Bronzul este un aliaj de două sau mai multe metale topite împreună (CuAs) prima dată , [628299]

Bronzul este un aliaj de două sau mai multe metale topite împreună (Cu+As) prima dată ,
apoi combinarea Cu+Sn1 a rezultat un material mult mai dur și rezistent decât cuprul . Avantajul
mai era ca se făceau lame ascuțite, durabile. Epoca Bronzului a fost perioada în care au început
războaiele .
Practicarea metalurgiei bronzului de către o populație presupune :
1. Existenta minereurilor de cupru si a altor minereuri care conțin cositor sau un înlocuitor al
acestuia (arsen, antimoniu);
2. Posibilitatea de a d epista aceste minereuri;
3. Cunoașterea tehnologiilor de exploatare a minereurilor;
4. Executarea unor operații preliminare reducerii;
5. Cunoașterea procedeelor de reducere a minereurilor pentru obținerea cuprului;
6. Alierea, înnobilarea cuprului cu alte metale (cositor=staniu, antimoniu, arsen, plumb);
7. Turnarea aliajului în tipare pentru obținerea pieselor
Primele bronzuri sunt de fapt pseudo bronzuri pentru ca sunt aliaje care conț in, în loc de
staniu, arsen. Ele apar pentru prima dată în zona caucaziana și în Anatolia. Se crede ca prime le
bronzuri sunt aliaje întâmplătoare, deoarece în natura se găsesc minereuri care conțin și cupru ș i
arsen.
Piesele din epoca bronzului le continua tipolo gic pe cele din epoca de tranziț ie, deci, din
punct de vedere al metalurgiei, nu exista o discontinuitate între cele doua epoci.
Tipice bronzu lui timpuriu sunt, mai ales, piesele de mici dime nsiuni, cel mai adesea
podoabe: pandantive2, plăcuțe cu capete rulate, aplici î n formă de orgă, butoni calotiformi ,
diferite tipuri de ace3, brățări simple sau spiralate . Printre pie sele masive se numără unele arme 4.
Dintre unelte, mai frecvente sunt dălțile și străpungătoarele . Printre culturile cu mai multe piese
de bronz se numără Periam -Pecica. Se cunosc și câtev a depozite de bronzuri, printre care se
numără cel descoperit la Ostrovu Corbului , care a fost atribuit culturii Glina .
Din bronzul mijlociu apar ateliere de turnare a pieselor de bronz chiar si în ari i culturale
care nu beneficiază de resurse de minereu de cupru, de pilda în aria culturii Tei, la Cernica, semn
ca materiile prime ci rculau și ajungeau ș i la populaț iile dezavantajate aflate departe de resursele
naturale. În aceasta etapa se diversifică mult tipologia pieselor din bronz . Apar primele tipuri de
spade: Boiu si Apa. O spada de tip Apa a fost descoperita la Pella , în Macedonia, se mn ca acest
tip de piesa avea că utare și făcea obiectul schimbului la mare distanță. Devin mai frecvente
vârfurile de lance , care apar accidental încă din bronzul timpuriu. Cele mai spectaculoase piese
sunt, însa, topoarele cu disc, topoare de lupta, care au fost create undeva în zona Tisei
Superioare. Pi esele timpurii se caracterizează prin decoruri spiralice foarte elaborate. Piese
provenite din bazinul Tisei au aj uns, pe calea schimburilor, până în zona Mării Baltice.

1 Staniu sau cositorul – element chimic din gr a IV.
2 de tip lunula, pandantive pieptene, pandantive în forma de coada de rândunica sau pandantive cordiforme
3acul cu cap în forma de pastaie, acul cu cap biconic, ace cipriote, ace cu cap rulat (Rollennadel)
4 pumnalul cu placa de înmanusare sau cu limba la mâ ner, securile plate, toporul plat cu marginile ridicate
(Randleistenbeil), topoarele cu prag (Absatzbeil), unele tipuri de topoare cu gaura de înmanusare transversala
(Kozarac, Baniabic), vârfurle de lance .

Dintre podoabe se remarca brățările masive cu capete desfă cute, uneori terminate cu
capete în forma de pecete, brățările cu capete spiralice, apără toarele de braț, continuâ nd să existe
si pandantivele cordiforme. Se diversifica foarte mult tipurile de ace5. În paralel cu dezvoltarea
metalurgiei, creste considerabil numărul de depozite
Bronzul târziu se caracterizează prin doua tipuri noi de pies e: topoarele cu gaura de
înmănușare longitudinală de tip celt si secerile cu buton, cu limba la mâner, cu ciot de
turnare sau cu spin. Dintre ustensile sunt de amintit pensetele si bricele ca elemente de noutate.
Continua dezvoltarea tipologica a acel or. Apar acele cu nodozitaț i.
Maxima dezvoltare a metalurgiei bronzului are loc în Ha timpuriu (Ha A), undeva în
intervalul 1200 -1100. Caracteristice acestei etape sunt depozitele din seria Cincu -Suseni, care
pot fi atr ibuite grupurilor Bobda -Susani si Gava -Lapus. Unele depozite din aceasta p erioada au
în comp onenț a lor mii de piese si cântă resc câteva tone. Este cazul dep ozitelor aș a-numite de
turnatorie de la Uioara, Guterita, Spalnaca, Aiud. Dintre podoabe cea mai importanta piesă noua
este fibula, apărută în Ha A. Cel mai vechi tip este fibula în forma de arcuș de vi oara, foarte
asemănătoare unui ac de siguranță si ca forma si ca întrebuinț are 6. Ca piese noi din bronz, în Ha
B, sunt de amintit spadele cu cupa la mâner si spadele cu antene. Tot în H a B apa r primele arme
defensive, coifurile (precum cel de la Pișcolt) . Apar în Ha A, dar mai ales în Ha B si primele
recipiente din bronz, căl dările cu ataș e cruciforme, cestile si situlele din bronz. Din Hallstattul
mijlociu, Ha C, în depozite încep sa apara p iese din fier, mai ales piese de harnasament (psalii si
zabale). Majoritatea armelor, uneltelor si ustensilelor din bronz sunt înlocuite treptat cu piese
similare din fier. În Ha C, aproape în exclusivitate, în depozite sunt d oar podoabe de bronz.
Scade nu mărul de depozite începând din Ha mijlociu, iar din Ha D este cunoscut un singur
depozit de bronzuri, cel de la Drencova.

5 ace cu cap biconic cu gât perforat, ace cu cap discoidal, ace cu cap în forma de ciuperca
6 Ulterior se vor dezvolta noi tipuri de fibule, punându -se un accent mai mare pe latura lor ornamentala, ele având în
continuare si un rol utilitar