurilor industriale, au început să
activeze și
16

antreprenori de transporturi și comercianți de lucruri vechi. Avantajos era pentru
acei comercianți de lucruri vechi care descopereau posibilități de utilizare pentru
unele lucruri, care altfel ar fi fost înlăturate ca deșeuri. Așa au luat naștere
punctele de colectare stradale pentru hârtie sau pentru materiale textile. Numarul
punctelor de îndepărtare a deșeurilor a crescut, întrucât, pentru un anumit
segment al pieței, deșeurile puteau fi folosite și ca materii prime. Tensiuni erau
anticipate și prin aceea că întreprinderea publică avea obligația de îndepărtare,
în timp ce comerciantul de lucruri vechi colecta, hârtie de exemplu, în punctele
stradale, numai în funcție de oferta pieței. Acest lucru presupunea că
întreprinderea publică trebuia să își păstreze capacitatea de îndepărtare a hârtiei
în cazul unei situații defavorabile a pieței. S-a ajuns foarte aproape de situația în
care, o parte a întreprinderile publice au avut ideea de își pune la lucru
capacitățile de colectare (pe care oricum trebuiau să le mențină), și pentru
colectarea lucrurilor vechi. Conflictul era anticipat acolo unde în întreprinderile
publice exista o gândire orientată către acțiune. Antreprenori particulari se
străduiau cu succes, mai ales în comunitățile mai mici, să preia, din mâna
autoritații publice, salubrizarea deșeurilor. S-a păstrat însă, în majoritatea
cazurilor, constrângereaimpusă producătorilor de deșeuri, de a fi în legătură și de
apela numai la aceste întreprinderi.
Această îngrădire a fost redusă drastic, printr-o modalitate elegantă:
Directivă a UE privind ambalajele (94/62/UE) , care transforma aproximativ o
jumătate din cantitatea de gunoi menajer în material valorificabil și înjumătățea
astfel domeniul de activitate a majorității întreprinderilor publice. Pentru
colectarea și valorificarea acestor așa-numite materiale valorificabile din gunoiul
menajer, a luat naștere, în Germania de exemplu, un nou monopol, de această
dată privat: .Sistemul Dual.. Acesta era necesar și prin aceea că, de multe ori,
pentru aceste materiale valorificabile nu exista o piață care să le poată prelua.
Mecanismele pieței pot fi aplicate la o scară foarte restrânsă, când bunul de
comercializat este generat complet independent de piață și de nevoie. Sistemul
Dual era capabil să susțină costuri neacoperite, prin încasările de la .Grüner
Punkt. (Punctul Verde) și printr-un adaos la prețul produsului pentru salubrizare.
17

Astfel, în ultimii ani, în domeniul deșeurilor a avut loc forțat, o privatizare
mascată. În momentul de față, în multe locuri, întreprinderile publice
reacționează, modificându-și forma de funcționare, astfel încât să fie capabile, în
domeniile managementului deșeurilor și al reciclării, să intre în concurență cu
întreprinderile private. In acest fel, antreprenorii de salubrizare privați își câștigă
o nouă concurență. În general, acest lucru înseamnă că la ora actuală, în
managementul deșeurilor, concurența este cea care animă afacerea și are grijă
ca prețurile să rămână la un nivel acceptabil. Există însă, și aspecte care, în
condițiile unei competiții acerbe și a unei presiuni asupra prețurilor, pot fi ușor
trecute cu vederea. Pe drept cuvânt, populația din Europa așteaptă un nivel
ridicat de salubrizare, o igienă avansată și o necesară protecție a mediului
înconjurător și a resurselor. Acestea trebuie în continuare să fie asigurate în
cadrul unui management al deșeurilor cu costuri reduse. Pentru îndeplinirea
celor mai importante sarcini ale managementului deșeurilor, respectiv
organizarea colectării și îndepărtării deșeurilor menajere, întreprinderea locală
este considerată ca fiind specializată. În cazul acesteia se poate presupune
existența, pe lângă interesul economic, a unui sentiment puternic al
responsabilității față de zonele de locuit vizate, rezultat numai din
responsabilitatea politică.
Un alt aspect economic important, în cazul observării formelor de
organizare a
managementului deșeurilor din Europa, este faptul că vorbim despre o prestare
de servicii. Acest sector este astfel predestinat, prin specificul serviciului, să
creeze, pe termen lung, locuri de muncă.
18

CAP III
Legislatie
HOTĂRÂRE nr.856 din 16 august 2002
privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei
cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
Art. 1. – (1) Agenții economici care generează deșeuri au obligația să țină o evidență a gestiunii
acestora, pentru fiecare tip de deșeu.
(2) Datele centralizate anual privind evidența gestiunii deșeurilor se transmit autorităților publice
teritoriale pentru protecția mediului, la cererea acestora.
Art. 2. – (1) Agenții economici autorizați să desfășoare activități de colectare, transport, depozitare
temporară, valorificare și eliminare a deșeurilor sunt obligați să țină evidența gestiunii deșeurilor
conform art. 1 alin. (1) numai pentru deșeurile generate în cadrul activităților proprii.
(2) Evidența gestiunii deșeurilor colectate, transportate, depozitate temporar, valorificate și eliminate
se raportează de către agenții economici autorizați, menționați la alin. (1), la solicitarea autorităților
publice teritoriale pentru protecția mediului sau a altor autorități ale administrației publice centrale și
locale care au atribuții și răspunderi în domeniul regimului deșeurilor, conform prevederilor legale.
Art. 3. – (1) Pentru evidența la nivel național a gestiunii deșeurilor autoritatea publică centrală de
protecție a mediului organizează, împreună cu autoritățile publice teritoriale de protecție a mediului și
cu alte instituții aflate în coordonare, raportarea statistică anuală în acest domeniu.
(2) Metodologia și sistemul de raportare care stau la baza cercetărilor statistice vor fi actualizate
periodic de autoritatea publică centrală de protecție a mediului, în conformitate cu cerințele legale în
vigoare.
(3) Datele centralizate anual, referitoare la gestionarea deșeurilor, se păstrează de către autoritățile
publice teritoriale de protecție a mediului într-un registru de evidență o perioadă de minimum 3 ani.
Art. 4. – (1) Pentru evidența gestiunii deșeurilor se stabilește, în baza prevederilor anexelor nr. IA și IB
la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 426/2001, lista cuprinzând deșeurile
(2) Lista cuprinzând deșeurile,include și deșeurile periculoase, stabilite în baza prevederilor art. 181
alin. (1) și ale anexelor nr. IC, ID și IE la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2000 , aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 426/2001.
Art. 5. – (1) Tipurile de deșeuri sunt definite în mod individual printr-un cod complet format din 6 cifre.
19

(2) Titlurile și subtitlurile categoriilor de deșeuri sunt definite printr-un cod format din două, respectiv
din 4 cifre.
Art. 6. – Pentru încadrarea unui deșeu în mod individual, agenții economici au obligația codificării
acestora cu 6 cifre, după următoarea procedură:
a) se identifică activitatea generatoare de deșeuri din cap. 01-12 sau 17-20;
b) se identifică subcapitolul în care se încadrează deșeul;
c) se identifică, în cadrul subcapitolului, deșeul în mod individual, conform codului
corespunzător, format din 6 cifre, excluzându-se codurile terminate cu 99;
d) dacă deșeul nu este identificat la cap. 01-12 sau 17-20, se examinează pentru identificarea
deșeului cap. 13, 14 și 15;
e) dacă deșeul nu este identificat nici în cap. 13, 14 și 15, se examinează cap. 16;
f) dacă deșeul nu este identificat nici în cap. 16, atunci se examinează pentru identificare
codurile cu terminația 99 – alte deșuri, corespunzătoare activității din care provine deșeul.
Art. 7. – Deșeurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din
materiale diferite, se încadrează la codul 15 01, și nu la codul 20 01.
Art. 8. – (1) Deșeurile clasificate ca periculoase – prezintă una sau mai multe dintre proprietățile
periculoase din anexa nr. IE la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.78/2000 , aprobată cu modificări
și completări prin Legea nr. 426/2001.
(2) Deșeurile care au proprietățile prevăzute la H3 H8, H10 și H11 din anexa nr. IE la Ordonanța de
urgență a Guvernului nr.78/2000 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 426/2001, sunt
periculoase dacă au una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:
a) temperatură de inflamabilitate ˛ 55Ľ C;
b) una sau mai multe substanțe clasificate ca foarte toxice, în concentrație totală ł 0,1%;
c) una sau mai multe substanțe clasificate ca toxice, în concentrație totală ł 3%;
d) una sau mai multe substanțe clasificate ca dăunătoare, în concentrație totală ł 25%;
e) una sau mai multe substanțe corosive clasificate ca R35, în concentrație totală ł 1%;
f) una sau mai multe substanțe corosive clasificate ca R34, în concentrație totală ł 5%;
g) una sau mai multe substanțe iritante clasificate ca R41, în concentrație totală ł 10%;
h) una sau mai multe substanțe iritante clasificate ca R36, R37 și R38, în concentrație totală ł
20%;
i) o substanță cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 1 sau 2, în concentrație ł 0,1%;
j) o substanță cunoscută ca fiind cancerigenă din categoria 3, în concentrație ł 1%;
k) o substanță toxică pentru reproducere din categoria 1 sau 2, clasificată ca R60 și R61, în
concentrație ł 0,5%;
l) o substanță toxică pentru reproducere din categoria 3, clasificată ca R62 și R63, în
concentrație ł 5%;
m) o substanță mutagenă din categoria 1 sau 2, clasificată ca R46, în concentrație ł 0,1%;
n) o substanță mutagenă din categoria 3, clasificată ca R40, în concentrație ł 1%.
(3) Pentru proprietățile periculoase prevăzute la alin. (2) se fac următoarele precizări:
a) se utilizează pentru proprietatea periculoasă H10 denumirea toxic pentru reproducere,
definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea și
ambalarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase, aprobată și modificată prin Legea
nr. 451/2001, pentru a se evidenția mai clar această proprietate periculoasă;
b) substanțele sunt clasificate ca periculoase în conformitate cu prevederile Hotărârii
Guvernului nr.490/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de
urgență a Guvernului nr.200/2000 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor
și preparatelor chimice periculoase;
20

c) metal greu înseamnă orice compus al arsenului, cadmiului, cromului (VI), cuprului,
plumbului, mercurului, nichelului, seleniului, staniului, stibiului, taliului și telurului, precum și
acestea în formă metalică, în măsura în care sunt clasificate ca substanțe periculoase.
Art. 9. – Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 30 milioane lei vechi la 75
milioane lei vechi următoarele fapte:
a) absența evidenței gestiunii deșeurilor;
b) înscrierea de date incorecte în evidența gestiunii deșeurilor;
c) neutilizarea codurilor deșeurilor prevăzute în anexa nr. 2 pentru evidența gestiunii
deșeurilor;
d) netransmiterea evidenței gestiunii deșeurilor autorităților publice centrale și autorităților
publice teritoriale de protecție a mediului.
Art. 10. – Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 9 se fac de către
personalul împuternicit din cadrul autorității publice centrale de protecție a mediului și din cadrul
autorităților publice teritoriale de protecție a mediului.
Art. 11. – Contravențiilor prevăzute la art. 9 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului
nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002.
21

CAP IV
Anexe
Cantitati de deseuri generate pe principalele categorii, in anul 2007:
Cantitatile de deseuri municipale colectate, pe principalele categorii, in anul 2007
22

Cantitati de deseuri municpale colectate, pe regiuni de dezvoltare, in 2007
Compozitia deseurilor menajere si asimilaile colectate, in anul 2007
23

Cantitati de deseuri municipale colectate, valorificate si eliminate , pe categorii de
deseuri, in anul 2007
24

25