PERFEC ȚIONAREA PASEI CU LATUL LA ECHIPA REPREZENTATIVĂ GIMNAZIALĂ DE FOTBAL Coordonator științific: Lect.dr. Gabriel SIMION Absolvent: Vasile… [628144]

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect.dr. Gabriel SIMION

Absolvent: [anonimizat]

2021

EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ

PERFEC ȚIONAREA PASEI CU LATUL LA
ECHIPA REPREZENTATIVĂ GIMNAZIALĂ DE
FOTBAL

Coordonator științific:
Lect.dr. Gabriel SIMION

Absolvent: [anonimizat]

2021

Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 1
Motivul alegerii temei și gradul de actualitate
Scopul și sarcinile cercetării
Obiectivele cercetării
Ipoteza (ipotezele cercetării)

CAPITOLUL I FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………………………….. ……………. 6
I.1 EDUCAȚIA FIZICĂ LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL ………………………….. ………………………….. ………….. 6
I.2 IMPORTANȚA COMPETIȚIILOR SPORTIVE ȘCOLARE ………………………….. ………………………….. …………. 11
I.2.1 Asigurarea cadrului optim pentru exersarea și consolidarea deprinderilor motrice ……………………….. 12
I.2.2 Creșterea interesului pentru disciplina educa ție fizica și sport ………………………….. ……………………… 12
I.2.3 Fortificare a dezvoltării fizice, intelectuale și emo ționale a elevului ………………………….. ………………. 13
I.2.4 Dezvoltare personală, socială și morală ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
I.3 METODICA PREDĂRII FOTBALULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL ………………………….. ………………. 15
I.3.1 Locul și rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educa ție fizică ………………………….. …………………… 15
I.3.2 Caracteristicile jocului de fotbal școlar ………………………….. ………………………….. ………………………… 18
I.3.3 Valen țele formative ale jocului de fotbal școlar ………………………….. ………………………….. …………….. 19
I.4 PARTICULARITĂȚILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL …………………….. 21
I.4.1 Particularit ățile biomotrice al elevilor din clasele V -VIII ………………………….. ………………………….. …… 22
I.4.2 Particularită ți anatomo -fiziologice ale puberului ………………………….. ………………………….. …………… 23
I.4.3 Dezvoltarea psihică și motrică a puberului ………………………….. ………………………….. ……………………. 24
I.5 PREDAREA JOCULUI DE FOTBAL ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA CLASELE V -VIII …………………………. 27
I.6 TEHNICA DE PASARE A MINGII CU LATUL ………………………….. ………………………….. ………………………. 29

CAPITOLUL II ORGANIZAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
II.1 DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. 33
II.2 APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 34
II.3 PLANUL CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 35
II.4 METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 35
II.4.1 Metode de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 35
II.4.2 Metode și mijloace de antrenament ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 36
II.5 PROCEDURA DE DESFAȘURARE A CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …………………. 39

CAPITOLUL III PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII .. 43
III.1 PLANIFICAREA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 43
III.2 TESTAREA INIȚIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 43
III.3 MIJLOACE DE ACȚIONARE PENTRU ÎNVĂȚAREA -CONSOLIDAREA ELEMENTELOR ȘI PROCEDEELOR
TEHNICE PRIVIND PASA MINGII CU LATUL LA FOTBAL LA CLASA A V -A ………………………….. ……………. 48
III.3.1 Mijloace de acționare pentru învățarea și consolidarea preluării mingii de pe loc și din deplasare …… 48
III.3.2 Mijloace de acționare pentru consolid area lovirii mingii de pe loc și din deplasare ………………………. 48
III.3.3 Mijloace de acționare pentru învățarea și consolidarea conducerii mingii ………………………….. ………. 50
III.3.4 Mijloace de acționare pentru învățarea și consolidarea marcajului, demarcajului și depășirii
adversarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 50
III.4 INTERPRETAREA REZULTATELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 52

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI PRACTICO -METODICE ………………………….. ………………………….. …………………….. 53
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 55
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 56

1
INTRODUCERE

În cadrul caracterului global a l educa ției, una dintre componentele sale importante o
reprezintă educa ția fizică , cu con ținut și sarcini absolut specifice, cu influen țe de sistem asupra
individului în plan motric, fizic, intelectual, afectiv, estetic, etc. Datorită acestor atribute, ea mai
poate fi categorisită ca formă sau cale spre educa ția generală.
Indiferent de vârstă, activitatea fizică este necesară în primul rând pentru sănătate, așa
că importanța sportului la orice vârstă derivă d in urm ătoarele beneficii : întăr irea musculaturii și
a oase lor, dezvolt area flexibilit ății, echilibrul ui și rezistenț ei, creșterea imunității , îmbunătățește
circulația sangvină , formarea unei posturi corecte a corpului, ș.a.m.d.
Pe lângă aceste beneficii fizice, există și o serie de avantaje psihice care provin din
practicarea sportului în viața de zi cu zi , și anume: dezvoltarea abilității de concentrare , creșterea
abilității de lucru în echipă , creșterea încrederii de sine , dezvoltarea abilităților sociale ,
dezvoltarea c apacității de auto -disciplinare , creșterea abilităților competitive si multe altele.
Având in vedere aceste aspecte, conștientizăm cât de importantă este educația fizica in
viața fiecărui individ, înc ă de la o vârstă cât mai fragedă.
Educa ția este cea care produce transformarea indivizilor instinctivi și nediferen țiați (de la
naștere) , în membri ai unei societă ți care contribuie esen țial la dezvoltarea acesteia prin
competen țe, cuno ștințe și raporturi sociale distincte.
Pentru o mai bună înțelegere , diferiți autori au definit educația fizică ca fiind:
”Acțiune a preponderent corporală, efectuată sistematic și conștient în scopul
perfecționării dezvoltării fizice și a capacității motrice a oamenilor”. (Șiclovan , I. 1979)
”Acțiune (fizică sau intelectuală) făcută sistematic pentru a dobândi o deprindere sau o
înde mânare”. (Baciu , C. 1981)
”O activitate statică și dinamică, executată și repetată în limite anatomice și fiziologice
normale în vederea obținerii unor efecte utile organismului”. (Fozza , C., Nicolaescu , V., 1981)
”Acțiune a motrică cu valoare instrumentală, conceput ă și programat ă în vederea realizării
obiectivelor proprii diferitelor activități motrice”. (Bota , A., Dragnea , A. 1999)
”Educația fizică este o componentă a educației generale, realizată în cadrul unui proces
instructiv -educativ sau în mod independent, în vederea dezvoltării armonioase a personalității și
creșterii vieții. Educația fizică cuprinde un complex de stimuli ce influențează procesele de
dezvoltare somato -funcțională si psihică. ” (Dragomir, P., Scarlet , E., (2004) – Educație fizică
școlară )

2
”Exercițiile fizice sunt structuri psihomotrice create și folosite sistematic, ce presupun
deplasări ale corpului omenesc și ale segmentelor lui în aceleași sau diferite planuri și axe, din și
în poziții definite, e fectuate cu amplitudini, pe direcții și traiectorii bine precizate, cu dozări ale
efortului prestabilite, în scopul:
– învățării, reînvățării și perfecționării priceperilor și deprinderilor motrice;
– dezvoltării capacităților condiționale și coordinative ;
– ameliorării calității vieții;
– supuse continuu procesului de feed -back. ” (Mărcuț P., 2006)
Concep ția despre educa ția fizică se desprinde din concep ția generală asupra vie ții unei
societă ți, diferită de la o epocă la alta, de la o țară la alta, în f uncție de ideologia dominantă și
organizarea socială.
La noi în țară, expresia acestei concep ții se materializează în ”Legea educa ției fizice și
sportului” – LEGE nr. 69 din 28 aprilie 2000 . Conform acestui document, educa ția fizică și sportul
sunt activită ți de interes na țional sprijinite de stat. Ca urmare se precizează că: prin educație
fizică și sport se înțelege toate formele de activitate fizică menite, printr -o participare organizată
sau independentă, să exprime sau să amelioreze condiția fizi că și confortul spiritual, să
stabilească relații sociale civilizate și să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice
nivel. Practicarea educației fizice și sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare,
garantat de stat. Exe rcitarea acestui drept este libera și voluntară și se realizează independent
sau în cadrul structurilor sportive asociative, iar autorită țile administra ției publice, unită țile și
institu țiile de învă țământ, institu țiile sportive, precum și organismele negu vernamentale de profil
au obliga ția să sprijine sportul pentru to ți și sportul de performan ță și să asigure condi țiile
organizatorice și materiale de practicare a educa ției fizice și sportului în comunită țile locale.

MOTIVUL ALEGERII TEMEI ȘI GRADUL DE ACTUALITATE

“Stimularea unui copil pentru a participa la activită țile educa ției fizice și sportului
înseamnă mai mult decât a -i oferi un simplu antrenament corporal. Înseamnă a -i oferi o adevărată
educa ție personală și socială, înseamnă a -l situa în raport cu ceilal ți, a-i permite să se manifeste,
a-l dezvălui pe el, sie însu și și lumii prin intermediul propriului corp .” (Mârza , D. N. 2007).
Având în vedere toate acestea putem afirma că fotbalul utilizat în lec ția de educa ție fizică
oferă con diții favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor și calită ților motrice
necesare în via ță. Fiind un domeniu al activită ților corporale, el înglobează ac țiunile motrice ale
procesului educa ției fizice: mersul, alergarea, săritura și uneori aruncarea într -o complexitate

3
foarte variată. Practicarea jocului de fotbal contribuie la formarea și perfec ționarea unor mi șcări
coordonate, la formarea capacită ții de angrenare rapidă în tempoul și ritmul activită ților sociale,
prin cumulul unor influen țe și efecte pozitive cu caracter educativ. Diversitatea ac țiunilor motrice,
influen ța pe care o exercită practicarea jocului de fotbal asupra sistemelor și func țiilor
organismului precum și posibilitatea de sfășurării lui în aer liber, creează multiple posibilită ți prin
care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină stare de sănătate.
Motivul alegerii acestei teme a constat in faptul ca procedeul tehnic de a pasa cu latul face
parte din c onținutul programei de educație fizică și sport începând cu clasa a V -a, iar însușirea
corectă a acestui procedeu va conduce la creșterea gradului de aplicabilitate în joc și de creștere
a rezultatelor în cadrul competițiilor echipei reprezentative gimnazi ală.
Totodată, în calitate de practicant și pasionat al acestui joc, consider ca pasa cu latul in
fotbal este esențiala și constituie unul dintre procedeele tehnice care contr ibuie la creșterea
eficacit ății jucătorilor în toate fazele jocului, fiind o mișc are cu un grad mare de complexitate.
Programa școlară prevede elemente de conținut pentru dezvoltarea tuturor calităților,
deprinderilor motrice și pentru optimizarea stării de sănătate la toate clasele.
Consider că tema aleasă ”Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal” este de reală actualitate deoarece activitatea de educație fizică și sport vine
să valorifice dezvoltarea calităților și deprinderilor motrice, oferind elevilor talentați, crește rea
gradului de manifestare și eficiență, cât și creșterea motivației de participare activă în cadrul
orelor de educație fizică și sport.

IPOTEZA CERCETĂRII

În elaborarea lucrării cu titlul: ”Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal” , am pornit de la premisa că selectarea și utiliza rea unor mijloace specifice
va conduce la perfecționarea pasei la echipa reprezentativă gimnazială de fotbal.

SCOPUL ȘI SARCINILE LUCRĂRII

Scopul lucrării este acela de a analiza din punct de vedere teoretic acțiunea tactică pasa în
jocul de minifotbal și de a verifica un ansamblu de mijloace destinat perfec ționării pasei la nivelul
echipei reprezentative gimnaziale.
Sarcinile lucrării derivă din scopul lucrării și sunt următoarele:

4
– realizarea unei analize a literaturii de specialitate cu privire la pasarea mingii în jocul de
minifotbal;
– scoaterea în eviden ță a metodelor și mijloacelor pentru perfecționarea pasei la nivelul
echipei repreze ntative gimnaziale de minifotbal;
– elaborarea și verificarea eficien ței un or mijloace destinat e perfec ționării pasei la echip a
reprezentativ ă gimnazial ă de fotbal .

5
Capitolul I
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

I.1. EDUCAȚIA FIZICĂ LA NIVELUL CICLULUI GIMNAZIAL

Educația fizică este o componentă importantă a educației globale. Prin conținutul și
sarcinile sale specifice, prin influențele sale sistematice asupra individului, atât în plan motric,
cât și fizic, intelectual, afectiv, estetic, etc., ea se constituie într -o cale spre educația generală .
Complexitatea activit ății de educație fizică generează o mare diversitate a modurilor de
învățare, datorată în bună măsură și faptului că nici o situație de înv ățare nu este identică cu
alta. De aici, și realitatea că nu se pot evidenția metode universale, general aplicabile, care să
întruneasc ă toate elementele necesare unui demers eficient, aspect care impune o diversificare
importantă a metodelor folosite.
Lecția ca formă de bază a proce sului de practicare a educa ției fizice și sportului a fost în
permanen ță o preocupare a speciali știlor domeniului (Ra ță Gloria, Săvescu Iulian, Scarlat Bogdan,
Scarlat Eugeniu, Niculescu Ionela etc.) în scopul cre șterii eficien ței sale.
Tipologia lec ției de educa ție fizică și sport a fost dată de teme și obiective (sarcini,
scopuri didactice).
Teoretic pornindu -se de la etapele învă țării motrice care vizează deprinderile și
priceperile, speciali știi au stabilit următoarele tipuri de lec ții:
• de învă țare;
• de consolidare(fixare);
• de perfec ționare;
• de verificare;
• mixte, reie șite din combina ția celor patru ,,etape” luate câte două (învă țarea cu
consolidarea; învă țarea cu perfec ționarea; învă țarea cu verificarea; consolidarea cu
perfec ționarea; consolidarea cu verificarea și perfec ționarea cu verificarea).
În realitate, din punct de vedere al subiectului, majoritatea lec țiilor sunt mixte (pornind
de la faptul că au 2 sau 3 teme dintre care una poate fi o calitate motrică). Din punct de vedere
al celui care conduce (profesor), putem avea și lecții ,,pure” (de ,,verificare” de exemplu). Dar
lecția trebuie privită ca unitate, deci pe ansamblu.

6
Din alte puncte de vedere, lec ția mai poate fi:
– monosport : când are o temă sau două în aceea și ramură de sport, mai ales în sporturile
de sezon;
– bisport : când are teme din două ramuri de sport. Se exclud calită țile motrice, în
realizarea acestei tipologii;
– de pregătire fizică generală : întâlnită mai ales în antrenamentul sportiv, dar nefiind
exclusă în educa ția fizică școlară, mai ales unde nu sunt condi ții materiale corespunzătoare
pentru ac ționare pe linia deprinderilor și price perilor motrice.
– ,,introductivă”, ,,de organizare ” (la început de semestru):
– bilan ț: ( la sfâr șit de semestru sau de an școlar).
Conținutul lec ției este impus de tipologie. El este constituit din ansamblul mijloacelor,
metodelor și procedeelor metodice, al altor măsuri didactice. Acest con ținut presupune o dozare
corespunzătoare și alegerea forma țiilor de lucru, care să asigure eficien ța maximă.
Structura lec ției este reprezentată de succesiunea în timpul alocat, a unor ,,păr ți”,
,,secven țe”, ,,etape”, ,,momente”, ,,evenimente”, ,,verigi” necesare pentru îndeplinirea temelor
și obiectivelor.
Conceptul de structură a evoluat permanent.
Prezentarea structurii depinde de criteriul principal luat în seamă, de orientările specifice
în dife rite perioade și chiar ,,viziunea” fiecărui specialist.
Evolu ția istorică a structurii lec ției:
– pe patru păr ți: – organizare;
– pregătire;
– fundamentală;
– încheie re.
– pe trei păr ți: – pregătire;
– fundamentală;
– încheiere.
– pe verigi.
Toate sunt secven țe, de diferite ,,dimensiuni”. În aceste ,,secven țe” nu este o delimitare
strictă, ci o unitate, o interdependen ță.
În prezent pentru a fi mai preci și, mai ,,analitici” speciali știi domeniului recomandă
structura prezentă pe verigi, astfel:
Verigile lec ției (privită teoretic în totalitatea sa) sunt:
1. organizarea colectivului de elevi;

7
2. pregătirea organismului pentru efort;
3. influen țarea selectivă a aparatului locomotor (sau ,,preluarea analitică a aparatului
locomotor” sau ,,optimizarea dezvoltării fizice”);
4. dezvoltarea (,,educarea”) calită ților motrice – viteza sau îndemânarea;
5. învă țarea, consolidarea, perfec ționarea sau verificarea deprinderilor și/sau priceperilor
motrice;
6. dezvoltarea (,,educarea”) calită ților motrice – forță sau rezisten ță;
7. ,,lini știrea” organismului;
8. aprecieri asupra desfă șurării lec ției și recomandări pentru activi tatea viitoare.
În realitate, în nici o lec ție nu pot exista practic toate aceste verigi. Au caracter
permanent, indiferent de tipul de lec ție, verigile 1, 2, 3, 7 și 8. Celelalte sunt prezente în func ție
de natura temelor și obiectivelor.
Apare ca noutate prezen ța ca verigi constante a verigilor cu numărul 3 și 4 sau 6.
Fiecare verigă î și are obiective proprii (care nu trebuie confundate cu obiectivele de
instruire subordonate temelor). De asemenea, în fiecare verigă se folosesc anumite ,,grupaje”
de exerc iții, s-a statornicit o dozare ,,medie” a efortului, s -au consacrat unele forma ții de lucru
etc. Toate rezolvă temele și obiectivele lec ției. A șezarea tuturor acestor elemente în ,,tabel” pot
produce confuzii cu forma concretă a planului de lec ție.
De acee a le prezentăm descriptiv:
1. Organizarea colectivului de elevi:
Durata: 3 -5’(ca medie);
Obiective:
– disciplinarea comportamentului;
– asigurarea unui început organizat;
– captarea aten ției;
– cunoa șterea ,,variabilelor” de moment (efectiv, echipament, stare de sănătate
etc.).
– conștientizarea subiec ților privind ceea ce vor face.
Conținut: (principalele sisteme de ac ționare);
– raport (dacă este cazul);
– verificarea echipamentului și prezen ței;
– anun țarea temelor lec ției;
– exerci ții de front și forma ție;
– jocuri și exerci ții de aten ție.

8
Forma țiile de lucru: în linie pe 1 rând sau 2 rânduri, careu, semicerc etc.
2. Pregătirea organismului pentru efort:
Durata: 5 -7’ (ca medie);
Obiective:
– stimularea treptată a marilor func țiuni ale organismului;
– asigurarea unei stări de excitabilitate corespunzătoare pentru activitatea care
urmează;
– educarea percep țiilor spa țio-temporale.
Conținut (principalele sisteme de ac ționare):
– exerci ții de fr ont și forma ție;
– variante de mers și alergare;
– jocuri de mi șcare, ștafete, parcursuri etc.;
– pași de dans, exerci ții ritmice;
– exerci ții de prelucrare selectivă din mers.
Forma ții de lucru: coloană câte 1 sau 2 și altele specifice sistemelor de ac ționare.
3. Influen țarea selectivă a aparatului locomotor:
Durata: 5 -6’ (în unele situa ții 7-8).
Obiective:
– stimularea tonicită ții și troficită ții musculare segmentare;
– educarea atitudinii corporale, globale sau par țiale, corecte;
– prevenirea sau corectarea unor atitudini sau deficien țe fizice;
– educarea specială a marilor func țiuni, mai ales a respira ției.
Conținut:
– exerci ții libere, cu obiecte, cu partener etc.;
– exerci ții pentru educarea actului respirator voluntar.
Forma ții de lucru: coloană de gimnastică, semicerc, cerc etc.
4. Dezvoltarea calită ților motrice : (viteză sau îndemânare):
Durata: 7 -8’ ( în unele situa ții 10 -12);
Obiective:
– îmbunătă țirea indicilor diferitelor forme de manifestare a vitezei sau îndemânării.
Conținut:
– exerci ții speciale ,,supuse” condi țiilor specifice de dezvoltare a celor două calită ți;
– exerci ții sub forma deprinderilor specifice unor ramuri de sport, efectuate în
condi țiile dezvoltării celor d ouă calită ți;

9
Forma ții de lucru: în linie pe 1, 2 sau mai multe rânduri; mai multe șiruri, grupe, sau
echipe.
5. Învă țarea, consolidarea, perfec ționarea sau verificarea deprinderilor și/sau
priceperilor motrice:
Durata: aproximativ 10’ (în unele situa ții 15-20’);
Obiective:
– formarea reprezentărilor corecte;
– inițierea în mecanismul de bază;
– formarea stereotipului dinamic;
– ,,automatizarea” par țială sau totală a deprinderilor motrice;
– formarea priceperilor ,,complexe”;
– testarea ni velului de manifestare, de executare a deprinderilor și/sau priceperilor
motrice.
Conținut:
– exerci ții atent selec ționate, din ,,algoritmul” specific sau alte metode opera ționale
specifice.
Forma ții de lucru: pe ,,ateliere”, ,,grupe”, dispuse în modalită ți specifice executării
exerci țiilor; ,,frontal” (când este posibil).
6. Dezvoltarea calită ții motrice: (forța sau rezisten ța):
Durata: 5 -7’ (uneori 10’ );
Obiective :
– îmbunătă țirea indicilor de manifestare a celor două calită ți.
Conținut:
– exerci ții specifice, subordonate procedeelor metodice folosite;
– acțiuni motrice efectuate în condi țiile specifice ,,educării” calită ților respective.
Forma ții de lucru: adaptate procedeelor metodice folosite sau specificului fiecărui sistem
de ac ționare.
7. Lini știrea organismului după efort:
Durata: 3 -4’;
Obiective:
– revenirea treptată a marilor func ții ale organismului;
– întărirea reflexului de postură;
Conținut:
– exerci ții de mers și alergare u șoară;

10
– exerci ții de relaxare musculară;
– exerci ții respiratorii;
– exerci ții de postură.
Forma ții de lucru: coloană câte 1 sau câte 2; deplasare ,,liberă” în spa țiul de lucru.
8. Aprecieri și recomandări:
Durata: 2 -3’.
Obiective:
– conștientizarea modului de participare a ,,subiec ților” la lec ție;
– formarea capacită ții de apreciere și autoapreciere;
– stimularea activită ții independente în timpul liber.
Conținut:
– eviden țieri pozitive și negative privind comportarea în lec ție;
– formularea temei pentru acasă sau a altor recomandări pentru lec ția următoare
de educa ție fizică sau pentru activitatea independentă.
În învă țământul primar și gimnazial, prezen ța unei forma ții de lucru riguroase, care să
permită deopotrivă disciplinarea colectivului și posibilitatea observării și corectării execu țiilor de
către profesor, este indispensabilă.
Lecțiile de educa ție fizică în învă țământul gimnazial, deosebit de eficiente pentru
dezvoltarea calită ților motrice rămân jocurile de mi șcare, ștafetele și parcursurile aplicative.
Orice calitate motrică de bază poate fi programată, pentru a fi dezvoltată în mod special,
în orice semestru școlar. Totu și, trebuie să se țină cont de faptul că rezisten ța, respectiv
dezvoltarea capacită ții de efort aerob a copiilor, se lucrează mai ales în aer liber.

I.2. IMPORTANȚA COMPETIȚIILOR SPORTIVE

Competi țiile sportive școlare au o importanta deosebită pentru elevii cuprin și în aceasta
formă de practicare a exerci țiilor fizice, ei beneficiază de o valorificare la cote înalte a
deprinderilor acumulate în lec țiile de educa ție fizica și își perfec ționează aceste deprinderi în
modul cel mai bun posibil. Angrenarea elevilor în competi țiile școlare duc e la cre șterea
semnificativă a interesului pentru disciplina educa ție fizica și sport în general, iar pentru ramura
sportiva la care participa, în special. Competi ția fortifică elevul fizic, intelectual și emo țional și îl
dezvoltă sub toate aspectele. De a semenea, exista și o componentă socială foarte importantă,
elevul fiind altfel acceptat, apreciat și încurajat de către mediul social în care evoluează.

11
Exerci țiul fizic ca și mijloc specific al educa ției fizice se regăse ște sub numeroase forme
adaptate pe ntru fiecare nivel de vârsta și de pregătire. Nivelul superior de eficien ță al exerci țiului
fizic se ob ține atunci când acesta este utilizat sub forma de competi ție. Competi ția reprezintă
forma superioara de practicare a exerci țiilor fizice, locul unde ind ividul este în situa ția de a folosi
bagajul de deprinderi și priceperi motrice in condi ții variate, de adversitate, de concuren ță și cu
condi ția respectării fair -play -ului, solicitarea sa fiind la nivel maxim sau chiar uneori de depă șire
a propriilor limit e.

I.2.1. Asigurarea cadrului optim pentru exersarea și consolidarea deprinderilor motrice

În timpul lec țiilor de educa ție fizică elevii î și însu șesc diferitele tipuri de deprinderi
motrice, urmând calea firească de formare a acestora. Ultima etapa în formarea unei deprinderi
este cea a perfec ționării în condi ții variabile, unde elevul trebuie sa coopereze cu echipa și sa
găsească solu ții optime în raport cu ac țiunile jucătorilor din echipa adversa. Pentru ca acesta sa
poată participa la un joc de fotba l, de exemplu, are nevoie de un bagaj mare de deprinderi motrice
ce se acumulează în timp și cu un efort sus ținut. Valorificarea acestor deprinderi însu șite separat
sau prin legări de elemente ce se succed logic se face prin joc. Practic jocul în sine repr ezintă
pentru copil scopul și motiva ția ce a sus ținut efortul depus în perioadele de eforturi separate, de
acumulări. El nu vede obiectivele relativ ascunse ale educa ției fizice precum „men ținerea unei
stării optime de sănătate” sau „favorizarea proceselor de cre ștere”, elevul vede „bucuria” jocului,
a reu șitei de a înscrie un punct sau de a câ știga un meci. In momentul în care un elev ajunge sa se
manifeste într -un joc sub forma de competi ție, el atinge nivelul superior de valorificare a
deprinderilor acum ulate și mai mult decât atât el î și perfec ționează aceste acumulări la modul cel
mai eficient.

I.2.2. Creșterea interesului pentru disciplina educa ție fizic ă și sport

Pentru elev faptul ca participa la o competi ție, fie ea și între clasele de acela și nivel are o
încărcătură emo țională foarte mare, stima sa de sine este la un nivel ridicat, implicarea sa în toate
activită țile ce preced sau urmează competi ția este activa, dorin ța sa de perfec ționare, de ob ținere
a unor rezultate mai bune, de autodepă șire, cre ște semnificativ. Elevul se interesează de toate
aspectele competi ției, de la no țiuni de regulament, mod de desfă șurare, componența echipelor
adverse, pana la echipamentul sau tipul de minge cu care se va juca. El intra într -o febra a
competi ției ce î l face sa acumuleze numeroase cuno ștințe de specialitate. Toata aceasta

12
încărcătură ce înso țește competi ția duce în mod semnificativ la cre șterea interesului pentru
ramura sportiva respectiva și pentru disciplina educa ție fizica și sport a elevului participant.

I.2.3. Fortificare a dezvoltării fizice, intelectuale și emo ționale a elevului.

In timpul competi ției, elevul este ”călit” sub toate aspectele, el depune efort fizic și
intelectual având presiunea competi ției asupra sa, el caut ă sa î și îndeplinească într-un mod c ât
mai eficient și mai vizibil sarcinile ce îi revin, sa î și aducă o contribu ție cat mai mare la succesul
echipei sale. El trece prin reu șitele și nereu șitele proprii și prin cele ale echipei din care face parte.

I.2.4. Dezvo ltare personal ă, social ă și moral ă.

Prin selectarea elevului în echipa reprezentativa a școlii în care înva ță, elevul este stimulat
și încurajat sa aibă încredere în for țele proprii, el se simte apreciat pentru calită țile sale și
îndrăzne ște sa se gândească chiar la o implicare în activitatea sportiva de performanta prin
înscrierea la un club sportiv. Implicarea în competi țiile de la nivelul scolii sau în cele inter școlare
are pentru elevul respectiv o componenta sociala foarte importanta, el se sim te apreciat,
încurajat, aprobat și acceptat atât de profesor cat și de colegii. Mai mult, statutul sau social atât
în grupul particular cat și în cel de la nivelul clasei în care studiază se schimba, el este altfel
apreciat. De asemenea, dezvoltarea morala a elevilor în timpul competi țiilor este recunoscută,
sportul fiind principala activitate care pune indivizii în condi ții de adversitate , de întrecere, cu
condi ția respectării atât a regulilor scrise în regulamentul de desfă șurare cat și pe cele nescrise,
ale fair -play -ului, elevul fiind pus în mod frecvent în situa ția de fi corect, de a oferi adversarului
întâietate atunci când este moral sa o aibă, de și dorin ța proprie de a câ știga este la cotele cele
mai înalte.
Competi țiile sportive școlare reprezintă pentru elevi forma superioara de practicare a
exerci țiilor fizice având numeroase influen țe benefice asupra acestora:
– oferă posibilitatea de a perfec ționa, în modul cel mai eficient posibil, deprinderile și
priceperile motrice însu șite în lec țiile de educa ție fizică;
– crește interesul pentru disciplina educa ție fizica și sport în general și pentru ramura
sportiva la care participa la competi ții în special;
– fortifică elevul la nivel fizic, intelectual și emo țional;
– pune elevul în situa ții diverse ce contribuie la dezvoltarea sa personala, socială și morală.

13
Valen țele benefice ale competi țiilor sportive școlare sunt incomensurabile și de aceea se
impune angrenarea unui număr cat mai mare de elevi. În acest sens este de dorit organizarea
unor competi ții la nivel de clase unde elevii să poată fi selec ționa ți de către colegi în „echipa
reprezentativa a clasei” care să concureze cu echipele de la clasele paralele de la nivelul școlii
pentru ca mai apoi să concureze cu echipe de la alte instit uții școlare de la acela și nivel de clasă.
În acest fel se realizează implicarea unui număr mai mare de elevi cu un bagaj de deprinderi și
priceperi motrice cat mai divers.
Competiția este mijloc si metodă de pregătire.
Competiția contribuie la dezvoltarea tuturor proceselor psihice (atenția, memoria,
procesele afective, volitive, aptitudini, etc.).
Competiția oferă participantului posibilit ăți superioare de a rezolva probleme, de a
acționa, de a colabora, de a lua decizii.
Competiția dezvoltă sentimentul de apartenență la grup si capacitatea de colaborare.
Competiția este un eveniment cultural ce promovează valori morale si estetice.
Competiția face posibil schimbul de informații în numeroase direcții, ea fiind considerată
un adev ărat factor de reglare si dezvoltare socială.
Din punct de vedere psihologic, competiția îi apare individului ca un prilej de manifestare
a capacitaților și a preg ătirii sale, ca un prilej de evidențiere sau, cel puțin, ca un moment de
evaluare a ceea ce poate. În competiție dorești să -i întreci pe „alții“, singur sau împreună cu „alții“,
lucru care stimulează, încurajează. Adversarul de acum poate fi prietenul de dinainte sau de dup ă
competi ție.
Competi ția sportiv ă reflect ă comportamentul activ al participan ților și valorizeaz ă
unitatea bio -psiho -social ă a personalit ății, ca auto -exprimare a individului in condi ții de întrecere.
În cadrul competi ției, ponderea factorilor psihici, fizici și sociali difer ă atât în func ție de specificul
ramurilor de sport și probel or sportive, dar și de forma de organizare.
Indiferent c ă este vorba de sport de performan ță, sport pentru to ți sau sport adaptat,
competi țiile sunt caracterizate de aspira țiile spre rezultate superioare și de emo țiile și bucuriile
inerente unei astfel de activit ăți. Rezultatul ob ținut, satisfac țiile resim țite pe durat a competi ției,
înainte sau dup ă aceasta pot încuraja studen ții pentru continuarea preg ătirii și pot declan șa noi
obiective. Chiar și înfrângerile, rezultatele nesatisf ăcătoare pot stimula individul în dorin ța lui de
autodep ășire. Participarea la competi ție este motivat ă nu de pu ține ori de pl ăcerea de a se întrece
cu al ții și de a fi împreun ă cu coechipierii, de a practica mi șcarea în cadrul unor reguli sportive
bine defin ite și respectate. Competi țiile reprezint ă, astfel, c âmpul de promovare a n ăzuințelor
spre perfec ționare, pentru formarea unor tr ăsături pozitive de caracter și a unor moduri de

14
comportare conforme cu normele in vigoare (fair -play), precum și pentru dezvoltarea creativit ății
și găsirii de solu ții la situa țiile inedite din concurs. Prin participarea la competi ții ne putem
„descoperi“ disponibilit ăți si resurse de ordin fizic, moral si spiritual pe care, altfel, nici nu le
bănuiam si care s -au putut manifesta în aceast ă ambian ță a șanselor egale. Autodep ășirea
semnific ă și eviden țiază „bog ăția fiin ței umane“, care are nevoie de o multitudine de manifest ări,
multitudine dat ă de gama t rebuin țelor și motivelor sale, care sunt si se cer a fi satis făcute.
Tendin ța către autodep ășire reprezint ă o trăsătură definitorie a omului, indiferent de domeniul
în care activeaz ă.
În timpul competi țiilor, tr ăirile afective ale tinerilor sunt variate și intense și nu de pu ține
ori sunt tr ăite și dup ă încheierea acesteia, ore și chiar zile, ecoul lor resim țindu -se și marc ând
viața și comportamentul acestora mult timp dup ă încetarea competi ției. Succesul sau e șecul vor
rămâne imprimate în mintea lui.
Competi ția sportiv ă, considerat ă a fi „cel mai frumos fleac din lume“, reprezint ă forțe
motrice in dezvoltarea istoric ă a performan ței, ea red ă in forme specifice legea întrecerii inter –
umane, manifestat ă ludic în cadrul ramurilor și probelor sportive (S. Teodorescu, 2000). Rezultatul
competi țional superior asigur ă obținerea unor valori simbolice și materiale, considerate ca
mobiluri motiva ționale. Semnifica ția socială a premiului se îmbin ă cu motivele sub iective
individuale, ambele av ând rădăcini în condi ționarea material ă a activit ății, chiar dac ă indivizii își
dau seama sau nu de acest fapt (M. Epuran, 2001).
Matveev (1982) afirmă că sportul, în sens restrâns, este reprezentat de activitatea
competi ționa lă, iar Singer (1982) considera competi ția ca fiind „ esen ța sportului“.

I.3. METODICA PREDĂRII FOTBALULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZI AL

I.3.1. Locul și rolul jocului de fotbal în cadrul orelor de educa ție fizică

Inițierea elevilor în practicarea jocului de fotbal are în vedere înarmarea acestora cu
deprinderi utile organizării activită ții independente, necesară păstrării și ameliorării stării de
sănătate și capacită ții de muncă, și în primul rând, organizării lec ției de educa ție fizică.
Rolul jocului de fotb al în procesul de dezvoltare, instruire și educare a copilului este unanim
subliniat și recunoscut.

15
Jocul de fotbal are o contribu ție esen țială în îndeplinirea obiectivelor educa ției fizice
școlare. Spre deosebire de celelalte grupe de activită ți folosite în pregătirea fizică a elevilor,
influen țele instructiv -educative prin joc reprezintă următoarele particularită ți:
• permit manifestarea complexă și favorizează dezvoltarea simultană a deprinderilor
motrice de bază sau specifice, a calită ților motrice, precu m și a deprinderilor și
însușirilor moral -volitive;
• jocul de fotbal oferă posibilitatea aplicării în condi ții mereu schimbătoare a
priceperilor și deprinderilor motrice de bază;
La realizarea unor ac țiuni de joc concură simultan deprinderile motrice de bază sau
specifice, calită țile motrice și cele moral -volitive.
În timpul jocului, apar legături noi și complexe între priceperile și deprinderile motrice, ceea ce
conduce la perfec ționarea lor. De asemenea, apar rela ții de condi ționare și de intercondi ționare
care pot favoriza transferul pozitiv între diferitele componente ale procesului de antrenament,
cuno ștințe, priceperi, deprinderi, calită ți motrice, etc. Această manifestare simultană a mai
multor loturi ale activită ții motrice este specifică jocului, fiind determinate de caracterul lui
complex. Rela țiile de interdependen ță dintre priceperi și deprinderi, dintre acestea și calită țile
motrice, realizarea lor în condi ții mereu schimbate și pe fondul solicitării intense a unor calită ți și
însușiri morale și de voin ță, subliniază deosebita importan ță a acestei particularită ți a jocului de
fotbal. Specifică jocului de fotbal este și activitatea în colectiv, cu toate avantajele ce decurg din
valorificarea ei în cadrul procesului de educa ție fizică. Jocul presupune colaborarea cu partenerii
de joc, armonizarea intereselor, motivelor, ac țiunilor și eforturilor personale cu cele ale
colectivului din care fiecare elev – jucător face parte De asemenea p resupune încadrarea în
colective, acceptarea și recu noașterea liderului, asumarea unor responsabilită ți, conlucrarea și
întrajutorarea, atitudinea critică și autocritica.
Situa țiile favorabile care apar pe parcursul consumării diferitelor faze de joc lasă urme
adânci asupra personalită ții elevului. Emo țiile și sentimentele, stările afective, trăirile și celelalte
procese psihice prezente în aceste împrejurări sunt propria fiecărui jucător, dar în acela și timp
comune echipei din care face parte. Ele sunt determinate de succesele sau insuccesele
personale și ale echipei.
Jocul de fotbal este cel care realizează activitatea în colectiv, relațiile de grup în formele
de intercondi ționare cele mai complexe și la nivelul cel mai ridicat de conlucrare, permi țând
manifestarea ini țiativei și independen ței în ac țiune. Manifestarea independentă în rezolvarea
unor situa ții de joc este posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi,

16
au calită ți motrice corespunzător dezvoltate și au fost instrui ți să ac ționeze în limita unor regul i
precise. Ea este condi ționată și de în țelegerea de către elevi a scopului urmărit, de preocuparea
de a găsi în performan ță solu ții care sa corespunda realizării acestuia. Pentru a ac ționa în acest
sens, procesul de instruire trebuie astfel organizat, încât să favorizeze dezvoltarea ini țiativei,
spiritului de observa ție, a capacită ții de a anticipa și generaliza.
Jocul de fotbal favorizează dezvoltarea acestor procese și, în mod deosebit, a creativită ții,
inițiativei și a capacita ții de antic ipare și decizie, deoarece participan ții sunt obliga ți să aplice ceea
ce cunosc în condi ții mereu noi, reac ționând spontan și găsind solu ții adecvate. Reac țiile, solu țiile
adoptate trebuie stabilite în func ție de mai multe necunoscute: parteneri, adversari , faza de joc,
teren, obiectul de joc (minge), timp.
Dintre toate jocurile sportive, fotbalul se bucură de cea mai largă audien ță, accesibilitate
și popularitate în rândul elevilor.
Astfel, trebuie avute în vedere caracteristicile și trăsăturile esen țiale valabile pentru jocul
de fotbal:
• Jocul de fotbal reprezintă pentru elevi activitatea motrică globală cea mai
atractivă, prin intermediul căruia se poate acționa, pe un fond de solicitare motrică
ți psihică complexă, în anumite etape și limite, în vederea îndeplinirii obiectivelor
educa ției fizice școlare;
• Ca activitate globală, jocul de fotbal constituie un instrument eficient de activizare
a func țiilor organismului, utilizat de copii și adolescen ți, în scop ul reconfortării
fizice și psihice;
• Comparativ cu celelalte elemente de con ținut ale programei școlare, în care se
realizează ini țierea elevilor, jocul de fotbal fiind o activitate colectivă, favorizează
realizarea și dezvoltarea rela țiilor de grup cu cei mai ridica ți indici de eficien ță.
Comparativ cu ștafetele, activitatea pe grup, parcursurile aplicative și alte activită ți
globale, complexe, rela ții de grup, influen țele prin jocul de fotbal, prezintă un grad
de complexitate și intercondi ționare mult mai mare;
• Jocul de fotbal lasă urme adânci asupra personalită ții elevului, influen țând-o
favorabil – trăsăturile emo ționale, sentimentele determinate de situa ții favorabile
sau nefavorabile echipei, interesele colectivită ții, etc.
• Principalele deprinderi, calită ți motrice și însu șiri moral -volitive specifice jocului
de fotbal au valoare de întrebuin țare și în alte domenii de activitate. Alergarea,
săriturile, viteza, rezisten ța, coordonarea, îndemânarea, forța, dârzenia,

17
perseveren ța, sunt soli citate în rela ții de interdependen ță, multiple și complexe,
fapt care condi ționează manifestarea ini țiativei, imagina ției, spiritului de
observa ție, capacitatea de anticipare, selectare și decizie, asumarea răspunderii în
luarea deciziei și alte măsuri, ca lități și facilită ți având evidente implica ții pozitive
în formarea tânărului.

I.3.2. Caracteristicile jocului de fotbal școlar

Fotbalul oferă condi ții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor
și calită ților motrice necesare în via ță.
Fiind un domeniu al activită ților corporale, el înglobează ac țiunile motrice ale procesului educa ției
fizice: mersul, alergarea, săritura și uneori aruncarea într -o complexitate foarte variată.
Diversitatea ac țiunilor motrice, influen ța pe care o exercită practicarea jocului de fotbal
asupra sistemelor și func țiilor organismului precum și posibilitatea desfă șurării lui în aer liber,
creează multiple posibilită ți prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică armonioasă, în deplină
stare de sănăt ate.
Fotbalul este jocul sportiv care poate fi practicat de copii și tineri de ambele sexe, de
bărba ți și femei, de vârstă adultă, atât în scop competi țional, cât și ca activitate fizică de
între ținere sau ludică.
Dimensiunile relativ reduse ale terenului de joc utilizat în fotbalul școlar (teren de handbal)
precum și numărul mic de jucători care se întrec în teren (maxim 7 jucători), determină deplasări
rapide ale acestora precum și o circula ție foarte rapidă a mingii.
Jucătorii participă în egală măsură a tât în fazele de atac, cât și în cele de apărare.
Reiese de aici una din caracteristicile fotbalului școlar, și anume dinamism și rapiditate .
Multitudinea și varietatea cu care se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situa țiilor
ofensive cu cele defensive (atac și apărare), posibilită țile pe care le oferă jucătorilor de a -și etala
fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ,
subtilitatea unor pase executate cu mare fine țe, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului
spectator, momente de o deosebită spectaculozitate .
Teoria jocului de fotbal apreciază și stabile ște con ținutul real al jocului competi țional,
lucru necesar pentru fundamentarea științifică și metodică a bazelor antrenamentului sportiv. Ea
formulează și elaborează concep ția de joc care va fi aplicată pe plan na țional la diferite categorii

18
de vârstă și pregătire atât în procesul de antrenament sportiv cât și în cel al educa ției fizice
școlare.
Teoria jocului de fotbal studiază legătura cu celelalte științe –biomecanica, fiziologia,
pedagogia, psihologia – precum și cu alte ramuri sportive.
Ca atare, teoria jocului de fotbal, reprezentând generalizarea activită ților practice,
determină o îmbogă țire a con ținutului metodicii, care, la rândul ei, influen țează în mod favorabil
activitatea practică viitoare. Astfel se poate aprecia că fotbalul are o teorie – mai ales a tacticii –
foarte dezvoltată.
Complexitatea și diversitatea sistemelor de jo c impun utilizarea
unor strategii menite să dezvolte gândirea tacticii și creativitatea atât a jucătorilor, cât și a
profesorilor sau antrenorilor.
Diversitatea și varietatea elementelor tehnice, a ac țiunilor și combina țiilor tactice în atac și în
apărare alternează de la o fază de joc la alta și trebuie executate în tempo -uri și ritmuri ridicate,
cu precizie și eficien ță. Se eviden țiază astfel o altă caracteristică a jocului de fotbal, și anume
complexitatea tehnico -tactică .
Sarcinile complexe solicitate în jocul de fotbal se realizează ca urmare a îmbinării
armonioase a particularită ților de ordin tehnic, tactic, fizic, temperamental ale fiecărui jucător cu
cele ale pregătirii generale și specifice.
Caracteristic este și faptul că este necesară o pregătire atletică a jucătorilor pe ansamblul
calită ților for ță-viteză, viteză îndemânare, o capacitate crescută de participare a jucătorilor în
diferite regimuri de solicitare fizică și încordare nervoasă în competi ții. Jucătorii trebuie să fie la
fel de eficien ți în atac sau în apărare, în conducerea mingii sau în recuperarea ei.
Așadar putem spune faptul ca o altă caracteristică a jocului de fotbal este tendin ța de
universalitate a jucătorilor.

I.3.3. Valen țele formative ale jocului de fotbal școlar

Practicarea jocului de fotbal are asupra practican ților influen țe multiple, variate și
profunde, în func ție de gradele de implicare, de scopul implicării, în func ție de formele de
practicare a lui, dar și în func ție de cadrul organizatoric în care se desfă șoară jocul sau competi ția
de fotbal respectivă.
Valen țele formative ale jocului de fotbal îl recomandă ca pe un mijloc eficient al educa ției
fizice școlare, motiv pentru care este prezent atât în lec țiile de educa ție fizică obligatorii din
clasele I –XII, cât și în celelalte activită ți sportiv – recreative din școlile gimnaziale și din licee.

19
În lec țiile de educa ție fizică, jocul de fotbal se subordonează cadrului organizatoric al disciplinei
educa ție fizică inclusă în trunchiul comun și orarul săptămânal al școlii.
Valen țele formative ale fotbalului se manifestă în trei direc ții:
1. Direc ția recreativ -distractivă;
2. Direc ția compensatorie, de refacere neuro – psihomotrică;
3. Direc ția formativă asupra personalită ții și caracterului elevilor.
Desigur că, practicarea jocului de fotbal în lec țiile din învă țământul preuniversitar influen țează și
asupra motricită ții generale și specifice.
Conform curriculei școlare, fiecare dintre cele trei direc ții men ționate ia forma și
conținutul unor obiective specific fotbalului care, la rândul lor, vor determina obiective
opera ționale proprii.
Acestea sunt:
I. Obiective recreativ – distractive;
II. Obiective compensatorii și de refacere;
III. Obiective formative asupra personalită ții elevilor.
Fiecare obiectiv specific se concretizează în obiective opera ționale proprii care motivează
prezen ța jocului de fotbal în lecțiile de educa ție fizică, astfel:
I. Obiective opera ționale recreativ -distractive
1. Satisfacerea necesită ții de recreere și de distrac ție prin inducerea imediată a „stării generale
de bine” prin joc și mișcare;
2. Satisfacerea necesită ții de întrecere în echipă cu reguli autoimpuse;
3. Formarea și satisfacerea necesită ții de a câ știga prin mișcare și joc;
4. Satisfacerea necesită ții de a ac ționa autonom;
5. Satisfacerea necesită ții de a ac ționa individual în fa ța colegilor de echipă sau de clasă,
6. Mutarea centrilor de interes psiho – social în timpul zilei de școală.
II. Obiective opera ționale compensatorii și de refacere
1. Eliberarea și mutarea prin joc a centrilor de concentrare psihică maximă realizând refacerea
neuro – psihică la nivel central, combaterea stresului;
2. Combaterea sedentarismului prin joc, realizând refacerea neuro -motorie la nivel periferic;
3. Activarea marilor func țiuni ale organismului prin joc, odată cu men ținerea și întărirea stării de
sănătate generală;
4. Combaterea stărilor psihice negative printr -un joc de mișcare autonom, autoimpus în scopul
de a induce cu ușurință „starea gener ală de bine”.

20
III. Obiective opera ționale privind formarea caracterului și a personalită ții
1. Formarea și consolidarea trăsăturilor pozitive de caracter și personalitate;
2. Formarea și consolidarea deprinderilor de a ac ționa în echipă;
3. Formarea liderilor, a capacită ții de a conduce prin func țiile de: căpitani de echipă, arbitri,
organizatori, jucători de elită (coordonatori de joc în teren);
4. Formarea și dezvoltarea capacită ților morale și de voin ță;
5. Formarea și consolidarea obi șnuin ței de practicare autonomă a mi șcărilor prin joc.
La elevi, aceste obiective opera ționale ajung și acționează prin intermediul profesorilor de
educa ție fizică, în condi țiile oferite de această disciplină.
Prezen ța jocului de fotbal în lec țiile de educa ție fizică se realizează printr -o didactică
specifică, proprie lec țiilor și jocului de fotbal.

I.4. PARTICULARITĂȚILE PREDĂRII JOCULUI DE FOTBAL (clasele V – VIII)

Datorită valen țelor sale, fotbalul este apreciat ca un mijloc necesar și eficient al educa ției
fizice școlare, motiv pentru care îl găsim prezent și în curriculumul aprobat de Ministerul
Educa ției, Cercetării și Tineretului pentru clasele V -VIII.
În fiecare lec ție de educa ție fizică de circa 40 -45 minute, spa țiul rezervat jocului de fotbal este de
regulă de 15 -20 minute, spa țiu care trebuie folosit cu mult discernământ de către profesor pentru
a valorifica la maximum valen țele formative ale acestui joc sportiv, în dire cțiile amintite, respectiv:
recrea ție, refacere și formare a personalită ții.
Programa școlară sau Curriculum -ul de educa ție fizică pentru învă țământul gimnazial, pe
lângă obiectivele specifice și opera ționale, fixează cerin țele oficiale obligatorii, con ținuturile care
trebuie realizate de elevi la orele de educa ție fizică, conținuturi și cerin țe materializate prin
cuno ștințe, priceperi și deprinderi specifice, proprii jocului de fotbal la clasele respective.
În spa țiul din lec ția de educa ție fizică acordat jocului de fotbal în învă țământul gimnazial,
ar trebui să se țină seama și de următoarele:
• îmbinarea activită ților de conducere și organizare a profesorului cu activitatea de
dezvoltare a capacită ților de auto -organizare și auto -arbitrare a elevilor;
• folosirea unor exerci ții și structuri fundamentale care să vizeze adresa, precizia,
ambidextria și care să se execute pe fondul cre șterii vitezei de execu ție și a
complexită ții;

21
• folosirea diverselor concursuri în scopul obi șnuirii elevilor cu solicitările
competi ției, formându -le astfel dorin ța de autodepă șire;
• de asemenea trebuie să se folosească complexe de exerci ții care ac ționează
cumulativ asupra deprinderilor specifice tehnico -tactice cât și asupra dezvoltării
calită ților motrice .

I.4.1. Particularită țile biomotrice al elevilor din clasele V -VIII

Creșterea și dezvoltarea elevilor reprezintă o problemă biologică de mare importan ță
teoretică și practică. Literatura de specialitate ne prezintă numeroase date, printre cele
importante fiind cele legate de fenomenul de accelerare a cre șterii, de fondul ereditar, de rolul
condi țiilor de mediu, sociale, în dezvoltarea elevilor.
O problemă care nu poate fi neglijată de profesorul de educa ție fizică este caracterul
particular al b iologiei vârstei de cre ștere.
Din datele existente în momentul de fa ță se poate trage următoarea concluzie: dezvoltarea și
creșterea elevilor nu se face uniform, ci pe parcursul dezvoltării apar perioade de accelerare și de
încetinire a cre șterii datorate fie condi țiilor de viață, fie particularită ților individuale.
La sfâr șitul perioadei de cre ștere, elevul ajunge la o maturizare somato -vegetativă și
psihică. Datorită dezvoltării neuniforme a elevilor, perioada de cre ștere o împăr țim în mai multe
etape, fiecare etapă având elementele ei definitorii.
Datorită faptului că perioadele vârstei fiziologice nu corespund celei cronologice și nici
etapelor de școlarizare, periodizarea biologică este data de urm ătoarele etape:
a. Etapa antepubertară (10 -12 ani, clasele V -VI);
b. Etapa pubertară (13 -14 ani, clasele VII -VIII);
c. Etapa postpubertară (14 -18 ani, clasele VIII -IX).
Trebuie subliniat faptul că studierea sau cunoa șterea particularită ților pe grupe de vârsta
este o îndatorire obligatorie a profesorilor de educa ție fizică, deoarece numai în acest fel
instruirea î și poate atinge scopul final propus.
Necunoa șterea sau ignorarea acestor particularită ți conduce la instruirea elevilor după schemele
de pregătire folosite la fotbali știi adul ți, ceea ce aduce un mare prejudiciu în privin ța sănătă ții
elevilor.

22
S-a afirmat de nenumărate ori că: „elevul nu este un adult în miniatură.” El are o serie de
particularită ți morfologice și func ționale, datorită organismului în cre ștere și dezvoltare, lucru de
care trebuie să se țină seama.
Unii autori identifică no țiunea de „ pubertate ” cu cea de adolescen ță (Luttke, Gilbert, Hutinel și
Lesne). După părerea altor autori există o deosebire netă între pubertate și adolescen ță.
Spre deo sebire de adolescen ță, care este o fază de lini știre și stabilitate, determinând și
desăvâr șind opera pubertă ții, pubertatea este o fază de zbucium și schimbări. Este stadiul cu cele
mai intense transformări și modificări, perioada caracterizată printr -o „accelerare a cre șterii
fiziologice și somatice” (Piaget, J. , Inhelder, B. 1970).
Este, de fapt, ultima „accelera ție” a cre șterii biologice ce se manifestă cu pregnan ță. Acest fapt
poate modifica sau chiar răsturna propor țiile corpului. Acum se produce începerea maturizării
glandelor sexuale.
Toate acestea î și vor pune amprenta asupra întregii dezvoltări anatomo -fiziologice și psihice ale
puberilor. Nu rezistă la efort îndelungat, obosesc repede, sunt predispu și tot timpul surmenajului
fizic.

I.4.2. Particularită ți anatomo -fiziologice ale puberului

a. Particularită ți somatice
La 10 -14 ani, perioada la care ne referim, se observă o cre ștere mai accentuată a membrelor
inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creează dizarmonii. În această perioadă
majoritatea speciali știlor vorbesc despre o fază caricaturală, dacă o putem numi a șa,
caracterizată prin forma alungită a oaselor și a mu șchilor.
Oasele se dezvoltă în lungime și devin mai rezistente la ac țiunea mecanică și presiune.
Artic ulațiile nu sunt dezvoltate iar ligamentele nu asigură, în suficientă măsură, rezisten ța la
tracțiune, răsucire.
Mușchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor și nu în grosime, din aceasta cauză suprafa ța
lor de sec țiune fiziologică este mică în consecin ță, și forța musculara este mică.
Lungimea fibrelor musculare permite cre șterea valorii lucrului mecanic, cu condi ția să nu existe
îngreuiere peste for ța globală a mușchiului. Trunchiul este lung, toracele îngust, abdomenul
scurt, iar organele inte rne din cutia toracică nedefinitivate referitor la dezvoltare.

23

b. Particularită țile func ționale
În concordan ță cu particularită țile morfologice se observă o trăsătură func țională caracterizată
prin capacitatea redusă de adaptare și rezisten ță func țională a aparatului cardio -vascular și
respirator la eforturile fizice.
La 12 ani capacitatea vitală este de 2000 cmc datorita plămânilor slab dezvolta ți și ajunge la 3000
cmc în jurul vârstei de 15 ani, când plămânii nu sunt rezisten ți.
Cordul depune eforturi pentru irigarea organelor și sistemelor, lucru datorat îngustimii lumenului
vaselor de sânge, ceea ce generează de multe ori instalarea fenomenului de oboseală, ame țeli,
tulburări ale ritmului cardiac.
Sistemul nervos prezintă o cre ștere redusă a volumului creierului dar se adâncesc
circumvolu țiunile, se înmul țesc fibrele de asocia ție care sporesc conexiunile dintre zone.
Celulele corticale se perfec ționează și se diferen țiază crescând baza func țională a activită ții de
prelucrare a informa ției.
Tot în această perioadă se realizează diferen țierea dintre sexe prin maturizarea caracteristicilor
sexuale .

I.4.3. Dezvoltarea psihică și motrică a puberului

a. Particularită țile determinate de activitatea nervoasă, neurodinamică -cerebrală și sistemul
nervos vegetativ
Logic, nu se poate discuta despre un organ sau sistem fără a ține seama de legătura lui directă cu
activitatea nervoasă superioară. Numai astfel organismul poate fi privit ca un tot unitar și se
poate st abili independen ța cu mediul înconjurător.
Activitatea nervoasă superioară și psihică se dezvoltă rapid atingând nivele superioare și, ca
urmare a procesului gândirii, analiza, sinteza, abstractizarea se perfec ționează, ceea ce face
posibilă rezolvarea uno r situa ții problematice.
Dezvoltarea psihică la această vârstă este sintetizată de J.Piaget: „La 11 -12 ani apare o a patra și
ultima perioadă al cărei palier de echilibru se situează la nivelul adolescen ței. Caracterul ei
general constă în cucerirea unui mod de a raționa care nu se referă numai la obiecte sau rela ții,
ci și la ipotezele din care pot fi trase consecin țele necesare fără ca subiectul să se pronun țe asupra
veridicită ții sau falsită ții lor înainte de a examina rezultatul acestor implica ții”.
Din cauza unor schimbări ce se manifestă pe plan comportamental, unii psihologi consideră că
avem de -a face cu o „criză juvenilă” ce se caracterizează prin reac ții contrare celor de până la

24
această vârstă, unele chiar paradoxale, cum ar fi negativismul, individualismul, tendin ța spre
izolare, spre singurătate, spre interiorizare prin refugiu în lumea propriilor trăiri sau prin izbucniri
violente, nesupunere, neascultare, etc.
Cu toate acestea, nu pot fi considerate prin ele însele ca manifes tări ale unei „crize” inevitabile și
absolute, ele pot favoriza apari ția unor dereglări pe plan comportamental. Declan șarea acestora
depinde însă, și de împrejurările în care trăie ște elevul, care pot accentua sau anihila astfel de
manifestări.
Pubertatea este considerată ca fiind o etapă de tranzi ție, întrucât saltul de la opera țiile
concrete la cele formale nu se înfăptuie ște brusc ci, în mod treptat, abia la sfâr șitul ei antrenând
la generalizarea opera țiilor propozi ționale, pentru ca în studiul următor, cel al adolescen ței, să
func ționeze în deplinătatea lor. Din punct de vedere afectiv, preadolescentul se caracterizează
printr -o mare sensibilitate, prin treceri succesive de la o stare la alta, prin fluctua ții în dispozi ții,
etc. Tocmai de aceea întâmpină unele dificultă ți în reglarea actului voluntar, deliberarea sau
luarea hotărârii se face adesea sub influen ța unor factori emo ționali.
„Adolescen ța pubertară”, cum o nume ște M. Debesse este „vârsta nelini știlor” , caracterizată
prin instabilitate emotivă, alternan ță în contraste, hipersensibilitate. În constela ția psihologică a
acestui stadiu sentimentul este dominanta func țională care î și pune amprenta asupra întregului
tablou comportamental. Alternan ța în contraste se manifestă prin îmbinarea unor trăsături
contrare. Înclina ția spre bravură și fapte ieșite din comun se asociază cu timiditatea și supunerea.
Prima se manifestă cu predilec ție în cadrul grupului, unde este stimulată și aprobată de membrii
săi. În rela țiile directe cu adu lții trec în extrema cealaltă adoptând o atitudine corectă pe un fond
de timiditate evidentă.
Se constată totodată lipsa unei concordan țe între nivelul de aspira ție și dorin țele sale pe de o
parte, și capacită țile de care dispune în vederea realizării lor pe de alta parte.
Dacă până la această vârstă, ei se afla doar în ipostaza de obiect al afec țiunii altora, de acum
înainte devine și subiect al afec țiunii pentru ceilal ți. Ne aflăm deci în prezen ța unei afec țiuni
reciproce de o intensitate relativ egală.
Așa se explică intensitatea unor rela ții psihosociale de simpatie sau antipatie fa ță de colegii de
echipă și chiar fa ță de profesor, întemeiate pe coinciden ța unor interese și aspira ții, ce se
încheagă la această vârstă. Sentimentul prieteniei repre zintă un argument concludent în acest
sens. Tot acum se produce o schimbare radicală în sistemul de referin țe. Dacă până în acest
moment părin ții constituiau „modele” în jurul cărora se organiza comportamentul, de acum
înainte valori de referin ță oferă membrii grupului , ai echipei din care fac parte.

25
Ca atare, o mare parte din atitudinile comportamentale se formează prin imita ție și contagiune
în interiorul grupului.
Caracteristica vie ții sociale a preadolescentului impune profesorului necesitatea unor preocupări
atât pentru cunoa șterea valorii educative a „anturajului”, cât și pentru ini țierea unor
strategii educa ționale adecvate atât sub raport individual, cât și psihosocial.
Deoarece dimensiunea „interiorită ții” se adânce ște, preadolescentul simte nevoia de a nu mai fi
considerat copil.
De aceea, apelul la demnitatea să va fi mai folositor decât interdic țiile excesiv de severe. Este
valabil și la această vârstă adevărul că fiin ța umană este „mai degrabă flexibilă decât docilă”. Pe
aceea și linie se înscrie și preocuparea mai intense față de propria persoană, ca entitate
individuală, fapt constatabil în apari ția primelor manifestări de medita ție filosofică privitoare la
viitorul și destinul său, cu tot caracterul lui încă naiv.
La această vârstă se dezvoltă, după cum am mai spus, adevăratele sentimente de prietenie și
dragoste, care se bazează pe devotament și înțelegere reciprocă. Acum apar mai evidente
diferen țele dintre genera ții.
Trebuie subliniat faptul că în momentul de fa ță nu se prea pune accent, și acolo unde se pune nu
este de ajuns, pe studierea particularită ților psihice ale elevului de 10 -14 ani , un aspect foarte
important de analizat, din punctul meu de vedere.
b. Particularită țile motrice
Organismul elevului repr ezintă o dezvoltare pe mai multe planuri, se măre ște plasticitatea
scoar ței cerebrale, mobilitatea proceselor nervoase, excita ția și inhibi ția și se sporesc
posibilită țile de dezvoltare a calită ților motrice, în mod deosebit viteza , Până la 15 ani organismul
prezintă posibilit ăți pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de manifestare.
Concomitent cu viteza progresează și îndemânarea, pubertatea fiind denumită „vârsta
îndemânării”.
Dispropor ția dintre diferitele segmente ale corpului face ca în executarea diferitelor mi șcări să se
remarce o oarecare stângăcie, dar sunt posibilită ți pentru mărirea îndemânării atunci când
această calitate se dezvoltă simultan cu orientarea în spațiu.
Îmbunătă țirea calită ților mu șchilor și mai ales a laturii fu ncționale care condi ționează viteza,
spore ște capacitatea de for ță în regim de viteză sub forma detentei, a vitezei în regim de
rezisten ță și capacitatea de efort static moderat.
Capacitatea de rezisten ță este mai redusă mai ales rezisten ța cardio -vasculară, fapt ce impune
acționarea sistematică cu mijloace bine alese și dozate pentru dezvoltarea ei. Trebuie să se
antreneze grupe musculare mari care să permită activitatea nestingherită a aparatului cardio –

26
respirator datorită și acționării asupra re zisten ței în regim de for ță sau viteză, fără a neglija viteza
în regim de rezisten ță.
Rezisten ța este mai mică comparativ cu alte vârste . Se impun măsuri metodice, atente în procesul
dezvoltării pentru a se putea obține indici superiori în dezvoltarea ei. La această vârstă elevii au
înclina ții pentru exerci țiile de for ță, de învingere, cu orientare precisă dar executate de multe ori
cu repezeală. Alergarea, deprinderea cel mai larg aplicată, se desfă șoară în mod neorganizat; cea
organizată solicită un efort mult mai mare. Cu înaintarea în vârstă se observă o tendin ță de
scădere a volumului alergării, lucru ce trebuie remediat prin interven ția profesorului.
Se observă în multe cazuri gre șeli transmise de la vârsta primară cum ar fi: alergarea pe călcâie,
pe toată talpa, oscila ții ale trunchiului în plan lateral, insuficien ța fazei de zbor, alergare
îngenunchiată, lipsa lucrului de bra țe, etc., care trebuie corectate folosindu -se exerci ții speciale
coordonate de profesor.

I.5. PREDAREA JOCULUI DE FOTBAL ÎN L ECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA
CLASELE V – VIII

Curriculum -ul școlar de educa ție fizică pentru învă țământul gimnazial reflectă concep ția
care stă la baza reformei sistemului românesc de învă țământ, urmărind realizarea finalită ților
prevăzute de Legea Învă țământului, referitoare la dezvoltarea complexă a personalită ții
autonome și creative a elevilor.
Prin obiectivele specifice disciplinei educa ție fizică sunt urmărite cu precădere:
1. între ținerea și îmbunătă țirea stării de sănătate;
2. dezvoltarea fizică armonioasă;
3. dezvoltarea capacită ții motrice generale și a celei specifice unor ramuri și probe
sportive;
4. educarea unor trăsături pozitive de caracter.
Acest curriculum se adresează profesorilor de educa ție fizică, directorilor de școli, elevilor,
părin ților, speciali știlor în evaluare și autorită ților locale interesate de procesul educa țional.
Programa disciplinei Educa ție fizică și sport este elaborată din perspectiva modelului de
proiectare curriculară centrat pe competen țe. Construc ția programei este realizată astfel încât să
contribuie la dezvoltarea profilului de formare al absolventului de gimnaziu.
Structura programei școlare include, pe lângă nota de prezentare, următoarele elemente:
– Competen țe generale

27
– Competen țe specifice și exemple de activită ți de învă țare
– Conținuturi
– Sugestii metodologice
Competen țele sunt ansambluri structurate de cuno ștințe, abilită ți și atitudini dobândite
prin învă țare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme
generale, în diverse contexte particulare.
Competen țele generale , vizate la nivelul disciplinei Educa ție fizică și sport , jalonează
achizi țiile elevului pentru întregul ciclu gimnazial. Acestea concură la formarea unui stil de viață
sănăt os al elevului, la dezvoltarea fizică armonioasă și a motricității acestuia.
Competen țele specifice sunt derivate din competen țele generale și reprezintă achiziții
dobândite pe durata unui an școlar. Pentru realizarea competen țelor specifice, în programă sunt
propuse exemple de activită ți de învă țare care valorifică experien ța concretă a elevului și care
integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învă țare variate.
Conținuturile instruirii sunt grupate pe următoare le domenii:
1. Organizare a activită ților motrice
2. Dezvoltare fizică armonioasă
3. Capacitate motrică (Deprinderi și calită ți motrice)
4. Discipline sportive
5. Igienă și protec ție individuală
6. Comportamente și atitudini
Sugestiile metodologice includ referiri la proiectarea activită ții didactice, la strategiile
didactice, precum și la elementele de evaluare.
Creșterea calitativă a lec țiilor de educa ție fizică școlară a ocupat și ocupă un lo c central în
preocupările profesionale ce revin speciali știlor din domeniul educa țional.
Au fost făcute multe eforturi în scopul găsirii celor mai corespunzătoare căi și modalită ți
operative în scopul optimizării procesului de învă țământ privitoare la toate disciplinele ce sunt
studiate în școală, eu având plăcerea de a le consemna pe cele care au avut drept obiectiv
creșterea calitativă a lec ției de educa ție fizică școlară, ac ționând asupra con ținutului, metodelor
și mijloacelor spe cifice acestei activită ți.
Introducerea unor elemente tehnice de bază ale jocului de fotbal în con ținutul lec ției de
educa ție fizică școlară, reprezintă un aspect absolut normal, acest lucru fiind recomandat de noile
programe curriculare și sus ținut de plă cerea deosebită a elevilor de a practica acest frumos joc
sportiv. Putem afirma și sus ține că, practicarea organizată a jocului de fotbal contribuie, din plin,
la cre șterea nivelului de atractivitate și de participare activă și con știentă a acestora la lec ția de

28
educa ție fizică. Subliniez faptul că, prin caracteristicile salefundamentale jocul de fotbal se poate
plia la posibilită țile și „particularită țile” elevilor din ciclul gimnazial.
Acesta reprezintă o mică parte din argumentele pentru care pledez, pen tru folosirea unor
elemente specifice jocului de fotbal în lec ția de educa ție fizică din ciclul gimnazial și sus țin
necesitatea acestui aspect mai ales în unită țile școlare în care baza tehnică și materială este
deficitară.
La nivelul claselor V -VIII, se recomand ă ca jocul de fotbal să fie prezent prin:
a. Jocuri de mi șcare (dinamice);
b. Ștafete sub formă de întreceri sau jocuri (jocuri 3 contra 3, 4 contra 4; 5 contra 5, 6 contra 6,
la o poartă sau două por ți (improvizate);
c. Acțiuni de joc fără minge:
• alerg ări variate;
• schimbări de direc ție;
• sărituri;
• opriri;
d. Elemente și procedee tehnice de bază ale jocului:
• preluarea mingii cu interiorul labei piciorului, de pe loc și din deplasare;
• transmiterea mingii, de pe loc și din deplasare:
• cu interiorul labei piciorului;
• cu exteriorul labei piciorului;
• cu șiretul plin;
• cu șiretul interior;
• cu șiretul exterior;
• transmiterea mingii cu capul, de pe loc și din deplasare:
• conducerea mingii;
• deposedarea adversarului de minge prin atac din fa ță;
• aruncarea mingii de la margine, de pe loc.
e. Acțiuni tactice:
• demarcajul;
• marcajul;
• depă șirea.
f. Joc de fotbal cu respectarea regulilor învă țate (joc de minifotbal).

29
Tehnica jocului de fotbal, ca în orice joc sportiv, constituie fundamentul pe care se
dezvoltă și se perfec ționeaz ă jocul.
Practicarea jocului de fotbal în lec ția de educa ție fizică școlară nu va putea fi efectuată până când
elevii nu -și vor însuși deprinderi corecte de a lovi, prelua și conduce mingea, practicarea jocului
presupunând cunoa șterea unor variate procedee de manevrare a mingii care să le permit
rezolvarea sarcinilor de joc.

I.6. Pasa. Metode de antrenament și mijloace pentru pregătirea echipei
reprezentative gimnaziale de fotbal

Mișcarea de șut este complex ă și se poate efectua din diferite pozi ții. În mod obi șnuit ea
const ă din dou ă faze: una de preg ătire, în care piciorul de șut este dus înapoi și alta de execu ție,
când piciorul este proiectat energic înainte pentru a lovi mingea, c ăreia îi imprim ă o mi șcare c ât
mai rapida și precis ă. Pe tot parcursul acestor doua faze, corpul se sprijin ă pe un singur picior, iar
trunchiul și membrele superioare execut ă diferite mi șcări pentru asigurarea echilibrului, care este
nestabil (baza de sprijin este mica, redus ă la conturul piciorului de sprijin).
În faza de preg ătire, membrul inferior efectueaz ă o extensie în articula ția soldului, o flexie la
genunchi si o flexie plantar ă a labei piciorului. Din punct de vedere biomecanic, aceast ă mișcare
are rolul de a pune in tensiune lan țul muscular care va efectua șutul. Ea exercita o trac țiune
asupra acestor mu șchi, care determin ă alungirea lor și, prin aceasta, acumularea unei energii
poten țiale necesare în faza urm ătoare. În acela și timp, alungirea mu șchilor are rolul de a crea
imposibilitatea unei scurt ări mai mari, ceea ce contribuie la cre șterea lucrului mecanic efectuat.
Este cunoscut faptul c ă, din pozi ția de repaus, un mu șchi se poate scurta cel mult cu 1/3 din
lungimea sa ( în contrac ție maxim ă). Daca este în prealabil alun git prin întindere, el se scurteaz ă
1/3 plus lungimea pe care a fost întins. Cu c ât un mu șchi se poate scurta mai mult, cu at ât lucrul
mecanic este mai mare.
În faza de execu ție, de șut, membrul inferior execut ă o mi șcare viguroas ă înainte și love ște
mingea. Mi șcarea consta din flexia coapsei pe bazin, extensia genunchiului si flexia dorsal ă ușoară
în articula ția gleznei. Lan țul muscular al șutului la fotbal este format deci din flexorii coapsei,
extensorii genunchiului și flexorii dorsali ai labei piciorului. În cazul c ând mingea este lovit ă cu
partea din afar ă sau din ăuntru a pantofului se executa și ușoare mi șcări de prona ție sau supina ție
ale labei.

30
Piciorul de sprijin este de regul ă ușor fle xat în toate articula țiile, aceast ă poziție fiind
asigurat ă prin contrac ția dinamic ă, de cedare, a triplei extensii. Destul de frecvent, o dată cu șutul
se produce si o extensie la piciorul de sprijin, care este asigurat ă tot de lan țul triplei extensii, însă
prin contrac ția de învingere.
Tehnica lovirii mingii cu latul
Latul este delimitat de articula ția degetului mare (policele), osul c ălcâiului (calcaneul) si
partea interioara a osului gleznei .
Elanul va fi u șor si rel axat, pe direc ția mingii. Piciorul care executa lo vitura este întors din sold în
afară, în așa fel ca planul longitudinal al labei piciorului s ă fie pe direc ția loviturii, genunchiul
piciorului care executa lovitura fiind u șor flexat; laba piciorului la 8 -10 cm deasupra solului. Din
aceast ă poziție, piciorul care execut ă lovitura este u șor pendulat din șold spre spate, în timp ce
celălalt picior este situat l ângă minge (10 -15cm) cu genunchiul u șor flexat, pe direc ția mingii.
Pendularea piciorului de lovire nu trebuie s ă fie exagerat ă, 45ș-50° unghi cu solul, trunchiul u șor
aplecat înainte, privirea fixat ă pe minge, bra țul de pe partea opus ă lovirii u șor flexat, cel ălalt pe
lângă corp pentru a asigura echilibrul.
Lovitura începe prin pendularea piciorului de lovire, iar glezna și articula ția genunchiului vor fi
încordate numai în momentul lovirii pentru a asigura un lan ț ușor de p ârghie mai puternic.
Lovitura propriu -zisă este urmat ă de însoțire , pendularea piciorului conti nuându-și mișcarea,
preg ătind scopul tactic al procedeului – pasă prin “d ă si du -te.
Mecanismul de baza
– Luarea pozi ției fa ță de minge;
– Pendularea piciorului care execut ă lovirea;
– Lovitura propri u-zisa;
– Urm ărirea mingii cu piciorul;
Biomecanica – se referă la ac țiunea pe care o au p ărțile corpului în timpul execu ției
Elanul – prin mărimea sa determină distan ța și forța de lovire
Piciorul de sprijin – pe linia mingii, cu vârful orientat spre direc ția de lovire și ușor fl exat din
genunchi .
Piciorul de lovire – are trei faze : una de pendulare posterioară, momentul lovirii mingii
și pendulare anterioară
Corpul – este u șor aplecat, iar bra țele au o ac țiune de echilibrare
Capul și privirea sunt îndreptate concomitent asupra mingii și a terenului
Lovirea mingii cu piciorul ( șutul), executat ă pe loc, este cea mai frecvent ă mișcare folosit ă
în jocul de fotbal.

31
Execu ția se efectueaz ă cu un picior, în timp ce cel ălalt serve ște drept sprijin elastic. Piciorul
de sprijin se afl ă în ușoară flexie din toate articula țiile, prin contribu ția dinamic ă, "de cedare" a
lanțului triplei extensii. Piciorul de șut este dus mult înapoi prin acțiunea lan țului triplei extensii
(format din extensorii coapsei, genunchiului și flexorii plantari). Datorit ă acestei mi șcări este pus
în stare de tensiune lan țul muscular care urmeaz ă să efectueze lovitura.
Scopul acestei mi șcări preg ătitoare este de a crea, prin întinderea lan țului muscular care va
acționa la executarea șutului, o alungire optim ă a mu șchilor și implicit cre șterea lucrului mecanic
efectuat. Urmeaz ă apoi, din aceasta pozi ție, o contrac ție puternic ă, ce penduleaz ă energic piciorul
spre minge. Lan țul muscular depune un efort dinamic "de învingere", ce imprim ă piciorului o
mișcare accelerat ă până la contactul cu mingea, c ăreia îi transmite prin lovitur ă o mare energie
cinetic ă. Eficien ța loviturii la poarta depinde de viteza cu care mingea își parcurge traiectoria, deci
de for ța loviturii. Ea mai depinde si de al ți factori, cum ar fi: mi șcările înșelătoare pe care juc ătorul
le face spre a nu oferi portarului advers timpul necesar sa se o rienteze in privin ța direc ției si
traiectoriei.
S-au remarcat gre șeli care scad eficien ța loviturii sau o pot reduce la zero. La originea
acestor gre șeli sunt mai multe cauze:
– fără voia executantului mingea poate c ăpăta o puternic ă mișcare de rota ție în sens lateral
datorit ă poziției gre șite a labei piciorului, axa longitudinal ă a labei piciorului nec ăzând
perpendicular pe direc ția lovirii;
– în momentul execut ării lovirii, articula ția genunchiului, dar mai ales a gleznei, nu sunt încordate;
în consecin ță, suprafa ța de lovire nefiind suficient de rigid ă, tăria mingii va slabi;
– lipsa unei coordon ări nervoase perfecte a contrac ției diferitelor grupe din cadrul lan țului
muscular care efectueaz ă mișcarea de lovire a mingii;
– insuficienta preg ătire fizic ă special ă, care nu a ajuns încă în faza unei coresponden țe perfecte
între activitatea motrica propriu -zisa si informa țiile vizuale privind aprecierea corect ă a
dimensiunilor. Informa țiile vizuale prelucrate la nivelul centrilor nervo și subcortic ali, a cerebelului
și substan ței reticulate creeaz ă baza material ă sigur ă a unui r ăspuns motor adecvat.
Odată cu însușirea treptată a acestor deprinderi, în vederea îmbun ătățirii jocului de fotbal
al echipei reprezentative a școlii, profesorul va venii în ajutorul elevilor cu diferite tehnici si
metode suplimentare pentru perfecționarea și organizarea jocului în echipă, astfel încât aceștia
să reușească să obțină rezultatele dorite în cadrul competițiilor și nu numai.

32
Metode și mijloace de antrenament
Mijloacele antrenamentului sportiv reprezintă elemente prin care se influen țează și în
acela și timp, se asigură realizarea obiectivelor instructiv -educative proprii diferitelor categorii de
sportivi. Ținând seama de numeroasele valen țe ale pre gătirii, de necesitatea influen ței, deopotrivă a
sferei fizice și psihice ale personalită ții sportivilor, va rezulta și nevoia recurgerii la un ansamblu de
mijloace privite corelativ, iar în totalitate urmărind îndeplinirea obiectivelor propuse.
Metodele u tilizate în pregătirea tehnică sunt:
▪ Metoda predării analitice a tehnicii
Scopul exersării analitice îl reprezintă învă țarea, perfec ționarea și automatizarea unui
element și a unor ac țiuni tehnice, care să permită în continuare construirea ansamblurilor complexe
de joc. Metoda analitică, specifică tehnicii jocului se realizează pe a xa metodelor generale ale
pedagogiei, exersarea și repetarea.
În fotbal, caracterul analitic al exersării este dat de repetarea identică a fazelor unei
acțiuni, în cadrul căreia pot fi exersate unul, două sau trei elemente sau chiar jocuri, și nu de exersarea
sau repetarea păr ților componente ale unui singur element. În această interpretare metoda analitică
depă șește acceptarea ei curentă, prin care se în țelege doar exersarea separată a elementului sau a
părților componente.
Formele metodei analitice pot fi reprezentate astfel:
• Exersarea aceluia și element tehnic, prin acelea și procedee (ex. „pase în doi cu latul”);
• Exersarea aceluia și element tehnic prin p rocedee diferite (ex. „pase în doi cu latul, cu șiretul,
cu exteriorul”);
• Exersarea aceluia și element tehnic prin exerci ții diferite (ex. lovirea mingii cu piciorul prin
pase în doi de pe loc sau din deplasare);
• Exersarea prin acelea și exerci ții a două -trei elemente corelate (ex. câte doi fa ță în fa ță,
preluare -conducere -pasă);
• Exersarea ac țiunilor tehnice individuale în condi ții identice;
• Exersarea unor jocuri simple în condi ții identice (ex. în pătrat de 10 m, 2X2, fără finalizare).
După cum se observă di n cele men ționate anterior, caracterul lucrului analitic este continuă repetare
a exerci țiului în condi ții neschim bate
▪ Metoda exersării ac țiunilor tehnice
Scopul exersării ac țiunilor tehnice este dat de necesitatea formării și perfec ționării unor
com binații de mijloace tehnice ade cvate fazei concrete de joc, a selec ționării acelora care sunt

33
justificate tactic pentru a putea fi executate rapid, cu îndemânare și utilitate. Această metodă poate
fi aplicată la toate categoriile de jucători, de la copii până l a cei de performan ță, dar la nivel diferit.
Formele în care trebuie exersate ac țiunile tehnice în instruire pot fi următoarele:
a) Acțiunile generale care constituie com binații indiferent de el ementele tehnice exprimate prin
capacitatea jucătorului de a găsi răspunderile tehnice cele mai adecvate la diversitatea fazelor
de joc;
b) Acțiunile specifice fazei fundamentale de joc care sunt date de situa țiile jocului respectiv;
• Faza defensivă , unde ac țiunile tehnice au loc prin corelări de elemente fără minge -cu
minge (ex. alergare -dispută cu adversarul -conducere -pasă).
• Faza ofensivă , unde ac țiunile tehnice sunt determinate de manevrarea mingii,
precum și de creativitatea sporită a atacan ților (ex. preluare -conducere -dribling –
pasă).
c) Acțiunile tehnice specifice postului sun date de compartimentul de joc, func ția și zonele în
care se ac ționează, precum și de faza defensivă sau ofensivă (ex. pentru un mijloca ș: „preluare –
conducere -lansare (20 – 30 m) -sprijinirea fa zei nou create).
Locul exersării ac țiunilor tehnice în cadrul perioadelor de pregătire poate fi plasată atunci
când se urmăre ște perfec ționare jocului, dată fiind structura lor apropiată.
▪ Metoda exersării ac țiunilor tehnico -tactice
Scopul exersării ac țiunilor tehnico -tactice este dat de importan ța pe care ele o au în
desfă șurarea jocului, în calitate de componente permanente ale acestuia. Exersarea colaborării dintre
jucători, colaborare pe care jocul o impune, reprezintă una dintre tendin țele instruirii menite să
modeleze antrenamentul jocului.
Formele de exersare ale ac țiunilor tehnico -tactice:
a) Acțiunile tehnico -tactice defensive reprezentate prin activitatea comună a doi sau mai mul ți
apărători având ca scop apărarea por ții proprii de ac țiunile ofensive adverse (ex. alergarea,
deposedarea, lovirea -pasarea, schim barea de adversari, marcajul, dublajul, plasamentul).
b) Acțiunile tehnico -tactice ofensive realizate prin colaborarea dintre cel pu țin doi parteneri,
având ca scop în joc depă șirea o poziției adverse, iar în instruire perfec ționarea și sincronizarea
lor (ex. pase în doi -trei din alergare, cu și fără schimb de locuri, combina ții tactice, tras la
poartă).
c) Acțiunile tehnico -tactice impuse sau spontane care pot fi concepute anterior, exers ate și apoi
aplicate, acestea fiind „combina țiile”, „schemele”, „circula țiile tactice” sau pot fi elaborate
spontan de către jucători, conform solicitărilor concrete și imprevizibile ale jocului.

34
Metoda de predare a ac țiunilor tehnico -tactice este determin ată de nivelul de pregătire a jucătorului,
de perioada de antrenament, de obiectivele speciale și individuale ale instruirii etc. În general, aceste
acțiuni se predau și se perfec ționează la toate vârstele, în concordan ță cu nivelul tactic al jucătorilor.
▪ Modelarea – ca metodă a perfec ționării a tehnicii de joc
Metoda modelării tehnicii la con ținutul și structura jocului reprezintă activitatea practică
prin care con ținutul tehnic și tactic este exersat la antrenament în forme și condi ții psihi ce similare
care pot să solicite folosirea tehnicii în condi ții asemănătoare jocului. Modelarea tehnicii se
efectuează și prin metoda analitică sau prin exersarea ac țiunilor tehnice sau tehnico -tactice, dacă
acestora li se adaugă condi ții specifice jocului ca solicitarea vitezei, activitate în zone specifice,
parteneri și adversari, etc. În vederea acestei modelări se folosesc mijloace cu caracter global, care să
integreze ac țiunile tehnice, anumite rela ții tactice, de colaborare și adversitate, asemănătoar e jocului
cu solicitări psiho -afective specifice. Aceste mijloace sunt jocurile pregătitoare , în diverse variante,
respectiv:
a) Jocuri pentru ob ținerea unui punctaj superior. Întreceri individuale sau pe grupe de 5 -6 jucători
care urmăresc acumularea de punc te în efectuarea unor teme tehnice (ex. „cine ob ține mai
multe puncte în trasul la poartă -zid numerotat”).
b) Jocuri fără contact direct între adversari . Jocurile individuale sau pe echipe, caracterizate prin
faptul că jucătorii nu se întâlnesc într -o dispută directă (ex. tenisul cu piciorul, jocul cu latul
piciorului la două por ți etc.)
c) Jocuri cu contact direct cu adversarul . Jocurile individuale sau pe echipe realizate în condi ții
specifice competi ției, care pun adversarii într -o luptă directă (ex. 1X1, 2X2, 3X2, 3X3 etc, care
se desfă șoară pe por ți mici sau mari, cu și fără portari).
Jocurile în diferite variante se utilizează ca mijloc de bază al învă țării și perfec ționării tehnicii pentru
jucătorii de toate vârstele.

35
Capitolul II
ORGANIZAREA CERCETĂRII

II.1. DATA, LOCUL ȘI SUBIECȚII CERCETĂRII

Pentru a realiza cercetarea ,, Perfecționarea pasei cu latul la echipa reprezentativă
gimnazială de fotbal ”, am întreprins o studiere a literaturii de specialitate privind metodologia
predării educa ției fizice și a jocului de fotbal la nivelul elevilor din gimnaziu , precum și o serie de lucrări
privind instruirea fotbalistică a echipelor reprezentative de copii și juniori.
Pentru ace știa am elaborat o serie de exerci ții privind perfecționarea pasei , punând accent
pe pasarea cu latul, încercând astfel să găsesc cele mai atrac tive și cu un grad mare de eficacitate
exerciții . Aceste a au fost adaptate particularită ților de vârstă și pregătire ale copiilor prin numărul de
repetări, pauzele dintre eforturi și natura acestora, precum și printr -o serie de recomandări metodice.
La finalul cercetării am desprins o serie de concluzii cu caracter teoretic, care pot constitui
un punct de plecare pentru cei interesa ți de con ținutul acestei lucrări.
Subiec ții cercetării sunt elevii componenți ai echipei reprezentative gimnaziale de la
Școala Generală Nr. 3 din localitatea Codlea , sub îndrumarea domnului profesor Necula Ionuț , școală
cu o tradi ție deosebită în practicarea jocului de fotbal și care a ob ținut rezultate valoroase în
întrecerile fotbalistice la nivel local.
Cercetarea s -a derulat în perioada 2016 -2017 după cum urmează:
Etapa I – iunie 2016 – alegerea temei de cercetare și stabilirea planului lucrării ;
Etapa II -a iulie 2016 – mai 2017 analiza literaturii de specialitate cu referire la tema supusă cercetării;
Etapa a III -a decembrie 201 6 – alegerea probelor de control ;
Etapa a IV -a ianuarie 201 7-iunie 201 7 – selec tarea mijloacelor de ac ționare specifice jocului de fotbal
destinate perfecționării pasei și adaptarea lor la particularită țile subiec ților cercetării ;
Etapa a V -a iunie 201 7 : desprinderea concluziilor și totodată elaborarea și redactarea lucrării de
licență .
În activitatea de educație fizică și sport – metodica înv ățării reprezintă suma tuturor
principiilor și regulilor de predare și organizare a activit ății întreprinse de antrenor și receptate de
sportivi.

36
Cercetarea propriu -zisă asupra subiecților a început în cel de -al 2-lea semestru școlar
(februarie -iunie 2017), implementarea mijloacelor destinate perfecționării pasei și, totodată ,
urmărirea performanțel or obținute de aceștia în cadrul meciurilor de fotbal cu alte școli.
Pentru formarea echipei reprezentative de fotbal au fost selectați un grup de 12 elevi în
urma rezultatelor obținute de aceștia la probele eșantion de viteză, rezistență, îndemânare, for ță, cât
și un minim de cunoștințe tehnice în cadrul unui joc exemplificativ de fotbal. Fiind vorba de elevi din
învăț ământul gimnazial, nu s -au f ăcut diferențe între sexele acestora , ținându -se cont doar de
performanțele obținute și de dorința acestora de implicare în acest gen de grup.

II.2. APARATE, INSTALAȚII ȘI MATERIALE

În cercetarea propriu zisă au fost necesare următoarele materiale, aparate și instalații:
a) Aparatura și materialele componente ale practicării fotbalului. Dintre aceste categorii fac
parte instala țiile strict necesare desfă șurării jocului oficial, confec ționate din materiale de
calitate tot mai bună. Această aparatură prevede următoarele:
• Porțile de fotbal (de diferite dimensiuni);
• Plasele p orților de fotba l;
• Steagurile de la col țurile terenului;
• Mingi de fotbal;
• Ghete de fotbal;
Aparatura, materialele și echipamentul jucătorilor sunt strict necesare, cu atât mai mult,
cu cât calitatea acestora, de indicatorii tehnici compila ți ai construc țiilor și materiei prime incluse
depinde într -o bună măsură chiar ob ținerea performan ței.
b) Aparatura și materialele de protec ție. Acestea au un rol important mai ales când sportivii
înva ță să execute la antrenamente și în concursuri mi șcări care ar putea periclita sănătă ții
sau integrită ții corporale. În jocul de fotbal întâlnim:
• Apărătorile tip tibie ;
• Protectoare elastice (genunc hiere, glezniere și cotiere);
• Echipament de protec ție pentru portari ( șorturi și tricouri cu buret);
• Aparatura și amenajările necesare în vățării plonjoanelor pentru portari și jucători
de câmp (gropi de nisip);
c) Aparatura și materialele necesare pentru perfec ționarea pregătirii fizice și tehnico -tactice ,
cum sunt: jaloane, gărdulețe, cronometru, fluier, mingi medicinale, bară fixă, peretele de

37
dimensiunea por ții de fotbal, numerotat cu diferite cifre valorice ale finalizării tragerii la
poartă, por ți de diferite dimensiuni.
Pentru a surprinde anumite poziții în efectuarea exercițiilor și totodată pentru a putea
corecta anumite exerciții am folosit un aparat de fotografiat Nikon D300.

II.3. PLANUL CERCETĂRII

Principalele componente urmărite se vor realiza atât cu grupuri (subiecți) perechi
corelate, cu grupuri diferite de subiecți, cât și cu același grup de subiecți pentru a putea urmări
atât evoluția individuală, cât și cea la nivel de grup , păstrarea interesului elevilor pentru jocul
practicat și totodată fiind vorba de un joc de echipă, se va urmării comunicarea dintre aceștia,
modul în care rezistă la efort fizic, la presiune, așezarea dispusă în teren și respectarea
indicațiilor profesorului.

II.4. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

II.4.1. Metode de cercetare

În cadrul lucrării am utilizat următoarele metode de cercetare:
− metoda informării din manualele de specialitate;
− metoda observației;
− metoda convorbirii;
− metoda anchetei sub formă de interviu ;
− metoda matematico – statistică
− metoda grafică.
Metoda informării din manualele de specialitate
Această metodă își găsește aplicabilitatea în toate domeniile de cercetare, fiind
considerată o metodă comună tuturor științelor.
În această direcție am studiat principalele materiale apărute în legătură cu lec ția de educa ție fizică și
jocul de fotbal în școală, cât și particularitățile pasei cu latul la fotbal. In etapele următoare s -au
comparat faptele cu teoriile existente, pornind astfel demersul creator în cercetare.
Metoda observa ției
Cu ajutorul acestei metode de cerceta re am urmărit desfă șurarea și descrierea
fenomenului investigat, iar pe baza interpretării datelor obținute, am încercat să obțin concluzii
capabile să sporească eficiența activităților practice.

38
Observațiile au fost făcute în timpul lecțiilor de educație fizică și sport, antrenamentului sportiv la
echipa reprezentativă școlară, precum și la o serie de meciuri la care au participat aceștia.
Modelul protocolului de observație utilizat în cercetare a fost următorul:

Protocol de observație

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echipa reprezentativă a Școlii Generale Nr.3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Jocul x
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim 7 pase)
Goluri marcate

Metoda convorbirii
Prin intermediul acestei metode s -au realizat anumite discu ții cu speciali știi din domeniu, aceste
discu ții fiind canalizate spre tema cercetării
Convorbirea am efectuat -o asociată cu metoda observa ției.
Metoda anchetei sub formă de interviu
Metoda anchetei sub forma interviului a fost folosită pentru a stabili opiniile specialiștilor din
domeniu referitoare la aspecte legate de pe rfecționarea pasei și la posibilitățile de pregătire la
nivelul reprezentativelor școlare gimnaziale. În cadrul interviului, întrebările au vizat aspecte
referitoare la perfecționarea pasei, metodele utilizate în antrenament, cerințele pe care trebuie
să le îndeplinească aceste metode pentru a fi eficiente și recomandările privind folosirea lor.

39
Metoda matematico – statistică
Statistica matematică poate fi definită ca totalitatea schemelor și procedeelor de observare și
analizarea datelor. Metoda statistică se folose ște în vederea exprimării cantitative și a
raporturilor calitative și constă în culegerea datelor numerice, interpretarea și prelucrarea lor.
Metoda grafică
Prin această metodă diferențele sau asemănările, progresul sau regresul pot fi mai ușor de perceput
prin reprezentarea grafică. Aceste grafice, fie că sunt sub forma histogramelor sau poligoanelor de
frecvență, permit perceperea concomitentă a unei grupe sau clase supuse experimentului fa ță de alta
martor sau control. Pentru o reprez entare cât mai fidelă a evenimentelor am utilizat și o serie de
fotografii din timpul lec țiilor.

II.5. PROCEDURA DE DESFAȘURARE A CERCETĂRII

Organizarea și desfășurarea cercetării

După modul de organizare a activității prezenta cercetare este una de constatare și verificare.
Cercetarea a fost efectuată la echipa reprezentativă a Școlii Generale Nr. 3 din Codlea , județul
Brașov . Cei 10 componenți ai grupei provin în urma selecției și au vârste cuprinse între 11 și 14
ani.

Etapele cercetării au fost următoarele:
– studierea materialului bibliografic și stabilirea ipoteza de lucru;
– organizarea și desfășurarea cercetării ;
– prezentarea, prelucrarea și interpretarea datele reieșite din cercetare ;
– stabilirea concluziilor și recomandărilor practico -metodice.

Echipa supusă cercetării a utilizat în cadrul pregătirii următoarele mijloace destinate
perfecționării pasei:

1. Elevul lasă să cadă mingea de la nivelul trunchiului, după care face preluarea mingii cu interiorul
labei piciorului;
2. Elevul aruncă mingea în sus și spre înainte, și din deplasare face preluarea mingii cu interiorul
labei piciorului;

40
3. Doi elevi, fa ță în fa ță, la 6 metri distan ță, unul aruncă mingea, celălalt face preluare cu interiorul
labei piciorului de pe loc apoi din u șoară deplasare;
4. Pe perechi, din mi șcare, transmiterea mingii cu piciorul la partener, care execută preluarea
mingii cu interiorul labei piciorului și apoi retransmiterea mingii;
5. În trei elevi, din mi șcare, transmit erea mingii cu piciorul pe rând la câte un coechipier, care
execută preluarea mingii cu interiorul labei piciorului și apoi retransmiterea mingii;
6. Joc cu temă: intrarea în posesia mingii se face obligatoriu cu preluare, după care urmează
transmiterea mi ngii;

1. Din joc de glezne – lovirea mingii cu partea interioară a labei piciorului, la zid sau cu partener;
2. Din alergare u șoară, pase în doi cu partea interioară a labei piciorului (alternativ dreptul –
stângul);
3. Doi elevi fa ță în fa ță, pasează între ei printr -o porti ță cu lă țimea de 1,50 metri și înaltă de 80
centimetri. Transmiterea mingii se execută de pe loc, apoi din mi șcare;
4. Transmiterea mingii în trei din suveică, cu trecerea la coada șirului;
5. Transmiterea mingii în doi de pe loc, distan ța între elevi – 10 metri, cu aplicarea următoarelor
teme: un elev transmite mingea pe jos, cu intensitate medie, celălalt execută preluarea și
retransmite mingea coechipierului;
6.Participă trei elevi care -și schimbă permanent locurile. Elevul A îi pasează lui B (1), care
retransmite mingea lateral și pe pozi ție viitoare lui A (2) și acesta mai departe lui C (3).
Elevul C i -o transmite lui A. În acela și timp A ia locul lui C, apoi C locul lui B.

7.Patru elevi A,B,C,D sunt a șezați în forma ție de dreptunghi la distan ță de 6 m, cei de pe latura
mică, respectiv 10 m, cei de pe latura mare. A și B pasează direct cu C și D (1), și după fiecare
lovire a mingii schimbă rapid locurile între ei (A cu B și C cu D) (2). Apoi pasează din nou, de d ata
asta pe diagonală, adică A cu D și B cu C (3).

41

8.Două șiruri de elevi sunt plasate la 15 metri de poartă. Cei dintr -un șir execută alternativ o pasă
în triunghi cu un partener plasat lateral înainte (1), după care transmit mingea primului elev din
celălalt șir, care a înaintat în timpul paselor în triunghi, acesta intră în posesia mingii prin preluarea
mingii cu interiorul (2) după care șutează la poartă din viteză (3).

42
1. Conducerea mingii în linie dreaptă cu piciorul îndemânatic, alternând proc edeele de
conducere;
2. Conducerea mingii în linie dreaptă, alternativ, cu ambele picioare, schimbând procedeele de
conducere din deplasare;
3. Conducerea mingii cu schimbări de direc ție, după ce în prealabil, s -a făcut o preluare (câte doi
pe tot terenul, unul pasează și celălalt conduce și invers);
4. Conducerea mingii printre jaloane (15 metri, 5 jaloane, din trei în trei metri);
6. Două echipe de câte 4 -6 elevi, a șezate în coloană, la 8 metri distan ță de linia de poartă,
perpendicular pe bara por ții.
Primul elev din fiecare echipă are o minge la picior. La semnalul profesorului, primul elev din
fiecare echipă conduce mingea cu piciorul până la un semn (pion, trasaj) aflat la 4 metri de bara
porții (1), la acest semn elevul opre ște mingea cu talpa (2), co ntinuă alergarea către bara por ții
(3) pe care o atinge (4), se întoarce în alergare la mingea pe care a oprit -o (5), o conduce cu piciorul
la linia de start (6) unde o opre ște cu talpa (7) după care trece la coada coloanei (8).
Următorul elev din coloană reia traseul. Câ știgă echipa care reu șește să execute corect și în timpul
cel mai scurt acest traseu.

43
1. Joc 1 la 1, la două porti țe formate din jaloane, pe zone delimitate pe întreaga suprafa ță a
terenului. Se execută ac țiuni specifice de men ținere a posesiei mingii, de depă șire a adversarului,
respectiv, de marcare și deposedare a acestuia.
2. Ac țiune de joc împotriva atacan ților, cu apărători în inferioritate numerică. Trei apărători,
plasa ți inițial în mijlocul terenului în trei zone, marche ază, deposedează și resping atacurile
desfă șurate de patru sau cinci atacan ți.
3. Joc 3 X 2
Demarcare – marcaj – transmiteri ale mingii – devieri ale mingii – “un-doi” -uri. Într -un pătrat
delimitat pe gazon, cu latura de 10 metri, joc „măgăru șul”, jucători i fiind obliga ți să transmită
mingea numai după o prealabilă preluare.
Accentul se va pune pe ac țiunile tactice: marcaj, demarcaj, și depă șire a adversarului.
Variantă: se poate juca cu finalizare din ac țiune de la mijlocul terenului (zone de bază și zone
vecine).
4. Joc 4 X 2
Se va pune accent pe consolidarea colaborării dintre cei doi elevi desemna ți „apărători” (marcaj
strict și de supraveghere). Jocul se va desfă șura în interiorul unui pătrat cu latura de 10 metri. Cei
patru coechipieri se vor cons titui în atacan ți și vor juca împotriva celor doi apărători. Este evidentă
superioritatea numerică a atacului asupra apărării, lucru care duce la numeroase posibilită ți de
transmitere a mingii prin „culoarele” apărute. În acela și timp, cei doi apărători î și vor consolida
marcajul și deposedarea pe când ceilal ți patru elevi (atacan ții) vor consolida în principal
depă șirea, demarcajul și pasarea mingii.
5. Joc 4 x 4 cu men ținerea posesiei mingii
Se joacă într -un pătrat amenajat cu latura de 10 metri. Prima ec hipă încearcă să păstreze cât mai
mult timp mingea în posesia sa, prin depă șiri și demarcaje rapide și înșelătoare ale echipierilor.
Cea de a doua echipă va încerca un marcaj strict om la om, ceea ce în cazul acestui joc reprezintă
o solicitare fizică și de aten ție deosebită.
6. Exerci țiu tehnico -tactic pentru apărători și atacan ți în care accent se pune pe marcaj din partea
apărătorilor și șutul la poartă al atacan ților. Jucătorii în atac A și B realizează un un -doi pe lângă
apărătorul C care încearcă să deposedeze adversarul de minge. A conduce mingea paralel cu linia
laterală a terenului fiind marcat de elevul D, după care centrează în fa ța por ții.

44

45
Capitolul III
PREZENTAREA, PRELUCRAREA STATISTICĂ ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR CERCETĂRII

III.1. PLANIFICAREA CERCETĂRII
Etapele cercetării au fost următoarele:
– studierea materialului bibliografic și stabilirea ipoteza de lucru;
– organizarea și desfășurarea cercetării ;
– prexentarea, prelucrarea și interpretarea datele reieșite din cercetare ;
– stabilirea concluziilor și recomandărilor practico -metodice.

III.2. PREZENTAREA DATELOR
În urma desfășurării cercetării , din protocoalele de observație inițiale , în care am
înregistrat parametrii referitori la randamentul competițional al jucătorilor echipei reprezentative
a Școlii Generale Nr.3 din Codlea, am cules următoarele date care au rezultat din calcularea
mediei acțiunilor componenților echipei cercetate pe fiecare joc inițial, date menționate în
următorul tabel:

46

Tabel 1. Valorile parametrilor de joc urmăriți în jocurile inițiale
Parametrii de joc urmăriți Jocuri inițiale
Media jocuri inițiale
1 2 3
Număr total de pase 145 152 166 154,33
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

Din protocoalele de observație finale, în care am înregistrat parametrii referitori la
randamentul competițional al jucătorilor echipei reprezentazive a Școlii Generale Nr.3 Codlea, am
cules următoarele date care au rezultat din calcularea mediei acțiunilor componenților echipei
cercet ate pe fiecare joc inițial, date menționate în următorul tabel:

Tabel 2. Valorile parametrilor de joc urmăriți în jocurile finale
Parametrii de joc urmăriți Jocuri finale
Media jocuri finale
1 2 3
Număr total de pase 145 152 166 154,33
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

Din protocoalele de observație aplicate în jocurile inițiale și finale asupra subiecților în
care s -au înregistrat parametri referitori la randamentul competițional al jucătorilor privind
acțiunea tactică pasa, am obținut următoarele date prezentate în tabel:

47
Tabel 3. Valorile parametrilor de joc urmăriți în jocurile inițiale și finale
Param etri de joc urmăriți Jocuri
inițiale Media jocuri
inițiale Jocuri
finale Media jocuri
finale
1 2 3 1 2 3
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac
(minim7 pase)
Goluri marcate

Din rezultatele cercetării am centralizat mediile jocurilor inițiale și ale jocurilor finale în
tabelul următor:

Tabel 4. Valorile medii ale parametrilor de joc urmăriți în jocurile inițiale și finale
Parametri de joc urmăriți Media jocuri
inițiale Media jocuri
finale
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7 pase)
Goluri marcate

Pentru o prezentare mai sugestivă din acest tabel au rezultat următoarele
reprezentări grafice:
!!!!! VASI, AICI, PENTRU FIECARE PARAMETRU DE JOC ÎN PARTE VEI FACE UN GRAFIC CU
MEDIILE INIȚIALE ȘI FINALE REZULTATE DIN EXPERIMENT. DUPĂ GRAFIC, VEI FACE ȘI O
CONSTATARE TEXTUA LĂ CA ÎN EXEMPLELE DE MAI JOS

48

Grafic 1. Dinamica valorilor medii înregistrate la parametrul de joc ….X…

Analiza datelor menționate în tabel duce la constatarea că a crescut media numărului total
de pase de la 154,33 în jocurile inițiale la 211,33 în jocurile finale; de asemenea, s -a înregistrat o
creștere a numărului de pase reușite până la152,67 la final, față de 80,67 inițial.

Grafic 2. Dinamica valorilor medii înregistrate la parametrul de joc ….Y…
154,33211,33
80,67152,67
050100150200250
Media
jocuri
inițialeMedia
jocuri
finaleNumăr de acțiuniNumăr total de pase
Pase reușite
2,67
0,6724,67
012345
Cu
piciorulCu capul
Goluri marcateNumăr de goluri marcateMedia jocuri
inițiale
Media jocuri finale

49

S-a constatat că numărul mediu de goluri marcate a crescut de la 3,34 în jocurile inițiale
la 6,67 în jocurile finale, astfel:
goluri marcate cu piciorul – de la 2,67 inițial la 4,67 în final;
cu capul – de la 0,67 inițial la 2 în final.

ȘI AȘA PT TOȚI PARAMETRII URMĂRIȚI!

Din datele de mai sus , se constată că s -a înregistrat creșterea mediei numărului tuturor
parametr ilor de joc înregistra ți în jocurile finale față de joc urile inițiale la echip a repreze ntativ ă
gimnazial ă de minifotbal.

Metoda anchetei sub forma interviului a fost folosită pentru a stabili opiniile specialiștilor
din domeniu referitoare la aspecte legate de perfecționarea pasei și la posibilitățile de preg ătire
la nivelul reprezentativelor școlare gimnaziale. În cadrul interviului, întrebările au vizat aspecte
referitoare la perfecționarea pasei , metodele utilizate în antrenament, cerințele pe care trebuie
să le îndeplinească aceste metode pentru a fi eficiente și recomandările privind folosirea lor.
Ca metode eficiente utilizate în antrenament pentru perfecționarea pasei , profesorii
intervievați au relatat următoarele metode:
– metoda exersării analitice a procedeelor tehnice;
– metoda exersării acțiunilor tehnice;
– metoda exersării acțiunilor tehnico -tactice;
– metoda modelării tehnicii la conținutul și structura jocului .
Ca cerințe pe care trebuie să le îndeplinească metodele de antrenamen t pentru a fi
eficiente au fost menționate:
– asigurarea însușirii corecte a tehnicii de execuție înainte de a trece la
perfecționarea elementelor tehnice;
– asigurarea de condiții de adversitate în cadrul sistemelor de acționare;
– solicitările tehnice să fie e fectuate în regim de calități motrice .

50
S-au făcut următoarele recomandări:
– să se țină seama de particularitățile de vârstă și de nivelul jucătorilor;
– să se folosească exerciții care asigură jucătorilor condiții apropiate de joc și condiții
de joc .

51
CONCLU ZII ȘI RECOMANDĂRI

Concluzii:

Perfec ționarea pasei se poate realiza prin utilizarea unor mijloace atent selecționate și
elaborate în procesul de instruire al echipei reprezentative gimnaziale de minifotbal .
Datele rei eșite în urma demersului științific realizat au confirmat ipoteza cercetării,
mijloacele destinate perfecționării pasei utilizate în experimentul pedagogic la echipa
reprezentativă gimnazială fiind astfel verificate.
Perfec ționarea pasei solicită metode de antrenament care să asigure exersarea în condiții
de adversitate, pe spații rest rânse , cu indici sporiți de îndemânare în regim de viteză.

Recomandări practico -metodice:

Să nu se neglijeze perfec ționarea pasei, componentă esențială în jocul de fotbal .
Unul din obie ctivele prioritare în pregătirea echipei reprezentative gimnaziale de
minifotbal să fie acela de formare a capacită ții la jucători de a aplica abilitățile tehnice în scop
tactic.
Să se utilizeze sisteme de acționa re care asigură jucătorilor condiții apropiate de joc și
condiții de joc.
În utilizarea metodelor de antrenament să se țină seama de particularitățile de vârstă și
de nivelul jucătorilor componenți ai echipei reprezentative gimnaziale de fotbal .

52
Biblio grafi e
1. Apolzan D. – “Fotbal – 2011” F.R.F. Buc. 1998.
2. Balint, Gh. Bazele jocului de fotbal, Editura Alma Mater, Bacău, 2002;
3. Balint Ghe., –„Metodica predarii fotbalului în gimnaziu” EDITURA PIM IAȘI 2007
4. Balint L. – „Didactica educației fizice și sportului”, Ed.Univ. Transilvania, Brașov, 2003.
5. Balint L. – „Teoria Educației Fizice și Sportului” – Ed. Univ. Transilvania, Brașov, 2004.
6. Balint L.,Oancea B.,Oancea V.,Simion G. – „Fotbal.Pregătirea echipei reprezentative școlare”
Valinex SA,Chișinău, 2008
7. Bompa T. – ”Teoria și metodologia antrenamentului sportiv – periodizarea”, 2001,Editura Ex
Ponto
8. Cernăianu C. – “Fotbal. Manualul antrenorului profesionist” Ed. Roteck Pro Buc. 2 000.
9. Cojocaru V. – “Fotbal de la 6 la 18 ani. Metodica pregătirii” Ed. A.N.E.F.S. Buc. 2002.
10. Ciolcă Sorin,Curs de aprofundare -pregătire fizică pentru antrenori,Editura Editura Fundației
Române de Mâine,București 2006
11. Dragnea A. – “Antrenamentul sportiv”, Ed. Didactică și Pedagogică Buc. 1996.
12. Epurn M., Holdevici I., (1980) – Compendiu de psihologiepentruantrenori”
EdituraSportTurism, București
13. Motroc I. – “Fotbal la copii și juniori” Ed. Didactică și Pedagogică Buc. 1996.
14. Miu Șt. – “Fotbal. Curs de s pecializare” Univ. Spiru Haret Ed. Fundația România de Mîine
Buc. 2001.
15. Neța Gh. – „Bazele jocului de fotbal”, Ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2005.
16. Nicu A. – “Antrenamentul sportiv modern” Ed. Editis Buc. 1993.
17. Oancea V. – „ Aspecte de antrenament în fot bal „ – Ed. Astra, Brașov, 1996.
18. Oancea V. – “Factorii antrenamentului în fotbal”, – Ed.Univ.Transilvania, Brașov, 2005.
19. Popovici C.,Tehnica jocului de fotbal,Editura ICIPIAF,Cluj -Napoca 1995
20. Păun Dan, Fotbal -curs aprofundat, Editura Fundației R omâne de Mâine, București, 2011
21. Scarlet, E. și Scarlat, E. – Educație fizică și sport, Ed . Didactică și Pedagogică, București, 2002
22. Simion G., Fotbal – Sisteme de acționare pentru învățarea tehnicii și tacticii, Editura
Universității Transilvania, Brașov , 2011.
23. Simion G., Fotbal. Teoria jocului, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2013.
24. Simion G., Metodica antrenamentului pe ramuri de sport – Fotbal, Editura Universității
Transilvania, Brașov, 2014.
25. Simion G, F otbal -curs de bază, Brasov 2015.

53
Anex e

Protocol de observație 1

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 1 inițial
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

54
Protocol de observație 2

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 2 inițial
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

55
Protocol de observație 3

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 3 inițial
Număr total de pase
Pase reușite
Num ăr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

56
Protocol de observație 4

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 1 final
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

57
Protocol de observație 5

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 2 final
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

58
Protocol de observație 6

Data: …………….
Obiectivul observării: înregistrarea valorii unor parametri de joc referitori la acțiunea tactică pasa
la echip a reprezentativ ă a Școlii Generale Nr. 3 Codlea

Parametri de joc urmăriți Joc 3 final
Număr total de pase
Pase reușite
Număr de pase directe
Număr de acțiuni cursive de atac (minim7
pase)
Goluri marcate

59
Raport antiplagiat