Specializare a Limba și literatura română – o limbă și literatură modernă [628062]

Universitatea Ovidius din Constanta
Facultatea de Litere
Departamentu l Filologie
Specializare a Limba și literatura română – o limbă și literatură modernă
(Engleză)

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI
(PROIECT )

Coordonator,
Lect. univ. dr. Mihaela Băiceanu ( Vărășteanu )

Student /Masterand: [anonimizat]
2020-2021

Universitatea Ovidius din Constanta
Facultatea de Litere
Departamentu l Filologie
Specializarea Limba și literatura română – o limbă și literatură modernă
(Engleză)

Probleme psihologice tipice ale vârstei
preadolescenței și adolescenței

Coordonator,
Lect. univ. dr. Mihaela Băiceanu ( Vărășteanu )

Student /Masterand: [anonimizat]
2020 -2021

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 4
Partea I – Fundamente teoretice / Caracterizarea vârstelor preadolescentei si adolescentei ……………….. 5
I.1. Preadolescența – Caracterizare generală ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
I.2. Adolescența – Caracterizare generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
Partea a II -a – Particularități ale dezvoltării în plan ontogenetic ………………………….. ………………………….. .. 9
II.1. Particularități ale dezvoltării în perioada preadolescenței ………………………….. …………………………. 9
II.2. Particularități ale dezvoltării în perioada adolescenței ………………………….. ………………………….. … 10
Conc luzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 13
Bibliografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 15

Introducere

Psihologia reprezintă știința care studiază, cu ajutorul metodelor obiective specifice organizarea
psihocomportamentală, a mecanismelor și legilor devenirii și funcționării ei, în unitatea
contradictorie a individualului, a generalului.
Psihologia umană e ste formată dintr -o latură generală , care caracterizează organizarea
psihocomportamentală a omului, făcând abstracție de vârstă, de sex, de ocupație, etc. și o latură
particular -diferențială, care studiază explicarea ipostazelor concrete în care se află or ganizarea
psihocomportamentală.
Preadolescența , ca și adolescența, este specifică pentru a doua decadă a vieții omului și se
caracterizează prin trecerea spre maturizare în societatea adultă, cu solicitările ei sociale,
familiale și profesionale. Perioada pubertăți i și a adolescenței sunt perioade în care tutela
familială și școlară se modifică treptat, aceasta fiind integrată din punct de vedere social în
prevederi legale, ale responsabilității tinerilor începând cu vârsta de 14 ani și a obținerii
majoratului civil.
Adolescența reprezintă etapa vieții care se situează între copilărie si vârsta adultă. Este o
perioadă importantă a dezvoltării umane, ce cuprinde numeroase și profunde schimbări : fizice,
biologice, morale, etc. De asemen ea dispar trăsăturile copilăriei, cedând locul unor particularități
complexe și unor manifestări psihice individuale.
Adolescența cuprinde două etape :
– Între 10 – 14 ani, în care au loc transformări fizice, fiziologice și delimitări ale intereselor
și aptitudinilor copilului (preadolescență).
– Între 1 3-18 ani, care se caracterizează printr -o echilibrare puternică a concepției despre
lume, prin dezvoltarea laturii cognitive și afective a personalității.

În această perioadă, intervin îndelungate și intense meditații asupra valorilor, se elaborează un
sens de viață, ce sporește eforturile de autocunoaștere și auto -proiectare. Adolescentul este
frecvent pus într -o situație echivocă, deoarece a depășit copilăria și dispune de cap acități similare
cu cele ale adulților, dar momentan nu este acceptat ca un egal în rândul acestora. Date fiind
aceste condiții, el se integrează în grupele celor de aceeași vârstă cu care are aceleași afinități și
care cultivă toleranța reciprocă și manif estă o importantă influență asupra personalității lor.

Partea I
Fundamente teoretice / Caracterizarea vârstelor preadolescentei si
adolescentei

I.1. Preadolescența – Caracterizare generală
Preadolescența , cunoscută și drept pubertate, este dominată de pr ocesul de creștere și maturizare
sexuală intensă, și cuprinde stadii care au aceeași linie de succesiune :
a. Etapa prepuberal ă (între 10 – 12 ani) se manifestă prin accelerarea și intensificarea
creșterii concomitent cu dezvoltarea pregnantă a caracteristicilor sexuale secundare
precum dezvoltarea gonadelor, apariția pilozități axiale și pubiene. Creșterea este uneori
impetuoasă și este însoțită de oboseală, iritabilitate și dureri de cap.
În școală copilul este pus în fața unor noi cerinț e, mai diversificate, a unor modele de
profesorii și de lecții variate, ce impun un alt cadru al învățării. Conștiința de sine a
copilului se încarcă cu ideea stat utului de elev, bun sau slab, ceea ce îl face să manifeste
atitudini de un anumit fel față de activitate. De asemenea, și în familie încep să intervină
modificări de cerințe față de puber, care de obicei sunt mai incerte. Uneori tânărul este
considerat cop il, alteori i se solicită comportamente asemănătoare cu a celor mai mari
ceea ce îl face să trăiască momente contradictorii cu o ușoară opoziție față de statutul
acordat.
b. Pubertatea propriu -zisă (între 12 – 14 ani) este dominată de puseul de creștere , ce este
mai evident între 11 – 13 ani la fete și 13 – 14 ani la băieți. Creșterea este mai evidentă în
înălțime. În perioada puseului de creștere dispare grăsimea și crește și puterea fizică.
Astfel, pe când în pubertate fetele și băieți sunt egali ca forț ă, după puseul de creștere
forța este asimetric marcată mai mare la băieți. Puseul de creștere este secondat discret de
maturizarea sexuală care se intensifică în jurul etapei de maximum creștere : maturizarea
sexuală se pune în evidență prin apariția piloz ității, crește rea organelor sexuale,
modificarea vocii și începutul funcționării glandelor sexuale. Din punct de vedere
psihologic, creșterea și maturizarea sunt legate de numeroase stări de disconfort. Hainele
devenite scurte, măresc aspectul relativ ciud at al puberului, la care se adaugă și apariția
neplăcută de acnee, transpirații abundente și o sensibilitate a pielii. Toate acestea creează

neliniște privind aspectul general , dar și cu privire la mecanismele active de dezvăluire a
unor simțiri.
c. Momentul postpuberal , (între 14 – 15 ani) face trecerea spre adolescență . În timp ce la
băieți se manifestă o schimbare în conduite prin extinderea lor exagerată, fetele trec prin
două faze: în care domină conduite timide și de afecțiune, și idealizare de eroi și
personaje inaccesibile.

Nevoia de cunoaștere
Preadolescentul manifestă o curiozitate imensă față de ceea ce îl înconjoară, o nevoie puternică
de a cunoaște și a înțelege toate acțiunile pe care le întreprinde. Astfel, încercând să facă față
tuturor solicitărilor, acesta perfecționează instrumentele cunoașterii și își dezvoltă diversele
componente ale activității sale psihice. Pe acesta îl interesează nu numai c unoștințele în sin e, ci
și raportarea la altele și integrarea lor în ansambluri tot mai complexe. La a ceastă vârstă, el își
face ordine în cunoștințe, le ordonează și le structurează după o serie de criterii, ajungând la
formarea unei rețele, folosindu -se cel mai mult de g ândire. Memoria, care până la această vârstă
dispunea de o fidelitate ridicată, devine tot mai pregnant o memorie logică, bazată pe selecția
elementelor esențiale și pe înțelegerea celor memorate.
De altfel, creșterea potențialului asociativ al limbajului, stabilitatea planului de idei,
problematizarea ideilor și creația unor cuvinte noi, se datorează tocmai dezvoltării gândirii.
Copilul devine tot mai conștient de posibilitățile sale intelectuale, pe care le dezvoltă pentru a -și
spori sfera cunoașterii. Ne voia de a cunoaște se transformă astfel în nevoia de creație a
puberului.
Nevoia de afecțiune
Preadolescentul simte încă nevoia de afecțiune, deși se detașează oarecum de cadrul familial.
Dacă până acum copilul era obiectul afecțiunii altora, acum acesta devine el însuși capabil de a
manifesta afecțiune față de altcineva. Apar manifestări de tact și pudoare care dezvăluie prezența
unei sensibilități afective pregnante, intră în funcțiune temeri și anxietăți noi. În relațiile cu sexul
opus se manifes tă sentimente și emoții noi, precum simpatia și sentimentele de dragoste.

Nevoia de relații și de grup
Esența integrării sociale constă în atașamentul din ce în ce mai conștient la grupul căreia aparține
și a cărei sfere se extinde de la clasă până la org anismul social. Relațiile de colegialitate care
până acum erau mai restrânse capătă în noile condiții o extensie mai mare, la nivelul întregii
clase.
Relația dintre individ și grup generează o multitudine de efecte negative. Banda, de exemplu, are
un cara cter pronunțat anti -adult, ea anihilează conștiința și îi marginalizează pe alții. Nu trebuie
să pierdem însă din vedere și unele efecte pozitive, cum ar fi apariția grupului ca teren de
socializare și solidaritate.
Nevoia de independență și autodetermina re
Puberului nu îi mai place tutela, de aceea evită să îi însoțească pe părinții, preferând mai ales
societatea copiilor de aceeași vârstă. Satisf acerea nevoii de independență are efecte pozitive
asupra personalității sale, mărindu -i spiritul de răspundere și activizându -l pe direcția îndeplinirii
unor îndatoriri. Uneori însă, independența excesivă poate duce la apariția unor conflicte între
părinți și co pii, între școală și copii , mai ales atunci când între această nevoie exacerbată și
exigențele de subordonare a cerințelor există un prea mare decalaj.

I.2. Adolescența – Caracterizare generală
Perioada adolescenței (14-18/25) este cea mai dinamică etapă a dezvoltării umane, ce excelează
prin multitudinea și complexitatea la care este supus organismul. Ritmul creșterii se atenuează
treptat, organismul ieșind din faza dezvoltării „caricaturale” , corpul câștigă în înălțime circa 20 –
30 cm, iar în greutate cât e 4-5 kg anual. Corpul fetelor capătă forma specifică feminină, se
conturează mai ales silueta proeminentă a bustului și conformația specifică a bazinului. La băieții
se dezvoltă și o musculatură viguroasă, ceea ce va facilita angrenarea lor în activități sportive.
În afară de transformările care au loc în raport fizic, adolescentul se transformă și psihic, prin
apariția și intrarea în funcționare a unor capacități intelectuale, emoționale și sub raport social,
prin gradul de implicare și realizarea socială .

Dezvoltarea psihica a adolescentului
Planul psihic suportă transformări care duc treptat la stabilirea celor mai multe dintre structurile
psihice ale adolescentului. Aceste prefaceri sunt generate de nevoile și trebuințele pe care el le
resimte, atât de nevoile apărute în pubertate, cât și de nevoile apărute la acest nivel al dezvoltării.
Relațiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, cu mare încărcătură de fantezie și de
reverie. Prima iubire răvășește adese ori profund viața afectivă a adolescentului.
Un important aspect în modificarea vieții intelectuale constă în creșterea memorării laturilor
abstracte și manipularea relativ facilă a acestora. Totodată inteligența și cultura capătă amprente
particulare și stil. Astfel nevoie de cunoaștere și creație poate fi satisfăcută datorită faptului că în
această etapa, inteligența generală a copilului se apropie de încheiere.
Adolescentul conștientizează limitele pe care le are în asimilarea cunoștințelor și trăiește stări de
anxietate în r aport cu domeniile care intră sub incidența ignoranței. Acesta conștientizează și alte
situații care sunt mai puțin plăcute, spre exemplu, pierderea unei persoane apropiate ce determină
stări anxioase și o depresiune pe plan interior.
Maturizarea intelect uală și afectivă îl ajuta pe adolescent să poarte dialoguri cu el însuși pentru a
se defini în raport cu sine cât și în raport cu alții. Satisfacerea nevoilor de autodeterminare se
datorează, în principiu, maturizării sociale a adolescentului, conștientiză rii mai clare a
responsabilităților ce îi revin și implicării mai directe în alegerile vocaționale.
În adolescență tânărul se află într -o permanentă căutare de sine, auto -descoperire și auto –
implicare în viața socială. El se închide în sine se introspectea ză, își face un examen sever de
conștiință, încearcă să își descopere propriul „eu”, ceea ce îl obișnuiește cu mânuirea ideilor
abstracte, dar îl îndepărtează de realitatea trăită efectiv. Cel mai înalt nivel al conștiinței de sine
este atins de elev atunc i când se poate privi ca subiect al activități sociale.
Un factor de seamă al dezvoltării conștiinței de sine îl reprezintă activitatea școlară și natura
relațiilor cu adulții, precum și aprecierea grupului din care face parte. Un mijloc curent de
afirmar e îl constituie aspectul exterior, căutând să se evidențieze prin fizicul bine conformat,
îmbrăcămintea care diferențiază, prin maniere, eleganța mișcărilor, prin spiritul de contradicție
etc.
Adolescența rămâne perioada celor mai înflăcărate visuri, repr ezintă un fel unic de a fi, al
fiecăruia, mai ales că tinerii trec de la o stare de dependență socio -economică totală la o
independență rel ativă .

Partea a II -a
Particularit ăți ale dezvol tării în plan ontogenetic

II.1. Particularități ale dezvoltării în perioada preadolescenței
Preadolesc ența reprezintă o continuitate în dez voltarea ființei umane, ce se de limiteaz ă ca o
subetap ă din adolescen ță. Preadoles cenții încep a mani festa o atrac ție deosebită fa ță de grupurile
extra școlare pe care le caută zilnic și a căror influență crește uneori mai mult dec ât cea a familiei.
Aceste g rupuri contribuie la continuarea soci alizări , la creșterea ex perienței sociale , la
autocunoa ștere, etc .
Pe lângă factorii fundamentali ai dez voltării psihice, personalitatea preadolescentului este
puternic influențată și de intensificarea cunoștinței de sine și a capacității de autodeterminare.
Cele mai importante aspecte ale dezvoltării personalității în preadolescență sunt :
▪ Particularitățile temperamentale , care se manifestă într -o relație mai strânsă cu cele
caracteriale.
▪ Aptitudinile – sunt mai bine dezvoltate și se exprimă în rezultate remarcate prin succese
școlare .
▪ Caracterul continuă să se dezvolte, dar se accentuează tendințele spre o autonomie și o
independență.
▪ Conștiința morală se află în faza de început a autonomiei morale, c eea ce înseamnă că
atitudinile sunt orientate de convingerile morale care se află în curs de formare.
▪ Conștiința de sine se intensifică datorită transform ărilor biologice intense, schimbării
atitudinilor celorlalți față de preadolescenți și capacităților c ognitive crescute care le
permit sa înțeleagă mai profund ceea ce se referă la propria ființă.
Eul spiritual se află în evoluție continuă nu mai interiorizează necondiționat opiniile părinților
dar caută să se autocunoască în mod autonom.
Eul fizic este puternic conturat în structura imaginii de sine, tinde sa își cunoască atât calitățile,
cât și defectele, fiind atât încântat, cât și dezamăgit de sine.
Eul social este într -un proces intens de schimbare datorită creșterii atracției față de grup și rolului
acestuia pentru dezvoltarea psihică generală a preadolescentului.

În ceea ce privește personalitatea în ansamblu preadolescenți încep să fie interesați de unicitatea
și originalitatea acesteia, condiții în care se accentuează aspectele diferențiale în dezvoltarea și
manifestarea personalității.
Sub aspectul vizibil exterior , criza pubertară se manifestă sub forma unor conduite demonstrative
prin tendința permanentă de a acționa contrat dorințelor și solicitărilor din partea adulților.
Câteva dintre cauzele apariției crizei puber ului sunt:
– Apariția unui nou nivel de conștiin ță de sine, care se caracterizează prin necesitatea și
capacitatea copilului de a se cunoaște singur pe sine ca o personalitate integră ce se
deosebește de ceilalți.
– Simțul maturității, care ocupă locul dominant în poziția interioară a copilului, ce se
explică prin trebuința acută de a fi matur, de a fi recunoscut de către ceilalți ca o
personalitate matură.
– Atitudinea personală a preadolescentului, poziția interioară determină atitudinea acestuia
față de alți oamenii și de propria persoană.
– Bariera de semnificații ce apare între preadolescenții și restul persoanelor, ce se manifestă
sub forma capacității acestuia de a asculta, dar a nu lua în seamă ceea ce spune adult ul.

II.2. Particularități ale dezvoltării în perioada adolescenței
Dezvoltare a personalității în etapa adolescenței se împarte în mai mulți factori cum ar fi:
extinderea relațiilor interpersonale și a experienței personale, dezvoltarea cogniției sociale,
intrarea în viața comunității și auto -implicarea în propriu proces de formare.
Adolescența înregistrează performanță în creativitate și prin creșterea originalități; se formează
însușiri ale personalității, cum ar fi spiritul de obiectivitate, asumarea ri scurilor, autocontrol, etc.
Adolescența este marcată și de structurarea sistemului propriu de valori care are ca sursă de
formare capacitățile cognitive, creșterea experienței personale de viață și observarea vieți altora,
cristalizarea unei concepții pers onale asupra vieții proprii și in general.
Principalele modalități de autocunoaștere folosite de adolescenți sunt: auto -observația, meditația
și reflecția asupra experiențelor proprii din relațiile interpersonale anterioare din aprecierea și
comparația cu alții și din implicarea în diferite activități. Adolescenții pot fi grupați după felul în
care își pot r ăspunde la întrebările: „Ce sunt?”, „Ce pot?”, „Ce voi fi?”
a) Cei care găsesc o identitate adecvată după căutări intense și responsabile

b) Cei care găsesc relativ rapid răspunsul la aceste întrebări prin identificarea cu părinții,
prin dorința de a deveni ca ei
c) Cei care au momentan, o identitate confuză care generează oscilații și schimbări
d) Cei care ajung la o identitate negativă sub influența unor gr upuri cu orientări deviante.
Imaginea de sine are următoarele aspecte semnificative:
a) Eul fizic rămâne în centrul imaginii de sine și este valorificat în relațiile dintre sexe.
b) Eul spiritual este în centrul autocunoașterii, adolescenții fiind preocupați de a-și cunoaște
nivelul inteligenței și gradul de cultură.
c) Eul social, care a traversat în stadiul anterior o perioadă complexă datorită integrării în
grupuri și se află într -un echilibru bun cu cerințele grupurilor.
Printre cele mai importante achiziții al e vârstei adolescentine se remarcă următoarele abilități:
1. Autode terminarea personală socială și profesională care reprezintă o apropiere de lumea
adulților prin alegerea propriului loc și rol în viață.
2. Formarea concepției despre lume: necesitatea de a înț elege sensul vieții devine
primordială pentru dezvoltarea și stabilirea altor structuri de personalitate/
3. Constituirea planurilor de viitor. Adolescența este perioada în care are loc generalizarea
scopurilor și a viselor și sistematizarea lor, care duce la schițarea planului.
4. Constituirea conștiinței de sine și a imaginii stabile a eu -lui.
Un rol pozitiv pentru socializarea ado lescenților au grupurile cu caracter prosocial, precum
centrele de interese, de limbi str ăine, de artă, de design, etc.
În adolescență se desfă șoară procesul intens de schimbare, de restructurare a personalității,
fundamental pentru ciclul de maturizare a vieții. Pe fondul acestor caracteristici, personalitatea
adolescentului poate prezenta fo arte multe particularități individuale. În general, în această
perioadă se conturează caracterul particularizat și individualizat al dez voltării psihice.
Odată cu schimbările aduse, adolescenții deprind și anumite comportamente di zgrațioase față de
cei din jurul lor, cum ar fi : răspund urât părințiilor, certuri cu adulții, instabilitate emoțională și
iritabilitate, prea mult TV/PC, nerezolvarea temelor de acasă, comportament de îmbufnare,
influența grupului, etc. Creșterea cerințelor legate de autonomia per sonală, creșterea
responsabilității din partea părinților, schimbările puberale și dezvoltarea creierului sunt de
asemenea, schimbări față de perioada copilăriei.

Tote aceste schimbări îi pot face pe adolescenți nesiguri, ținând cont că accentul este pus p e
imaginea fizică, nu ne surprinde faptul că adolescenții devin foarte preocupați în care arată.
Ritmul inegal de creștere afectează de altfel, și capacitatea lui de efort fizic. Astfel, în timp ce
membrele lungi îi dau adolescentului un aspect atletic, el nu are o energie pe măsura aspectului
fizic.
Mulți adolescenți încep a se confrunta cu anumite dificultăți de conduită, precum : alcoolul de la
vârste fragede, fumatul, depresia asociată cu riscul de suicid, consumul de substanțe interzise și
tulburări de comportament alimentar.
Dependența de internet este una dintre cele mai răspândite probleme care apar în cazul
adolescenților deoarece, internetul a devenit una dintre cele mai importante surse de informații și
comunicare , însă poate avea un i mpact negativ asupra performanțelor școlare, a relațiilor cu
familia și a stării emoționale.
Câteva consecințe importante ale dependenței de internet sunt : obezitatea (cauzată de lipsa
activității fizice și a rutinei de masă), deformări ale coloanei vertebrale, tulburări de vedere,
dureri de cap sau amețelii. De asemenea, pot apărea și consecințe emoționale sau
comportamentale, precum : anxietate, depresie, izolare socială, refuz școlar, comportament
agresiv, fobie socială, etc.
Declinul timp ului petrecut de copil în activități alese liber duce la pierderea controlului asupra
vieții personale și mărește vulnerabilitatea pentru depresie sau anxietate. Adolescentul depresiv
poate manifesta un comportament rebel, agresiv, hipersensibil, ce nu man ifestă inițiative, renunță
la activități, are un somn neodihnitor, rămâne treaz. De asemenea, prezintă dificultăți de
concentrare, relaționează mai puțin cu ceilalți, refuză să participe la activități, dar preferă să
petreacă mult timp în pat, izolându -se de restul lumii.

Concluzii

Ținând cont de toate particularitățile menționate mai sus, putem observa că vârsta
preadolescenței și a adolescenței nu este cea mai ușoară, ci din contră, reprezintă una dintre cele
mai complexe etape ale vieții, fapt demonstrat prin multitudinea de schim bări care au loc în
corpul și în mintea adolescentului. Acesta întreprinde abilități complexe și suferă de o dezvoltare
rapidă și eterogenă în ceea ce privește psihicul și intelectu l.
Putem afirma astfel, că intensele meditații asupra valorilor și toat e aceste schimbări prin care
trece adolescentul, ajută la elaborarea unui sens de viață, sporește eforturile de autocunoaștere și
auto-proiectare a acestuia.
La un loc cu toate aceste deprinderi și abilități dobândite, adolescentul capătă și anumite tabiet uri
sau calități negative, intervine nevoia de intimitate și singurătate, pentru a se descoperi, începe a
se distanța de familie și tinde mai mult spre grupuri, spre prietenii de aceeași vârstă, cu care are
afinități și cu care cultivă toleranța reciprocă.
Esența integrării sociale constă în acest atașament din ce în ce mai conștient și mai puternic față
de grupul căruia aparține și a cărei sferă se ex tinde de la clasă până la organismul social. Acesta
simte încă nevoia de afecțiune, deși se detașează oare cum de cadrul familial, devine el însuși
capabil de a manifesta sentimente si afecțiune.
Se știe că vârsta preadolescenței și a adolescenței vine laolaltă cu multe schimbări, care pot fi
plăcute, deoarece copilul se maturizează, gândește altfel, începe a -și căuta țeluri în viață și a
lucra la personalitatea sa. Dar, există, de asemenea, și efecte negative, precum influența
grupurilor asupra anumitor obiceiuri ale adolescentului, nervozitate, anxietate, indiferență și nu
în ultimul rând, nemotivarea școlară, care poate fi reprezentată prin mai multe comportamente:
nu vrea să învețe, chiulește, trișează la examene, vorbește necorespunzător cu cei din jurul său,
etc.
În cazul acestor incidente , noi trebuie să înțelegem că poate fi o perioadă destul de dificilă pri n
care trece, să îl sprijinim și să încercăm să -l aducem mereu pe calea cea bună.
Cel mai eficient mod de a realiza echilibrul fizic și psihic stabil îl reprezintă realizarea
aspirațiilor, organizarea vieții în conformitate cu normele generale ale societăț ii, ce asigură buna
armonizare a intereselor proprii cu cele generale, o îmbinare armonioasă a năzuințelor personale
cu idealurile societății, ale colectivității.

Așadar, cu ajutorul părinților și a cadrelor didactice, prin aplicarea măsurilor educative care
țintesc cu precădere rezultatele modelării personalității, putem asigura o bună dezvoltare psihică
și fizică a tinerilor noștri adolescenți, în drumul către viața adultă.
Prin urmare, una dintre principalele priorități ale prezentului este reprezenta tă de situația tinerilor
și măsurile corespunzătoare care se impun pentru rezolvarea problemelor acestora, deoarece o
țară nu se poate preocupa de viitorul ei fără a -și educa bine tineretul, care reprezintă în fapt și de
drept, viitorul nostru.

Bibliografia

1. Munteanu Anca (1998), „Psihologia copilului și adolescentului”, Timișoara, Editura
Augusta
2. Claparede E. D. (1975), „Psihologia copilului și pedagogia experimentală”, București,
Editura Didactică și Pedagogică
3. Wallon H. (1995), „Evoluția psihologică a copilului”, București, Editura Didactică și
Pedagogică
4. Alfred Afler (1995), „Psihologia școlarului greu educabil”, București, Editura Iri
5. Sigmund Freud ( 1995), „Psihologia colectivă și analiza eului”, Vienna, Editura Mediarex