Marele savant Nicoale Iorga spunea: Căci istoria e viața omenească, problemele de [628480]

3
Argument

Marele savant Nicoale Iorga spunea: „ Căci istoria e viața omenească, problemele de
odinioară sunt de acum, în altă formă, cu alți oameni… ”. Mai exact, studierea atentă a trecutului
reprezintă un exemplu pentru prezent, dar și o modalitate de prospectare a viitorului. Din păcate,
lume a secolului al XXI -lea se arată foarte contradictorie în ceea ce privește atitudinea față de
istorie.
În ultimii ani didacticienii, dar și practicienii în omeniul istoriei au afirmat că scopul
istoriei în școală nu este, sub nici un motiv, o însușire de informații, date, fapte, evenimente, așa
cum era ea înțeleasă în didactica tradițională, ci în primul rând ar trebui să vizeze formarea
capacităților individuale ale elevilor, d e a înțelege și aborda cu gândirea proprie trecutul
umani tății la nivel local, național și unversal, de a efectua comparații , de a analiza și el abora
păreri proprii.
Deoarece reprezintă un domeniu aparte al cunoașterii, istoria se confruntă cu inexistența
în lumea reală a obiecului de studiu ca o realitate tangibilă, dar și cu un caracter relativ al
informației istorice.
La nivelul școlii istoria devine un important mijloc de formare și de informare și joacă un
rol decisiv în închegarea personalității ele vului. Pornind la nivelul de pregătire al clasei, nivelul
de vârstă al elevilor, profilul lor psiho -pedagogic, profesorul de istorie trebuie să se repoziționeze
către statutul de mijlocitor al dezbaterii de idei între elevii săi.
Nu ne -am propus redactare a unei monografii a localității Ungheni , deoarece aceasta
există fiind scrisă de un colectiv de profesori , apărută în anul 2011 la editura Digital Docu Print.
Studiul de față este despre oameni . Orașul Ungheni nu are pretenții la o universalitate
anume, însă aici oamenii, contopiți cu locurile, prin meșteșuguri străvevhi, ocupații de când
lumea, au semnat în cartea de istorie. Vine un moment al istoriei, al clipei când viața unei aș ezări
omenești se cere consemnată și păstrată ca o carte de învățătură, ca un semn de carte sub semnul
conjugării verbelor viitorului de către generațiile care mai cunosc gramatica dragostei de locurile
unde s -au născut, de copilărie, de școală, de învățător ul și de pre otul satului – de OAMENI,
LOCURI ȘI FAPTE.
Cineva spunea la un moment dat că:,, România modernă s -a ridicat prin Biserică și
Școală! ”. După familie, școala are rolul de a continua educația atât prin oferirea unui bagaj de
cunoștințe și informații corecte , cât mai ales prin formarea personalității depline a
elevului , dornic să participe la viața comunității prin c alități le și spirit ul său creator . Educația
sănătoasă, în adevăratul sens al cuvântului presupune și o formare în spiritul comuniunii, inclusiv

4
conștientizarea apartenenței la o comunitate de oameni meniți să se dezvolte, să lucreze și să
progreseze împreună în demnitate și creativitate. Buna cuviință și respectul față de părinții care
te-au crescut și față de educatori, învățători și profesori trebu ie cultivate, nu ca o obligație, ci ca
o recunoștință față de cei care își dedică întreaga viață creșterii, educării și formării tinerilor.
Biserica, prin rolul ei educațional și călăuzitor de a lungul veacurilor a constiuit un reper
spiritual și un sprijin moral în păstrarea identității de limbă și neam a românilor atât în vremuri
de pace cât și în cele de criză. Fiind o comunitate umană centrată pe o comuniune spirituală
divino -umană pentru că este trupul tainic a lui Hristos , biserica , a promovat v alori permanente și
repere autentice care au rămas neschimbate indiferent de vitregia timpurilor.
Biserica și școala au constiuit modele de unde în Transilvania perioadei modern e, s-a
ridicat elita românească păstrătoare a idealurilor de libertate și unita te națională. Preoții și
învățătorii au fost cei care au fost deschizătorii de drumuri, cei care contribuit decisiv la
realizarea momentelor importante ale istoriei românilor.
Obiectul de cercetare al lucrării îl constituie, după cum am precizat mai sus, b iserica și
școala de la Ungheni, acești doi stâlpi ai societății românești din secolul al XIX -lea și prima
jumătate a celui următor care au jucat un rol hotărâtor în Transilvania, în lupta națiunii române
pentru ființa etnico -politico -religioasă.
Scopul lucrării : Dezvo ltarea laturii moral -religioase și a patriotismului la elevii de
gimnaziu prin studierea istoriei bisericii și a școlii locale și integrarea elementelor acestora în
lecțiile de istorie .
Obiective :
1. Investigarea rolului pe care biserica și școala l -au avut asupra comunității locale
din Ungheni în decursul timpului;
2. Evidențierea elitelor locale din Ungheni în proiectarea didactică;
3. Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul orelor utlizând metode
active -participative.
Actualitatea temei rezidă chiar din obiectivele enumreate mai sus și din faptul că până în
prezent, referitor la orașul Ungheni, nu există nici o lucrare care să dezbată subiectul bisericii și
al școlii din perspectiva metodico -didactică .
Cu titlul ,,Biserică și școală la Ungheni între ani 1800 -1948 ” lucrarea de față este
împărțită în 4 mari capitole , organizate și structurate riguros, dar având o anumită logică care să
favorizeze întelegerea informațiilor.
Capitolul I intitulat ,, Ungheni – carcterizare generală ” este divizat în 8 subcapitole care
tratează elemetele de geografie fizică și umană, localitățile component ale orașului Ungheni dar

5
și o trecere în revistă principalelor momente de istorie care au influențat și înfluențează
dezvoltarea comunității.
În ca pitolul al II -lea intitulat ,, Biserica și școala ” s-a urmărit într -un plan dublu evoluția
în timp și spațiu a celor două instituții care au avut o influență fundamental asupra comunității
orașului Ungheni și anume: BISERICA și ȘCOALA.
Capitolul al III -lea având titlul ,, Elite intelectuale originare din Ungheni ” a însumat în
ordine alfabetică oameni din toate categoriile socio -profesionale (învățători, preoți, țărani,
medici, militari) care prin viața lor au avut o influență nu doar asupra memoriei colective ci și
asupra comunității ca înterg. Se cuvine să -i amintim pe Emil Drăgan -primul director al școlii din
localitate; preoții Vasile /Basiliu Viciu și Victori Tufan, Ioan Oros alias Rusu -participant la
revoluția din 1848; botanistul cunoscut la nivel Europea n Nyárády Erasmus -Iulius , alții devenind
martiri cum a fost cazul lui Ioan Andraș împușcat de autoritățile comuniste pentru că s -a opus
regimului etc.
Ultimul capitol intitulat ,, Valorificarea istoriei locale în lecțiile de istorie ” a fost dedicat
cercetăr ii metodologice . Au fost prezentate scopul cercetării, obiectivul general și cele derivate,
ipoteza și variabilele cercetării, metodologia. În general s -a urmărit cultivarea sentimentului
patriotic în rândul elevilor prin integrarea elementelor de istorie locală folosind metode didactice
moderne în cadrul proiectării didactice precum și a implicării în activități extrașcolare și cultural –
artistice.
În didactica modernă se pune tot mai mult accent pe funcția formativă a procesului de
învățământ. Ca atare, profesorul de istorie are rolul de a prezenta o imagine corectă, ce respectă
cu exactitate desfășurarea proceselor istorice, tocmai pentru a evita o receptare și o înțelegere
greșită din partea elevilor a trecutului istoric care ar putea genera consecințe grave pentru
societate – atitudini xenofobe, de intoleranță etc.

6
PARTEA TEORETIC Ă

Capitolul I Ungheni caracterizare generală

1.1. Așezare și căi de acces
Din punct de vedere fizic și geografic, Ungheniul e situat pe culoarul Mureșului care
împarte Transilvania în Câmpia și Podișul Târnavelor. Vatra satului e așezată în cea mai mare
parte în lunca Mureșului și al afluentului său – Niraj care se varsă în Mureș pe teritoriul satului
Vidrasău.1
Din cele mai vechi timpuri zona a prezentant condiții favorabile de locuire, condiții ce au
permis populației să se stabilească aici definitiv și să construiască locuințe durabile. Cu timpul,
s-au format comunități care au generat următoarele localități: Ungheni, Vidrasău, Recea,
Cerghid, Cerghizel, Morești și Șăușa.2 Acestea sunt amplasate geografic în aval de municipiul
Tg.Mureș, pe ambele maluri ale râului Mureș și a drumului naț ional DN15(E60), dar și a căii
ferate ce asigură legături rapide cu rețeaua majoră a țării, în toate direcțiile.
Aflat în partea central -vestică a județului Mureș , la distanța de 11 km de
municipiul Târgu Mureș , orașul Ungheni are ca vecini următoarele localități: la nord -localitatea
Pănet, la sud -localitățile Suplac și Mica, l a est-localitățile Cristești și Gh.Doja iar la vest –
localitatea Sânpaul.

1.2. Elemente de geologie și relief
Din punct de vedere geologic orașul Ungheni, face parte din marea unitate a depresiunii
Transilvaniei și anume din interiorul bazinului (facies intern) alcătuit dintr -o alternanță de
straturi subțiri de marne și argile, marne nisipoase, nisipuri, facies, care înmagazinează gazul
metan.3
În ceea ce privește tectonica, aceasta este simplă determinată fiind de condițiile tectonice
locale și regional e (fracturi, flexuri, falii), astfel că formarea domurilor, reprezintă un proces de
lungă durată, proces ce continuă și în prezent. Datorită eroziunii diferențiale, văile au un caracter
de accentuată simetrie cu orientare mediană și înclinarea stratelor su d – nord, orientare care a fost

1 I.Gîju, D.Voicu, Județul Mureș -dicționar geografic , Casa de Editură Petru Maior, Tg.Mureș, 1999, p.127 -128,
2 Idem , p. 34, 122, 146, 161 -170, 185, 202
3 Dumitru Ciupagea , Mircea Păuca, T raian Ichim, Geologia depresiunii Transilvanie i, București, 1970, p.197

7
cauzată de nivelul de bază reprezentat prin fundul văilor mari, aflat sub influența mișcărlor
neotectonice, negative din zona Mureșului mijlociu.4
De menționat că datorită rețelei hidrografice abscendente se produce retrage rea
interfluviului. Luncile pâraielor, având în vedere debitul mic al acestora, arc lațimi mari datorate
și structurii geologice. Datorită largii dezvoltări a luncilor, văile au aspectul unui trapez sau în
forma literei V, asimetrice și trunchiate la bază. În perimetrul orașului văile sunt lipsite de terase,
acestea apărând mai rar.
Analizând harta hipsometrică5 se observă în cadrul arealului o creștere alitudională a
reliefului de la nord la sud, relief fragmentat în care predomină interfluviile asimetric e.
Altitudinile maxime se întâlnesc pe interfluvii, astfel că altitudinea maximă este de până la 500
m „pe coastă” . Altitudinile medii pe teritoriul orașului se întâlnesc între interfluvii și văile
alcătuite în marc parte din argile și nisipuri. Altitudinile minime se întâlnesc pe văile Mureșului
și mai exact la ieșire a acestora din arealul localității .

1.3. Clima
Orașul Ungheni, din punct de vedere climatic se încadrează în timpul climatului de podiș
sau dealuri joase cu un climat temperat – continental. 6 Clima din zonă este determinată de
interacțiunea factorilor climatogeni.
Valorile anuale ale radiației solare sunt cuprinse între 115 – 117Kcal/cmp. În cursul anului
cele mai mari valori se înregistrează vara, în iulie și anume 16,7Kcal, ceea ce determină
intensificarea precipitațiilor de convecție. Cele mai mici valori se înegi strează iarna, în
decembrie și anume 2,2Kcal/cmp, când nebulozitatea este crescută, iar durata zilelor este redusă.
Analiza elementelor climatice s -au bazat pe datele de observație înregistrate la stațiile
meteorologice din Târgu Mureș din culoarul Mureșu lui.
Temperatura medie anuală a aerului este de 7 – 8°C, cu diferențieri mici între culoarele de
vale și interfluvii, scăderea temperaturii făcându -se conform gradiantului termic mediu vertical,
ușor modificat de expoziția versanților. În timpul anului, te mperatura medie lunară prezintă un
minim în ianuarie și un maxim în iulie, asftel că temperatura medie a lunii ianuarie este de – 4°C
(Târgu Mureș – 5°C), iar cea a lunii iulie temperatura medie este de 18 – 19°C (Târgu Mureș
18,7°C).7

4 Raul Călinescu și colaboratorii, Biogeografia României , Editura Științific ă, București, 1969, p.206
5 Dumitru Ciupagea, Mircea Păuca, Traian Ichim , op.cit. , p.198
6 Ion Sandu , Victor Ion Pescaru , Ion Poiana , Clima României , Editura Academiei Române, București, 2008, p.46
7 Ion Mac , Ion Soneriu , Județele patriei – Mureș , Editura Academiei R.S.R., București , 1973, p.77

8
Un alt elemnent clim atic important sunt precipitațiile atmosferice de care depinde în mare
măsură, rezerva de umezeală a solului și nu în ultimul rând alimentarea rețelei hidrografice. Pe
teritoriul orașului, considerat ca o formă de relief intermediară de la treptele de reli ef mai
coborâte în vestul podișului la cele înalte din est cantitățile anuale de pmcipitații se mențin între
650 – 700mm.8

1.4. Hidrografia9
Rețeaua hidrografică este formată din două ape, râul Mureș și pârâul Niraj.10 Alimentarea
rețelei hidrografice se face în procent m are din precipitațiile căzute, de cantitatea lor care la un
regim torențial influențează într -un mod direct creșterea debitelor, având loc puternice spălări ale
versanților și ale albiilor. Vara în săpt ămânile toride și lipsite de precipitații, aceste cursuri de
apă capătă un caracter semipermanent, sub formă solidă, alimentarea făncându -se din subteran.
Există ani în care cursurile de apă nu seacă, acestea punându -se pe seama cantităților de
precipitați i care în ultimii ani au crescut simțitor. Temperatura medie anuală a apei este de 7 – 8°
C.11

1.5. Vegetația, fauna și solurile
Zonei Ungheniului îi este specifică vegetația etajului de deal și podiș care este grupată tot în
subetaje.12 Subetajul gorunetelor este caracteristic dealurilor din est, cu păduri de gorun; șleaurile
de deal amestec de fag și gorun, dar și cu cer, gărniță, carpen și frasin. Se întâlnesc și arbuști ca
alunul, cornul, sângerul, lemnul câinesc, porumbarul, măceșul, precum și specii de plante
ierboase. Subetajul stejăretelor, extins pe dealurile din vest, este predominat de stejar, cer,
jugastru și specii de subarbuști sau ierburi, pajiști cu fânețe și pășuni natural. Vegetația
intrazonală este reprezentată prin pădu ri de luncă, fânețele de luncă, stuf, papură, rar plante
halofile, iubitoare de terenuri sărăturoase. Tot covorul vegetal spontan este deosebit de util, atât
pentru hrana animalelor, cât și ca plante melifere și medicinale, iar speciile forestiere pentru
construcții etc.

8 Ibidem
9 Constantin Diaconu, Rîurile României. Monografie hidrologică , București, 1971, p.60 -72
10 Ion Mac , Ion Soneriu , op.cit. , p.100 -101
11 Ibidem
12 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , Studiu monografic al orașului Unghen i, Ed.Digital
Docu Print, Tg. Mureș, 2011, p.41

9
Din punct de vedere al faunei zona Ungheni este specifică peisajului de deal și podiș cu
biotipurile pădurilor și biotipurile domeniului forestier stepizat, în ambele fiind comune speciile:
căprioara, iepurele, veverița, lupul, gaia, pupăz a, turturica, cinteza, cucul, fazanul. La acestea se
adaugă biotipul apelor curgătoare și lacustre în care predomină crapul, știuca, somnul, racul, iar
dintre păsările care trăiesc în preajma lacurilor menționăm rațele sălbatice. 13

1.6. Economia ieri și azi
Condițiile optime pentru agricultură au determinat ca ocupația de bază a niraștenilor să
fie cultivarea pământului în paralel cu creșterea, în regim gospodăresc a animalelor de curte,
numite în graiul locului galițe .14
Tăul Mirajului, respectiv relieful depresionar de șes, format la confluența cu Mureșul a
determinat în mod definitiv această ocupație, produsele obținute făcând și obiectul trocului în
târgul de la „oraș”.15
După 1948, naționalizarea mijloacelor de producție și ulterior colectiviza rea, au lăsat
țăranul fără pământ obligându -1 să-și ,,cate sărvici la oraș ". Așa a apărut în Nirașteu clasa
muncitoare care lucra pentru „salar" și în timpul liber facea „norme la colectiv". O mare parte
din tineri, aproximativ 40 -50% s -au mutat la oraș.16
În 1957 a fost înființată întovărășirea agricolă din Ungheni, cu scopul de a pregăti
colectivizarea. În 1961, înființarea Cooperativei Agricole de Producție (C .A.P.) marca practic
distrugerea vocației agricole a locuitorilor din Ungheni.
CAP Ungheni producea în domeniul agricol în medie 4004 Kg/ha de grâu cultivat pe o
suprafață de 730 ha cultivate, 4500 Kg/ha pe 300 ha cultivate și 6500 Kg porumb/ha pe 600 ha
cultivate. În această perioadă zootehnia a devenit o activitate rentabilă a C .A.P.. S-a introdus
mulsul mecanic pe conducte, 2 oameni deserveau mulsul la 300 de vaci.
Cooperativa din Ungheni deținea 800 ha de teren arabil și 900 capete de bovine. Avicola
Ungheni era una din societățile recunoscute pe plan național și deținea 4 ferme de g ăini cu circa

13 Ion Mac , Ion Soneriu , op.cit. , p.103
14 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.276-278
 Izvoarele locale spun ca la confluența pârâului Niraj râul Mureș, meandrele cu soluri foarte joase ale primului
facilitau revărsările periodice din anotimpurile ploioase, inundând șesul pe care îl traversa apa în stagnare formând
un TĂU de o parte și de a lta. De aici Tăul Mirajului, care împrumutând caracterul de bustrofedon al scrierilor vechi
a devenit NIRAJ -TĂU, NIRAȘTĂU, NIRAȘTEU, ulterior NYARADTO.
15 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.276-278
16 Ibidem

10
800.000 găini ouătoare. În concluzie, perioada 1944 -1989 a fost foarte prolifică pentru economia
localității Ungheni.17
Principalele activități economice ale locuitorilor orașului Ungheni astăzi au un caracter
industrial și agricol. Cea mai importantă investiție cu caracter industrial, aflată momentan în curs
de executare o reprezintă Societatea Comercială “Parc Industrial Mureș” S.A. care reprezintă o
zonă delimitată în care se vor desfășura activități economice, de cercetare științifică, de producție
industrială și servicii.18
În domeniul agriculturii, activitatea de producție se desfășoară în trei asociații și în
gospodării individuale ale foștilor membrii C.A.P.
Suprafața administrativ -teritorială a orașului Ungheni este de 6369 ha din ca re 254 ha
teren intravilan. Structura terenului agricol este corespunzătoare zonei naturale de producție.
Suprafața locuibilă a orașului Ungheni în proprietate privată este majoritară față de
suprafața locuibilă în proprietate publică. Cu un număr de 84. 257 m2, suprafața ce se află în
proprietate privată din orașul Ungheni, reprezintă 97,50% din total suprafață locuibilă. În orașul
Ungheni, suprafața locuibilă ce se află în proprietate publică a rămas constantă în ultimii ani,
însă cea care se află în pro prietate privată a suferit modificări, și anume, a crescut cu 1,15% în
anul 2008 față de anul 2005. Din cele 5514 ha agricol, 3768 ha reprezintă teren arabil, 1249 ha
reprezintă pășune, 468 ha reprezintă fânețe naturale, 14 ha reprezintă vii 15 ha reprezin tă livezi și
318 ha alte terenuri.19
Vegetația forestieră existentă pe raza comunei este de 283 ha din care 22 ha au fost
predate în baza Legii nr. 18/1991 și nr.1/2000, foștilor proprietari.
Viața culturală îmbină caracterul cult cu cel folcloric și profesionist cu cel amator prin
activitatea celor 6 cămine culturale, o bibliotecă orășenească totalizând peste 12.000 de volume
și două case memoriale: Ioan Iacob și Botoș Ioan Haioș . Accentul pri ncipal este pus pe acțiune
de conservare și valorificare a creației populare autentice reprezentat de Ansamblul artistic Hora
și formația de dansuri populare și corul bărbătesc din Cerghid. 20

17 Ibidem
18 Ibidem
19 Ibidem
20 Idem, p.287

11
1.7. Populația
Pe baza recensământului din anul 2011, orașul Ungheni avea 6945 locuitori (populație
stabilă), din care 5039 români, 580 maghiari, 977 rromi, 1597 clădiri, 2106 locuințe, 2034
gospodării. Confesional existau: ortodocși – 5.776 (83,43%), greco -catolici – 76 (1,10%),
romano -catolici – 224 (3,24%) , reformați – 562 (8,12%), adventiști – 125 (1,80%), penticostali –
83 (1,20%), martori lui Iehova – 13 (0,19%), unitarieni – 12 (0,17%), altă religie – 52 (0,75%).
Din numărul total de 2106 locuințe, 23 aparțin cultelor religioase, 14 sunt în propietatea
statului și 2069 sunt proprietate privată. Din numărul total de 1597 clădiri, 846 beneficiază de
alimentare cu apă, 842 au canalizare publică în sistem propriu și 1575 sunt dotate cu instalație
electrică.21

1.8. Istoria unei a șezări transilvane: orașul Ungheni
Săpăturile arheologice efectuate în ultimele decenii atestă existența vieții și activității
umane pe meleagurile mureșene încă din neolitic. Dovezi materiale neolitice au fost descoperite
la Târgu -Mureș, Morești, Batoș, Cipău, Iernut.
Încă din epoc a bronzului ( cca.2000 -1200 î.Hr.) existau urme de locuire dovadă este
grindul descoperit în marginea de sud -vest a localității, pe malul stâng al Mureșului. Acele urme
dovedesc nivelul ridicat al dezvoltării materiale la care au ajuns tracii, cu o deosebit de
înfloritoare metalurgie a bronzului. Ceramica de calitate, uneltele, armele și podoabele de bronz,
așezările fortificate atestă nivelul lor ridicat de civilizație și intensa locuire a acestor teritorii în
epoca bronzului. Dovezi în acest sens s au găsi t, cu totul întâmplător, pe amplasamentul unde se
află azi gara, cu ocazia construirii căii ferate. Este vorba de un vas din epoca bronzului, mileniul
II î.Hr.22
După o fază de tranziție, prezentă în descoperirile de la Morești, Cipău, Tăureni,
Remetea, ace ste meleaguri cunosc o nouă dezvoltare în perioada epocii fierului. Vestigii au fost
descoperite în zeci de localități – locuințe, vase, depozite de unelte, arme, podoabe din bronz.23
Numeroase sunt mărturiile arheologice din cea de -a doua epocă a fierului, când se
individualizează etnic geto -dacii.
De asemenea, o serie de potcoave „din care s -ar fi încărcat care întregi” după afirmația
exagerată în mod voit de preotul Vasile Moldovan din Chirileu24, descoperite în apropierea

21 Idem , p.80-81
22 Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al județului Mureș , Casa de Editura Mureș, Târgu -Mureș, 1995, p.263 -269
23 Ibidem

12
drumului Digu Traianu, constituie o altă dovadă edificatoare. Cele trei bucăți păstrate de preotul
din Ungheni – Alexiu Viciu, sunt predate lui Vasile Moldovan, care la rândul său le duce la
muzeul din Blaj.25
La nord -vest de localitate, pe un întins podei, în punctul “Rotunda”26 a fost des coperită o
mică așezare fortificată cu două șanțuri și un val specifică culturilor Sighișoara – Wietenberg,
Noua datând din Hallstatt -ul timpuriu (cca.1200 –800 î.Hr.) .27
Alte două așezări tip “cenușar” aparținând culturii Noua s -au descoperit în punctele
“Canton C.F.R.” și “La Cruce”.28
Dezvoltarea teritoriului cuprins în actualul județ Mureș a suferit modificări în urma
războaielor îndelungate cu Imperiul Roman. Ca atare, Valea Mureșului și Valea Tâ rnavelor sunt
cuprinse în provincia romană.29
Din epoca imp erială romană (sec.II -III) datează urmele drumului comercial care se
observă lângă localitate care venea de la Apulum și mergea pe Valea Nirajului, la castrul de la
Călugăreni – unde staționa Cohors Alpinarum. Pentru a asigura apărarea acestor teritorii,
Imperiul Roman a adus, ca și în alte părți ale Daciei, unități militare. Ele făceau parte din lanțul
de castre de importanță strategică de pe limesul de nord -est al Daciei romane. 30
Din cercetările întreprinse la Morești, Cristești, Ungheni, îndeosebi din m aterialul
ceramic descoperit, populația dacică a continuat să viețuiască și pe acest teritoriu. Treptat, în
urma conviețuirii cu romanii, se constată o împletire a civilizației autohtone a dacilor cu cea a
romanilor. Populația autohtonă va continua să trăiască pe meleagurile mureșene și după părăsirea
Daciei de către oficialitățile și armata romană. 31
Sunt concludente în această privință descoperirile aparținând perioadelor migrațiilor
feudale și prefeudale de la Sântana de Mureș (secolele III -IV), Cipă u (sec. III-V1I1), Iernut (sec.
III-IV, XI -XII), Morești (sec. III -XII), Târgu -Mureș (sec. IV -XI).32
Concludente sunt în acest sens și numeroase descoperiri numismatice, care relevă
existența circulației monetare pe tot cuprinsul migrațiilor. Pe teritoriul actualului județ s -au
descoperit monede de bronz sau argint romane – la Iernut, Criș, Cristești, Luduș – și bizantine – la
Cristești etc.33

24 Dumitru Covrig, Ungheni -caiet documentar , Primăria comunei Ungheni,1999 , p.8
25 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.260
26 Valeriu Lazăr, op.cit. , p.263
27 Ibidem
28 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.261
29 Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Istoria Transilvaniei , Editura Eikon,Cluj -Napoca, 2013, p.22 -25
30 Idem , p.28 -29
31 Valeriu Lazăr, op.cit. , p.265 -266
32 Marcu Oliviu, Ploeșteanu Grigore, Rus Vasile, Szilagyi Margareta, Szurkos Ecaterina, Soneriu loan, Județele
patriei -Mureș , Editura Sport -Turism, București, 1980, p.49 -56
33 Ibidem

13
La jumătatea secolului al VII -lea au pătruns în Transilvania, și deci și în ținutul
mureșean, slavii, care sunt în ce le din urmă asimilați. Teritoriul județului Mureș a fost cuprins, în
parte sau chiar în întregime, în secolul al IX -lea și începutul secolului al XI -lea, în formațiunea
politică voievodală condusă de Gelu Românul și apoi în aceea condusă de Gyla, menționaț i de
cronicarul Anonymus ca duci sau voievozi ai Transilvaniei.34
În secolele IX -X în partea de vest a localității Morești exista o importantă cetate
(suprapusă peste ruinele unei „villae rustica ” daco -romane în scop de vămuire a comerțului ce se
efectua pe râul Mureș) unde era una din reședințele lui Gelu35. Ulterior regăsim localitatea
înglobată în Terra Disirictus Sicularum (Pământ al secuilor). Regiunile românești ocupate au fost
denumite după conducători sau mediul geografic cu rol hotărâtor în formarea scaunelor
secuiești.36
După lupte și împotriviri ale populației românești, care își apără autonomia, formațiunile
politice și libertatea obștilor, din a doua jumătate a secolului al XI -lea și până la începutul
secolului al XIII -lea, regatul feudal maghiar își întinde dominația în Transilvania, introducând în
teritoriile cucerite instituția comitatului, actualul județ Mureș fiind cuprins la început în
comitatele Târnava (1214) și Turda (1256).37
În secolul al XII -lea sunt aduși în Transilvania, de către regal itatea ungară, secuii și apoi,
la începutul secolului al XIII -lea, sunt colonizați sașii care, în schimbul unor obligații militare, au
obținut recunoașterea modului lor de organizare și anumite privilegii. Pe teritoriul județului
Mureș, asemenea întregii T ransilvanii, nou -veniții au găsit o populație autohtonă românească de
agricultori și crescători de vite, cu care vor conviețui, aducându -și aportul la dezvoltarea
societății și luptând împotriva asupririi feudale și a invaziilor străine.38
Încă de la începu tul feudalismului, regii Ungariei au făcut feudalilor laici și clerici
numeroase danii de moșii răpite obștilor de țărani români din Valea Mureșului, din părțile
Reghinului și ale Ludușului, ca și din Valea Târnavei Mici, accelerând aservirea acestora.
Cu una din aceste ocazii avem prima atestare documentară a localitatății Ungheni în
126439 cu ocazia daniei unei moșii făcute de ducele Transilvaniei Ștefan (1260 -1270), lui
Meghiesch și Kisch40, ca răsplată pentru serviciile și credința lor cu ocazia conflicte lor cu

34 Ibidem
35 Ioan Eugen Man, Târgu -Mureș -Istorie urbană, de la începuturi până în anul 1850 , Editura Nico, Târgu -Mureș,
2006, p.27
36 Ioan Ranca, Românii din Scaunele Secuiești -în antroponimele din conscripții(1699 -1821) , vol. I (Scaunul
Mureș) ,Editura Cibăncan, Cluj -Napoca, 1995, p . 210
37 Ioan-Aurel Pop, Românii și maghiarii în secolele IX -XIV, Editura Fundației Culturale Române, Cluj -Napoca,
1996, p.127 -128
38 Ibidem
39 Ioan Ranca, op.cit. , pag. 211
40 Dumitru Covrig, op.cit. , p.23

14
mongolii (,,… am dat sus -numiților, moștenitorilor și urmașilor moștenitorilor lor, un pământ
numit Tirimia al bisericii din Cojocna, așezat în Ingheni ”). 41
Începând cu secolul al XIV -lea, ca urmare a stăpânirii maghiare asupra Transilvaniei, au
loc schimbări și în toponimie. Astfel, în registrele subcolectorilor dijmelor papale, între 1332 –
1334, localitatea apare cu numele Naradin, iar în 1367 – Nyarate.42
La sfârșitul secolului al XVI -lea, Mihai Viteazul realizează prima unire celor trei țări
românești. Locuitorii orașului Târgu -Mureș au recunoscut domnia lui Mihai Viteazul și l -au
sprijinit pe domnitor fapt ce l -a determinat să -i ia sub protecția sa, acordându -le o serie de
privilegii. După moartea acestuia în august 1601, orașul Mureș devine ț inta unor crâncene
campanii de represalii. Staționați în apropiere, în tabăra de la Ungheni, la 10 august 1601,
mercenarii lui Basta trec la pedepsirea mureșenilor.43
În anul 1603 sunt menționate zece familii comscrise, din care nouă erau libertini și o
familie de iobagi. La un deceniu distanță (1614) sunt menționate 36 familii comscrise, din care
două familii de primari, trei familii de libertini, șase familii de iobagi legați, paisprezece familii
de jeleri și patru familii de slugi. Românii sunt men ționaț i ca fiind din vechime (antiqui) în
localitate sau recent stabiliți, fie din comitate, fie din secuime, adică din alt scaun secuiesc,
aceștia emigrați mai ales din Trei Scaune, dar și din Muntenia și Mol dova, așa cum numeroși
unguri s -au stabilit în scaune le secuiești veniți din Ungaria. Tot în document este menționat un
anume Olah Janos iobag comitatens și stăpânul său -moșierul Imreh Ziluasi, ambii originari din
Ciurila ( comitatul Turda, azi jud. Cluj).44
La 1699 în codul Scaunului Mureș este atestat satul Morești cu un număr de 10 familii
ortodoxe. Declarațiile date conform art. 3 al Dietei Transilvaniei din 1699 Nirașteul îmbrățișase
în totalitate religia greco -catolică (biserica unită cu Roma).45
Conscripția fiscală din 1722 face o amplă descriere demo – economică a localității
Ungheni, unde sunt descrise categoriile sociale, terenurile agricole, numărul animalelor etc.46
Conscrierea din 1733 inițiată de Inochenție Micu -Klein, sub aspect administrativ, a
însumat datele românilor transilvăneni arondați în mod artificial și conjunctural unor
protopopiate din jurul localități sau chiar comitate. Astfel, Șăușa și Morești le reg ăsim arondate
protopopiatului unit din Șăcaiu de Câmpie – comitatul Turda. În jurul protopopiatului din
localitatea Nirașteu se regăsesc localitățile: Nirașteu, Cristești, Mureșeni, Budiul Mic,

41 Suciu Coriolan, Dicționar istoric al localităților din Transilvania ,vol I., Editura Academiei, București, 1966,
p.218
42 Ibidem
43 Traian Popa, Monogrfia orașului Tărgu -Mureș (ediție anastatică) ,Fundația culturală,,Vasile Netea”, Târgu –
Mureș, 2005, p.97
44 Ioan Ranca, op.cit. , pag. 210
45 Ion I. Russu, Românii și secuii , Editura Științifică, București, 1990, p. 149
46 Dumitru Covrig, op.cit. , p.28

15
Sângeorgiu de Mureș, Ernei, Lăureni, Moșuni, Iobăgeni, Sângeor ginl de Pădure, Păsăreni, Cinta,
Târgu -Mureș și Corunca.47
Printre altele, tot în conscrierea menționată se fac referiri la calitatea pământului,
inundații, la pământurile care aparțin în mare parte domnilor de pământ. Locuitorii sunt afectații
mai ales de încartiruirile de armată; de impozitele ce se plătesc în florini germani și de datoriile
acestora în zile – muncă.
Conscripția confesională din 1762 amintește la Unghnei de Pepele /Popa Simion, în
calitate de cap de familie , reunit cu Roma (greco -catolic).48Conscripția urbanială din 1819 -1820
înscrie la Ungheni ca aservite 123 familii din care având genti licii de factură romanească 99.
49Printre aceștia, ca iobag al nemeșului Horvath, este nominalizat și Pepela Zaharia. Este posibil
ca aceste două persoane să fi locuit pe actuală stradă a Tineretului și să fi dat, în trecut, numele
acesteia -Ulița Pepelii.50
Ajunși la marginea răbdării, locuitorii își manifestă revolta prin fugă. Astfel sunt amintiți
doi fugari: Mândru Lucacs și Baraban Lucacs Vasile. Nemulțumir ile lor se răsfrâng în răscoale,
aceea a lui Horea din 1784 având ecou și în localitatea Ungheni. Sunt înșirate în arhivele statului
din Târgu -Mureș evenimentele și măsurile luate pentru prevenirea extinderii revoltei.
Prin ordine date tuturor autorităților din Transilvania sunt supravegheate cu multă băgare
de seamă toate mișcările și actele țăranilor români, raportându -se guvernului toate constatările
făcute, sunt adunate și predate toate armele, comercianților li se interzice să vândă pulbere
țăranilor români, se formează străji în fiecare comună care nu îngăduie trecerea persoanelor
necunoscute prin comună precum și alte măsuri.
Îngroziți de fiorii revoltei, nobilii de la sate se refugiază în oraș unde se cred mai în
siguranță, iar alții se baricadează în cete înarmate în interiorul castelelor.
Prin ordinul autorităților de la Târgu -Mureș din 18 noiembrie 1784 se aduce la cunoștința
țăranilor că cei ce vor captura căpeteniile revoluției vor fi răsplătiți cu trei sute de galbeni, iar cei
ce nu-i vor denunța vor fi trași în țeapă. Pentru potolirea spiritelor se trimite în satele românești
,,patent ă” scrisă în românește prin care toți preoții satelor sunt datori „să o cetească și să o
tălmăcească” poporului în biserici. Unii dintre ei însă refu ză să ducă la îndeplinire acest ordin.
Dimpotrivă, conform denunțurilor unor autorități cum ar fi preotul Nemegyi Janos, preoții
satelor vorbesc țăranilor de originea lor română, de continuitate, de faptul că au fost supuși. 51

47 Ioan Ranca, op.cit. , pag. 210
48 Dumitru Covrig, op.cit. , p.29
49 Ibidem
50 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.303
51 Traian Popa, op.cit. , p.137 -139

16
La 28 noiembrie 1784, vice – judele plășii Gălești, informează comitelui Târnava unit cu
Scaunul Mureș că țăranii din Ungheni nu vor să predea dările în natură trimișilor nobilimii.
Pe 12 decembrie 1784, este reținut și internat la Târgu -Mureș protopopul din Nirașteu,
Popa Petru, b ănuit că face propagandă pentru răscoala lui Horea. Ei înaintează Curții dc Apel din
Târgu Mureș o petiție prin care cere să fie eliberat. Rezoluția de pe petiție specifică faptul că va
fi eliberat „ numai cu condiția să stea acasă și să nu umble din sat în sat și de la o consfătuire la
alta.”52
În 1831 din nou o mare mulțime de nobili, îngroziți de furia țăranilor, se refugiază la
Târgu -Mureș. La 27 mai, notarul satului, Szanto Ioan, face cunoscut judelui regal al
circumscripției Mureș, făptul că preotul di n Șaroșul Unguresc ține ședințe secrete îndemnându -i
pe țărani să nu asculte de domni precum și că țăranii din comună își transformă coasele în
sulițe.53
Aproape jumătate de veac, o cruntă asuprire se abate asupra țăranilor din partea
stăpânilor locali la c are se adaugă și exploatarea națională. Îngrădiri, confiscări, acapararea
pământului de către autoritățile maghiare, măsurile privind introducerea limbii maghiare ca
limbă obligatorie în școli, închiderea școlilor românești duc la o serie de proteste. Astf el, la 14
februarie 1843 e consemnată de către preotul Vasile Viciu, încercarea învățătorului de a
introduce limba maghiară la cei 30 de elevi; încercare oprită de părinți. Prăbușirea luptătorilor nu
duce însă la renunțare.54
În 1848 Târgu -Mureșul a fost un ul din centrele de declanșare a revoluției. Activitatea în
comun a tinerilor canceliști români, maghiari, secui și sași a creat premisele unei colaborări în
lupta pentru înlăturarea asupririi sociale și naționale.
Revolta românilor din Scaunul Mureș izbuc nește mai vehement în 1848, când o mulțime
de eroi și martiri pecetluiesc cu sângele lor, aspirațiile unui popor obidit.55
Curtea de Apel din Târgu -Mureș este locul în care își fac practica de avocat două sute de
tineri, din care douăzeci și nouă sunt român i, între aceștia se numără, alături de Avram Iancu56,
Florian Micoș, Alexandru Papiu Ilarian și Ioan Oros din Vidrasău.57
În 24 martie 1848 Alexandru Papiu Ilarian și Avram Iancu58 cer ștergerea iobăgiei fără
niciun fel de despăgubire, respectarea și garantarea tuturor naționalităților și limbilor din Ungaria

52 Ibidem
53 Ibidem
54 Vasile T. Suciu , De ce atâta ură ?vol.I(1848 -1944) , Editura Tipomur, Târgu -Mureș, 2004, p.170
55 Victor Cherebețiu, Adunarea Națională de la Blaj 3 -5 17) mai 1848. începutul și alcătuirea programului
revoluției din 1848 în Transilvania , București, 1966,p.52
56 Valentin Borda, Avram Iancu și prefecții săi , Editura Petru Maior, Târgu -Mureș,1997, p. 33 -35
57 Silviu Dragomir, Studii și documente privitoare la revoluția română din Transilvania în anii 1848 – 1849 , Cluj,
1946, p.58
58 Stan Apostol , Revoluția Română de la 1848 , Editura Albatros, București, 1992,p.123

17
și Transilvania, înfăptuirea deplinei egalități politice și civice. Din nefericire, reprezentanții
nemeșimii și ai burgheziei maghiare din Târgu -Mureș nu au înțeles aceste revendicări
îndreptățite ale revoluționarilor români.
Conducerea orașului Târgu -Mureș rămâne în mâna vechilor autorități, canceliștii români
se îndreaptă spre diferite părți ale județului și ale Transilvaniei , desfășurând împreună cu alți
intelectuali o vie activitate revoluționară, chemând poporul la Blaj. La rândul lor, canceliștii
secui se îndreaptă spre districtele de graniță, pentru a -i determina pe grăniceri să refuze prestarea
serviciului militar în fav oarea habsburgilor.
Mândria de neam și dragoste pe care o au pentru limba română îi adună pe acești tineri în
casele părinților, prietenilor, învățătorilor și preoților din satele învecinate, ocazie cu care se pot
convinge de situația românilor din toate clasele sociale și motivându -i pentru lupta de
emancipare națională.
Canceliștii români, adunați în locuința lui Avram Iancu, hotărăsc ținerea Marii Adunării
de la Blaj și propovăduiesc ideile naționale în sate. Propaganda tinerilor se izbește de rezistența
forțelor administrative, dar răscolește pe țăranii români care se îndreaptă valuri, valuri spre Blaj.
Guvernul ia măsuri împotriva acestora și cea dintâi victimă este Florian Micoș, reținut din
ordinul guvernatorului Joesf Jeleky pentru „ațâțare a poporului român”.59
La Adunarea de la Budapesta de la 15 martie 1848, se votează o moțiune cuprinzând 12
puncte, prin care se cere, între altele, unirea Transilvaniei cu Ungaria, garda națională maghiară
etc. Moțiunea este adusă la Târgu -Mureș de tânărul Gheorghe Urhazy, care la 25 martie invită pe
toți canceliștii, inclusiv pe cei români, să o semneze. Printre cei ce refuză semnarea se numără și
Ioan Oros. 60
Sosirea arestatului în Târgu -Mureș adună o mulțime de curioși, în fața cărora tânărul Ioan
Oros î l îmbrățișează. Drept urmare, gardiștii încearcă să -l aresteze. Curajos din fire, Oros se
prezintă demn și înarmat la Curtea contelui Haller, băgând groaza în gardiștii care nu îndrăznesc
să-l aresteze.61
Alături de Ioan Oros, teologul Petru Boantă din Șăușa și Vasile Moldovan62 din Chirileu,
cutreieră valea Mureșului îndemnând pe români să ceară libertate la Adunarea de la Blaj. Primul
popas este făcut la Cerghid, de unde pleacă mai departe 72 de locuitori. După Marea Adunare de

59 Vasile T. Suciu, Transilvania (1848 -1849) , antologie, Editura Topomur Târgu -Mureș, 2000, pag. 165 -171
60 Dumitru Suciu (coord.), Alexandru Moraru, Iosif Marin Balog, Revoluția transilvană de la 1848 -1849. Date,
realități și fapte reflectate în documente bisericești ortodoxe 1848 ‐1850 , Editura Asab, București, 2010 , p.158
61 Ioan Oros alias Rusu, Memorii , ediție îngrijită de Ioan Râncă, București, 1989, p.63
62 Vasile Moldovan, Memorii din 1848 -49, Editura Tipomur, Târgu -Mureș, 1995, p. 60

18
la Blaj începe prigonirea revoluționarilor, astfel: Alexandru Papiu Ilarianse ascunde travestit în
haine femeiești la un unchi de al său Iosif Hodoș din Morești.63
Arestarea tribunului Vasile Pop din Nazna de către gardiștii maghiari conduși de Joesf
Jeney la 10 octombrie 1848 este adusă la cunoștința prefectului Ioan Oros de către țaranii din sat.
Împreună cu preotul din Chirileu, Oros mobilizează toate satele românești din jur. Cei chemați
erau îndemnați să vină înarmati și să se adune la Nirașteu64. În dimineața zilei de 12 octomb rie s-
au adunat aproximativ 6000 de țărani care prin reprezentanții lor au redactat un protest
comandantului gărzii din Târgu Mureș care îi va fi înmânat celui din urmă de către fiul
cantorului din Nirașteu Vasile Suciu.65
În protest se arata că tribunul Va sile Pop a fost arestat pe nedrept și se cerea eliberarea sa.
În caz contar cei adunați spuneau ca:„ vă declarăm sărbătorește, înaintea lumii, că de se va
întâmpla ceva lui Vasile Pop, firește care maghiar, unde va ii aflat, mort va fi. ”66 Aceste cuvinte
fuseseră prezentate la Mureș comandantului și fiind semnate de către toți știutorii de carte. Între
timp sosește la Nirașteu contele Emeric Mico cu 32 de gardiști unguri. La vederea acestora
românii îl rețin pe conte cerându -i să garanteze pentru siguranța lu i Vasile Pop. Din păcate
contele Mico nu va ajunge la Târgu Mureș iar pe 12 octombrie 1848 tribunul Vasile Pop va fi
condamnat la moarte și executat prin spânzurare. Este declanșat războiul național. Nirașeul este
jefuit și multe case incendiate de gărzile secuiești. Un grup condus de George Apor omoară, din
ordinul colonelului Urban 31 de români neînarmați iar la Vidrasău 24 de bărbați și femei.
Urmează altă prigoană a românilor în timp ce luptele pentru Transilvania continuă. Mulți se
refugiază în Țara Ro mânească sau Moldova de unde se vor întoarce abia anul urmăor o dată cu
trupele țariste. La întoarcerea lor oamenii găsesc totul în paragină.67
Una din mărturiile dezastrelor este și scrisoarea -cerere, adresat Consistoriului Episcopiei
din Făgăraș , unde, în cuvinte cutremurătoare este descris dezastrul, suferințele și persecuțiile la
care au fost supuse familiile românești în timpul revoluției de la 1848 de către armata maghiară
și secuiască condusă de generalul Urban. Impresionantă această plângere alcătuit ă de Vasile
Viciu, preot greco -catolic, Suciu Ioan – cantor, Pop Nicolae – învățător și Covrig Dumitru –
epitrop. În numele credincioșilor din Ungheni, care se plâng de daunele provocate de incendiile,
devastările, omorurile săvârșite de maghiari, fuga rom ânilor, reîntoarcerea la vetrele pustiite și
pământurile arse. Lipsa uneltelor și a animalelor, la care se adaugă boala, grindina și inundațiile,
au făcut din acest sat o localitate demnă de plâns.

63 Vasile Băncilă, Semnificația Ardealului , Editura Clusium, Cluj -Napoca, 1993, p.35 -36
64 Ioan Oros alias Rusu, op.cit. , p.63 -65
65 Ibidem
66 Ibidem
67 Ibidem

19
În toamna anului 1848 evenimentele au luat un curs nedo rit spre confruntarea militară.
Românii au trecut la organizarea militară și administrativă a Transilvaniei ca țară românească.
Teritoriul județului Mureș este cuprins în Prefectura Câmpiei – unde se organizează Legiunea a
XIII-a, cu reședința la Luduș, condu să de Alexandru Bătrâneanu68, iar după executarea acestuia
la Cluj, de Florin Micaș și apoi de Nicolae Vlăduțiu69 – și Prefectura Mureșului de Sus – unde se
organizează Legiunea a XII -a cu sediul la Reghin, condusă de Constantin Romanu -Vivu70, care
la 24 dece mbrie 1848 a intrat în Târgu -Mureș, dar în februarie 1849 și el este ucis mișelește la
marginea Sângeorgiului de Mureș. Pe acest teritoriu a activat și Legiunea a III -a „Marusiana”,
condusă de Vasile Moldovan, care își avea reședința la Cetatea de Baltă. 71
La ofensiva armatelor conduse de generalul Bem în Transilvania, Nicolae Vlăduțiu și
Vasile Moldovan împreună cu cetele lor înarmate s -au retras în Munții Apuseni, luptând alături
de Avram lancu.72 Odată cu înfrângerea revoluției s -a restaurat absolutismul în Transilvania.
Până la instaurarea dualismului a existat posibilitatea afirmării românilor în toate
planurile proporțional cu numărul lor.
Din păcate perioada cuprinsă între 1867 și 1918 va fi m arcată de lupte ale românilor
pentru drepturi naționale și sociale dar mai ales împotriva interminabilelor tentative ale
autorităților de maghiarizare forțată. Un recensământ efectuat la Nirașteu pe la 1881 comsemna o
populație de 717 locuitori, din care 5 72 români, 173 maghiari, 52 alte etnii.
Ceea ce se poate spune referitor la Nirașteu este prezența în această perioadă a unei
comunități puternice greco -catolice căreia i se permite învățământul în limba română, cu toate
tentaivele autoritățiilor de a obli ga studierea limbii maghiare.
Recensământul din anul 1909 atesta o populație de 1061 locuitori, din care 539 bărbați,
522 femei. Din punct de vedere etnic existau: 732 români, 295 maghiari, 34 alte naționalități.
La recensământul din anul următor populația crescuse cu 100 de persoane și avem date
despre ocupațiile profesionale: 28 angajați în industrie, 31 în transporturi, 17 în comerț și 10 în
administrație.73
Până la 1918 localitatea a aparținut în mod fragmentar diferiților grofi, baroni ori stăpâni
maghi ari ca: Jozsef Huszar, Jozsel Szbel, Francisc Foidvari, Ordi, Galfolvi, Joann Kakutsi,
Sigismund Sztojka, Carol Howath, Alexandra Nyaradi, Martinus Balogh, Kemeny Pal Teleky.74

68 Valentin Borda, op.cit. , p. 123 -125
69 Ibidem , p.110 -113
70 Ibidem , p.104 -109
71 Ibidem , p.114 -122
72 Traian Popa, op.cit. , p.152-153
73 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.270-271
74 Ibidem

20
Intrarea României în război, în vara anului 1916, alături dr Antanta care promis ese
satisfacerea dezideratului unirii Transilvaniei cu România, a fost întâmpinată cu nemărginită
bucurie de populația românească, ce considera că a sosit momentul mult așteptat al eliberării.
Trecând Carpații și înfrângând rezistența opusă de trupele aust ro-ungare, armata română a reușit
să elibereze și o parte a actualului județ Mureș. La sfârșitul lunii septembrie, trupele
Regimentului 77 au eliberat localitățile Ibănești, Hodac, Cașva, Orșova, iar Batalionul 9 din
Regimentul 69, Gurghiul. Foarte mulți t ineri din Transilvania au luptat în armata austro -ungară
pentru un scop străin de idealul național. De aceea conform statisticilor austro -ungare numărul
celor care au fugit în Vechiul Regat a fost de câteva mii.
La luptele de eliberare a Ardealului au part icipat tineri din Ungheni și din împrejurimi,
din care foarte mulți au adus jertfa supremă: din localitate au pierit 13 tineri.75
În anii participării României la Marele Război locuitorii Ungheniului au resimțit
dușmănia autoritățiilor monarhiei dualiste.
Anul 1918 deși, cel puțin în prima parte, obligase România să iasă din război, începând
din toamna aceluiași an o dată cu victoriile Antantei pe toate fronturile din Europa, țara noastră
reintră în război alături de vechii aliați. Atfel, la începutul lui n oiembrie 1918 locuitorii
Ungheniului atacă și devastează primăria distrugând o parte din actele oficiale alungându -l pe
notar. Pentru a reuși mobilizarea populației românești din Transilvania se constituie Consiliul
Național Român care la Ungheni avea 14 m embrii în frunte cu preotul Vasile Tufan. Garda
Națională Română din Ungheni avea 26 membri, conduși de Ioan Bartiș, și va funcționa până la
1 ianuarie 1919.
Pentru Marea Adunare de la Alba Iulia a început în toate localitățiile Transilvaniei
consituirea d e comisii delegate de a participa la eveniment.76 La 26 noiembrie 1918
reprezentanții cercului Acățari în ședința de la Târgu -Mureș au ales printre delegații cu drept de
vot pe Ioan Botoș, despre care se spune că era un plugar din Ungheni (Nirașteu).77
La 1 Decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a hotărât unirea
Transilvaniei cu România, au luat parte, ca delegați oficiali, din Ungheni: Ioan Botoș – Haioș
(Cercul electoral Acățari), Ioan Iacob (Cercul electoral Șardu Nirajului), Vi ctor Maior (Cercul
electoral Bahnea), însoțiți de o mulțime de locuitori ai acestei așezări.78
Referitor la situația din Ungheni după destrâmarea monarhiei austro -ungare, președintele
C.N.R. Tg. Mureș, preotul Victor Tufan prezenta un raport în ianuarie 19 19 în care vorbea de o

75 Ibidem
76 Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Constantin Botoran, Cartea neamului. Marea Unire din 1918: documente istorice ,
Editura Globus, București, 19 93, p. 190-219;
77 Ibidem
78 Idem , p. 244 -250

21
situație stabilă politic dar instabilă din punct de vedere administrativ la conducere aflându -se
persoane incompatibile care nu prezentau nici o garanție nici măcar pentru vechile autorități.
Constituirea statului unitar național rom ân la 1 Decembrie 1918 a realizat cadrul necesar
dezvoltării mai rapide a forțelor de producție și a creat, totodată, condiții pentru intensificarea
activității forțelor progresiste și a mișcării muncitorești revoluționare. Alături de industria
alimentară, textilă, a lemnului, se dezvoltă industria metalurgică, chimică, extractivă.
Realizări însemnate s -au dobândit în domeniul cultural, il învățământului, prin crearea a
numeroase școli primare și secundare, în domeniul edilitar, al asistenței sanitare, al c ăilor de
comunicație etc. Se cuvine menționat faptul că, în ceea ce privește problema națională,
Constituția din 1923 proclama egalitatea în du pitiri a naționalităților conlocuitoare.
După Unire toate provinciile românești au trebuit reorganizate pentru a fi încorporate
noului sistem, acest lucru realizându -se prin reformele din anii 1921 -1925. În acest sens, cu
ocazia Reformei agrare din 1921, Ungheniul a avut următoarea situatie: 98 d e familii
împroprietărite cu 51 de loturi de un iugăr și 47 de loturi de 2 iugăre iar suprafața afectată
aplicării reformei a fost de 365 de iugăre și 525 stânjeni, din care 257 iugăre și 141 stânjeni
terenuri cultivabile și 108 iugăre și 384 stânjeni pășu ni naturale.
Din 154 de iugăre a fost constituit fondul de împroprietărire, celelalte terenuri fiind
utilizate pentru constituirea de rezerve și disponibilități proprietate de stat, date în folosință
obștească.79
Cu ocazia recensământului complex realizat în România Mare în anul 1930 referitor la
Ungheni avem următoarele date: din totalul populației de 1212 persoane, 623 erau bărbați și 589
femei, 880 români, 221 maghiari, 111 alte naționalități.80
Criza economică din anii 1929 -1933 a avut repercusiuni grave asupra populației județului
Mureș, afectând clasa muncitoare, țărănimea, intelectualitatea. în acei ani de intensificare a
propagandei și acțiunilor revizioniste peste hotare, in județul Mureș au avut loc adunări de mase
antirevizioniste. O astfel de adun are s -a desfășurat în Târgu -Mureș la 28 mai 1933, cu
participarea a peste 20.000 de oameni, la care au participat și locuitori din Nirașteu.
Numeroși intelectuali democrați români și maghiari și -au adus aportul la organizarea
unor acțiuni culturale române. A fost organizat un ciclu de conferințe care urmăreau să realizeze
o și mai strânsă apropiere și conlucrare între românii și maghiarii de pe aceste meleaguri.
În anul 1936 a fost construit primul cămin cultural în Ungheni, ca local pentru horele
țărănești , dar și pentru formația de teatru care își începea acum activitatea.

79 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.63-65
80 Ibidem

22
În urma Dictatului fascist de la Viena, din 30 august 194081, prin care nordul
Transilvaniei – inclusiv o parte a județului Mureș și localitatea Ungheni – a fost cotropit de
Ungaria horth ystă, în aceste părți va fi instaurat un regim de ocupație de tip fascist, caracterizat
prin teroare, șovinism și prigoană rasială împotriva românilor și evreilor.
S-au desfășurat mari manifestații împotriva dictatului 1 septembrie 1940 în Sighișoara, în
localități de pe Valea Mureșului. Populația germană din zona Reghinului, și Bistriței a semnat un
memoriu de protest împotriva anexării la Ungaria.
După cotropirea părții de nord a Transilvaniei au avut loc expulzări masive de populație.
Din județul Mureș s-au refugiat sau au fost expulzați în România un număr de 22 195 de
persoane. Un număr mare de români și evrei vor fi concentrați în lagăre de muncă forțată.
Introducerea unui regim de exploatare nemiloasă și restricțiile alimentare, inflația, specula etc . au
agravat, în general, situația locuitorilor Ungheniului. Mulți locuitori din localitate fiind
încorporați în detașamentele de muncă organizate de statul maghiar.
Granița trecea prin vestul Tirimiei, pe linia Unghenilor până la Coasta Cornilor. Ogoarel e
sătenilor au rămas în Tirimia fapt ce îi determină pe aceștia să protesteze.82
Locuitorii satelor, își amintesc cum majoritatea tirimienilor au mers spre Ungheni
îmbrăcați în costume naționale, cu drapelul tricolor, cântând cântece patriotice. Curajoșii r omâni
s-au întâlnit cu unghenarii la locul numit „între drumuri”83 pentru a protesta și a preda Comisiei
de fixare a granițelor petiția lor de unire cu România. Un ofițer român întâlnit în cale le -a luat
petiția angajându -se s-o rezolve, dar petiționarii au așteptat zadarnic la marginea satului.
Jandarmeria a informat Corpul de honvezi din Târgu -Mureș despre mișcarea românilor.
A urmat o perioadă de patru ani de teroare pentru români – în mare parte intelectuali, dar
și țărani, semnatari ai petiției.
La 5 s eptembrie 1943 au fost bătuți locuitorii români din Ungheni adunați în curtea școlii,
din cauza refuzului acestora de a se maghiariza.84 Victimele au fost următoarele: preotul Victor
Tufan cu întreaga familie, învățătorul localității Ioan Drăgan cu întraga familie, militarul Șerban
Gheorghe, țăranii Covrig Samuilă, Covrig Ioan, Ioan Pop, Botoș Dumitru, Alexandru Matei,
Ioan Matei, Gheorghe Păcurar. Șerban Alexandru, țăran roman, a și murit din cauza rănilor
provocate de bătaia primtă.85 Un alt caz tot din pe rioada amintită este cel al lui Babă Ștefan bătut
și apoi împușcat în timpul încercării disperate de refugiere peste graniță. Granița era situată pe
proprietatea lui Mogos Geza. În casa acestuia, a funcționat în perioada 1940 -1944 P.C.T.F.

81 Vasile T. Suciu, Eroi și martiri ai reîntregirii Romaniei Mari (1940 -1945) , voI. II, Editura Tipomur, Târgu –
Mureș, 2006, pag. 70 -80
82 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.63-65
83 Ibidem
84 Vasile T. Suciu, De unde atâta ură? , voI. I(1848 -1944), Editura Tipomur, Târgu -Mureș, 2004, pag. 274 -275
85 Ibidem

23
(punct de trecer e frontieră) maghiar. Mogoș a fost un torționar. Trecerea în România se făcea
numai cu acordul lui, contra unor atenții care însemnau chiar confiscarea întregului avut al
refugiaților. După încheierea războiului, tinerii din Ungheni, în frunte cu frații Co vrig „a lui
Szomszed” ca lideri de opinie, printr -un act de justiție ad -hoc, l -au condamnat la moarte și l -au
dus în fața unui așa zis pluton de execuție, în centrul satului la cruce. A primit însă rațiunea și
pioșenia românului: „lasă să -l bată Dumnezeu”. Și l-a bătut. A trăit 88 de ani în disprețul satului
care l -a renegat în tot acest timp și a murit intoxicat cu oxid de carbon.86
La data de 15 martie 1944, au fost împușcați mortal de către membrii organizației fascist –
hortyste ,,Rongyos Garda”: caporal ( grănicer) Iliuță Ștefan de la Pichetul Vidrasău/Mureș,
compania a IV -a Luduș și soldatul Praniuc Constantin din aceeași companie.87
După 23 august 1944 situația s -a schimbat și o dată cu ofensiva trupelor române și
sovietice pentru eliberarea Transilvaniei are loc distrugerea vechiului pod la 14 septembrie 1944.
Pe piciorul vechiului pod peste Niraj, se organizau jocuri populare în zi de sărbătoare. Astăzi mai
sunt vizibili pilonii de susținere. În amonte se va construe podul de astăzi.
Lupte grele s -au dat de către armata a IV -a cu sprijinul artileriei Corpului 2 Armată până
la eliberarea atât a Ungheniului, consemnată la 22 septembrie 1944, cât și a Leordeniului, dar
jertfele au continuat. Numele unora dintre martiri este înscris pe crucea ridicată în curte a bisericii
prin grija unei localnice – Macarie Saveta, iar la cimitirul din sat s -a amenajat un modest
monument omagial , apoi va fi ridicat monumentul din fața primăriei unde sunt gravate numele
eroilor căzuți în războaiele mondiale (vezi anexa ) . Luptele grele s -au dat și în preajma
localităților Cerghid și Vidrasău.88
Încă din septembrie 1945 era înființat un sediu local al P.C.R. la Ungheni cu scopul de a
pregăti viitoarele evenimente.
Reforma agrară, legiferată la 23 martie 1945 a constituit o modalitat e a regimului
communist de a atrage simpatizanți din rândul maselor de alegători. Cu această ocazie la
Ungheni fiind împroprietărite 109 familii, din care 59 au primit și loc de casă, iar 2 familii doar
loc de casă. Fondul de împroprietărire fiind de 99 de hectare.
La 30 decembrie 1947 este înlăturată monarhia și se proclamă Republica. Începutul noii
societăți socialiste a fost marcat de naționalizarea, la 11 iunie 1948, a industriei, băncilor,
transportului și comerțului. S -a trecut apoi la planurile cinci nale. Au fost create I .A.S.-urile,
reprezentând sectorul de stat în agricultură și s -a trecut la cooperativizarea agriculturii. Prima

86 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.64
87 Vasile T. Suciu, op.cit. , pag. 275
88 vezi Alesandru Duțu, Armata română în al doilea război mondial (1941 – 1945): dicționar enciclopedic , Editura
Enciclopedică București, 1999, p.167

24
cooperativă agricolă de producție din județul Mureș a fost creată la 1 martie 1950, la Acățari,
până în anul 1962 întemeindu -se în total, 169 de astfel de unități.89
În Ungheni a fost impusă abia în 1957 când era înființată prima întovărășire agricolă cu
scopul de pregăti colectivizarea. Prin legea cotelor obligatorii s -a urmărit de către regimul
comunist eliminarea ț ăranimii mijlocii, acei ,,chiaburi”. Anul 1961 însemna înființarea
Cooperativei Agricole de Producție și la Ungheni fapt ce a constituit o nouă sursă de
nemulțumire pentru țărani, care constrânși de situație, s -au îndreptat spre alte locuri de muncă.
Pe ra za județului fiind întemeiate 169 de unități agricole.
Din punct de vedere administrativ zona Ungheni făcuse parte între 1948 -1968 din cadrul
Regiunii Autonome Maghiare Mureș sub numele de Nyaradto (Nirașteu) intrând în componența
Raionului Mureș.90
La rece nsământul din 1966 au fost înregistrați 1736 români, 431 maghiari, 8 greci, 143
țigani, 2 polonezi, în agricultură rămânând doar 21% din populație. Dacă în 1831 erau 4
meseriași, în 1969 erau peste 700. Pe parcurs, mulți au părăsit localitatea, dar și mai mulți au
venit. De exemplu, în 1968 – 1969 au plecat 77 de locuitori, dar au venit 121.91
În 1968 cu ocazia unei noi organizări administrativ -teritoriale se hotărește ca localitatea
Nirașteu să devină comuna Ungheni.
După 1989 localitatea s -a înfrățit cu J eper din Belgia și Carmino, Lecce – Italia.
Evenimentele inter -etnice grave din Transilvania desfășurate din decembrie 1989 până în
martie 1990 când extremiștii maghiari au maltratat populația românească au afectat Ungheniul și
Vidrasăul.92 Din anul 2004 Ungheniul a devenit oficial oraș.
În următoarele rânduri vor fi prezentate din punct de vedere a evoluției istorice
localitățiile aparținătoare orașului Ungheni.
La distanță egală de Vidrasău nu departe de Ungheni se află Recea , una dintre localitățile
cu o populație în descreștere atât ca așezare cât și ca întindere. În 1986 se onstruiește o mănăstire
sfințită la 15 august 1991 cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.
Conform recensământului din 2011 are o populație de 155 de locuitori. Ca și așezare este
relaiv nouă, localitatea fiind propusă pentru în anii comunismului pentru desfințare în lista de
instrucțiunilor de sistematizare rurală .

89 Ibidem
90 Stefano Bottoni, Transilvania roșie: comunismul românesc și problema națională : (1944 –1965) , Editura
Kriterion, Cluj -Napoca, 2010, p.95 -131
91 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.287
92Paul Abrudan, Transilvania -documente istorice în lumina adevărului , Editura”Țara noastră”, București, 1991,
p.230 -235

25
Altă localitate care aparține Ungheniului este Vidrasău . Numele derivă de la vidrele care
trăiau odinioară în apele Nirajului și ale Mureșului. Prima atestare este sub denumirea de
Vidrazeg care apre în 1383pe care și -o schimbă în anul 1428 în Vidradzeg.93
În timp localitatea a trecut de la un conte la altul ca donație. Cel mai vechi document în
care se vorbește despre o astfel de donație datează din anul 1468, când satul este donat conelui
ungur Sikaztus Mihaly Benedek, deși era locuit doar de români, de către nobilul Iosif Kemeny,
apoi donat lui Migyeș Bodoș din Sângeorgiu de Pădure.94
Matei Corvin donează în 1481 lui Șt efan Bathory, principele Transilvaniei, castelul –
cetate ce aparținea voievodului. În același an Thate Ștefan și Ambruszt atacă și distrug castelul,
prădând și spânzurând tot întâlnesc în castel, dar cruțând viața populației din sat, care va fi donat
lui Barabas Lenard și Ioan printr -un act care a fi atacat apoi de Gherendi Laszlo care câștigă satul
în fnvoarea lui Bathory. În 1558 localitatea apare cu denumirea de Widraczegh fiind donată lui
Szabo Martin și Andraș.95
În timp, Vidrasăul va ajunge în proprie tatea contelui Haller. Localitatea este legată
cultural de figura pașoptistului Ioan Oros Rusu, în cinstea căruia s -a ridicat o statuie în fața
școlii, drept recunoștiință pentru faptele sale. Oros a urmat primele patru clase la Vidrasău
începând cu 1821.96
În secolul trecut la fel ca și în alte zone populația Vidrasăului scade în urma războaielor,
migrării populației la oraș, generând în mod frecvent fenomenul navetismului. Dacă la
recensământul din l966 se înregistrau 915 locuitori, în 1988 populația a sc ăzu la 871 locuitori,
10% din populație ocupându -se de agricultură. Astăzi calea ferată care deservește localitatea
transportă 90% din populație spre locurile de muncă.97
Următoarea localitate care aparține de orașul Ungheni este Șăușa . Probabil, n umele
acestui sat ar veni din maghiarul „Soos Patak” (pârâu sărat), dar se pot face relații și cu
nemțescul „Seusche”. Pârâul care desparte satul spală „Tonorogul” și culege izvoarele din
„sărătură”, după care se varsă în Mureș.98 Apele cu efect tămăduitor au reț inut familiile de
români. Se pare că în 1511 s -ar fi înființat și un spital de către adunarea Scaunului Mureș.99

93 Coriolan Suciu, op.cit. , p. 247
94 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.281
95 Ibidem
96 Ioan Oros alias Rusu, op.cit. , p.34
97 I.Gîju, D.Voicu, op.cit. , p.202
98 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.311
99 Traian Popa, op.cit. , p.60

26
Prin anul 1609 – 1610 cătunul ajunge în proprietatea contelui Haller din Sânpaul, alături
de Vidrasău. Prin 1733, pe vremea episcopului Inochenț iu Micu se vorbește de Șăușa de Câmpie
cu 125 de persoane și de cea Secuiască cu un număr de 150 de persoane.100
Numărul locuitorilor e în continuă descreștere mai ales după înființarea CAP -ului. Astfel,
dacă în anul 1956 erau 574 locuitori, în 1967 au răma s 497, iar în 1988 a scăzut la 326 de
locuitori.101
Morești este l ocalitatea de peste Mureș, legată de Ungheni printr -o pasarelă construită în
1974, este locul cu cele mai bogate dovezi de existență a populației pe aceste meleaguri, care au
constituit adevă rate surse de adăpostire și viață. Este una din localitățiile cu cel mai bogat trecut
istori.102
Primele așezări omenești care, se pare, au dus la formarea satului Morești datează din
1515, constituind, împreună cu Șăușa și Sântioana, cătunul Citfalău.103
La 1567 satul e atestat cu numele de Molonfalău (satul cu mori), denumire dată în timpul
ocupației austro -ungare.104
În 1918, Transilvania alipită fiind de patria – mamă, satul primește numele de Morești
(datorită morilor de apă de aici).105
Urmare a modificăr ilor sociale legate de pământ, moreștenii s -au îndreptat spre industrie
și școală, în special spre orașul Târgu -Mureș, astfel că în 1988 se înregistrează un număr de 756
locuitori.106
Cerghidul e așezat la egală distanță de cele două orașe Târgu -Mureș și Târnăveni. Prima
atestare documentară aparține anului 1438, cu numele de Cherged, apoi Cerged în 1850,
Cerghidul Mare în 1864 și Cerghid în 1964.107 Localitatea a fost locuită din cele mai vechi
timpuri, având o populație de 250 locuitori în 1733, atingând cifra de 922 în 1850, apoi să scadă
la 611 locuitori în 1988. Dacă între anii 1940 – 1968 aparținut la Târnava Mică începând cu 1968
trece la comuna Ungheni (din 2004 până azi la orașul Ungheni).108
Cerghizelul este o localite relativ nouă (anii 1948 – 1950), aproape fară istorie. La
recensământul din 1966 s -au înregistrat 497 de locuitori, iar în 1988 sunt numărați 531
locuitori.109

100 Ioan Rancu, op.cit. , p.192
101 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.312
102 Valeriu Lazăr, op.cit. , p.264
103 Suciu Coriolan, op.cit ., p.408
104 Ibidem
105 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.313
106 Idem, p. 122
107 Suciu Coriolan, op.cit ., p.132
108 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.314
109 Ibidem

27
Capitolul 2 Biserică și școală

Preoții și învățătorii au reprezentat, atât în secolul al XlX -lea cât și în perioada
interbelică, principala categorie socială de selecție a intelectualității românești. În Transilvania
atât biserica ortodoxă cât și cea greco -catolică alături de școală au constituit piloni în menți nerea
identității naționale a românilor.

2.1. ,,Școala în Biserică”
Prin școli – orice formă ar îmbrăca ele, adică cele care au deschis calea învățăturii și au
constituit primele forme de răspîndire a culturii – ne introducem în capitolul culturii dirijate,
desigur în accepțiunea pozitivă a termenului, în sensul de activitate intenționată, conștientă,
organizată. Clericii, ca unii ce au avut acces timpuriu la știința de carte, fiind obligați la aceasta
de îndatorirea de a transmite învățături pe car e trebuia să le cunoască ei mai întâi, au avut un rol
important și în organizarea primelor forme de școli românești. Preoții aveau rolul de mediatori ai
culturii.110
Pentru vremea când nu existau încă școli ca atare, când învățătura se preda oral de la om
la om și când singurele cărți erau cele de literatură religioasă, acestea au îndeplinit fără nici o
îndoială, rolul de manuale de invățământ. S -a și spus de altfel acest lucru în mod expres despre
textele bilingve. Și nu erau numai manuale de citire, ci cu u n diapazon mai larg – didactic, literar,
juridic. Dar în primul rând au fost cărți de citire, instrumente ale științei de carte, primele arme,
primele mijloace de luptă împotriva analfabetismului, primele semne ale culturii. Că a fost așa și
că exista net conștiința acestei funcții și că își dădeau seama de importanța științei de carte, o
vedem limpede în multe din prefețele cărților religioase.
Matei al Mirelor, cărturar stabilit în Țara Românească la începutul secolului XVII, scria:
,,Din pricina neștiinț ei, multe rele se înmulțesc… Au căzut jos oamenii, umblă ca animalele. ”111
Chiar și cărțile de pravile nu erau pur și simplu cărți de legi, ci erau tot cărți de
învățătură, cărți care cuprindeau norme de viață.112
Clericii au fost cei mai asidu propagatori ai necesității urgente de învățătură, de cultivare,
fără să facă vreo distincție între învățătura ca doctrină religioasă și învățătura propriu -zisă,

110 Adela Becleanu Iancu, Geneza culturologiei românești , Iași, 1974, p.181
111 Idem , p.90
112 Idem , p.91

28
învățatul de carte pentru cultivare, ba chiar, putem spune fără teamă că îl aveau în vedere în mod
expres și pe acesta din urmă. Ar fi o greșeală să ignorăm rolul de progres al Bisericii, mai ales în
evul mediu timpuriu.113
Dacă ținem seama de faptul că în evul mediu românesc, țările române erau despărțite, ca
organizare și ca state diferite, adesea sub stăpîniri străine, dar că ei, clericii, și cărțile lor
românești au circulat ușor peste aceste granițe, în scopuri care la vedere nu -i supunea bănuielilor
politice ale stăpânitorilor străini, temporari, putem spune că ei au fost în spațiul românesc un
adevărat liant inter -românesc.114
Vața religioasă a românilor din Scaunul Mureș și din Târgu -Mureș s -a scurs în liniște și
fără prea mari probleme până în secolul al XII -lea, când au început încercăriile de convertire
întreprinse de catolicism și apoi încep ând cu secolul al XVI -lea de reformați. Din acest motiv
există puține informații scrise despre biserica româneaască din această zonă.115
Până către sfîrșitul secolului al XVIII -lea, nu putem vorbi de un învățămînt popular
organizat la românii din Transilvani a, datorita împrejurărilor vitrege de viață politico -socială în
care trăiau. În ultimele trei decenii ale acestui secol, în urma difuzării ideilor iluministe în
imperiul habsburgic, împărăteasa Maria Tereza (1740 -1780), dar mai ales fiul ei împăratul Iosif
II (1780 -1790), adept al așa -numitului „absolutism iluminat“ au fost preocupați tot mai mult de
răspîndirea culturii în mase, de culturalizarea acestora.
Fiindcă învățămîntul mediu și superior -accesibil fiilor de nobili era bine organizat, atenția
Curții imperiale s -a îndreptat spre învățământul elementar. Au fost aduși profesori care au
întocmit metodici pentru îndrumarea învățătorilor, a organizat cursuri pentru pregătirea acestora,
au întocmit manuale școlare, care au fost traduse și adaptate pentru șco lile celorlalte naționalități
din imperiu. Legislația școlară austriacă a avut urmări și asupra învățămîntului românesc din
Transilvania, îndrumat exclusiv de Biserică. Pentru pregătirea viitorilor învățători s -au deschis
cursuri speciale la Blaj, Sibiu(17 86), Arad(1812). Fiecare episcop era considerat și îndrumătorul
tuturor școlilor din eparhia sa.116
Deși modeste, cu învățători cu puțină pregătire, școlile bisericești ortodoxe sau unite au
început să prezinte o primejdie pentru stat, datorită caracterului lor prea „românesc“. Așa se
explică faptul că în anul 1838, Guvernul transilvan de atunci a luat episcopului Vasile Moga din

113 dr.Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească , Editura Insitutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București,1981, p.129
114 Idem , p.130 -131
115 Traian Popa, op.cit. , p.202
116 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, Dascălii Blajului (1754 -1948) , Editura Demiurg, București 1995 , p.5-9

29
Sibiu, dreptul de „super -inspecție“ asupra acestor școli, acordîndu -1 episcopului romano -catolic
maghiar de la Alba Iulia.117
Totdeau na românii au reprezentat un popor deosebit unde credincioșii nu puteau realiza
de fiecare dată diferența dintre învățătura creștină și felul cum o reprezintă preotul, ținuta
acestuia în societate era determinantă pentru reprezentările credinței trăite.
Viața particulară a preotului și a familiei acestuia era permanent, supusă controlului
public, preoții fiind datori să ofere credincioșilor un model viu de viață creștină.
Preotul trebuia să fie părintele și luminătorul poporului. El a trebuit să țină curs uri de
alfabetizare, să răspândească prin conferințe publice, dar și prin predici, cultura în rândul
poporului; de asemenea, prin biblioteci, teatre și alte activități era chemat să dea sfaturi, să ofere
modele, dându -le credincioșilor posibilitatea să dob ândească elementele de bază ale educației
creștine și cetățenești.
Recomandări precise erau impuse în privința purtării în societate și a ținutei vestimentare.
Preoții purtau reverendă, brâu și grecă de culoare neagră, iar deasupra pardesiu sau palton.
Preoții nu purtau permanent haina preoțească, purtând haine civile, de obicei redingotă cu vesta
încheiată până sus peste gulerul întărit, ca la soldați.
Majoritatea preoților proveneau din familii tot de clerici pentru că se formase cel puțin în
Transilvan ia epocii moderne o adevărată tradiție a hainei ecleziastice. În Transilvania cariera de
preot a fost o profesie râvnită multă vreme, atât datorită evlaviei ce caracteriza în acea perioadă
populația regiunii cât și datorită situației politico -sciale de car e se bucura o față bisericească.
Să nu uităm un alt aspect și anume autoritatea de care se bucura preotul în cadrul
comunității, având o influență în lumea satelor în toate aspectele mai importante ale comunității
din care făcea parte.
Numeroși factori condiționau statutul social al preoților care era diversificat. Pentru a
înțelege mai bine acest aspect trebuia să se țină cont de mărimea parorhiei păstorite dar și de
zona geografică. Pentru Transilvania cele mai mari parorhii erau cele de pe valea Mureșului și
Târnavelor având cca. 300 -400 de familii fiecare, cu impozante biserici de zid, școli mai bine
organizate, cu întinse pământuri, cu fonduri bisericești, cu o bogata zestre de cărți și obiecte
liturgice. Multe dintre acestea provene au fie din donații sau achizițiile unor familii bogate făcute
pentru biserici.
Pentru localitatea Ungheni cea mai veche biserică este cea romano -catolică menționată în
cadrul registrelor subcolectorilor dijmei papale din 1332. Biserica era condusă de popa Ștefan

117 Pr.Dr. Mircea Păcurariu, Politica statului ungar față de biserica românească din Transilvania în perioada
dualismului (1867 -1918) , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodox e Române, Sibiu, 1986,p.131 –
132

30
(István) care plătește 25 dinari ca peste 2 ani să fie consemnați ca plată 20 dinari urmând ca 6 ani
mai târziu suma să crească la 40 dinari.118
Câteva secole mai târziu în anul 1601 trupele generalului Basta devastează zona
incendiind biserica care se prăbușește peste enoriașii refugiați înăuntru. Este refăcută ca apoi în
cadrul unei invazii turcești în anul 1662 să fie distrusă rămânând o ruină.
În 1699 guvernul habsburgic cu ocazia Unirii cu Biserica Romei instituie o comisie , care
străbate satele românești din Scaunul Mureșului, și anchetează atitudine preoților și târanilor
români față de nou situație creată, constatând că majoritatea românilor nu -și părăsesc ușor legea
veche. Cu această ocazie este menționat preotul Popa Ilie din Morești care de clara că toată
comunitatea pe care o păstorește rămâne fidelă credinței strămoșești.119
Conscrierea uniților din 1733 înscrie aici reședința arhidiaconului unit al Scaunului
Mureș, ar hidiaconul în funcție fiind Popa Irimia comunitatea românească avea biserică și consta
din 60 de familii. Tot în acest document mai este menționată și o comunitate la Șășa având
biserică proprie dar nu ave preot propriu. Trei decenii mai târziu tot la Șăușa existau 12 familii
neunite care aparțineau de preotul de la Moreșt i. La începutul secolului al XIX -lea Săușa era
păstorită de preotul Gheorghe Munteanu iar cele 21 de familii beneficiau și de o biserică. În anul
1871 se construiște o biserică din lemn care va fi înlocuită cu una din piatră în 1924.120
În 1739 biserica Unită din Târgu -Mureș aparținea protopopiatului Nirașteu, avândul ca
protopop pe Gavrilă, care ia parte la sinodul de la Blaj ținut pe timpul episcopului Inocențiu
Micu Klein.121
Unirea cu Biserica Romei a întâmpinat împotrivirea Bisericii Românești, pentru acest
lucru luându -se măsuri aspre de către autorități. Conform unui ordin al guvernului din 1743
preoți uniți primeau teren de biserică, casă parohială și pământ pe porțiune canonică, fiind
primiți în rândul nobililor, fiind scutiți de zeciuieli, danii, t axe și impozite, putând accede la
funcțiile publie iar fii de preoți având posibilitatea să beneficieze de educație.122
Din 1752 comunitatea romano -catolică desfășoară slujba religioasă într -o casă. Iar în
1818 din banii enoriașilor se va construi o capelă a coperită cu șindrilă care va funcționa până la
începutul secolului al XX -lea, când se construiește o biserică din piatră cu hramul ,, Sf.Martiri de
la Kosice” funcțională până în prezent. Peste mai bine de un deceniu, conscrierea uniților din
1750 înregist rează aici (localitatea denumită în documentele vremii Miraștou)123 o comunitate
viguroasă pentru acel timp,constând din 520 de suflete (mai mult de 100 de familii) având

118 Traian Popa, op.cit. , p.97
119 Idem , p. 206 -207
120 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.283
121 Idem , p. 209
122 Idem , p. 212-213
123 Suciu Coriolan, op.cit. , p.219

31
biserică, dascăl sau cântăreț în funcție, casă parohială, iar ca venituri, un teren int ravilan de 2
câble, unul extravilan de 8 câble și un fânaț de 8 care de fân.Ca preot este amintit G.Maior care a
păstorit între 1751 -1762.
Conscripția confesională din 1762 prezintă deja comunitatea românească împărțită ca
urmare a disensiunilor confesiona le, astfel 31 de familii unite aveau 3 preoți (din care unul din
Morești neunit cu numele Nicolae Taxa care păstorea 58 de familii ), iar 36 de familii neunite nu
aveau preot și nici biserică, cea românească fiind ținută de uniți, la fel și casa parohială.
Veniturile parohiale constau, la data conscripției dintr -un arător de 8 câble și dintr -un fânaț de 6
care de fân.124
Actul de unire al românilor transilvăneni cu Biserica Romană va influența viața
provinciei pentru totdeauna. Evenimentul va oferi posibilita tea apariției unei elite românești
puternice care se va forma pe băncile școlilor Blajului.
Deschidera Școlilor Blajului, poate cel mai important eveniment pentru istoria culturii
românești din secolului al XVIII -lea, este în primul rând marea realizare a episcopului Inochentie
Micu Klein. Evenimentul menționat a avut o influență covârșitoare asupra localității Ungheni
prin formarea unei pături de intelectuale care vor influența viața comunități și nu numai.
Fluctuația trecerilor de la un rit la altul, datorită infimelor deosebiri dintre cele două
confesiuni românești, este sugestiv surprinsă aici pe baza înscrierilor în două conscripții
apropiate între ele ca ani. Astfel dacă la 1783, au fost înscriși la Ungheni 22 de capi de familie
pentru ca, după num ai 6 ani, în 1789 conscrierea nominală să înscrie acum numai nouă neuniți.
Tot pentru această perioadă sunt amintiți preoții Simion (1780) și Aurel (1784).
O mare influență în răspândirea învățământului în limba română în Transilvania l -au avut
doi episcop i, Ghedeon Nichitici de la Sibiu și Ioan Bob de la Blaj care au propus o colaborare în
satele românești între ortodocși și greco -catolici pentru înființarea de școli. Condiția fiind ca
profesori să fie absolvenți ai școlilor din Blaj. 125
Între tradițiile is torice remarcabile ale localității este și semnalarea, la 8 decembrie 1784
de către comandanții cetelor nobiliare din Iernut într -un raport trimis Comisiei dinTârgu -Mureș
pentru combaterea răscoalei lui Horea, a faptului că la Ungheni se găsește un protopo p unit
numit Petru Papp, despre care se vorbește că ar simpatiza cu tulburările actuale,… ba chiar că
tocmai el ar fi fost cel care în mijlocul toamnei ar fi strâns de la românii de pe Niraj câte 2
sustaci. Din păcate nu se precizează concret cu ce scop. Cert este că preotul este arestat iar
comunitatea nu putea fi lăsată fără păstor. Până la urmă este eliberat din lipsă de probe. Merituos

124 dr.Antonie Plămădeală , op.cit. , p.123
125 Lucia Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului din Transilvania. 1774 -1805 , București, 1966, p. 4 7-48

32
este faptul că între anii 1780 -1790 aici funcționa, conform documentelor, o școală confesională
românească.126
Prin dec retul din 31 ianuarie 1784, Iosif al II -lea a eliberat școlile de sub tutela
călugărilor.
Conscripția urbarială din 1819 -1820 înscrie la Ungheni ca aservite 123 de familii din care
având gentilicii de factură românească 99, ca preot este menționat Dumitru Viciu care va servi
comunitatea greco -catolică până în anul 1824.127
Benkö K. în cunoscuta sa descriere a Scaunului Mureș menționează între edificiile mai
importante din Ungheni și biserica mare din cărămidă a uniților cu turn, în partea de apus a
localități i.128
Din conscripția statistic a anului 1831 aflăm printre altele situația locuitorilor din
Ungheni din punct de vedere etnic și confesional, astfel: din 183 de familii menționate 145 erau
românești, 30 maghiare, și 6 țigănești iar ca religie 145 erau greco -catolice, 18 romano -catolice,
și 12 reformate.
Un element de referință pentru viața spirituală a satului este existența într -un inventar
parohial dintre anii 1867 -1878 a următoarelor cărți românești de cult: o ,, Cazanie de București ”
din 1768 și un ,, Octoich bogat de România tipărit în anul 1836 ”.129
Datorită stăruințelor mitropolitului Andrei Șaguna, autonomia Bisericii Ortodoxe
românești din Transilvania a fost recunoscută prin Articolul de lege IX din 1868, care oferea
Bisericii dreptul de a -și reglem enta, administra și conduce singură, toate problemele sale
bisericești, școlare și de funcționare.130
Întreținerea acestor școli se făcea din așa -numita „dare culturală“, recunoscută prin lege
în 1868, care reprezenta 5% din impozitul către stat, plătit de f iecare cetățean; ulterior s -a admis
qa acest procent să poată fi sporit, în funcție de nevoile școlilor fiecărei confesiuni.131
În Arhiepiscopia Sibiului tot în această perioadă existau aproape 800 de școli ortodoxe
îndrumate de Biserică. Altele existau în e parhiile ortodoxe ale Aradului, Caransebeșului și în
„vicariatul“ de Oradea, ca și în eparhiile românești unite de Blaj, Oradea, Gherla și Lugoj.
Dascălii acestora erau pregătiți în școlile pedagogice, conduse tot de Biserică, de la Sibiu, Blaj,
Arad, Cara nsebeș, Gherla. Manualele școlare erau tipărite în centrele eparhiale respective,
lucrate de profesorii de la școlile lor pedagogice sau chiar de unii preoți și învățători cu pregătire
deosebită și cu experiență didactică.

126 Traian Popa , op.cit. ,p.138
127 Ibidem
128 dr.Antonie Plămădeală , op.cit. , p.124
129 Ibidem
130 Pr.Dr. Mircea Păcurariu, op.cit. ,p.132 -133
131 Ibidem

33
Deși modeste, cu clădiri de multe ori necorespunzătoare, cu salarii infime pentru dascăli,
cu material didactic puțin, totuși, aceste școli și -au făcut datoria pregătind plugari luminați,
creștini buni, dar și „români adevărați“ care țineau cu tărie la neamul și limba lor.132
Pentru comunit atea românească din Ungheni în special cea greco -catolică, până în 1948,
Blajul a constituit pentru aproximativ 250 de ani un focar de cultură unde națiunea română a
putut renaște. De aceea se cuvine să menționăm tineri care au studiat în ,,mica Romă”, mul ți
dintre ei păstorind în localitatea natală și afirmându -se ca elite cultural -politice ale comunității:
Petru Szots în vârstă de 22 de ani născut la Ungheni din tată cantor. A studiat teologia la
Blaj între 1838 -1842.133
Georgius Redutz134 în vârstă de 19 a ni născut la Ungheni din tată agricultor a studiat
teologia la Blaj între 1843 -1847 și va activa ca preot la Cerghizel.135
Basiliu (Vasile) Viciu 136 în vârstă de 20 de ani născut la Ungheni orfan a studiat teologia
la Blaj între 1845 -1848.137 Va funcționa ca p reot până ân 1864 în localitatea natală. Tot el este
cel care amintește la jumătatea secolului de tentativele autorităților de maghiarizare precum și
refuzul comunității locale de a accepta acest lucru. În timpul său comunitatea românească greco –
catolică r idică o biserică din piatră și cărămidă între 1858 -1864 cu hramul ,, Sf.Treime”.
Cert este că până după anul 1900, circa 60 % bisericile erau din lemn, modeste, joase,
întunecoase, dar ridicate de cele mai multe ori pe o înălțime, pe un deal al satului. Cele mai
multe biserici, din piatră sau cărămidă, înalte, cu turnuri zvelte, construite într -o arhitectură
neoromanică datează din perioada interbelică.
Fiul său Alexiu Viciu născut în 1835 în Ungheni, a studiat teologia la Blaj între 1857 –
1861 și va acti va în localitatea natală fiind hirotonisit în 1864 unde va activa până în 1906.138
Petru Nirășteanu139 născut în 1839 în Ungheni din tată agricultor, a studiat teologia la
Blaj între 1859 -1863 și va activa în Iernut fiind hirotonisit în 1864.140
Joannes Viciu141 născut la 2 ianuarie 1858 în Ungheni. Tatăl său Dumitru era agricultor.
Studiază la Gimnaziul Greco -Catolic din Beiuș. Studiile de teologie la Blaj începând cu 1882 iar
la 2 noiembei 1884 este hirotonisit de către arhiereul I.Vancea ca preot la Vidrasău.142

132 Ibidem
133 Cornel Sigmirean, Intelectualitatea ecleziastică.Preoții Blajului(1806 -1948) , Editura Universității Petru Maior,
Târgu Mureș, 2007, p.127
134 Idem , p.133
135 Șematismul veneratului cler al Arhidiecesei mitropolitane Greco -catolice române de Alba -Iulia și Făgăraș pe
anul 1865 , p.56
136Cornel Sigmirean, op.cit. , p.134
137 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p.123 -124
138 Idem , p.146
139 Idem , p.148
140 Șematismul veneratului cler al Arhidiecesei mitropolitane Greco -catolice române de Alba -Iulia și Făgăraș pe
anul 1876 , p.50

34
Emil Viciu născut la 26 august 1863 în Ungheni. Primele studii le face la Seminarul
Superior Greco -Catolic din Blaj.143 Între 1882 -1886 studiază la Seminarul Central din
Budapesta. Va fi hirotonisit la 27 august 1889 ca preot celibatar desfășurându -și activitatea ca
profesor la Blaj. De menționat că a studiat fizica și matematica la universitățiile din Cluj și
Budapesta.144
Cea mai important personalitate ecleziastică a Ungheniului din prima jumătate a secolului
al XX -lea a fost Victor Tufan născut la 19 ma i 1881 la Sânmiclăuș județul Alba. Tatăl său se
numea Georgiu și era preot. Studiază la Gimnaziul Superior Greco -Catolic din Blaj – localitate
unde începe în 1900 și teologia. Va fi hirotonisit la 12 iulie 1905 de către arhiereul V.Mihali. Va
funcționa ca preot la Pogăceaua apoi la Ungheni între 1907 -1940 când va fi obligat să se
refugieze la Ogra din pricina prigoanei hortyste. Pe motivul unei probleme legate de graniță
preotul cu familia și o altă familie de evrei cu numele de Krause a fost maltratați de autoritățiile
ungare și plimbate într -un car cu boi prin diferite localități fiind amenințați tot timpul cu
împușcarea. Când vor fi eliberați se vor refugia în România. După ce România va lupta alături de
Națiunile Unite și Ungheniul va fi eliberat, Victor Tufan va funcționa ca preot începând cu 1944
și până la înlăturarea sa de către regimul comunist în 1948 .145
Între 1940 -1944 au funcționat ca păstori ai comunității vicarul Iosif Pop și protopop Ioan
Dredețean.
Septimiu Drăgan născut la 21 iulie 1920 în U ngheni. H irotonisit ca preot de către
arhiereul Valeriu Traian Frențiu la 14 septembrie 1946 în localitatea Jabenița, județul Mureș.146
Ioanu Viciu născut la 2 ianuarie 1858 în Ungheni. Între 1883 -1885 studiază teologia la
Blaj desfășurându -și activitatea c a preot la Vidrasău.147
După 1948 și până în prezent au activat ca preoți ortodocși în Ungheni următorii
prezentați în ordine cronologică: Dumitru Nistor (1949 -1957), Dumitru Soare (1959 -1961),
Simion Șarlea (1961 -1982), Gheorghe Man (1982 -1996), Ioan Man ( 1996 -prezent). Majoritatea
dintre aceștia au locuit împreună cu familiile lor în casa parohială situată în apropierea fostei
biserici greco -catolice.
După revoluți a din 1989 enoriașii de rit greco -catolic și -au construit o altă biserică cu
sprijinul unor sponsori din străinătate.148

141 Cornel Sigmirean, op.cit. , p.185
142 Șematismul veneratului cler al Arhidiecesei mitropolitane Greco -catolice române de Alba -Iulia și Făgăraș pe
anul 1900 p.770
143 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 125
144 Șematismul veneratului cler al Arhidiecesei mitropolitane Greco -catolice române de Alba -Iulia și Făgăraș pe
anul 1900 , p.780
145 Cornel Sigmirean, op.cit. , p.215
146 Idem , p.294
147 Idem , p.331

35
2.2. Învățământul românesc la Ungheni în secolele al XIX -lea si al XX -lea

În Transilvania învățământul românesc a apărut și s -a dezvoltat în jurul bisericilor și
mănăstirilor. O mare influență având refoma religioasă care duce cel puțin în rândul sașilor și
maghiarilor la ridicarea primelor școli. Pentru români primele școli vor lua ființă a bia în secolul
al XVIII -lea după unirea cu biserica romană, celor trecuți la greco -catolicism permi țându -li-se să
studieze.149
La Ungheni inf ormații referitoare la învățământ apar într -o conscripție din anul 17 78 a
preoților uniți și neuniți din Scaunul Mureșului, prin care aceștia trebuiau să plătească tribut de
război, din cele 30 de școli menționate, sunt amintite o școală unită la Ungheni, având ca
învățător pe Deac Dumitru și o școală neunită la Șăușa unde funcționa ca dascăl Ioan Pop.150
În 1782 este menționată o școală confesională neunită la Morești și doi învățători care
locuiau pe un teren comun în lungime de 33 stânjeni și lățime de 15 stânjeni.151
Un avânt deosebit ia școala românească unită între 1782 -1794 când Gheorghe Șincai a
înființat 300 de școli românești în special pe valea Nirajului unde era nevoie de educație în limba
română. Șincai se îngrijește de fiecare aspect al învățământului cu ocazia inspecțiilor efectuate
constatând lipsa personalului calificat și a motivației, în acest scop efectuându -se o listă cu
ocazia unei conscrieri a învăț ătorilor realizată de Consiliul Scaunului Mureș datată 11 martie
1790 cu învățătorii suspecți. Din listă aflăm că începând cu 1787 la Nirașteu funcționa ca
învățător Dumitru Pop a.152
Cert este că și comunitatea din Ungheni a beneficiat de efectele culturale ale
iluminismului Școlii Ardelene, o dovadă în acest sens este existența în prima jumătate a secolului
al XIX -lea la Ungheni a unei case tărănești îngrădită cu nuiele și lipită cu lut, în mijloc având o
masă lungă, bătută cu pari și în jurul ei lavițe lung i pe care stăteau copiii. Dascălul era un biet
țăran cunoscător de puțină carte, îndeplinind uneori și slujba de clopotar. El îi învăța pe copii
rugăciunile și cântările, și rareori scrisul și cititul. Învățătorul era plătit cu câte o jumătate de
mierță de bucate de copil. Manualele folosite erau cele scrise de Șincai: gramatica și aritmetica
pentru școlile primare.153

148 Cornelia Natalia Micușan, Destine ardelene paralele și intersectate , Ed. Napoca Nova, Cluj -Napoca, 2015, p.18 –
19
149Nicolae Albu, Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800 , Editura Tipografia”Lumina”,
Blaj, 1944 , p.47 -49
150 Traian Popa , op.cit. ,p.252
151 Idem , p.253
152 Idem , p.256
153 Idem , p.257

36
Pregătirea învățătorilor pentru școlile populare românești din Transilvania s -a făcut în
două forme distincte: prin cursuri de inițiere metodi c organizate în două centre culturale – ,
Oradea și Năsăud – și prin cursuri școlare cu durata de doi ani la Arad. Cursurile metodice
continuă tradiția de pregătire a învățătorilor statornicită în ultimul sfert al secolului al XIX -lea.
Aceste cursuri erau urmate de absolvenți ai școlii normale care doreau să devină învățători. La
Năsăud, cursurile au avut un caracter mai metodic. Durata lor era de 6 luni, timp în care viitorii
învățători audiau lecții de didactică, metodică, gramatica limbii române și germane, compunere,
aritmetică, geografie, pomi – cultură, agricultură, apicultură. În procesul de formare a
învățătorilor se conturează finalitățile cultural -naționale ale școli românești și se înregistrează
introducerea unor noi preocupări în atmosfea edu cativă din școală. 154
Se poate observa că în perioada 1800 -1848 în Transilvaniam ca și în alte provincii
românești numărul școlilor a crescut la aproximativ 300 în zona Mureșului și Târnavelor fiind
semnalate 38 de școli. Tot în această perioadă autorității le administrative încearcă să pună în
aplicare politica de alfabetizare a guvernului austriac deplasându -se în comunele românești și
făcând cercetări privitoare la existența clădirilor pentru școli, pregătirea dascălilor și a
cheltuielilor de întreținere. Autoritățiile se confruntă cu probleme grave din lipsa banilor dar și
dezinteresul părinților pentru școală deoarece o mare parte a populației românești era formată din
iobagi.155
Într-o conscriere făcută în plasa Band de directorul școlilor ortodoxe din Ar deal Moise
Fulea , în anul 1839 este prezentată situația gravă din învățământul românesc din zona Mureș: la
Șăușa greco -catolicii nu aveau nici o școală și nici un copil nu frecventase școala; la Morești
exista o școală frecventată dea 17 băieț i iar dascălul român din localitate primea o jumătate de
mierță de cereale de la fiecare elev . Cauzele principale pentru lipsa școlilor din zona Mureș este
incultura și imoralitatea.
Autoritățile administrative iau măsuri să se predea în școlile românești și limba maghiară,
dar românii se împotrivesc, dovadă este mărturia preotului Vasile Viciu din Nirașteu care la 19
februarie 1843 nota: ,,Aici, umblă la școală 30 de copii și învățătorul a declarat că, pe lângă
limba română, a voit să introducă în școală și l imba maghiară, dar părinții l -au oprit.”156
Totuși au existat și zone în care preoții și chiar protopopii au fost de acord cu
introducerea în școlile românești și a limbi maghiare cu condiția ca statul să dea ajutorul necesar
susținerii școlilor.157

154 Nicolae Albu, Istoria școlilor românești din Transilvania între 1800 -1867 , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1971, p.79
155 Pr.Dr. Mircea Păcurariu, op.cit. , 135 -136
156 Traian Popa , op.cit. ,p.262
157 Ibidem

37
În timpul revoluțiilor de la 1848 -1849 învățământul din Ungheni a avut de suferit de pe
urma războiului. Va funcționa un așa numit învățământ am bulant, adică grupe de băieți c e erau
instruți de învățători particulari, în case special amenajate su pe la locuințe part iculare.
Denumirea de ambulant este legată de deplasarea dascălilor în diferite localități din jur.158
Școlile românești aveau de luptat cu o mulțime de lipsuri: în unele comune sunt aleși ca
învățători candidați nepregătiți și sunt respinși cei pregătiți; plata învățătorilor este cu totul slabă,
neajungându -le să se întrețină pe ei și familia lor și fiind obligați să se ocupe și cu altceva; preoții
și protopopii nu se îngrijesc îndeajuns de bunul mers al școlii; frecvența școlară era slabă, fiindcă
iarna co piii nu mergeau la școală neavând cu ce să se îmbrace, iar vara erau folosiți la paza
vitelor pe câmp.159
Școlile medii din Transilvania s -au condus, până la 1848, după legiile școlare Norma
regia din 1781 și Ratio educationis publicae din 1806.160 Pentru acee a perioadă acele legi erau
depășite fiind nevoie de altele care să satisfacă exigențele timpului. Totul s -a materializat printr –
o lege din 1854 care va funcționa până în anii ʼ80 ai secolului al XIX -lea. Noua lege dădea
indicații precise referitoare la cat egoriile de profesori (ordinari, secundari, ajutători), numărul
orelor pedate de profesori pe săptămână (maxim 20), pregătirea profesorilor, modalități de
remunerare, atribuțiile directorilor de școală, numărul de elevi înscriși într -o clasă(maxim 80 de
elevi).161
Congresul scolastic arhidiecezan ținut la Blaj a constatat că se pot întreține circa 314
școli confesionale de către comunele bisericești la cerințele prevederilor legilor școlare; că 454
comune bisericești pot înființa și susține școli, câte 2 -3 co mune la o școală. Congresul a
recomandat să fie și școală în fiecare sat, învățătorul să fie și cantor, iar preotul să fie dascăl și
să-i dea casa parohială ca local de școală, unde -i nevoie.162
În 1850 este menționată școala din Șăușa unde într -o clădire di n lemn frecventau 22 de
copii educați de învățătorul Danil Pașca. Preotul localitații era Precup Ioan. În 1876 școala era
frecventantă de 26 de elevi. Clădirea școlii era construită din bârne de lemn.
În anul 1858 erau în toată Transilvania 2398 școli popu lare, cu peste 90.000 de elevi.
Dintre acestea, 460 erau germane, 957 maghiare și 981 românești (din care, peste 600 ortodoxe,
cu 33.229 elevi).

158 coord. Anghel Manolache , coord.Gheorghe Părnuță, Istoria învățămânntului din România(1821 -1918) vol.II ,
Editura Didactică și Pedagogică, București 1993 , p.51 -54
159 Idem , p.158
160 vezi Cornel Sigmirean, Târgu Mureș -oraș al școlilor , în ,,Târgu -Mureș -oraș al artelor volum editat de Primăria
Tg.Mureș în colaborare cu revista ,,Vatra” , p.295
161 Idem , p.15 9
162 Idem , p.364

38
În 1865 funcționau în Transilvania 706 școli românești ortodoxe și 767 școli greco –
catolice. Aceste școli se af lau pe teritoriul Principatului Transilvănean. O atenție deosebită a
acordat mitropolitul Șuluțiu asigurării școlilor sătești cu cadre didactice bine pregătite, în care
scop în 15 octombrie 1865 a deschis Institutul pedagogic din Blaj.163
Școala primară avea două cicluri: cursul obișnuit, cu 6 clase (de la 6 la 12 ani) și „școala
de repetiție“ (de la 12 la 15 ani). Confesiunile aveau dreptul să înființeze și să susțină școli
proprii, să le fixeze limba de predare și planul de învățămînt (programa analitică), să aleagă și să
numească învățătorii, să le fixez e salariile, să exercite dreptul de control asupra școlii și
învățătorilor ei. Paragraful 80 al legii prevedea că și în școlile de stat limba de predare să fie
limba maternă a elevilor din comuna respectivă . Același lucru îl stabile ca și „Legea despre egala
îndreptățire a naționalităților din 1868, numita și „Articolul de lege XLIV " din 1868.164
Cert este că în perioada 1850 -1876, sunt ridicate o mulțime de școli primare, personal
didactic bine pregătit, în să după anul 1876 încep să fie închise porțile școlilor românești, iar
elevii români frecventează cursurile școlilor maghiare unde limba de predare nu e româna. Până
la Primul Război Mondial școala românească din județul Mureș înregistrează mari perderi
materiale și morale, numărul școlilor scade cu 34 % iar cele care rămân , în urma legii lui Aponzi
din 1907 aproape că -și pierd identitatea națională. Învățătorii, spionați din toate părțile și
amenințați cu pierderea salariilor numai puteau să -și învețe elev ii lucrurile care le făcuseră până
atunci.165
În 1875 problema școlilor românești se discută în Camera Deputaților din Budapesta. În
ședința din 3 decembrie 1875, în cadrul discuțiilor asupra bugetului Ministerului Cultelor și
Instrucțiunii, deputatul român Sigismund Borlea ridică mai multe probleme privitoare le școlile
românești. Din cuvîntarea lui rezultă că foarte multe manuale românești erau interzise și
confiscate și că unul din deputați – Plachy – ceruse obligativitatea studiului limbii maghiare în
școlile românești, instituirea unei comisii de cenzură pentru manualele folosite în aceste școli,
precum și înlăturarea învățătorilor care nu întrunesc condițiile pentru in­struirea copiilor în limba
maghiară. Lucrurile aveau să se pună în practică câțiva ani mai tarziu.166
Întrucât pentru populația românească numărul școlilor medii era foarte mic, o parte din
tineretul dornic de învățătură s -a văzut silit să urmeze școlile catolice din diferitele orașe
transilvănene. Se poate afirma că în școlile medii (gimnazi i superioare) catolice, cel puțin 1/3 din

163 Idem , p.241
164 Nicolae Albu, op.cit., p.79
165 Traian Popa , op.cit. ,p.264
166 (coord. ) Anghel Manolache , (coord.)Gheorghe Părnuță, op.cit. , p.59

39
populația școlară era românească. De aceea cu aprobarea autorităților s -au înființat in fiecare
gimnaziu catolic o catedră de r eligie și una de limba și literatura română.167
În deceniile care au urmat, se înregistrează însă cîteva aspecte negative privind întreaga
organizare școlară a românilor transilvăneni. S -au introdus o seamă de schimbări în legislați a
școlară, în detrimentul celor lalte naționalități, cu tendința vădită de maghiarizare a lor prin
școal ă. Acestea au fost: Articolul de lege XVIII din 1879 (Legea Trefort), Arti colul de lege XXX
din 1883, Articolul de lege XV din 1891, dar mai ales Articolul de lege XXVII din 1907 (Legea
lui Apponyi), care au limitat treptat autonomia Bisericii, iar școlile poporale românești au fost
supuse sistematic umor măsuri menite să ducă la slăbirea rezistenței naționale românești și în
final la maghiarizarea lor.168
În 1885 școala din Ungheni era frecventată de 83 de școlari: 46 de băieți și 37 de fete
care învățau înt r-o clădire din lemn cu o singură încăpere.
Abia între anii 1907 -1908 a fost construită o nouă școală din piatră și cărămidă, cu trei
săli de clasă, cancelarie și locuință pentru directori, local care va fi folosit până în 1959 când va
fi dată în folosință o nouă clădire.
Până la primul război mondial situația169 învățămîntului românesc din Transilvania se
prezenta astfel:

Școlile confesionale ortodoxe
în arhidieceza Sibiului 657 școli primare cu 852 învățători
în dieceza Aradului 416 școli primare cu 416 învățători
în dieceza Oradiei 234 școli primare cu 249 înv ățători
în dieceza Caransebeș 229 școli primare cu 263 învățători
Total 1536 școli primare 1 780 învățători
Școlile confesionale greco -catolice
în arhidieceza Blajului 469 școli primare cu 473 învățători
în dieceza Gherlei 430 școli primare cu 430 învățători
în dieceza Oradie i 175 școli primare cu 145 învățători
în dieceza Lugojului 72 școli primare cu 72 învățători
Total 1146 școli primare 1 120 învățători
Tabel 1. Situația confesională a învățământul ui românesc din Transilvania

167 Nicolae Albu, op.cit., p.81
168 Nicolae Victor Fola, Școlile Blajului între anii 1850 -1918 , Editura Ardealul, Târgu -Mureș, 2008, p.206 -209
169 coord. Anghel Manolache , coord.Gheorghe Părnuță, op.cit. , p.365

40
În timpul războiului mondial, în multe comune din județ, printre care și cea din Ungheni
stagnează învățământul din cauza lipsei de învățători, mobilizați și duși pe front. Unii preoți,
conștienți de rostul învățământului, țin lecții în limba română fără a fi remunerați, în școli.
Autoritățiile maghiare duc o politică de deznaționalizare față de români urmărind chiar și
față de Biserica Unită impunerea limbii maghiare mai ales după înființarea în 1913 a episcopiei
de Hajdudorog.170
Grăitor pentru situația învățământului este raportul din anul 1919 către Consiliul Național
Român din Târgu Mureș, președintele C.N.R. Ungheni, preotul Victor Tufan amintea de lipsa
învățătorilor competenți pentru cei 140 de băieți ai școlii din localitate .
Cu ocazia recensământului din 1930 referitor la nivelul de instrucție școlară a populației
aflăm că din cele 955 persoane cu vârsta de peste 7 ani: 569 persoane au instrucție primară, 41 au
instrucție secundară, 11 au instrucție profesion ală și 8 au instrucție superioară.
Poate cea mai importantă personalitate a școlii din Ungheni de la începutul secolului al
XX-lea a fost învățătorul Emil Drăgan care a deținut și funcția de director. A participat la al
doilea război mondial în calitate d e sublocotenent, unde în timpul unei grele lupte, din cauza
emoțiilor, într -o singură noapte, i -a albit părul și și -a pierdut definitiv vederea. Au urmat alți
dascăli care de -alungul timpului au deținut funcția de director învățător Constantin Ionescu ,
învățător Dionisiu Togănel , învățător Elvira Predescu (originară din Ungheni căsătorită cu
învățătorul Toma Predescu . Rămasă văduvă la vârsta de 30 de ani, după dispariția soțului, nu se
va mai căsători niciodată dedicându -și viața educării tinerei generații ), învățător Toma
Predescu (originar din Oltenia din comuna Pesceana, venit ca elev la renumita Școală Normală
din Târgu Mureș. După căsătoria cu Elvira ajunge director al școlii din Ungheni fiind iubit de
elevi și apreciat de săteni. După 13 ani de căsnici e va fi mobilizat pe front în Rusia de unde nu se
va mai întoarce după bătălia de la Stalingrad. În curtea bisericii ortodoxe a fost ridicat din banii
familiei Macarie un monument dedicat eroilor care s -au jertfit în cele două războaie mondiale
pentru țară .În lista celor căzuți este gravat și numele învățătorului Predescu )171, învățător Marin
Voiculescu ( a fost director în timpul celui de al -doilea război mondial, obligat să se refugieze la
Ogra după 1940 iar la întoarcere a trebuit să renoveze școala devastaată de soldații unguri
cantonați aici), învățător Ilie Moga , profesor Mihail Natea (în Ungheni a junge în anul 1949 ),
profesor Laurean Câmpean , profesor Ștefan Babă , profesor Niculina Botoș , profesor
Monica Mureșan , profesor Oltean Carolina .
La Ungheni o să prezentăm în câteva rânduri situația școlară în perioada interbelică prin
exemple concrete.

170 Traian Popa , op.cit. ,p.266
171 Cornelia Natalia Micușan, op.cit. , p.45 Vechea școală generală

41
Pentru anul școlar 1934/1935 învățătoarea Elvira T.Predescu prezintă următoarea situație
a celor două clase la care este îndrumător :

Clasa Elevi înscriși Total elevi
Băieți Fete
Clasa a II -a 25 15 40
Clasa a VII -a 5 5 10
Total 30 20 50
Tabelul 2. Situația claselor a II -a și a VII -a în anului școlar 1934 -1935

La clasa a VII -a au fost consemnate și numele elevilor conform catalogului nr.1/1935
unde se vorbește despre 5 băieți care nu au nici o absență și frecventează regulat școala (Botoș
Dumitru, Costea Dumitru, Covrig Nicolae, Pop Dumitru, Suciu Iulius) .

Nr.crt. Nume și prenume elev
1. Boronea Ion
2. Botoș Dumitru
3. Botoș Maria
4. Costea Dumitru
5. Covrig Nicolae
6. Păcurar Gheorghe
7. Păiș Alexandru
8. Pop Dumitru
9. Suciu Iulius
10. Valics Olga
Tabelul 3. Elevii înscriși la clasa a VII -a în anul școlar 1934 -1935

Mai este prezentată situația celor două clase la sfârșit de an: la clasa a II -a din 40 elevi
existenți la început de an au promovat 34, 4 au rămas repetenți iar 2 s -au retras; la clasa a VII -a
din 10 elevi existenți la început de an au promovat 7, 1 a rămas repetent iar 2 s -au retras ; Total la
cele două clase, din 50 elevi existenți la început de an au promovat 41, 5 a rămas repetenți
iar 4 s -au retras.
O altă situație este consemnată în anul școlar 1939/1940 de către învățătorul Toma
Predescu care era și directorul școlii fiind îndrumător la clasele a IV -a și a V -a.

42

Clasa Elevi înscriși Total elevi
Băieți Fete
Clasa a IV-a 8 11 19
Clasa a V -a 14 9 23
Total 22 20 42
Tabelul 4. Situația claselor a IV -a și a V -a în anului școlar 1939 -1940

Toma Predescu prezintă și situația pe confesiuni, astfel: la clasa a IV -a din 19 elevi 18
erau greco -catolici (8 băieți și 10 fete ) iar 1 fată de confesiune reformată; la clasa a V -a din
totalul de 23 de elevi 21 erau greco -catolici (12 băieți și 9 fete),1 băiat de confesiune reformată
iar altul de confesiune romano -catolică.
După cel de al doilea război mondial și odată cu instaurare a regimului comunist, Școala
confesională din Ungheni, devine Școala Generală. În 1948 încep epurările din învățământ iar
cadrele didactice sunt mutate de la o școală la alta. Au existat în perioada comunistă dascăli care
prin activitatea lor au atras admi rația și respectul celor din jur.
În primii ani ai regimului comunist (1950 -1955), învățătorii cu mare prestigiu în sate au
devenit ținta persecuțiilor conducătorilor inspectoratelor școlare, aserviți noului regim comunist,
prin diferite înscenări, pentru ca învățătorii să nu îi poată influența pe săteni și pentru a nu -i
stârni împotriva regimului. Astfel, Elvira T. Predescu, deși a deținut funcția de director de școală
în comuna Ungheni pe timpul războiului, după plecarea soțului Toma Predescu în război, și se
bucura de prestigiu în comunitate, a fost mutată forțat la școala din comuna Sângeorgiu de
Mureș, situată la 30 km de Ungheni. Aici, a fost nevoită să locuiască în chirie, într -o singură
cameră, într -o locuință din vecinătatea școlii, pentru a ajunge mai ușor la școală, ținând seama de
handicapul său fizic. Din această localitate a ieșit la pensie.172
La fel a pățit și alt fost director Marin Voiculescu, care, de asemenea, se bucura de o
mare prețuire în rândul copiilor și părinților din sat. A fost eli berat din învățământ în urma unor
jocuri de culise necinstite și a fost nevoit să lucreze în calitate de contabil la Cooperativa de
Consum din Ungheni, unde avea ca șefi indivizi cu instrucție școlară inferioară lui.173
În condițiile grele de atunci , mâncare a copiilor pentru școa lă, împachetată în ziar, spunea
totul despre nivelul sărăciei. De obicei elevii care proveneau din familii cu o stare materială
bună, aveau la pachet do uă felii de pâine unse cu marme ladă. Alții se mulțum eau dacă li se
punea de către părinți pâine cu un tură de porc, sau gem de prune (silvoiz) pudrată cu zahăr.

172 Cornelia Natalia Micușan, op.cit. , p.71
173 Ibidem

43
Zahărul, uleiul și pâinea se primeau doar la porție, pe cartelă. Pâinea, primită de la stat, adică de
la magazinul sătesc, era acră, neagră, nedospită, dar nimeni nu comenta nimi c.174
Perioada postdecembristă aduce noi schimbări, astfel în 1997 se hotărește ca Școala
Generală Ungheni – cum s -a numit până atunci – să devină Școala Generală ,,Emil Drăgan”.
Câțiva ani mai târziu, în anul 2012 printr -o hotărâre Școala Generală ,,Emil Dr ăgan” devine
Școala Gimnazială ,,Emil Drăgan” cu învățământ primar și gimnazial.
Situată în strada Principală nr.107, localitatea Ungheni, Școala Gimnazială ,,Emil
Drăgan” este o unitate de învățământ cu personalitate juridică având în circumscripția școl ară
următoarele unități: Școala Gimnazială „Emil Drăgan” Ungheni, Școala Primară Cerghizel,
Școala Primară Morești, Școala Primară Șăușa, Școala Gimnazială Vidrasău. Aici sunt înscriși
un număr de 796 de elevi din care 343 la clasele 0 -IV, 203 grădiniță, 2 49 clasele V -VIII.
În ultimii ani școala a beneficiat de o serie de programe de modernizare, în prezent
dispunând de 16 săli de clasă amenajate modern, dotate cu mobilier adaptat particularităților de
vârstă, la acestea adăugându -se un cabinet de fizică -chimie și biologie, un cabinet informatică, 3
săli clasă grădinița cu program normal, 3 săli grădinița cu program prelungit, 2 săli moderne
pentru clasele pregătitoare, toate la standarde europene. Din anul 2004 școala mai beneficiază și
de un Centru de Docu mentare și Informare precum și de o bibliotecă cu peste 10000 de volume.
La toate acestea se mai pot adăuga o sală de sport, una de fitness dar și o saună.
La Școala Ungheni își desfășoară activitatea urm ătoarele cadre didactice după cum
urmează: Oltean Ca rolina -director, Iernuțan Minodora -Nadia -dir.adj., Rus Stela prof. lb.
rom, Zaharie Dragoș prof. lb. rom, Boar Irina prof. lb. rom, Ianoși Dumitru prof. matem,
Tovisi Melinda prof. matem. , Poptămaș Ramona prof. matem., Szabo Camelia prof. lb.
engleză, Suciu Romelia prof. lb. engleză , Lukacs Zoltan prof. lb. engleză, Roman Diana prof.
lb. franc., Mureșan Monica prof. chim. -fizică, Szabo Nicolae prof. fizică, Șeulean A.Valentin
prof. istorie, Micu Ionuț prof. geogra., Grama Liviu prof. desen, Suciu Dana prof. ed.muzic. ,
Szekely Ildiko prof. ed.fizică, Duran Cristian prof. ed.fizică , Ghirca Tania prof. ed. tehno. ,
Suciu Mihai prof. religie, Moldovan Emil prof. religie, Papoi -Zalanyi Ana -Nuzia prof. lb.
rom., Pop Raluca prof. lb. engleză, Jors Andronic prof. bio., Ignat Claudia prof. info., Berția
Aurel învățător, Boar Luminița prof. înv. primar, Bârsan Loredana prof. înv. primar,
Căpușan Mirela prof. înv. primar , Dălălău Georgeta institutor, Laurent Alexandrina
învățător, Maier Felicia învățător, Mărg inean Monica prof. înv. primar, Metea Nicoleta prof.
înv. primar, Bogdan Alina prof. înv. primar, Pelaghie Mihaela prof. înv. primar, Popa Daniela
prof. înv. primar, Rugină Ioan prof. înv. primar , Teth Bianca prof. înv. primar, Țepuc Ana

174 Idem , p.81

44
prof. înv. primar, Gherman Diana prof. înv. primar , Cozma Marina prof. înv. primar,
Cerghezan Luminița prof. înv. preșc., Teglaș Lăcrămioara prof. înv. preșc. , Orban Diana
prof. înv. preșc., Ilyes Eniko educatoare , Giurgea Gabriela prof. înv. preșc., Duran Ramona
institutor ., Plean Diana educatoare, Greu Anda prof. înv. preșc., Șerban Simona prof. înv.
preșc. , Moga Simona prof. înv. preșc., Maier Alexandra prof. înv. preșc., Gyorfi Daniela
educatoare, Bodea Cristine prof. înv. preșc., Pașcu Anca prof. înv. preșc.

45
Capitolul III. Elite intelectuale originare din Ungheni

Din cadrul comunității din Ungheni am ales câteva personalități care în opinia noastră și –
au lăsat într -un fel sau altul amprenta asupra locului. Prezentarea fiecăruia dintre ei se va face în
ordine alfabetică.

3.1. Ioan Andraș
A văzut lumina zilei în 1930 în localitatea Ungheni din părinții Vasile și Maria Andraș.
Școala primară o urmează în satul natal, iar din anul 1945 este elev al Liceului industrial din
Târgu – Mureș.
În anul 1949 este implicat într -un proces politic, fiind acuzat pentru „activitate
subversivă” pentru că ar fi făcut parte din organizația „Cămășilor galbene”, care și -ar fi
programat „aruncarea în aer" a sediului Partidului Muncitoresc Român, clădire în c are azi
funcționează Direcția Agricolă Județeană și redacția cotidianului „Cuvântul liber”.
Se sustrage arestării, ascunzându -se într -o casă izolată din cătunul Tisieu, din comuna
Ibănești, la numita Ana Chirteș care îi procura alimente.
În noaptea de 2 3 spre 24 februarie 1951, o echipă a aparatului de securitate din acea
perioadă, înarmată cu pistoale, a înconjurat casa. La încercarea de a fugi, Ioan Andraș este
împușcat mortal prin rafale de gloanțe (în torace, coapse, genunchi).175
Cei din formația îna rmată au declarat că Ioan Andraș a tras asupra lor cu o armă de
proveniență maghiară, iar în raniță avea 90 de cartușe pentru armă și 20 de cartușe pentru pistol.
După asasinarea lui Ioan Andraș Ana Chirleș fiind anchetată, a declarat că el nu avea
armă ș i nici cartușe asupra lui, declarație pentru care a fost condamnată pentru „omisiune de
mărturie”.176
Condamnarea și asasinarea prin împușcare a fiului localității Ungheni s -a făcut in
contextul politic din perioada anilor 1949 – 1953 când foarte mulți elevi și eleve de la liceele „Al.
Papiu Ilarian”, „Unirea” și Liceul industrial, cât și studenți români de la Institutul de Medicină și
Farmacie din Târgu -Mureș, au fost arestați și condamnați pentru acțiuni și acte
..antidemocratice”.177 Pentru martirajul la car e a fost supus și pentru că a fost asasinat într -un

175 Cornelia Natalia Micușan, op.cit ., p.19
176 Ibidem
177 Ibidem

46
mod bestial, considerăm că este motivat ca Ioan Andraș să fie declarat și martir al localității
Ungheni – Mureș. Este înmormântat în cimitirul din localitatea Ibănești -Sat.178

3.2. Ioan Botoș – Haioș
Printre cei 31 de economi (țărani) mureșeni, delegați să participe Ia Alba Iulia, s -a aflat și
Ioan Botoș – Haioș, fiul lui Botoș Ioan și Botoș Neti născut în anul 1870 . A urmat clasele
primare în localitatea natală. Izbucnirea Primului Război Mondial face ca mii de români ardeleni
să fie înrolați în armata austro -ungară și să lupte pentru cauze străine idealului românesc. A fost
mobilizat în anul 1916 luptând pe frontul din Galiția.
În toamna anului 1918, se implică în lupta pentru desăvârșirea unității națio nale. Face
parte din garda națională din comună, iar în Adunarea Electorală ținută în ziua de 26 noiembrie
1918 în Târgu -Mureș, prezidată de învățătorul George Târnăeanu, având ca notar pe funcționarul
de bancă Iuliu Henteș, delegații cercului Acățari au a les ca delegați pentru Marea Adunare
Națională de la Alba lulia pe: Augustin Nilca, preot în Voiniceni, Alexandru Borda, preot în
Cornățel, Dorift Șuteu, preot în Murgești, Ioan Botoș, plugar din Ungheni (Nirașteu), Ioan
Ugran, plugar în Comățel. S -a aflat printre cei 1.228 de delegați care au semnat unirea
Transilvaniei cu România.179
În perioada interbelică, a fost unul din fruntașii satului, personalitate cu autoritate morală
și socială.
După cedarea Ardealului de Nord Ungariei horthyste, în urma Diktatului de la Viena,
Ioan Botoș, ca majoritatea românilor din Ungheni, nu a părăsit localitatea. Dar fiind unul din
semnatarii actului unirii Transilvaniei cu România, a avut de suferit din partea ocupanților
horthyști, atât el cât și rudele, datorită i dealului național cultivat în numeroasa sa familie.180
Chiar și în timpul regimului comunist, datorită unor cote neachitate, a fost reținut de mai
multe ori de către organe de represiune ale timpului.
Pentru meritele sale ca semnatar al actului Marii Uniri, Primăria comunei Ungheni și
Consiliul Local, la inițiativa primarului Ioan Covrig, au dezvelit în anul 1995 o placă
comemorativă pe casa în care s -a născut, a copilărit și a murit Ioan Botoș – Haioș în care este
redat momentul alegerii sale ca delegat la Alba lulia. A avut parte de o viață lungă, depășind
vârsta de 90 de ani, murind în 1961 fiind înmormântat la Ungheni.
S-a stins din viață la 15 iulie 1973, fiind înmormântat în cimitirul din Ungheni .181

178 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.230-231
179 Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Constantin Botoran , op.cit. , p.212
180 Cornelia Natalia Micușan, op.cit ., p.22
181 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.231-232

47
3.3. Dr. Ioan Buta
Născut la 27 octombrie 1919, în localitatea Petea, comuna Bând, județul Mureș, întrucât
părinții devin cetățeni ai orașului Târgu -Mureș, clasele primare (1926 -1930) le urmează la
actuala școală de pe strada Eminescu. În perioada an ilor 1930 -1938 este elev al liceului ,.Al.
Papiu Ilarian” din Târgu -Mureș, unde obține și diploma de bacalaureat.
Din toamna anului 1938 este student al Facultății de Chimie a Universității din Cluj iar în
baza unui alt examen de admitere, din anul univer sitar 1939 -1940 este student al Facultății de
Științe Umaniste din cadrul Universității ,,Dacia Superioară” din Cluj, studii ce le continuă la
Sibiu în perioada anilor 1940 -1944, când municipiul Cluj era sub ocupația temporară a Ungariei
horthyste.
În anu l 1945 obține diploma de medic uman. Activitatea profesională de medic uman în
perioada 1945 -1946 o desfășoară în localitatea Teaca, județul Bistrița -Năsăud, ca apoi, în anii
1946 -1984, să fie medic uman și conducător al circumscripției sanitare Ungheni – Mureș.
În anul 1946 obține diploma de doctor în medicina umană, în anii 1946 -1947, urmează
cursuri de specializare în ginecologie și obstetrică, iar din anul 1957 este promovat în calitate de
medic primar.
În anul 1946, primar fiind Ioan Iacob al Banulu i, se cumpără pentru comună clădirea
actualului dispensar medical uman (de la familia Gersch), pc care o amenajează și dotează cu
cele specifice unui cabinet medical.182
Activitatea profesionala și sociala a doctorului Ioan Buta se caracterizează prin
următoarele realități fundamentale:
 copiii născuți în perioada anilor 1947 -1984 au fost asistați la domiciliu, fără complicații
deosebite și decese;
 după tratamentul intens iv de strictă specialitate, pacientul, până la vindecare era asistat
la domiciliu;
 dispensarul medical uman, prin dr. loan Buta și personalul încadrat, asigura asistența
medicală a nou -născuților și a celorlalți pacienți, pe durata celor 24 de ore dintr -o zi,
inclusiv prin deplasare la domiciliul acestora.183
În anul 1962 este solicitat să devină cadru didactic universitar la Institutul de Medicină și
Farmacie din Târgu – Mureș; a renunțat din respect față de unghenari din convingerea că va fi mai
util socie tății rămânând un „simplu medic de țară”.
A decedat la 10 octombrie 1986 și este înmormântat la Ungheni.184

182 Cornelia Natalia Micușan, op.cit. , p.17
183 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.233-234
184 Cornelia Natalia Micușan, op.cit. , p.20 -21

48
3.4. Ioan Covrig – Nonea
Ion Covrig -Nonea s -a născut în Ungheni la 26 octombrie 1909, unde a urmat cursurile
primare, după care devine elevul liceul ui „Al. Papiu Ilarian” din Târgu -Murcș, pe care îl absolvă
în anul 1928. 185
Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Regele Ferdinand
I” din Cluj, unde obține diploma de licență în specialitățile de mai sus cu mențiunea ,,magna cum
laude”, după care i se acordă diploma de capacitate în filosofie și drept la Universitatea
București.
În anul 1932, este numit ca profesor la Gimnaziul „Sf. Vasilc” din Blaj, iar din anul 1936
este transferat la Liceul ,,Principele Nicolae” din Sighișoara, funcționând în învățământ cu
intermitențe până în anul 1952. Se înrolează în mișcarea legionară.
Între 1938 -1940 a avut domiciliul forțat la Miercurea Ciuc și Vaslui. În 1940 a fost numit
prefect dc Târnava Mică, iar în 1941 a fost concentrat și trimis pe frontul dc est, unde a luptat
până la Stalingrad, iar la reînt oarcere în divizia 20 Infanterie pentru dezrobirea Ardealului,
pentru care i -a fost conferită medalia ,,Bărbăție și Credință", cu spadă. Va active la Liceul
,,Principele Nicolae” din Sighișoara până în anul 1952 când a fost suspendat din învățământ pe
motive religioase, câțiva ani îndeplinește funcții administrative la diferite întreprinderi.
Va lucre din nou în învățământ începând cu anul 1956 la Școala din Vânători, lângă Sighișoara,
apoi magazioner, contabil la Sighișoara la Fabrica de confecții „Târna va”, până se va pensiona în
1970.
Licențiat în filosofie, psihologie și sociologie și mai apoi diplomat în filosofie și drept,
Ion Covrig -Nonea a avut același destin frânt ca și alți mureșeni de seamă, între care Ion Chinezu
și Septimiu Bucur, puși în sit uația de a profesa altceva, total străin de pregătirea lor, datorită
ideilor politice.
Colaborează la publicații blăjene: Unirea , Blajul . Un volum din anul 1970, ,, Noțiuni de
compoziție și stil ”, apărut la Editura Didactică și Pedagogică, înmănunchează pr eocupările sale
filologice, lucrare apreciată de criticii timpului. Merită amintită, apoi, contribuția sa la
Monografia județului Târnava Mare , apărută în Editura Miron Neagu din Sighișoara, la care
colaborează cu capitole substanțiale privitoare la potenț ialul vital al populației, comerțul și
industria și aspecte sociologice din viața satului.
Au rămas în manuscris numeroase studii de filologie, filosofic. un manual de psihologie
generală, sociologie precum și numeroase eseuri care își așteaptă editorul.
Se stinge din viață la 20 ianuarie 1972 la Sighișoara.186

185 Nicolae Comșa, Teodor Seiceanu ,Dascălii Blajului, București, 1994, p. 204 -205
186 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.234-235

49
3.5. Ioan Iacob
Născut la Ungheni în 10 aprilie 1891 din părinții Ioan Iacob și Maria Botoș, urmează
Institutul Pedagogic din Blaj (1909 – 1912), iar la 21 iunie 1913 obține examenul de calificațiune
și Diploma de învățător pentru școlile primare. 187
Este numit învățător în localitatea Cuteiuș, județul Cluj (1 sept. 1913 – 31 aug. 1918). Cu
data de 1 septembrie 1918, este numit învățător la Școala confesională din Lăureni, județul
Mureș.
Se angrenează, ca mulți alți patrioți români, în lupta pentru desăvârșirea unității
naționale. În adunarea electorală a cercului Miercurea Nirajului, care a avut loc la 26 noiembrie
1918 în Târgu -Mureș, a fost ales ca delegat al acestui cerc pentru a pa rticipa la Marea Adunare
Națională de la Alba Iulia. S -a aflat printre cei 1.228 de delegați care au semnat actul Unirii
Transilvaniei cu România.188
După Unire, revine la catedră, funcționând la această școală până la 31 iulie 1919.
începând cu data de 1 august 1919 este numit învățător la Școala Primară de Stat „Mihai
Eminescu” din Târgu -Mureș, iar din anul 1934 este directorul acestei școli, până în septembrie
1940, când județul Mureș a căzut sub ocupația horthystă.
În această perioadă, din lipsă de ca dre românești, este numit și în alte funcții. Astfel, între
1 august 1919 – 1 septembrie 1920, a funcționat ca învățător detașat la biroul Inspectoratului
Școlar al județului Mureș. Din 20 februarie 1922 și până la 7 octombrie 1924, a fost încadrat ca
funcționar la Parchetul general al Curții de Apel. Între 1 ianuarie 1925 – 31 decembrie 1929, a
funcționat la Casa Asigurărilor din Târgu -Mureș, ca subșef de birou. A revenit în învățământ ca
învățător -educator la Șoala Normală de băieți din Târgu -Mureș.189
În perioada ocupației horthystc a fost învățător în comuna Voiniceni (l septembrie 1940 –
31 decembrie 1944). După eliberare, de la 1 ianuarie 1945 până la 31 august 1948, este învățător
definitiv la Școala Elementară nr. 2 română din Târgu -Mureș.
În 1948 înce p epurările din învățământ, iar cadrele didactice mutate dintr -o localitate în
alta. Astfel, va funcționa ca învățător la Fânațe (1948 -1949), Școala Elementară nr. 5 Târgu –
Mureș (1949 -1951), pedagog la Școala Medie „Metalurgica” din Târgu – Mureș (1951 -1953),
pedagog și profesor suplinitor la Liceul „Al. Papiu Ilarían” și Școala Agricolă. S -a pensionat de
la această ultimă școală, în anul 1962.
S-a stins din viață la 15 iulie 1969, în municipiul Târgu -Mureș.190

187 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 89
188 Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Constantin Botoran , op.cit. , p.211
189 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.239-241
190 Ibidem

50

3.6. Ioan Olaru
Născut în anul 1908 în Indianapolis, S.U.A. din părinți emigrați în același an, Ioan Olaru
este una dintre figurile de seamă ale Ungheniului de aceea am considerat că merită să -l
menționăm în această lucrare.
Școala primară o urmează în localitatea Ungheni, după absolvirea căre ia se înscrie la
școala de ucenici din cadrul Liceului industrial din Târgu -Mureș, cu profilul mecanic auto.
După absolvire se angajează ca muncitor mecanic auto la un atelier din Târgu -Mureș,
perioadă în care se inițiază și se antrenează ca motociclist. 191
În septembrie 1940, pentru a scăpa de teroarea horthystă, se refugiază peste granița
vremelnică. După anul 1944 se reîntoarce la Târgu -Mureș, unde practică în continuare activitatea
de mecanic auto, iar în timpul liber și cea de motociclism sportiv.192
Dată fiind seriozitatea și perseverența antrenamentelor sportive, dar și echilibrul psihic,
din anul 1948 se evidențiază prin câștigarea unor concursuri naționale. Tenacitatea în
antrenamente, la concursuri, viața disciplinată ce și -a impus -o, i-au permis să participe și să
câștige multiple întreceri naționale și internaționale de motociclism, la toate categoriile specifice,
respectiv cu motociclete de 150, 250, 350, 500 și nelimitat cm3, la concursuri de regularitate,
circuit de viteză, ștafetă, circuit în chis, de coastă etc.
Permanent, în perioada anilor 1948 -1957, a obținui multiple titluri naționale la
concursurile desfășurate în întraga țară, dintre care amintim pe cele de la București, Târgu –
Mureș, Câmpulung -Muscel, Brăila, Ploiești, Sfântu Gheorghe, dar și de peste hotare, din
Polonia, Bulgaria, Germania. A stabilit multe recorduri naționale în motociclism. A fost
legitimat la Clubul sportiv de motociclism din Târgu -Mureș și Clubul Dinamo București.
A decedat la 19 august 1973.193

3.7. Ioan Oros alias Rusu
Viceprefectul și prefectul Ioan Oros alias Rusu s -a născut la 4 martie 1924 în Vidrasău,
județul Mureș, a fost unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Avram Iancu.
Clasele primare le face la Mătrici (Valea Nirajului), gimnaziul la Liceul romano -catolic
din Târgu -Mureș; studiază la Liceul piariștilor din Cluj, ca apoi să urmeze cursurile juridice ale
Colegiului reformat din Târgu -Mureș (1847).194

191 Dumitru Covrig, op.cit. ,p.26
192 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , Op.cit. , p.244
193 Ibidem

51
Este unul dintre organizatorii și participanții la Adunările Naționale de la Blaj din aprilie
și mai 1848. În contexul dorinței trupelor revoluționare maghiare de a ocupa pe calea armelor
Transilania Oros va participa la organizarea militară a satelor din jurul Târgu -Mureșului în
septembrie 1848. Alături de regimentul românesc de grăniceri de la Năsău d participă la luptele
cu trupele maghiare la Glodeni -Dumbrăvioara, Sîntioana, Gherla, Dej, Someșeni, Cluj. Pe fondul
evenimentelor nefavorabile de la începutul lui 1849 pentru cauza românească, din martie până în
octombrie același an se retrage în Bucovin a. Întors va ocupa diferite funcții administrative.195
Înainte de instaurarea dualismului îl găsim deputat al circumscripției Gănești din
Comitatul Cetății de Baltă.196 În perioada 1867 -1876 funcționează câțiva ani ca judecător la
tribunalul din Târnăveni ca a poi să fie transferat în sudul Ungariei la Gyonk, la Szekszárd.197
După 1878 se retrage din administrație revenind în Vidrasău unde începând cu anii 1900
își scrie memoriile. Din păcate acestea vor apărea abia în 1989 cu un text îngrijit și o prefață de
Ioan Ranca.198
Se va stinge din viață la 8 martie 1909 la Vidrasău fiind înmormântat la Târgu -Mureș.199

3.8. Dumitru Iacob
Una dintre personalitățile de seamă născute la Ungheni, se numără și Dumitru Iacob,
geolog și profesor universitar, cercetător științific al domeniului.
Născut la 17 iulie 1906, urmează cursurile primare în localitatea natală, iar cele secundare
la Liceul „Al. Papiu Ilarian” din Târgu -Mureș. Pasiunea pentru științele naturii și cunoașterea
fluentă a limbii franceze, cărora li se alătură î ndemnul mamei sale, îl determină să plece la studii
în Franța, unde se înscrie la Facultatea de științe naturale din Nancy, iar apoi la Paris, unde l -a
avut ca profesor pe P. Fallot și unde termină facultatea ca șef de promoție. 200
Reîntors în țară (1932) , a fost profesor de liceu la Orăștie, unde întemeiază și o colecție
de mineralogie și arheologie, iar apoi profesor la Seminarul Pedagogic din Cluj. își susține teza
de doctorat cu tema „ Contribuții la cunoașterea cretacicului superior în regiunea Geoagiu l de
Jos (Hunedoara) și Valea Vinții (Alba) ”, examen pe care îl promovează în anul 1945 cu

194 Pompiliu Teodor, Avram Iancu în memorialistică , Editura Dacia, București, 1972, p. 209-219, 284 -286.
195 Ibidem
196 Vasile Netea, Pe drumul umanității naționale, Cluj -Napoca , Editura Dacia, 1975, p. 173
197 Ibidem
198 Ioan Oros alias Rusu, op.cit. , p.3-10
199 Vasile Netea, op. cit , p. 176
 Paul Fallot (1889 – 1960) geolog și paleontolog francez .
200 Ana Todea, Fülöp Maria, Monica Avram, Oameni de știință mureșeni , Mediaprint, Târgu -Mureș,2004, p.205

52
mențiunea „magna cum laude”. După această dată, scurta sa activitate, curmată de dispariția
prematură din viață, se va desfășura în cadrul Catedrei de geologie a universității clujene.
Rezultatele sale sunt în primul rând acelea ale profesorului educator al generațiilor de
tineri, pe care i -a format și pregătit pentru viață. Nu putem trece cu vederea finalizarea unor
cercetări legate de realitățile stratigrafice d in Munții Mureșului și aceea de cercetător pentru
descoperirea a noi resurse miniere. A elaborat numeroase rapoarte privind resursele de gipsuri,
argile refractare, în bazinul carbonifer din Valea Almașului, precum și alimentarea cu apă
potabilă a orașelor Turda și Aiud.
Profesorul Dumitru lacob este primul geolog care atestă prezența albianului în regiunea
Văii Mureșului. A îndeplinit funcția de decan al Facuității de geologie -geografie din cadrul
Universității clujene. A fost inspector la Ministerul Mine lor și consilier al Centralei de Gaz
Metan Mediaș.
S-a stins din viață la 23 mai 1957.201

3.9. Emil Drăgan
Este cea mai reprezentativă personalitate a învățământului prim și gimnazial din
Ungheni, atât ca durată a activității didactice, de peste 30 de ani cât mai ales pentru munca
desfășurată pe tărâm cultural, național și politic. O personalitate care trbuie repusă în actualitate
în virtutea meritelor sale incontestabile.202
A avut un rol esențial, pe plan local, în eforturile pentru realizarea Marii Un iri, precum și
la consolidarea ei, prin funcțiile deținute pe plan județean, ca subinspector școlar, membru în
Consiliului județean Mureș și membru al Despărțământului Târgu -Mureș al Astrei.
S-a născut la 5 mai 1886 în localitatea Tătârlaua din județul A lba. După absolvirea Școlii
normale din Blaj203 a fost numit învățător la școala confesională din localitatea Bicaz (1904). În
anul următor este învățător în localitatea Corbii, din județul Harghita. Din acest an se înscrie în
Despărțământul Ciuc al Astrei, unde a desfășurat o fructuoasă activitate pe tărâm cultural. În
anul 1906 se transferă în localitatea Ungheni, unde până la pensionarea de boală din anul 1934,
își pune toate eforturile pentru pregătirea tinerelor vlăstare din localitate și împrejurimi.204
Activează în Despărțământul Târnăveni al Astrei până în anul 1918, și apoi în Despărțământul
Târgu -Mureș unde, din anul 1922, devine membru pe viață.205

201 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.238-239
202 Cornelia Natalia Micușan, op.cit. , p.14 -16
203 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 86 -88
204 Ibidem
205 Dumitru Covrig, op.cit. ,p.29

53
Ca învățător la școala confesională din comuna Ungheni, s -a preocupat nu numai de
pregătirea elevilor și a tineretului, dar a desfășurat o intensă activitate pe tărâm cultural și
național, pentru apărarea drepturilor românilor din zonă. Sunt remarcabile conferințele ținute în
numeroase localități din Despărțământului Târgu -Mureș al Astrei, unde, pe lângă tema tica
pedagogică, abordează și tematica națională. Se înscrie în Partidul Național Român, forță politică
ce se va implica în lupta pentru realizarea unității naționale și în unirea Transilvaniei cu
România.206
Pe plan local, în Ungheni, a avut un rol esenția l, alături de preotul Victor Tufan, la
constituirea Consiliului Național Român și a gărzii naționale române, organisme decisive în
realizarea unirii Transilvaniei cu România. Se angajează ca ofițer în armata română, în campania
de eliberare a întregii Tran silvanii, precum și la ofensiva pentru răsturnarea regimului comunist
din Ungaria, instaurat de Bela Kun, participând la numeroasele acțiuni militare care au culminat
cu ocuparea Budapestei. Ca un bun cunoscător al limbii maghiare, a mai rămas în capitala
Ungariei, pană în anul 1920, ca translator și mediator între oficialitățile române și cele maghiare.
Revenind la catedră în localitatea Ungheni (1920), în scurt nmp. pentru activitatea
desfășurată, a fost avansat ca subrevizor școlar (1924), răspunzând de învățământul primar din
plasa Mureșul de Jos până în anul 1934, când, din cauza unei boli de ochi, a fost nevoit să se
pensioneze. În această funcție a participat și și -a adus aportul la deschiderea de noi școli
românești de stat.
Emil Drăgan a desfășur at și o intensă activitate politică ca membru al P.N.R., iar din anul
1926 al Partidului Național Țărănesc, a participat la alegeri, atât județene, cât și parlamentare.
A fost membru al Consiliului județean Mureș între anii 1930 -1934 și a participat la
alegerile parlamentare din anii 1926, 1927, 1928, deși nu a intrat în Parlamentul României.
Pentru meritele sale pe tărâm cultural și politic a fost răsplătit cu Ordinul „Coroana
României” în grad de Cavaler și Medalia „Răsplata muncii pentru construcții școlare” clasa I.
A decedat la 10 iunie 1962, în municipiul Târgu -Mureș.207

3.10. Emil Viciu
Între dascălii de odinioară ai Blajului208, se numără și Emil Viciu, eminent profesor,
pedagog și publicist, plecat prematur dintre contemporani, lăsând în urma sa exemplul de
erudiție, cinste, disciplină și dăruire. Descendent din familia preotului greco -catolic Basiliu

206 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 87
207 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.236-238
208 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 100 -101

54
Viciu, Emil a văzut lumina zilei în Ungheni, la 26 august 1863. Tot aici, frecventează cursurile
școlii primare, iar cele gimnaziale la Târgu -Mureș și Blaj.209 Beneficiază de o bursa la Facultatea
de Teologie din Budapesta, unde urmează și cursurile reale de fizică și matematică. Obț ine
diploma în teologie, iar după doi ani de zile pe cea de profesor, în 1888 la Cluj. 210
În 1889 este hirotonit ca preot211, după care este numit profesor la gimnaziul din Blaj și
prefect de studii la această instituție. Se stinge din viață în anul 1912. Ce i peste douăzeci de ani
petrecuți la catedră îl consacră pe Emil Viciu ca pe un distins profesor și educator, iubit și stimat
de colegi și elevi, în special în domeniul științelor exacte, într -o frumoasă îmbinare teoretică cu
latura practică -aplicativă a d escoperirilor în domenii de pionierat, cum ar fi acela al electricității.
A elaborat și colaborat la numeroase manuale școlare între care: Fizică. 1898; Geometria
pentru gimnaziul superior, 1900: Aritmetica de G. Vlassa. ed. a II -a. 1899: Fizică poporală de
Ilie Chirilă. ed. a II -a. 1896: Fizica pentru cl. a VII -a și a VIII -a (traducere); Algebra pentru cl.
IV-VIII 1896 ș.a. A fost colaborator cu articole de educație pentru tineret, cu conținut moral și
științific, în publicațiile blăjene, în special „Unir ea" și „Foaia scolasticii”.212

3.11. Mihai l Natea
S-a născut în localitatea Oarba de Mureș, în anul 1909. Școala primară o urmează în satul
natal. La vârsta de 20 de ani, în anul 1929, absolvă Școala Normală de băieți din Târgu -Mureș,
obținând diploma de învățător.
Ca învățător, funcționează în localitățile Șincai, Teleac, Tirimioara, Oarba de Mureș,
Cașva, Sălcud și Bahnea, iar din anul 1949 până la pensionare, ca învățător și apoi ca profesor la
Școala Generală din Ungheni. În anul 1960 absolvă Institut ul Pedagogic din Târgu – Mureș,
specialitatea științele naturale -geografie.
În cei peste 20 de ani cât a fost încadrat la Școala Generală din Ungheni, din care ultimii
14 ani ca director, s -a evidențiat și impus prin vocație și probitate profesională, pri n promovarea
unor înalte trăsături etice, morale și patriotice.
A fost permanent preocupat și de activitatea cultural a elevilor și a cadrelor didactice,
inclusiv pentru organizarea de spectacole artistice (dansuri populare, recitări, coruri etc.). S -a
bucurat de un deosebit respect din partea corpului didactic, a elevilor și a comunității.

209 Ibidem
210 Ana Todea, Fülöp Maria, Monica Avram, Op.cit. , p.431 -432
211 Șematismul veneratului cler al Arhidiecesei mitropolitane Greco -catolice române de Alba -Iulia și Făgăraș pe
anul 1900 p.770
212 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.245 -246

55
A decedat la 6 iunie 1984 și este înmormântat la Ungheni – Mureș.213

3.12. Nyárády Erasmus Gyula (Iuliu)
Una dintre personalitățile cunoscute pe plan European mai a les în domeniul științei
botanice, membru al Academiei Române, Nyárády Erasmus Gyula s -a născut la Ungheni în 7
aprilie 1881. 214
Școala primară o face la Tunelul Cojocnei, iar 4 clase secundare în Târgu -Mureș, trecând
apoi pentru ultimele 4 clase la școala normală din Cluj. Rămâne un an ca pedagog la Reghin,
după care este orientat spre Institutul Pedagogic Superior din Budapesta, timp în care se
îndreaptă spre studiul plantelor.
În 1903 participă în calitate de student la o excursie de studii în munții Tatra (atunci
Cehoslovacia), când îi uimește pe colegii și profesorii săi cu cunoștințele sale de botanică. Anul
următor este num it profesor în Kesmaroc (Cehoslovacia), unde va funcționa timp de 7 ani și de
unde va explora din punct de vedere botanic întreaga zonă cuprinsă între Tatra și Marea
Adriatică.
Dorul de locurile natale îl readuce la Târgu -Mureș, unde funcționează ca profe sor la
școala civilă până în 1922, când este invitat la Cluj, în calitate de conservator al colecțiilor
botanice de la Universitate.
De aici cutreieră țara în lung și în lat, adunând 2.900 de plante pe care le studiază și
descrie o fructuoasă activitate ș liințifică, valorificată în prestigioasa publicație maghiară
„Magyar Botanikai Lapok ” (Revista botanică maghiară). Publică lucrări despre flora adriatică, a
Tatrei, a Munților Rodnei, Făgărașului și ai Bucegilor; colaborează la „Gramina Hungarica” și
„Flor a Hungáricáe Exsiccala”.
În anul 1914 publică lucrarea ,, Flora de primăvară și de vara în împrejurimile Tărgu –
Mureșului ”. Impune în circuitul internațional mișcarea floristică și fitogeografică prin „ Flora
Romaniae Exsiccata ” și prin „ Buletinul Grădinii Botanice din Cluj ”.
În 1948 este ales membru titular al Academiei Române și i se acordă coordonarea
elaborării lucrării de mari dimensiuni ,, Flora Republicii Populare Române ”, având 16
colaboratori de marcă, editată în 12 volume, cu peste 8.000 de pagini . Pentru merite deosebite a
fost răsplătit cu numeroase ordine, medalii și diplome românești și străine.
S-a stins din viață la vârsta de 85 de ani, în Cluj, la 10 iunie 1966.215

213 Idem , op.cit. , p.241-242
214 Ana Todea, Fülöp Maria, Monica Avram, op.cit. , p.305 -306
215 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.242-243

56
3.13. Victor Tufan
Una dintre personalitățile marcante ale vieții spirituale din Ungheni a fost Victor Tufan.
Acesta s -a născut la 19 mai 1881 în localitatea Sânmiclăuș, județul Alba. Tatăl său, George
Tufan, era preot în acea localitate. Școala primară a urmat -o în localitatea natală, iar gimnaziul
superior din Blaj l -a absolvit în anul 1899 -1900.216
Victor, cel mai mare din familie, a urmat și el teologia la Blaj217. După absolvire, în 1905,
este numit preot cooperator la Parohia din Pogăceaua, unde va funcționa până în 1906.
În anul 1906 este numit paroh în localitatea Ungheni, unde va funcționa până în
octombrie 1948, cu întrerupere din cauza refugiului din anii 1940 -1944.
În toamna anului 1918 participă la mișcarea națională pentru desăvârșirea unității
românești, fiind ales președintele Consiliului Național Român din Unghen i (Nirașteu). De
asemenea, pentru activitatea sa, a fost cooptat în Consiliul Național Român Cercul Târgu -Mureș.
A avut un rol în constituirea Gărzii Naționale, formată din 26 de membri.
După Unire, este numit membru în comisia permanentă a județului Mur eș-Turda, pentru
perioada 1923 -1925, făcând parte din Secțiunea instrucțiunii Poporale. Comisia economică și
Comisia agronomică a plășii Mureșul de Jos. Pe plan local, este membru de drept în consiliul
comunal (1926 -1940), membru în biroul de mobilizare și în comitetul agricol comunal. În luna
septembrie 1940, după Dictatul de la Viena, odată cu instalarea administrației horthyste, preotul
Tufan, cu familia sa, este maltratat și expulzat, locuind temporar la Lugoj, la Reșița și apoi în
Ceala, lângă Arad.
Cu data de 17 mai 1942 este numit paroh în comuna Adămuș, cu Filia Dâmbău, unde va
funcționa până la reîntoarcerea din refugiu (octombrie 1944).
După interzicerea cultului greco -catolic (octombrie 1948), începe perioada de presiuni și
privațiuni pentru pr eotul Victor Tufan și familia sa. Pentru a nu crea greutăți copiilor, și -a
predate Sfatului popular pământul ce -l avea în Ungheni (14,5 ha arabil și 4,6 ha fânațe), conform
Decretului 308/1953. Tot în același an, 1953, a fost obligat să -și părăsească casa, dându -i-se o
altă locuință, total necorespunzătoare.218
Urmărit mereu de organele represive ale timpului, deși nu a mai activat ca preot greco –
catolic, este nevoit să părăsească localitatea Ungheni și să se stabilească la Lipova, la una din
fiicele sale.
Acolo a decedat la 15 aprilie 1957, unde este și înmormântat.219

216 Cornel Sigmirean, op.cit. , p.215
217 Nicolae Comşa, Teodor Seiceanu, op.cit. , p. 108 -109
218 Cornelia Natalia Micușan, op.cit., p.7-8
219 Romeo Soare , Constantin Mustață , Ioan Covrig , Silvia Babă , op.cit. , p.24 6-247

57
PARTEA METODICO -ȘTIINȚIFICĂ

Capitulul IV. Valorificarea istoriei locale în lecțiile de istorie

4.1. Scopul cercetării
Cercetarea istorică are un rol important atât pentru dascălul de istorie, cât și pentru cel
care învață istoria. Practic și într -un caz și în celălalt, este angajată personalitatea celui care
caută, care recurge la experiența sa și la experiența altor oameni. Istoria este gândită ca un proces
în care oameni și culturi s unt angajați în căutarea și cercetarea semnificației pe care o au
devenirea umană și construirea umană adecvată a acestei deveniri.
Studierea elementelor de istorie locală are rolul de a stimula interesul și imaginația
elevilor, facilitând trecerea de la î nvățarea centrată pe profesor la învățare centrată pe elev.
Datorită accesului la dovezile materiale sau documentele de epocă, elevul devine un factor activ
în procesul de analiză și cercetare.
Prin această lucrare doresc formarea și dezvoltarea sentimentelor moral -patriotice la
elevi, fiind conștient că acest lucru este o sarcină care nu este deloc ușoară. Ea are ca și scop
făurirea patriotismului , acesta se exprimă prin dragostea față de pământul natal, față de poporul
din care faci parte prin r espectul pentru valorile culturii materiale și spirituale, prin spirit de
sacrificiu pentru apărarea libertății și independenței patriei.
Fiind o stare psihică evolutivă, patriotismul, trebuie cultivat în mod graduat, pornindu -se
de la conținutul lecții lor ce se predau și de la relațiile afective date de experiența de viață a
elevilor.
M-am oprit asupra metodelor activ -participative ( metoda Ciorchinelui, a ,,Tabelului T”,
a ,,Tabelului Conceptelor”, Știu/Vreau să știu/Am învățat , a Diagramei Venn , metod a
Mozaicului, metoda Cubului , a Proeictului , a Termenilor cheie -inițiali etc.), deoarece acestea se
bazează, în special, pe examinarea problemelor în grupuri mici și pe discuții dirijate, stimulează
participarea activă și deplină, se pune accentul pe dezvoltarea gândirii, formarea de aptitudini,
deprinderi, fiind un bun exerci țiu de stimulare și cultivare a exprimării orale și scrise, de
dezvoltare a capacității de comunicare și relaționare interumană.
Scopul cercetării a fost acela ca prin îmbinarea metodelor tradiționale cu cele moderne
să ameliorez procesul de predare -învățare, să testez cunoștințele elevilor la disciplina Istorie și
prin introducerea elementelor de istorie locală să trezesc în rândul elevilor sentimentele de
dragoste față de patrie, față de trecutul glorios al poporului nostru în luptele pentru dreptate,

58
libertate și independență, dragoste față de locurile natale, de familie, de credința străbună dar și
cultivarea normelor morale și respectul pentru sine și ceilalți.
Toate cele enumerate mai sus depinzând de pregătirea și experiența mea ca și cadrului
didactic, de exemplul personal.
Tipul cercetării: cercetare – acțiune.

4.2. Obiectivele cercetării
Ca și obiectiv general am urmărit cultivarea sentimentului patriotic prin integrarea elementelor
de istorie locală în cadrul orelor prin predarea centrată pe competențe.
Ca și obiective derivate :
 sporirea eficienței învățării la clasa a VIII -a și stimularea interesului elevilor pentru
disciplina istorie prin aplicarea îmbinată a metodelor tradiționale cu cele moderne;
 utilizarea unor metode adecvate pentru dete rminarea obiectivă a nivelului de pregătire a
elevilor
 înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de elevii claselor
experimentale și de control la testul inițial, la testele formative și la testul final;
 analizarea rezultatelor obținute precum și a gradului de implicare al elevilor,
profesorului și părinților în procesul educativ.

4.3. Ipoteza cercetării
Contribuind la predarea și învățarea cunoștințelor, la fixarea, consolidarea și evaluarea
acestora, metodele moderne determin ă elevii să urmărească atent, cu inetres sporit și curiozitate
lecția, să -și folosească imaginația și creativitatea, le solicită efortul personal de gândire.
Consider ca utlizarea alt ernativelor metodologice modere în activitatea didactică
contribuie la în bunătățirea calității procesului instructiv -educativ, având cu adevărat un caracter
activ -participativ și o reală valoare educativ -formativă asupra personalității elevilor.
Pornind de la cele afirmate mai sus, în planul practic al activității școlare mi -am propus
să verific următoarea ipoteză: dacă voi utiliza îmbinarea metodelor activ -participative cu cele
tradiționale, integrând în cadrul orelor și elemente de istorie locală voi reuși astfel să cultiv în
rândul elevilor sentimentul de partiotism, a respec tului de sine și de ceilalți, a toleranței și a
acceptării diversității.

59
4.4. Variabilele cercetării
Variabila independentă: integrarea elementelor de istorie locală în cadrul lecțiilor la
clasă dar și în cadrul activităților extrașcolare (excursii, vizi te, acțiuni cultural -artistice).
Variabila dependentă: eficientizarea predării lecțiilor de istorie cu conținut local și
național, îmbunătățirea performanțelor școlare, formarea și dezvoltarea comportamentului a
conduitei și a sentimentului patriotic al elevilor.

4.5. Coordonatele majore ale cercetării
4.5.1. Locul de desfășurarea a cercetării: Școala Gimnazială Emil Drăgan , localitatea
Ungheni, județul Mureș
4.5.2. Perioada de cercetare: semestrul I și II, an școlar 2016 -2017
4.5.3. Eșantionul de participanți:
 eșantionul experimental: clasa a VIII -a B, formată din 17elevi, 7 fete și 10 băieți;
 eșantionul de control: clasa a VIII -a A, formată din 14 elevi, 5 fete și 9 băieți.
Cunoașterea colectivului de elevi a reprezentat una dintre premisele importante pentru
asigurarea succesului demersului didactic. Cele două clasele sunt eterogene, formate atât din fete
cât și din băieți, nivelul de pregătire fiind același.
Stabilirea clasei experimentale și a celei de control s -a realizat în urma aplicării probelor
de evaluare inițială, de la începutul semestrului I. S-au calculat notele iar rezultatele obținute de
cele două clase sunt prezentate în tabelul următor:
Tabel 5. Situația comparată a rezultatelor testelor la cele două eșantioane.
Grupele de
elevi Număr elevi
clasa
experimentală
Procente Număr elevi
clasa
de control
Procente
Note de 10 2 12% 2 14%
Note de 9 1 6% 2 14%
Note de 8 1 6% 1 7%
Note de 7 4 24% 4 29%
Note de 6 2 12% 1 7%
Note de 5 – – 2 14%
Note sub 5 7 41% 2 14%
Total elevi 17 14

60

După cum se poate observa, nivelul de pregătire al celor două clase este echivalent din
punct de vedere al posibilităților intelectuale, dezvoltare fizică și psihică fiind corespunzătoare
vârstei, iar competențele specifice disciplinei istorie sunt la nivelul standardelor curriculare
prevăzute în programă .
Pe parcursul derulării activităților la clasa de control s-a parcurs materia în mod
obișnuit, iar la clasa experimentală s-au folosit metode interactive ca: jurnalul dublu, harta
conceptuală, metoda portofoliilor, activități extrașcolare organizate (vizi te, excursii, acțiuni
culturale cu teme patriotice).

4.5.4. Eșantionul de conținut
conținutul Programei școlare la disciplina Istorie pentru clasa a VIII -a;
conținutul manualelor alternative aprobate de M.E.N. pentru anul școlar 2016 -2017;
informațiile dobândite din sursele de istorie locală;
informațiile dobândite prin vizite și excursii pe teme istorice și prin participarea la
activitățiile cultural -artistice.

4.5.5. Metodologia cercetării

În cazul de față cercetarea pedagogică are ca scop îmbunătățirea procesului de
învățământ, a formelor de organizare, a strategiilor, perfecționarea mijloacelor de educație, de
formare a profilului moral al cetățeanului de azi.
În timpul lecțiilor s -a insistat asupra unor activități care să îi solicite pe e levi să efectueze
observații, comparații, analize, sinteze, să localizeze în timp și spațiu elementele de istorie
locală, să înțeleagă anumite fenomene istorice în plan local, național sau universal.
În vederea susținerii ipotezei, s -au folosit următoarele metode: metoda observației
sistematice, metoda analizei portofoliilor/a produselor activităților copiilor și metoda
experimentului psihopedagogic.

61
Metoda observației sistematice
Observarea sistematică presupune activități din partea elevilor care sunt materializate în
desene, schițe, scheme cu scopul de a clasifica, de a încadra informațiile în categorii distincte.
Am utilizat metoda observației directe pe momente, precum și atitudinea în cadrul orelor
de istorie, mai ales atunci când am îmbinat metodele tradiționale cu metodele moderne.
Am folosit această metodă în diverse momente ale lecției, în mod direct, cu par ticiparea
mea cu rol de mediator, al discuțiilor care aveau loc, legat de conținutul didactic propus și prin
observarea sistematică a modului în care elevii colaborează în rezolvarea sarcinilor de grup, cum
urmăresc și cum apreciază și completează răspunsu rile colegilor examinați, cum își iau notițe,
cum își efectuează temele.
Am făcut observații atât individual, cât și în colectiv, iar pentru ca datele obținute să fie
cât mai exacte, observația a fost efectuată sistematic, urmărind ca aceeași observație să fie
repetată, în situații diferite. Datele obținute am încercat să le verific prin mai multe procedee, am
reținut datele semnificative, nu și detaliile irelevante.

Metoda studierii documentelor și surselor istorice:
În vederea unei mai bune informări în cadrul acestei metode am cercetat documente și
surse referitoare la istoricul orașului Ungheni. Cele mai importante documente și surse consultate
sunt următoarele :
 Arhiva Consiliului Local Ungheni;
 Arhiva Școlii Gimnaziale Emil Drăgan Ungheni;
 Cornel Sigmirean, Intelectualitatea ecleziastică.Preoții Blajului(1806 -1948) , Editura
Universității Petru Maior, Târgu Mureș, 2007;
 Cornelia Natalia Micușan, Destine ardelene paralele și intersectate , Ed. Napoca Nova,
Cluj-Napoca, 2015;
 Dumitru Covrig, Ungheni-caiet documentar , Primăria comunei Ungheni,1999;
 Ioan Oros alias Rusu, Memorii , ediție îngrijită de Ioan Râncă, București, 1989;
 Romeo Soare, Constantin Mustață, Ioan Covrig, Silvia Babă, Studiu monografic al
orașului Unghen i, Ed.Digital Docu Print, T g. Mureș, 2011;
 Traian Popa, Monogrfia orașului Târgu -Mureș (ediție anastatică) , Fundația culturală
,,Vasile Netea”, Târgu -Mureș, 2005;
 Valeriu Lazăr, Repertoriul arheologic al județului Mureș , Casa de Editura Mureș, Târgu –
Mureș, 1995.
Informațiile de ist orice locală selectate din aceste documente au fost intercalate în
cronologia evenimentelor de istorie la clasa a VIII -a, fiecare la tema corespunzătoare.

62

Metoda analizei produselor activității elevilor / a portofoliilor
Această metodă a ocupat un loc important în cadrul etapei de aplicare a experimentului,
deoarece am putut aduna, prelucra și interpreta date necesare formării unei imagini clare privind
activitățile elevilor, pentru stabilirea aspectelor pozitive sau negative manifestate. Metoda mi -a
oferit posibilitatea intervenției în manifestările comportamentale ale elevilor.
Produsele elevilor analizate au fost fișele de lucru, fișele de evaluare, proiecte, referate,
caiete de notițe, caiete de teme, teste, prezentări în format powerpoint.

Metoda experimentului psihopedagogic / didactic
Metoda de bază utilizată a fost experimentul psihopedagogic, iar tehnica utilizată cea a
eșantioanelor paralele / echivalente. Experimentul, ca metodă științifică de cercetare, presupune
întotdeauna modifica rea de către subiectul uman a unor fenomene, aspecte sau variabile ale
realității, în scopul descoperirii și studierii legilor ce le guvernează, a relațiilor dintre ele, a
implicațiilor lor. Această metodă are ca scop principal, de a confirma sau infirma i poteza
cercetării (în ambele variante înregistrându -se un spor de cunoaștere) și, eventual de a sugera alte
întrebări sau ipoteze.

Experimentul psihopedagogic presupune parcurgerea unor etape:
I. etapa preexperimentală – este o etapă ce are un caracter constatativ și stabilește nivelul
existent în momentul inițierii experimentului psihopedagogic;
II. etapa experimentală – presupune introducerea la eșantioanele experimentale a
variabilei independente, a modificării preconi zate;
III. etapa postexperimentală – constă în aplicarea unor teste la sfârșitul experimentului cu
scopul de comparare și de stabilire a relevanței și eficienței noilor metode de lucru.
În cele trei etape ale experimentului, comparațiile dintre clasa experimen tală și cea de
control au la bază aceleași variabile pentru care se vor compara nivelele, rezultatele obținute.
Instrumente de cercetare utilizate au fost: testele pedagogice, de cunoștințe, fișele de
lucru, chestionarul.

63

4.5.6. Etapele cercetării
Investigația psihopedagogică s -a realizat la clasa a VIII -a, respectiv pe eșantionul de elevi
selectați, care au alcătuit clasa experimentală, în scopul valorificării istoriei locale prin utilizarea
combinată a metodelor tradiționale cu cele moderne în act ul de predare -învățare -evaluare în
ideea cultivării în rândul elevilor a sentimentului de partiotism.
Fiecare metodă utilizată în cadrul cercetării deține o funcție specifică prin care se
individualizează și care îi conferă o anumită identitate nerecomand ându -se utilizarea excesivă la
ora de istorie a anumitor metode ci îmbinarea armonioasă a celor tradiționale cu cele moderne.
Acest lucru ar trebi să se reflecte în activitatea desfășurată la clasă și anume în rezultatele
obținute de elevi, în dorința de a fi stimulați să lucreze și să învețe din plăcere, să fie motivați și
să descopere singuri conținuturi dar, și în felul în care aceștia se familiarizează cu deprinderile de
a colabora, de a se observa, de a se autoevalua și de a evalua pe ceilalți, de a -și exprima opiniile.

4.5.6.1. Etapa preexperimentală / constatativă
În cadrul acestei etape s -a stabilit cadrul cercetării, iar pentru a măsura volumul și
calitatea cunoștințelor elevilor s -a aplicat testul de evaluare inițială atât la eșantionul
experimental, cât și la cel de control pentru a stabili nivelul existent în momentul inițierii
experimentului psihopedagogic.
Evaluarea inițială este utilă pentru refacerea sau remedierea unei stări de fapt, pentru
aplicarea unui scurt program de recuperar e sau de refacere a noțiunilor fundamentale ce vor fi
implicate în susținerea învățării viitoare. Eterogenitatea pregătirii elevilor, asigurarea
„continuității” în formarea/dezvoltarea competențelor și nevoia de anticipare a procesului
didactic adaptat pos ibilităților elevului reprezintă condiții ale proiectării evaluării inițiale.
Obiectul evaluării inițiale l -au constituit acele competențe formate în anul de studiu
anterior și care au reprezentat premise pentru dezvoltarea competențelor specifice noului an de
studiu. Trebuie precizat că la ambele clase a fost făcută o recapitulare generală din materia de
clasa a VII -a cuprinzând acele teme pentru care au fost elaborați itemii. Subiectele au fost
identice pentru ambele clase.

64
Testul de evaluare initială pe ntru clasa a VIII -a la disciplina Istorie utilizat a fost
structurat în două părți (partea I având 50 de puncte și cuprinzând itemi obiectivi de tip alegere
multiplă; partea a II -a cuprinzând 40 de puncte fiind alcătuită din itemi semiobiectivi de tip
întrebări structurate), și a reflectat următoarea matrice de specificații:

COMPETENȚE

CONȚINUTURI 1.1 1.2 2.2 3.5 3.7
Stat și națiune în a doua jumătate a
secolului XIX X X X
Primul Război Mondial și urmările sale X X
Democrație și Totalitarism X X
Al Doilea Război Mondial X X X X

Competențe specifice utilizate din Program de clasa a VII -a:
1.1 Utilizarea termenilor istorici specifici secolului al XIX -lea, în diferite situații de
comunicare scrisă sau orală;
1.2 Utilizarea termenilor istorici specifici secolului al XX -lea, în diferite situații de
comunicare scrisă sau orală;
2.2 Rezolvarea în echipă a unor probleme/ situații -problemă, prin negocierea soluțiilor
identificate;
3.5 Localizarea în timp și plasarea în spațiu a faptelor istorice dinsecolul al XX -lea, pe
baza surselor istorice;
3.7 Prezentarea unor asemănări și a unor deosebiri între aspecte ale civilizației secolului
al XX -lea, pe baza informațiilor din surse istorice, cunoscute sau la prima vedere;

65
NUME ELEV……………………………………………………….. DATA………… ……..
CLASA………

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ LA CLASA A VIII -A
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017

Se acordă 10 puncte din oficiu
Toate subiectele sunt obligatorii

PARTEA I – 50 DE PUNCTE

A. Scrieți litera corespunzătoare răspunsului corect: (5px5=25 puncte)
1. Unificarea Germaniei în secolul al XIX -lea s-a realizat în jurul statului:
a. Piemont b. Austria c. Prusia
2. Primul ministru al Italiei în perioada Unificării a fost:
a. Victor Emanuel b. Camillo Cavour c. Otto von Bismarck
3. Primul Război Mondial s -a desfășurat între anii:
a. 1914 -1918 b. 1915 -1918 c. 1914 -1916
4. Nazismul a apărut în:
a. Italia b. URSS c. Germania
5. Al Doilea Război Mondial s -a desfășurat între anii:
a. 1940 -1944 b. 1939 -1945 c. 1941 -1945

B. Așezați următoarele evenimente în ordine cronologică: (25 puncte)
a. capitularea Germaniei
b. Germania atacă Poloni
c. bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki
d. atacarea bazei americane de la Pearl Harbour -Hawaii
e. Germania atacă Franța

66
PARTEA A II -A – 40 DE PUNCTE

Citiți cu atenție textul și răspundeți la întrebări:
„Eu cred că folosirea acestei arme barbare la Hiroshima și la Nagasaki nu ne -a adus
niciun sprijin concret în lupta împotriva Japoniei. Aceasta era deja învinsă și dispusă să
capituleze din cauza blocad ei navale… și a bombar damentelor masive.”
(Amiralul Leahy, Și eu am fost acolo , Paris, 1953 )

„Ar fi o greșeală să se presupună că soarta Japoniei a fost pecetluită de bomba atomică.
Înfrângerea ei era sigură înainte de căderea primei bombe. (…) Flota ei fusese distrusă.”
(Winston Churchill, Al Doilea Război Mondial )

1. Arătați ce au în comun cele două texte. 6 puncte
2. Precizați care sunt opiniile celor doi și pe ce argumente se bazează în legătură cu necesitatea
folosirii bombei atomice. 10 puncte
3. Menționați numele președintelui american care a ordonat folosirea acestui tip de armă. 4
puncte
4. Prezentați adevăratul motiv al folosirii acesteia subliniind efectele catastrofale. 8 puncte
5. Exprimați -vă opinia cu privire la impactul celui de -al Doilea Război Mondial pentru Europa.
12 puncte

67
BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE
DISCIPLINA ISTORIE
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017
CLASA A VIII -A

PARTEA I: 50 de puncte
A. câte 5 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-c; 2-b; 3-a; 4-c; 5-b.
B. Se acordă 25 de puncte pentru aranjarea în ordine cronologică a evenimentelor
istori ce: b, f, d, e, a, c .

P A R T E A a II -a: 40 de puncte
1. 6 puncte pentru precizarea punctului comun existent în ambele documente;
2. câte 2 puncte pentru menționarea opiniilor ( 2X2=4 );
câte 3 puncte pentru menționarea argumentelor ( 2X2=4 );
3. 4 puncte pentru menționarea președintelui;
4. 2 puncte pentru menționarea motivului;
2 puncte pentru menționarea motivului folosirii bombei atomice
4 puncte pentru precizarea efectelor acestui fapt
5. 4 puncte pentru precizarea unei opinii personale r eferitoare la subiectul cerut;
4 puncte pentru folosirea limbajului istoric
4 puncte pentru perzentarea consecințelor războiului mondial

Se acordă 10 puncte din oficiu.

68
În cadrul testului de evaluare inițială la clasa experimentală s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 6. Rezultatele individuale ale elevilor de la clasa experimentelă

În cadrul testului de evaluare inițială la clasa de control s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 7. Rezultatele individuale ale elevilor de la clasa de control
Nr elev Nota
elev 1 7
elev 2 8
elev 3 7
elev 4 4
elev 5 7
elev 6 4
elev 7 7
elev 8 4
elev 9 10
elev 10 9
elev 11 4
elev 12 6
elev 13 10
elev 14 4
elev 15 3
elev 16 4
elev 17 6
Media clasei 7.42857
Nr elev Nota
elev 1 10
elev 2 5
elev 3 10
elev 4 8
elev 5 9
elev 6 5
elev 7 4
elev 8 7
elev 9 9
elev 10 7
elev 11 4
elev 12 6
elev 13 7
elev 14 7
Media clasei 7

69

Fig. 1. Diagrama de comparație

Fig. 2. Diagrama de structură la cele două clase

70
În urma analizei rezultatelor obținute la testul de evaluare inițial, din observația
sistematică a elevilor și analiza rezultatelor la învățătură, din primele săptămâni de școală din
semestrul I, am putut constata că nu există diferențe semnificative între cele două eșantioane.
Se poate observa un nivel puțin mai scăzut la eșantionul clasei de control decât al clasei
experimentale. Acest lucru nu face decât să mă motiveze și mai mult pentru a demonstra
eficiența variabilei independente.
Subiecții celor do uă eșantioane sunt interesați de noile cunoștințe și de modul de predare
al lor, le folosesc cu pricepere pe cele pe care le posedă și lucrează cu plăcere în clasă.

4.5.6.2. Etapa experimentală / etapa experimentului formativ
Evaluarea continuă sau fo rmativă este desfășurată pe tot parcursul anului școlar, de
regulă la fiecare sfârșit de unitate parcursă putându -se determina de altfel dacă fiecare elev a
ajuns să -și însușească materia corespunzătoare.
Scopul este acela de a furniza profesorului și ele vului un feedback despre gradul de
stăpânire a materiei și despre dificultățile întâmpinate sau cu alte cuvinte, unde se situează
rezultatele parțiale față de cele finale proiectate – poate duce la reluarea explicației, la
modificarea unor elemente ale dem ersului didactic sau la organizarea unor programe de
recuperare. Este o evaluare care nu vizează sancționarea rezultatelor slabe ale elevilor, ci
evidențierea rezultatelor bune, oricât de mici ar fi progresele înregistrate.
După stabilirea eșantioanelor d e lucru s -a trecut la desfășurarea experimentului formativ
propiu -zis. Integrarea elementelor specifice de istorie locală s -a făcut pe parcursul celor două
semestre, cuprinzând unitățile de învățare conform planificărilor anuale, calendaristice și pe
unită ți:
Unitatea – Civilizații preistorice și antice cu lecțiile:
♦ Civilizații preistorice
♦ Regalitate și religie
♦ Integrarea geto -dacilor în lumea romană
Unitatea – Statul medieval și instituțiile sale cu lecția :
♦Transilvania de la voievodat la principat
Unitatea – Țările Române și statele vecine între diplomație și confruntare cu lecțiile:
♦ Voievozii români în lupta antiotomană:

71
– Mircea cel Bătrân,
– Iancu de Hunedoara,
– Ștefan cel Mare,
– Vlad Țepeș,
– Mihai Viteazul
♦ Anul 1600 – Mihai Viteazul
Unitatea – Constituirea României Modeme cu lecțiile:
♦ Regimul habsburgic și mișcarea de emancipare politico -socială în
Transilvania
♦ Revoluția din 1848 -1849
♦ Unirea Principatel or Române și reformele lui Alexandru Ioan Cuza
♦ Cucerirea indepenenței de stat și unirea Dobrogei
♦ Românii din Basarabia, Bucovina și Transilvania
♦ Studiu de caz: Memorandum -ul
♦ Războiul pentru întregirea națională
♦ Formarea statului național unitar
♦ Studiu de caz: Rezoluția de la Alba Iulia
Unitatea – România între democrație și autoritarism cu următoarele lecții:
♦ Monarhia și partidele politice în România interbelică
♦ România în al Doilea Război Mondial:
♦ Studiul de caz: „Anul 1940”
La eșantionul experimental , în cadrul lecțiilor enumerate mai sus, a fost introdusă ca
variabilă independentă integrarea elementelor de istorie locală în cadrul conținuturilor materiei
cu utilizarea pe lângă metodele tradiționale și a celor moderne de predare -învățare și promovarea
activă pentru o înțelegerea mai bună a noțiunile predate dar, și pentru stimularea gândirii
elevilor, stimularea interesului și motivarea acestora.
În tot acest timp, la eșantionul de control , maniera de lucru a fost obișnuită, nei nfluențată
de variabila independentă.
S-a urmărit, pe de -o parte, variația variabilei dependente în funcție de variabila
independentă (la eșantionul experimental ), iar pe de altă parte, variația variabilei dependente în
condițiile în care nu intervine va riabila independentă (la eșantionul de control ).
Subiecții celor două eșantioane au avut o atitudine pozitivă față de munca la clasă și au
fost interesați de noile cunoștințe, de modul de predare ale acestora și le folosesc cu pricepere pe
cele pe care le posedă.

72

În cadrul evaluării formative au fost suținute două teste care au avut următoarele
competențe generale și specifice pentru clasa a VIII -a conform Programei școlare:

1. Utilizarea eficientă a comunicării și a limbajului de specialitate.
1.1. Utilizarea termenilor istorici specifici cronologiei, civilizațiilor preistorice, antice și
medievale, din spațiul românesc, în diferite situații de comunicare scrisă sau orală;
1.2. Utilizarea termenilor istorici specifici faptelor istorice din spațiul românesc în
epoca modernă și în secolul al XX -lea, în diferite situații de comunicare scrisă sau orală;
3. Aplicarea principiilor și a metodelor adecvate în abordarea surselor istorice.
3.1. Formularea unor opinii referitoare la un fapt istoric din istoria româ­nilor în epoca
modernă și în secolul al XX -lea, pe baza surselor istorice;
3.3. Analizarea unui fapt istoric din istoria românilor în Antichitate sau în Evul Mediu,
pe baza surselor i storice;
3.5. Formularea unor opinii referitoare la un fapt istoric din istoria românilor în
Antichitate sau în Evul Mediu, pe baza surselor istorice;
3.8. Analizarea unui fapt istoric din istoria românilor în epoca modernă și în secolul al
XX-lea, pe b aza surselor istorice.

Proiectarea didactică la clasă
Proiectarea didactică nu a putut lipsi din cercetare a de față , de aceea , înainte de a descrie
metodele folosite se cade a adăuga câteva cuvinte despre subiectul în cauză la disciplina istorie
prin exeplificarea unei situații de integrare a elemetelor de istorie locală. Lecția nu este o
activitate didactică rigidă, ci una complexă, un model flexibil proiectat de către profesor la
fiecare oră și urmărește anumiți pași : nivelul clasei, numărul de elevi, precizarea obiectivelor
pedagogice și modalitatea de atingere a lor, conținutul științific al lecției, metodele și strategiile
didactice, mijloacele de învățământ folosite și atingerea standardelor de performanță.

73
PROIECT DI DACTIC

Profesor:
Data:
Unitatea de învățământ:
Clasa: a VIII -a
Locul de desfășurare: Cabinetul de istorie
Unitatea de învățare: Constituirea României modern
Titulul lecției: Cucerirea indepenenței de stat și unirea Dobrogei
Tipul lecției: mixtă (predare -învățare)
Obiective generale:
Transmiterea, sistematizarea, consolidarea unor cunoștințe despre cucerirea
independenței
Competențe specific:
C1 – să definească co rect termenii istorici: independență, ,,Problemă Orientală”, asediu ;
C2 – să enumere prevederile convenției militare ;
C3 – să localizeze pe hartă conflictele militare .
Metode și procedee:
 știu/vreau să știu/am învățat;
 conversația euristică;
 expunerea;
 învățarea prin descoperire.
Forme de organizare: activitate frontal ă
Mijloace de învățământ:
Videoproiector;
Manualul de istorie de clasa a VIII -a, editura SIGMA
Dicționar istoric
Bibliografie:
 Mariana Pintilie, Dicționar istoric școlar , Editura Eurodidact, Cluj -Napoca, 2006;
Ștefan Pascu, Culegere de texte pentru Istoria României , vol.I., Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1977
 Constantin Cucos, Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 2006.

74
Momentele lecției Conținutul
științific Compe –
tențe Activitatea
profesorului Activitatatea
elevului Strategia
didactică Evaluare
1. Momentul
organizatoric(2 min.) -Notează absențele
-Pregătește și
aranjează mijloacele
didactice -Conversția
2.Reactualizarea
cunoștințelor
anterioare(7 min.) Începutul
vieții politice
modern în
România Profesorul adresează
următoarele întrebări:
-Când abdică
A.I.Cuza?
-Când vine Carol I în
țară?
-Enumerați grupările
politice existente.
-Ce prevedea
Constituția din 1866?

Elevii răspund
la întrebările
profesorului. –
Conversația

-Expunerea observarea
sistematică a
elevilor

3.Pregătirea noilor
cunoștințe.Anunțarea
lecției noi (1 min.) Cucerirea
indepedenței
de stat și
unirea
Dobrogei Scrie pe tablă titlul
lecției. Notează titlul
lecției – -Expunerea
4. Dobândirea noilor
cunoștințe
(30 min.) Profesorul realizează
pe tablă un table:
Știu Vreau
să
știu Am
învățat

În dreptul
rubricii ,,Știu”
elevii spun ceea
ce știu legat de
lecție din
cultura lor
generală.
În ceea de -a
doua rubric
elevii întreabă
profesorul ceea
ce vor să afle
despre lecție.
În cea de -a treia
rubric elevii
răspund la
întrebările puse
de profesor. –
Conversația

-Expunerea

Dezbaterea

observarea
sistematică a
elevilor

5. Fixarea
cunoțtințelor
(10 min.)

C1

C2
Profesorul adresează
câteva întrebări:
-Explicați în ce a
constat ,,Problema
Orientală”?
-Ce prevedea
convenția ruso –
–
Conversația

Autoevaluarea

observarea
sistematică a
elevilor

75
C3 română?
-Când devine România
independentă?

Utilizarea metodelor
Metodele ce vor fi prezentate sunt exemplificate prin teme din Programa claselor
gimnaziale, dar credem că ele pot fi aplicate sau adaptate și pentru liceu, poate chiar cu mai mult
succes, având în vedere vârsta elevilor. Înainte de a prezenta metodele interactive utilizabile la
Istorie, credem că trebuie să atragem a tenția că s -a constatat existența mai multor moduri de
receptare a informației. Modurile de receptare a informației sunt vizual (29 % din indivizi –
scheme, diagrame, imagini, text scris), auditiv (34 % din indivizi – discuții în grup, dezbateri,
dramatiză ri, muzică), kinestezic (37 % din indivizi – mișcări, gesture, mimică).
Învățarea activă dezvoltă, deci, gândirea critică, creativitatea și responsabilitatea elevului.
Elevul învață să -și pună întrebări asupra informației, să selecteze informația, să exami neze ideile
și implicațiile și examineze cunoștințele construiască argumente, să decidă ce este important și
ce nu este important, să -și dezvolte capacitatea de comunicare (orală și scrisă), să ia decizii în
cunoștință de cauză, să -și descopere propria gân dire și să o conștientizeze, să se raporteze la cei
din jur și la sistemele lor de gândire.
Elevii vor deveni mai deschiși față de relațiile de colaborare, ideile și influențele noi. Vor
putea combina cu mai multă ușurință informațiile, ideile, vor formula opinii, vor rezolva
probleme, vor deveni mai creativi și mai responsabili.
Rolul profesorului este acela de a îndruma învățarea, de a sprijini elevul în activitatea de
învățare, de a crea cadrul necesar învățării. Profesorul numai este o sursă de informaț ii care
trebuie memorate. Profesorul îl sprijină pe elev să înețe conținuturi și îi arată cum să învețe.
Profesorul trebuie să gândească fiecare pas pentru activitățile de învățare activă, să fie
clar și precis în cerințe, să acorde timp suficient elevi lo t.
Profesorul trebuie să cunoască foarte bine clasa. A cunoaște ce se petrece într -o clasă este
foarte im portant, pentru a răspunde nevoilor elevilor, amplificând astfel condițiile de învățare.
Cadrul necesar învățării active, pentru a stimula gândirea critică și creativitatea elevilor,
trebuie să fie stimulativ, bazat pe relația de încredere și respect, dintre profesor -elev și elev -elev;
trebuie acceptată diversitatea de idei, de opinii; trebuie promovată gândirea pozitivă care
definește omul ca ființă care poate fi ajutată să se dezvolte; să -și creeze o imagine de sine ce
implică respect și responsabilitate față de propria persoană; trebuie promovată implicarea activă
a tuturor elevilor; trebuie creat sentimentul de securitate, siguranță că nu vor fi r idiculizați,
sancționați.

76
Metodele prezentate în rândurile care urmează au fost puse în ordinea cronologică a
utilizăriii lor la clasă în funcție de parcurgerea materiei în decursul anului școlar 2016 -2017.
Fiecare metodă pe lângă o scurtă descriere este u rmată și de un exemplu practic de integrare a
elementelor de istorie locală.

Metoda 1
,,Metoda ciorchinelui” – este o metodă grafică de organizare și integrare a informației
în cursul învățării care stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor. Elevii sunt puși în
situația de a crea o structură grafică, utilizând informațiile/cunoștințele acumulate la o
lecție/unitate de învățare ori să ajungă să descopere noi informații după lectura unui text. Este o
metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei.
Poate fi utlizată atât la începutul lecției cât și la sfârșit.
Exemplu d e activitate:

Ex1. Metoda a fost utilizată la lecția ,, Regalitate și religie” din cadrul unității de învățare
Civilizații preistorice și antice .
S-a urmărit consolidarea cunoștințelor. Elevii putând caracteriza regatul Daciei în epoca
clasică (sec.II î.Hr .-II d.Hr.).
Mai întâi le -am explicat elevilor care au sunt pașii de urmat în utlizarea metodei iar cu
ajutorul unui flipchart pregătit din timp le am prezentat figura de mai jos.

Fig.3. Dacia în epoca clasică utilizând ,,metoda ciorchinelui”
DACIA
Decebal
(87-106)
Burebista
(82-44 î.Hr.)
Economie
Societate
Religie
Relațiile cu
romanii
Surse de
istorie
locală

77
Clasa a fost împărțită în 6 grupe a câte 2 -3 elevi iar aceștia timp de 4 minute au trebuit,
utlizând metoda brainstorming să scrie în caiete toate ideile despre temele respective.
La sfârșit când s -a completat ,,ciorghinele clasei” elevii au furnizat informații
(descoperirile arheologice de la Morești) despre ceea ce știau din sursele de istorie locală
referitoare la subiectul discutat.

Metoda 2.
Ca și metodă de învățare activă am mai folosit și cea intitulată ,, Tabelul T ” care poate fi
utilizată pentru a pune în evidență relații binare, argumente ,,pro” și ,,contra”, ,,da” -,,nu”.
,,Tabelul T ” se poate utiliza în activitățiile de învățare sau ca temă pentru acasă. Poate fi
realizat inividual sau în perechi.
Exemplu de activitate:

Ex1. Metoda am folosit -o la clasa a VIII -a la unitatea de învățare: Civilizații preisotirce și
antice în cadrul lecției ,, Integrarea geto -dacilor în lumea romană” .
Pe tablă a fost realizat de către profesor un tabel al clasei. Problema aflată în discuție a
fost cea referitoare la continuitatea daco -romană în Dacia după retragerea Aureliană.

Argumente ,,pro” Argumente „contra”

Fig.4. Tabelul T

a. Pe baza unor fragmente puse la dispoziție de către profesor, clasa s -a împărțit în două echipe
de „experți”.
b. Într -un timp stabilit elevii din prima echipă au enumerat argumente ,,pro” continuitate, în
stânga tabelului; în următoarea etapă elevii celei de a doua echipe enumerând argumentele
,,contra”, în dreapta tabelului.
c. Elevii celor două echipe si -au prez ntat ,,tabelul”. S -au afișat podusele.
d. Împreună cu elevii, am analizeat lista.
Una dintre doveziile continuității găsite de către elevi a fost și informația referitoare la
existența unei necropole daco -romane de incinerație descoperită în localitatea Mo rești, județul
Mureș.

78
Metoda contribuie la dezvoltarea capacității de argumentare pe baza analizei
informațiilor/cunoștiințelor, la formarea unor valori și atitudini democratice.

Metoda 3.
Demonstrația cu mijloace tehnice este una din metodele practice utilizate la lecția de istorie
din următoarele motive:
 redau cu mare fidelitate, atât în plan sonor, cât și vizual, informația ce se dorește a fi
prezentată;
 pot surprinde aspecte care pe altă cale ar fi imposibil sau cel puțin foarte greu de redat
(aspecte din ținuturi inaccesibile, din viața oamenilor etc.);
 permit reluarea rapidă, ori de câte ori este nevoie, așadar evită consumul stânjenitor de
timp;
 în plus elevii sunt atrași de aceste moduri de demonstrare și datorită ineditului pe care îl
conțin și chiar dat fiind aspectul estetic pe care îl implică.
Unul dintre aceste mijloace este folosirea calculatorului în lecțiile de istorie care cel puțin în
ultimii ani a devenit necesară. În situația de creator de situații de învățare, profesorul trebuie să
fie un mediator între ele, informație, tehnici, metode și calculator.
Folosirea calculatorului ca mijloc de învățământ duce în final la instruirea asistată de
calculator, prin folosirea acestuia în: predarea unor lecții de istorie, verificarea unei lecții sau
secvențe de lecții, folosirea ca sursă de documentare.
Avantajele utilizării calculatorului la orele de istorie sunt: participarea directă a elevilor și în
realizarea pe calculator a materialului didactic, nu numai în utilizarea, integrarea elementului nou
pe fondul cunoștințelor acumulate anterior, elaborarea de generalizări noi, prin relevarea unor
logice legături și integrarea lor în structuri largi. Introducerea calculatorului nu poate în niciun
caz să substituie pr ofesorul, el este doar un instrument în activitatea sa.
Calculatorul este cel mai modern mijloc de învățământ și cel mai atractiv. El face grafică,
face animație. El poate da, într -o formă nouă, viață și trecutului, deci istoriei.
Cu ajutorul calculatorul ui pot fi concepute teste -grilă care presupun vizualizarea întrebării, a
variantelor de răspuns (eventual textul este însoțit de imagini sugestive). Avantajul constă în
interacțiunea dintre calculator și răs­punsul selectat de elev (vizual și auditiv); se poate afișa
punctajul din oficiu, cel acordat răspunsului curent și cel cumulat până la acel moment.
Notarea este obiectivă, rapidă și eficientă. Testele -grilă pot fi periodic actualizate. Astfel de
teste sunt de găsit pe CD -uri disponibile în librării.
Exemplu de activitate:

79
Ex1. O modalitate eficientă de utilizare a tehnologiei informaționale la clasă a fost și sistemul de
lecții Ael (accesarea site -ului http://portal.edu.ro/gimnaziu a avut loc marți 15 noiembrie 2016
ora 10:15, ultima actualizare fiin d vineri 11 noiembrie 2016 ):
Lecția la care s -a utilizat aplicația a fost ,, Transilvania de la voievodat la principat” din
cadrul unității de învățare – Statul medieval și instituțiile sale .
Pentru început elevii au accesat link -ul http://portal.edu.ro/g imnaziu/ și au selectat la
opțiunea MATERII:Istorie apoi la FILTRE: clasa a VIII -a iar la butonul CĂUTARE au inserat
,,Transilvania de la voievodat la principat”. Lecția a avut mai multe momente:
a. Captarea atenției – elevii au urmărit un film despre principalele momente ale lecției.
b. Cucerirea Transilvaniei de cãtre maghiari – în prima parte elevii au trebuit să
completeze o axă cronologică cu formațiunile prestatale românești conduse de Gelu, Glad,
Menumorut ami ntite în Gesta Hungarorum existente la venirea ungurilor (anexa 1). Apoi o altă
hartă prezenta ca element de istorie locală așezarea sătească de la Morești care făcea parte din
sistemul defensiv deținut de Gelu Românul (anexa 2).
c. Organizarea Transilvan iei de cãtre regalitatea maghiarã – elevii aveau posibilitatea să
umărească o hartă cu zonele unde fuseseră colonizați sașii, secuii și cavalerii Teutoni (anexa 3).
Târgu -Mureșul și împrejurimile făcând parte administrafiv din Scaunele Secuiești.
d. Structura etnică a Transilvaniei – locuită în mare majoritate de români Transilvania a
fost prielnică și pentru alte populații (maghiari, sași, secui, evrei, armeni). La această etapă elevii
au avut posibilitatea să urmărească vestimentația diferitelor po pulații (anexa 4).
e. Organizarea politico -administrativă a Transilvaniei – elevii au descoperit pe parcurs
modul de organizare a Transilvaniei (anexa 5).
f. Principatul Transilvaniei – urmărind o serie de evenimente prezentate, elevii au avut
posibilita tea să înțeleagă schimbările prin care vor în secolul al XVI -lea la schimbarea statutului
Transilvaniei.
Pentru fixarea cunoștințelor, elevii au dat un test (anexa 6), apoi cu ajutorul unui joc
educativ s -au familiarizat cu portul popular al grupurilor e ntice ale Transilvaniei.
Lecția susținută a avut un impact pozitiv asupra celor implicați.

Metoda 4.
Metoda Termenilor -cheie inițiali. Cunoașterea faptelor istorice reprezintă doar primul
pas în studierea istoriei, gândirea elevilor fiind condusă de la a naliza faptelor la înțelegerea
legităților istorice. Prin formarea și consolidarea noțiunilor se asigură elementele necesare de
înțelegere a proceselor și fenomenelor istorice în toată complexitatea lor, precum și a legăturilor

80
existente între cauză -efect. Etapele formării noțiunilor istorice sunt: etapa de elaborare, de
formare a noțiunii și etapa de consolidare, de operare cu această noțiune. O noțiune se consider
format numai dacă devine instrument de dobândire a unor noi cunoștințe și dacă elevii pot op era
cu aceste situații.
Ca și primă metodă folosită la clasă având ca scop cunoașterea și însușirea termenilor de
istorie locală a fost cea numită termeni -cheie inițiali . Aceasta este o tehnică menită să stimuleze
elevii să -și reactualizeze unele dintre cunoștințele anterioare care au o anumită legătură cu tema
lecției. Prin aceasta se provoacă interesul, precum și motivația pentru activitate. Profesorul alege
4-5 termeni/ noțiuni dintr -un text ce urmează a fi studiat și îl scrie pe tablă. Elevii, în pere chi,
prin discuție sau prin brainstorming, pe durata a 4 -5 minute, stabilesc ce relație poate exista între
acești termeni. Relația poate fi cronologică, de cauzalitate sau de succesiune logică. După ce
perechile au ajuns la o concluzie, profesorul cere ele vilor să citească cu atenție textul. Ei trebuie
să compare relația existentă între termenii -cheie, așa cum apare în text, cu cea anticipata de ei.
Exemplu de activitate:

Ex1. Titulatura lui Mircea cel Bătrân :
„Io Mircea, mare voievod și domn , cu mila lu i Dumnezeu stăpânind toată Țara Ungro –
Vlahiei Și părțile de peste munți, încă și spre părțile tătărești și herțeg al Amlașului și
Făgărașului și domn al Banatului Severinului și de amândouă părțile peste toată Podunavia, încă
până la Marea cea Mare și singur stăpânitor al cetății Dârstor”
(Bogdan Murgescu coord., Istoria României în texte , Editura Corint, București, 2001, p.85)
1. Analizați atribuțiile domniei pornind de la titulatura domnului.
2. Notați termenii scriși cu italic în text, lucrați în perech i, pe durata a 4 -5 minute, stabiliți
ce relație poate exista între acești termeni.

Ex2. Căutați în dicționar semnificația următorilor termeni: constituție, monarhie
constituțională, partide politice, vot censitar;
Precizați, pe baza semnificației găsite î n dicționar, legătura care există între acești
termeni, completând schema alăturată.

1.________________
2.________________
3.________________
4.________________
Sistemul politic al
României în perioada
1866 -1918 se
caracterizează prin
următoarele componente :

81
Metoda 5.
Am folosit ca metodă ,, Tabelul conceptelor ” care este o metodă grafică foarte utilă pentru a
compara mai multe procese sau evenimente. Tabelul trebuie astfel elaborat încât să reflecte
aspectele comparabile și să poată duce ușo r la concluzii. El poate fi utilizat în anumite momente
ale lecției, pentru activitățiile de învățare sau ca strategie pe baza căreia se construiește lecția de
învățare, în totalitate, sau lecția de evaluare.
,,Tabelul conceptelor” poate fi folosit în munc a individuală, în echipă, sau în activitatea frontală.
Exemplu de activitate:

Ex1. . Ca prim exemplu pe care l -am folosit a fost la clasa a VIII -a a fost cel cu Tema/unitatea de
învățare: Țările Române și statele vecine între diplomație și confunare . S-a folosit în scopul
recapitulării și consolidării cunoștințelor la această temă.
Tabelul a fost utilizat în activitatea de învățare. A fost realizat pe o coală mare, afișată pe tablă.
Domnitorul Țara Secolul
Anii domniei Confruntări
militare Politica externă ,
tratate de alianță

a. Profesorul explică pașii de urmat.
b. Elevii realizează tabelul pe caiete, după modelul afișat.
c. Profesorul indică, pas cu pas, fragmentele de lecție și sursele care sunt citite individual de
elevi.
d. Elevii completează în tabelul individual.
e. Cu ajutorul elevilor, profesorul completează ,,tabelul clasei”
f. Elevii corectează eventualele greșeli din caietele lor.
g. În final, se face comparație între evenimente, având în vedere confruntările militare și politica
externă promovată de fiecare dintre domnitorii studiați.
Tabelul va fi folosit pentru a se realiza o imagine de ansamblul în ceea ce privește
implicarea Țărilor Române în ,,cruciada târzie”.
Metoda aceasta îi pune pe elevi în situația de a -și exersa capacitățiile cognitive: selectarea
informației, analiza, comparația, sinteza, concluzionarea.
Ca și element de istorie locală elevii au avut ocazia pe baza unui fragment studiat să afle
despre episodul din timpul lui Mihai Viteazul când în localitatea Ungheni au avut tabăra genealul
Gheorghe Basta care în încercarea de a cuceri orașul Târgu Mureș încendiază biserica locală care

82
se prăbușeste peste locuitorii refugiați înăuntru. Tot din acest episod amintit, elevii au aflat că
mai mult de jumătate din populația localită ții a murit în urma războiului.

Ex2. Al doilea exemplu la care l -am folosit la clasa a VIII -a a fost cel cu Tema/unitatea de
învățare: Constituirea României moderne în cadrul lecției cu titlul Revoluția din 1848 -1849 .
Problema de
învățat Cauze Izbucnire Program
revoluționar.
Prevederi Conducători Momente
importante în
desfășurare Înfrângeri
/Urmări
Moldova
Țara
Românească
Transilvania

Pașii de urmat au fost la fel până la ultimul punct unde s -a făcut o comparație, avându -se
în vedere caracterul și urmările mișcărilor revoluționare. În cadrul acestei teme elevii au lecturat
fragmente din memoriile lui Ioan Oros alias Rusu din Vidrasău ma rtor la evenimente.

Ex3. Ca și ultim exemplu unde am folosit metoda a fost la Unitatea de învățare România între
democrație și totalitarism în cadrul lecției cu titlul Monarhia și partidele politice în România
interbelică .
Partidul politic Anul înființării Reprezentanți Program politic Guvernări și
măsuri luate

Pașii pe care i -am urmat au fost aceeași, singura diferență fiind la ultimul punct unde
elevii au avut ocazia să urmărească și imagini și filme referitoare la societatea interbelică. Lucrul
interesant de amintit a fost că la completarea tabelului informațiile despre partidele extremiste au
fost puse la începutul și la sfârșitul tabelului iar la mijloc cele despre partidele democratice.
Și cu această ocazie elevii au descop erit pe baza fragmentelor de influența pe care au
avut-o personalitățile locale reprezentate de familie de preoți Viciu și Tufan în perioada
interbelică despre rolul pe care l -au avut elitele în prima jumătate a secolului al XX -lea.

83
Metoda 6.
Cea a proiec tul care este o formă activ -participativă care presupune și încurajează transferul de
cunoștințe, deprinderi, capacități, facilitează și solicită abordările interdisciplinare și
consolidarea abilităților sociale ale elevilor. Este util mai ales atunci când profesorul urmărește
accentuarea caracterului practic -aplicativ al învățării și apropierea între discursul teoretic și
experiența de viață a elevilor.
În realizarea unui proiect se cere parcurgerea unor etape:
1. Identificarea unei probleme/ teme/ subiec t;
2. Culegerea, organizarea, prelucrarea și evaluarea informațiilor legate de problema sau
tema aleasă;
3. Elaborarea unui set de soluții posibile ale problemei;
4. Evaluarea soluțiilor și deciderea către cea mai bună variantă.
Metoda implică învățarea a ctivă și poate fi aplicată la numeroase teme.
Exemplu de activitate:

Ex1. Ca și aplicație elevii din cele două clase au avut ca temă elaborarea unui proiect cu titlul
Regimul habsburgic și mișcarea de emancipare politico -socială în Transilvania .
Elevii în vederea pregătirii proiectului au trebuit să țină cont de următoarele elemente:
1. Stabilirea ariei de interes și a tematicii proiectului
Tema proiectului fiind: Regimul habsburgic și mișcarea de emancipare politico -socială
în Transilvania
Scop ul proiectului: reconstituirea, aprofundarea și evaluarea celor mal importante aspecte
ale vieții politice și sociale din Transilvania, aflată sub dominație habsburgică .
2. Identificarea și selectarea resurselor materiale (manuale, proiecte realizate pe a ceeași
temă, cărți de la bibliotecă, colecții de documente, filme istorice, internet); Bibliografia
recomandată de către profesor.
3. Precizarea elementelor de conținut ale proiectului
Pagina de titlu (tema, autorii/ autorul, clasa, școala, perioada de elaborare);
Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor etc.);
Argumentul;
Dezvoltarea elementelor de conținut (articole, eseuri, prezentări power -point, citate,
desene, hărți);
Concluzii (elemente de referință desprinse din studiul temei);
Bibliografia;
Anexa (toate materialele care susțin informația din proiect).

84
4. Organizarea activității pe grupe
Organizarea activității pe grupe: 4 grupe cu 6 -7 elevi. Grupele vor adun a materialele
separat, în câte o mapă, care, apoi, va forma un capitol din întreg proiectul.
Temele grupelor:
Grupa I – Organizarea politică a Transilvaniei în timpul dominației habsburgice;
Grupa a II -a – Unirea cu biserica Romei;
Grupa a Ill -a – Răsco ala condusă de Horea, Cloșca și Crișan;
Grupa a IV -a – Rolul culturii în renașterea conștiinței naționale. Școala Ardeleană.
Timpul de lucru: 2 săptămâni
5. Realizarea proiectului: fiecare grupă a colectat, selectat, ordonat, clasificat
informațiile și a creat produsul final.
S-a urmărit din punct de vedere pegadogic dezvoltarea următoarele competențe: de a
colabora, de a -și alege rolul în grup, de a -și asuma responsabilitatea pentru toată activitatea
grupului.
Pe parcursul monitorizării s -a urmărit: proc esele de grup, dinamica grupului, s -a oferit
feed-back, s -a apreciat progresul făcut de grupe.
Produsele finale ale fiecărei grupe au putut încadra în: materiale ilustrative, articole,
eseuri, prezentări power -point, mici piese de teatru, dramatizări, stud ii de caz, broșuri, pagini de
revistă, hărți, citate, pliante. Ca și element de istorie locală integrat în acest proiect a fost
impactul pe care l -au avut corifeii Școlii Ardelene asupra învățământului din Ungheni. Ca și
sursă de informare bibliogafică fol osită fost monografia localității aflată la secția împrumut de la
biblioteca orășenească Ungheni.
6. Evaluarea proiectului
Durata evaluării – 2 ore
Fiecare grupă a prezentat produsul activităților.
Am urmărit în cadrul evaluării următoarele aspecte: modul de lucru, modul de prezentare,
produsul realizat. Elevii au putut pune întrebări celorlalte grupe, au putut aduce completări.

Metoda 7.
Diagrama Venn este o metodă grafică folosită pentru a compara procese, evenimente,
personalități. Poate fi utilizată în activitățile de învățare sau la fixarea cunoștințelor, ca temă
pentru acasă. Este eficientă în formarea capacităților elevilor de a compara două even imente,
procese, noțiuni istorice și de a selecta asemănările dintre acestea. Diagrama este formată din
două cercuri care se suprapun parțial.

85
Elevii pot lucra individual, în perechi sau în echipă (învață prin colaborare).
Exemplu de activitate:

Ex1. Ca temă abordată a fost „ Revoluția din 1848 -1849 ” din cadrul capitolului
Constituirea României moderne și anume desfășurarea revoluției din Transilvania cu scoaterea
în evidență a obiectivelor revoluției europene (a celei maghiare în special) în comparație cu cele
ale revoluției române. Ca sursă s -a folosit și „Monografia orașului Târgu -Mureș” de Traian Popa
în special episoadele care prezintă desfășurarea evenimentelor revoluționare și implicarea lui
Ioan Oros din Vidrasău.
1. Fiecare elev completează cercuri le cu informațiile referitoare la problemele de
comparat; în zona suprapusă notează asemănările.
2. In perechi – fiecare elev completează un cerc, cu câte una din problemele de comparat:
apoi le „suprapun” și realizează „diagrama perechii”, completând asem ănările.
3. Se prezintă mai multe produse – se afișează – se analizează (se apreciază, se
completează, se corectează). Profesorul poate realiza o „diagramă a clasei” pe tablă…

Fig.5 Diagrama Venn

4. Dacă se lucrează pe grupe, se afișează produsele grupelor care se analizează.
5. Se realizează o evaluare formativă:
-sunt lăudate cele mai complete și mai „frumoase” produse și colaborarea cu partenerul
(dacă este cazul);
DEOSEBIRI
Obiectivele
revoluției
europene
și ale
celei
maghiare

DEOSEBIRI
Obiectivele
revoluției
românești
din
Transilvania

ASEMĂNĂRI

86

Metoda 8.
Metoda Brainwriting sau 6-3-5 este asemănătoare cu brainstorming -ul, are specific
numai notarea ide ilor esențiale și originale.
Exemplu de activitate:

Ex.1 Metoda am folosit -o în cadrul lecției „Revoluția din 1848 -1849 ” unitatea de învățare
Constituirea României moderne. Problema ce trebuia discutată a fost următoarea: Găsiți trei
soluții pentru rezolvarea cererilor revoluționarilor din 1848!
Elevii gupați câte șase au scris fiecare timp de 5 secunde, trei soluții la problema propusă
pe o foaie, într -un sens stabilit (de la stânga la dreapta), fiecăruia dintre cei cinci colegi din grup.
Apoi au fo st prezentate ideile cele mai importante.
Prin această preluare a ideilor colegului se deschid perspectivele și se îmbunătățesc ideile
fiecărui participant.
Avantajul acestei metode constă în faptul că dezvoltă gândirea critică și oferă elevilor
timizi po sibilitatea de a se exprima.

Metoda 9.
Jurnalul cu dublă intrare reprezintă o metodă prin care cei implicați stabilesc o legătură
între un text pe care îl lecturează și propriile cunoștințe referitoare la informația citită.
Exemplu de activitate:

Ex1. Metoda a fost utilizată la lecția ,, Războiul pentru întregirea națională ” din cadrul unității
de învățare Constituirea României moderne .
Elevii au primitm din partea profesorului un fragment despre efectele războiului asupra
populației Bucureștiului ocu pat în 1916:
,,Bucureștenii îndurau cu mare greutate necazurile războiului. Orașul scufundat în
întuneric din cauza vizitelor Zepelinului, oprirea circulației pe străzi de la orele 9 seara,
suspendarea tuturor spectacolelor, îndatorirea de a stinge toate l uminile înlăuntrul locuințelor
la întâia somațiune a poliției, deșteptările de noapte în concertul sinistru al clopotului de la
Mitropolie, al pocnetelor șrapnelelor de la posturile de apărare, al groaznicelor explozii căzute
din Zepelin, toate acestea era u o răsturnare prea repede a tuturor obiceiurilor de până atunci .”
( Bogdan Murgescu coord., Istoria României în texte , Editura Corint, București, 2001, p.276)

87
Fiecare dintre elevi a trebuit să aleagă un fragment din textul citit care l -a impresionat
apoi cu ajutorul unei fișe cu două coloane primită de la profesor să completeze astfel: la prima
coloană fiecare a trebuit să descrie fragmentul ales urmând ca pe cea de -a doua coloană să neteze
comentariile și impresiile personale.
Pentru a veni în ajutorul el evilor am considerat inserarea unor întrebări cum ar fi: ,, -Care
este motivația alegerii pasajului?”; ,, -Ar exista vreo conexiune între pasaj și propria experiență
de viată?”etc.
Implicarea elevilor în acest exercițiu a fost totală, mulți dintre ei regăsin du-se în textul citit.

Pasajul ales Comentarii/Impresii personale

Fig.6 Jurnalul cu dublă intrare

Metoda 10.
Metoda Philips 6/6 se realizează în grupuri mari de până la șase elevi, fiecare având
moderatorul și purtătorul său de cuvânt.
Exemplu de activitate:

Ex1. Ca și activitate metoda a fost utilizată la lecția ,, Formarea statului național unitar ” din
cadrul unității de învățare Constituirea României moderne .
Problema pusă în discuție a fost următoarea: ,, -Cum a reușit România să unifice în toamna lui
1918 teritoriile aflate sub stăpânire străină având în vedere situația politică în care se afla?”

sau (în cadrul istoriei locale)

,,-Cum a fost privită de către populația Ungheniului vestea Unirii Basarabiei cu România, dar
a Bucuvinei? Cum au reacționat locuitorii Nirașteului la aflarea veștii de trimitere a unei
delegații pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia? ”
Întrebările au fost dezbătute timp de 6 minute în cadrul grupurilor, apoi purtătorii de
cuvânt ai fiecărui a dintre grupuri au prezentat soluțiile, iar moderatorii au sintetizat ți ales soluția
cea mai eficace.

88
Metoda 11.
„Ești…și motivează… ” este o metodă interactivă pe care am utilizat -o care vizeză în
primul rând stimularea creativității elevilor. Metoda poate fi utilizată pentru o evaluare formativă
– elevii citesc, analizează, se autoevaluează și evaluează; pentru evaluare și notare, elevii cunosc
dinainte criteriile de notare, nota este discutată și acceptată conștient.
Această metodă pune în evi dență aptitudinile unor elevi (inteligența spațială, vizuală). Se
creează un cadru de învșțare activă și pentru elevii care întâmpină dificultăți în comunicarea
verbală (scrisp, orală).
Exemplu de activitate:

Ex1. Ca temă abordată a fost „ Rezoluția de la Alba Iulia ” din cadrul capitolului Constituirea
României moderne . Cu această ocazie elevilor li s -a cerut să scrie ca temă pentru acasă un text
în jumătate de pagină, unde ca -și martori ai Marii Uniri, să prezinte câteva impresii de călătorie
în care să integreze corect, din punct de vedere istoric:
 termeni – Alba Iulia, 1228 deputați, rezoluțiune, 100 000 de români, plugar, Nirașteu,
participare, armată, Transilvania, România, vot;
 expresii – ,,Trăiască România dodoloață!”;
 repere cronologice – 1 decemb rie 1918;
 personalități – Vasile Goldiș, Ioan Botoș – Haioș, Emil Drăgan, Ferdinand I.

Metoda 12.
Studiul de caz este o metodă ce constă în confruntarea elevului cu o situație reală de
viată, prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în
cunoaștere. În cadrul disciplinei istorie este foarte ușor de utilizat metoda având în vede re că
participanții la activitatea didactică se confruntă cu realități și surse istorice reale.
Exemplu de activitate:

Ex.1 Metoda am folosit -o în cadrul lecției „Studiul de caz: Anul 1940 ” unitatea de
învățare România între democrație și autoritarism. Studiul ce caz și -a propus să cerceteze
cum au reacționat diverse categorii de indivizi față de pierderile teritoriale din vara lui 1940 în
special în zona Ungheni. Au fost analizate documente, mărturii ale supraviețuitorilor, antologii
de documente, hărți . În prima fază elevii au ales cazul (viața preotului greco -catolic Victor Tufan
în timpul ocupației horthyste în Transilvania în perioada 1940 -1944) și au conturat principalele
elemente. Apoi a avut lansarea cazului ca o situație problematică. A urmat eta pa de obținere de

89
informații legate de cazul studiat prin consultarea bibliografiei de specialitate puse la dispoziție
de către profesor. Informațiile au fost sistematizate și dezbătute. În ultima etapă s -au stabilit
concluziile prin redactarea unor refer ate pe tema aleasă.
Pe parcursul desfășurării activității am urmărit comportamentul elevilor și modul cum
aceștia au respectat indicațiile și cerințele mele referitoare la realizarea corectă a investigației și
la finalizarea proiectelor.

Metoda 13.
Știu/Vreau să știu/Am învățat – metoda pornește de la premisa că informația anterioară
a elevului trebuie luată în considerare atunci când se predau noi informații.
Metoda ajută la realiyarea unei lecturi active din partea elevilor a creșterii motivației
acestora pentru implicarea în activitate, a stimulării activității dar și a reținerii cunoștințelor
prezentate în cadrul textului. Una dintre condițile de bază pentru realizarea eficientă a metodei
este că profesorul trebuie să -și exercite foarte bine rolu l de organizator și faciliator și să se
asigure că sunt parcurse toate etapele.
Exemplu de activitate:

Ex1. Metoda a fost utilizată la lecția ,, România în cel de al doilea război mondial ” din cadrul
unității de învățare,, România între democrație și auto ritarism ”.
După prezentarea temei și a metodei clasa a fost împărțită în grupe de câte 2 elevi și li s -a
cerut elevilor să întocmească o listă cu tot ceea ce știu despre tema dată. Elevii primesc o fișă pe
care este prezentat următorul tabel:
Știu Vreau să știu Am învățat

Fig.7 Tabel metodă Știu/Vreau să știu/Am învățat

Pe prima coloană elevii au completat informațiile pe care grupele le -au considerat
cunoscute. În a doua coloană cu ajutorul profesorului elevii au notat întrebările care apăreau în
legătură cu tema abordată. La ultima coloană cu ajutorul răspunsurilor la î ntrebări elevii au
realizat o scurtă prezentare a participării țării noastre al războiul mondial.
Referitor la orașul Ungheni ca elemente de istorie locală au fost puse întrebări ca de
exemplu :,,-Ce s -a întâmplat cu populația Ungheniului după cedarea N -V Transilvaniei către
Ungaria în 1940? ”; ,, -Cunoașteți eroi din localitate sau din împrejurimi care au căzut în
războiul mondial? ” etc.

90
Metoda 14.
După părerea noastră una dintre metodele recomandate pentru valorificarea elementelor
de istorie locală la oră este și metoda interviului. Interviul este o metodă care le nivel gimnazial
se aplică cu succes la clasele a VII -a și a VIII -a. Metoda are ca sc op formarea și dezvoltarea
capacității de a formula întrebări (pe baza unei documentări prealabile asupra unui subiect), de a
comunica, de a asculta, de a consemna răspunsurile. Trebuie să precizat faptul că elevii implicați
în realizarea interviurilor ave au cunoștințele necesare și știau pașii care trebuiau urmați în
atingerea obiectivelor propuse.
În realizarea interviului au fost parcurși următorii pași:
Pasul I – Elevii au primit ca temă pentru interviu ,, Școala din Ungheni ieri și azi ” în
ideea că aveau informații despre istoricul localității, dar și despre școala în sine. Scopul fiind
acela de a afla detalii neconsemnate în arhive, în special cele legate de viața de zi cu zi.
Pasul II – În urma indicațiilor primite elevii organizați în 4 grupe de s tudiu au construit
ghidul de interviu – 6-8 întrebări care cereau răspunsuri deschise dar și acele categorii numite
,,înțeles negociat”: „ Ce altceva ați dori să vă întreb?” sau „Dacă ați fi în locul meu, ce întrebare
ați pune?”. Persoanele vizate au fost cadre didactice pensionare, în general orice persoană care
pute deține informații legate de istoricul învățământului din Ungheni.
Pasul III – Intervievarea propriu -zisă – persoanele intervievate au fost contactate de către
cei implicați stabilindu -se data, locul și mijloacele tehnice realizare a intreviului. Din indicațiile
mele, elevii, au avut un comportament profesionist încurajând persoana intervievată prin
păstrarea „contactului vizual” permanent.
Pasul IV – Prelucrarea datelor și transcrierea material ului
Pasul V – Disemniarea rezultatelor fiecărei grupe și evaluarea la clasă.
Exemplu de activitate:

Ex.1 În rândurile ce urmează, considerăm să reproducem un fragment dintr -un interviu realizat
de una dintre grupele implicate, la domiciliul unei doamne – Moldovan Eugenia zisă Genica din
localitatea Cerghizel fată de boier care după Marele Război se mutese împreună cu familia din
Vechiul Regat în Ungheni și avusese locuința lângă vechea școală.
,,(…)
-[Reporter]: Cum arătau casele din Nirașteu când erați la școală?
-[Moldovan Eugenia]: Păi, cum să arate, ca la țară multe din ele foarte vechi avînd peste 100 de
ani, construite din chirpici (lemn și lut) cu acoperișul acoperit cu stuf. Cu timpul au fost
dărâmate iar în locul lor s -au construit altele noi, di n cărămidă, solide, care mai de care mai
frumoase, înconjurate de garduri înalte, din beton și fier, vopsite în culori cît mai vii.

91
(…)
-[R]:Ce ne puteți spune despre clădirea vechii școli?
-[M.E.]: Prima școală care a funcționat în vremea când, dacă țin bine minte în localitate era
învățător Emil Drăgan, se afla pe locul unde au acum pocăiții biserica (este vorba de zona unde
este construită Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea).
-[R]: Clădirea actualei școli când a fost construită?
-[M.E.]: După război, și atunci avea un singur nivel. Cu timpul însă, pentru că era nevoie de mai
mult spațiu, a mai fost construit un nivel. Astăzi, în curtea școlii, s -a construit o modernă sală de
sport, la care noi, în copilărie nici n -am visat.

Alte metode utilizate în ca drul orelor au fost:
Metoda brainstorming a fost cea mai accesibilă dintre toate fiind utlizată la începutul
fiecărei teme având la bază principiul cantitatea generează calitatea.
Metoda cubului a fost utilizată în cadrul orelor de sistematizare și recapit ulare a
cunoștințelor în lecția cu titlul: Unirea Principatelor Române și reformele lui Alexandru Ioan
Cuza .
Metoda mozaicului am folosit -o în lecția de predare Românii din Basarabia, Bucovina și
Transilvania .
Metoda R.A.I. a fost utilizată în toate lecțiile, fiind o metodă de fixare și sistematizare a
cunoștințelor, dar și de verificare prin care se urmărește realizarea feed -back -ului.

Metodele enumerate și prezentate s -au bucurat de o atenție sporită din partea elevilor c are
s-au implicat în actul de predare -învățare, fiind solicitați să participe permanent prin dirijarea
învățării dar și prin căutarea de informații suplimentare. În activitățile de învățare, elevii au fost
implicați pe tot parcursul experimentului, atât în activitățile individuale, cât și în activitățile pe
grupe, în perechi, fiind încurajați și stimulați în toate progresele realizate de ei.
În tot acest timp, la eșantionul de control , maniera de lucru a fost cea obișnuită,
influențată de variabila indepen dentă manipulată la eșantionul de control. Astfel eșantionul de
control a lucrat utilizând metodele de predare -învățare tradiționale dintre care amintim:
expunerea, porvestirea, explicația, prelegerea etc.

Potrivit variabilei independente la clasa experim entală s-a urmărit valorificarea
elementelor de istorie locală prin vizite, excursii, parteneriate, activități cultural – artistice pe
teme istorice. Pe baza parteneriatului pe care l -am încheiat cu biblioteca orășenească Ungheni

92
împreună cu elevii clasel or a VIII -a am avut o ocazia vă participăm la mai multe activități
culturale având ca teme: Universul cărții – prilej cu care doamna bibliotecar Man Elena a făcut o
scurtă introducere în biblioteconomie; au urmat și alte întâlniri cu ocazia diferitelor eve nimente
(1 decembrie Ziua Națională a României, Unirea de la 1859, 9 Mai 1877 – 9 Mai 2017 – 140 de la
Proclamarea independenței de stat a României).
Împreună cu elevii am mai participat la festivitățile susținute de Primăraia și Consiliul
Local Ungheni cu diferite ocazii în special la Monumentul Eroilor din centrul orașului, unde în
fiecare an au loc depuneri de coroane în memoria eroilor căzuți pentru patrie.
Cu ocazia desfășurării programului ,,Școala altfel” printre activitățile propuse a fost și
cea int itulată ,, Morești – leagăn de civilizație ” care s -a materializat prin vizitarea câtorva dintre
vestigiile descoperite dealungul timpului în localitate. Deși vizita a durat doar câteva ore elevii
au fost impresionați mai ales ca la prima oră de istorie au f ost valorificate informațiile printr -un
eseu de 1 -2 pagini despre impresiile avute coroborate cu acele cunoștințe pe care le adobândiseră
al lecțiile de istorie.
Și la nivel de școală implicarea elevilor în diferite activități la disciplina istorie a fost
totală o dovadă fiind și faptul că cel puțin în ultimii doi ani numărul elevilor care susțin teza la
istorie în loc de geografie a crescut cu 80%.
În cadrul valorificării elementelor de istorie locală după fiecare unitate de învățare
propusă pentru a fi in tegrată în materie, la clasa experimentală s-a procedat prin realizarea de
recapitulări urmate de două teste de evaluare continuă care vor fi prezentate mai jos.
Primul test de evaluare continuă pentru clasa a VIII -a la disciplina Istorie a fost structura t
în două părți (partea I cu 60 de puncte a cuprins itemi obiectivi de tip alegere multiplă, itemi de
asociere și itemi de alegere duală; la partea a II -a au fost 30 de puncte fiind alcătuită din itemi
semiobiectivi de tip întrebări structurate), și a avut următoarea matrice de specificații:
COMPETENȚE

CONȚINUTURI 1.1 3.1 3.3 3.5
Civilizații preistorice și antice X X X
Țările Române și statele vecine între diplomație și
confruntare X X X X

93
NUME ELEV……………………………………………………….. DATA…………….. …
CLASA………

TEST DE EVALUARE CONTINUĂ NR.1 LA CLASA A VIII -A
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017

Se acordă 10 puncte din oficiu
Toate subiectele sunt obligatorii

PARTEA I – 60 DE PUNCTE
A. Scrieți, sau încercuiți pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect
pentru fiecare dintre afirmațiile de mai jos: (3px8= 24 puncte)
1. Cetățile dacice conțineau adesea în denumirile lor terminația:
a) dava b) sara c) agra

2. Primul unificator al triburilor geto -dace este considerat:
a) Decebal b) Burebista c) Deceneu

3. Retragerea romanilor din Dacia a avut loc pe vremea împăratului:
a) Nero b) Traian c) Aur elian

4. Ștefan cel Mare a fost domnitor în:
a) Transilvania b) Țara Românească c) Moldova

5. Prima Unire a celor trei Țări Române realizată de Mihai Viteazul a avut loc în anul:
a) 1918 b) 1859 c) 1600

6. Prima atestare documentară a localității Ungheni datează din anul:
a) 1264 b) 1332 c) 1176

7. Cele mai vechi urme de locuire datând din epoca bronzului au fost descoperite la:
a) Ungheni b) Șăușa c) Morești

8. Cea mai importantă instituție din Țările Rom âne în evul mediu a fost:
a) Biserica b) Armata c) Domnia

94
B. În coloana A sunt termeni, a căror explicație se găsește în coloana B. Scrieți pe foaia de
examen, perechile corecte dintre fiecare număr din coloana A și litera corespunzătoare din
coloa na B, sau uniți -le prin săgeți .
Notă: Fiecărui element din coloana A îi corespunde un singur element din coloana B:

A B
1. Mircea cel Bătrân a) colonizarea Transilvaniei
2. Etnogeneză b) Ungheni
3. sași și secui c) Apulum
4. Nirașteu d) proces de formare a unei limbi și popor
e)bătălia de la Rovine
(4px4= 16 puncte)

C. Încercuiți varianta adevărat, dacă considerați afirmația adevărată sau fals, dacă
considerați afirmația greșită.
1. În anul 106 d.Hr. Dacia devine provincie romană. A / F
2. Cea mai veche menționare a localității Ungheni datează din secolul X. A / F
3. Una dintre așezările fortificate deținute de Gelu se afla la Morești. A/ F
4. Mihai Viteazul a pierdut bătălia de la Șelimbăr din 1599. A / F
5. Vlad Țepeș era supranumit Dracula Voievod. A / F
6. Mercenarii conduși de generalul Basta stabiliți în tabăra de la Nirașteu devastează
localitatea făcând multe victime. A / F
7. În anul 1541 Transilvania devine voievodat. A / F
8. Iancu de Hunedoara a fost domnitorul Țării Românești. A / F
9. În anul 1541 Transilvania devine voievodat. A / F
10. În timpul retragerii aureliene Dacia a rămas pustie. A / F
(2px10= 20 puncte)

95
PARTEA A II -A – 30 DE PUNCTE
Citiți cu atenție textul de mai jos:
”Iancu de Hunedoara a dovedit un curaj incredibil care i -a uimit pe toți atunci când a
decis să inițieze de unul singur, fără ajutorul altora, o campanie împotriva dușmanului cu
semilună, adică turcii. Este vorba despre ceea ce a rămas în istorie sub numele de Campania cea
Lungă , derulată între anii 1443 -1444, în timpul căreia oastea condusă de român a reușit să
cucerească numeroase orașe importante ale vremii, printre care și Sofia. Succesele lui Iancu, care
a condus oastea maghiară, au băgat atât de mult frica în turci încât aceștia au făcut ceva ce nu
mai făcuseră până atunci cu alte popoare, și anume au propus creștinilor o pace pe 10 ani
cunoscută ca Pacea de la Seghedin. ”
Pornind de la text, răspund eți la următoarele întrebări:
1. Precizați secolul la care se referă textul de mai jos. 5 puncte
2. Precizați pe baza textului inamicii lui Iancu de Hunedoara. 5 puncte
3. Definiți termenul cruciadă. 5 puncte
4. Precizați pe baza textului o consecință a Campaniei celei Lungi. 5 puncte
5. Prezentați apărarea Belgradului. 10 puncte

96
BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE
DISCIPLINA ISTORIE
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017
CLASA A VIII -A

PARTEA I: 60 de puncte
A. câte 3 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-a; 2-b; 3-c 4-c; 5-c; 6-a. 7-c, 8-
c.
B. câte 4 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-e; 2-d; 3-a 4-b.
C. câte 2 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-A; 2-F; 3-A; 4-F; 5-A; 6-A; 7-
F; 8-F; 9-F; 10 -F.

P A R T E A a II -a: 30 de puncte
a. 5 puncte pentru precizarea corectă a secolului;
b. 5 puncte pentru menționarea inamicilor lui Iancu;
c. 5 puncte pentru definirea termenului de cruciadă ;
d. 5 puncte pentru menționarea unei consecințte a Campaniei celei Lungi ;
e. 10 puncte din care: 2 puncte pentru folosirea limbajului istoric și a conectorilor specifici
prezentării;
8 puncte pentru prezentarea apărării Belgradului.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

97
În cadrul primului test de evaluare continuă la clasa experimentală s-au obținut următoarele
rezultate:

Tabel 8. Rezultatele la primul test de evaluare continuă de la clasa experimentală

Fig.8 Diagrama de structură la testarea continuă nr.1

Nr elev Nota
elev 1 7
elev 2 8
elev 3 7
elev 4 5
elev 5 8
elev 6 5
elev 7 9
elev 8 5
elev 9 10
elev 10 10
elev 11 5
elev 12 6
elev 13 10
elev 14 6
elev 15 5
elev 16 5
elev 17 7
Media clasei 8.428571

98

Figura 9. Rezultatele primului test formativ la clasa experimentală în comparație cu cel inițial

Față de testul inițial s -a realizat un ușor progres. La notele de 9 și 10 s -a obținut mai mult
cu 6% la testarea continuă. La notele de 7 și 8 procentele au rămas la fel. Notele cuprinse între
5-6 au crescut cu 35 % datorită scăderii celor sub 5. La nivel de clasă media a fost de 8,42 față de
7,42 cât fusese la evaluarea inițială ceea ce înseamnă o creștere de 1 punct. Acest lucru m -a
ambiționat să continui cercetarea.
După ce se făcuse recapitulare a fost dat al doilea test de evaluare continuă pentru clasa a
VIII-a la disciplina Istorie. Testul a fost dat la mijlocul semestrului al II -lea fiind alcătuit din
două părți (partea I cu 50 de puncte cuprinzând itemi obiectivi de tip alegere multiplă și itemi
semiobiectivi de tip întrebări structurate; la partea a II -a 40 de puncte a fost alcătui tă din itemi
subietivi de tip eseu structurat) și reflectând următoarea matrice de specificații:

COMPETENȚE

CONȚINUTURI 1.1 1.2 3.1 3.3 3.5 3.8
Constituirea României Modeme X X X X X
România între democrație și autoritarism X X X X X

Clasa experimentală Procentaje testare inițială clasa experimentală
Note 9-10 18%
Note 7-8 29%
Note 5-6 12%
Note sub 5 41%
Clasa experimentală Procentaje testare continuă 1
Note 9-10 24%
Note 7-8 29%
Note 5-6 47%
Note sub 5 0%

99
NUME ELEV……………………………………………………….. DATA…………….. …
CLASA………

TEST DE EVALUARE CONTINUĂ NR.2 LA CLASA A VIII -A
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017

Se acordă 10 puncte din oficiu
Toate subiectele sunt obligatorii

PARTEA I – 50 DE PUNCTE
I. Ordonați cronologic (scrieți ordinea corectă pe linia punctată): (5px5= 25 puncte )
1. Câștigarea independenței de stat a României;
2. Unirea lu i Cuza;
3. Anul intrării României în Primul Război Mondial;
4. Prima Constituție românească;
5. Ioan Botoș – Haioș participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

II. Citiți cu atenție textul de mai jos:
„Unirea este îndeplinită, naționalitatea rom ână este întemeiată. Acest fapt măreț dorit de
generațiile trecute – s-a recunoscut de Înalta Poartă și de Puterile garante și s -a înscris în
datinile națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu țara, a fost cu noi. El a întărit silințele
noastre pri n înțelepciunea poporului și a condus Națiunea către un falnic viitor”
(Proclamația lui Al. I. Cuza din 1861)

Pornind de la text, răspundeți la următoarele întrebări:
1. Scrieți 2 puteri europene care au recunoscut Unirea. 5 puncte
2. Enumerați în ordinea celor două date etapele alegerii lui Cuza ca domn. 5 puncte
3. Prezentați două dintre reformele realizate pe timpul domniei lui luate de Al. I. Cuza.
10 puncte
4. Carea a fost una dintre consecințele Unirii? 5 puncte

100
PARTEA A II -A – 40 DE PUNCTE
Prezentați, pe o pagină, ,,Revoluția de la 1848 -1849” din Transilvania, având în vedere:
– context și cauze ale re voluției, obiectivele prezentate în documente, forțele paricipante,
program;
– desfășurarea revoluției;
– consecințe;
– integrarea în textul prezentării a următorilor termeni cu caracter istoric: Blaj, Nirașteu,
Ioan Oros, Vidrasău, Petițiune -Națională, document e, Avram Iancu, război, Austria,
Rusia.
Notă! Se punctează și structurarea compoziției (introducere – cuprins – concluzii), prezentarea în
ordine cronologică a faptelor istorice, utilizarea limbajului istoric și încadrarea în limita de spațiu
precizată.

101
BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE
DISCIPLINA ISTORIE
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017
CLASA A VIII -A

PARTEA I: 60 de puncte
I. câte 5 puncte pentru ordonarea corectă: 2, 4, 1, 3, 5 .
II. 1. 5 puncte pentru enumerarea corectă a două puteri europene.
2. 5 puncte pentru menționarea corectă a celor două evenimente .
3. 10 puncte din care: 2 puncte pentru folosirea limbajului istoric și a conectorilor specifici
argumentării;
8 puncte pentru prezentarea oricăror două reforme cu menționare clară
a datei istorice și descierea evenimentului.
4. 5 puncte pentru menționarea oricărei consecințe a Unirii.

P A R T E A a II -a : 30 de puncte

câte 24 puncte pentru conținutul științific al textului redactat;
6 puncte pentru structura textului (introducere/cuprins/încheiere; prezentarea
logică/cronologică; utilizarea limbajului istoric; încadrarea în spațiu)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

102
În cadrul testului de evaluare continuă numărul 2 la clasa experimentală s-au obținut următoarele
rezultate:

Tabel 1 0. Rezultatele elevilor la testarea continuă 2 de la clasa experimentelă

Fig.10 Diagrama de structură la testarea continuă nr.2

Nr elev Nota
elev 1 9
elev 2 9
elev 3 9
elev 4 5
elev 5 7
elev 6 5
elev 7 9
elev 8 5
elev 9 10
elev 10 10
elev 11 5
elev 12 6
elev 13 10
elev 14 6
elev 15 5
elev 16 5
elev 17 8
Media clasei 8.78571

103
Comparând rezultele elevilor la cele două evaluări continue se pot constata următoarele:
la notele de 9 și 10 procentajul de la testarea nr.2 față de testarea nr.1 a crescut cu 17%. La notele
de 7 și 8 procentul a scăzut cu 17%. Procentajul notele de 5 -6 au rămas constant la cele două
testări. La nivelul mediei clasei aceasta a continuat să crească de la 7,42 la evaluarea inițială la
8,42 la evaluarea continuă nr.1 urmând ca la evaluarea continuă nr.2. să ajungă la 8,78 ce a ce
înseamnă o creștere față de ultima evaluare cu 4,10%.

4.5.6.3. Etapa postexperimentală / finală

Etapa postexperimentală a cercetării a constat în administrarea unui test de evaluare
sumativă care a fost identic pentru cele două clase: experimentală și de control. Rezultatele
obținute la aceste teste le -am comparat cu cele obținute la testele de evaluare inițială. Am
comparat atât rezultatele obținute în interiorul fiecărei clase, cât și rezultatele dintre cele două
clase implicate în acest experiment.
Evaluarea sumativă sau finală este o evaluare de bilanț a instruirii (la sfărșitul parcurger ii
unui ansamblu de sarcini de învățare ce constituie un tot unitar, corespunzător, de exemplu unei
programe, unei părți mai mari din programă) sau indică rezultatele obținute la sfârșitul unei
perioade de învățare -semestru, an școlar, ciclu de studii.
Testul de evaluare finală pentru clasa a VIII -a la disciplina Istorie a fost structurat în două
părți (partea I 40 de puncte a cuprins itemi obiectivi de tip alegere multiplă; partea a II -a 50 de
puncte fiind alcătuită din itemi semiobiectivi de tip întrebăr i structurate) și a avut următoarea
matrice de specificații:
COMPETENȚE

CONȚINUTURI 1.1 1.2 3.1 3.3 3.5 3.8
Civilizații preistorice și antice X X X
Țările Române și statele vecine între diplomație
și confruntare X X X X
Constituirea României Modeme X X X X X
România între democrație și autoritarism X X X X X

104
NUME ELEV……………………………………………………….. DATA………… ……..
CLASA………

TEST DE EVALUARE FINALĂ LA CLASA A VIII -A
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017

Se acordă 10 puncte din oficiu
Toate subiectele sunt obligatorii

PARTEA I – 40 DE PUNCTE
A. Citiți cu atenție textele:

I.
Conform informațiilor rămase
de la S trabon, dacii locuiau în
zona muntoasă până în partea
superioară a Dunării(denumită
Danubius – de la izvoare și
până la Drobeta), iar geții
stăpâneau partea de la
cataracte (a stăzi Cazane),
denumită Istru până la
vărsarea acesteia în Marea
Neagră. Tot el spune că „dacii
au aceea și limbă cu geții” și
că „elenii i -au socotit pe geți
de neam tracic ”. II.
În localitatea Morești, pe
platoul Podei au fost
descoperite (1951 -1955)
nenumărate vestigii ale multor
așezări omenești ce s -au
succedat din paleolitic până în
feudalismul timpuriu. S -au
găsit silexuri, ceramic
neolitică din cultura Criș,
Coțofeni etc . S -a identificat o
necropolă din epoca bronzului
și o așezare dacică de tip
Latene.

III.
O inscripție grecească
din Dionysopoli s
(Balcic) îl descrie pe
Burebista ca fiind: „cel
dintâi și cel mai mare
dintre regii din Tracia”.
Victoriile din luptele
purtate de Burebista cu
neamurile vecine au făcut
ca regatul dacic să ajungă
la cea mai mare întindere
a sa. De asemenea,
pentru a obț ine aceste
succese, Burebista, ajutat
și de preotul Deceneu, a
săvârșit o reformă
politico -religioasă a
poporului, bazată pe
„abstinență și sobrietate
și ascultare de porunci”.

105
IV.
În anul 106 Decebal este
definitiv înfrânt de trupele
romane și o parte însemnată a
teritoriului condus de acesta
este transformat în provincie
romană. Traian mai rămâne o
perioadă în noua provincie
pentru a o organiza. Astfel, el
dă o lex provincia e care fixa
probabil forma de organizare,
conducerea, hotarele, trupele
și impozitele. V.
Totuși prima relatare despre
geți aparține lui Herodot care
relatează campania din anii
514-512 î.Hr. a lui Darius
împotriva sciților la nord de
Marea Neagră și arată că
„înainte de a ajunge la Istru,
biruie mai întâi pe geți care s –
au crezut ne muritori”, iar
despre fap tul că au pierdut
lupta spune: „ei (geții) au fost
cei mai viteji și cei mai
neînfricați dintre traci”. VI.
După retragerea romană,
teritoriile fostei provin cii
Dacia au făcut parte din
regatul Vizigoților. În
secolul IV, aceștia au fost
alungați spre vestul
Europei de invaziile
hunilor europeni. În anul
332, împăratul
Constantin inițiază
construcția unui pod
peste Dunăre care să lege
Imperiul Roman de
Răsărit de vechea Dacie,
dar și o campanie prin
care și -a atribuit titlul de
Dacicus. Probabil una
dintre ultimele
menționări la documente
a termenului „dac"
aparține istoricului grec
Zosimos, care în secolul
V menționează tribul
numit de el „carpo -daci”
trib înf rânt de Imperiul
Bizantin.

Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
1.Sursa III se încadrează cronologic înainte de evenimentele descrise sursele:
a. II; b. IV și VI; c. IV, V și VI; d. II și IV. 5 puncte
2. Împăratul roman care a cucerit Dacia și a transformat -o în provincie romană este menționat în
sursa: a. III; b. IV; c. V; d. VI. 5 puncte
3. Cel mai important is toric grec care a scris despre geto -daci este menționat în sursa: a. I; b. II;
c. III; d. VI. 5 puncte

106
B. Realizați o corespondență înt re următoarele evenimente istorice:
25 puncte

1. Carol I I. intrarea României în Primul Răzb oi Mondial a.1859
2. Ferdinand I II. domn al Principatelor Unite b.1877
3. Ioan Botoș -Haioș III. independența României c.1918
4. A.I.Cuza IV. participant din Ungheni la Alba Iulia d.1940
5. I.Antonescu V. general e.1916

PARTEA A II -A – 50 DE PUNCTE

Se dă textul:
„Ostași! (…) R egele vostru vă cheamă din nou la luptă ca să înfăptuiți visul nostru de atâtea
veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916 -1917 ați luptat cu atâta vitejie (…)
Camarazii voștri de arme din birui­toarele armate franceză și engleză, care v in în ajutorul vostru,
cunosc vitejia voastră de la Oituz, Mărăști și Mărășești.”
(Proclamația regelui către soldați în 1918 )
Se cere:
a. Transcrieți fragmentul care menționează „visul de veacuri” al românilor. 4 puncte
b. Numiți regele României care îi cheamă pe soldați la luptă . 4 puncte
c. Explicați ce fel de pace încheiase România în primăvara anului 1918 și în ce context istoric.
12 puncte
d. Menționați alianța adversară celei din care făcea parte România. 4 puncte
e. Argumentați afirmația conform căreia Marea Unire din 1918 a determinat necesitatea
adoptării unei noi constituții. 16 puncte
f. Exprimați -vă opinia față de cum s -a manifestat în rândul populației Ungheniului participarea
României la Marele Război . 10 pun cte

107
BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE
DISCIPLINA ISTORIE
ANUL ȘCOLAR 2016 -2017
CLASA A VIII -A

PARTEA I: 40 de puncte
A. câte 5 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-a; 2-b; 3-c.
B. câte 5 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri: 1-III-b; 2-I-e; 3-IV-c; 4-II-a; 5-
V-d.

P A R T E A a II -a : 50 de puncte
a. 4 puncte pentru transcrierea corectă din text a fragmentului cerut;
b. 4 puncte pentru menționarea corectă a regelui României;
c. 12 puncte acordate astfel: 6 puncte pentru folosirea limbajului istoric
6 puncte pentru corectitudinea răspunsului;
d. 4 puncte pentru menționarea alianței;
e. 16 puncte din care: 6 puncte pentru folosirea l imbajului istoric și a conectorilor specifici
argumentării;
10 puncte pentru prezentarea evenimentelor ce au impus adoptarea
uftei noi constituții.
f. 4 puncte pentru menționarea unei opinii personale.
6 puncte pentru prezentarea opiniei.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

108
În cadrul testului de evaluare finală la clasa experimentală s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 1 1. Rezultatele elevilor la testarea finală de la clasa experimentelă

Fig.12 Diagrama de structură la testarea finală de la clasa experimentelă

Nr elev Nota
elev 1 9
elev 2 10
elev 3 10
elev 4 7
elev 5 9
elev 6 7
elev 7 10
elev 8 5
elev 9 10
elev 10 10
elev 11 6
elev 12 8
elev 13 10
elev 14 5
elev 15 5
elev 16 5
elev 17 9
Media clasei 9.6428571

109
În cadrul testului de evaluare finală la clasa de control s-au obținut următoarele rezultate:

Tabel 1 2. Rezultatele elevilor la testarea finală de la clasa de control

Fig. 13 Diagrama de structură la testarea finală de la clasa experimentelă

Nr elev Nota
elev 1 10
elev 2 7
elev 3 10
elev 4 9
elev 5 9
elev 6 6
elev 7 5
elev 8 7
elev 9 9
elev 10 7
elev 11 6
elev 12 6
elev 13 10
elev 14 8
Media clasei 7.78571429

110
4.6. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

După ce au fost parcurse toate etapele de cercetare, ținându -se cont și de cele două
variabile dependentă și independentă, de respectarea cerințlor prevăzute în Program școlară la
disciplina Istorie și în urma susținerii testelor inițiale, formative și finale s -au obținut următoarele
rezultate:
Tabel 13. Situația comparată a rezultatelor testelor finale la cele două eșantioane.

Figura 14. Diagrama de comparație test final

Grupele de elevi Număr elevi
clasa
experimentală
Procente Număr elevi
clasa
de control
Procente
Note de 10 6 35% 3 21%
Note de 9 3 18% 3 21%
Note de 8 1 6% 1 7%
Note de 7 2 12% 3 21%
Note de 6 1 6% 3 21%
Note de 5 4 24% 1 7%
Note sub 5 0 0% 0 0%
Total elevi 17 14

111

Figura 15. Diagrama de structură la testul final

112

Figura 16. Diagrama de comparație eșantionul experimental

Figura 17. Diagrama de comparație eșantionul de control

113
În comparație cu rezultatele testului inițial s -au făcut următoarele constatări:
 La eșantionul experimental numărul elevilor cu note între 9 -10 a crescut de la 3 la
9 persoane, numărul elevilor cu note între 7 -8 a scăzut de la 5 la 3 persoane, numărul ele vilor cu
note între 5 -6 a crescut de la2 la 5 iar numărul elevilor cu note sub 5 a scăzut de la 7 la 0
persoane.
 La eșantionul de control numărul elevilor cu note între 9 -10 a crescut de la 4 la 6
persoane, numărul elevilor cu note între 7 -8 a scăzut de l a 5 la 4 persoane, numărul elevilor cu
note între 5 -6 a crescut de la 3 la 4 iar numărul elevilor cu note sub 5 a scăzut de la 2 la 0
persoane.

Fig. 18 Scara de progres a mediilor celor două clase
Dacă analizăm cu atenție scara de progres și comparăm med iile la nivel de clasă obținute
de elevi, putem observa o diferență semnificativă între rezultatele mai bune obținute de elevii
clasei experimentale. Se pare că integrarea elementelor de istorie locală îmbinând metodele
tradiționale cu cele moderne au efec t asupra nivelului de pregătire a celor implicați.
S-a mai constatat tot din analiza și interpretarea rezultatelor obținute că există
posibilitatea de ameliorare a rezultatelor școlare, acolo unde este nevoie dar și a faptului că elevii
au atitudini sănăt oase în ceea ce privește implicarea în cadrul lecțiilor de istorie, a activitățiilor
școlare și extrașcolare. Elevii au participat cu mai multă însuflețire la acțiunile patriotice.

114
Conclu zii
Din păcate în România în școli cea care predomină este Istoria Universală, iar Istoria
Românilor este gândită ca parte integrantă, acest lucru putându -se vedea încă din clasa a IV -a
până la clasele terminale din liceu. La clasa a VIII -a se predă Istoria Românilor alocându -i-se 2
ore pe săptămână. Despre istoria local ă cel puțin până în ultimii ani nici măcar nu s -a pus
problema predării. Prin lucrarea de față am urmărit prin folosirea unor metode de predare –
învățare -evaluare moderne să valorificăm pe cât posibil elementele ce sunt specifice istoriei
locale. În opinia noastră istoria locală este cea care a realizat istoria națională și pe cea universală
mergându -se de la simplu la complex.
Pentru studierea istoriei locale un rol foarte important îl poate avea și istoria orală
(condiția ca perioada studiată să nu fie pre îndepărtată cronologic) deoarece aceasta prezintă
episoade deoseibite și inedited care nu au fost consemnate în surse. Istoria orală este istoria
individului simplu care prin mărturia sa iese din umbra anonimatului. Unul dintre aspectele
negastive ale ora lității este nevoia de confirmare a informațiilor și din alte surse pentru
credibilitate.
Programa școlară și manualele alternative cuprind teme la istorie din toate perioadele de
aceea am considerat necesară, pentru o mai bună înțelegere a fenomenului ist oric, integrarea
unor elemente de istorie locală acolo unde acestea corespundeau cerințelor didactice.
Centrul istoriei este reprezentat de om și de acțiunea umană tranformatoare, de societatea
alcătuită din indivizi capabili să se organizeze și să evolue ze din punct de vedere social, cultural
și religios. Datorită acestui fapt în lucrarea de față unul dintre motivele elaborării a fost evoluția
indivizilor în mod particular și a societății în mod general sub influența celor doi piloni: biserica
și școala.
Trăind într -o eră a vitezei în care este „bombardat” cu informație elevul secolului XXI
trebuie să găsească mijloacele de a filtrare pentru a reține doar ce este bun acest lucru fiind dat
de un sistem de valori sănătos. Istoria și în special cea locală poa te oferi acele puncte de reper
necesare unei educații sănătoase de aceea este foarte important ca tinerii de a stăzi să nu uite
modul de a fi al înainta șilor lor, să cunoască lucruri despre oamenii din trecut. În realizarea
lucrării pentru obținerea gradului didactic I am ținut cont și de impactul pe care îl pot avea
biserica și școala astăzi asupra tiner ei generații , contribuind la refacerea familiei creștine, la
așezarea bisericii și a școlii românești în sistemul de valori național.

115
În cadrul c ercetării desfă șurate în decursul anului școlar la clasa a VIII -a s-a dorit în
cadrul precesului instructiv -educativ confirmarea ipotezei de bază de la care s -a plecat și anume
cultivarea sentimentului de patriotism la elevi prin integrarea elementelor de istorie locală
utilizând metode activ -participative combinate cu cele tradiționale în cadrul unei proiectări
didactice centrate pe elev .
S-a urmărit a bordarea unei modalități de lucru care să dea cercetării o notă de
originalitate, elevii odată puși în faț a izvoarelor istorice autentice , a documente lor reale , să le
observe direct, acest ă situație creată ajutând la înțelegerea faptelor și proceselo istorice, la
formarea de reprezentări și noțiuni istorice care, la rândul lor, să ducă la formarea primelor
elemente ale sentimentelor p atriotice la elevi și la creearea unei personalități sănătoase .
După o analiză atentă a rezultatelor obținute la testele inițiale, continue și finale, se poate
observa atât la clasa experimentală cât și la cea de control o creștere a notelor de 9 și 10 și o
scădere a celor de 4 care după testarea continuă nr.1 dispar d efinitiv.
Se mai poate observa c ă din punct de vedere procentual există un progres făcut de ambele
clase între evaluare a inițială și cea finală:
 la clasa experimentală s-a obținut un progres de 24 %;
 la clasa de control , un progres de 9 %.
Iar d iferența de progres între cele două eșantioane fiind de 15 %, ceea ce demonstrează
eficiența îmbinării metodelor activ -participative cu cele tradiționale la clasa experimentală , cât și
eficiența variabilei independente folosite .
Analizând rezultatele putem afirma validitatea ipotezei cercetării și anume cultivarea în
rândul elevilor a sentimentul ui de partiotism, a respectului de sine și de ceilalți, a toleranței și a
acceptării diversității , prin utiliza rea îmbinată a metodelor mederne cu cele tradiționale,
integrând în cadrul orelo r și elemente de istorie locală.
Pe baza celor afirmate mai sus putem spune următoarele :
 elevii și -au lărgit sfera de cunoștințe și reprezentări de istorie;
 elevii din clasa experimentală s-au remarcat, dovada fiind diferența de
procentaj de 15 % (în plus);
 elevii au participat în număr mare la toate activitățile cultural -artistice ;
 experimentul didactic realizat și -a dovedit eficiența .
În încheiere se mai pot face următoarele precizări:
A. se poate recomanda o mai atentă alegere a mijloacelor didactice utilizate dar și
implementarea cel puțin la nivel de politici educaționale a educației patriotice;

116
B. diseminarea rezultatelor : studiul de față poate fi valorificat și popularizat prin lecții
deschise la nivel de comisie metodică sau cerc pedagogic, în cadrul sesiunilor de
comunicări științifice, publicări în mass media etc. ;
C. ne-am confruntat cu următoarele probleme/ limite :
 utilizarea combinată a metodelor moderne cu cele tradiționale necesită o
foarte bună organizare și pregătire din partea profesorului;
 dascălul trebuie să cunoască foarte bine clasele pentru a găsi metoda
protivită în vederea atingerii obiectivelor pedagogice;