vinifi cațieFierul (Fe2) se găsește în toate solurile și organismele vii și poate fi bi- și trivalent. În Republica Moldova, con ținutul total de fi er… [628382]

vinifi cațieFierul (Fe2) se găsește în toate solurile și organismele vii și
poate fi bi- și trivalent. În Republica Moldova, con ținutul total de
fi er din stratul arabil al solurilor de cernoziom variaz ă între 4,18
și 4,94%, la diferite grade de eroziune a solului – între 3,78 și
4,51%, iar în form ă mobilă – între 0,24 și 0,29% [12].
Potrivit lui S. Veliksar și alții [22], cantitatea de fi er din sol în
plantațiile de struguri variaz ă între 38,5 și 96,0 mg/kg.
O de fi ciență sau excesul de fi er în plante cauzeaz ă cloro-
za, cel mai frecvent manifestat ă pe soluri carbonate și puternic
calcaroase, precum și pe soluri cu pH-ul ridicat, cu con ținut de
carbonați, fosfor, cupru, zinc și mangan, care transform ă fi erul
într-o form ă inasimilabil ă [15]. A.J. Uinkler [19] constat ă că, de
regulă, în sol nu se observ ă o de fi ciență de fi er, însă la un con ți-
nut avansat de elemente men ționate mai sus, acestea împiedic ă
asimilarea fi erului de c ătre plante. Se știe că fi erul este absorbit
sub formă de sulfați, cloruri sau fosfa ți.
În condițiile Republicii Moldova, dup ă cum se
menționează în Агроуказания по виноградарству [1], cloroza
cel mai frecvent este cauzat ă de dereglarea condi țiilor de nutri ție,
a insu fi cienței de fi er, mangan, magneziu sau zinc în organele
plantelor, precum și de excesul de carbona ți, fosfor, cupru în stra-
tul din zona r ădăcinilor, excesul sau lipsa umidit ății, insu fi ciența
aerisirii, densitatea ridicat ă a solului sau prelucrarea solului în
stare prea umed ă. Pentru evaluarea gradului de infectare cu clo-
roză a butucilor de vi ță-de-vie, se utilizeaz ă, de obicei, o scar ă de
5 puncte (tab. 1).
Autorii scării de evaluare remarc ă că aceasta permite s ă apre-
ciem obiectiv starea unei planta ții și să identi fi căm măsurile pentru
combaterea bolii. Pentru a elimina cloroza pe parcursul apari ției
acesteia, se recomand ă introducerea în sol, precum și aplicarea
fertilizării foliare cu sulfat de fi er, chelați și microelemente (refe-
ritor la termenele și dozele de îngr ășăminte vezi Агроуказания
по виноградарству , iar referitor la m ăsurile de combatere a
clorozei – Cельскохозяйственная фитопатология de Dobro-
zrakov, Moscova, 1966).
Fierul particip ă la procesele redox datorit ă oxidării fi erului
bivalent în trivalent și invers, restabilirea trivalentului în bivalent
[20]. Fără fi er, procesul de respira ție al plantelor devine imposibil,
deoarece acesta face parte din enzimele respiratorii [10]. Fierul FIERUL ȘI STRUGURII
C. DADU, doctor habilitat în agricultur ă, G. GRIGHEL, doctor
în biologie, V. CEBANU, doctor în agricultur ă, M. CUHARSCHI,
doctor habilitat în agricultur ă, Institutul Științifico-Practic de
Horticultur ă și Tehnologii Alimentare
Tabelul 1
Scara de evaluare a afect ării
cu cloroz ă a viței-de-vie
Procentul plante-
lor afectate
cu cloroz ă (sau
frunzelor)Gradul de afec-
tare cu cloroz ă
a planta ției sau a unor
butuciEvalu-
area în
puncte
Până la 3 Neafectat de cloroz ă 0
3–15 Foarte slab 115–30 Slab 230–60 Mediu 360–90 Puternic 4
90–100 Foarte puternic 5este deosebit de necesar pentru sinteza cloro fi lei și dezvoltarea
cloroplastei, de și nu este parte component ă a acesteia. Cloroza
perturbă formarea cloro fi lei în frunze și scade activitatea fotosin-
tezei. Forma activ ă metabolic ă o constituie enzimele catalaza,
peroxidaza, citocroxidaza etc. Pentru planta țiile viticole, fi erul
este unul dintre elementele esen țiale.
Semnele de fi cienței de fi er (cloroz ă de fi er) la vie se manifes-
tă prin îngălbenirea intensiv ă și uniformă a frunzelor între nervuri,
apoi frunzele cap ătă o culoare galben-l ămâie, încep a se usca
și a cădea frunzele și vârfurile l ăstarilor, se observ ă o diminuare
generală a dezvolt ării butucului, scurtarea internodurilor și pieirea
ulterioară a plantei. Cloroza infec țioasă se răspândește prin fo-
care [2, 16]. Dup ă cum men ționează savanții, fi erul este necesar
pentru culturile agricole în cantit ăți foarte limitate [15]. Consumul
unei plante în condi țiile republicii este mic și, de regul ă, asigurat
de rezerva din sol a unei forme mobile a fi erului. De asemenea,
s-a stabilit c ă o cantitate mare de fi er devine d ăunătoare pentru
vița-de-vie [21].
S-a constatat c ă în cazul în care cantitatea de fi er nu
depășește limita admisibil ă, ca orice alt element, acesta joac ă
un rol foarte important în calitatea boabelor, mustului și vinului.
Dintre toate organele butucului de vi ță-de-vie cele mai bo-
gate în fi er sunt frunzele. Con ținutul de fi er este strâns legat de
cantitatea de mangan din ele, deoarece aceste elemente sunt antagoniste. Se consider ă că în timpul în fl oririi, când raportul din-
tre fi er și mangan este mai mic de unu, începe apari ția clorozei,
iar la începutul matur ării cloroza se manifest ă când raportul dintre
aceste elemente este de 0,6. La o cre ștere a raportului de 0,5
apare de fi citul de mangan.
Potrivit lui V.P. Țîplenkov și alții [20], plantele de cultur ă conțin
de la 50 pân ă la 125 mg de fi er la 1 kg de substan ță uscată. Se
menționează că
fi erul este consumat de plante în cantit ăți mult
mai mici (1–10 kg/ha) decât alte elemente. În acela și timp, cu re-
colta se elimin ă de la 0,6 pân ă la 9,0 kg/ha de fi er. V.P. Kiriliuk
[11] constat ă că în condițiile Republicii Moldova plantele de vi ță-
de-vie elimin ă în medie de pe 1 ha 7 160 g de fi er. În Italia –
292–1121 g, în Germania la o recolt ă de 100 hl/ha de vin – 430–
875 g/ha. Potrivit datelor medii, pentru formarea unei tone de stru-guri cu biomas ă corespunz ătoare se consum ă 30–300 g de fi er [6].
Conform datelor existente, anual butucul vi ței-de-vie consu-
mă 1–2 kg de fi er.
În medie, eliminarea fi erului biologic la o ton ă de struguri
variază între 16,3 și 92,4 g. Totodat ă, un randament ridicat de
struguri reduce con ținutul de fi er în organele butucilor. S-a stabilit
că cu cât mai pu ține semin țe sunt în boabe, cu atât mai pu țin fi er
se conține în ele [6]. Cu toate acestea, trebuie de remarcat c ă
conținutul de fi er din frunze, l ăstari și boabe cre ște doar pân ă
la începutul matur ării. A. Bulencea [20] constat ă c
ă atunci când
există o de fi ciență de fi er, boabele soiurilor ro șii sunt slab co-
lorate. În func ție de zona de cultivare a strugurilor, fi erul în vin,
conform lui V. Cotea și alții [22], poate fi acumulat prin metode
biologice, agronomice și tehnologice.
Fierul biologic este fi erul absorbit în mod direct din sol de c ă-
tre butucii vi ței-de-vie, cantitatea c ăruia în vin constituie 3–6 mg/l,
iar în must, dup ă cum men ționează N. Taran și V. Zincenko, se
conține 4–7 mg/dm3 de fi er [18], conform altor surse, acesta este
de 2–5 mg/l, iar în boabe – de 60–78 mg/kg.
Fierul agronomic reprezint ă praful depus pe struguri, preci-
pitațiile etc., al c ărui conținut în vin constituie 5–10 mg/l și chiar
20 mg/l.
Fierul tehnologic – în afar ă de conținutul natural al acestuia,
efectul prafului, precipita țiilor etc., se mai acumuleaz ă în urma
contactului cu echipamentele pentru prelucrarea strugurilor, cu 20  „Pomicultura, Viticultura și Vini fi cația”  nr. 3-4 [81-82] 2019

vinifi cațievasele pentru depozitarea vinului din lemn, metal etc.
Conținutul de fi er în vin cre ște și atunci când acesta vine în
contact cu utilajele deteriorate. În mod obi șnuit, cantitatea de fi er
în vin, așa precum men ționează V. Cotea și alții, variază între 2 și
15 mg/l. Cu toate acestea, exist ă cazuri când cantitatea de fi er din
struguri și apoi cea din must și vin constituie 1–50 mg/l sau chiar
ajunge la 60 mg/l și mai mult. Astfel, în vinurile italiene au fost
depistate concentra ții de fi er între 13,2 și 89,0 mg/dm3 [4, cit. 5] .
În baza cercet ărilor personale și a datelor din literatur ă,
V. Kiriliuk [11] a constatat c ă în condițiile Republicii Moldova
în struguri și boabe se con ține fi er de la 30 pân ă la 70 mg/kg
substanță uscată, iar în țările europene și în republicile ex-sovieti-
ce – de la 20 pân ă la 130 mg/kg de substan ță uscată.
Conform informa ției disponibile, con ținutul de fi er în mustul
de struguri variaz ă între 1,2 și 3,7 mg/l [13], dup ă alte surse – se
conține de la urme pân ă la 30 mg/l și de la 4 la 20 mg/l [12]. În
mod corespunz ător, vinurile con țin fi er de la urme pân ă la 35 mg/l
și de la 4 la 22 mg/l.
Potrivit lui O. Baev și alții [5], în condi țiile Republicii Moldova
conținutul mediu de fi er în mustul și vinurile-materie prim ă a 13
soiuri de struguri (Aligote, Chardonnay, Viorica, Merlot, Cabernet, Solaris, Bianca, Riton, Pervene ț Magaracea, Ugni Blanc, Colom-
bar, Alb de Oni țcani, Alb de Suruceni) constituie 0,1–2,7 mg/dm
3
în must și 0,1–2,1 mg/dm3 în vinurile-materie prim ă. În acela și
timp, autorii remarc ă că conținutul mediu de fi er în vin variaz ă
între 3,0 și 35,0 mg/dm3.
Gh. Kozub [9] ofer ă, de asemenea, un exemplu când vinurile de
masă de calitate brute aveau un con ținut de fi er de cel mult 15 mg/l.
Există și alte informa ții conform c ărora conținutul de fi er în mustul de
struguri variaz ă între 1,2 și 3,7 mg/l, iar în vin – între 5 și 22 mg/l.
În urma cercet ărilor efectuate, N. Taran și V. Zincenko [18]
au stabilit c ă prin aplicarea diferitor scheme tehnologice, vinuri-
le-materie prim ă aveau un con ținut de fi er între 4,1 și 14,9 mg/
dm3. După 18 ore de p ăstrare cantitatea de fi er în Traminer roz
a constituit 16,4 mg/dm3, iar în Cabernet-Sauvignon – 27,5 mg/
dm3, adică în vinul ro șu conținutul acestuia este mai mare decât
în cel alb. Faptul c ă vinurile ro șii conțin mai mult fi er decât cele
albe con fi rmă și datele ob ținute de academicianul S. Toma [3].
Astfel, în Traminer roz și Traminer muscat con ținutul de fi er
constituie 0,44 și 0,50 mg/kg respectiv, iar în Merlot și Cabernet
– 1,35 și 2,30 mg/kg respectiv. Rezultatele ob ținute în urma studi-
erii frunzelor, sucurilor și a vinului de asemenea au demonstrat un
conținut de fi er în soiul ro șu (Cabernet) aproximativ de 2 ori mai
mare decât în soiurile albe (Aligote, Riesling de Rhin).
Conform GOST 7208, norma pentru vinuri-materie prim ă și
vin este de 3–20 mg/dm3, conform SM 117:2015 și Reglement ării
tehnice „Organizarea pie ței vitivinicole”, concentra ția admisibil ă
de fi er este de cel mult 14 mg/dm3.
Potrivit datelor generalizate, în vinurile de calitate maturate
se admite un con ținut de fi er până la 10 mg/dm3, iar în cele f ără
maturare – pân ă la 20 mg/dm3.
Menționăm că vinurile albe și roșii fabricate în Republica Mol-
dova corespund cerin țelor interna ționale privind con ținutul de fi er.
De ce are nevoie o persoan ă de fi er? Fierul este un biomi-
croelement necesar organismului, are un rol major în alimenta ția
omului, deoarece intr ă în componen ța heminei – un pigment al
sângelui. Savan ții susțin că fi erul face parte din structura unui
șir de proteine ale organismului uman, este parte component ă a
hemoglobinei – pân ă la 60% din con ținutul total, și a diferitor enzi-
me. 4,25% de fi er se găsește în hemoglobina sângelui, 23% – în
țesuturi și enzime tisulare și 20% – în splin ă și măduva oaselor.
Datorită fi erului se efectueaz ă transferul oxigenului din pl ămâni
la toate țesuturile, organele și celulele. Microelementul fi er rea-lizează una dintre cele mai importante func ții ale organismului –
procesul de respira ție. Fierul este necesar în circula ția normal ă
a sângelui.
Medicina a dovedit c ă fi erul este o component ă constantă în
tratamentul anemiei. Cu toate acestea, excesul de fi er în orga-
nism poate duce la o de fi ciență de cupru, zinc, crom, calciu. Cal-
ciul se consider ă un antagonist al fi erului, ace știa împiedic ă unul
altuia să se asimileze [8]. Iat ă produsele care fac di fi cile asimila-
rea fi erului: lapte praf, brânzeturi, cafea și alte alimente bogate
în calciu. Pentru asimilarea fi erului sunt necesare: cupru, cobalt,
mangan, vitamina C, iar acesta, la rândul lui, este necesar pentru metabolismul adecvat al vitaminelor din grupa B, pentru cre ștere,
rezistență la boli și prevenirea st ării de oboseal ă. Doza excesiv ă
de fi er – 200 mg și mai mult – poate avea efect toxic, inhib ă siste-
mul antioxidant al organismului. Pentru a oferi organismului acest element, se recomand ă să folosim în mod regulat acele produse
care satisfac necesitatea zilnic ă.
Pentru compara ție, conținutul de fi er în diverse produse ali-
mentare este dat în tabelul 2. Datele din acest tabel arat ă că cele
mai bogate în fi er sunt semin țele de dovleac, fasolea, maz ărea,
fi catul de vit ă, gălbenușul de ou. Mult fi er se g
ăsește în prunele
uscate și cacao (pudr ă). Dar cea mai mare cantitate se con ține
în cașcavalurile ob ținute din lapte degresat (37,0 mg/100 g), ceai
(20,0 mg/100 g) și în cașcavalul „Elve țian” (19,0 mg/100 g). Aces-
te produse satisfac necesarul zilnic în fi er. De men ționat că, con-
form unor surse, necesarul mediu zilnic în fi er pentru adul ți este
de 15,0 mg [7], conform altor surse – de 10–18 mg. De și există și
alte informa ții, conform c ărora în organismul uman acest element
ar trebui s ă fi e în limita de 20 mg, iar pentru femeile gravide –
30 mg. Zilnic organismul prime ște aproximativ 16 mg de fi er cu
produsele alimentare.
Se observ ă un conținut scăzut de fi er în struguri, vi șine,
cireșe, în majoritatea citricelor, în laptele de vac ă și produsele
lactate, cu excep ția brânzeturilor. În 100 g de struguri proaspe ți
se conține între 0,3 și 0,7 g de fi er.
În unele surse se sus ține că fi catul de vit ă este un bun pro-
dus pentru completarea organismului uman cu fi er (6,9–9,5 mg/
100 g), de asemenea, acesta con ține mult cupru (3,7–3,8 mg/100 g).
E semni fi cativ faptul c ă vitamina B12 în 100 g de fi cat este de
12 ori mai mare decât rata zilnic ă. Medicii recomand ă de a utiliza și
ouă. În gălbenușul oului de g ăină se conține 5,8 –7,2 mg/100 g de
fi er și mult fosfor – 460–542 mg/100 g, precum și 5–6 g de protein ă
de calitate înalt ă cu aminoacizi, vitaminele A, B 1, B5, B12. Iar luteina
și zeaxantina previne dezvoltarea bolilor de ochi. Oul este o bun ă
sursă a celei mai importante coline dietetice – în vitamina B 4. În lip-
sa acesteia, fi catul, rinichii și creierul practic nu ar putea func ționa
normal („A иФ”, nr. 28, 2018). Savan ții au descoperit c ă ceaiul poa-
te fi efi cient contra anemiei, deoarece con ține 20 mg/100g de fi er
și 12 mg/100 g de cupru. Totodat ă, se menționează că conținutul
de fi er în leguminoase este necesar pentru men ținerea func ționării
sistemului imunitar și sinteza hormonilor.
În articolul „Ega News”, publicat la 27 februarie 2017, se
susține că zilnic o persoan ă trebuie să primeasc ă doar 1,5 mg de
fi er din alimente, iar organismul asimileaz ă nu mai mult de 10%
din fi erul acumulat. Aceasta înseamn ă că necesarul zilnic în fi er
crește până la 15 mg. Precum se remarc ă în aceast ă lucrare,
până la 6% din fi er primim din produsele vegetale, pân ă la 20%
din produsele din carne, 11% din pe ște. Și, ca urmare, rata medie
zilnică de consum de fi er pentru b ărbați este de 10 mg, pentru
femei – de 15 mg, iar pentru femei în timpul sarcinii – de 30 mg.
În concluzie, men ționăm că fi ecare persoan ă trebuie să alea-
gă produsul care i se potrive ște gustului s ău și va satisface, pe
cât e posibil, necesarul zilnic de fi er.nr. 3-4 [81-82] 2019  „Pomicultura, Viticultura și Vini fi cația”  21

vinifi cațieTabelul 2
Conținutul de fi er în produsele alimentare (mg/100 g)
Nr.
d/oDenumirea produsului Con ținutulNr.
d/o Denumirea produsului Con ținutul
1. Struguri 0,3; 0,5 –0,7 54. Dovleac 0,5; 0,8; 2,5
2. Struguri (prov. american ă) 0,4 55. Semin țe de dovleac 15,0
3. Struguri sta fi de 3,0 56. Soia 3,8–4,0
4. Suc de struguri 0,3–0,4 mg/dm357. Maz ăre 6,8; 8,0; 9,4
5. Mere 0,1–0,5; 2,2–2,5 58. Fasole 11,0–12,4
6. Suc de mere 0,3 59. Grâu 5,3; 5,4
7. Caise 0,7; 2,1; 4,9 60. Porumb 1,0; 3,7
8. Prune 2,1–2,3 61. Hri șcă 8,0
9. Piersici 0,6; 4,1 62. Orez 1,3
10. Vișine 1,4 63. F ăină de grâu calitate super. 1,2
11. Cire șe 1,6–1,8 64. F ăină de grâu calitatea 1 2,1–3,3
12. Nuci 2,0–2,34 65. F ăină de secar ă 2,2–3,5
13. Migdale 4,4–5,0 66. Paste 1,2–1,6
14. Portocal ă 0,3–0,4 67. Pâine de grâu 0,9–2,6
15. Mandarin ă 0,4 68. Pâine de secar ă 2,0–2,7; 3,9
16. Banane 0,6–0,7 69. Pâine alb ă 1,5
17. Ananas 0,3 70. Crupe de grâu 2,7; 4,7
18. Corcodu șe 1,9 71. Crupe de hri șcă 3,2–4,9; 6,6–8,0
19. Lămâi 0,6 72. Crupe de arpaca ș 1,8
20. Grepfrut 0,3 73. Crupe de orz 1,8
21. Alune 3,0; 6,0 74. Crupe de ov ăz 3,9–4,3
22. Par ă 2,3 75. Crupe de orez 1,0
23. Fragi (c ăpșune) 0,7; 1,2 76. Crupe de gri ș 0,96–1,6
24. Zmeur ă 1,6–1,8 77. Crupe „Hercules» 3,6
25. Coac ăză-neagră 2,1 78. Lapte de vac ă 0,05; 0,1–0,2
26. Agri șe 1,6 79. Unt 0,1–0,2
27. Răchițele 0,6 80. Smântân ă 0,3
28. Mac 24,0 81. Fri șcă 0,1
29. Pepene-verde 1,0 82. Brânz ă de vaci 0,4–0,5
30. Pepene-galben 1,0 83. Brânz ă telemea 0,46
31. Carto fi 0,8–1,2 84. Ca șcaval „Elve țian” 19,0
32. Ro șii 0,6; 0,9; 1,4 85. Ca șcaval din lapte degres. 37,0
33. Suc de ro șii 0,7 86. Ciuperci albe 5,2
34. Castrave ți 0,6; 0,9; 1,0 87. Ciuperci pitarc ă 2,4
35. Varz ă albă 0,6; 1,2 88. Carne de porc 1,6; 1,9
36. Conopid ă 1,4–1,5 89. Carne de vit ă 2,9–3,1
37. Sfecl ă 1,0–1,4 90. Carne de miel 2,1–3,1
38. Morcov 0,7–1,2 91. Carne de pui 1,5; 3,0
39. Dovlecei 0,4 92. Carne de curcan 3,6–4,0
40. Vân ătă 0,4 93. Carne de iepure 3,3–4,4
41. Ardei dulce 0,6 94. Carne de vit ă 6,9–9,5
42. Ceap ă bulb 0,8 95. Crenvur ști 1,9
43. Ceap ă verde 1,0 96. Ou de g ăină 2,5–3,0
44. Ridiche de lun ă 0,6; 1,0 97. G ălbenuș de ou 5,8; 7,2
45. Ridiche de iarnă 1,0 98. Pe ște batog 0,6
46. Pătrunjel (verde) 8,0 99. Pe ște macrou 2,5
47. Rădăcină de pătrunjel 1,8 100. Ficat de batog 1,9
48.Țelină 0,6 101. Ceai 20,0
49. Salat ă 0,5–0,6; 0,9 102. Cafea 2,0
50. Spanac 3,0–3,3 103. Pudr ă de cacao 11,0; 14,8
51. Măcriș 2,0 104. Ciocolat ă 2,0–2,7
52. Maz ăre verde 0,7 105. Prune uscate 13,0
53. Usturoi 1,522  „Pomicultura, Viticultura și Vini fi cația”  nr. 3-4 [81-82] 2019

vinifi cațieCloroza neinfec țioasă a viței-de-vie.
Măsuri de combatere și profi laxia bolii
Cloroza neinfec țioasă a viței-de-vie este o boal ă ce se ma-
nifestă prin perturbarea form ării cloro fi lei în frunze și reducerea
efi cienței fotosintezei. În condi țiile Republicii Moldova, în majo-
ritatea cazurilor boala este provocat ă de condi țiile nefavorabile
de creștere și de nutriție, de acumulare a fi erului, manganului,
magneziului și zincului. La începutul manifest ării clorozei frunzele
își pierd culoarea verde, se diminueaz ă creșterea și productivi-
tatea butucilor. Cel mai frecvent, aceast ă boală este cauzat ă de
aerarea insu fi cientă, densitatea crescut ă, salinitatea și umiditatea
excesivă a solului, dezechilibrul de nutrien ți în zona r ădăcinilor,
din aceast ă cauză cloroza fi ind uneori denumit ă „boala prelucr ării
nesatisfăcătoare a solului”. În vii boala deseori este provocat ă de
condițiile nefavorabile ale solului pentru cre ștere, cunoscut ă sub
denumirea de cloroz ă eda fi că. Boala poart ă un caracter focal, dar
uneori apare și în planta ții (masive) compacte (r ăspândită în mul-
te țări din Europa și SUA).
Astfel, în reac ția alcalină a mediului, caracteristic ă solurilor
carbonate, fi erul, cuprul, zincul, manganul sunt sub form ă de hi-
droxizi slab solubili.
Răspândirea celei mai frecvente forme de cloroz ă eda-
fi că în podgorii este legat ă de conținutul ridicat de carbona ți în
stratul arabil (10–50%). Cloroza carbonat ă este cauzat ă nu de
o de fi ciență absolută de fi er în sol, ci de absorb ția redusă a lui
de plante și imobilizarea par țială a acestui element în țesuturi. În
plantațiile vechi, datorit ă utilizării fungicidelor care con țin cupru,
se poate observa un exces al con ținutului de cupru în sol, mani-
festând un efect antagonist asupra p ătrunderii fi erului, ceea ce
contribuie la intensi fi carea clorozei.
Manifestarea de fi cienței de fi er este cea mai frecvent ă formă
de cloroză neinfecțioasă. Aceasta se manifest ă prin îngălbenirea
frunzelor, începând de la vârful l ăstarilor, apoi boala progreseaz ă,
frunzele devin de culoare galben-l ămâie, limbul este tot mai sub țire
și frunzele încep s ă se usuce. De fi citul de fi er duce la pierderea
masivă a fl orilor, afecteaz ă formarea ovarului și, în general, produc-
tivitatea butucilor. În cazul insu fi cienței de fi er, planta vi ței-de-vie
se îmboln ăvește, procesele redox și metabolismul carbohidra ților
încetinesc, iar cre șterea și dezvoltarea plantelor este întârziat ă.
Trebuie de remarcat c ă fi erul nu face parte din cloro fi lă, însă este
elementul principal (catalizatorul) biosintezei cloro fi lei și pigmenților
carotenoizi (f ără participarea acestuia, cloro fi la nu se formeaz ă).
Fierul particip ă la fotosintez ă (reacția de oxidare), în metabolismul
carbohidra ților în procesele redox datorit ă oxidării fi erului bivalent
în trivalent și invers și reducerii trivalentului în bivalent.
Defi citul de fi er la plante este remarcat cel mai frecvent pe
solurile calcaroase și puternic calcaroase, precum și pe solurile
cu pH-ul ridicat, cu un con ținut excesiv de carbona ți, fosfor, cupru,
zinc și mangan în zona r ădăcinilor.
Gradul de afectare a vi ței-de-vie cu cloroz ă este estimat conform
scării de 5 puncte, ceea ce asigur ă evaluarea obiectiv ă a stării unei
plantații (masiv) și stabilirea m ăsurilor pentru combaterea bolii.
Cloroza apare de obicei între I și a II-a decad ă a lunii mai, cea
mai pronun țată fi ind la sfâr șitul I și celei de a II-a decade a lunii iunie,
urmată de o scădere (în anii seceto și în a II-a decad ă – maxim în
mijlocul lunii august). Atenuarea bolii cu o posibil ă refacere a culorii
frunzelor se înregistreaz ă în a II-a decad ă a lunii septembrie.
Măsuri pentru combaterea clorozei neinfec țioase,
în funcție de gradul de afectare
1. Manifestare slab ă a clorozei:
a) se introduce în sol câte 25 kg de mrani ță sub fi ecare butuc
la o adâncime de 35–45 cm și la o distan ță de 50 cm de la acesta;b) pe suprafe țe medii și mari, între rânduri se introduce acela și
îngrășământ în 3 rânduri cu ma șina PRVN-53 în combina ție cu
PRVN-17 sau cu alte echipamente timp de 2-3 ani;
c) se aplic ă nutriția foliară a butucilor (de 2-3 ori) cu solu ție de
sulfat de fi er de 0,3% sau cu solu ție de sulfat de zinc de 0,02%,
ori cu solu ție de sulfat de mangan de 0,2%.
Rezultate satisf ăcătoare în lupta împotriva de fi cienței de fi er
se obțin la aplicarea a 2-3 tratamente extraradiculare cu utilizarea
îngrășămintelor complexe care con țin fi er sub form ă de chela ți:
Agromax-microelemente: Fe–8,0%; Quantum Fe helatat – microele-mente (%): Fe–6,5; Coda Fe-L – microelemente (%): Fe–6,16, Ferti-plant Fe–6%; EDDHA – microelemente (%): Fe–6,0%, Fetrilon13 – microelemente (%): Fe–13,6 și altele (Registrul de Stat al Produselor
de Uz Fitosanitar și al Fertilizan ților, Chișinău, 2016, 2017).
2. Grad mediu de manifestare a clorozei:
a) pe parcele mici, pulverizare de 3-4 ori cu o solu ție de chelat
de fi er cu o concentra ție de 0,5% sau cu o solu ție de sulfat de
mangan de 0,2%, ori cu o solu ție de hexoacetat de fi er de 0,3%
sau folosind 2-3 tratamente extraradiculare cu îngr ășăminte com-
plexe men ționate mai sus care con țin fi er sub form ă de chelați.
3. Grad puternic și foarte puternic de afectare a strugurilor
cu cloroză:
a) Combinarea nutri ției radiculare folosind o solu ție de chelat
de fi er de 1% (10 litri la 100 litri de ap ă) din calculul de 10 litri la
un butuc în 4 g ăuri (cu un hidroburghiu), precum și o nutriție foli-
ară cu o solu ție de chelat de fi er de 0,5% sau folosind 2-3 trat ări
extraradiculare cu îngr ășăminte complexe (men ționate mai sus)
care conțin fi er sub form ă de chelați.
b) Pe un sector mediu sau pe un masiv puternic afectat de
cloroză este necesar s ă se prevad ă înlocuirea butucilor cu vi țe
altoite pe portaltoiuri rezistente la înghe ț (BxR Kobber 5 BB, BxR
SO4 și Chasselas x B 41B).
Cultura vi ței-de-vie altoite în zonele de cre ștere cu pericol de
cloroză este una dintre cele mai radicale metode de prevenire a
bolii. Astfel, pentru a evita cloroza, la în fi ințarea planta țiilor noi
este important ca la selectarea soiurilor de cultur ă să se decidă,
în prealabil (la elaborarea proiectului de lucru), pe ce portaltoi trebuie altoite, astfel încât limitele de toleran ță ale soiurilor de
portaltoi utilizat la con ținutul preparatelor mobile din sol s ă cores-
pundă criteriilor de evaluare a riscului de afectare cu cloroz ă a
solului (tab. 3).
I. Rîff și alții [3] a fi rmă că vița-de-vie poate cre ște și da roadă la
un conținut de 0,3–0,4% de s ăruri solubile neutre nocive în stratul
de sol din zona r ădăcinilor (clorur ă de sodiu cel mult 0,06 %, sul-
Tabelul 3
Limita de toleran ță a soiurilor principale
de portaltoi la con ținutul de carbona ți sub
formă mobilă în sol (indexul Gale, în %)
– criteriul de baz ă la evaluarea riscului de
cloroză a solurilor
Soiul portaltoiuluiRezisten ța la
var activ, %
Riparia Gloire 6
Reparia Rupestris 101-14 9Reparia Rupestris 3309 11Berlandieri x Riparia S0
417
Berlandieri x Riparia Kobber 5 BB 20Berlandieri x Riparia Cr ăciunel 2 20
Berlandieri x Riparia Ruggieri 140 17-20Shasselas x Berlandieri 41B 40nr. 3-4 [81-82] 2019  „Pomicultura, Viticultura și Vini fi cația”  23

fat de sodiu cel mult 0,2%, sulfat de magneziu cel mult 0,125%).
Acest tip de să ruri include clorura de magneziu și de calciu. Solurile
salinizate de acestea sunt de tip cloruro–sulfatic. Tipul alcalin de salinizare a solului este asigurat de carbona ți, bicarbona ți de sodiu
și magneziu. La un con ținut al acestor să ruri de 0,03% în zona ră –
dăcinilor, butucii sufer ă de cloroză , dacă plantaț iile au fost înfi ințate
cu vițe altoite pe portaltoi cu rezisten ță slabă la var.
La un conținut total de săruri în sol mai mare de 1,15% butucii
pot pieri. Autorii au con fi rmat o rezistență mai mare la salinitatea
solului a soiurilor de vi ță-de-vie nealtoite din specia Vitis vinifera
în comparație cu cele altoite.
Plantele vi ței-de-vie nealtoite sunt mai rezistente la con ținutul
de săruri decât cele altoite.
Există toate motivele pentru a confi rma necesitatea efectuării
lucrărilor de selec ție în scopul ob ținerii soiurilor rezistente la con-
ținutul de s ăruri din sol.
1.Агро указания по виноградарству . Кишинев, Изд-во «Картя
Молдовеняскэ , 1989, с. 388– 392.
2. Апруда П.И. Виноградная лоза, защита от болезней и
вредителей . Приложение к журналу „Omnibus”, Кишинев, 2006, с . 5.
3.
Academicianul Simion Toma – cavaler al cunoa șterii și dă ruirii.
Chișinău, 201
1, p. 35
4.Аг
абальянц Г.Г. Избранные работы по химии и технологии
вина, шампанского и коньяка . Москва, Изд-во «Пищевая
промышленность », 1972, с. 221–223.
5.Баев О.М., По лзикова Г.П., Фролова Ж.Н., Дьяченко М.В.
Из
учение минерального состава виноградного сусла , виномате-
риалов , коньячных спиртов. Ж. «Садоводство , виноградарство и
виноделие », № 2 (32), 2011, с. 34–35, № 3 (33) 2011, с. 35.
6.Бондаренк
о С.Г. Удобрение виноградников Молдавии .
Кишинев, Из
д-во «Штиинца », 1986, с. 20, 66-67.
7.Де
тская энциклопедия , Москва, 1973, с. 503.
8.Даду К., Г
ригель Г. Кальций и виноград . Ж. „Pomicultura, V iti-
cultura și Vinifi cația”, nr. 4, 2016, с. 3–6.
9.К
озуб Г.И. Марочные и игристые вина Молдавии . Кишинев ,
Из
д-во«Картя Молдовеняскэ », 1983, с. 48–67.
10.Кра
ткий справочник по удобрениям . Москва, Изд-во
«Колос», 1971, с. 25.
11.Кирилюк В. Микроэ
лементный состав виноградного расте-
ния. Teze ale Conferin ței Științifi ce Internaționale. Aspecte inovative
în viticultură și vinifi cație. Chi șinău, 2005, p. 107– 1 11.
12.По
чвы Молдавии . Кишинев, Изд -во «Штиинца », 1984, т . 1.
13.Р
одопуло А.К. Биохимия виноделия. Москва, Изд-во
«Пищевая промышленность », 1971, с. 119–121.
14.Справ
очник по виноделию . Под ред . В.М. Малтабара и
Э.М. Шпринцмана . Москва, Изд-во «Пищевая промышленность »,
1973, с. 137.
15.Справ
очник агрохимика . Москва, Россельхозиздат , 1976,
с. 171–172.
16.Страх
ов В.Г., Колянковский А.А. Эффек тивность примене –
ния микроэлементов на различных сортах винограда . Журнал
«Садоводство , виноградарство и виноделие Молдавии », 1983,
№ 10, с. 22–23.
17.Т
ома С.И. Энциклопедия виноградарства . Кишинев , 1986,
с. 407.
18.Т
аран Н.Г., Зинченко В.И. Современные технологии стаби –
лизации вин. Кишинев, 2006.
19. Уинклер А.Дж. Виноградарство США. Москва, 1966, с . 387–388.
20.Цыпленк
ов В.П., Банкина Т.А, Фе доров А.С. Определение
зольного состава растительных материалов . Ленинград , Изд-во
Ленинградского университета, 1981, с. 32.
21. Bulencea
A. Viticultura. Bucure ști, Editura Agro-Silvic ă de
Stat, 1955, p. 219
22. V
eliksar S., Toma S., Kreidman J., Nedealcov S. Impactul cu-
prului antropogenic asupra statusului mineral al vi ței-de-vie și proce-
deul de fi toextragere. Lucrări științifi ce, vol. 14. Materiale Conf. Științi-
fi ce Internaționale, Chi șinău, 2005, p. 171–175.
23. Cotea V
.D., Zănoagă C.V., Cotea V.V. Tratat de oenochimie,
vol. 2. Bucureș ti, Editura Academiei Române, 2009, p. 131, 160–163.
24. Кухарский М., Чебану В. Особенности закладки новых
(современных ) виноградников , Журнал «Lider–Agro», № 1–3, 2015.
25. Рыфф И.И., Бере зовская С.П., Борисенко М.Н., Зармаев А.А.,
Лиховской В.В. Диагностика солеустойчивых сортов винограда ,
Журнал «Виноделие и виноградарство », № 1, 2019, с .15–19.
26.Энцик
лопедия виноградарства . Кишинев, т . 3, 1987, с.137.
27. Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova, 2019,
p. 86–132.BIBLIOGRAFIE
vinifi cație24  „Pomicultura, Viticultura și Vinifi cația”  nr. 3-4 [81-82] 2019