1.1. Abordările metodologice ale managementului internațional, criterii de analiză și clasificare Odată cu obținerea independenței, Republica Moldova… [628476]

Capitolul I
1.1. Abordările metodologice ale managementului internațional, criterii de
analiză și clasificare

Odată cu obținerea independenței, Republica Moldova se declară decisă să -și consolideze
locul printre națiunile democratice ale lumii, tinzând spre o economie de piață modernă.
Astăzi, când economia națională este influențată de adâncirea interdependențelor dintre
actorii integrați în joc, de dinamismul generat de accelerarea progresului în știință și tehnică,
când luptele concurențiale se intensifică, când resursele umane se micșorează, noi ne
confruntăm cu necesitatea de a practica un sistem de management efectiv și eficient.
Managementul succedat are originile unui sistem autoritar, centralizat administrat. În
condițiile economiei concurențiale, în acest mediu frecvent influențat de riscuri, incertituidine
și chiar astilitate, trebuie să dispunem de un management care ar asigura armonizarea
obiectivelor și resurselor, management ce ar garanta folosirea eficientă a resurselor
disponibile.
Firește, act ualul sistem de management necesită schimbări de proporții. În centrul acestor
schimbări se identifică necesitatea plasării eficientizării sistemului de strategii; structurilor
organizatorice, acestor construcții osoase ale sistemului de management, având menirea
asigurării flexibilității și simplității în mișcările de adaptare ale acestuia la mediu.
Managementul reprezintă acel unanim acceptat, ce se manifestă ca un catalizator al
progresului în diverse domenii prin prisma semnificației vaste, a rolului și funcțiilor realizate.
Totodată acesta poate fi descris ca un proces ce prezumă conducerea și coordonarea
acțiunilor și activităților atât individuale cât și de grup, precum și de mobilizare și alocare a
resurselor organizației întru realizarea obiectivel or acesteia în concordanță cu misiunea
stabilită, finalitățile și resposabilitățile sale economice și sociale.
Managementul ca concept în sfera afacerilor s -a impus în anul 1941 prin intermediul
lucrării „The Managerial Revolution”, publicată la New York d e James Burnham, unde
termenul de manager a fost abordat ca vector al inovației și progresului, iar managementul
precipitând astfel rolul managerului în societatea contemporană și nemijlocit în entitate.

Prima definiție a managementului expusă în figura d e mai josîl identifica la fel ca pe
un proces ce coordonează cu resursele specificate pentru a genera îndeplinirea obiectivelor
prestabilite.
Pentru prima dată procesele de management au fost identificate și analizate de către
părintele acestuia Henry Fayo l, care pe lângă concetrarea resurselor prezentate, constată că
managementul impune și o serie de acțiuni tratate ca funcții ce facilitează atingerea
obiectivelor.
Astfel, odată cu consacrarea noțiunii de management în științele social -economice,
practica conducerii a reușit să se impună rapid în viața socială fiind ghidată de funcțiile
enunțate capătă amploare în mediul intern al organizațiilor, conturându -se astfel nu doar ca o
artă, dar și ca o știință în devenire. Pentru definitivarea conturului căpătat la începutul
veacului disciplina managementului a trecut câteva etape care au favorizat dezvolatrea
obiectului de studiu al acesteia.
O trasătură definitorie a perioadelor dupa anii 1960 reprezintă, pe aproape întreg
frontul cercetării științifice și cuno așterii umane marea extindere a abordărilor
comparatiste. Domenii cum ar fi dreptul comparat sau literatura comparata, au dobîndit o
largă notorietate, dovedindu -și viabilitatea științifică și deosebita utilitate practică. Alături
de acestea managementul c omparat, deși a demarat ceva mai tîrziu îți face o prezență din
ce în ce mai pregnantă. În ultimul deceniu, la nivel mondial, a crescut numaru
publicațiilor, cu rubrici dedicate managementului comparat, iar în facultățile de profil a
țărilor dezvoltate ace sta face parte din planul de învățămînt. Aceasta larga proliterare se
explică prin specificitatea și nivelul științific ridicat al managementului comparat,
utilitatea sa pragmatică, ampla diversitate națională, culturală și managerială, ce trebuie
luată în considerare în condițiile internaționalizării activității economice, sociale,
culturale și științifice. În plus, omenirea se află așa cum sublinia Peter Ferdinand intr -o
perioadă de tranziție în care știința înlocuiește treptat capitalul ca resursă de baz ă a
dezvoltării economice, iar adaptarea la această tranziție constituie una din cele mai ample
confruntări, la care sunt supuși managerii. În acest context, teoria și practica
managementului comparat se situiază în prim -planul mutațiilor științifice și ec onomico –
sociale.
Fiind considerată o știință tinără managementul comparat se definește printr -o serie de
accepțiuni asupra conținutului și funcțiilor sale. Astfel, William Newam afirmă că

”managemtul comparat” se ocupă de studiul similarit ății și diferențelor din practica
managerială locală din diferite țări, în timp ce Raghu Nath menționează că acesta se
concentrează asupra similarităților și deosebirilor dintre sistemele de management și
economice din diferite contexte. Generalizînd cele stipulate putem aborda managementul
comparat ca știința care studiază procesele și relațiile manageriale din organizații ce
funcționează in contexturi culturale naționale diferite, axîndu -se asupra identificării și
analizării asemănărilor și deosebirilor m anageriale, în vederea favorizării transferului
internațional de know -how managerial și a creșterii funcționalității, eficaității și eficienței
organizațiilor.
Această tractare conchide patru aspecte definitorii managementului comparat:
Managementul comp arat se află într -o strinsă comparație cu managementul
internațional fiind deseori confundat. Studiind multiplele definiri propuse se remarcă
următoarele ”managementul internațional se ocupă de managementul și activitățile
corporațiiilor internaționale și în mod specific cu asigurarea și controlul de fonduri,
oameni și informații ce traversează frontiere naționale și politice”.
Din examinarea corelativă a managementului comparat și a celui internațional rezultă că
între ele există atît componente comune c ît și deosebiri substanțiale. Astfel, sfera de
cuprindere a managementului comparat o prevalează pe sfera managementului
internațional. Primul se ocupă de toate fenomenele managementului care au fundament
multinațional și implicit multicultural. Din aceast ă perspectivă managementului
internațional poate fi poziționat ca un domeniu specific de particularizarea a
managementului comparat.
Ținînd cont de cele expuse totuși în teoria de specialitate se evidențiază o simbioză a
acestor două tipuri de management supranumit managementul comparat internațional ce
constă în studierea proceselor și a relațiilor de management, a intrumentelor manageriale
utilizate în organizații din diverse țăti, regiuni economice și sociale, în scopul sesizării,
identificar ii, analizării și valorificării asemănărilor și deosebirilor dintre acestea si pentru
asigurarea premiselor necesare realizării transferului reciproc internațional de cunoștințe
manageriale și avînd ca efect final creșterea performanțelor economice și mana geriale ale
organizațiilor.
Orientările de managementului comparat internațional conturate în decursul timpului
și punctele de vedere exprimate în diverse cercetări de către specialiști în domeniu au fost
însoțite de elemente de analiză a fenomenelor de management cuantificate fie sub forma
unor metodologii fie sub forma unor modele de management comparat internațional.

Dezvoltarea managementului comparat internațional din ultimele cinci decenii se
explică parțial și ca urmare a utilității sale deose bite. Aceasta se poate analiza din două
puncte de vedere:
Teoretic – din acest considerent, apariția și dezvoltarea acestui tip de management a
reprezentat un avânt în domeniul științelor care își propuneau să explice evoluțiile culturale și
economice din țările dezvoltate din punct de vedere economic.