SPECIALIZAREA: FINAN ȚE ȘI BĂNCI LUCRARE DE LICEN ȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC Lect. univ. dr. FLOREA NICOLETA ABSOLVENT SFETCU REBECA MIHAELA CRAIOVA… [628496]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINAN ȚE ȘI BĂNCI

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. univ. dr. FLOREA NICOLETA
ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

2
UNIVERSITAT EA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA: FINAN ȚE ȘI BĂNCI

STRUCTURA CAPITALULUI ȘI FONDUL DE
RULMENT LA SC BIOF ARM SA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. univ. dr. FLOREA NICOLETA
ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

3
CUPRINS

INTRODUCER E……… …………… ….………………………………… ….pag 4
CAPITOLUL 1 – ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA CAPITALUL
ÎNTREPRINDERII ……… ……………… ……… …………… …………… …pag 5
1.1 Organizarea capitalului întreprinderii …………………………………….. ………………………….. ….pag 5
1.2.Determinarea fondului de rulment ……………………………………………………………………… ….pag 10

CAPITOLUL 2 – ANALIZA STRUCTURII CAPITALULUI ȘI EVOLUȚIA
FONDULUI DE RULMENT SC BIOFARM SA ………………….. ………pag 16
2.1 Date generale privind societatea ……………………………………………………………………… …….pag 16
2.2. Conducerea și organizarea SC BIOFARM SA …………… ………………………………… ………..pag 18
2.3. Furnizori și clienți………………………………………………………………………………………. ………pag 19
2.4. Poziționarea pe piață ………………………….. ………………………………………………………… …….pag 21
2.5. Principalii indicatori economico -financiari ……………………………………………………… …….pag 22
2.5.1. Analiza profitabilității SC BIOFARM SA ……………………………………………………. ……..pag 22
2.5.2. Analiza lichidității la DC BIOFARM SA ……………………………………………………. ………pag 25
2.6. Evoluția pe grupe de active …………………………… ……………………………………………… ……..pag 28
2.7. Analiza fondului de rulment …………………………………………………………………………. ……..pag 31

CONCLUZII……….. ……………………………. …………………………………….. ……….. pag 33
BIBLIOGRAFIE …………………….. ……………………………………………….. ……….. pag 35

4
INTRODUCERE

Orice agent economic trebuie să stabilească relații comerciale cu alte persoane fizice sau
juridice. Aceste relații comerciale presupun dezvoltarea fluxurilor materiale (de bunuri materiale
sau nemateriale) precum și a fluxurilor financiare, care de cele m ai multe ori, în condițiile în care
ele nu reprezintă obiectul tranzacțiilor, au rolul de a stinge angajamente generate de fluxurile
materiale. Acesta reprezintă principalul motiv pentru care firmele evoluează într -un spațiu numit
mediu financiar.
Spațiul financiar oferă firmei instrumente și posibilități de acțiune specifice , dar o supune și
unor constrângeri deosebite. Obiectul gestiunii financiare sau al finanțelor întreprinderii se poate
defini prin raportarea la oportunitățile și constrângerile determi nate de mediul financiar.
O firmă de orice fel, trebuie să abordeze probleme de gestiune financiară de fiecare dată
când efectuează sau are în vedere o operațiune care implică achiziționarea, deținerea sau
cesionarea de bani sau de titluri financiare, în c onsecință, orice întreprindere care face parte
dintr -o economie în care există o circulație a banilor sau a altor creanțe, e confruntată cu
oportunități și constrângeri financiare și trebuie să -și pună la punct proceduri adecvate de
gestiune financiară.
Activitatea desfășurată de o întreprindere în decursul unei perioade de timp se reflectă în
situația financiară a ac esteia. Starea financiară a unei întreprinderi, indiferent de sectorul de
activitate, de dimensiune sau de structura capitalului, este o cons ecință a gestionării resurselor
până la momentul efectuării analizei și o premisă esențială a dezvoltării ulterioare.
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în legătură
cu structura capitalului și implic it a fon dului de rulment, în scopul maximizării valorii firmei și a
rezultatelor finale ale acesteia. Aceasta este structurată pe două capitole și îmbină teoria cu un
studiu de caz realizat asupra societății SC BIOFARM SA pe o perioadă de cinci ani, respectiv
2011 – 2015.
Primul capitol abordează aspecte teoretice cu privire la conceptul de capital al firmei,
clasificarea capitalului după natura lui în capital real și financiar, prezentarea capitalului real al
firmei după modalitățile de folosință în active imobili zate și în active circulante și după sursele de
constituire am prezentat structurarea acestuia în capital propriu, capital permanent și capital total.
Tot î n cadrul acestui capitol este abordată tematica echilibrului financiar al unei societăți și a
indic atorilor absoluți ai echilibrului financiar și anume: fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment și trezoreria.
În capitolul al II -lea este realizată o prezentare generală a societății SC BIOFARM SA,
respectiv: profilul și caracteristicile societății, un scurt istoric, conducerea și organizarea
societății, date privind furnizorii și clienții, poziționarea pe piață a acesteia, precum și analiza
principalilor indicatori economico -financiari ai societății, respectiv analiza profitabilității SC
BIOFARM SA prin prezentarea evoluției cifrei de afaceri, a profitului net și a ratelor de
rentabilitate economică și financiară, analiza lichidității întreprinderii prin studierea evoluției
lichidității generale și a lichidității imediate și desfășurarea pe grupe de active , respectiv
analizarea evoluției activelor imobilizate, a activelor circulante, a capitalului permanent și a
datoriilor pe termen scurt . De asemenea am analizat și evoluția fondului de rulment prin cele
două metode de calcul precizate în capitolul te oretic .

5
CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE CU PRIVIRE LA CAPITALUL ÎNTREPRINDERII

1.1.Organizarea capitalului întreprinderii

Capitalul firmei se formează din dif erite surse și se folosește potrivit unei raționalități
proprii, aspecte care influențează efici ența generală și, deci, diferențierea firmelor cu același
profil de activitate și cu un nivel asemănător al capitalului avansat în circuitul economic. De
aceea, structura financiară, costul mediu al capitalului utilizat și modul de gospodărire în
funcționa rea mecanismului financiar al firmei, prezintă o importanță deosebită pentru aceasta.
Capitalul poate fi clasificat după natura lui astfel :
 Capital real ;
 Capital fictiv sau financiar .
Capitalul real este capitalul care se reflecă în bilanțul firmei, materi alizat după sursele de
proveniență în pasiv sau după modalitățile de folosință, în activ.
Capitalul fictiv sau financiar este determinat de capitalul real ca urmare a modului de
circulație al instrumentelor prin care se constituie (acțiuni, obligațiuni) sa u instrumentelor prin
care este utilizat (titluri de credit sau efecte comerciale , cum ar fi : cambii, bile te la ordin, cec -uri,
etc.). Î n funcție de modul de negociere al acestor instrumente pe piața capitalurilor se
înregistrează fie un câștig de capital determinat de diferența între cursul de vânzare și cel de
cumpărare în cazul acțiunilor sau obligațiunilor ca titluri de reflectare a capitalului real (capital
social sau credite pe termen mediu și lung), fie o stingere succesivă de obligații determinată d e un
act comercial inițial, caz în care se comportă ca și capitalul lichid în cazul efectelor comerciale
andosate pe piață.
Schematic, capitalul real al firmei este reflectat în bilanț ca în figura 1.1.

Figura 1.1.
Structura bilanțieră a capitalului firm ei
După modalitățile de
folosință După sursele de constituire
I.
Active
imobilizate Imobiliză ri
necorporale
1.1. Capital social I.
Capital
propriu II.
Capital
permanent III.
Capital
total Imobiliză ri
corporale
Imobiliză ri
financiare 1.2. Prime de capital, rezerve din
reevaluare , rezerve, rezultatul
reportat , rezultatul exercițiului II.
Active
circulante Stocuri
Creanț e 2.1. Datorii pe termen lung (Datorii de plătit
într-o perioadă mai mare de un an)
Investiț ii pe
termen scurt 3.1. Datorii pe termen scurt (Datorii de plătit până într -un
an)
Casa și conturi
la bă nci
Sursa: N. Sichigea, L. Vasilescu, D. Berceanu, N. Florea, Gestiunea financiară a firmei, Editura Universitaria,
Craiov a, 2015, pag. 20

6
I. Capitalul total prezintă urm ătoarea structură , după sursele de constituire :
a. Capitalul social este constituit la înființarea societății și se sporeș te pe parcur s, fiind
reflectat într -un anumit număr de acțiuni, el reprezintă partea preponderentă din capitalul firmei.
Capitalul social poate fi subscris prin aportul în bani și în natură al acționarilor sau asociaților și
rămâne în permanență proprietatea acestora.
Capitalul social poate fi reprezentat printr -o dublă semnificație atât contabilă cât și juridică.
Din punct de vedere juridi c, capitalul social reprezintă gajul general al creditorilor firmei, iar din
punct de vedere contabil , acesta este evidențiat în pasivul bilanțului fiind sursa de capital cu
exigibilitatea cea mai îndepărtată, practic nedefinită, până la lichidarea firmei, caz în care
acționarii sunt “îndest ulați după ceilalți creditori ”1.
b. Prime de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul
exercițiului , constituie o componen tă complexă a capitalului unei întreprinderi care cuprinde mai
multe elemente: prime de capital, rezerve asimilate capitalurilor, rezultatul reportat, provizioane,
fonduri proprii.
În cazul acestor elemente, ind iferent de destinația lor, cât timp nu a apărut necesitatea pentru
care s -au întocmi t, se folosesc în finanțarea a ctivelor firmei.
Primele de capital (de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezintă excedentul
dintre prețul de emisiune al acțiunilor noi și valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale;
diferența între valoarea aportului rezultat d in fuziune și valoarea cu care a crescut capitalul social
al societății absorbante ; diferența între valoarea aportului și valoarea nominală a capitalului social
cu care au fost remunerate aceste aporturi ; excedentul între valoarea nominală a obligațiunilor
convertibile în acțiuni și valoarea acțiunilor emise. Primele de capital pot fi încorporate în
capitalul social sau transferate la rezerve.
Rezervele pot fi grupate astfel :
1. Rezerve din reevaluare , cu caracter nedistribuibil, reflectă plusul sau minusul re zultat din
reevaluarea imobilizărilor corporale.
2. Rezerve create în firmă , care la rândul lor se clasifică astfel :
 Rezerve legale sau fondul de rezerv ă care se constituie prin prelevarea în fiecare an din
profitul brut a unei cote de 5% până când acesta ati nge 20% din capitalul social. În mod normal,
fondul de rezervă nu are o destinație specifică, dar el poate fi utilizat pentru acoperirea unor
pierderi pentru care nu s -au constituit alte rezerve, cu obligația reîntregirii lui. În fondul de
rezervă pot fi î ncorporate chiar și peste limita legală, diferențele din vânzarea acțiunilor la un curs
mai mare decât valoarea nominală după acoperirea cheltuielilor cu emisiunea.
 Rezervele statutare sau contractuale se constituie anu al din profitul net al societății ,
conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia. Ele aunt folosite pentru acoperirea
pierderilor sau pentru majorarea capitalului social.
 Alte rezerve care nu sunt prevăzute de lege sau de statut și se pot constitui de către firme
facultativ, pe seam a profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri,
potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor
legale.
De asemenea, firmele își constituie în timpul anului provizioane care sun t destinate să
acopere anumite pierderi și cheltuieli a căror cauză este precisă și asupra cărora există o
incertitudine în ceea ce privește m ărimea și data producerii lor. Se pot constitui provizioane în
cazul următoarelor situații:
 litigii, amenzi și pen alități, despăgubiri, daune și alte datorii incerte;

1 Pătulea, V., Patrimoniul societăților comerciale. Răspundere juridică , Editura Continent XXI, București, 1995,
pag.17

7
 cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind
garanția acordată clienților ;
 impozite ( pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condi țiile în care
sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relația cu statul);
 acțiuni de restructurare ;
 prime ce urmează a se acorda personalului din profitul realizat, potrivit prevederilor
contractuale sau legale;
 pensii și obligații similare ;
 alte provizioane.
Până l a întrebuințare , adică până la ivirea riscului anticipat , provizioanele reprezintă capital
pentru firmă sau în caz de neconsumare, la sfârșitul anului, se transformă în venituri.
Un alt element care face parte din această componentă e ste reprezentat de rezultatul
reportat , adică profitul nerepartizat la finele anului, a cărui repartizare a fost amânată de adunarea
generală a acționarilor.
Tot din această grupă, un element important al capitalului unei întreprinderi îl reprezintă
fondur ile proprii constituite în timpul anului și la sfârșitul anului din profitul net : fondul de
participare al salariaților la profit, fondul de premiere, fondul pentru acțiuni social -culturale, alte
fonduri speciale. Toate fondurile proprii, până la consumare pe distinația prevăzută, constituie
capital pentru firmă.
Prin însumarea capitalului social cu grupa primelor de capital, rezervelor, rezu ltatelor
reportate se formează capitalurile proprii ale firmei.
c. Datoriile pe termen lung (pe o perioadă mai mare de u n an) sunt folosite de către societate
pentru completarea nevoii globale de finanțare:
– credite bancare pe termen mediu și l ung;
– împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora;
– sume datorate entităților afiliate și entităților de care este legată în virtutea intereselor de
participare;
– alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.
Recurgerea la credite pe termen lung se face în special pentru finanțarea nevoilor
permanente de resurse ale firmei.
Fiind la dispoziția entit ății o perioad ă mai îndelungat ă, capitalurile proprii al ături de creditele
și datoriile pe termen lung formează capitalurile permanente ale firmei.
Capitalurile perm anente sunt folosite pentru finanțarea activelor imobilizate și a unei părți
din activele circulante. Structura capitalului p ermanent oferă informații în ceea ce privește
politica de îndatorare a firmei și a măsurii în care aceasta se fundamentează pe criterii de
eficiență.
d. Datoriile pe term en scurt (pe o perioadă mai mic ă de un an), se mai numesc și datorii
curente. Ele reprezintă o componentă dinami că a capitalului total al societ ății, determinată de
nevoi temporare de finanțare, solicitate de ciclul operațiunilor de exploatare sau financiare, sau ca
urmare a politicii de c redit com ercial acordat clienților. S e reflectă, în special, în credite bancare
pe te rmen scurt, datorii comerciale, ca de exemplu: furnizori, efecte de comerț de plătit, datorii
față de bugete – fiscale și privind asigurări le sociale, etc. .
Capitalurile împrumutate ale firmei sunt formate din d atoriile pe termen lung și datoriile pe
termen scurt.
Capit alurile proprii împreună cu capitalurile împrumutate alc ătuiesc capitalul total al
entității.
II. După modul de folosință, capitalul total al firmei se material izează în: active imobilizate
și active circulante.

8
– Activele imobilizate reprezintă plas amente de capital pe termen lung , mai mare de un an.
Ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de utilizări durabile , corespunzând în general resurselor
stabile, adică ca pitalurilor permanente ale societ ății. “Activele imobilizate sunt active generatoare
de beneficii economice viitoare și deținute pe o perioadă mai mare de un an”2.
Activele imobiliz ate se împart în imobilizări necorporale, corporale ș i financiare.
Imobiliz ările necorporale sunt active identificabile nemon etare, fără formă fizică. Din
categoria imobilizărilor necorporale fac parte :
– cheltuieli de constituire;
– cheltuieli de dezvoltare;
– concesiuni, brevete, licen țe, mărci comerciale, drepturi și active similare , dacă au fost
achiziționate cu titlu oneros ;
– active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale ;
– fond comercial, în măsura în care a fost achiziționat cu titlu oneros ;
– avansuri acordate furnizorilor de imobilizări necorporale ;
– alte imobiliz ări necorporale (programe informatice create de entitate sau achiziționate de
la terți și alte imobilizări necorporale).
Imobilizările corporale sunt active le deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția
de bunuri sau prestarea de servicii, pe ntru a fi înc hiriate terților sau pentru folosirea în scopuri
administrative și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Imobilizările
corporale cuprind:
– terenuri și construcții ;
– instalații tehnice și mașini ;
– alte instalații, utilaje și mobilier ;
– investiții imobiliare ;
– active corporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale ;
– active biologice productive ;
– avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
Din categoria imobiliz ărilor financiare amintim :
– acțiuni deținute la ent ități afiliate ;
– împrumuturi acordate entităților afiliate ;
– interese de participare ;
– investiții deținute ca imobilizări (titluri de valoare deținute pe o perioadă îndelungată în
capitalul altor entități, diferite de entitățile afiliate și asociate) ;
– împrumu turi acordate entităților de care compania este legată în virtutea intereselor de
participare ;
– alte împrumuturi (împrumuturi aco rdate altor entități, garanțiile , depozitele și cauțiunile
depuse de entitate la terți).
Fiind plasamente pe terme n îndelungat, activele imobilizate particip ă la mai multe cicluri de
exploatare și își transferă, în mod treptat, pe durata lor de funcționare, o parte din valoarea lor
asupra utilităților create în firmă (produse, servicii, lucrări) prin procesul de amortizare .
În act ivele imobilizate sunt cupr inse însă și elemente care nu sunt supuse procesului de
amortizare, datorită faptului că prin natura lor nu se uzează, adică nu -și pierd valoarea de
întrebuințare (ex. terenurile, imobilizările financiare).
– Activele circulante reprezintă plasamente de capital pe termen scurt, mai mic de un an, în
elemente necesare desfășurării neîntrerupte a procesului de fabricație sau comercializare al
firmei.

2 OMFP nr.1802/2014 pentru apobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, art.138

9
Durata plasamentului se limitează la un ciclu economic, capitalurile avansate fiind
recuperate prin vânzarea și încasarea producției și reintroduse într -un ciclu economic.
În cadrul activelor circulante se evidențiază următoarele subgrupe în funcție de gradul de
lichiditate, respectiv rapiditatea cu care se transformă în disponibilități băn ești:
– stocuri ;
– crean țe;
– investiții pe termen scurt ;
– casa și conturi la bănci .
Stocurile de active circulante cuprind: materii prime și materiale consumabile , produc ția în
curs de execuție , produse finite și mărfuri , avansuri pentru cump ărări de stocuri. Di versele
categorii de stocuri au o durată de imobilizare determinată de specificul proceselor de
aprovizionare, producție, desfacere.
Creanțele se clasifică în : creanțe comerciale, sume de încasat de la entitățile afiliate, alte
creanțe, capitalul subscris și nevărsat. Toate aceste elemente sunt rapid transformabile în monedă.
Din subgrupa i nvestițiile pe termen scurt fac parte : acțiunile deținute la entitățile afiliate, alte
investiții pe termen scurt (obligațiunile emise și răscumpărte, obligațiunile achiz iționate și alte
valori mobiliare achiziționate), toate în vederea obținerii unui profit într -un interval scurt de timp.
Casa și conturile la bănci conțin valorile de încasat, cum ar fi : cecurile și efectele comerciale
depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile ent ității, etc. care reprezintă însăși forma
lichidă a activelor circulant e. În urma încasărilor obținute din vânzarea producției, din activități
financiare sau extraordinare și a onorării obligațiilor față de furnizori, cre ditori, bugete, salariați,
întreprinderea trebuie să dețină un minim de disponibilități bănești, minim de trezorerie, în orice
moment, pentru a face față plăților urgente și neprevăzute sau pentru a interveni la bursele de
valori și mărfuri în vederea realizării unor plasamente rentabile.
Prezentarea structurii bilanțiere a capitalului total, după sursele de proveniență și după modul
de utilizare are la bază următoarele criterii :
– lichiditatea elementelor de activ ;
– exigibilitatea elementelor de pasiv.
Potrivit crit eriului lichidității, în activ, plasamentele încep cu elementele cu o durată de
folosință relativ mare și lichiditate scăzută (activele imobilizate), se continuă cu stocurile de
active circulante cu durată de imobilizare relativ redusă și lichiditate relat iv mare, apoi cu valorile
realizabile în termen scurt cu lichiditate crescută (creanțe, investiții pe termen scurt) și se încheie
cu disponibilitățile bănești ca formă concretă de manifestare a lichidității.
Potrivit criteriului exigibilității, al scadențe lor, capitalul total este evidențiat începând cu
elementul cel mai greu exigibil, cu durata de scadență cea mai îndepărtată, capitalul social și
rezervele legale, apoi creditele pe termen mediu și lung cu o scadență relativ îndepărtată și
continuă, cu cred itele și datoriile pe termen scurt care au o scadență relativ apropiată.
Având în vedere una din regulile de bază ale gestiunii fi nanciare, și anume necesitatea ca
durata de exigibilitate a resurselor să fie mai mare sau cel puțin egală cu durata de existe nță a
activelor procurate din aceste surse, este evident ca activele durabile să fie acoperite cu resurse
stabile ; adică din capitalurile permanente se finanțează mai întâi activele imobilizate. Dar și o
parte a activelor circulante, deși au o existență mu lt mai scurtă în firmă datorită rotației accelerate
în cadrul succesiunii ciclurilor economice, capătă un caracter de permanență datorită asigurării
continuității activității productive sau comerciale a firmei. Este vorba de un nivel determinat al
stocuril or de materii prime, producție neterminată, produse finite, mărfuri, al creanțelor față de
clienți sau chiar al unor decontări cu bugetul de stat de recuperat (T.V.A. deductibilă) care se
găsește cel puțin la un nivel minim pe toată durata anului în firmă. Este normal ca și această parte
a activității firmei să fie finanțată din capitaluri permanente.

10
1.2. Determinarea fondului de rulment

Noțiunea de echilibru semnifică conform DEX3 o stare de armonie între elementele unui
sistem , iar în domeniul financiar acest lucru înseamnă armonizarea resurselor cu nevoile.
Bilanț ul este principalul instrument de reflectare a echilibrului financiar, de evidențiere
materială a modului de echilibrare al capitalurilor propii și împrumutate.
Echilibrul financiar al bilanțul ui contabil presupune un echilibru între cele două componente
ale sistemului: utilizări (nevoi) și resurse. Pentru a se asigura o stare de echilibru perfect, ar trebui
ca activele și pasivele să fie perfect corelate din punct de vedere al „maturității”, re spectiv:
(1) Active cu lichiditate peste un an (active imobilizate) = Pasive cu exigibilitate peste un an
(capital permanent);
(2) Active cu lichiditate sub un an (cu excepția celor de trezorerie) = Pasive cu exigibilitate
sub un an (cu excepția celor de t rezorerie);
(3) Active de trezorerie = Pasive de trezorerie.
O astfel de gestiune ar presupune ca toate scadențele plăților și ale încasărilor să fie perfect
corelate, respectiv zilnic să se poată asigura un echilibru perfect între încasări și plăți.
Bineî nțeles că, în practică rareori se va putea asigura această stare de echilibru. În aceste
condiții, se recomandă să se înregistreze un sold de trezorerie pozitiv (dar nu de mari
dimensiuni), pentru a se putea face față eventualelor crize de lichiditate.
Analizând pe orizontală bilanțul financiar, se consideră că “ menținerea echilibrului financiar
se realizează atunci când resursele permanente finanțează utilizările permanente iar resursele
temporare finanțează utilizările temporare”4.
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între durata unei operații de finanțat
și durata mijloacelor de finanțare corespunzătoare, bilanțul financiar pune în evidență două reguli
principale ale finanțării, respectiv:
(1) nevoile permanente de alocare a fonduril or bănești vor fi acoperite din capitaluri
permanente, îndeosebi din capitaluri proprii ,
(2) nevoile temporare vor fi, în mod normal, finanțate din resurse temporare .
Cele două părți ale bilanțului financiar, cuprinzând elemente de activ în strânsă
coresp ondență cu cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen lung și echilibrul
financiar pe termen scurt .
I. Indicatorii absoluți ai echilibrului financiar sunt:
(1) Fondul de rulment ( FR)
(2) Necesarul de fond de rulment ( NFR )
(3) Trezoreria (T)
Echilibrul fin anciar rezultă din confruntarea acestor indicatori cu relația:

FR – NFR = T

(1) Fondul de rulment – FR (capital de lucru)
Fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată și utilizată pentru
finanțarea activității curente de ex ploatare. Practic, c ând sursele permanente sunt mai mari decât
necesitățile permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond de
rulment (FR) . Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanțare al
imobilizărilor poate fi utilizat sau „rulat” pentru reînnoirea activelor circulante. Fondul de
rulment apare astfel ca o marjă de securitate financiară care permite întreprinderii, să facă față,

3 http://dexonline.ro/definitie/echilibru
4 Georgescu, N., Analiza bilanțului contabil , București, 1999, p. 94

11
fără dificultate, riscurilor diverse pe termen scurt5. Această marjă de sec uritate financiară
garantează solvabilitatea întreprinderii permițând acesteia, în caz de probleme comerciale sau la
nivelul ciclului financiar al exploatării, conservarea unei anumite autonomii, respectiv a unei
independențe financiare față de creanțierii săi.
Prezintă interes pentru analiști două formulări ale noțiunii de fond de rulment: fondul de
rulment net sau permanent , pe de o parte, și fondul de rulment propriu pe de altă parte. Fondul de
rulment permanent determinat pe baza bilanțului financiar m ai este întâlnit sub numele de fond
de rulment lichiditate sau fond de rulment financiar „FRF” .
Diferența de capitaluri permanente rămase după acoperirea activelor imobilizate, destinată
finanțării activelor circulante cu caracter de permanență, este cunos cută sub denumirea de fond
de rulment net.
Fondul de rulment net se determină cu ajutorul următoarei formule :

FRN= –

unde :
FRN – fondul de rulment net;
-capitaluri permanente;
-active imobilizate nete (la valoarea cont abilă netă, rămasă după deducerea amortizării ).

În această abordare fondul de rulment financiar este o parte a capitalurilor permanente
degajată de etajul superior al bilanțului pentru a acoperi nevoile de finanțare din partea de jos a
bilanțului (a activ elor circulante), rămasă după finațarea imobilizărilor.
Având în vedere egalitatea bilanțieră, fondul de rulment net se poate determina și astfel :

FRN=AC6-

unde :
AC- active circulante ;
-credite și datorii pe termen scurt.

În această ex primare, fondul de rulment financiar constituie un criteriu de lichiditate și
evidențiază surplusul activelor circulante nete în raport cu datoriile temporare, sau partea
activelor circulante nefinanțată de datoriile pe termen scurt.
Prima modalitate de ex primare este specifică practicii și literaturii de specialitate din Franța,
iar a doua, țărilor anglo -saxone. Indiferent însă de modalitatea de calcul, în logica financiară nu
există decât un singur fond de rulment financiar.

5 V. Dragotă și Colectiv, Managemen t financiar – Analiza financiară și gestiune financiară operațională – vol.1 , Ed.
Economică, București, 2003, pag. 155 și următ.
6 Provizioanele pentru deprecierea activului circulant nefiind considerate resurse permanente, în mod corespunzător
activele ci rculante vor fi preluate în calculul FRF la valoarea netă corespunzătoare valorii reale a acestora (fără
provizione pentru depreciere).

12
Figura 1.2.
Determinar ea fondului de rulment net
Active imobilizate Capital permanent

Active circulante FRN>0
Datorii pe termen
scurt

Active imobilizate Capital permanent

Datorii pe termen
scurt FRN< 0
Active circulante
Sursa: N. Sichigea, L. Vasilescu, D. Berce anu, N. Florea, Gestiunea financiară a firmei, Editura Universitaria,
Craiov a, 2015, pag. 28

În funcție de mărimea celor două mase bilanțiere din partea de sus a bilanțului financiar, pot
fi puse în evidență următoarele trei situații:
– FRF > 0 , Capitaluri permanente > Activ imobilizat net
Un fond de rulment financiar pozitiv indică faptul că, capitalurile permanente finanțează o
parte din activele circulante, după finanțarea integrală a imobilizărilor nete. Această situație pune
în evidență fondul de rulment fina nciar ca expresie a realizării echilibrului financiar pe termen
lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului financiar pe termen scurt.
– FRF < 0 , Capitaluri permanente < Activ imobilizat net
Valoarea negativă a FRF reflectă insuficiența resu rselor permanente și alocarea unei părți
din resursele temporare pentru finanțarea unor nevoi permanente, contrar principiului de
finanțare: nevoilor permanente li se alocă resurse permanente. Această situație generează un
dezechilibru financiar, care treb uie analizat în funcție de specificul activității desfășurate de
întreprinderea respectivă. Dezechilibrul poate fi considerat o situație periculoasă, alarmantă în
cazul întreprinderilor cu profil industrial, fiind o situație permisă întreprinderilor cu act ivitate
comercială, pentru care datoriile față de furnizorii de mărfuri pot fi asimilate resurselor
permanente.
– FRF = 0, Capitaluri permanente = Activ imobilizat net
Această situație mai puțin probabilă, implică o armonizare totală a structurii resurse lor cu
necesitățile de alocare a acestora.
Analiza va urmări pe lângă dinamica fondului de rulment și dinamica elementelor din
structura acestuia:
– creșteri/reduceri ale capitalului propriu ;
– creșteri/reduceri ale datoriilor pe termen lung ;
– creșteri/r educeri ale activelor imobilizate .
Pornind de la a doua modalitate de calcul a fondului de rulment financiar, pe baza
elementelor din partea de jos a bilanțului, pot fi evidențiate de asemenea trei situații:
– FRF > 0 , Activ circulant net > Datorii pe term en scurt
Această situație reflectă o perspectivă favorabilă întreprinderii sub aspectul lichidității sale.
– FRF < 0, Activ circulant net < Datorii pe termen scurt
Situația în care activele circulante transformabile în lichidități sunt insuficiente pentr u
rambursarea datoriilor pe termen scurt și reflectă, cel puțin la prima vedere, o stare de

13
dezechilibru, o situație nefavorabilă sub aspectul solvabilității. Dacă scadența medie a activelor
circulante este mai apropiată decât a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi
asigurat și în condițiile unui FRF negativ. Acesta este cazul întreprinderilor cu activitate
comercială.
– FRF = 0, Activ circulant net = Datorii pe termen scurt
În această situație, cel mai puțin probabilă, activele circula nte acoperă „strict” datoriile pe
termen scurt, fără posibilitatea degajării unui excedent de lichiditate.
Se constată că ambele modalități de stabilire a fondului de rulment pun în evidență două
aspecte diferite dar complementare ale aceluiași indicator.
Fondul de rulment financiar poate fi analizat, în continuare, în funcție de structura
capitalurilor permanente, analiză care pune în evidență gradul în care echilibrul financiar se
asigură prin capitalurile proprii. Indicatorul care relevă acest grad de au tonomie financiară, sau de
libertate în luarea deciziilor de investiții privind dezvoltarea întreprinderii, este fondul de
rulment propriu , adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete,
determinat conform relației:

FR propriu = C APITALURI PROPRII – IMOBILIZĂRI NETE

Un fond de rulment propriu negativ nu trebuie interpretat ca fiind o situație nefavorabilă, cel
puțin pe termen scurt, ci doar un potențial semnal de alarmă pentru viitor.
Rezultatul negativ al următoarei relații de ca lcul, denumit fond de rulment împrumutat ,
reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanțarea nevoilor pe termen scurt:

FR împrumutat = FR – FR propriu

Dacă avem în vedere structura de finanțare a fondului de rulment financiar, constatăm că
existența acestuia (FR pozitiv) nu exprimă întotdeauna o situație de echilibru financiar în condiții
de autonomie financiară (FR propriu – poate fi negativ), întrucât fondul de rulment financiar
poate fi constituit integral pe seama împrumuturilor pe termen l ung (FR împrumutat – pozitiv), iar
marja de siguranță pe care acesta o asigură pentru finanțarea nevoilor temporare protejează
întreprinderea de riscul insolvabilității numai până la scadența acestor datorii nu și în perspectivă.
Practica economică conside ră că pentru societățile cu profil industrial, fondul de rulment ar
trebui să reprezinte 1/3 din mărimea cifrei de afaceri.
Deși nu este evidențiat în mod distinct în bilanț, fondul de rulment net are o existență certă.
Fondul de rulment net nu este un cap ital distinct ci o modalitate de folosire a capitalurilor
permanente. Totodată, fondul de rulment net reprezintă un instrument sugestiv al analizei
financiare care prin comparare cu nevoia de active circulante oferă indicii asupra echilibrului
financiar al firmei.
2. Nevoia de fond de rulment (NFR)
Pornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între nevoile temporare și resursele
temporare, bilanțul patrimonial pune în evidență un alt indicator de echilibru financiar denumit
nevoia de fond de rul ment (NFR), ca indicator privind necesarul de finanțare a activului
circulant.
Acest indicator arată mărimea activelor curente (mai puțin disponibilitățile) ce trebuie
finanțate din fondul de rulment, permițând urmărirea echilibrului curent prin compararea
necesarului de finanțare a ciclului de exploatare cu datoriile aferente exploatării (fără credite de
trezorerie), fiind legat de decalajul între încasări și plăți. Cu alte cuvinte, necesarul de fond de
rulment exprimă un decalaj între fluxuri și se determ ină ca diferență între utilizări și resurse,

14
diferență ce corespunde acelei părți necesare pentru ciclul de exploatare care nu a fost finanțată
de resursele generate de acest ciclu și trebuie acoperită de finanțări complementare (fond de
rulment sau credit e bancare pe termen scurt) .

NFR = Nevoi temporare – Resurse temporare

Figura 1.3.
Determinarea necesarului de fond de rulment
Nevoi temporare
+ active circulante
+active de regularizare
– exclusiv activele de trezorerie:
– disponibilitățile bănești (casă, conturi la
bănci, avansuri de trezorerie, cecuri de
încasat, alte valori)
-investiții pe termen scurt (acțiuni,
obligațiuni, efecte de încasat, alte investiții pe
termen scurt) Resurse temporare
+datorii curente, pe termen scurt
+ pasive de regul arizare
-exclusiv pasivele de trezorerie (credite
bancare pe termen scurt)

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă (NFR > 0) , semnificația este că există un
surplus de nevoi tempor are în raport cu resursele temporare posibile de mobilizat. Valoarea
pozitivă a NFR reprezintă o situație normală în activitatea unei întreprinderi dacă provine din
expansiunea activității, consecință a unei politici active de investiții (ce determină prin creșterea
volumului de activitate valori mari ale stocurilor și creanțelor, dar cu o rotație rapidă). În caz
contrar, nevoia de fond de rulment poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea
stocurilor și creanțelor, pe de o parte, și exigibili tatea datoriilor de exploatare, pe de altă parte,
respectiv încetinirea încasărilor și urgentarea plăților.
Valoarea sa negativă (NFR < 0) evidențiază surplusul resurselor temporare în raport cu
nevoile corespunzătoare de capitaluri circulante, sau necesi tăți temporare mai mici decât sursele
temporare posibile de mobilizat. Asemenea situație poate fi apreciată favorabil, dacă este
rezultatul accelerării rotației activelor circulante și al angajării, concomitent, de datorii în condiții
avantajoase pentru î ntreprindere (cu scadențe mai mari), adică s -au urgentat încasările și s -au
relaxat plățile.
Acesta este un caz frecvent întâlnit la întreprinderile cu activitate comercială, datorită
creditelor – furnizor mult mai mari decât creditele – client.
În caz co ntrar, nevoia de fond de rulment negativă evidențiază o situație nefavorabilă,
datorată unor întreruperi temporare în aprovizionarea și reînnoirea stocurilor sau în activitatea de
producție ori a unor situații de nerespectare a termenelor de stingere a dat oriilor pe termen scurt.
3. Trezoreria netă (TN)
În cadrul analizei patrimoniale, diferența dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond
de rulment reprezintă trezoreria netă (TN) .

1. TN = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

2. TN = Active de t rezorerie – Pasive de trezorerie

Active de trezorerie: disponibilități (casă, conturi bancare), valori mobiliare de plasament
(clasa 5) ;

15
Pasive de trezorerie: credite pe termen scurt (linii de finanțare deschise), soldurile
creditoare al conturilor la bă nci.
TN > 0; Trezoreria netă pozitivă este rezultatul întregului echilibru financiar al
întreprinderii, expresie a existenței unui excedent de disponibilități rezultat din evoluția
operațiunilor de încasări și plăți derulate în întreprindere în cursul exer cițiului financiar, fără ca
maximizarea acesteia să constituie obiectiv al managementului financiar.
Dacă trezoreria netă este pozitivă, atunci excedentul de finanțare, expresia cea mai
concludentă a desfășurării unei activități eficiente, se va regăsi sub forma disponibilităților
bănești în conturi bancare și în casă. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai
multor exerciții succesive evidențiază o rentabilitate economică ridicată și posibilitatea plasării
rentabile a disponibilităților bă nești pentru întărirea poziției întreprinderii pe piață.
TN < 0 ; Trezoreria netă negativă semnifică un dezechilibru financiar, un deficit monetar
acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situație evidențiază dependența
întreprinderi i de resursele financiare externe și astfel se limitează autonomia financiară a
întreprinderii pe termen scurt. Această dependență financiară nu trebuie să fie interpretată
implicit ca o stare de insolvabilitate.
Echivalența între fondul de rulment financi ar și nevoia de fond de rulment corespunde unei
situații în care echilibrul trezorerie i este perfect asigurat, fără excedent sau fără deficit. Aceasta
înseamnă că fondul de rulment financiar permite finanțarea integrală a nevoii de fond de rulment,
și, atu nci, întreprinderea poate evita dependența sa față de resursele de trezorerie.
Evoluția trezoreriei nete cere prudență în interpretare deoarece nivelul său înregistrat la un
moment dat (pozitiv sau negativ), nu are relevanță deoarece nivelul său fluctuează semnificativ la
intervale foarte scurte de timp ceea ce face ca interesul analiștilor să se orienteze către analiza în
dinamică într -o succesiune de perioade de timp.
Din analiza evoluției trezoreriei de la un exercițiu la altul, se desprinde un indicator cu o
deosebită putere de sinteză denumit cash -flow. Creșterea trezoreriei nete, pe perioada exercițiului
contabil analizat, reprezintă cash -flow-ul perioadei (CF), determinat conform relației:

CF = TN 1 – TN0 ;
unde :
TN1 (TN 0) – trezoreria netă la sfârși tul (începutul) exercițiului contabil .

Dacă cash -flow-ul perioadei este pozitiv, această situație reflectă o creștere a capacității reale
de finanțare a investițiilor, în consecință o îmbogățire a activului net real, o confirmare a
majorării valorii propr ietății. O valoare negativă a cash -flow-ului sugerează o situație inversă.

16
CAPITOLUL 2
ANALIZA STRUCTURII CAPITALULUI ȘI EVOLUȚIA FONDULUI DE
RULMENT SC BIOFARM SA

2.1. Date generale privind societatea

S.C. BIOFARM S.A. are sediul social în Bucure ști, str. Logof ătul Tautu nr. 99, sect. 3 și are
ca obiect prin cipal de activitate producerea și comercializarea medicamentelor de uz uman, cod
CAEN 2120 “Fabricarea preparatelor farmaceutice”.
Biofarm este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente
aliment are. De peste 95 de ani Biofarm este alături de specialiștii din Romania în cursa pentru
descoperirea celor mai bune soluții pentru m enținerea sănătății oamenilor. Compania, fondat ă în
1921, s -a concentrat pe dezvoltarea, producerea și comercializarea atât a unor branduri puternice,
cât și a unor produse generice.
În prezent, Biofarm este unul dintre primii 10 producători existenți pe piața farmaceutic ă din
Romania, o piață dinamică și foarte competitivă. Sistemul de manage ment al calității din
companie este certificat în conformitate cu cerințele standardului ISO 9001 și ale Ghidului
privind buna practică de fabricație (GMP) pentru toate liniile de producție. Totodată, din anul
2013 S.C. Biofarm S.A. a certificat sistemul i ntegrat de management de mediu și sănătate și
securitate ocupațională, în conformitate cu cerințele standardelor ISO 14001 și OHSAS 18001.
Acțiunile Biofarm sunt listate la Bursa de Valori București – Categoria I în cepând cu anul
2005. Din data de 05 ianua rie 2015 , acțiunile societ ății sunt încadrate la Categoria Premium.
Biofarm se regăsește de mai mulți ani în topul primilor 3 producători români de soluții și
suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător român de capsule
gelatinoa se moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România.
Compania are laboratoare de cercetare de cel mai înalt nivel, linii de producție moderne și o
echipă de specialiști foarte bine pregătiți.
Cu o experiența acumulat ă în do meniul industriei farmaceutice din România, Biofarm își
exprimă acordul implicat al tuturor membrilor organizației pentru, atingerea performanțelor pe
toate planurile, inclusiv a performanțelor de calitate, a performanțelor în domeniul sănătății și
securit ății ocupaționale și de mediu. Acest acord constituie o preocupare permanentă a membrilor
organizației și un principiu care stă la baza activităților desfășurate de aceștia. În iulie 2004, S.C.
Biofarm S.A. a obținut Certificatul privind conformitatea cu buna practică de fabricație emis de
Ministerul Sănătății – Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale – reînnoit
periodic – pentru:
 produsele nesterile – capsule moi, lichide pentru uz extern, lichide pentru uz intern,
comprimate, al te forme solide dozate: drajeuri, comprimate fi lmate;
 produse din plante;
 teste pentru controlul calității (microbiologice – fără testul de sterilitate și fizicochimice).
În anul 2016 au avut loc auditurile de supraveghere pentru sistemul de management a l
calității, de management de mediu și sănătate și securitate ocupațională, mențin ându-se
certific ările conform standardelor ISO 9001, ISO 14001 și OHSAS 18001. Compania
intenționează integrarea celor 3 sisteme de mangement și recertificarea conform standa rdelor
reactualizate, precum și extinderea certificării sistemului de management al calității în
conformitate cu cerințele standardului ISO 13485 pentru dispozitive medicale.
În continuare am realizat un scurt istoric cu privire la evenim entele semnificat ive din
evolu ția societ ății SC BIOFARM SA:

17
 1921: Se pun bazele unității actuale prin fuzionarea mai multor firme producătoare de
medicame nte (soluții, tablete, fiole, etc.), care utilizau ca materii prime plantele
medicinale, diverse glande, organe și subp roduse animaliere.
 1956: Se înființează o nouă secție în str. Tineretului nr.1 în scopul de a produce, pentru
prima dată în țară, extracte din plante, tincturi, substanțe pure, produse uz veterinar, care
în 1957 ia denumirea de Fabrica de Medicamente Galen ica.
 1990: Întreprinderea de medicamente „BIOFARM” se transform ă în S.C. BIOFARM
S.A., în baza Legii nr. 15/1990, a Legii nr. 31/1990 și a Hotărârii de Guvern nr.
1224/23.11.1990.
 1996: În luna noiembrie societatea începe să fie tranzacționată pe piața
RAS DAQ, Categoria III -R, simbol BIOF.
 2004: Toate liniile de producție au fost auditate și certificate conform cerințelor Ghidului
privind buna practică de fabricație (GMP), standardul de calitate care stabilește normele
de fabricație a medicamentelor la nive l european.
 2005: În luna octombrie acțiunile emise de S.C. BIOFARM S.A. sunt înscrise la Cota
Bursei de Valori București S.A. – sectorul valorilor mobiliare emise de persoanele juridice
române – Categoria I.
 2007: Biofarm a fost reauditat și recertificat conform Ghidului privind buna practică de
fabricație (GMP).
 2008: Biofarm a obținut certificatul privind conformitatea sistemului de management al
calității cu standardul ISO 9001.
 2010: Compania a fost reauditată și recertificată conform Ghidului privind buna practică
de fabricație (GMP).
 2011: Sistemul de management al calității a fost recertificat conform standardului EN ISO
9001.
 2013: Societatea obține Certificat pentru sistemul de management de mediu conform ISO
14001 nr. 73 104 2475 emis în 31.10.2013 de Organismul de certificare TÜV –
PROFICERT al TÜV HESSEN și Certificat pentru sistemul de management de sănătate și
securitate ocupațională conform OHSAS 18001 nr. 73 116 2475 emis în 07.11.2013 de
Organismul de certificare TÜV -PROFICERT al TÜV HESSEN pentru dezvoltarea,
fabricația, vânzarea de medicamente de uz uman, suplimente alimentare, produse
cosmetice și de igienă personală, produse biocide și dispozitive medicale (prima
certificare).
 2014: Sistemul de management al calității a fost re certificat conform standardului ISO
9001.
 2015: Începând cu luna ianuarie acțiunile societ ății sunt încadrate la Categoria Premium.

În prezent, Biofarm are numeroase mărci proprii (verbale, combinate, figurative) și slogan uri
înregistrate la OSIM, OHIM ș i WIPO, multe dintre ele fiind prezente pe piața farmaceutică
românească de peste 50 de ani.
Triferment®, Colebil®, Cavit®, Anghirol®, Clorocalcin® și Bixtonim® sunt doar câteva
dintre cele mai cunoscute și cu tradiție mărci ale companiei Biofarm. Alte mărc i cunoscute ale
companiei sunt Carmol®, Pinovital®, Hepatoprotect®, Ascolecitin®, Sennalax®, Mecopar®. Pe
de altă parte, mărci mai noi ca Bioflu®, Anghirol®, Devaricid®, Nervocalmin®, Carbocit®,
Bioland® sau Biodigest® vor deveni mărci premium datorită cap acităților terapeutice ale
produselor.
Portofoliul Biofarm cuprinde peste 200 de produse care acoperă aproximativ 61 de arii
terapeutice.

18
Biofarm este lider de piață pe 11 arii terapeutice: Produse cu calciu, Coleretice și
colechinetice, Decongestionante nazale, Digestive (inclusiv enzime), Vitamina A, Pediatrice,
Vitamina E, Antiseptice și antiinfecțioase bucale, Inhalanți, Soluții otice cu corticosteroizi.
Mărcile tradiționale ale companiei cum ar fi Colebil®, Triferment® si Bixtonim® sunt
prezente în to purile celor mai bine vândute produse .
În peste 9 decenii de experiență și tradiție pe piața românească, produsele Biofarm sunt
recunoscute și apreciate de multe generații de pacienți.

2.2. Conducerea și organizarea SC BIOFARM SA

Structura ac ționariatul ui la 31.12.2016 era urm ătoarea:

Tabel 2.1.
Structura ac ționariatului
Acționar Acțiuni Procent
S.I.F. MUNTENIA loc.
BUCURE ȘTI jud. SECTOR 3 502.379.066 50.9835%

S.I.F. BANAT -CRIȘANA
S.A. loc. ARAD jud. ARAD 217.377.302 22.0604%

SIF MOLDOVA loc. BAC ĂU
jud. BAC ĂU 134.207.209 13.6199%

alți acționari / others 119.963.020 12.1743%

A.A.A.S. loc. BUCURESTI
jud. SECTOR 1 11.448.753 1.1619%

TOTAL 985.375.350 100%
Sursa: Situații financiare individuale pentru anul 2016 privind SC BIOFARM SA

Figura 2. 1.
Acționariatul societății SC BIOFARM SA

Sursa: Prelucr ări proprii folosind date din situațiile financiare

50.98%
22.06% 13.62% 12.17% 1.16% Acționariat
S.I.F. MUNTENIA loc.
BUCUREȘTI jud. SECTOR 3
S.I.F. BANAT -CRIȘANA S.A.
loc. ARAD jud. ARAD
SIF MOLDOVA loc. BACĂU
jud. BACĂU
alți acționari / others
A.A.A.S. loc. BUCURESTI
jud. SECTOR 1

19
Societatea este condus ă de un Consiliu de Administra ție format din 5 membri. Din r ândul
membrilor C.A. se alege Pre ședintele C .A.. Administratori i sunt ale și de c ătre Adunarea General ă
Ordinar ă a Ac ționarilor pentru o perioad ă de 4 ani și mandatul acestora poate fi re înnoit pentru o
perioad ă hotărâtă de Adunarea General ă Ordinar ă a Acționarilor.
Administratorii pot fi revoca ți oric ând prin hot ărârea Adun ării General e Ordinar e a
Acționarilor . Majoritatea memb rilor Consiliului de Administra ție va fi format ă din administratori
neexecutivi.

Figura 2.2.
Structura Consiliului de Administra ție

Sursa: Prelucr ări proprii folosind date din situațiile f inanciare

Consiliul de Administra ție al S.C. BIOFARM S.A. în perioada 01.01.2016 – 01.12.2016 a
fost alcatuit din:
 Dănuț VASILE – Președinte C.A., executiv, neindependent .
 Andrei HREBENCIUC – Membru C.A., ne executiv, neindependent .
 Dragoș George BÎLTEAN U – Membru C.A., ne executiv, neindependent .
 Najib EL LAKIS – Membru C.A., ne executiv, neindependent
 Bogdan Alexandru DRĂGOI – Membru C.A. , neexecutiv, neindependent .

2.3. Furnizori și clienți

O situa ție a principa lilor furnizori de echipamente și aparat ură ai BIOFARM, aduce în prim
plan societatea croat ă Pharmalab, care de ține o pondere de 34,4% din totalul echipamentelor
achizi ționate. Pharmalab reprezint ă un furnizor st rategic pentru toate liniile de produc ție ale
BIOFARM oferind o gam ă eterogen ă de p roduse ind ustriale: cuve și rezervoare de diferite
capacit ăți pentru depozitare, malaxoare , sisteme de purificare a apei și generare a aburilor,
sisteme de preparare și transfer al zah ărului, po mpe și sisteme de distribuire a preparatelor
medi camentoase, e tc. BIOFARM import ă de la Kevin Engineering din India ( al doilea furnizor ca

20
importan ță cu o cot ă de aproxim ativ 17%) granulatoare, mixere și cabinete mobile. Lista
celorlal ți furnizori se prezin tă astfel: IMA Precision Gear s LTD, India – senzori de detec ție, mese
rotative; Donau Lab SRL – cântare; CMC Machinery Co., India – alte echipamente etc.
BIOFARM colaboreaz ă cu urm ătorii furnizori de ambalaje: Polirom Co. – hârtie și folii
adezive, ambalaje din carton simplu și ondulat, funii de legat; Argo -Rom Plas tics S.A. – flacoane
din PE, PVC, flacoane din PP pentru solu ții injectabile sterilizabile la 120°C, flacoane cu
picur ător; Stirom S.A. Bucure ști – recipiente din sticl ă de diferite capacit ăți; Saint -Gobain, Fran ța
– gamă largă de recipiente din plastic.
Lista furn izorilor de materii prime grupa ți dup ă produsele oferite se prezint ă astfel:
Hoffmann La Roche, Elve ția – acid ascorbic (vitamina C), acid nicotic, betacaroten, pantotenat
de calciu; Colorcon, Anglia – vitamine; S&D, Anglia – estradiol, hidrocort izon; Dolner, Elve ția –
acetoftalat de celuloza; ICE, Italia – bilă de bovine; Loba, Spania – clorhidrat de naftoz ă, dimetil
sulfoxid; Aarhus Olie, Danemarca – cebao; Diosinth, Danemarca – efedrin ă HCI, heparin ă,
oxitocin ă; Induken, Canada – silimarin ă; Ma gitech, România – CMC 300 -600; Medchim,
România – atropin ă sulfat.
Lista col aboratorilor BIOFARM, clasifica ți în func ție de natura serviciilor oferite este
următoarea: GO-Trans ’98 SRL – comisionar vamal; Institutul pentru Tehnic ă de Calcul (ITC) –
furnizor al sistemului de gestiune a resurselor întreprinderii BAAN ; serviciile financiare sunt
oferite de ABN AMRO Bank pentru opera țiunile de import -export și de Banca Comercial ă
Român ă la nivel na țional.
În direc ția organiz ării și desf ășurării acțiunilor promo ționale , BIOFARM apeleaz ă la agen ții
specializate ast fel: Direct Distribution – agen ție de publicitate “full -service”; Zenith Media –
planificare media (cump ărarea și gestionarea spa țiului media); Quick Monitoring Media –
monitorizare media; Zadvertising și Profile Grafics – design de ambalaj.
Principalii furnizori de for ță de munc ă sunt, datorit ă specificului activit ății BIOFARM,
următoarele institu ții de înv ățământ superior: Universitatea de Medicin ă și Farmacie “Carol
Davila”; Universitatea Bucure ști – Facultatea de Chimie și Facultatea de Biologie; Universitatea
Politehnic ă Bucure ști; Agen ția Na țional ă de Ocupare a For ței de Munc ă intervine de asemenea,
ca un important plasator de mân ă de lucru.

În func ție de statutul lor, clien ții cărora le sunt adresat e produsele BIOFARM se împart în
firme distribuitoare, consumatori finali, iar o pondere de 5% din volumul vânz ărilor se îndreapt ă
către spitale.

Tabel 2.2.
Comercian ții cu care colaboreaz ă BIOFARM (distribuitori)
DITA Import -Export SRL Bucure ști Mediplus Bucure ști
Montero SRL Bucure ști Iassyfarm Ia și
ChPM SRL Bucure ști Fildas Bucure ști
Farmacom S.A. Bra șov A.D.M. Bucure ști
Biosfarm SRL Piatra Neam ț Arochim Ploie ști
Farmexpert D.C.I. SRL Bucure ști Deltafarm Suceava
Geranium SRL Timi șoara Pharma Distr ibution Group Cluj Napoca
Sursa: Situații financiare individuale pentru anul 2016 privind SC BIOFARM SA

21
Produc ția companiei este destinat ă în propor ție de 80% farmac iilor, restul reprezentând
livrările de produse cerute în mod constant de spitale. Spital ele de țin doar 20% din volumul de
vânzări, datorit ă neatractivit ății acestui sector, amenin țat perm anent de blocajele financiare
concretizate în n eplata la termen a datoriilor c ătre furnizorii de medicamente.
Principalele organisme sub a c ăror inci dență intră activitatea BIOFARM sunt: asocia țiile
profesionale înfiin țate de c ătre produc ătorii de medicamente pentru a -și putea ap ăra interesele,
luând astfel na ștere: Asocia ția Român ă a Produc ătorilor de Medicamente și Asocia ția Român ă a
Produc ătorilor Interna ționali de Medicamente.

2.4. Poziționarea pe piață

Cu o tradi ție de peste 95 de ani în industria farmaceutic ă româneasc ă și cu un portofoliu de
peste 200 de produse, BIOFARM acoper ă 62 de arii terapeutice și investe ște în mod continuu în
campanii media, comerciale și de marketing pentru p romovarea propriilor produse. În cursul
anului 2016 Biofarm și-a păstrat pozi ția între primii 10 produc ători rom âni din punct de vedere al
vânzărilor în unit ăți comerciale realiz ând o cot ă de pia ță raportat ă de Ceg edim Rom ânia de 3.6%
din totalul unităților v ândute c ătre pacien ți pe pia ța farmaceutic ă româneasc ă. Valoarea
veniturilor din v ânzări nete realizate în anul 2016 a fost de 152.121.117 lei în cre ștere cu 2% fa ță
de anul 2015.
Printr -e principalii compet itori ai SC BIOFARM SA se afl ă următoarele societăți : GSK
Europharm; NOVARTIS; PFIZER; SICOMED Bucure ști; TERAPIA Cluj; ANTIBIOTICE Ia și.
Având o poziție stabilă pe piața farmaceutică românească, Biofarm urmărește să își
îmbunătățească poziția și pe arena int ernațională. În momentul de față Biofarm este prezentă în
12 țări ( Federația Rusă, Republica Moldova, Belarus, Georgia, Mongolia, Azerbaijan, Ungaria,
Ukraina, Kazakhstan, Lituania, Cehia și Slovacia) și extinderea continuă.
În 2014 exportul a reprezentat aproximativ 4% din vânzările totale ale companiei. În viitor,
intențion ează să cre ască activitatea de export, acesta fiind unul dintre cele mai importante
obiective ale strategiei Biofarm pe termen mediu și lung.
Biofarm dorește să își diversifice permane nt piețele de export, urmărind în special
dezvoltarea relațiilor cu parteneri strategici din Europa de Est și de Vest.
Obiectivele pe termen lung în ceea ce privește piețele externe sunt:
 Vânzările din export să reprezinte minim 10% din vânzările totale al e companiei;
 Înregistrarea de noi dosare de produse;
 Deschiderea de noi reprezentanțe;
 Pătrunderea pe noi piețe de desfacere.
Lansarea de noi produse și îmbunătățirea portofoliului sunt puncte cheie ale strategiei de
dezvoltare a companiei. Pentru a -și îmb unătăți poziția atât pe piața internă, cât și pe cea
internațională, Biofarm va dezvolta și lansa aproximativ 10 produse în fiecare an.
Strategia de dezvoltare a companiei Biofarm include, de asemenea, îmbunătățirea prezenței
companiei pe piața de retail, continuarea dezvoltării forței de vânzări și creșterea numărului de
produse. Investițiile continue în cercetare, lansarea și promovarea propriilor produse vor contribui
la consolidar ea poziției companiei în piață.

22
2.5. Principalii indicatori economic o-financiari

2.5.1. Analiza profita bilității SC BIOFARM SA

1. Cifra de afaceri (CA) – este un indicator care reflectă creșterea economică a
întreprinderii, condiționează poziția sa strategică și definește locul acesteia în raport cu
concurenții, în ramura d e activitate căreia îi aparține; oferă informații despre dinamica
activității, șansele de extindere ale afacerii sau importanța ei în cadrul sectorului. Nivelul
ridicat al cifrei de afaceri este premisa desfășurării unei activități profitabile, precum și
garanția creșterii și dezvoltării sale.
Unii autori7 afirm ă că cifra de afaceri ar trebui să îndeplinească în principal următoarele
condiții :
 nivelul său să acopere cheltuielile din exploatare și să permită realizarea de profit;
 să dețină o pondere de minim um 85% din veniturile din exploatare, respectiv de cel puțin
75% din veniturile totale ale firmei pentru a reflecta o situație normală de realizare a
activității;
 în dinamică să prezinte o tendință reală de creștere, pentru a asigura dezvoltarea și
consoli darea poziției strategice a întreprinderii;
 să fie realizată corespunzător cu specificul activității, pe elementele sale componente de
venituri pentru a corespunde obiectului principal de activitate al întreprinderii.

Tabel 2.3 .
Evolu ția cifrei de afacer i în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Cifra de afaceri 93 443 090 104 970 886 119 072 518 128 508 056 149 691 392
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.3 .
Evolu ția cifrei de afaceri în perioada 201 1 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

7 Eros-Stark, L., Pantea I. M., Analiza situa ției financiare a firmei. Elemente teoretice. Studii de caz , Editura
Econo mică, București, 2001, pag.81
0.0020000000.0040000000.0060000000.0080000000.00100000000.00120000000.00140000000.00160000000.00Cifra de afaceri
2011 2012 2013 2014 2015 93443090 104970886 119072518 128508056 149691392

23

În urma analizei realizate se poate observa tendința crescătoare a cifrei de afaceri d e la un an
la altul . În anul 2012 indicatorul a crescut față de anul 201 1 cu 12,3%, urmând ca în anul 2013 să
aibă o creștere cu 13,4% față de 2012. Anul 2014 este anul cu cea mai mică creștere de 7,9% față
de anul 2013, iar în anul 2015 acest indicator crește cu 16,5% față de 2014, în acest an
înregistrându -se cea mai mare cr eștere din perioada analizată.
Evoluția cifrei de afaceri în perioada analizată 2011 – 2015, arată faptul că societatea SC
BIOFARM SA poate fi caracterizată ca fiind dinamică, cu o poziție bună pe piață și cu
perspective de creștere și dezvoltare. Putem concluziona că întreprinderea produce într -un ritm
bun, de asemenea există comenzi, adică societatea are o activitate bună și în același timp
întreprinderea a crescut producția, ceea ce înseamnă că a crescut și cererea pentru produsele
finite.

2. Profitul net

Tabel 2.4 .
Evolu ția profitului net în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Profit net 14 515 099 21 036 200 25 581 079 26 559 851 27 226 492
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.4 .
Evolu ția profit ului net în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

În ceea ce privește SC BIOFARM SA , nivelul profitului net înr egistează o tendință de
creștere de-a lungul celor cinci ani de analiz ă. În anul 2012 indicatorul a crescut față de anul 2011
cu 44,9%, urmând ca în an ul 2013 să aibă o creștere cu 21 ,6% față de 2012. Anul 2014 este anul
în care profitul net creșt e cu 3, 8% față de anul 2013, iar în anul 2015 acest indicator c rește cu
2,5% față de 2014. Tendința de creștere a profitului net în perioada 201 1 – 2015 arată faptul că
societatea este în plin proces de dezvoltare, având o creștere a vânzărilor de produse finite, lucru
ce duce la îmbunătățirea situației financiare a societății.

050000001000000015000000200000002500000030000000
14515099 21036200 25581079 26559851 27226492 Profitul net
2011 2012 2013 2014 2015

24

3. Rentab ilitatea societ ății SC BIOFARM SA

Rentabilitatea este un indicator ce ocup ă un loc important în determinarea diagnosticului
financiar al unei întreprinderi . Aceasta se poate defini ca fiind măsura în care întreprinderea
realizează vânzări care depășesc co stul activităților8.

a. Rata rentabilității economice ( ) =

Acest indicator , important pentru evaluarea performanțelor manageriale, permite aprecierea
performanțelor realizate în cadrul a ctivității curente de producție și comercializare a
întreprinderii , fiind independent de modul de finan țare și de sistemul fiscal.

Tabel 2.5 .
Evolu ția ratei rentabilității economice în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Rata rentabilităț ii economice 0.1112 0.1435 0.1655 0.1614 0.1743
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.5 .
Evolu ția ratei rentabilității economice în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date di n situațiile financiare

În cazul SC BIOFARM SA nivelul ratei rentabilității economice manifestă o tendință ușoară
de creștere. În anul 2012 indicatorul a crescut față de anul 2011 cu 29,04%, urmând ca în anul
2013 să aibă o creștere cu 15,3% față de 2012 . Anul 2014 este anul în care rata rentabilității
economice scade cu 2,5% față de anul 2013, iar în anul 2015 acest indicator crește cu 7,9% față
de 2014. Evoluția ratei rentabilității economice în perioada analizată 2011 – 2015, arată
capacitatea capitalu rilor investite de a genera profit brut, cât și o bună remunerare a capitalurilor
investite pe seama profitului brut .

8 Tudose, M. B., Gestiunea capitalurilor întreprinderii. Optimizarea structurii financiare , Editura Economică,
București, 2006, pag.181.
00.050.10.150.2
0.1112 0.1435 0.1655 0.1614 0.1743 Rata rentabilității economice
2011 2012 2013 2014 2015

25

b. Rata rentabilității financiare ( ) =

Rata rentabilității financiare expri mă eficien ța utiliz ării capitalului propriu al firmei. Din
acest considerent, rata rentabilit ății financiare prezint ă o importan ță deosebit ă, în primul r ând,
pentru ac ționari, care apreciaz ă, în func ție de nivelul acesteia, dac ă investi ția lor este justifi cată și
dacă vor continua s ă sprijine dezvoltarea firmei prin aportul unor noi capitaluri sau prin
renun țarea, pentru o perioad ă limitat ă, la o parte din dividendele cuvenite.

Tabel 2.6 .
Evolu ția ratei rentabilității financiare în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Rata rentabilităț ii financiare 0.0941 0.1278 0.1454 0.1573 0.1495
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.6 .
Evolu ția ratei rentabilității financiare în perioada 2011 – 2015 reprezentată gra fic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

SC BIOFARM SA înregistrează un nivel al ratei rentabilității financiare care manifestă o
tendință ușoară de creștere. În anul 2012 indicatorul a crescut față de anul 2011 cu 35,8%,
urmând ca în anul 2013 să aibă o creștere cu 13,7% față de 2012. Anul 2014 este anul în care rata
rentabilității financiare crește cu 8,2% față de anul 2013, iar în anul 2015 acest indicator scade cu
4,96% față de 2014. Rata rentabilității economice în peri oada analizată 2011 – 2015, reflec tă o
bună recuperare prin câștigul net a resurselor proprii, respectiv sporirea capacității capitalurilor
proprii de a crea profit net.

2.5.2. Analiza lichidității la SC BIOFARM SA

Lichiditatea măsoară aptitudinea într eprinderii de a față obligațiilor pe termen scurt și
reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități (bani) fiind strâns
legată de modul în care conducerea gestionează capitalul de lucru.
00.020.040.060.080.10.120.140.16
0.0941 0.1278 0.1454 0.1573 0.1495 Rata rentabilit ății financiare
2011 2012 2013 2014 2015

26

1. Lichiditatea general ă ( ) :
;

Acest indicator, întâlnit în literatura de specialitate9 și sub denumirea de coeficientul
lichidității generale (working capital ratio) , este strâns legat de fondul de rulment ș i este
considerat a fi un bun indicator al capacității întreprinderii de a -și onora facturile și de a -și
rambursa creditele contractate. Lichiditatea generală arată marja conferită firmei de activele sale
curente în respectarea obligațiilor curente.
Mărim ea acestei rate depinde de viteza de rotație a activelor curente. Se apreciază că
valoarea minimă admisă poate varia între 1,2 – 1,8, în funcție de sectorul de activitate. Dacă acest
indicator depășește valoarea 1, atunci întreprinderea poate să -și achite obligațiile curente, pe
măsură ce devin scadente, fiind consecința unui fond de rulment pozitiv.
În caz contrar, lipsa de lichidități, consecința unui fond de rulment negativ (provenit din
finanțarea unor achiziții pe termen lung, din resursele pe termen s curt, ceea ce, de obicei, este
contraindicat) determină un disconfort financiar ce poate conduce la încetare de plăți, echivalând
cu risc de insolvabilitate (faliment).

Tabel 2.7 .
Evolu ția lichidității generale în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Lichiditatea generală 4.4077 3.8526 4.0508 3.5265 3.8807
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.7 .
Evolu ția lichidității generale în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii fo losind date din situațiile financiare

Pentru SC BIOFARM SA nivelul lichidități i generale are o evoluție oscilantă, acesta fiind
supraunitar pe î ntreaga perioadă analizată . În anul 2012 indicatorul a scăzut față de anul 2011 cu
12,6%, urmând ca în an ul 201 3 să aibă o creștere cu 5,1 % față de 2012. Anul 2014 este anul în
care lichiditatea generală scade cu 12,95% față de anul 2013, iar în anul 2015 acest indicator

9 Sava, S., coordonator pentru versiunea în lb. română, “ Dicționar MicMilan de economie modernă” , Editura
Codecs, București, 1999, p. 63
012343.8284
3.2701 3.5249
3.0472 3.257 Lichiditatea general ă
2011 2012 2013 2014 2015

27
crește cu 10,04 % față de 2014. În urma analizei realizate, SC BIOFARM SA poate fi
caracterizată ca fiind o întreprindere “lichid ă”, nivelul indi catorului fiind cu mult superior valorii
minime admise de 1,2 – 1.8, ceea ce arată că resursele obținute din activitățile curente ale
societății furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scad ențelor pe termen scurt.

2. Lichiditatea imediat ă sau de trezorerie ( ) :
;

Reprezintă raportul dintre activele lichide și pasivele curente. Acest indicator măsoară
capacitatea firmei, la un m oment dat , de a -și acoperi datoriile pe termen scurt cu ajutorul
disponibilit ăților b ănești proprii pe care le are la dispozi ție.
Acest concept, chiar dacă este considerat o perfecționare a indicatorului lichidității, nu
reprezintă decât o imagine complet ă și adusă la zi a situației curente a întreprinderii. De
asemenea, el ignoră intrările și ieșirile de numerar, de mare importanță pentru activitatea
companiei. Valoarea minimă a raportului cuprinsă între 0,2 -0,3 reflectă o garanție de lichiditate,
fiind a sigurată achitarea obligațiilor pe termen scurt.

Tabel 2. 8.
Evolu ția lichidității imediat e în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Lichiditatea imediat ă 3.8284 3.3701 3.5249 3.0472 3.2570
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situați ile financiare

Figura 2.8 .
Evolu ția lichidității imediate în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

În ceea ce privește SC BIOFARM SA nivelul lichidității imediate este supraunitar pe
întreaga perioadă analizată , având o evoluție oscilatorie . În anul 2012 indicatorul a scăzut față de
anul 2011 cu 11,98%, urmând ca în anul 2013 să aibă o creștere cu 4,6% față de 2012. Anul 2014
este anul în care lichiditatea generală scade cu 13,6% față de anul 2013, iar în anul 2015 acest
indicator crește cu 6,8% față de 2014. Din analiza realizată, lichiditatea imediată , care semnifică
lichiditatea efectivă a societății, înregistrează valori foarte bune, cu mult peste limita minimă de
00.511.522.533.543.8284
3.2701 3.5249
3.0472 3.257 Lichiditatea imediată
2011 2012 2013 2014 2015

28
0,2 – 0,3, ceea c e reflectă o situație fa vorabilă a trezoreriei imediate, cu alte cuvinte
disponibilitățile și investițiile financiare pe termen scurt sunt suficiente pentru acoperirea
obligațiilor pe termen scurt.

2.6. Evoluția pe grupe de active

1. Active imobilizate (AI ) – sunt active generatoare de beneficii economice viitoare și
deținute de societate pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de
achiziție sau costul de producție. Beneficiile economice viitoare reprezintă potențialul de
a contribu i, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către
entitate.

Tabel 2. 9.
Evolu ția activelor imobilizate în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Active imobilizate 68 659 218 73 504 390 79 426 983 73 557 862 90 049 039
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.9 .
Evolu ția activelor imobilizate în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

În cazul societății SC BIOFARM SA, activele imobilizate înregistrează un tren d crescător
de-a lungul celor cinci ani de analiz ă. În anul 2012 a u crescut față de anul 2011 cu 7,05%,
urmând ca în an ul 2013 să aibă o creștere cu 8,1% față de 2012. În a nul 2014 activele imobilizate
scad cu 7,4% față de anul 2013, iar în anul 2015 c resc cu 22,4 % față de 2014. Se poate spune că
activele imobilizate au crescut, ceea ce înseamnă că gradul de investire al capitalului a c rescut de
la o perioadă la alta, fapt ce duce la o stabilitate finan ciară.

0 20000000 40000000 60000000 80000000 10000000068659218 73504390 79426983 73557862 90049039 Active imobilizate
2011 2012 2013 2014 2015

29
2. Activele circulante (AC) – cuprind valorile economice de exploatare și de trezorerie ce
se caracterizează prin durata de lichiditate sub un an și prin schimbarea formei materiale
și utilității lor în cadrul fiecărui ciclu economic al patrimoniului .

Tabel 2. 10.
Evolu ția activelor circulante în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Active circulante 115 894 012 124 727 284 130 877 041 133 780 214 124 769 387
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2. 10.
Evolu ția activelor circulante în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

În cazul SC BIOFARM SA, activele circulante au o evoluție oscilantă în perioada supusă
studiului. În anul 201 2 au crescut față de anul 2011 cu 7,6%, urmând ca în anul 2013 să aibă o
creștere cu 4,9% față de 2012. În anul 2014 se înregistrează o creștere de 2,2% a activelor
circulante față de anul 2013, iar în anul 2015 scad cu 6,74% față de 2014. În anii 2012, 20 13 și
2014, activele circulante au crescut fapt ce arată că gradul de imobilizare al capitalului în
activitatea de exploatare a crescut în această perioadă, iar în anul 2015 valoarea lor scade, lucru
ce atrage după sine și scăderea gradului de imobilizare al capitalului în activitatea de exploatare.

3. Capitalurile permanente – sunt folosite pentru finanțarea activelor imobilizate și a unei
părți din activele circulante. Structura capitalului permanent oferă informații în ceea ce
privește politica de îndatora re a firmei și a măsurii în care aceasta se fundamentează pe
criterii de eficiență.

Capitalul permanent = Capital propriu + Datorii pe termen lung

100000000 110000000 120000000 130000000 140000000115894012 124727284 130877041 133780214 124769387 Active circulante
2011 2012 2013 2014 2015

30
Tabel 2.11 .
Evolu ția capitalului permanent în perioada 2011 – 2015
Anii 2011 2012 2013 2014 2015
Capit al permanent 154 654 995 164 555 666 175 887 136 168 798 966 182 130 618
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Figura 2.11 .
Evolu ția capitalului permanent în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări propri i folosind date din situațiile financiare

În cazul SC BIOFARM SA, capitalul permanent are o evoluție oscilantă în perioada supusă
studiului. În anul 2012 indicatorul crește față de anul 2011 cu 6,4%, pe când în anul 2013 crește
cu 6,9% față de 2012. În an ul 2014 se înregistrează o scădere de 4,03% a capitalului permanent
față de anul 2013, iar în anul 2015 crește cu 7,9% față de 2014. În anii 2013, 2014 și 2015
societatea nu are datorii pe termen lung, iar în anul 2015 se înregistrează cel mai mare nivel a l
capitalului permanent lucru ce se datorează creșterii capitalurilor proprii, ceea ce arată că
întreprinderea dispune de o marjă de siguranță bună, adică de resurse permanente pe care le poate
utiliza pentru finanțarea ciclului de exploatare.

4. Datoriile p e termen scurt – reprezintă o componentă dinamică a capitalului total al
societ ății, determinată de nevoi temporare de finanțare, solicitate de ciclul operațiunilor de
exploatare sau financiare, sau ca urmare a politicii de credit comercial acordat clienți lor.
Se reflectă, în special, în credite bancare pe termen scurt, datorii comerciale, ca de
exemplu: furnizori, efecte de comerț de plătit, datorii față de bugete – fiscale și privind
asigurările sociale, etc. .

Tabel 2.12 .
Evolu ția datoriilor pe termen s curt în perioada 2011 – 2015
Ani 2011 2012 2013 2014 2015
Datorii pe termen scurt 26 293 457 32 375 044 32 308 794 37 935 690 32 151 457
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

140000000
160000000
180000000
200000000154654995 164555666 175887136 168798966 182130618 Capitalul permanent
2011 2012 2013 2014 2015

31
Figura 2.12 .
Evolu ția datoriilor pe termen scurt în perioada 2011 – 2015 reprezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Pentru SC BIOFARM SA, datoriile pe termen scurt au o evoluție oscilantă în perioada
analizată. În anul 2012 au crescut față de anul 2011 cu 23, 1%, urmând ca în anul 2013 să aibă o
scădere cu 0,21% față de 2012. În anul 2014 se înregistrează o creștere de 17,4% a datoriilor pe
termen scurt față de anul 2013, iar în anul 2015 scad cu 15,25% față de 2014. Datoriile pe termen
scurt sunt în creștere p entru societate, în anul 2014 înregistrându -se cea mai mare valoare a
acestora de 37.935.690 mii lei.

2.7. Analiza fondului de rulment

Fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată și utilizată pentru
finanțarea activității curente de exploatare. Practic, c ând sursele permanente sunt mai mari decât
necesitățile permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond de
rulment (FR) .

FRN = Capital per manent – AInete SAU FRN = AC – Datorii pe termen scurt

Tabel 2.13 .
Evolu ția fondului de rulment net în perioada 2011 – 2015
Ani 2011 2012 2013 2014 2015
Fondul de rulment net 85 995 777 91 051 276 96 460 153 95 241 104 92 081 579
Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financia re

0500000010000000150000002000000025000000300000003500000040000000
26293457 32375044 32308794 37935690
32151457 Datorii pe termen scurt
2011 2012 2013 2014 2015

32
Figura 2.13 .
Evolu ția fondului de rulment net în perioada 2011 – 2015 prezentată grafic

Sursa: Prelucrări proprii folosind date din situațiile financiare

Pentru SC BIOFARM SA, fondul de rulment net are o evoluție oscilantă în perioada
analizată. În anul 2012 a crescut față de anul 2011 cu 5,8%, urmând ca în anul 2013 să aibă o
creștere de 5,9% față de 2012. În anul 2014 se înregistrează o scădere de 1,3% față de anul 2013,
iar în anul 2015 scade cu 3,4% față de 2014. Fondul de rulment este poziti v pe întreaga perioadă
analizată, ceea ce înseamnă că sursele permanente finanțează integral nevoile permanente,
rămânând un surplus pentru finanțarea nevoilor ciclice. Acest fapt se datorează creșterii
capitalului permanent într -un ritm mai scăzut decât i ndicele de creștere al imobilizărilor. Situația
de față reflectă un echilibru, o stare favorabilă, întreprinderea, prin obiectul său de activitate a
avut încasări foarte bune, a obținut te rmene de plăți mai lejere.

85995777 91051276 96460153 95241104
92081579
80000000820000008400000086000000880000009000000092000000940000009600000098000000Fondul de rulment net
2011 2012 2013 2014 2015

33
CONCLUZII

Atunci cân d se dorește evaluarea performanței unei afaceri trebuie căutate modalitățile de
măsurare a consecințelor financiare și economice ale deciziilor manageriale istorice, referitoare la
investiții, operațiuni și finanțare. Principalele întrebări la care trebui e căutate răspunsuri se referă
la faptul dacă resursele sunt utilizate eficient, dacă profitabilitatea afacerii este la nivelul
așteptat și dacă opțiunile de finanțare sunt alese corect și prudent. Crearea de valoare pentru
acționari solicită în ultimă ins tanță rezultate pozitive sub toate aceste aspecte, care vor crea
fluxuri de numerar pozitive, peste nivelul costului capitalului investit.
Din studiile efectuate s -a dovedit faptul că există o mare varietate de soluții de rapoarte și
măsurători individuale , unele pur financiare și altele cu conținut economic. Niciun indicator nu
poate fi considerat predominant. În această lucrare au fost prezentate instrumentele de apreciere a
performanțelor economico -financiare pe baza informațiilor furnizate de situațiile financiare.
SC BIOFARM SA este o societate cu capital integral privat, care pe parcursul perioadei
analizate, 2011 -2015, prezintă următorii indicatori economico -financiari:

Denumire indicatori 2011 2012 2013 2014 2015
Cifra de afaceri 93.443.090 104.97 0.886 119.072.518 128.508.056 149.691.392
Profit net 14.515.099 21.036.200 25.581.079 26.559.851 27.226.492
Rata rentabilității
economice 0,1112 0,1435 0,1655 0,1614 0,1743
Rata rentabilității
financiare 0,0941 0,1278 0,1454 0,1573 0,1495
Lichiditatea generală 4,4077 3,8526 4,0508 3,5265 3,8807
Lichiditatea imediată 3,8284 3,3701 3,5249 3,0472 3,2570
Active imobilizate 68.659.218 73.504.390 79.426.983 73.557.862 90.049.039
Active circulante 115.894.012 124.727.284 130.877.041 133.780.214 124.769.387
Capital permanent 154.654.995 164.555.666 175.887.136 168.798.966 182.130.618
Datorii pe termen
scurt 26.293.457 32.375.044 32.308.794 37.935.690 32.151.457
Fond de rulment net 85.995.777 91.051.276 96.460.153 95.241.104 92.081.579

Potrivit creșterii cifrei de afaceri de -a lungul celor cinci ani de analiză, întreprinderea
produce într -un ritm bun, are o activitate bună și în același timp a crescut producția, ceea ce
înseamnă că a crescut și cererea pentru produsele finite.
Profitul net este în creșter e de-a lungul anilor analizați, ceea ce arată că societatea este în plin
proces de dezvoltare, având o creștere a vânzărilor de produse finite, lucru ce duce la
îmbunătățirea situației financiare a societății.
Valorile ratei rentabilității economice arată capacitatea capitalurilor investite de a genera
profit brut, cât și o bună remunerare a capitalurilor investite pe seama profitului brut, iar evoluția
crescătoare a ratei rentabilității financiare reflectă o bună recuperare prin câștigul net a resurselor
proprii, respectiv sporirea capacității capitalurilor proprii de a crea profit net.
În urma analizei realizate, SC BIOFARM SA poate fi caracterizată ca fiind o întreprindere
“lichid ă”, nivelul lichidității generale fiind cu mult superior valorii minime admi se de 1,2 – 1.8,
ceea ce arată că resursele obținute din activitățile curente ale societății furnizează suficiente
disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.

34
În urma studiului realizat obținem o lichiditatea imediată care înregistreaz ă valori foarte
bune, cu mult peste limita minimă de 0,2 – 0,3, ceea ce reflectă o situație favorabilă a trezoreriei
imediate, cu alte cuvinte disponibilitățile și investițiile financiare pe termen scurt sunt suficiente
pentru acoperirea obligațiilor pe te rmen scurt.
Activele imobilizate au crescut, ceea ce înseamnă că gradul de investire al capitalului a
crescut de la o perioadă la alta, fapt ce duce la o stabilitate financiară. Iar în ceea ce privește
activele circulante, în anii 2012, 2013 și 2014 au cre scut fapt ce arată că gradul de imobilizare al
capitalului în activitatea de exploatare a crescut în această perioadă, iar în anul 2015 valoarea lor
scade, lucru ce atrage după sine și scăderea gradului de imobilizare al capitalului în activitatea de
explo atare.
În anii 2013, 2014 și 2015 societatea nu are datorii pe termen lung, iar în anul 2015 se
înregistrează cel mai mare nivel al capitalului permanent lucru ce se datorează creșterii
capitalurilor proprii, ceea ce arată că întreprinderea dispune de o ma rjă de siguranță bună, adică
de resurse permanente pe care le poate utiliza pentru finanțarea ciclului de exploatare.
Datoriile pe termen scurt au înregistrat valori oscilante de -a lungul perioadei de studiu, în
anul 2014 înregistrându -se cea mai mare valo are a acestora de 37.935.690 mii lei.
Fondul de rulment este pozitiv pe întreaga perioadă analizată, ceea ce înseamnă că sursele
permanente finanțează integral nevoile permanente, rămânând un surplus pentru finanțarea
nevoilor ciclice. Acest fapt se datore ază creșterii capitalului permanent într -un ritm mai scăzut
decât indicele de creștere al imobilizărilor. Situația de față reflectă un echilibru, o stare
favorabilă, întreprinderea, prin obiectul său de activitate a avut încasări foarte bune, a obținut
termene de plăți mai lejere.

35
BIBLIOGRAFIE

1. Berceanu, D., P olitica financiară a firmei , Ed. Universitaria, Craiova, 2015
2. Berceanu, D., Ciurez, T., Evaluarea firmei , Ed. Universitaria, Craiova, 2010
3. Bușe, L. , Siminică , M., Cîrcium aru, D. , Simion, D. , Ganea, M. , Analiză economico –
financiară, Ed. Sitech, Craiova,2010
4. Cristea, H. ș.a., Evaluarea întreprinderii , Ed. Marineasa, Timișoara, 2000
5. Nistor, I. , Finanțele Întreprinderii , Ed. Universitaria Petru Maior, Tg. Mureș, 2008
6. Pirtea, M., Cristea, H., Nicolescu, C., Bo țoc, C. , Managementul financiar al companiei ,
Ed. Mirton, Timi șoara, 2010
7. Popa, A., Investiții, Ed. Universitaria, Craiova, 2003
8. Sichigea, N., Gestiunea financiară a întreprinderii , Ed. Universitaria , Craiova, 2010
9. Sichi gea, N. , Vasilescu, L., Berceanu, D., Florea, N., Gestiunea financiară a
întreprinderii , Ed. Universitaria, Craiova, 2015
10. Sichigea, N., Drăcea, N., Management financiar, Ed. Universitaria, Craiova, 2012
11. Sichigea, N., Drăcea, M. , Berceanu, D., Ciurez, T. , Evaluarea întreprinderii , Ed.
Universitaria, Craiova, 2001
12. Siminică, M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Universitaria, Craiova, 2008
13. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii , Ed. Didactică și Pedagodică, București,
2004
14. ***** www.biofar m.ro

15. ***** www.bvb.ro