1. Considerații istorice [628131]
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. EVOLUȚIA RĂSPUNDERII A INFRACȚIUNII DE
INCEST
§ 1. Considerații istorice
§ 2. Aspecte conceptuale
Capitolul II. INCESTUL CA COMPONENȚĂ A INFRACȚIUNII
§ 1. Incestul: noțiune și caracterist ici definitorii
§ 2. Latura obiectivă a infracțiunii de incest
§ 3. Obiectul în cazul infracțiunii de incest
§ 4. Latura subiectivă în cazul infracțiunii de incest
§ 5. Subiectul infracțiunii de incest
Capitolul III. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CAZUL INCESTULUI
§ 1. Temeiul răspunderii penale în cazul incestului
§ 2. Practica judecătorească în domeniul incestului, existentă în
Republica Moldova și peste hotare
§ 3. Propuneri pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra
copilului și a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri relațiile sexuale între rude au fost
catalogate drept nelegiuiri și au fost pedepsite în mod drastic de colectivitățile
umane. Incestul din vechile legiuiri era incriminat sub denumirea de
amestecare de sânge și sancționat cu toată severitatea.
Potrivit art. 201 Codul Penal al Republicii Moldova, incestul constă în
raportul sexual sau alte acțiuni sexuale între rude pe linie dreaptă pînă la
gradul trei inclusiv, precum și între rude pe linie colaterală.
Copilul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viață
particulară, la intimitate și la o dezvoltare normală. Nimic nu trebuie să îi
pună în pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie
supus abuzului sau exploatării. Cu toate acestea, tot mai des sunt depistate
cazuri de abuz asupra copiilor în familie, pe stradă, în instituții sau chiar în
locuri publice.
Cazurile în care copiii sunt abuzați și exploatați sexual prin rețelele de
trafic de ființe umane sunt tot mai frecvent menționate de instituțiile abilitate
să intervină în aceste situații. Stabilirea nivelului incidenței abuzului sexual
asupra copiilor este dificilă din cauza diferențelor înregistrate de la un stat la
altul, în modul de culegere a datelor.
Abuzul asupra copiilor afectează dezvoltarea acestora în dimensiunile
sale esențiale și, uneori, pentru întreaga viață, dacă nu se intervine imediat din
punct de vedere terapeutic și al reabilitării sociale. Este dificil să generalizăm
consecințele psihologice ale abuzului, deoarece gravitatea acestuia depinde de
numeroși factori.
Exploatarea sexuală a copiilor _ „practică prin intermediul căreia o
persoană, de obicei un adult, obține o gratificație sexuală, un câștig financiar
2
sau o avansare, abuzând sau exploatând sexualitatea unui copil, încălcând
drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie și bunăstare fizică și
psihică“. 1
Exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor (conform definiției
acceptate la Primul Congres Mondial împotriva exploatării sexuale a
copiilor în scop comercial de la Stockholm) reprezintă violarea drepturilor
fundamentale ale copiilor și presupune abuzul sexual făcut de adult și
remunerarea în bani sau în obiecte a copilului sau a unor terțe
persoane“.
Conform aceleiași surse – exploatarea sexuală și comercială a
copilului constituie o formă de coerciție și violență la adresa acestuia,
precum și o formă de muncă forțată și o formă contemporană de
sclavie“.
Pe lângă principalele forme de exploatare sexuală menționate, există și
alte forme de exploatare sexuală a copiilor, care includ turismul în scop
sexual și căsătoriile timpurii.
Din aceste considerente, eu mi-am propus studierea acestei teme, care
prezintă o actualitate sporită.
Teza de licență este structurată în 3 capitole, fiecare avînd cîteva
paragrafe, care abordează problema incestului și studierea componenței
infracțiunii de incest.
Primul capitol cuprinde considerații istorice și aspecte conceptuale de
apariție a incestului.
Al doilea capitol cuprinde însuși componența infracțiunii de incest în
drept penal, și anume latura obiectivă, obiectul, latura subiectivă și subiectul
infracțiunii de incest.
1 Ibidem, p.11
3
Al treilea capitol are ca scop studierea răspunderii penale în cazul
incestului, și anume: temeiul răspunderii penale în cazul incestului, practica
judecătorească în domeniul incestului, existentă în Republica Moldova și
peste hotare și propuneri pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual
asupra copilului și a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale.
4
CAPITOLUL I. EVOLUȚIA RĂSPUNDERII A INFRACȚIUNII
DE INCEST
§ 1. Considerații istorice
Încă din cele mai vechi timpuri relațiile sexuale între rude au fost
catalogate drept nelegiuiri și au fost pedepsite în mod drastic de colectivitățile
umane. Incestul din vechile legiuiri era incriminat sub denumirea de
amestecare de sânge și sancționat cu toată severitatea (Pravila lui Vasile
Lupu ori Îndreptarea legii).
Potrivit art. 201 Codul Penal RM, incestul constă în raportul sexual
între rude în linie directă sau între frați și surori.
A comis această infracțiune inculpatul care a avut raport sexual cu fiica
sa ce nu împlinise vârsta de 14 ani și care se afla în îngrijirea, ocrotirea și
educarea lui.
Instanța de judecată a reținut că fapta inculpatului întrunește elementele
atât ale infracțiunii de incest prevăzută de art. 201 CP, cât și ale infracțiunii
de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 174 CP, infracțiunile aflându-
se în concurs ideal2.
Cu toate că 192 de state (excepție făcând Somalia) sunt semnatare ale
Convenției Națiu-nilor Unite privind drepturile copiilor, milioane de copii
sunt în pericol din cauza condițiilor economice, sociale sau psihologice.
Copilul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viață
particulară, la intimitate și la o dezvoltare normală. Nimic nu trebuie să îi
pună în pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie
supus abuzului sau exploatării. Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate
2 Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971, „Repertoriu de practică judiciară pe anii 1969–1975”, pag.
211.
5
cazuri de abuz asupra copiilor în familie, pe stradă, în instituții sau chiar în
locuri publice. Cazurile în care copiii sunt abuzați și exploatați sexual prin
rețelele de trafic de ființe umane sunt tot mai frecvent menționate de
instituțiile abilitate să intervină în aceste situații. Stabilirea nivelului
incidenței abuzului sexual asupra copiilor este dificilă din cauza diferențelor
înregistrate de la un stat la altul, în modul de culegere a datelor. Studiile
realizate în diferite țări europene indică procentajul cazuisticii între 7 % și 20
% pentru fete și între 3 % și 10 % pentru băieți, dar, de multe ori, lipsa de
resurse, atât umane, cât și materiale duce la înregistrarea unui număr redus de
cazuri, astfel încât datele prezentate nu oglindesc realitatea.3 Din diverse
motive, cum ar fi lipsa unei metodologii de raportare a cazurilor, abuzurile
sexuale nu sunt declarate și, în consecință, nu sunt descoperite, modificând
astfel rezultatele statisticilor. De aceea este dificil de estimat numărul real al
cazurilor, precum și evoluția fenomenului.
Care sunt factorii determinanți în producerea abuzurilor și exploatării
sexuale a copiilor? Cui revine responsabilitatea respectării drepturilor
copilului și protecției lui? Este vorba de factori individuali, izolați, factori de
context social larg sau de politicile de protecție specifice diferitelor societăți?
Sunt întrebări care îi preocupă mai ales pe specialiștii implicați în protecția
copilului și în respectarea interesului superior al acestuia.
Prin calitatea și complexitatea sistemului de servicii sociale destinate
bunăstării copilului, respectării sale ca persoană și valoare umană, o societate
exprimă valoarea și drepturile pe care le acordă copiilor și copilăriei, ca etapă
fundamentală în formarea personalității viitorilor adulți.
Sistemul de servicii sociale care poate asigura protecția copilului
trebuie să aibă în vedere „relațiile complexe dintre nevoile copilului, situația
3 Secrets that distroy, ISCA, International Save the Children Alliance, 2000.
6
familiei și contextul ei social, precum și concepția societății despre copilărie
și familie“.4
Dacă familia reprezintă mediul optim de viață și dezvoltare a copilului,
acțiunile de protecție trebuie să se orienteze pe prevenirea dezintegrării
familiei, care trebuie să asigure suportul emoțional și al sentimentului de
identitate a copilului. În același timp, trebuie avute în vedere aspectele
„sociale și etice privind responsabilitatea comunității pentru abuzul și
neglijarea copiilor “.5
Abuzul asupra copiilor afectează dezvoltarea acestora în dimensiunile
sale esențiale și, uneori, pentru întreaga viață, dacă nu se intervine imediat din
punct de vedere terapeutic și al reabilitării sociale. Este dificil să generalizăm
consecințele psihologice ale abuzului, deoarece gravitatea acestuia depinde de
numeroși factori.
Implicațiile abuzului asupra dezvoltării generale și a structurării
personalității copilului îi determină pe specialiști să abordeze o atitudine
adecvată pentru investigarea cazului, luarea rapidă a măsurilor de protecție și
intervenția recuperatorie.
Pentru înțelegerea consecințelor abuzurilor și pentru stabilirea
măsurilor de intervenție în astfel de cazuri, trebuie definite conceptele
principale având în vedere faptul că legislația românească nu operează cu
termenii de abuz sau de exploatare sexuală, așa cum apar definiți în
documente internaționale referitore la protecția copilului.
Studiile și cercetările realizate de specialiștii în domeniul protecției
copilului apreciază că o singură definiție a abuzului copilului nu poate servi
pentru toate scopurile și nu poate acoperi toate domeniile. Indiferent de
formulare, abuzul asupra copilului presupune violență, acțiuni sau inacțiuni
4 Maria Roth, Protecția copiilor împotriva abuzurilor – între tradiție și inovație, Un
deceniu de tranziție – situația copilului și a familiei, UNICEF, 2000, p.70.5 Ibidem.
7
fizice și psihologice intenționate, care se repetă și care afectează sănătatea
fizică sau pșihică a copilului.
Conform definiției date de Asociația Națională a Asistenților Sociali
din Statele Unite ale Americii în 1994, abuzul asupra copilului presupune
„producerea, în mod repetat, de traume fizice și emoționale unui minor
dependent, prin intermediul vătămărilor intenționate, a pedepsei
corporale, a ridiculizării persistente și a degradării, sau abuzul sexual
comis de obicei de către părinți sau tutori “. 6
Definiția abuzului, acceptată de Organizația Mondială a Sănătății,
acoperă în întregime acest concept:
„Abuzul copilului sau maltratarea lui reprezintă toate formele de rele
tratamente fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau
tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, produse de
către părinți sau orice altă persoană aflată în poziție de răspundere,
putere sau încredere, ale căror consecințe produc daune actuale sau
potențiale asupra sănătății copilului, supraviețuirii, dezvoltării sau
demnității lui“.7
Teoreticienii și practicienii utilizează în activitatea de identificare,
raportare, investigare, tratament și prevenire conceptele de abuz fizic,
psihologic și sexual, chiar dacă această clasificare este făcută în mod arbitrar,
deoarece diferitele tipuri de abuz nu pot fi total separate, existând, de cele mai
multe ori, o suprapunere a diferitelor forme de abuz. Având în vedere acest
lucru, în continuare vor fi prezentate definițiile diferitelor tipuri de abuz,
acceptate de OMS:
„Abuzul fizic asupra copilului reprezintă acțiunea sau lipsa de acțiune
(singulară sau repetată) din partea unui părinte sau a unei persoane
6 Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
In the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.67 Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention, WHO, Geneva, 29-31 March, 1999
8
aflate în poziție de răspundere, putere sau încredere, care are drept
consecință vătămarea fizică actuală sau potențială “.8
Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, rănire, legare,
așezare în genunchi, otrăvire, intoxicare sau arderi intenționate cu diverse
produse.
„Abuzul emoțional reprezintă eșecul adultului de care copilul este
foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzător sau acte
comportamentale care pot dăuna dezvoltării fizice, mentale, spirituale,
morale sau sociale “.9
În cadrul acestui tip de abuz pot fi menționate: restricții de deplasare,
discriminare, ridiculizare sau alte forme de tratament ostil și de respingere.
„Abuzul sexual este implicarea unui copil într-o activitate sexuală pe
care el nu o înțelege, pentru care nu are capacitatea de a-și da
încuviințarea informată, pentru care nu este pregătit din punct de vedere
al dezvoltării sau care încalcă legile sau tabuurile sociale“.
„Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului într-o
activitate realizată cu intenția de a produce plăcere sau de a satisface
nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă și dezvoltare,
se află față de el într-o relație de răspundere, încredere sau putere “.10
Într-un studiu privind „Exploatarea sexuală comercială a
copiilor“, realizat în Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic, și
publicat în septembrie 2001, sunt identificați și definiți termeni asociați
cu abuzul și exploatarea sexuală a copiilor. Astfel, conform acestui
studiu, sunt descrise o serie de subtipuri ale abuzului sexual asupra
copilului:
8 Ibidem9 Ibidem10 Ibidem
9
Violul și molestarea – „cunoașterea intimă a unei persoane, cu forța
sau/și împotriva voinței acesteia; sau fără a recurge la forță și nici
împotriva voinței persoanei – în cazul în care victima este incapabilă
să-și dea consimțământul, din cauza unei incapacități fizice sau
psihice, permanentă sau temporară “. 11
Pornografia _ „angajarea, folosirea, inducerea, atragerea sau
constrângerea unui copil în a se implica sau a asista altă persoană
într-un comportament sexual explicit sau simulat, în scopul producerii
unei imagini vizuale a unui astfel de comportament “.12
Conform Protocolului Opțional al Convenției Națiunilor Unite privind
drepturile copilu-lui, pornografia cu copii este definită ca „orice reprezentare,
prin orice mijloc, a unui copil angajat într-o activitate explicit sexuală – reală
sau simulată – sau orice reprezentare a organelor sexuale ale uneui copil, în
scopuri sexuale“. Pornografia presupune realizarea de filme, casete video,
reviste, fotografii, imagini computerizate, explicite din punct de vedere
sexual, cu copii sau tineri sub 18 ani. Există trei tipuri de materiale
pornografice: imagini numai cu copii, imagini cu copii și adulți, și imagini
produse și distribuite de copii/tineri sub 18 ani. Pornografia cu copii are, în
multe cazuri, o valoare comercială, dar ea reprezintă și material de schimb
între pedofili.
Expunerea copiilor la acte sexuale ale altora _ „expunerea
intenționată a copiilor la actele sexuale ale altor persoane (incluzând
actele părinților sau ale altor persoane cărora li s-au încredințat spre
îngrijire copii) “.13
11 Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.612 Ibidem,p.713 Ibidem,p.7
10
Agresiunea sexuală asupra copilului _ „orice act sexual îndreptat
împotriva unei persoane cu o vârstă sub 18 ani, realizat cu forța sau/și
împotriva voinței acesteia, sau fără a se recurge la forță sau
încălcarea voinței victimei, în cazul în care aceasta se află în
impoșibilitatea de a-și da consimțământul, din cauza unei incapacități
fizice sau psihice, temporare sau permanente “.14
Prostituția infantilă/juvenilă _ „angajarea într-un raport sexual, sau
în alte activități sexuale, a unui copil, în schimbul unei sume de bani
sau a altor servicii (mâncare, haine, medicamente, afecțiune etc) “.15
Traficul copilului în scopuri sexuale _ „transportul, adăpostirea și
vinderea de persoane în interiorul unei țări sau în exteriorul ei, uzând
de forță, coerciție, răpire, înșelăciune sau fraudă, în scopul de a plasa
persoanele respective în situația de a munci sau presta forțat diferite
servicii – cum ar fi prostituția, sclavia domestică sau alte forme de
sclavie“.16
Traficul cu copii reprezintă o adevărată afacere transnațională
aducătoare de fonduri uriașe, ținând cont de faptul că există practica
vânzărilor repetate. Nu întotdeauna este folosită violența, traficanții profitând
de inocența și vulnerabilitatea copiilor și de faptul că, aflându-se într-o țară
străină, ei sunt dezavantajați, și de necunoașterea culturii și limbii, a
legislației și instituțiilor acelei țări, care îi pot proteja. Se poate vorbi de trafic
atât când respectivul copil este luat cu forța, cât și când aceasta se întâmplă în
mod voluntar, fie că se realizează la nivel intern sau la nivel internațional.
Exploatarea sexuală a copiilor _ „practică prin intermediul căreia o
persoană, de obicei un adult, obține o gratificație sexuală, un câștig
14 Ibidem,p.815 Ibidem, p.916 Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial Sexual Exploatation of Children
in the U.S., Canada and Mexico, University of Pennsylvania, 2001, p.11
11
financiar sau o avansare, abuzând sau exploatând sexualitatea unui
copil, încălcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie
și bunăstare fizică și psihică “. 17
Exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor (conform
definiției acceptate la Primul Congres Mondial împotriva exploatării
sexuale a copiilor în scop comercial de la Stockholm) _ „violare a
drepturilor fundamentale ale copiilor și presupune abuzul sexual făcut
de adult și remunerarea în bani sau în obiecte a copilului sau a unor
terțe persoane“. Conform aceleiași surse, „ exploatarea sexuală și
comercială a copilului constituie o formă de coerciție și violență la
adresa acestuia, precum și o formă de muncă forțată și o formă
contemporană de sclavie “.
Pe lângă principalele forme de exploatare sexuală menționate, există și
alte forme de exploatare sexuală a copiilor, care includ turismul în scop
sexual și căsătoriile timpurii.
Turismul sexual cu copii _ „exploatarea sexuală și comercială a
copiilor de către persoane care călătoresc din propria țară în alta – de
obicei mai puțin dezvoltată – pentru a se angaja în activități sexuale cu
minori“.18
Turiștii care practică sex cu copii pot fi: căsătoriți sau necăsătoriți, bărbați
sau femei, cu șituație materială bună sau modestă, pot fi pedofili care călătoresc
cu scopul de a exploata copii sau turiști care nu au intenționat să abuzeze copii.
Acești turiști justifică atitudinea lor prin faptul că, în cultura țării respective,
acest lucru este acceptat, sau că i-au ajutat pe copii oferindu-le bani.
17 Ibidem, p.1118 Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of Children, An Information Booklet by
ECPAT International, 2001, p.6
12
Căsătoriile timpurii _ „căsătoria copiilor și adolescenților sub 18
ani“.19
Conform unui studiu al Centrului de Cercetări Innocenti al UNICEF
(Florența, Italia) acest obicei este frecvent întâlnit în Africa Subsahariană și în
Sudul Asiei, dar și în Africa de Nord, America Latină și Europa de Est. În
România, căsătoriile timpurii se întâlnesc în special în rândul fa-miliilor de
rromi, unde copiii sunt căsătoriți la vârste foarte mici (în jurul vârstei de 13-14
ani), pă-rinții acestora stabilind înțelegeri (tranzacționări) asupra căsătoriei, fără
a ține seama de voința copiilor.
Deși legislația românească nu operează cu acești termeni, conform
definițiilor stabilite de documentele oficiale ale diverselor organisme
internaționale, conținutul lor este acoperit în mare măsură de legislația penală.
Conceptele utilizate de Codul Penal românesc în ceea ce privește abuzul și
exploatarea sexuală asupra copilului sunt: viol (art.197), raport sexual cu o
minoră (art.174), seducție (art.199), corupție sexuală (art.202), incest
(art.201), prostituție (art.328), proxenetism (art.329), răspândire de materiale
obscene (art.325), perversiune sexuală (art.201). Codul Penal prevede și
pedepsele pentru aceste infracțiuni, iar Legea nr. 140/1996 modifică și
completează Codul Penal, asigurând o protecție specială copilului sub 14 ani.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 26/1997, referitoare la protecția
copilului aflat în dificultate, aprobată prin Legea nr. 108/1998, asigură cadrul
legislativ necesar pentru protejarea copiilor-victime ale abuzului, violențelor,
exploatării sexuale sau care se află în primejdie sub aceste aspecte. Articolele
4, 5, 6 din Codul Penal conțin principiul extrateriorialității legii penale, ceea
ce permite urmărirea și judecarea cetățenilor români și străini care au comis
infracțiuni de violență, abuz ori exploatare sexuală.
19 Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of Children, An Information Booklet by
ECPAT International, 2001, p.8
13
Problematica abuzului și exploatării sexuale a copiilor, sub toate
formele sale, trebuie să constituie o prioritate, și noi programe, trebuie
conturate pentru a stopa sau măcar diminua evoluția acestui fenomen. Pentru
eficiența acestor programe intervenția trebuie să aibă un caracter
multidisciplinar și să acopere un spectru larg de probleme, conexe abuzului și
exploa-tării sexuale a copiilor. Activitățile care pot fi realizate constau în
găsirea unor soluții la nevoile copiilor vulnerabili sau marginalizați,
asigurarea de servicii pentru aceștia, consilierea părinților și a personalului de
îngrijire, dar și realizarea de studii, cercetări, adaptări legislative, campanii de
informare și dezbateri privind prevenirea abuzului asupra copilului și a
exploatării lui.
14
§ 2. Aspecte conceptuale
Pe plan internațional, interesul față de fenomenul maltratării copiilor a
crescut progresiv, pe măsură ce au fost relevate, mai ales de către mass-
media, tot mai multe cazuri, în toate colțurile lumii. Practic, aproape în
fiecare zi, sunt descoperite noi situații de copii neglijați, abuzați, mutilați,
vânduți, traficați. Extinderea acestui flagel tinde să devină o problemă socială
majoră, de actualitate și destul de răspândită peste tot în lume.
În România, problema maltratării copilului, sub toate formele sale,
începe să fie abordată, timid, de-abia după căderea regimului comunist, în
decembrie 1989. Profesioniștii, opinia publică, clasa politică încep să
vorbească treptat, din ce în ce mai mult, despre acest fenomen care se
manifestă atât în familie, cât și la nivel instituțional. Au urmat o serie de
acțiuni concrete: cercetări, seminarii în țară și în străinătate, crearea unor
dispozitive de intervenție și de prevenire, măsuri legislative etc. Încep să
apară dezvăluiri făcute de persoanele care au fost sau sunt supuse unor astfel
de practici nefaste, ceea ce reprezintă un pas important pentru recunoașterea
fenomenului și pentru cunoașterea aspectelor fundamentale ale sale.
La Primul Congres Mondial privind lupta împotriva exploatării sexuale
a copiilor în scopuri comerciale (Stockholm-Suedia, august 1996), a
participat și o delegație a României formată din reprezentanți ai Guvernului,
ai unor autorități centrale interesate, ai Primăriei Generale a Municipiului
București, ai unor organizații neguvernamentale active în domeniu, ai
copiilor. La acest congres au fost adoptate Declarația și Planul Mondial de
Acțiune pentru eliminarea exploatării sexuale a copiilor în scopuri
comerciale, iar statele reprezentate, printre care și România, s-au angajat să
elaboreze propriile planuri naționale. Prezentul Plan Național de Acțiune
(P.N.A.) a urmărit atât documentele menționate mai sus, cât și alte documente
15
internaționale (convenții, tratate, pacte etc.) privind protecția copiilor și a
familiilor. De asemenea, au fost luate în considerare inițiativele și
recomandările instituțiilor regionale (Comitetul ONU pentru Drepturile
Copilului de la Geneva, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Europol etc.).
Cel de-al Doilea Congres Internațional cu această temă va avea loc între 17 și
20 decembrie 2001, la Yokohoma-Japonia, la care va participa și o delegație a
României.
Numărându-se printre primele State care au ratificat Convenția ONU
privind Drepturile Copilului (CDC), prin Legea nr. 18/1990, și
confruntându-se cu problemele abuzului sexual asupra copiilor, a implicării
acestora în prostituție și pornografie (uneori, chiar în proxenetism), a
vânzării, a traficului de copii și tineri, combaterea acestor fenomene trebuie
să fie un obiectiv prioritar pentru România, în contextul mai larg al
protecției drepturilor copilului (CDC definește copilul ca fiind orice
persoană care are vârsta sub 18 ani). Ratificarea CDC de către România
impune respectarea și aplicarea acesteia, precum și crearea instrumentelor
necesare prevenirii situațiilor care pot determina nerespectarea ei.
Articolele 19, 34, 35 prevăd obligații exprese pentru Statele Părți de a
asigura respectarea tuturor drepturilor copilului, precum și de a lua toate
măsurile legislative, administrative, sociale și educaționale pentru a proteja
copiii împotriva oricăror forme de neglijare sau abuz, inlusiv sexual, și de
exploatare sexuală.
Actualul guvern și-a manifestat deja interesul major pentru această
problematică, chiar prin vocea cea mai autorizată, aceea a primului ministru,
care a făcut, în mai multe rânduri, declarații de presă care dovedesc
seriozitatea cu care membrii Executivului privesc toate demersurile care se
fac în țară pe această temă.
16
Pentru elaborarea prezentului P.N.A., s-a plecat de la următoarele
premise:
•Recunoașterea faptului că abuzul sexual și exploatarea sexuală a
copiilor în scopuri comerciale constituie o problemă, o încălcare
gravă a drepturilor copilului, și afectează dezvoltarea sa fizică și
emoțională; această problemă nu este specifică numai pentru
România, ci este întâlnită, în prezent, și în alte țări ale lumii.
•Armonizarea tuturor demersurilor (legislative, administrative și
altele) cu CDC, cu Declarația adoptată la Primul Congres Mondial
de luptă împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial,
a Planului de Acțiune propus, precum și cu alte documente
internaționale.
•Necesitatea centrării pe următoarele axe, care urmează a se
dezvolta la nivel local, național, regional și internațional:
reglementare, coordonare și cooperare, prevenire, protecție,
recuperare și reintegrare, participare. Implementarea P.N.A. se va
realiza prin implicarea tuturor factorilor responsabili din sfera
protecției copilului.
•Crearea cadrului general de acțiune pentru diminuarea
treptată/stoparea exploatării sexuale a copiilor în scopuri
comerciale, precum și pentru prevenirea acesteia; P.N.A. urmează
să fie dezvoltat, operaționalizat și actualizat periodic.
•Realizarea de cercetări și analize asupra fenomenului, pe care să se
fundamenteze dezvoltarea de strategii de intervenție (pe
următoarele coordonate: social, sănătate, psihologie, educație,
juridic), în vederea prevenirii abuzului sexual și a traficului cu
minori.
17
Legislația penală moldovenească nu operează deocamdată cu
conceptele de abuz sexual și de exploatare sexuală a copilului, dar conținutul
acestora este acoperit, în cea mai mare parte; în schimb, în documentele
internaționale (ale UNICEF, Uniunii Europene, Consiliului Europei etc.),
acestea sunt definite astfel:
-abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea acestuia într-
o activitate realizată cu intenția de a produce plăcere sau de a
satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă
și dezvoltare, se găsește într-o relație de răspundere, încredere sau
putere, expunerea copilului la vizionarea de materiale
pornografice, seducție (avansuri, mângâieri, promisiuni) sau
implicarea sa în acte sexuale genitale, orale sau anale;
-exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale se referă la
implicarea copiilor în prostituție, pornografie, proxenetism,
vânzare și trafic (trafficking, în materialele de limbă engleză )
intern sau transfrontalier.
Scopul primordial al elaborării acestui P.N.A. este acela de a asigura
protecția fiecărui copil, respectând interesul superior al acestuia, prin
reducerea riscului ca el să devină victimă a acestor tipuri de abuzuri, în
special prin implicarea copiilor/tinerilor în prostituție, pornografie,
proxenetism, așa cum sunt definite aceste infracțiuni în Codul Penal al RM:
Prostituția reprezintă fapta persoanei care își procură mijloacele de
existență, sau principalele mijloace de existență, practicând în acest scop
raporturi sexuale cu diferite persoane. Textul de lege nu are în vedere
raporturi sexuale izolate și întâmplătoare, ci, dimpotrivă, raporturi sexuale
repetate, practicate în mod sistematic, cu intenție clară. Infracțiunea
presupune o pluralitate de acte, o repetare a raporturilor sexuale, pe parcursul
unei anumite perioade de timp în care practicarea acestor raporturi să fi
18
constituit, pentru persoana respectivă, sursa unică sau principală a mijloacelor
sale de existență. Infracțiunea de prostituție se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 3 ani.
Proxenetismul reprezintă acțiunea de a înlesni practicarea prostituției,
acțiunea de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către o
persoană, acțiunea de a recruta o persoană pentru prostituție, precum și
acțiunea de traficare de persoane în acest scop. Infracțiunea de proxenetism
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani și interzicerea unor drepturi;
infracțiunea de proxenetism este mai gravă dacă fapta se săvârșește față de un
minor; în forma sa agravantă, infracțiunea de proxenetism se pedepsește cu
închisoare de la 4 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Pornografia reprezintă acțiunea de a deține, confecționa, vinde sau
răspândi obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen. Intenția
făptuitorului implică, în toate cazurile, cunoașterea de către acesta a
caracterului obscen al materialelor pe care le confecționează, deține, vinde,
răspândește, precum și prevederea stării de pericol pe care o creează prin
acțiunea sa pentru morala publică. În acțiunea de răspândire intră și
expunerea publică, cu sau fără scop de vânzare, a unor asemenea obiecte sau
materiale în care aspectul profitului poate să fie absent. În practica judiciară
s-a decis că există infracțiunea de răspândire de materiale obscene și în cazul
în care se organizează, în locuința altor persoane, vizionarea unor filme
pornografice înregistrate pe casete video, în schimbul unor sume de bani de la
spectatori. Infracțiunea de răspândire de materiale obscene se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Măsurarea dimensiunii fenomenului de exploatare sexuală în scopuri
comerciale a copiilor este greu de realizat. Unele surse estimează că există, în
întreaga lume, câteva milioane de copii care se prostituează, dar limitele
19
metodologice ale cercetărilor realizate fac dificilă o prezentare bine
documentată asupra fenomenului, inclusiv în țara noastră.
În ceea ce privește exploatarea sexuală în scopuri comerciale, multe țări
iau măsuri, în principal, pentru persoanele care se află sub vârsta
consimțământului legal (în România, acesta este de 15 ani). Planul de Acțiune
propus la Primul Congres Mondial vizează și copiii începând de la vârste mai
mici, actualmente din ce în ce mai expuși riscului de a deveni victime ale
exploatării sexuale în scopuri comerciale.
În Republica Moldova, din datele existente în statisticile Inspectoratului
General al Poliției/Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității
(ICPC), rezultă că, la nivelul anului 2003, au fost înregistrate 1320 victime sub
18 ani, deși trebuie menționat că, în mod cert, cifra reală este superioară.
Referitor la autorii infracțiunii de prostituție, ICPC a înregistrat, pe
primele 6 luni ale anului 2001, 230 cazuri, dintre care 51 copii cu vârsta între
14-17 ani; dintre aceștia, 4 sunt elevi, 44 nu frecventează cursurile școlare și
3 au primit condamnări. În aceeași perioadă, s-au înregistrat 99 cazuri de
copii-autori ai infracțiunii de proxenetism; dintre aceștia, unul este în
categoria de vârstă 14-17 ani; nici un minor nu a fost condamnat.
O latură importantă, cu un impact major asupra vieții copiilor și
bunăstării lor, o reprezintă victimizarea acestora. Minorii-victime ale
infracțiunilor cu privire la viața sexuală reprezintă 29% din totalul celor care
au fost victime ale infracțiunilor studiate, constituind un segment mult prea
numeros în acest areal. Cifrele totale indică un număr de 309 victime ale
abuzului sexual în anul 2003, ceea ce reprezintă un număr aproape dublu
comparativ cu anul 2000. Ceea ce frapează este faptul că vârsta victimelor nu
mai reprezintă un factor inhibitor pentru autori. Astfel, dacă în 2000 cei mai
mulți minori victimizați erau în categoria de vârstă sub 14 ani, în 2003 se
20
observă o creștere a numărului de copii-victime ale abuzurilor sexuale la toate
categoriile de vârstă luate în studiu (sub 14 ani, 14-16 ani, 16-18 ani).
Din analiza datelor deținute, se pot face următoarele observații:
•minorele sunt preponderent victime ale violurilor, ponderea mai
ridicată fiind în rândul celor cu vârsta între 16–18 ani, determinată
de mai mulți factori, între care pot fi menționați: nivelul de
dezvoltare fizică, frecventarea unor locuri în care este mai crescut
riscul de victimizare, scăderea gradului de supraveghere din partea
familiei și, chiar, consumul de băuturi alcoolice sau droguri;
•incidența mai frecventă a victimizării în rândul minorilor sub 14
ani, la grupul celor patru infracțiuni indicate mai sus, se datorează,
în primul rând, nivelului scăzut al capacității de autoapărare a
victimelor;
•concluzia Poliției cu privire la copilul-victimă a abuzului sexual
este că minorul aflat în această situație preferă să-și ascundă
trauma pe care a suferit-o, să o transforme într-un element de
istorie al existenței sale, pentru a elimina efectele negative pe care
le poate produce în continuare prin dezvăluire.
În literatura de specialitate din România, deși de-abia în 1996 au fost
semnalate primele două studii privind neglijarea și abuzul asupra copilului,
specialiștii au atras atenția referitor la efectele defavorabile ale acestora
pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Primul, la nivel național _ Exploatarea și abuzul sexual al copilului ,
1996, a fost realizat de un grup de lucru interministerial, coordonat din partea
Guvernului României de către Comitetul Național pentru Protecția Copilului,
cu participarea a trei organizații neguver-namentale coordonate de
Organizația Salvați Copiii și cu sprijinul Reprezentanței Speciale UNICEF în
21
România. A fost pentru prima dată când, într-un document oficial, a fost
recunoscută existența acestei probleme în România și necesitatea de a se
acționa pentru cercetarea ei, pentru inițierea de măsuri de intervenție și pentru
crearea de servicii de prevenire. În același timp, el a servit ca punct de plecare
pentru cercetătorii și practicienii din întreaga țară, preocupați de bunăstarea
copiilor. Totodată, el și-a propus să trezească interesul factorilor decizionali
din cadrul instituțiilor și organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale,
la nivel local/național, implicați în îmbunătățirea situației copiilor, în
încercarea lor de a pune în practică noi măsuri de protejare a copiilor ai căror
părinți nu le satisfac nevoile legitime, nu le respectă drepturile, le ignoră sau,
mai grav, le încalcă cu bună știință.
Cel de-al doilea se referă la Expunerea minorilor la abuz și neglijare în
județul Cluj și este rodul colaborării dintre Universitatea Babeș-Bolyai din
Cluj-Napoca și Organizația World Vision. Este, de fapt, prima cercetare
românească sistematică, realizată într-un județ, referitoare la relele tratamente
aplicate copiilor în propriiile familii.
Studiul național privind situația copiilor străzii, derulat în perioada
1998–1999, sub coordonarea Organizației Salvați Copiii, reflectă faptul că
situația abuzurilor sexuale în rândul copiilor fără adăpost prezintă o mare
diversitate. Violurile, practicarea prostituției, întreținerea de relații
homosexuale, îmbolnăvirea cu boli sexuale transmisibile sau infectarea cu
virusul HIV, folosirea drogurilor și/sau a alcoolului, implicarea în realizarea
unor materiale pornografice (fotografii, casete video, site-uri pe Internet),
transformarea copiilor înșiși în abuzatori, angajarea liderilor în rețele de
racolare și trafic –toate acestea sunt aspecte ale mediului de viață în care
trăiesc acești copii. Copiii străzii se prostituează pentru a supraviețui. Fetele
își încep viața sexuală la 12–13 ani, iar băieții aflați la vârsta pubertății sunt
activi din punct de vedere sexual în procent de 29 %. Se remarcă tendința de
22
implicare în prostituție, în special, a copiilor care nu mai au nici un contact cu
familia sau au numai legături sporadice cu aceasta. Estimările Poliției indică
faptul că un procent de circa 10 % dintre fetele care trăiesc pe stradă încep să
se prostitueze de la vârste foarte fragede, de 9–10 ani. Din discuțiile purtate
cu ele a reieșit că prostituția este o modalitate firească și ușor accesibilă de a-
și asigura mijloacele materiale necesare vieții de zi cu zi.
Studiul Abuzul și neglijarea copilului, realizat de Organizația Salvați
Copiii în anul 2000, a investigat riscul abuzului sexual în mediul familial,
pornind de la ipoteza că există o legătură între consumul de alcool în familie
și riscul abuzului sexual asupra copilului. Studiul a cuprins un eșantion de
223 de copii cu vârste cuprinse între 11 și 13 ani. Consumul de alcool este un
comportament frecvent (49%) în familiile copiilor investigați, însă nu s-a
stabilit o corelație semnificativă între consumul de alcool al părinților și
abuzul sexual asupra copiilor. Este recunoscut, însă, faptul că o familie în
care consumul de alcool este ceva obișnuit, constituie un mediu în care
copilul este mai expus la abuzuri, chiar și la abuzuri de natură sexuală, dar nu
neapărat din partea părinților. Factorii semnificativi ai creșterii riscului
abuzului sexual sunt: situația familială în care unul sau ambii părinți naturali
lipsesc sau în care tatăl este șomer, iar nivelul veniturilor familiei este redus.
Este de subliniat faptul că cercetarea nu a putut să investigheze aspectele
extrem de delicate ale abuzului sexual asupra copiilor, dar observația atentă
efectuată de membrii echipei de cercetare asupra subiecților care s-au adresat
cu probleme de abuz centrelor de consiliere pentru copil și familie din
București, Iași, Timișoara atenționează asupra consecințelor dintre cele mai
grave ale abuzului sexual asupra copiilor.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) s-a implicat de curând în
această problemă, ca parte a Programului de prevenire a violenței: Biroul
Regional al OMS și Reprezentanța Specială UNICEF pentru România și
23
Republica Moldova dezvoltă modele pentru sprijinirea țărilor din zonă în
acest domeniu. Complementar, în 2000, UNICEF a realizat studiul asupra
Abuzului și neglijării copilului în instituțiile rezidențiale de protecție a
copilului, cunoscută fiind vulnera-bilitatea acestei categorii de copii la
fenomenele menționate.
De asemenea, tot în anul 2000, Agenția Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului a inițiat, cu sprijin din partea Băncii Mondiale și a
OMS, studiul cu reprezentativitate la nivel național Abuzul și neglijarea
copilului în România , care a avut scopul de a se obține informații legate de
incidența problematicii copilului abuzat/neglijat în România, în vederea
justificării și elaborării unui sistem de prevenire și intervenție. Rezultatul a
fost un program realizat în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană și
Regională (CURS) și cu serviciile publice specializate pentru protecția
copilului din întreaga țară, și inclus în Strategia guvernamentală pentru
protecția copilului în dificultate (2001-2004). Astfel, au fost cumulate la nivel
central informațiile și experiențele din domeniu ale diverselor organisme
naționale și internaționale, guvernamentale și neguvernamentale pentru
elaborarea unui program unitar, complex și coerent în favoarea copilului.
În acest an, Fundația Internațională pentru Copil și Familie a elaborat o
lucrare colectivă cu titlul Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, interveție ,
monografie și tratat, în același timp, care se adresează profesioniștilor și
studenților implicați în abordarea diferitelor aspecte ale maltratării copiilor,
dar constituie și o prețioasă sursă de informare pentru publicul larg.
Adesea, mass-media face cunoscută publicului existența unor rețele
transfrontaliere de prostituție în care sunt implicate fete/femei din România.
Biroul de la București al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) a
informat, în luna februarie a.c., că aproximativ 200 de românce victime ale
traficului de persoane din zona Balcanilor s-au întors în țară prin intermediul
24
unor programe de asistență ale OIM. Dintre victime, un sfert sunt minore,
cele mai multe (75%) având între 14 și 23 de ani, fapt care demonstrează că
acest segment de vârstă este cel mai expus riscului atragerii în rețele
internaționale de trafic de persoane; doar una dintre ele provenea dintr-o
instituție rezidențială pentru protecția copilului. Potrivit aceleiași surse,
distribuția pe județe a victimelor corespunde hărții zonelor sărace, așa cum au
fost identificate în Raportul din 1999 al Programului Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare Umană (PNUD). Cele mai multe cazuri au provenit din zona
Moldovei, și anume din județele: Iași (15%), Suceava (7%), Vrancea (5%),
Vaslui (5%).
Bineînțeles, aceasta nu este o trecere în revistă exhaustivă a studiilor și
cercetărilor întreprinse în ultimii ani, dar cele menționate sunt dintre cele mai
relevante. Concomitent, au fost inițiate și desfășurate o serie de acțiuni,
proiecte, programe, de anvergură mai mică sau mai mare, dar toate pornind
de la nevoia de a realiza ceva benefic în interesul copiilor.
Trebuie subliniat că, după anul 1996, în urma impactului avut de
dezvăluirile de cazuri internaționale mult mediatizate, calitatea abordării
copilului-victimă a violenței, inclusiv a agresiunii sexuale, începe să facă
obiectul numeroaselor acțiuni de sensibilizare, informare și formare
profesională. Organizații neguvernamentale românești (FICF, Salvați Copiii,
Societatea pentru Copii și Părinți _ SCOP), susținute de organizații străine
(IPSCAN, ECPAT, Médecins du Monde, Save the Children, SOROS) sau de
organisme internaționale (Uniunea Europeană, UNICEF, ILO, OIM etc.), cu
implicarea autorităților administrației centrale și locale, au avut inițiative
legate de mobilizarea experiențelor și a fondurilor din străinătate pentru
elaborarea de programe de formare adresate profesioniștilor. S-a constituit,
astfel, o rețea pluriprofesională care oferă expertiză în identificarea,
diagnosticarea și îngrijirea copiilor-victime ale maltratării, la nivel național ,
25
dar și descentralizat , existând posibilitatea de a mobiliza, la nivelul județelor,
totalitatea actorilor din protecția copilului pentru a crea un dispozitiv local de
supraveghere. În prezent,rețeaua are un număr de 97 de membri și o revistă
de specialitate, intitulată: Copii de azi sunt părinții de mâine. Rețeaua își
propune dezvoltarea unor proiecte privind prevenirea abuzului și neglijării
copilului în toate cele 21 de județe în care există membri ai rețelei. Activitatea
rețelei se află la început, dar ea reprezintă un important potențial pentru
crearea și promovarea unor practici bune, a unor servicii de specialitate și a
unei informări la zi pentru specialiștii implicați în privința copilului și
familiei.
În data de 4 mai 2000 se înregistrează Societatea Națională pentru
Copilul Abuzat și Neglijat, organizație alcătuită din profesioniști implicați în
prevenirea abuzului și neglijării copilului, deși inițiativa pentru crearea ei a
fost luată în 1998, cu ocazia unui training organizat de SCOP pentru
profesioniștii din serviciile pentru copil și familie.
În conformitate cu acordul dintre țara noastră și OIM, semnat în luna
octombrie a.c., s-a înființat Centrul de primire și adăpostire temporară a
fetelor/femeilor victime ale traficului de persoane, care oferă, de asemenea,
asistență medicală și consiliere victimelor; spațiul necesar este pus la
dispoziție de Guvern, prin Ministerul de Interne/Oficiul Național pentru
Refugiați, iar OIM asigură fondurile necesare derulării proiectului.
Iată cum este prezentată situația acestor fete/femei, pe baza declarațiilor
lor, în cotidianul Adevărul, din 23.02.2001:
„Multe dintre aceste fete manifestă o încredere naivă față de
necunoscuți, sperând că vor ajunge să lucreze în țări unde munca la
negru se plătește bine. Unele sunt vândute peștilor chiar de propriile
rude (tați, unchi), de prietenul lor sau de cunoștințe în care au avut
încredere. Majoritatea sfârșesc ca prostituate în baruri obscure din
26
Macedonia, Bosnia, Kosovo sau Albania, iar în cazul în care nu se
supun cerințelor, sunt bătute, amenințate cu cuțitul sau pistolul, arse
cu țigara. Nu au nici un act care să le dovedească identitatea,
deoarece documentele sunt păstrate de patron, sub cheie, nu pot
telefona după ajutor, sunt sechestrate și supravegheate permanent de
bodyguarzi. Peștii le vând și le revând, ca pe o marfă oarecare. După
declarațiile fetelor, polițiștii din zonele respective închid ochii sau sunt
implicați în afacere. Din când în când, se fac razii și o parte dintre fete
sunt repatriate. Însă rețelele de pești, de călăuze rar suferă pierderi
majore – ei sunt lăsați să-și vadă mai departe de treabă“. Acealași
cotidian titrează: „România – țara de origine și de tranzit pentru
traficul de femei“.
În perioada 1997–1999, instanțele românești au judecat peste 300 de
dosare în care erau implicați 200 de traficanți de ființe umane și 700 de
victime. Acestea sunt cifrele oficiale referitoare numai la cazurile în care au
fost întocmite dosare penale. Prin poziția sa geografică, România nu mai este
numai țară de origine, ci a devenit și țară de tranzit pentru acest tip de
activitate. Traficul de femei din Europa Centrală și de Est este un fenomen
care crește în proporții alarmante, după cum atrag atenția studii de
specialitate, citate de OIM.
Chiar dacă nu putem avea dimensiunea globală a fenomenului, aceste
studii, precum și semnalele din mass-media oferă suficiente date care
confirmă prezența fenomenelor de abuz sexual și de exploatare sexuală a
copiilor în scopuri comerciale și în România.
Actualul guvern și-a manifestat deja interesul major pentru
problematica în discuție, inclusiv prin declarații publice ale primului-
ministru.
27
De asemenea, Parlamentul a adoptat Legea nr. 470/2001 pentru
ratificarea Protocolului facultativ la Convenția ONU cu privire la drepturile
copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia
infantilă, semnat la New York, la 6.09.2000 (lege publicată în Monitorul
Oficial nr. 601/25.09.2001).
În acest an, au fost derulate și continuă campanii de presă pentru
prevenirea traficului de persoane, la inițiative ale OIM și ale Fundației Reaching
Out, specializate în activități de asistare și de reintegrare a tinerelor care au fost
obligate să se prostitueze în străinătate.
Clasamentul în funcție de numărul de autori ai infracțiunilor de natură
sexuală comise în perioada 2000 – 2004
AniiNr
.
cr
tViolRap. sex.
cu o
minorăRel. sex.
între
pers. de
același
sexPerversi
une
sexualăCorupție
sexualăIncest
19981Bucure
știHunedoar
aBrăilaSuceavaHunedoar
aPrahova
2BacăuGiurgiuNeamțBucureștiSuceavaBacău
3IașiSatu-
MareBrașovVasluiBucureștiBotoșani
4Botoșa
niMehedințiBuzăuBacăuAradBrașov
5DoljPrahovaDoljIașiBotoșaniHunedoar
a
19991BucureCaraș
SeverinBrăilaIașiHunedoar
aBotoșani
2IașiTeleorma
nHunedoa
raBucureștiSuceavaVaslui
3Botoșa
niHunedoar
aGalațiHunedoar
aClujIași
4VasluiIlfovDoljSuceavaGalațiCluj
28
5DoljDoljBucureșt
iBacăuDoljBistrița
Năsăud
20001Bucure
știBucureștiIașiBucureștiBacăuMehedinți
2Suceav
aSuceavaBucureșt
iVasluiBucureștiIași
3BacăuBuzăuBotoșaniIașiBrașovIalomița
4IașiBrăilaGalațiBacăuBihorBihor
5AradMehedinț
iTeleorm
anGalațiCaraș-
SeverinTimiș
Mai mult decât utilitatea analizei detaliate a acestor date statistice, ceea
ce trebuie înțeles este că asistăm la un fenomen care afectează din ce în ce
mai puternic fondul biologic și psihic al generațiilor tinere, cu grave
repercusiuni la nivel social în timp. Această afirmație este susținută și de
datele privind numărul de infracțiuni comise în primele 9 luni ale anului
2001:
•Viol – cu victime sub 14 ani 64 cazuri
– cu victime între 14-17 ani 118 cazuri
•Raport sexual cu o minoră 183 cazuri
•Perversiune sexuală 153 cazuri
•Corupție sexuală 155 cazuri
•Incest 72 cazuri
•Prostituție 112 cazuri
•Rele tratamente aplicate minorului 66 cazuri
•Abandon familial 9071 cazuri
De aceea, este necesar un program național complex de protecție a
potențialelor victime, de vindecare a traumelor minorilor deja victimizați dar,
29
ceea ce este mai important, o campanie susținută de educație, la nivelul
întregii populații, referitoare la aspectele vieții sexuale.
Graficul privind abuzul sexual ne indică o lipsă a răspunsului în 94%
din cazuri. Mărtu-risirile pe marginea ac estui aspect sunt greu de obținut. Acestea
apar după ce copilul capătă încredere deplină în adult. În această poziție a
copilului, de a refuza relatarea acestor episoade cu ușurință, se amestecă atât
rușinea, cât și teama că va fi făcut el însuși responsabil de ceea ce i s-a
întâmplat. În raport cu sexul, răspunsurile pozitive sunt majoritare în cazul
fetelor.
Prostituția
Copiii străzii se prostituează pentru a supraviețui. Vârsta primului
contact sexual este situată cu mult sub limita normalului. Fetele își încep viața
sexuală la 12-13 ani, iar băieții aflați la vârsta pubertății își ascund deseori
legăturile cu persoanele adulte de sex masculin. Se remarcă tendința de
implicare în prostituție în special a copiilor care nu mai au nici un contact cu
familia sau au numai legături sporadice. Prostituția este specifică fetelor.
Unele fete sunt determinate în m ediul stradal, încă de la „vârsta păpușilor“, să-și
procure cele necesare traiului prin practicarea prostituției. Estimările poliției
indică drept probabil ca aproximativ 10% dintre fetele care trăiesc în rândul
„copiilor străzii“ să se prostitueze chiar de la vârste foarte fragede, de la 9-10
ani. Din discuțiile cu ele rezultă că prostituția nu reprezintă pentru aceste fete
30
altceva decât o modalitate firească și ușor accesibilă de a-și asigura
mijloacele materiale necesare vieții de zi cu zi. Multe dintre ele își îndreaptă
atenția către cetățeni străini care le pot recompensa în valută sau prin cadouri
atrăgătoare. O mare parte a lor aparțin unor familii dezorganizate. Pleacă de
acasă pentru a scăpa de violență. Apariția frecventă în familie a unui nou
„tată“ care reclamă dreptul de a întreține relații sexuale cu „fiica“ reprezintă o
cauză decisivă a fugii în stradă.
Activitatea sexuală
O treime dintre copiii străzii declară că sunt activi din punct de
vedere sexual. În cazul băieților, procentul este de 2%, iar în cazul fetelor de
43,6%. În București, ponderea este cea mai ridicată, 58% dintre copii se
declară activi sexual. Vârsta primei experiențe sexuale este diferită de la caz
la caz și începe de la 7 ani, mergând până la 16 ani.
În ceea ce privește orientarea sexuală, 98,3% din copiii activi din punct
de vedere sexual se declară heterosexuali, iar restul de 1,75 % homosexuali.
Aici se impune o observație: un copil de 12 ani, care a afirmat că este activ
din punct de vedere sexual, nu este în măsură să ofere nici un răspuns cu
privire la orientarea lui sexuală. Nu pentru că vârsta nu-i permite să se declare
heterosexual sau homosexual, ci pur și simplu pentru că activitatea lui sexuală
trebuie privită ca o formă de abuz sau o ca o manifestare deviantă a
sexualității pentru vârsta lui.
Incidența bolilor cu transmitere sexuală și cunoașterea metodelor
contraceptive
Bolile cu transmitere sexuală sunt foarte dese la „copiii străzii“, mai
ales la cei aflați la vârsta adolescenței. Răspândirea virusului HIV/SIDA nu
este cunoscută, fiind semnalate doar câteva cazuri.
Acest demers statistic, care a încercat să surprindă principalele
caracteristici ale fenomenului, atrage atenția, prin comparație cu datele
31
statistice din anii anteriori, asupra faptului că problemele cu care se confruntă
copiii și tinerii din stradă sunt diverse și mult mai acute:
– consumul foarte mare de droguri și de la vârste mici;
– implicarea lor în săvârșirea de infracțiuni mai grave;
– multiple probleme de sănătate;
– creșterea mediei de timp petrecut pe stradă, departe de familie
sau de instituțiile de protecție;
– viața sexuală începută de la vârste incredibil de mici;
– creșterea descurajantă a cazurilor de familii nevoite să trăiască în
stradă, împreună cu copiii lor;
– creșterea solidarității grupurilor (care are efecte pozitive asupra
individului, dar și negative).
În ceea ce privește dimensiunea fenomenului, numărul copiilor străzii
nu a crescut în mod spectaculos, fapt datorat derulării activitătii serviciilor
sociale diversificate, publice sau private, însă recuperarea lor socială
presupune eforturi mult mai mari și de lungă durată.
O altă latură a fenomenului o reprezintă prezența în stradă a
adolescenților și tinerilor, al căror număr, în comparație cu anii anteriori, este
foarte mare. Reintegrarea lor socială necesită resurse umane și financiare
colosale, deoarece aceasta este posibilă numai prin oferirea unui loc de muncă
și a unei locuințe, și prin asistarea fiecăruia în parte de către lucrători sociali
cu experiență. Acest aspect trebuie avut în vedere cu prioritate, în special de
către autoritățile locale, altfel consecințele vor fi extrem de grave: tinerii fără
șansa de a obține bani prin desfășurarea unor activități legale vor fi nevoiți să
recurgă la săvârșirea de infracțiuni, îngroșând numărul celor din închisori.
Un alt studiu care aduce informații asupra riscurilor la care sunt expuși
copiii străzii este „Integrarea socială a copiilor străzii și a copiilor
32
instituționalizați“, realizat în 2001 de către Ecosoc și Salvați Copiii, cu
finanțare UNICEF. Un capitol al studiului tratează pedofilia și modul în care
copiii străzii cad victime ale abuzului și exploatării sexuale din partea
adulților care prezintă această tulburare psihosocială.
Pedofilia
Pedofilia este definită, la modul general, ca tulburare psiho-sexuală a
adultului pentru care atracția și satisfacerea sexuală se exercită asupra copiilor.
Termenii „pedofilie“, „pedofil“ provin etimologic din limba greacă: paidos
(copil) și philein (a iubi).20 Pedofilul tipic este incapabil să găsească satisfacții
sexuale în relații normale cu alți adulți de același sex sau de sex opus.
O dată ce o persoană este descoperită ca pedofil de către societate, ea
va fi mereu blamată și izolată. Pedofilii își pot pierde repede slujba, statutul
social și prietenii, imediat ce șituația este cunoscută public. Ura comunității
față de pedofili este puternică și se reflectă în pedepsele prevăzute de lege.
Este considerat pedofil acea persoană al cărei partener sexual este un tânăr
sub 18 ani, incluzând și copiii până în perioada pubertății. Pedofilii sunt de
obicei descriși ca bărbați, dar tot mai multe femei pedofile pot fi întâlnite în
țările cu potențial turistic21.
Pedofilia este „apanajul“ băieților care sunt preferați de cetățenii
străini. Din interviurile realizate și acțiunile comune întreprinse cu poliția de
către lucrătorii sociali ai organizației „Salvați Copiii“ rezultă că numărul
pedofililor nu este deloc de neglijat. Pervertirea sexuală a copiilor lipsiți de
20 “Cei pe care îi numim pedofili sunt departe de semnificația termenului (philos, prieten). Ei sunt
abuzatorii, tiranii, perverșii, și nu amanții sau prietenii copilului, scenariile lor evocând violența și nu
erotismul.“ Philippe Genuit în Pédophiles: nominations et étimologies, ARTAS, Journées de
réflexion 1998. Genuit propune înlocuirea termenului de “pedofil“ cu “pederast“, pornind de la
etimologia lui Ares, zeul războiului, simbolul agresiunii și al violenței, opusul lui Eros.21 v. Ron O$Grady, The child and the tourist , E.C.P.A.T., 1992. Această caracterizare a
pedofilului, neprecizat din punct de vedere al segmentului de vârstă în care poate fi inclus,
reprezintă, fără îndoială, forma extremă de definire. Conform acesteia, poate fi numit pedofil și
acel tânăr, de 20 de ani de pildă, care întreține raporturi sexuale cu iubita lui de 16 ani. însă, în
legea română se pedepsește raportul sexual cu o minoră între 14 și 18 ani, numai dacă fapta
este săvârșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant,
profesor sau educator, folosind calitatea sa.
33
orice protecție a constituit, în regimul trecut, un fenomen nu foarte dezvoltat,
e adevărat, dar nu mai puțin grav. Totuși, el nu a fost aproape niciodată
abordat în mod serios de către autorități sau mediile științifice din acea
vreme. Astăzi, formele grave și extinse la care a ajuns au reușit să trezească,
în sfârșit, interesul, încă destul de timid, al celor care sunt în drept să-l
combată sau să-l cerceteze. Puținele arestări și condamnări din ultimii ani22
demonstrează totuși că pedofilia cunoaște tendințe de dezvoltare și organizare
și în România.
Pedofilii și sistemul de racolare
Calea cea mai simplă pentru acești copii de a începe să se prostitueze
este influența altor prieteni de pe stradă sau racolarea de către cei mai mari
din stradă, care devin astfel adevărați proxeneți. „Debutanții“ sunt, de regulă,
însoțiți prima dată de prietenii care practică deja prostituția. Sunt excepții
cazurile în care un copil are prima sa experiență sexuală cu un client. De
regulă, dacă nu au avut deja experiențe sexuale tragice, sub formă de abuz
sexual în familie, ei își încep viața sexuală în sânul grupului.22
Felul în care „copiii străzii“ încep să se implice în prostituție indică
faptul că această „afacere“ nu este riguros organizată. În general, este o
chestiune de contact direct copil – client. Pentru racolare, clientul vizitează
zonele care au reputația de a găzdui copii dispuși să vândă servicii sexuale.
Aceste locuri pot fi: un anumit parc, o gară sau chiar o stradă. Clientul
22 Michel-Paul A., cetățean francez în vârstă de 44 de ani a fost arestat și condamnat la doi ani
de închisoare pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: relații sexuale între persoane de
același sex, faptă săvârșită asupra unui minor și săvârșirea de acte cu caracter obscen asupra
unui minor sau în prezența unui minor. În februarie 1998, M. P. Albenque a fost condamnat la 5
ani închisoare, fiind eliberat după doi ani și șase luni. În prezent se află într-una din închisorile
din Franța, fiind acuzat de săvârșirea acelorași fapte.
Peter G., om de afaceri elvețian, arestat într-o cameră de hotel, fiind surprins cu doi
adolescenți, a fost condamnat în 1997 la 2 ani de închisoare (pedeapsa minimă în acel an,
conform CP). A susținut că nu este pedofil, ci homosexual, considerând că faptele sale se află în
limitele legii.22 Michael T., preot englez în vârstă de 34 de ani, a fost condamnat în 1998 la doi ani și șase luni
de închisoare pentru aceleași fapte.23 Mason J., presupus om de afaceri în vârstă de 54 de ani, a fost arestat în 2001 la Brașov, sub
acuzația de pedofilie și
deținere ilegală de armament și muniție.
34
contactează mai întâi un copil mai mare, de obicei chiar pe liderul grupului,
care va juca rolul de proxenet și va negocia prețul. El primește pentru
aceasta un procentaj din câștigul copilului. Nevoia copiilor care trăiesc în
stradă de a fi sprijiniți afectiv și material este speculată din plin. Câteodată,
un hamburger și o pereche de pantaloni sunt îndeajuns pentru a-i convinge
să se lase abuzați.23
Victime ale actelor de agresiune sexuală, ajung în cele din urmă să
privească prostituția ca oricare altă activitate profitabilă. Lipsiți de apărare,
vânați de proxeneți și dezaxați, ajung chiar să-i creadă binefăcători pe cei ce
se folosesc de ei pentru a-și satisface plăcerile perverse. Mai mult, chiar.
Acești copii devin dependenți de agresorii lor, căpătând o imagine alterată
despre o sexualitate normală. După ani, ei ajung să repete experiența
anterioară, supunând alți copii perversiunilor pe care le-au suportat ei. Din
abuzați sexual, ei devin, cu trecerea timpului, abuzatori. Din victime, devin
agresori.
Din declarațiile obținute de la copiii care au fost sau mai sunt implicați
în prostituție a rezultat că în București există circa 40-50 de clienți adulți, în
majoritate cetățeni străini veniți în țară sub pretextul afacerilor sau al
turismului. Aceștia dețin mai multe apartamente în București unde aduc copii
ai străzii, de regulă băieți între 8 și 15 ani, cu care întrețin relații sexuale sau îi
filmează și fotografiază întreținând relații sexuale între ei.
Identificarea și tragerea la răspundere penală se dovedesc a fi foarte
dificile, din cauza, pe de o parte, a dificultăților pe care le întâmpină poliția
în strângerea dovezilor care să poată permite formularea acuzațiilor și
completarea dosarelor de urmărire penală. Pe de altă parte, copiii se
dovedesc a fi destul de reținuți în abordarea acestui subiect. Datele obținute
au fost dezvăluite de către copiii care au reușit să treacă peste inhibiția sau
teama firească ce apare în astfel de discuții, datorită încrederii și
35
deprinderii de a se confesa lucrătorilor sociali.
36
Capitolul II. INCESTUL CA COMPONENȚĂ A INFRACȚIUNII
§ 1. Incestul: noțiune și caracteristici definitorii
Infracțiunea de incest este ultima din grupul de infracțiuni referitoare la
viața sexuală a persoanei. Prin incriminarea acestei fapte, legiuitorul a voit să
ridice o barieră penală în calea practicării raporturilor sexuale între rude,
raporturi ce sunt potrivnice principiilor morale pe care se întemeiază familia
și, deopotrivă, periculoase pentru calitatea fondului biologic al speciei umane.
Din acest ultim punct de vedere, științele medicale au dovedit, cu mulți ani în
urmă, procesul de regresiune biologică provocat de procrearea unor copii prin
„amestecul aceluiași sânge” ( commixtio sanguinis ).
Așadar, textul penal acum analizat are menirea de a proteja starea de
sănătate biologică și morală a indivizilor împotriva manifestărilor sexuale
primejdioase pentru aceasta.
Cercetările criminologice, în căutarea etiologiei acestor infracțiuni, au
pus în evidență frecvența mai mare a raporturilor sexuale incestuoase în acele
medii sociale în care indivizii se situează pe treptele inferioare ale formării
educaționale și spirituale, precum și în cele în care indivizii trăiesc în condiții
de promiscuitate.
Raporturile heterosexuale și homosexuale intrafamiliale au fost
incriminate în Codul penal din 193623, dar și în legiuiri mai vechi. Spre
deosebire de reglementarea anterioară, textul art. 201 din CP în vigoare –
redactat sobru și modern, – a eliminat unele prevederi devenite inutile –
asupra cărora vom reveni pe parcursul prelegerii, – și a transformat facultatea
2324 Art. 447. „Raportul sexual sau de inversiune sexuală între rude în linie directă, precum și
între frate și soră, constituie delictul de incest și se pedepsește cu închisoare corecțională de la
unu la 3 ani. Acțiunea penală se poate pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a unui
ascendent sau colateral de prim rang. Pedeapsa pronunțată contra tatălui și mamei atrage și
decăderea din puterea părintească”..
37
„ascendentului sau colateralului de prim grad” de a cere punerea în mișcare a
acțiunii penale, în obligativitatea declanșării acțiunii penale, „din oficiu”, de
către procuror, atunci când sunt întrunite condițiile legale.
Art. 201. „Raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și
surori se pedepsește cu închisoare pînă la 5 ani”.
a. Frate și soră. Desigur, conceptele nu comportă nici o explicație,
fiind doar de reținut că legea penală include în această sferă nu numai frații și
surorile între care sunt legături primare, ci și legături consanguine sau uterine;
deci, în oricare dintre aceste legături s-ar afla fratele și sora, raporturile
sexuale dintre ei sunt incestuoase.
b. Rude în linie directă. În această sferă sunt însumați ascendenții și
descendenții, indiferent de numărul gradelor care îi separă. Vor fi prin urmare
incestuoase raporturile sexuale dintre fiu, nepot, strănepot și mamă, bunică,
străbunică, respectiv între fiică, nepoată, strănepoată și tată, bunic străbunic.
Nici în privința acestor participanți la raporturi sexuale legea nu distinge între
rudenia consanguină și aceea prin înfiere.
Știința a demonstrat că raporturile sexuale între rudele apropiate nu pot
fi îngăduite, deoarece practicarea lor poate avea ca efect degenerarea speciei
umane. Pe de altă parte, bazele morale pe care se întemeiază familia ar fi grav
conturbate dacă s-ar permite întreținerea de raporturi sexuale între rudele
apropiate. În acest fel, legea penală reacționează contra pericolului pe care îl
constituie, din punct de vedere biologic și moral, raporturile sexuale între
persoanele care, prin legătura lor de sânge sau prin poziția lor în cadrul
familiei, nu trebuie să compromită, nici fizic, nici moral, specia umană.
§ 2. Latura obiectivă a infracțiunii de incest
38
Latura obiectivă a incestului se exprimă în fapta prejudiciabilă,
concretizată în acțiunea de raport sexual.
Noțiunea de raport sexual trebuie interpretată în aceeași manieră ca în
cazul infracțiunii de viol.
Săvârșirea acțiunilor ce țin de homosexualism, lesbianism sau
satisfacerea poftei sexuale în forme perverse (a altor acțiuni cu caracter
sexual) nu poate forma fapta prejudiciabilă în cazul incestului.
Infracțiunea de incest este o infracțiune formală. Ea se consideră
consumată din momentul începerii raportului sexual.
A. Latura obiectivă
a) elementul material se realizează prin comiterea unui raport sexual.
Este vorba de relații sexuale normale și între sexe diferite. Nu există cerințe
speciale cu privire la timpul și locul comiterii infracțiunii.
Dacă raportul sexual s-a comis în condițiile art. 171 CP (viol) sau ale
art. 174 CP (raport sexual cu o minoră), infracțiunea de incest se află în
concurs ideal cu una sau alta din aceste infracțiuni. Astfel, în practică s-a
decis că fapta tatălui de a fi avut raport sexual cu fiica sa minoră în
vârstă de 14 ani, se încadrează în art. 201 și 174 CP.
b) Urmărirea imediată constă în crearea unei stări periculoase de ordin
biologic și moral.
c) Raportul de cauzalitate. Legătura de cauzalitate este prezumată și ea
rezultă din însăși materialitatea faptei.
Abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea acestuia într-o
activitate realizată cu intenția de a produce plăcere sau de a satisface nevoile
unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă și dezvoltare, se găsește într-
o relație de răspundere, încredere sau putere, expunerea copilului la
vizionarea de materiale pornografice, seducție (avansuri, mângâieri,
promisiuni) sau implicarea sa în acte sexuale genitale, orale sau anale;
39
Exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale se referă la
implicarea copiilor în prostituție, pornografie, proxenetism, vânzare și trafic
(trafficking, în materialele de limbă engleză ) intern sau transfrontalier.
40
§ 3. Obiectul în cazul infracțiunii de incest
Obiectul juridic special al incestului îl formează relațiile sociale cu
privire la continuitatea speciei umane în cele mai prielnice condiții biologice
și morale.
Obiectul material al infracțiunii date îl constituie corpul
persoanei.
În cazul incestului, de regulă, victimă a infracțiunii nu există, deoarece
ambele persoane, care săvârșesc raportul sexual, sunt trase la răspundere
penală. Totuși, există și excepții de la această regulă: persoana
iresponsabilă, minorul având vârsta de până la 16 ani; persoana constrânsă
(fizic, psihic sau prin șantaj, ori profitându-se de dependența de orice natură
a acesteia); persoana aflată în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și
exprima voința. În cazul acestor excepții, este posibil ca numai unul dintre
cei care a săvârșit raportul sexual să fie tras la răspundere conform art. 201
din CP al R.M.
Întrucât constrângerea victimei (fizică, psihică, prin șantaj, profitându-
se de dependența de orice natură a acestei), profitarea de imposibilitatea ei de
a se apăra sau de a-și exprima voința, precum și condiția victimei care are
vârsta sub 16 ani, depășesc limitele componenței de incest, dacă acestea se
suprapun săvârșirii raportului sexual, este necesară calificarea prin concurs:
art. 201 și art. 171, 173 sau art. 174 din CP al R.M.
Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale privitoare la viața
sexuală, care trebuie să se desfășoare în condiții care să nu afecteze calitățile
biologice și morale ale existenței umane.
Rațiunea textului incriminator este aceea de a se proteja și ocroti starea
de sănătate biologică și morală a cetățenilor, împotriva raporturilor sexuale
primejdioase pentru specia umană.
41
Dar pericolul social al faptei este amplificat și de atingerea adusă
bazelor morale ale relațiilor de familie.
În legătură cu obiectul material în doctrină s-au exprimat mai multe
opinii. Unii autori trec sub tăcere această problemă, lăsând astfel să se
întrevadă că infracțiunea este lipsită de obiect material24. Alți autori au
susținut că obiectul material al infracțiunii îl constituie corpul persoanei care
are rol pasiv în cadrul raportului sexual25.
Într-o altă opinie, la care aderăm se susține că ultima soluție corespunde
parțial principiilor dreptului penal deoarece corpul persoanei de sex feminin
constituie, într-adevăr, obiect material al infracțiunii în condițiile în care
aceasta a participat, involuntar ori cu nevinovăție la raporturile sexuale
incestuoase; dar această soluție nu mai corespunde situației în care partenerii
au realizat raportul sexual voluntar și cunoscând relațiile lor de rudenie,
întrucât în acest caz obiectul material al infracțiunii va fi corpul ambilor
parteneri ai relațiilor incestuoase, acțiunea delictuoasă răsfrângându-se
deopotrivă asupra trupurilor acestora26.
2426 V. Dongoroz ș. a., op. cit., vol. III, pag. 397; T. Vasiliu ș. a., op. cit., vol. I, pag. 233; O. A.
Stoica, op. cit., pag. 133; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, ș. a., op. cit., pag. 181.
2527 I. Vasiu, op. cit., pag. 219; O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 205.
2628 Gh. Diaconescu, op. cit., vol. I, pag. 239.
42
§ 4. Latura subiectivă în cazul infracțiunii de incest
Latura subiectivă a infracțiunii analizate se exprimă, în primul rând,
prin vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele infracțiunii sunt
variate, însă, de cele mai multe ori, se manifestă prin năzuința de satisfacere a
necesității (poftei) sexuale. Făptuitorul trebuie să conștientizeze că săvârșește
raportul sexual cu o rudă pe linie directă până la gradul trei inclusiv sau cu o
rudă pe linie colaterală (frate, soră, văr primar). Dacă intenția făptuitorului
nu cuprinde această împrejurare, nu-i poate fi incriminată infracțiunea de
incest.
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, făptuitorul cunoscând
relațiile de rudenie în care se află cu partenerul raportului sexual și a urmărit
realizarea actului sexual în acele împrejurări. În situația că făptuitorii nu
cunosc, nu știu (sunt î n eroare) în momentul comiterii raportului sexual că
sunt rude în linie directă (ascendenți și descendenți) indiferent de gradul de
rudenie pe linie ascendentă sau descendentă – sau frați și surori, răspunderea
penală nu mai operează.
Rezultă că făptuitorul pentru a răspunde pentru are reprezentarea că
săvârșește un raport sexual cu o persoană în linie directă de rudenie sau cu o
soră și voiește să consume acest raport.
43
§ 5. Subiectul infracțiunii de incest
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, de sex masculin
sau feminin, care la momentul săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16
ani.
Incestul este, de regulă, o infracțiune bilaterală, cu subiect plural. De
aceea, dacă una din persoanele care săvârșește raportul sexual nu beneficiază
de vreo clauză de impunitate, ambele trebuie trase la răspundere penală
conform art. 201 din CP al R.M.
Subiectul infracțiunii de incest este subiect special, deoarece reclamă o
calitate anume în raport cu cealaltă persoană, care săvârșește raportul sexual:
a) rudă pe linie dreaptă (până la gradul trei inclusiv); b) rudă pe linie
colaterală (frate, soră, văr primar).
În ce privește prima dintre calitățile alternative specificate, subiectul
este un ascendent, adică face parte dintr-o generație în linie crescătoare (tată,
mamă, bunic, bunică, străbunică, străbunel); sau este un descendent, adică
face parte dintr-o generație în linie descrescătoare (fiică, fiu, nepoată, nepot,
strănepoată, strănepot).
Referitor la cea de-a doua dintre calitățile alternative specificate,
menționăm că subiectul este un colateral, și anume: frate (consangvin sau
uterin), soră (consangvină sau uterină), văr primar, vară primară.
Unchiul față de nepoată sau mătușa față de nepot (ori viceversa) nu fac
parte din subiecții incestului, deoarece, în cazul rudelor pe linie colaterală,
legiuitorul nu indică gradul de rudenie, ci prezintă o listă exhaustivă a
posibililor subiecți, listă care nu poate fi interpretată extensiv.
La stabilirea calității de subiect al incestului, se are în vedere nu numai
rudenia de sânge, dar și rudenia asimilată (prin adopție). La individualizarea
pedepsei pentru incest, trebuie să se aibă în vedere că pericolul social este mai
44
mare în cazul amestecului aceluiași sânge ( commixtio sanguinis ), când, pe
lângă degenerarea morală a speciei umane, se contribuie, în principal, la
degenerarea biologică a acesteia. Totuși, și între rudele asimilate prin adopție,
sentimentul pudorii trebuie să-și păstreze întreaga sa formă morală. De aceea,
legiuitorul a urmărit să asigure conviețuirea normală și într-o familie care
include persoane adoptate și adoptatoare.
În același spirit, în art. 74 al Codului familiei, adoptat de Parlamentul
Republicii Moldova la 26.10.200027, se stabilește că părinții sunt obligați să-și
întrețină copiii minori și copiii majori inapți de muncă, care necesită sprijin
material.
În componența de infracțiuneîn cazul incestului pot fi evidențiate două
subiecte:
– subiect activ;
– subiect pasiv.
a) Subiect activ este calificat în sensul că trebuie să aibă calitatea de
rudă apropiată, dar numai în gradul prevăzut de art. 201 Codul Penal al
Republcii Moldova (rudă în linie directă) sau de frate sau soră.29
Incestul este o infracțiune bilaterală, în sensul că presupune în mod
necesar participarea a două persoane care vor răspunde ambele pentru
infracțiune atâta vreme cât nu există vreo cauză care înlătură caracterul penal
al faptei.
În situația când relațiile dintre persoanele ce au calitatea de subiecți
sunt de tip homosexual, fapta nu va constitui infracțiunea de incest, ci aceea
de relații sexuale între persoane de același sex.
Participația este posibilă sub forma instigării sau complicității.
b) Subiectul pasiv. De regulă, nu există subiect pasiv al infracțiunii
deoarece ambii parteneri răspund în principiu pentru infracțiune. În mod
2729- Codul Penal al Republicii Moldova din 12 iunie 2003.
45
excepțional, subiect pasiv al infracțiunii ar putea fi acel partener care a fost
victima celuilalt (de pildă a fost iresponsabil sau indus în eroare, constrâns ori
este vorba de o minoră28sub2914 ani30. În acest caz este posibil ca numai unui
dintre parteneri să fie tras la răspundere penală31.
2830 T. Vasiliu ș. a., op. cit., vol. I, pag. 233.
2931 Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/197, R.R.D. nr. 10/1971, pag. 175.30
31
46
Capitolul III. RĂSPUNDEREA PENALĂ ÎN CAZUL
INCESTULUI
§ 1. Temeiul răspunderii penale în cazul incestului
Infracțiunea este susceptibilă de forme imperfecte, însă numai tentativa
se pedepsește. Infracțiunea se consumă prin realizarea raportului sexual. Dacă
fapta este săvârșită repetat, la diferite intervale de timp în baza aceleiași
rezoluții, infracțiunea este continuată.
Infracțiunea are o singură modalitate normativă căreia îi poate
corespunde o varietate de modalități faptice.
Infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Tentativa la infracțiunea de incest se pedepsește, potrivit prevederilor
art. 204 CP, cu precizarea însă că aceasta nu este posibilă decât în forma
neterminată (imperfectă).
Consumarea infracțiunii survine în momentul începerii raportului
sexual – între persoanele aflate în gradul de rudenie precizat de text – a se
vedea, pentru detalii privind punerea în executare a acțiunii.
Infracțiunea de incest este sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
tentativa la această infracțiune se pedepsește, în conformitate cu regulile
izvorâte din art. 21, alin. 2 CP32, cu închisoare de la un an la 3 ani și 6 luni. În
cazul în care subiectul activ al infracțiunii este părintele partenerului de raport
sexual, instanța, în măsura în care pedeapsa aplicată este de minim 2 ani,
precum și dacă aceasta constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii,
împrejurările cauzei și persoana infractorului, este necesară pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor părintești, poate aplica și această
_____________________
47
32- Codul Penal al Republicii Moldova din 12 iunie 2003.
pedeapsă – art. 64, alin. 1, lit. d) și art. 65, alin. 1 CP. Așadar, în deosebire de
reglementarea anterioară, în care pedeapsa complementară era obligatorie,
dictată de textul incriminator, Codul penal în vigoare cedează magistratului
facultatea de a aplica sau nu această sancțiune.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Cercetarea se efectuează
de organele de poliție. Iar judecata în primă instanță revine judecătoriei.
Marcăm doar oficialitatea acțiunii penale la infracțiunea de incest, spre
deosebire de reglementarea cuprinsă în Codul penal anterior, în care aceasta
se putea face numai la plângerea prealabilă introdusă de un anume membru al
familiei în care s-au produs actele sexuale incestuoase.
48
§ 2. Practica judecătorească în domeniul incestului, existentă în
Republica Moldova și peste hotare
Potrivit art. 201 Codul Penal al Republicii Moldova, constituie
infracțiunea de incest raportul sexual între rude în linie directă sau între frați
și surori.
Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul ambelor persoane,
situație în care fiecare răspunde pentru fapta comisă în condițiile stabilite de
lege pentru subiecții infracțiunii.
Pot exista, însă, și situații în care una dintre persoane beneficiază de o
cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Într-o asemenea situație,
infracțiunea de incest se reține numai în sarcina celeilalte persoane, nefiind
neapărat necesar ca ambii făptuitori să fi lucrat cu intenție pe baza unui acord
de voință liber consimțită.
Treib. Jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/1971, R.R.D. nr. 10/1971, pag.
174.
2. Fapta tatălui de a avea raport cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, fără a
folosi violența sau amenințarea, constituie infracțiunea de raport sexual cu o
minoră (art. 174 CP) și incest (art. 201 CP) în concurs ideal.
Autoritatea părintească de care se bucură făptuitorul nu implică ideea
de constrângere și nu poate determina prin ea însăși caracterizarea juridică a
faptei ca viol.
De altfel, potrivit dispozițiilro art. 174 CP și art. 197 CP, calitatea de
tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator
a autorului, constituie o infracțiune agravată atât a infracțiunii de raport
sexual cu o minoră, cât și a infracțiunii de viol, ceea ce înseamnă că, deși se
bazează pe ideea de autoritate, ea nu constituie un element de caracterizare a
faptei drept una din aceste infracțiuni.
49
Trib. Jud. Bihor, dec. pen. nr. 143/1981, „Repertoriu de practică
judiciară în materie penală pe anii 1981–1985”, pag. 240.
3. Dacă raportul sexual între rude în linie directă sau frate și soră are
loc cu acordul ambelor persoane, fiecare dintre aceștia răspunde pentru fapta
comisă în condițiile art. 201 CP.
Trib. Jud. Suceava, dec. nr. 674/1971, „Repertoriu de practică
judiciară… pe anii 1969–1975”, pag. 211.
Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale privitoare la desfășurarea
vieții sexuale a persoanei în condiții de normalitate morală și fără
primejduirea fondului biologic al societății.
Doctrina a tratat în mod diferit aspectul referitor la obiectul material al
infracțiunii. Astfel, în vreme ce unii autori au trecut sub tăcere această
problemă, lăsând astfel a se întrevedea că infracțiunea este lipsită de orice
obiect material32, alți autori au susținut că obiectul material al infracțiunii îl
constituie corpul persoanei de sex feminin33. În ce ne privește, opinăm că
ultima soluție corespunde, parțial, principiilor dreptului penal, deoarece
corpul persoanei de sex feminin constituie, în adevăr, obiect material al
infracțiunii, în condițiile în care aceasta a participat involuntar ori cu
nevinovăție la raporturile sexuale incestuoase. Soluția însă nu mai corespunde
amintitelor principii în ipoteza că partenerii au realizat raportul sexual
voluntar și cunoscând relațiile lor de rudenie, întrucât, în acest caz, obiectul
material al infracțiunii va fi corpul ambilor parteneri ai relațiilor incestuoase,
acțiunea delictuoasă răsfrângându-se, deopotrivă, asupra trupurilor acestora.
Am văzut mai sus că obiectul juridic special al infracțiunii de incest îl
constituie relațiile sociale referitoare la desfășurarea vieții sexuale în spiritul
și în conformitate cu principiile morale și cerințele biologice. În această
perspectivă este greu – dacă nu imposibil – de înțeles la opinia comentată de
3234 V. Dongoroz și col. , Explicații teoretice ale Codului penal român , op. cit., vol. III, p. 397.
3335 O. Loghin, Dreptul penal român , op. cit., p. 78.
50
ce apare afectat, din punct de vedere biologic, doar trupul femeii – pentru că
ea poartă și zămislește produsul de concepție?–, iar nu și trupul bărbatului
care, în egală măsură, contribuie la procrearea copilului tarat biologic datorită
„amestecului aceluiași sânge”.
Subiectul activ este calificat de text și anume, va avea acea calitate
persoana de orice sex, care participă la un raport sexual în parteneriat cu o
altă persoană, între acestea existând relațiile de rudenie specificate de text.
Infracțiunea de incest este o infracțiune bilaterală, ceea ce implică
participarea voluntară (colaborarea) a două persoane, de sex opus, la raportul
sexual, ambii parteneri având calitatea de subiecți activi.
În ipoteza că relațiile dintre persoanele ce au această calitate sunt de tip
homosexual, fapta nu va constitui infracțiunea de incest, ci aceea de relații
sexuale între persoane de același sex, prevăzută de art. 200 CP, evident, în
măsura în care relațiile sunt realizate de persoane majore, în mod liber
consimțit și care nu sunt săvârșite în public ori nu produc scandal public. Din
acest punct de vedere se poate remarca o primă deosebire între reglementarea
actuală și precedentă a icnestului, Codul penal din 1936 incriminând ca icnest
deopotrivă raporturile heterosexuale și homosexuale între rude în linie
directă, precum și între frate și soră.
În cazul în care raportul sexual între rude are loc în condițiile
constrângerii ori profitării de neputința victimei de a se opune, precum și în
cazul că victima este în vârstă de sub 14 ani, subzistă infracțiunea de incest,
săvârșită, sub forma concursului, cu infracțiunea de viol, respectiv cu aceea
de raporturi sexuale cu o minoră34.
3436 „Fapta inculpatului de a fi avut raport sexual cu fiica sa, car nu a împlinit vârsta de 14 ani
și se află în îngrijirea, ocrotirea și educarea lui, întrunește elementele atât ale infracțiunii de
incest, prev. de art. 201 CP, cât și ale infracțiunii de raport sexual cu o minoră, prevăzută de 37
37 art. 174, alin. 3 Cod Penal; aceste infracțiuni se află în concurs ideal” – Trib. Supr., Dec.
2233/1971, R.I., p. 11. În același sens , C.S:J., Dec. nr. 87/1993, J.C.S.I., sent., 1/1193, p. 9.
51
Participația este posibiă în modalitatea instigării sau a complicității;
coautoratul, din considerentele arătate la infracțiunea de viol, nu este posibil.
Cu toate căm, de principiu, ambii parteneri ai raporturilor sexuale
incestuoase au calitatea de subiecți activi ai infracțiunii și răspund,
deopotrivă, penal, există posibilitatea ca persoana de sex feminin să aibă
calitatea de subiect pasiv, în cazurile în care aceasta este mai mică de 14 ani,
este iresponsabilă, ori a fost constrânsă la raport sexual, cazuri în care ea nu
va răspunde penal35.
Elementul material al infracțiunii este constituit dintr-o acțiune
exprimată sub forma raportului sexual – a se vedea, în completare,
explicațiile date la infracțiunea de viol cu privire la raportul sexual.
Textul prevede o unică modalitate normativă și anume raportul sexual
între rude în linie directă, cât și între frați și surori.
Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o vătămare a valorilor
sociale ocrotite de lege, respectiv a celor morale și biologice explicate în
preambulul subsecțiunii.
Legătura de cauzalitate este prezumată, ea rezultând din însăși
materialitatea faptei.
Elementul subiectiv al infracțiunii se exprimă exclusiv prin intenție
directă, autorul cunoscând relațiile de rudenie în care se află cu partenerul
raportului sexual și urmărind realizarea actului în aceste condiții. Suntem, așa
cum arătam, în prezența unei infracțiuni bilaterale, tip de infracțiune care
3538 „Potrivit art. 201 CP, constituie infracțiunea de incest raportul sexual între rude în linie
directă sau între frați și surori. Un asemenea raport sexual poate avea loc cu acordul ambelor
persoane, în care situație fiecare răspunde pentru fapta comisă în condițiile stabilite de lege
pentru subiecții infracțiunii. Pot exista însă și situații în care una dintre persoane beneficiază
de o cauză care înlătură caracterul penal al formei. Într-o asemenea situație, infracțiunea de
incest se reține numai în sarcina celeilalte persoane, nefiind neapărat necesar ca ambii
făptuitori să fi lucrat cu intenție pe baza unui acord de voință liber consimțită” – Trib. jud.
Suceava, Dec. nr. 647/1971, R.R.D. nr. 10/1971, p. 174.
52
presupune că intenția se manifestă în forma acordului între făptuitori36, ambii
subiecți cunoscând relațiile de rudenie existente între ei.
Eroarea oricărui participant cu privire la relațiile de rudenie existente
între el și partenerul actului sexual conduce la neîntrunirea elementelor
constitutive ale infracțiunii – absența laturii subiective – și deci acesta nu
răspunde pentru incest, situație însă ce nu exclude răspunderea celuilalt
participant la actul sexual, care a cunoscut și a dorit ca actul sexual să-l
realizeze cu o rudă a sa.
Infracțiunea de incest este sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
tentativa la această infracțiune se pedepsește, în conformitate cu regulile
izvorâte din art. 21, alin. 2 CP, cu închisoare de la un an la 3 ani și 6 luni. În
cazul în care subiectul activ al infracțiunii este părintele partenerului de raport
sexual, instanța, în măsura în care pedeapsa aplicată este de minim 2 ani,
precum și dacă aceasta constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii,
împrejurările cauzei și persoana infractorului, este necesară pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor părintești, poate aplica și această
pedeapsă – art. 64, alin. 1, lit. d) și art. 65, alin. 1 CP. Așadar, în deosebire de
reglementarea anterioară, în care pedeapsa complementară era obligatorie,
dictată de textul incriminator, Codul penal în vigoare cedează magistratului
facultatea de a aplica sau nu această sancțiune.
Un frate si o soră care au împreună patru copii au aparut in fata
instantei germane, fiind acuzati de incest, delict pentru care fratele a fost deja
condamnat in trecut, relateaza Mediafax. Patrick S. (28 de ani) si Susan K.
(21 de ani) sunt judecati la Leipzig pentru acest delict, care, in Germania, este
pasibil de pedepse mergand pana la doi ani de inchisoare sau amenda. Fratele
si sora de sange nu au acelasi nume, barbatul fiind abandonat in copilarie de
3639 „Dacă raportul sexual între rude în linie directă sau între frați și surori are loc cu acordul ambelor persoane,
fiecare dinte acestea răspunde pentru fapta comisă în condițiile art. 201 CP”. – Trib. Jud. Suceava, Dec. nr.
674/1971, R.I., p. 211.
53
mama sa si apoi adoptat. Patrick si Susan s-au cunoscut in anul 2000.
Barbatul – care ispaseste o pedeapsa de zece luni de inchisoare – a fost deja
condamnat pentru primii doi copii avuti cu sora sa, un baietel nascut in 2001
si o fetita nascuta in 2003. Sora sa, minora in momentul faptelor, nu a fost
judecata. Dupa aceea, barbatul si sora sa au mai avut copii in 2004 si in 2005,
fiind vorba despre doua fetite care au in prezent 19 luni si, respectiv, sapte
luni. Avocatii lor au apreciat ca paragraful 173 al Codului Penal german –
care sanctioneaza incestul – este "o relicva a istoriei". (D.M.)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Decizia nr. II din 23 mai 2005
privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu
privire la încadrarea juridică a faptelor care, în raport cu conținutul lor
concret, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de viol, cât
și pe cele ale infracțiunii de incest
Publicată în M. Of. nr. 867 din data de 27 septembrie 2005. Dosar nr. 2/2005
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele
Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție constituită
în Secții Unite, conformându-se dispozițiilor art. 23 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, s-a întrunit în vederea examinării
recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a
faptelor care, în raport cu conținutul lor concret, întrunesc atât elementele
constitutive ale infracțiunii de viol, cât și pe cele ale infracțiunii de incest.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea cerințelor legii, fiind
prezenți 83 de judecători din totalul de 111 în funcție. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie. Reprezentantul procurorului general al
54
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul
în interesul legii, învederând că, în aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) din
Codul penal, se impune ca raportul sexual cu o persoana de sex diferit,
membru al familiei, cu care autorul este ruda în linie directă sau frate ori soră,
săvârșit prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se
apăra ori de a-și exprima voința, să fie încadrat atât în infracțiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cât și în
infracțiunea de incest prevăzută de art. 201 din același cod, în concurs ideal.
SECTIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. 2 lit. b1) și ale art. 201
din Codul penal, în raport cu prevederile art. 33 lit. b) din același cod, s-a
constatat că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar,
pronunțându-se în mod diferit cu privire la încadrarea juridică ce trebuie dată
faptei de a întreține raport sexual cu o persoana de sex diferit, membru al
familiei și ruda în linie directa sau frate ori soră, săvârșită prin constrângerea
acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima
voința.
Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că fapta respectivă
constituie numai infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit.
b1) din Codul penal, considerând că încadrarea juridică în art. 201 din același
cod, privind infracțiunea de incest, este absorbită în dispoziția de agravare de
la alin. 2 lit. b1) al art. 197 din Codul penal, care se referă la situația când
"victima violului este membru al familiei".
Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul ca o atare faptă,
săvârșită de autor asupra unui membru al familiei, cu care este rudă în linie
directă sau frate ori soră, constituie atât infracțiunea de viol prevăzută de art.
55
197 alin. 1 și alin. 2 lit. b1) din Codul penal, cât și infracțiunea de incest
prevăzută de art. 201 din același cod, în concurs ideal.
Aceste din urmă instanțe au procedat corect.
Potrivit art. 197 alin. 1 din Codul penal, infracțiunea de viol constă în
"Actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex,
prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra
ori de a-și exprima voința", iar, în conformitate cu alin. 2 lit. b1) din același
articol, împrejurarea dacă "victima este membru al familiei" constituie
agravanta.
Pe de altă parte, prin art. 201 din Codul penal se prevede că "Raportul
sexual între rude în linie directă sau între frați și surori" constituie
infracțiunea de incest. Din prevederile acestui din urma text de lege rezultă
astfel că, în cazul în care violul a fost săvârșit asupra unui membru al familiei,
care este rudă în linie directă cu autorul sau frate ori soră cu acesta, fapta este
susceptibilă de a fi încadrată și în infracțiunea de incest. Sub acest aspect, este
de observat că, în raport cu prevederile art. 33 lit. b) din Codul penal, există
concurs de infracțiuni (ideal) atunci "când o acțiune sau inacțiune, săvârșită
de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe
care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni". Așa fiind, față
de prevederea menționată, raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care
este rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia ori
profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința,
constituie atât infracțiunea de viol, în forma calificată prevăzută de art. 197
alin. 1 și alin. 2 lit. b1) din Codul penal, dacă victima este membru al familiei
în accepțiunea art. 1491 din Codul penal, cât și infracțiunea de incest
prevăzută de art. 201 din același cod, în concurs ideal.
De aceea, în măsura în care victima raportului sexual săvârșit în
condițiile prevăzute de art. 197 alin. 1 din Codul penal este rudă în linie
56
directă sau frate ori soră cu autorul, fapta acestuia trebuie încadrată, după caz,
în infracțiunea de viol prevăzută de acest text de lege și în infracțiunea de
incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, dacă nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 1491 din același cod, referitoare la "membru de familie", sau
în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. b1) din Codul
penal și în infracțiunea de incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, dacă
victima, rudă în linie directă sau frate ori soră, locuiește și gospodărește
împreună cu făptuitorul.
A considera altfel ar însemna a lipsi de eficiență dispoziția din art. 33 lit.
b) din Codul penal, privind cumulul ideal de infracțiuni, ceea ce ar fi contrar
reglementării de ansamblu a concursului de infracțiuni în sistemul de drept
penal românesc.
Ca urmare, ținându-se seama și de înțelesul restrâns dat noțiunii de
"membru de familie" prin art. 1491 din Codul penal, în raport cu care nici nu
ar putea fi absorbit în forma agravată a infracțiunii de viol, prevăzută în art.
197 alin. 2 lit. b1) din Codul penal, decât cazul în care ruda apropiată, victimă
a violului, locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul, ar însemna să nu
se dea nici o semnificație penală situației când victima, rudă în linie directă
sau frate ori soră, nu ar locui și gospodări împreună cu făptuitorul, ceea ce ar
fi inadmisibil, pentru că ar contraveni principiului echivalenței în
incriminarea actelor infracționale.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 23 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 4142 din Codul de
procedura penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție și a se stabili că raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este
rudă în linie directă sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau
profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința,
57
constituie atât infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul
penal, cât și infracțiunea de incest prevăzută de art. 201 din același cod, în
concurs ideal, iar dacă victima – rudă apropiată – locuiește și gospodărește
împreună cu făptuitorul, o atare faptă constituie infracțiunea de viol prevăzută
de art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. b1) din Codul penal, în concurs ideal cu
infracțiunea de incest prevăzută de art. 201 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. 3
În aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b) din Codul penal, referitoare la
concursul de infracțiuni, stabilesc:
Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă sau
frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei
de a se apăra ori de a-și exprima voința, constituie atât infracțiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. 1 din Codul penal și alin. 2 lit. b1) din același
articol (dacă victima locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul), cât și
infracțiunea de incest prevăzută de art. 201 din Codul penal, în concurs ideal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedura penală.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 23 mai 2005.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Ioan Răileanu
58
§ 3. Propuneri pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual
asupra copilului și a exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale
Propuneri legislative
Obiectiv: Promovarea și dezvoltarea unui cadru legislativ de natură a proteja
interesele copilului aflat în dificultate. În cadrul reformei din justiție,
îmbunătățirea legislației de o manieră care să urmărească apărarea
drepturilor și intereselor copilului, să prevadă măsuri sancționatorii mai
drastice pentru agresori, cu respectarea, în cursul procedurilor, și a
drepturilor presupușilor autori, dar și măsuri de reabilitare în vederea
prevenirii transmiterii intergeneraționale a comportamentului abuziv.
NR.
Crt.ACȚIUNEARESPONS
ABILII
(în parteneriat
cu ONG și OI)
1.•Inițierea și dezvoltarea de politici și de strategii pentru pre-
venirea și combaterea abuzului sexual asupra copilului, a
exploatării sexuale a copiilor, a vânzării și a traficului cu copii;
publicarea acestor documente și diseminarea lor, pentru a fi larg
cunoscute.ANPCA, MJ, MAI,
MEC, MSF, MTS,
MFP
2.•Revizuirea, adaptarea și completarea normelor legislative
interne, astfel încât să se asigure protecția real ă a copilului, în
acord cu interesul său superior, în concordanță cu standardele
inter-naționale. ANPCA, MJ, MAI,
MFP
3.•Eficientizarea și monitorizarea mecanismelor existente pentru
urmărirea aplicării legii.M A I , MJ, ANPCA,
MFP
4.•Elaborarea unei legi unitare a copilului, care s ă includă și
problematica privind abuzul sexual asupra copilului,
exploata-rea acestora în scop comercial, traficul lor intern
și trans-frontalier.ANPCA, MJ
5.•Stabilirea procedurilor de audiere/interogatoriu a copiilor
care au suferit abuzuri sexuale sau au fost constrânși să se
prostitueze; acestea să cuprindă specificări concrete privind:
– personalul calificat în domeniul expertizei (psiholog, medic
pediatru, medic neuropsihiatru, medic legist, vameș etc);
– locul unde se desfășoară audierea/interogatoriul;
– modalitățile concrete în care se desfășoară audierea/inte-MJ, MAI, ANPCA,
MSF, MFP
59
rogatoriul.
6.•Prevederi legislative exprese privind verificarea personalului
angajat/care urmează a fi angajat pentru activități cu copiii,
inclusiv din punctul de vedere al faptelor referitoare la ante-
cedente abuzive asupra copiilor (prezentarea obligatorie a
cazi-erului judiciar și a examenului psihiatric).MJ,
MMSS/ANOFP,
ANPCA, MEC, MS
7.•Dezvoltarea unui sistem de protecție a copiilor și a tuturor
participanților, ca martori, într-un proces penal de exploatare
sexuală în scopuri comerciale.MJ, ANPCA
8.•Prevederea, în reglement ările legale, a obligativității de a sesiza
cazurile de către cadre sanitare, cadre didactice, asistenți sociali,
polițiști, juriști, persoane care lucrează cu copii, orice alte
persoane.ANPCA, MEC,
MS, MAI,
MJ,
9.•Asigurarea, pe tot parcursul procedurilor judiciare și adminis-
trative, a caracterului confidențial al dosarelor, păstrându-se
dreptul copiilor la respectul vieții private, evitându-se
difuzarea de informații referitoare la identitatea și
coordonatele acestora. MJ, MA, ANPCA,
MEC, MS,
10.•Prevederea, în legislație, a posibilit ății de a fi confiscate foloa-
sele obținute din infracțiuni referitoare la exploatarea sexuală a
copiilor.MJ, MAI, MFP
Coordonare și cooperare la nivel local și național
Obiectiv: Realizarea unor parteneriate și colaborări între factorii
responsabili de protecția copilului, în vederea dezvoltării unei politici
coerente, la nivel național, de prevenire și de combatere a abuzului
sexual asupra copilului, a exploatării sexuale, a vânzării și a traficului
cu copii și tineri .
1.•Constituirea unui grup de lucru format din
reprezentanți ai tuturor instituțiilor abilitate, care să
coordoneze și să monitorizeze întreaga activitate în
domeniul prevenirii, cu participarea și a
reprezentanților organizațiilor neguvernamentale și a
organismelor internaționale. ANPCA,
MJ, MAI, MSF,
MEC, MTS, MAP,
MFP, AP
2.•Dezvoltarea unui sistem de parteneriat și de
cooperare inter-instituțională și interdepartamentală
pe tema abuzului sexual asupra copilului și a
exploatării acestuia în scop comercial.ANPCA, MEC,
MSF, MAI, MJ,
MAP, MTS, MFP,
CJ/DPC
60
3.•Stabilirea indicatorilor de progres, a cadrului
temporal, a strategiei de cooperare dintre autoritățile
publice și organizațiile neguvernamentale
specializate în acest areal, precum și clarifi-carea
responsabilităților și a termenelor pentru
implementarea acestui Plan Național de Acțiune. ANPCA,
MJ, MAI, MSF,
MEC, MTS, MAP,
MFP, AP
4.•Stabilirea unei metodologii de cercetare cantitativă
și calita-tivă a fenomenului abuzului sexual și a
exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale,
prin implicarea factorilor guver-namentali și
neguvernamentali.ANPCA,
MJ, MAI, MSF,
MEC, MTS, MAP,
MFP, AP
5.•Dezvoltarea, implementarea și monitorizarea Planului
Național de Acțiune privind prevenirea și combaterea
abuzului sexual asupra copilului și a exploatării
sexuale a copiilor în scopuri comerciale.ANPCA, MJ, MAI,
MSF,
MEC,
MTS,
MAP,
MFP, AP
6.•Extinderea rețelei naționale existente pe tema
maltratării copi-lului, atragerea tuturor factorilor
interesați de acest domeniu să lu-creze în rețea,
comunicarea permanentă între partenerii publici și
privați implicați.ANPCA, MJ, MAI,
MSF,
MEC,
MTS,
MAP, MFP, AP
7.•Crearea unui cadru instituțional care să faciliteze
lucrul în rețea, cu orientare spre identificarea și
prevenirea cazurilor în care minorii sunt expuși
riscului abuzului sexual, instrumentarea cazurilor sem-
nalate, intervenția rapidă a unei echipe
multidisciplinare existentă într-un centru de urgență
specializat, raportare anuală.ANPCA, CJ/DPC,
MAI
8.•Monitorizarea fenomenului prin crearea unei baze de
date cu minorii vulnerabili riscului abuzului sexual
în cadrul familial și/sau instituțional. ANPCA, CJ/DPC,
MAI
9.•Centralizarea datelor privind pedofilii, traficanții de
persoane, deținătorii de materiale pornografice.MAI, autorități
locale
10.•Multiplicarea și permanentizarea serviciilor
specializate, prin instituționalizare în cadrul
unităților de asistență medico-socială și prin crearea
unor centre de urgență specializate.ANPCA, CJ/DPC,
MS
11.•Organizarea de cursuri de pregătire și de seminarii
tehnice, în scopul formării profesionale, în
problematica abuzului sexual, a speciali știlor de ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MSF, MAI,
MJ
61
referință din servicii publice pentru protecția
copilului, învățământ, sănătate, poliție, justiție,
mass-media.
12.•Organizarea de cursuri pentru copii/tineri/adulți,
pentru a învăța să recunoască semnele/formele de
abuz și pentru a fi informați despre locurile unde pot
face sesizări.ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MTS
13.•Dezvoltarea capacit ății comunităților, inclusiv ale
rromilor, de a retrage copiii/adolescenții din locurile
unde se desfășoară activități de expolatare sexuală a
copiilor.MAP, primării,
DPC, școli
14.•Asigurarea re/integr ării copiilor în sistemul de
învățământ obligatoriu și/sau profesional.MEC/școli, autorități
locale
15.•Dezvoltarea capacit ății ofițerilor de poliție de a
combate cele mai grave forme ale muncii copiilor
(prostituție, pornografie, proxenetism, vânzare,
trafic), implicarea copiilor în alte practici ilicite
(producția, deținerea, consumul, traficul de
stupefiante).MAI
16.•Susținerea de campanii naționale/locale în mass-
media de informare, sensibilizare, con știentizare și
de educare a comuni-tății asupra problematicii
abuzului sexual și a exploatării sexuale a copiilor în
scopuri comerciale. ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MAI, MJ,
MTS, AP
Coordonare și cooperare la nivel regional și internațional
Obiectiv: Implicarea activă a României în politica internațională de prevenire
a abuzului sexual, de combatere a prostituției și pornografiei infantile, a
proxenetismului, a exploatării copiilor, a vânzării și a traficării interne
și internaționale a acestora în scopuri comerciale.
1.•Adoptarea și ratificarea convențiilor și declarațiilor
interna-ționale privind combaterea abuzului sexual
asupra copiilor și a exploatării lor în scopuri
comerciale.MAE IE , M A I , MJ
2.•Adaptarea instrumentelor și standardelor
internaționale, precum și implementarea acestora în
activitatea cotidiană a serviciilor specializate.ANPCA, MAI, MEC,
MS
3.•Participarea activ ă a României în cadrul rețelelor
internaționale de luptă împotriva abuzului sexual
asupra copiilor, în scopuri comerciale.ANPCA, MJ, MI,
Parchetul General
62
4.•Sprijinirea acțiunilor internaționale de protejare a
copiilor ex-puși riscului exploatării sexuale prin
acordarea suportului informa-țional în depistarea și
anihilarea rețelelor de traficanți de persoane.ANPCA, MJ, MAI,
Parchetul General
5.•Introducerea de reguli de competenț ă extrateritoriale și
sancțio-narea, dincolo de teritoriul național, a
cetățenilor care au săvârșit infracțiuni privind
exploatarea sexuală a copiilor și adolescenților sau
reexaminarea reglementărilor deja existente în acest
domeniu. MJ, M A I
6.•Consolidarea relațiilor de cooperare, în special cu
țările Euro-pei (cu prec ădere cu cele din zona
Balcanilor, zonă cunoscută ca piață a traficului de
fete/femei) și stabilirea unui sistem de informare și
de coordonare regională.ANPCA, MJ, M A I ,
MIE
7.•Cooperarea cu serviciile de asistență a drepturilor
copilului pe plan internațional și asigurarea resurselor
adecvate necesare pro-tejării copiilor împotriva
exploatării sexuale. Implicarea tuturor partenerilor
sociali relevanți.ANPCA, CJ/DPC,
M A I , MJ
8.•Ajustarea politicii naționale de protecție a copilului
exploatat sexual, la politica internațional ă, având ca
fundament CDC, precum și Declarația și Planul
Mondial de Acțiune de la Stockholm. ANPCA, MAI, MJ
9.•Stabilirea de relații de parteneriat cu organizații
neguver-namentale și cu organisme
regionale/internaționale care au un rol important în
lupta pentru bunăstarea copilului și adolescentului,
în scopul de a beneficia de informațiile necesare
deținute și, în ultimă instanță, de a asigura
colaborarea acestora în lupta împotriva exploatării
sexuale a copilului.ANPCA, MAI
10.•Accentuarea implement ării integrale a CDC,
prezentarea de rapoarte și evidențierea progreselor
realizate, cu marcarea difi-cultăților întâmpinate și a
cauzelor acestora.ANPCA, MAI, MJ,
MS, MEC,
MMSS, MTS,
MAP
11.•Elaborarea de programe educaționale și inițierea de
campanii orientate spre cei care sunt implicați în
exploatarea sexuală a copiilor, pentru a le determina
schimbarea comportamentelor. MEC, MAI, MS, MJ,
MTS
63
Educație și prevenire
Scop: Elaborarea unui program național de prevenire a abuzului sexual de orice
formă și în orice mediu, a implicării copiilor în prostituție și pornografie,
precum și în proxenetism, vânzare și trafic intern și internațional.
Obiectiv 1: Organizarea de campanii de informare, educare și sensibilizare a
opiniei publice asupra riscului implicării copiilor în prostituție,
pornografie, proxenetism, exploatare, vânzare, trafic și asupra măsurilor
de protecție a acestora.
1.•Asigurarea accesului liber la educație pentru toți
copiii, ca mij-loc de îmbun ătățire a statutului lor și de
dobândire a instruirii de bază. MEC/inspectorate
școlare/școli,
autorități locale
2.•Crearea unui centru-resursă specializat în abuzul
sexual asupra copilului și exploatarea sexuală a
acestuia, având angajați experți care să lucreze cu
consultarea fiecărui organism res-ponsabil și în
relații de colaboarare/parteneriat.ANPCA,
MEC, MSF, MAP,
METS, MJ, MAI,
MIP
3.•Elaborarea unor programe coerente la nivel național
de pre-zentare a drepturilor copilului, așa cum sunt
stipulate în CDC, derulate pentru copii, familii,
specialiști, comunități, media.ANPCA, MEC,
MAP, MSF, MTS,
MAI, MJ, MIP, AP
4.•Editarea și difuzarea de materiale informativ-
educative asupra urmărilor abuzului sexual și de filme
documentare destinate co-piilor/tinerilor/adulților,
pentru prevenirea abuzului sexual și a exploatării
sexuale a copiilor.ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MS, MAP,
MTS, MJ, MAI,
MIP, AP
5.•Elaborarea de programe de educație pentru
sănătate, inclusiv despre sexualitatea infantilă, pe
categorii de vârstă.MSF, MEC, MTS
6.•Promovarea drepturilor copilului prin educație
familială și prin sprijin acordat familiilor,
implicarea ambilor părinți pentru înțelegerea
responsabilităților egale față de copiii lor,
intervenție specială pentru prevenirea violenței
domestice, mai ales a abuzurilor de natură
sexuală asupra copiilor.ANPCA, MEC,
MSF, MTS, MAI
7.•Susținerea de cursuri de pregătire destinate
personalului spe-cializat din instituțiile în care se află ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MSF, MJ
64
copii, pentru recunoșterea semnelor/formelor abuzului
sexual și pentru deferirea cazurilor depistate c ătre
serviciile specializate pentru tratament și reabilitare.
8.•Introducerea în curricula de învățământ a unor noțiuni
cum sunt cele de abuz sexual, exploatare sexuală,
trafic cu ființe umane etc.MEC
Obiectiv 2: Implicarea comunităților în acțiuni de prevenire a abuzului sexual
asupra copiilor și de reducere treptată a fenomenelor de exploatare
sexuale a copiilor în scop comercial, inclusiv a traficului cu copii.
1.•Dezvoltarea de legături permanente în
comunități, inclusiv în cele ale rromilor, care să
faciliteze identificarea și luarea în evidență a
copiilor aflați în situație de risc sau supuși
violenței în familie sau în afara acesteia.CJ/DPC,
MAP/primării,
MEC/ școli , MTS/DTS,
MMSS/DGMSS
2.•Organizarea periodică a unor întâlniri cu grupuri
țintă-părinți și grupuri țintă-copii, la care să
participe cadre didactice, specialiști din cadrul
DPC-urilor etc.CJ/DPC, MEC/școli,
MAP/primării,
MMSS/DGMSS
3.•Organizarea unor seminarii, ateliere de lucru
etc. destinate formării formatorilor de opinie de
la nivel național/local care vor fi implicați în
programele naționale/comunitare de susținere și
de intervenție în cazurile de abuz și/sau
exploatare sexuală a copiilor.ANPCA, CJ/DPC, MI,
MJ, MEC, MSF,
MAP, MIP, MTS,
MMSS, OI, ONG
4.•Realizarea de studii, cercetări și mediatizarea
rezultatelor acestora pe plan local și național,
precum și explicarea urmă-rilor nefaste ale
abuzului sexual asupra dezvoltării fizice, psi-
hice și morale a copilului abuzat.ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MSF, MTS,
MAI, MJ, AP, OI,
ONG
5.•Obținerea și punerea în circulație a unor materiale
relevante provenind din sectorul privat, dar și de
la instituțiile/serviciile pu-blice care pot obține
sau deține informații despre rețelele de pros-
tituție: agenții de fotomodele, industria turismului
și hotelieră (cu referire la turismul sexual);
servicii poștale (distribuție de ma-teriale
pornografice); ziare, reviste (anunțuri, reclame);
servicii de telecomunicații; laboratoare foto; ANPCA, CJ/DPC,
MAI, MMSS, MTS,
MT
65
centre de închiriat casete; firme comerciale din
industria computerelor (cu referire la utilizarea
Internet-ului ca mijloc de distribuire de materiale
pornografice), sex-shops etc.
6.•Reducerea posibilităților de vizionare de către
copii a materia-lelor (reviste, filme, inclusiv de
desene animate) cu teme de violență, scene
erotice, imagini pornografice la TV, cinema etc.CNA, CRP, autorități
locale, MAI/secții de
poliție
7.•Implicarea Poliției în identificarea locurilor
publice și a persoanelor care racolează copii
pentru prostituție, proxenetism, pornografie,
vânzare, trafic.MAI
8.•Identificarea și monitorizarea familiilor
dezorganizate, a celor aflate în situații de criză
în care există consumatori de alcool/droguri și
intervenția pentru prevenirea neglijării, a
abandonului și a violențelor intrafamiliale. CJ/DPC+MEC/școli,
MS/dispensare,
MAI/secții de poliție
9.•Formarea unei atitudini civice care s ă ajute la
identificarea cazurilor de copii expuși riscului
abuzului sexual, a exploatării sexuale, a
vânzării, a traficului prin promovarea unor
programe și campanii de informare, educare și
sensibilizare în rândul populației.ANPCA, CJ/DPC,
MEC/ școli ,
MS/ dispensare ,
METS/DTS,
MMSS/DGMSS
Obiectiv 3: Dezvoltarea unui program național în vederea diminuării
progresive a expunerii copiilor la abuz sexual, la prostituție,
pornografie, proxenetism, vânzare, trafic și a unui program de
îmbunătățire a nivelului de trai în familiile sărace cu mulți copii,
sărăcia și șomajul fiind cei mai importanți factori favorizanți ai acestui
flagel.
1.•Identificarea de resurse pentru demararea unor
programe de sprijinire materială și financiară a
familiilor sărace prin micro/ma-croproiecte,
diferențiate în funcție de caracteristicile socio-
econo-mice ale zonei.ANPCA, CJ/DPC,
MMSS, MAP, MDP,
agenții de dezvoltare
regională
2.•Crearea unor programe de reconversie
profesională și de acordare de facilități privind MMSS/ANOFP,
MTS, MDP, MAP
66
ocuparea de locuri de muncă pentru persoanele
defavorizate social.
3.•Oferirea de servicii de consiliere/susținere
psihologică, în scopul prevenirii abuzului sexual
intrafamilial și al expunerii copiilor la
exploatare sexuală.ANPCA, CJ/DPC,
MSF, MEC, MEC,
MTS
4.•Înființarea și dezvoltarea sistemului de asistență
comunitară a familiilor, care s ă aibă personal
specializat.CJ/DPC, DGMSS,
MTS, MAP/primării
5.•Crearea de centre locale de sprijin, consiliere și
consultanță pentru familii și copii în situație de
risc.CJ/DPC, primării,
școli
Protecție
Obiectiv: Implementarea prevederilor legale interne și internaționale în
sistemul și programele de protecție a copiilor față de exploatarea
sexuală în scop comercial.
1.•Intensificarea acțiunilor de investigare
desfășurate de poliție pentru depistarea cazurilor
de prostituție, pornografie, proxene-tism,
vânzare, trafic în care sunt implicați copii.MAI
2.•Păstrarea confidențialității informațiilor despre
copiii vic-time ale abuzului și exploatării
sexuale și a familiilor acestora (a nu fi date
publicității: identitatea copilului sau a părinților,
adresa etc.).M AI/secții de poliție ,
CJ/DPC, MEC/școli,
CNA, MJ
3.•Promovarea unei politici de cooperare
internațională pentru descoperirea rețelelor de
trafic cu minori în scop de exploatare sexual ă.M A I , MAEIE
Reabilitare și reintegrare
Obiectiv: Dezvoltarea unui sistem coerent, unitar, funcțional la nivel național-
local, pentru reabilitarea psihologică, fizică, morală și pentru
reintegrarea socială a copiilor abuzați și/sau exploatați sexual.
67
1.•Crearea unei baze de date unitare care să reunească
cazurile de abuz sexual și de exploatare sexuală a
copiilor în scopuri comerciale: exten-siunea
fenomenului, cauze favorizante ale abuzului, mediu de
prove-niență, autori etc.ANPCA,
CJ/DPC,
MAI, MJ
2.•Crearea unei baze de date referitoare la resursele
comunitare, la serviciile de prevenire, la cel de
reabilitare etc.ANPCA,
CJ/DPC
3.•Dezvoltarea unei noi proceduri de investigare
nonpunitivă și de raportare a experienței traumatizante
suferită de copilul abuzat sau exploatat sexual, astfel
încât să se evite abuzul emoțional al acestuia în timpul
investigației, iar interogatoriul să se desfășoare pe
principiul respectării drepturilor copilului și a
vulnerabilității lui, proceduri care să fie combinate cu
sistemul legal de asistare și protecție.M A I , MJ,
ANPCA
4.•Dezvoltarea și implementarea unui sistem complet de
reabilitare psi-hologică și socială a copilului abuzat
sexual (inclu zându-se și membrii familiei), care să
asigure:
– servicii de asistență socială și psihologică
profesionistă pentru copil și familie;
– servicii de consiliere psihologică și psihoterapie
(abordare multi-disciplinară);
– servicii de intervenție imediată prin consiliere și
orientare către instituții abilitate, prin înființarea și
funcționarea unor linii telefo-nice gratuite la nivel
național (de tip help-line), cu program per-manent
pentru copiii aflați în pericol de a fi expuși exploatării
sexuale.ANPCA,
MSF, MEC,
MAI, MJ
5.•Dezvoltarea unui sistem de reabilitare psihologică și
socială a abu-zatorilor; stabilirea unei metodologii de
intervenție și recuperare, încă din timpul executării
detenției, în scopul schimb ării comportamentelor abuzive
și al eliminării transmiterii intergeneraționale a acestora și
a reabilitării lor psihologice și sociale (terapie individuală,
de grup etc.).MJ, MS,
MEC
6.•Susținerea de cursuri de pregătire a personalului
medical, a cadrelor didactice, a lucrătorilor sociali, a
tuturor celor implicați în recuperarea copilului-victimă
a abuzului sexual spre o dezvoltare normală, promo-
varea respectului de sine, a demnității umane, a MSF, MEC,
ANPCA
68
nondiscriminării.
7.•Acționarea efectivă în scopul prevenirii stigmatizării
sociale a copilului-victimă a abuzului sexual și a
urmașilor acestora; facilitarea recuperării și a
reintegrării în familie și comunitate a acestora, iar
atunci când este necesară instituționalizarea copilului,
asigurarea că această măsură este luată pe o perioadă
cât se poate de scurtă, în conformitate cu interesul său
superior.ANPCA,
CJ/DPC,
MEC, MSF,
autorități
locale
Participarea copiilor
Obiectiv: Stimularea gradului de participare activă a copiilor la viața
socială, consultarea acestora în legătură cu problemele care îi
privesc și favorizarea exprimării libere a propriei opinii .
1.•Implicarea copiilor, alături de adulți, în acțiunile și
în cam-paniile de prevenire a abuzului sexual și a
exploatării sexuale în scopuri comerciale .ANPCA, CJ/DPC,
MTS, MEC, AP
2.•Înzestrarea copiilor cu acele cunoștințe despre
corpul lor, despre sexualitate, despre sănătate și
despre dreptul și mijloacele de a se apăra atunci
când sunt în pericol.MEC, MSF, MEC,
CJ/DPC, MTS
3.•Informarea pentru dezvoltarea capacității copiilor
de auto-protecție, de prevenire a abuzurilor și de
formare a spiritului civic (participarea copiilor care au
suferit deja un abuz sexual este mai delicată, având în
vedere urmările de natură emoțio-nală pe care abuzul
sexual le lasă asupra psihicului lor; protejarea
copiilor/tinerilor de implicarea în acțiuni care le-ar
readuce în me morie trauma suferită în trecut). M AI , MEC,
ANPCA, CJ/DPC
4.•Inițierea de grupuri de lucru de discuții/de
acțiune ale co-piilor/tinerilor, care să încurajeze
diferite forme de exprimare: întâlniri, ateliere sau
grupe de lucru, sesiuni de formare, foru-muri,
simpozioane, publicații, spectacole etc.MEC/școli,
METS/DTS,
CJ/DPC
5.•Informarea cât mai completă și adaptată, inclusiv
pentru copiii cu deficiențe, și sensibilizarea ANPCA, CJ/DPC,
MEC, MSF
69
acestora cu privire la drep-turile copiilor, în
general, și la dreptul la participare, în special.
6.•Promovarea și garantarea, susținerea și
favorizarea partici-pării active a copiilor și
tinerilor la toate acțiunile pe teme care îi privesc
(programe, proiecte, grupuri de lucru, seminarii
etc.), inclusiv la cele legate de prezentul PNA.ANPCA, CJ/DPC,
MEC/școli,
MTS/DTS,
autorități locale
7.•Încurajarea tuturor inițiativelor copiilor și a
colaborărilor lor cu autoritățile și cu organizațiile
neguvernamentale.Autoritătile publice
locale, școli, DPC
ÎNCHEIERE
Abuzul sexual și exploatarea sexuală a copiilor în scopuri comerciale
au consecințe deosebit de grave asupra dezvoltării lor fizice și psihice. Copiii
abuzați sexual devin vulnerabili din punct de vedere emoțional, iar
dezvoltarea lor ulterioară ca ființe umane este puternic afectată. Copiii
abuzați sexual au nevoie de o intervenție psiho-pedagogică specializată, de
acces facil la servicii medicale și de asistență socială.
Informațiile privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea
sexuală a lor în scopuri comerciale sunt deținute de instituțiile implicate în
70
protejarea victimelor: servicii publice specializate pentru protecția copilului,
poliție, tribunal, secții medico-legale, spitale, dar și de organizații
neguvernamentale sau organisme internaționale cu birouri în țara noastră.
Aceste date nu sunt, însă, corelate. Pentru a se putea obține o imagine asupra
fenomenului, cât mai apropiată de realitate, este necesară realizarea de
cercetări sociologice; rezultatele acestora ar putea valida nevoia de adoptare a
unei strategii naționale, precum și de inițiere de campanii de informare și
educare a opiniei publice referitor la situația copiilor abuzați.
Implicarea copiilor în afaceri pornografice și în prostituție sunt
pedepsite aspru de legislația românească în vigoare, prin articole din Codul
Penal; următorii pași sunt de a consolida sistemul legislativ și de a urmări ca
aplicarea legilor să fie deplină, de a depista și a preveni cazurile de exploatare
sexuală, de a dezvolta servicii de tratament și de reabilitare a copiilor abuzați,
dar și, o noutate pentru România, de tratament și de reabilitare a abuzatorilor.
Victimizarea juvenilă reprezintă un capitol căruia i s-a acordat destul de
puțină importanță, de-abia în ultimii ani fiind făcute anumite eforturi pentru o
mai mare deschidere în acest domeniu. În Dreptul Penal din România este
prevăzută instituția persoanei _ parte vătămată _ care se constituie ca parte
civilă în procesul penal și care poate solicita despăgubiri pentru vătămările
suferite. Dar instrumentele folosite pentru repararea prejudiciului suferit de
victimă sunt foarte ambiguu definite: chiar dacă ele există, sunt total
ineficiente. Din cauza acestui sistem, victimele rămân, de cele mai multe ori,
doar cu satisfacția condamnării autorului, iar, de regulă, nici măcar cu atât.
Principala cauză pentru această situație o reprezintă modalitățile de
organizare a sistemului penal, care pune accentul pe pedepsele aplicate
infractorilor și nu prevede măsuri de protecție a victimelor. Deși legea
prevede sancțiuni aspre pentru abuzatorii de copii, acestea sunt puse în
aplicare rar, întrucât cele mai multe abuzuri și, în special, cele sexuale,
71
suferite de copii, rămân necunoscute. Aceștia, de teamă, de rușine sau doar
pentru că nu știu cui să se adreseze, rămân perioade îndelungate expuși
abuzului sexual. Chiar și în situația în care mama află de faptul că soțul și-a
abuzat copilul/copiii, ea nu depune plângere la poliție decât rareori. Prin
articolul 306 CP este condamnată orice formă de abuz: punerea în primejdie
gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale
sau morale a minorului de către părinți sau de către orice persoană căreia i-a
fost încredințat minorul spre creștere și educare. Dar procedura investigării
abuzului sexual expune copilul victimă, la retrăirea dramei și capătă forma
abuzului emoțional.
România a ratificat și Convenția nr. 182 asupra celor mai grave forme
de muncă a co-piilor care vizează practici precum sclavia, munca forțată,
traficul de copii, servitutea, prostituția, pornografia și diverse forme
periculoase și exploatatoare ale muncii copilului și participă la Programul
International de Eliminare a Muncii Copiilor (IPEC) prin intermediul căruia
statele sunt invitate să ia măsuri imediate și eficiente de interzicere și
eliminare a folosirii, procurării sau oferirii copiilor în scop de prostituție,
producere de pornografie sau spectacole pornografice, munci care, prin natura
lor sau împrejurările în care se desfășoară, sunt susceptibile de a afecta
sănătatea, siguranța sau moralitatea copiilor.
Complexitatea fenomenelor de abuz sexual asupra copilului și de
exploatare sexuală în scop comercial, prin consecințele lor dintre cele mai
grave pentru viitorul copilului, justifică, o dată în plus, nevoia unei acțiuni
pozitive concertate a tuturor celor interesați, de la toate nivelurile, fie că sunt
politicieni, guvernanți, universitari, profesioniști din domeniu, jurnaliști sau
doar … părinți. Facilitarea schimbului de experiență, căutarea de soluții
viabile, pregătirea atentă a acțiunilor – toate acestea vor permite avansarea pe
calea eliminării treptate a tuturor for-melor de abuz asupra copiilor, inclusiv
72
de exploatare sexuală a lor, precum și să putem asigura protecția tuturor
drepturilor, tuturor copiilor.
BIBLIOGRAFIE :
a). acte normative:
1.Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. Monitorul Oficial al R.M.
nr. 1 din 12.08.1994.
2.Codul Penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 895 – XV din
18 aprilie 2002. Monitorul Oficial al R.M. nr. 128 – 129 din 13
septembrie 2002.
3.Codul Familiei al Republicii Moldova. Monitorul Oficial al R.M. nr. 47-
48 din 26.04.2001.
4.Convenția privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989. Culegere
73
de acte normative, Drepturile familiei și copilului, Vol. I. Unicef –
Chișinău: MUSEUM, 2001.
5.Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției,
încheiată la 29 mai 1993 la Haga, ratificată de RM la 26.02.1998; Ediție
oficială, vol.XV, Chișinău, Moldpres. Monitorul Oficial al RM, 1999. p.
248.
6.Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1107–XV din 06 iunie 2002.
Monitorul Oficial al R.M. nr. 82-86 din 22 iunie 2002.
7.Codul cu privire la Contravențiile Administrative în redacția Legii nr.
1001 – XV din 19 aprilie 2002. Monitorul Oficial al R.M. nr. 71 – 73.
8.Codul de Procedură Civilă al R.M., nr. 225 – XV din 30.05.2003.
Monitorul Oficial al R.M. din 12.06.2003.
9.Legea privind drepturile copilului din 15 decembrie 1994 // Monitorul
Oficial al R.M. nr. 15 din 02.03.1995.
10.Legea învățămîntului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995. Monitorul Oficial al
R.M., nr. 88 – 92, 1995.
11. Regulamentul Consiliului Național pentru Protecția Drepturilor Copilului
din 13.06.2003 // Monitorul Oficial al RM, 27.06.2003, nr. 126 – 131.
12.Hotărîrea Guvernului RM, nr. 937 din 12.07.2002, pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la activitatea caselor de copii de tip familial //
Monitorul Oficial, 25.07.2002, nr. 106 – 109.
13.Program-pilot „Copii cu disabilități”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului
nr. 1730 din 31.12.2002 // Monitorul Oficial al R.M., 2002, nr. 65.
14.Program-pilot “Copii orfani”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM,
09.10.2002, nr. 1321 // Monitorul Oficial al R.M., 17.10.2002, nr. 142 –
143.
15.Concepția națională privind Protecția Copilului și a Familiei, aprobată
prin Hotărîrea Guvernului R.M., nr. 51 din 23.01.2002 // Monitorul
Oficial al R.M., 2002, nr. 10.
74
16.Hotărîrea Guvernului RM, nr. 749 din 29.11.1993 cu privire la Comitetul
de Înfiere // Monitorul Parlamentului R.M., 1993, nr. 11.
17.Hotărîrea Guvernului RM nr. 228 din 27.02.1998, cu privire la unele
măsuri ce țin de adopție // Monitorul Oficial al R.M., nr. 30 – 33, 1998.
18.Strategia națională privind protecția copilului și familiei, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului RM, nr. 727 din 16.06.2003 // Monitorul Oficial al
RM, 27.06.2003, nr. 126 – 131.
19.Hotărîrea Guvernului R.M. privind aprobarea listei contraindicațiilor
medicale pentru persoanele care intenționează să adopte copii, nr. 512 din
25.04.2003 // Monitorul Oficial al R.M. nr. 82 – 83 din 09.05.2003.
b). ediții periodice:
20.Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971, „Repertoriu de practică judiciară pe anii
1969–1975”, pag. 211.
21.Secrets that distroy, ISCA, International Save the Children Alliance,
2000.
22.Richard J. Estes, Ph.D. and Neil Alan Weiner, Ph. D. The Commercial
Sexual Exploatation of Children In the U.S., Canada and Mexico,
University of Pennsylvania, 2001, p.6
23.Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention, WHO, Geneva,
29-31 March, 1999 .
24.Questions and Answers About Commercial Sexual Exploitation of
Children, An Information Booklet by ECPAT International, 2001, p.8 .
25.V. Ron O, Grady, The child and the tourist, E.C.P.A.T., 1992.
26.Trib. Supr., dec. nr. 2233/1971 în „Repertoriu pe anii 1969–1975”, pag.
211.
27.V. Dongoroz ș. a., op. cit., vol. III, pag. 397; T. Vasiliu ș. a., op. cit., vol.
I, pag. 233;
75
28.A. Stoica, op. cit., pag. 133; Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu, ș. a., op. cit.,
pag. 181.
29.I. Vasiu, op. cit., pag. 219; O. Loghin, T. Toader, op. cit., pag. 205.
30.Gh. Diaconescu, op. cit., vol. I, pag. 239 .
31.T. Vasiliu ș. a., op. cit., vol. I, pag. 233.
32.Trib. jud. Suceava, dec. pen. nr. 674/197, R.R.D. nr. 10/1971, pag. 175.
33.V. Dongoroz și col. , Explicații teoretice ale Codului penal român , op. cit.,
vol. III, p. 397.
34.O. Loghin, Dreptul penal român , op. cit., p. 78.
35.Avornic Gh., Adamachi V. Adopțiile internaționale // Revista Națională
de drept – 2003 – nr. 6.
36.Bouleanu M. Protecția copiilor conform normelor de drept internațional și
problemele existente în legislația în vigoare a R.M. în acest domeniu //
Revista Națională de Drept – 2003 – nr. 9.
37.Brînză S., Ulianovschi Gh. Considerații vizînd prevederile Capitolului –
VII al Codului Penal al R.M.: Infracțiuni contra familiei și minorilor” //
Revista Națională de drept, nr. 7, 2002. pag. 10 – 15.
38.Cebotari V. “Convenția asupra protecției minorilor și cooperării în
materia adopției internaționale” // Buletinul asociației tinerilor juriști,
Revistă de drept, 1999, nr. 6. Chișinău.
39.Cebotari V. Unele aspecte privind procedura de adopție a copilului //
Analele Științifice ale USM, facultatea de drept, Chișinău, 2002.
40.Cebotari V. Anularea adopției și declararea adopției nule // Revista
Națională de Drept – 2000 – nr. 3.
41.Cojocaru V. Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia
adopției internaționale // Analele științifice ale USM, Seria științe
socioumanistice, Vol. I – Chișinău – 2001. p. 532 – 535.
42.Crețu V. Natura juridică a procedurii civile pentru încuviințarea adopției //
Revista Națională de Drept – 2001 – nr. 2.
76
43.Păvăleanu V. Reglementarea adopției internaționale prin norme interne și
internaționale // Dreptul, Anul IX, Seria a III-a – Uniunea Juriștilor din
Moldova – 1998 – nr. 9.
44.Pop O. Aspecte privind evoluția reglementărilor legislative privind
protecția minorilor // Legea și viața – 2004 – nr. 4.
45.Stoica V. și Ronea M. Natura juridică și procedura specifică adopției.
Revista „Dreptul”, nr. 2, 1993, pag. 34.
46.Trandafirescu Z. Familia – instituție fundamentală aflată la baza
dezvoltării societății civile // Legea și viața – 2004 – nr. 4.
47.Țurcanu N. Cazuri speciale de răspundere a părinților pentru prejudiciul
cauzat de copiii minori // Revista Națională de Drept – 2003 – nr. 9.
48.Ulianovschi Gh. “Adopția copilului” // Analele științifice, Seria științe
socioumanistice, Vol. 1, Chișinău, 2002.
c). monografii:
49.Avram M. Filiația, adopția națională și internațională – București – 2001.
50.Bloșenco A. Drept civil, partea specială. Cartdidact – Chișinău – 2003.
51.Cocoș Șt. Dreptul familiei – București, 2001.
52.Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10.12.1948. Ioan Vida. Drepturile omului în
reglementarea internațională, București: Lumina Lex, 1999.
53.Codul Familiei al României din 01 februarie 1954 // Ioan Vida. Drepturile
omului în reglementarea internațională. – București: Lumina Lex, 1999.
54.Legea României privind încuviințarea adopției // Monitorul Oficial al
României, 26.07.1991. – nr. 159.
55.Ghid de aplicare practică a Convenției cu privire la drepturile copilului –
Chișinău: UNICEF, 2001.
56.Emese F.: Dreptul familiei – Cluj Napoca, Limes, 2003.
57.Filipescu I.P. Tratat de dreptul familiei – București: ed.: ALL, 1993.
77
58.Filipescu I.P., Filipescu A. Tratat de dreptul familiei – București: ed. ALL
Beck, 2000.
59.Filipescu I.P. Adopția și protecția copilului aflat în dificultate – București:
ed.: ALL, 1997.
60.Lupșan G. Dreptul familiei – Iași: ed. Junimea, 2001.
61.Mărgineanu L. și Mărgineanu G. Dreptul familiei – Chișinău, 2002.
62.Pînzari V. Dreptul familiei – Bălți: Presa universitară bălțeană, 2000.
63.Popescu Tr. Dreptul familiei – București: Editura didactică și pedagogică,
vol. II, 1965.
64.Pricopi A. Dreptul familiei – București – 1995.
65.Tămaș I.Drept matrimonial canonic –Iași:ed.:Presa Bună,1994.
66.Tratate internaționale la care Republica Moldova este parte (1990 –
1998). Ediție oficială, Vol. I – Chișinău: Moldpres, Monitorul Oficial al
R.M. – 1998. 330 p.
67.Vida I. Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea
Generală a ONU la 10.12.1948. Drepturile omului în reglementarea
internațională – București: Lumina Lex – 1999.
d). ediții în limba rusă:
68.Антокольская М.В. Семейное право, Москва, 2000. стр. 241.
69.Антонов В. – Овсиенко Г. Противостояние – Литературная газета.
03.04.1991.
70.Гамола А.Н., Гамола И.А. Семейное право, Москва, 2001.
71.Ершова Н.М. Воспитение в неполной семье. – Москва. Прогресс,
1980.
72.Любленский П.И. Защита детства и борьба против преступности за
10 лет. Право и жизнь – 1927 – № 8. стр. 28.
73.Михеева Л.Ю. Институт опеки и попечительства // Государство и
право – 2003 – № 5. стр. 53 – 59.
74.Нечаева A.M. Дети сироты в России. Государство и право – Москва,
78
1993 – № 1. стр. 120.
75.Сборник нормативных актов Российской Федерации – Москва, 1995
– № 11.
76.Пчелинцева Л.М. Семейное право России. Москва. Норма, 2002.
77.Шляхтецкий В., Пынзарь В. Семейное право. Кишинэу, 2002.
78.Шохина Л.Н. Праововые основы Государственной поддержки детей-
сирот. Гражданин и право – 2002 – № 7 – 8.
79
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: 1. Considerații istorice [628131] (ID: 628131)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.