Programul de studii: Meteorologie și Hidrologie CLIMA MASIVULUI PENTELEU Îndrumător științific: Prof. Univ. D r. Ionac Nicoleta Absolvent ă: Lazăr… [628034]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie
Programul de studii: Meteorologie și Hidrologie

CLIMA MASIVULUI PENTELEU

Îndrumător științific:
Prof. Univ. D r. Ionac Nicoleta

Absolvent ă:
Lazăr Sandra Georgiana

BUCUREȘTI
2019

1
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 3
Capitolul I. Factorii climatogeni ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
1.1 Factorii radiativi ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.1.1 Radiatia Solara Globala (Q) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 6
1.2 Factorii dinamici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.2.1 Principalele mase de aer care actioneaza asupra teritoriului Romaniei ………………………… 6
1.2.2 Principalii centrici barici ai atmosferei ………………………….. ………………………….. …………….. 8
1.2.3 Principale tipuri de circulatie atmosferica ………………………….. ………………………….. ………… 9
1.3 Factorii fizico geografici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 13
1.3.1 Asezare geografica ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
1.3.2 Relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 13
1.3.3 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
1.3.4 Vegetatia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
1.3.5 Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 21
1.4 Factorii antropici ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 23
Capitolul II. Caracteristicile climei Masivului Penteleu ………………………….. ………………………….. ….. 23
2.1 Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 23
2.1.1 Temperatura medie anuala si lunara aerului ………………………….. ………………………….. ….. 23
2.1.2 Temperaturi anotimpuale si semestriale ale aerului ………………………….. …………………….. 24
2.1.3 Amplitudinea medie anuala a temperaturii aerului ………………………….. ……………………… 24
2.1.4 Variatia interanuala a temperaturii medii a aerului ………………………….. …………………….. 25
2.1.5 Media maximelor termice ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 27
2.1.6 Media minimelor termice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
2.1.7 Diferenta anuala si lunara intre media maximelor si minimelor maxime ……………………. 28
2.2 Temperatura solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 29
2.3 Umezeala relativa a aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
2.4 Nebulozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
2.5 Durata de stralucire a soarelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 31
2.6 Precipitatii atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 32
2.7 Presiunea atmosferica ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 32
2.8 Fenomene meteorologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 33

2
Capitolul III. Caractere climatice generale ale Masivului Penteleu ………………………….. ………………. 34
3.1 Caractere climatice generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 34
3.2 Influiente climatice asupra activitatii antropice ………………………….. ………………………….. …….. 35
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 39

3
Introducere

Am optat sa studiez acest ma siv tocmai pentru complexitatea si frumusetea acestui masiv
muntos dar si faptului ca locuiesc in judetul Buzau. Dorinta de cunoastere si dezvoltare pe acest
plan meteorologic o am inca de mica si mereu mi -am adresat intrebari legate de mediul
inconjurator si nu gaseam un raspuns clar. Acum am ocazia de afla aceste aspecte legate de clima
prin elaborarea lucrarii de licenta cu titlul Clima Masivului Penteleu cu o istorie vasta si extrem
de captivanta.
Aceasta lucrare are ca scop obtinerea diplomei de licenta si formarea abilitatilor necesare
pentru elaborarea unei lucrari stiintifice de mare intindere si complexitate.
Datele meteorologice au fost furnizate de la Administratia Nationala de Meteorologie
Baneasa.
Ca si un scurt istoric al statiei meteorologice pe care o studiez pot spune ca aceasta este
amplasata pe Culmea Cernatu la o altitudine de 1962 m. Platoul meteo este amplasat la 50 m de
cladirea statie i. Statia fiind complet izolata are un singur drum de acces pentru aprovionare.
Accesul la statie se face din Varlaam pe drumul forestier pana la Cernatu apoi pe valea raului
Cernatu drum forestier si traseu turistic pana la statie.
Data functionarii a s tatiei meteorologice din anul 1987. Ca si unitate admistrativa este
Gura Teghii, jud Buzau.
Coordonate :
Latitudine: 45ș 36’
Longitudine: 26ș 25’
Altitudine platforma : 1631,5 m
Altitudine barometru: 1626,3 m
Indicativ sinoptic 15284
Numar statie: 536625
Suprafata platformei 16m x16 m
Functionarea meteo se realizeaza datorita dezvoltarii economice a zonei precum si a
concluziilor la care s -a ajuns prin elaborarea prin IMH a studiului privind densitatea optima a
statiilor meteo in R.S.R. . Statia es te amplasata pe versantul vestic in imediata apropiere a
muntelui Penteleu, intreaga zona este situata pe cumpana de ape a raurilor Basca Mare si Basca
Mica.

4
Pentru ilustrarea cat mai sugestiva ar regimului climatic a acestui areal am folosit metode
de re prezentare grafica in programul Excel si metode cartografice in progrmul ArcGi s, metode
care au pus in valoare si au dat un plus acestei lucrari.
In timpul redactarii acestei lucrari de licenta intitulata „Clima Masivului Penteleu‖ am
avut o constanta in drumare din partea prof. Dr. Ionac Nicoleta si ii sunt deosebit de
recunoscatoare. Multumirile mele sunt adresate intregului cadru didactic care m -a sprijinit in
demersul meu din aceasta facultate. Un ajutor de nadejde l -am avut si din partea domnului
mete orolog Bratila Ionut ,domnul ce monitorizeaza activitatea de la staia meteorologica
Penteleu.
Doresc sa transmit si multumiri Facultatii de Geografie din cadrul Universitatii din
Bucuresti, pentru conditiile create in elaborarea lucrarii de licenta avand acces la o multitudine de
informatii utile care mi -au fost de un real folos.

Fig. 1 Cabana Penteleu Fig. 2 Platforma meteo
Sursa: arhiva personala Sursa : arhiva personala

5

Fig.3 Releul transmitor de date
Sursa : arhiva personala
Imaginile de mai sus (fig 1,2,3) sunt imagini de la fata locului cu cabana dar si locul unde
este biroul de monitorizare si control a actualei statii meteo automata Maws Vaisala.
Statia a functionat de sine stataoare de la 1 noiembrie 1987 si a functionat pe stilul clasic
pana anul 200 8, luna septembrie atunci cand a fost pusa in functiune actuala statie automata.
In fig 3 este releul prin care erau transmise datele catre centru ,de aici am si eu datele pe
care le -am prelucat pentru perioada 1971 -1980.

6
Capitolul I . Factorii climatogeni
1.1 Factorii radiativi
1.1.1 Radiatia Solara Globala (Q)
Radiația globală(Q)este formată din suma radiației solare directe (S) masurată pe unitatea
de suprafață orizontală și ale radiației difuze (D) reprezintă întraga cantitatede energie
solaracare ajunge la nivelul suprafeței active(Bâzac Ghe. 198 3). Radația globală(Q) a fost
determinată pe teritoriul țării timp de mai mulți ani, atât de Observatorul de Fizica Atmosferei de
la București –Afumați, cât și la diferite stații meteor ologice cu ajutorul actinografului biometalic
tip ―Robitsch‖(Stoenescu M. Șt. 1962).
Valorile intensității radiației globale se află în stransă dependență de starea
atmosferei și procesele vremii.În situațiile cu intensitate mare a radiației s olare directe și cu
valori ridicate ale radiației difuze, radiația globală poate atinge valori ridicate apropiate de 2
cal/cm2 min (Ciulache S., Ionac Nicoleta 1995).
Sumele lunare maxime, teoretic posibile ale radației solare totale scad cu latitudinea de la
sud spre nord în toate lunile anului, dar mai accentuat iarna, când diferențalor maximă între limita
sudică și cea nordică a teritoriului țarii poate să depășească 1 kcal/cm2/lună.
În timpul solstițiului de vară, pe timp senin, în 24 ore s e poate însuma de 4 ori mai multă
energie solară în comparație cu zilele senine din timpul solstițiului de iarnă.Sumele anuale ale
radiației totale în repartiția lor teritorială se diferențiazăapreciabil în funcție nu numai de
latitudine, ci mai ales de re gimul norilor, al ceții și al complexului condițiilor meteorologice
și fizico -geografice.
Pe hărțile elementelor bilanțului radiativ și caloric întocmite și publicate (în 1955), de
Observatorul Principal Geofizic al U.R.S.S., teritoriul României este încadrat în zona în
care în condițiile regiunilor de câmpie sumele anuale ale radiației totale sunt aproximativ de 107
kcal/cm2 în nord și 128 –130 kcal/cm2 în sud și sud -est.
În lunile de iarna și în special în decembrie, când durat a zilelor este redusă, pe teritoriul
țării timpul noros și cel acoperit au cea mai mare frecvență, astfel ca sumele lunare ale radiației
totale sunt mai mici decât în tot restul anului. Ele reprezintă 2,6 % din suma anuală în nordul
țarii și 3,2 % în sud. Încalzirile din lunile de iarnă se produc neperiodic și sunt provocat e
de advecția aerului cald (Stoenescu M. Șt. 1962) .

1.2 Factorii dinamici
1.2.1 Principalele mase de aer care actioneaza asupra teritoriului Romaniei
Pe baza actiunii indivituale sau combinate a principalelor formatiuni barice, in Romania
putem vorbii de manifestarea unor anumite tipuri de circulatie a maselor de aer. Sintetizand,
putem vorbii in Romania a 4 mari tipuri de circulatie a maselor de aer:
a. Circulatia vestica: care detine circa 45% din numarul total dintr‐un an. Acest tip de
circulatie se manifesta atunci cand in partea de S a Europei, se instaleaza un camp de presiune
ridicata, iar in Nord, se instaleaza campuri de presiune coborata. In acest context baric, circulatia

7
este Vestica, antrenand mase de aer altantice, de regula umede. Aceasta circulatie se
caracterizează prin pasaje noroase si instabilitate atmosferica, determinand dar blanda in sezonul
rece, in timp ce in sezonul cald, inst abilitatea este dublata si de producerea precipitatiilor sub
forma unor ploi persistente.
b. Polara: se realzieaza in situatia in care anticiclonul Azorelor se extinde spre N pe
fondul unei restrangeri a ciclonului Islandez, care se deplaseaza si el sp re N. Mai mult, aceasta
circulatie se realizeaza cand deasupra Scandinaviei, actioneaza anticiclonul scandinav. In aceste
conditii se realizeaza o circulatie dinspre N‐NV spre S‐SE. Acest tip de circulatie antreneaza
mase de aer umede si racoroase, care de termina cer acoperit, temperaturi modeste si producerea
de precipitatii mai slabe cantitativ. Daca aceste fronturi reci, intra in contact cu unele calde, vara
apr precipitatii sub forma de averse. Daca anticiclonul acesta se uneste cu cel scandinav, terito riul
Romaniei este invatât de aer foarte rece, atât iarna cat mai ales vara.
c. Circulatia trop icala se manifesta atunci cand formatiunile barice de joasa presiune din
S Europei, antrenand spre centru mase de aer cald de deasupra Africii de N.
De regul a aceasta presupune timp frumos, stabilitate atmosferica, temperaturi ridicate si
lispa precipitatiilro. Aceasta circulatie presupune si aparitia unor particularități in primul rand
este vorba de o circulatie S‐E, cand aerul cald patrunde peste Mediterana, determinand
producerea unor ierni blande, determainand precipitatii mixte sau de ploaie, in timp ce vara se pot
produce ploi sub forma de averse si descarcari electrice. Aceasta particularitate este pregnanta in
S‐SV –ul Romaniei, unde se resimt in climat influentele mediteraniene. Al 2‐lea caz particular al
circulatiei S‐E dinspre Asia mica, cand iarasi vremea este calda si uscata, cu timp frumos,
temperaturi ridicate, dar cu vanturi calde, si lipsa de precipitaii (sub actiunea ciclonului arab).
d. Circulatia de blocare: se instaleaza atunci cand deasupra europei vestice si centrale,
actioneaza un camp de presiune ridicata, ceea ce impiedica patrunderea unor perturbatii ciclonice
de deasupra Atlanticului sau Mediteranei.
Astfel vara, aceasta circula tie presupune stabilitate atmosferica, cer senin, si lipsa
precipitatiilor in anotimpul de vara. Iarna, stabilitatea se traduce prin cer variabilsau inchis, aer
umed dar precipitatii reduse. Iarna, circulatia de blocare presupune si stabilitatea maselor de aer
est‐europene, caracteristice anticiclonului ruso‐siberian.
Astfel in jumatâtea de est a Romaniei se instaleaza un timp frumos, de regula senin, fara
precipitatii dar cu temperaturi cobrate, [1] determinand si aparitia inversiunilor termice din ariile
joase.
In concluzie, dinamica atmosferei exprimata prin circulatia generala a maselor de aer, se
impune, in special prin aparitia unor stari climatice la partea superioara si in general deasupra
nivelului reliefului. In anumite situații un anumi t tip de circulatie se reflecta si prin
particularitățile vantului, generand practic nuante ale climatului temperat continenatal ce sufera o
serie de influente exterioare.

8
1.2.2 Principalii centrici barici ai atmosferei
a. Anticiclonul Azorelor: este o formatiune barica de mare persistenta cu o grosime
impresionanta a aerului atmosferic, de pana la cateva mii de metrii. Aceasta arie anticiclonala, isi
are nucleul in Oceanul Atlantic, deasupra arhipelagului cu acelasi nume, avand o origine
dinamica, si se extinde vara mult spre N dar si spre E, ajungand pana deasupra Europei Centrale.
Astfel anticiclonul Azorelor are o actiune pulsatorie, actionand in general intre 20 si 40 grade
latitudine N, vara extinzandu‐se mult spre N, in timp ce iarna se restrange foarte mult. Actiunae
anticiclonului fiind pulsatorie se leaga si de activitatea ciclonului islandez.
b. Ciclonul islandez: ia nastere in partae de N a Oceanului Atlantic, avand nucleul
deasupra Islandei. Aceasta formatiune barica se dezvolta sau rest range in funcție de anticilonul
Azorelor. Cele doua formatiuni barice actioneaza asupra teritoriului european, inclusiv prin
intermediul vanturilor de V, determinand circulatia vestica care antreneaza mase de aer umed, cu
frecvente formatiuni noroase care determina producerea de precipitatii indeoseb acelor a
maximului pluviometric, de primavara‐vara.
c. Mediteranieni: au caracter de semipermanenta, si de dezvolta in bazinul central‐vestic
al Mediteranei. Actioneaza de regula, cand formatiunile anti‐cicl onale se restrang (Azorelor,
Nord African). In aceste conditii, avanseaza spre N si N‐E, ajung asupra Marii Negre, unde se
reincarca cu umiditate, si capătă un caracter retrograd. In aceste conditii se reorienteaza pe o
drectie N‐V, S‐E, si S, astfel va ra si la inceputul toamnei, provoaca mari caderi de precipitatii cu
caracter torential.
d. Ruso‐Siberian: reprezintă o arie de mare presiune tot cu caracter de
semipermanenta, care actioneaza indeosebi in anotimpul de iarna. Aceasta formatiune barica
isi are nucleul deasupra partii central‐nordice a uscatului euro‐asiatic, respectiv in Siberia. Masele
de aer foarte reci, se extind progresiv spre vest formand asa numita dorsala Voeikov. Acest
anticilon antreneaza mase de aer foarte reci, determinand ia rna temperaturi foarte coborate, pe
fondul unei stabilitati atmosferice pronuntate. Iarna anului 1984‐1985 este un exemplu. Aceasta
masa anti‐ciclonala are o grosime redusa, de pana la 2000 m, motiv pentru care nu se resimte
pregnant dincolo de inelul carp atic.

ANTICICLONII NORDICI – GROENLANDEZI SI SCANDINAVI reprezinta mase de
aer foarte rece, care‐si au obarsia in Nordul Europei si in Nordul Oceanului Atlantic
Groelandez.Acesti anticiloni au un caracter temporar, si actioneaza cand alte formatiuni barice
sunt in restrangere sau o activitate redusa. Aceste formatiuni an ti‐ciclonale, provoaca invazii de
aer rece de origine polara. Actioneaza pentru perioade mai scurte de timp, iarna, cand se remarca
prin cer acoperit si instabilitate atmosferica, apoi in anotimpurile de tranzitie, cand determina
ingheturile tarzii de pri mavara si cele timpurii de toamna, dar si vara cand provoaca scaderi
bruste de temperatura.

ANTICICLONUL NORD‐AFRICAN s e realizeaza deasupra tropicului racului, in Africa
de N,si se dirijeaza spre Nord, in situatia in care ciclonii mediteranieni sunt in restrangere. In

9
sezonul cald, in deosebi vara, masele de aer calde si uscate, de deasupra Africii de N, ajung pana
deasupra teritoriului Romaniei, actionand indeosebi in S si E. Determina stabilitatea atmosferica,
deci cer senin, insolatie puternica, cu temperaturi foarte ridicate si determina de asemenea lipsa
totala a precipitatiilor.
CICLONUL ARAB este o masa de aer cu presiune coborata, ce se formeaza deasupra
peninsulei arabe, si se dirijeaza pe o componenta N‐V, ajungand uneori pana la latitudine a
Romaniei. Actioneaza sub forma unor mase de aer calde si uscade, uneori chiar fierbinti,
determinand producerea unor furtuni de praf in troposfera. Se manifesta in Romania doar local,
primavara si vara, numa in S‐E, provocand unele vanturi fierbinti, car e provoaca evapo‐
transpiratia si seceta.

1.2.3 Principale tipuri de circulatie atmosferica
Temperatura aerului în România reprezintă consecința directă a factorului radiativ, prin
transformarea radiației solare, în energie calorică. Temperatura aerului exprimată în grade
Celsius, se determină în stații meteo clasice, sau prin măsurători cu ajuto rul stațiilor automate.
Pentru caracterizarea temperaturii aerului, se utilizează valorile medii diurne, decadale, lunare, pe
anotimpuri, sezoniere sau anuale, dar și valori multi -anuale. Pe lângă valorile medii, extrem de
importante, sunt și valorile extr eme, respectiv luna cea mai calda și cea mai rece, apoi maximele
și minimele relative, maximele și minimele absolute. Dacă urmărim variația temperaturii în timp,
atunci discutăm și de regimul temperaturii aerului.
A. Temperatura medie aerului pe teritori ul României având în vedere factorii genetici,
care influențează clima, temperatura medie a aerului diferă în funcție de particularitățile
teritoriului, astfel putem discuta de existența a cel puțin două legități privind distribuția
temperaturii aerului. P rima, demonstrează faptul că temperatura aerului scade constant de la sud
la nord, realizându -se astfel o scădere constantă a temperaturii aerului în latitudine. Cea de -a
doua lege se referă la scăderea progresivă a temperaturii aerului în altitudine. În f uncție de legile
distribuției, cele mai mari valori ale temperaturii aerului, se înregistrează în partea de sud a
României, pe unde trece izoterma de 11 °C. Această izotermă trece prin partea de sudvest a
României, respectiv prin Câmpia Timișului, Defileul Dunării, partea de sud a Câmpiei Române,
ocolește Bălțile Dunării, trece prin Dobrogea Centrală, ocoleste zona litorală, și Delta Dunării. În
sudul extrem al Românei, valorile se apropie 11,5 °C, însă nu depășesc nicăieri 12 °C. Cea mai
mare parte a unită ților de câmpie, se încadrează între izotermele de 10 și 11 °C. În acest interval
fiind incluse cea mai mare parte a Câmpiei Române, partea de sud a Podișului Piemontan Getic,
cea mai mare parte a Dobrogei Centrale și de Sud, și sudul extrem al Podișului M oldovei. În
partea de vest a României, 40 temperaturile în cauză, sunt caracteristice părții sudice și centrale a
Câmpiei Tisei, cât și Dealurilor Bănățene și Crișene joase. În medie dacă se aplică un gradient
termic la altitudinea de 200 metri, temperatur a medie anuală este în jur de 10 °C. Dacă se aplică
un gradient termic vertical de 0,5 °C la 100 m altitudine, se constata faptul ca la 1000 m, valoarea
temperaturii aerului este de circa 6 °C, în timp ce la circa 2200 m, se înregistrează o valoare de 0
°C. În aceste condiții temperatura medie anuală, scade progresiv din unitățile de câmpie spre cele

10
de podiș, și mai apoi scad constant și în unitățile montane. În unitățile subcarpatice, valorile sunt
mai mari în Subcarpații Getici și de Curbură (9 -10 °C) și scad spre Subcarpații Moldovei (8 -9
°C).
În podișul Moldovei temperatura medie a aerului scade de la sud la nord de la peste 10 °C
în sudul extrem, la valori de 9 -10 °C în jumătatea de sud și în unitățile mai joase, până la 9 -10 °C
în jumătatea de nord și în unitățile mai înalte. În partea de vest se înregistrează valori de circa 11
°C în Câmpia Timișului, temperaturi de circa 10 °C până la nord de Oradea și mai apoi valori de
9-10 °C, uneori chiar mai mici în Câmpia Someșului. În partea centrală a țării valorile sunt ceva
mai reduse depășindu -se ușor 9 °C în culoarul Mureș -Arieș -Strei, în timp ce restul teritoriului se
încadrează între valori de 8 și 10 °C mai mari în subunitățile mai joase și valori mai mici în
subunitățile mai înalte. Partea terminal n ordică și bordura deluroasă din partea de est a
Transilvaniei plus partea mai înaltă a Podișului Hârtibaciului se caracterizează prin temperaturi
cuprinse între 6 și 8 °C. În domeniul montan, marginea ariei montane, se identifică cu izoterma
de 7 °C în tim p ce în altitudine valorile scad atingând 6 °C la 1000 m și circa 0 °C la peste 1800
metri în nordul Carpaților Orientali (Munții Rodnei), la circa 2000 m pe flancul nordic al
Carpaților Meridionali și la circa 2200 m pe cel sudic al lor. În partea de sud -vest a României
valorile termice sunt ceva mai mari față de cele precizate anterior datorită influențelor
mediteraneene în climat, în timp ce în partea de nord – nord-est valorile sunt mai reduse, din
cauza influențelor nordice, respectiv scandinavo -baltic e. Așadar pe teritoriul României apar și o
serie de abateri pozitive și negative. Abaterile pozitive se leagă în special de prezența circulației
foehnale, așa cum este cazul cu partea de sud -vest a Transilvaniei, la care se adaugă aria externă
de la curbur a Carpaților și local ariile depresionare din Subcarpații Getici. La polul opus, se
constată și abateri negative ale temperaturii aerului îndeosebi în unele depresiuni intra și sub –
montane, datorită persistentei mai mari a inversiunilor termice, datorită c reșterii nebulozității, și a
frecvenței mai mari a ceții.
B. Temperatura medie a lunilor extreme Lunile extreme din punct de vedere termic, sunt
lunile iulie și ianuarie. Temperatura medie a lunii iulie: luna iulie este cea mai călduroasă din an.
Cele mai mari valori se înregistrează în sudul României, și în Dobr ogea, astfel în sudul Câmpiei
Române și în partea central sudică a Dobrogei se înregistrează valori de circa 23 °C, în timp ce în
restul Câmpiei Române și a Dobrogei se ating până la 22 °C. În zona litorală valorile acestei luni
sunt ceva mai mici fiind cu prinse între 21 și 22 °C. În Câmpia Tisei se înregistrează circa 23 °C
în sudul extrem în timp ce înspre nord, valorile scad până la 21 °C în Câmpia Someșului. În
partea de est a României valorile sunt cuprinse între 21 -22 °C în partea de sud, apoi se grup ează
în jurul valorii de 20 °C în partea centrală și coboară până în jurul a 19 °C în Podișul Sucevei. În
Depresiunea Transilvaniei, domină valorile cuprinse între 18 și 20 °C, în ariile mai joase din
jumătatea de vest și valorile cuprinse între 16 și 18 ° C în subunitățile mai înalte din jumătatea de
est. În sud -vestul extrem al Transilvaniei se depășesc ușor valorile de 20 °C. Domeniul montan
este delimitat de izoterma de 16 °C, valori mai mari de circa 17 °C înregistrându -se la periferia
Apusenilor și de circa 19 °C la periferia Munților Banatului. În altitudine valorile scad constant
ajungând până la circa 5 °C pe cele mai înalte creste carpatice. La stația Omu valoarea lunii iulie
este de 5,4 °C. Temperatura medie a lunii ianuarie: această lună este cea mai rece din an, cu

11
valorile cele mai reduse ale temperaturii. Ca și în cazul celorlalte temperaturi, în ianuarie se
înregistrează o tendință de scădere a temperaturii atât în latitudine cât și în altitudine, însă în
această lună apar unele mici diferenție ri. În acest caz cele mai mari temperaturi sunt pe litoral și
în Deltă fiind în jurul valorii de 0 °C. Astfel singura stație meteoroloigcă cu o valoare ușor
pozitivă este cea de la Mangalia unde se înregistrează o medie de 0,3 °C. În interiorul Dobrogei
se înregistrează între -1 și -2 °C în funcție de 41 altitudine. În Câmpia Română valorile scad
dinspre vest spre est, înregistrându -se circa -1 °C în Câmpia Olteniei, -2 °C în Câmpia Română
Centrală și până la -3 °C în Bărăgan. În partea de vest a României d atorită influențelor atlantice
valorile sunt ceva mai moderate respectiv de circa -1 °C în sud (Câmpia Timișului) și până la
circa -2 °C în nord (Câmpia Someșului). În partea de est se înregistrează valori de circa -3 – -4
°C, cu o scădere ușoară de la sud la nord, în timp ce în nord -vestul Podișului Sucevei valorile pot
să ajungă până la -5 – -6 °C. În teritoriile subcarpatice valorile sunt ceva mai moderate fiind în
jurul a -2 °C, în depresiunile din Subcarpații Getici și de Curbură datorită influențelor foehnale,
în timp ce în Subcarpații Moldovei se înregistrează până la -3/-4 C.
În Depresiunea Colinară a Transilvaniei cele mai frecvente valori sunt cuprinse între -4 și
-6 °C, mai mici de atât fiind în partea estică a depresiunii. În domeniul montan va lorile sunt în
general sub -6 °C, iar în altitudine valorile scad cu un gradient termic de 0,4 până la 0,5 °C la 100
m, ajungând până la circa -10 °C în munții înalți ( -10,6 °C este media la stația Vârful Omu din
Masivul Bucegi). În domeniul montan înalt l una cea mai rece este însă februarie când se
înregistrează valori care se apropie sau ating -11 °C. Ca și în cazurile precedente apar unele
abateri pozitive și negative. Astfel abaterile pozitive se resimt în ariile de influenta foehnală, cum
sunt sud -vestul Transilvaniei, aria de la Curbură și Subcarpații Getici. Abateri negative se
înregistrează însă în marile depresiuni intramontane (Giurgeu, Ciuc, Brașov) sau în unele
depresiuni submontane (Rădăuți).
C. Temperaturi extreme pe teritoriul României Pentr u diferite scopuri, inclusiv turistic,
mult mai importante sunt valorile maxime și minime absolute. Temperaturile maxime absolute pe
teritoriul României se înregistrează în lunile de vară, respectiv iulie, dar frecvența cea mai mare
se înregistrează în aug ust. Valorile maxime absolute se produc în situații sinoptice speciale când
teritoriul țării este invadat de mase de aer calde și uscate de origine tropicală. Pe fondul unei
stabilități atmosferice cu cer senin și advecție de aer tropical, de regulă nord -african, se constată
creșteri extrem de spectaculoase ale temperaturii aerului.
Aceste valori sunt din ce în ce mai mari pe de o parte de la vest spre est, odată cu
creșterea gradului de continentalism, iar pe de altă parte valorile cele mai mari se înreg istrează
îndeosebi în partea de sud a României. Frecvența cea mai mare a temperaturilor maxime se
înregistrează în sudul și sud -estul României, astfel în Câmpia Română, în special în Bărăgan și
Dobrogea, sunt frecvente vara, în iulie și august valorile cup rinse între 42 și 44 °C, în timp ce în
partea de est se înregistrează valori între 41 și 42 °C, în timp ce în vestul țării, se depășesc 40 °C
doar în zona Banatului. În Depresiunea Transilvaniei valorile maxime absolute sunt cuprinse în
medie între 38 și 4 0 °C, în timp ce în domeniul montan aceste valori scad progresiv în altitudine
nedepășind 22 °C la peste 2500 m altitutine. Maxima absolută de pe întreg teritoriul țării s -a

12
înregistrat la stația Ion -Sion (actualmente Râmnicelu) în Câmpia Brăilei, fiind de 44,5 °C (data de
10 august 1951).
Temperaturile minime absolute pe teritoriul României se înregistrează în lunile de iarnă
cel mai adesea în luna ianuarie, cu exceptia ariei montane înalte unde se î nregistrează în luna
februarie .
Temperaturile minime absolute se produc pe fondul unei circulații anticiclonale, fie
caracteristice anticiclonului ruso -siberian, fie caracteristice anticiclonilor nordici. În aceste
condiții temperaturile scad foarte mult ajungând la nivelul României până la valori de sub -30 °C,
însă valorile sunt diferite în funcție de poziția geografică și în funcție de relief. Astfel, în zona
litorală și în Deltă valorile nu scad sub -25 °C, în timp ce în aria montană înaltă ajung până la -38
°C așa cum a fost cazul la Vârful Omu, în data de 10 februarie 1929. Însă minima absolută la
nivelul întregii țări a depășit această valoare fiind de -39,5 °C, valoare înregistrată în depresiunea
Brasovului la stația Bod în ziua de 25 ianuarie 1942. Neoficial, minima absolută înregistrată dar
nepublica tă a fost de -43,1 °C la data de 12 ianuarie 1985. În legatură cu maximele și minimele
de temperatură se mai impun și câteva precizări privind numărul de zile reprezentative cu
anumite valori de temperatură.
Zilele de vară sunt zilele cu temperatura max imă de peste 25 °C. Aceste zile sunt
înregistrate de regulă din martie până în octombrie, însă au o frecvență mai mare în lunile de
vară. Cel mai mare număr de zile de vară se înregistrează în partea de sud și de sud -est a
României, respectiv în Câmpia Rom ână, în Dobrogea, Banat și în sudul Podișului Moldovei. Spre
nord și în altitudine numărul de zile de vară scade progresiv, astfel încât la peste 1000 m acest
număr este foarte redus, iar la peste 2000 metri nu se înregistrează zile de vară. Numărul de zil e
tropicale (zile cu temperatura maximă ce depășeste valoarea de 30 °C) se înregistrează de regulă
în intervalul mai -septembrie, foarte rar în lunile aprilie și octombrie. Cel mai mare asemenea
număr de zile tropicale se înregistrează în sudul României, în Câmpia Română, fiind în medie de
35 până la 40 zile într -un an. Datorită rolului moderator al Mării Negre, în zona litorală, acest
număr se reduce până la circa 25 zile scăzând progresiv spre nord și în altitudine, în aria montană
joasă, înregistrându -se doar câteva asemenea zile. La peste 1000 metri nu se mai înregistrează
zile tropicale. În legătură cu temperaturile minime se impun alte doua precizări: Numărul zilelor
de iarnă, cu temperatura maximă de 0 °C, prezintă valori din ce în ce mai mari din zona litorală și
din unitățile de câmpie spre aria montană. Astfel, în zona litorală se înregistrează în medie circa
15 asemenea zile, circa 20 zile de iarnă în Câmpia Olteniei și în aria joasă a Banatului, apoi 25
zile în Câmpia Română Centrală și circa 30 zi le în Câmpia Bărăganului. În Câmpia Colinară a
Jijiei sunt în medie circa 35 asemenea zile, aproximativ același numar ca în Depresiunea
Transilvaniei, în timp ce în aria montană înaltă se ating circa 155 asemenea zile la altitudinea de
peste 2500 metri. Nu mărul de zile geroase, cu temperatura maximă de sub -10 grade C se
înregistrează doar în lunile de iarnă, numărul acestora fiind foarte redus la țărmul mării, mic în
unitățile de câmpie din sud și vest și relativ mare în unitățile montane îndeosebi în depr esiuni
unde se pot atinge frecvent 30 -40 asemenea zile într -un an. D. Regimul anual și multianual al
temperaturii aerului Regimul anual presupune variația temperaturii aerului pe parcursul unui an.
Astfel, regimul anual pe parcursul anului este neuniform. Temperatura aerului crește constant din

13
lunile de iarnă, respectiv în ianuarie, când se înregistrează valoarea minimă lunară, până în iulie
când se înregistrează valoarea maximă. Excepție face doar aria montană înaltă, cu un minim în
februarie, și un maxim în august. În a doua parte a anului, se realizează o diminuare progresivă a
temperaturii aerului, din luna iulie până în luna ianuarie a următorului an. În condiții particulare,
se constată și abateri de la această regulă legate de un anumit specific al c irculației maselor de
aer. Pe parcursul anului se produc și două praguri termice majore. Un prim asemenea prag se
realizează în ultima decadă a lunii martie când se produce un salt termic important ceea ce
provoacă începerea ciclului de vegetatie al plante lor. Un al doilea prag se realizează în ultima
decadă a lunii octombrie când se realizează un salt termic invers, negativ, care coincide cu
încetarea ciclului de vegetație. Regimul multianual reprezintă variația temperaturii aerului pe
parcursul unui număr mai mare de ani. Și acesta, este neuniform în sensul în care valorile termice
medii anuale pot fi mai mari sau mai mici față de media multianuală. În aceste condiții putem
vorbi de existența unor abateri pozitive, respectiv negative. Cele negative, presup un valori mai
mici ale temperaturii aerului, așa cum este cazul cu anii răcoroși în timp ce abaterile pozitive sunt
specifice, anilor călduroși.
Abaterile pozitive respectiv negative pot fi aleatorii dar de regulă aceste abateri se supun
unor ciclicități climatice. Specialiștii în domeniu, au identificat cicluri scurte respectiv 7 -11 ani,
apoi cicluri medii de ordinul zecilor de ani, sau lungi de ordinul sutelor de ani și foarte lungi de
ordinul miilor sau zecilor de mii de ani. Din acest punct de vedere ne aflăm într -un ciclu ceva mai
cald, dar pe fondul unei ușoare tendințe de creștere a temperaturii aerului la nivel global
(încălzirea climatică globală).
1.3 Factorii fizico geografici
Se impun doar local în clima unei regiuni, având în vedere, parti cularitățile suprafeței
active. Suprafața subdiacentă, cuantifică practic, rolul pe care îl joacă în climă diferitele
componente ale sistemului fizico -geografic. Dintre acestea, rolul cel mai important îl joacă
relieful, urmat de factorul hidric, la mare d istanță situându -se apoi vegetația, componentul
geologic și solul.
1.3.1 Asezare geografica
Masivul Penteleu se aflã la extremitatea estica a munților Buzãului, fiind desparțit de
munții Vrancei și masivul Podu Calului prin culoarele vãilor Bâsca Mare și Bâsca Micã.
Impresioneazã îndeosebi prin culmile sale prelungi, pajiști întinse și prin perspectiva largã pe
care o oferã asupra Carpaților de Curburã. Cele mai multe legende și câtece haiducești sunt legate
de locuri aflate pe culmile, vârfurile și vãile Penteleului. Ele amintesc de fapte de vitejie ale
oamenilor acestor meleaguri. Mai cunoscute sunt cele legate de haiducul Gherghelaș. Deastf el, în
amintirea acestora, în luna mai, la Gura Teghii, se organizeaza festivalul ―Pe urme de baladã‖ -o
adevãratã sãrbatoare a dansului, cântecului și portului popular buzoian.
1.3.2 Relief
Munții Penteleu sunt o grupă muntoasă din sectorul estic al Carpaților de Curbură ,
aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, fiind delimitați de Munții Vrancei și de

14
Masivul Podu Calului prin culoarele văilor Bâsca Mare , respectiv Bâsca Mică. Impresionează
îndeosebi prin culmile sale prelungi, pajiștile întinse și prin perspectiva extrem de largă pe care o
oferă asupra Carpaților de Curbură. Cel mai înalt pisc este Vârful Penteleu , având o inălțime de
1772 m.
Stația meteorologică din apropierea vârfului Penteleu reprezintă singurul adăpost pe timp
de vr eme rea si precum si alte urgente.Văile Bâsca Mare si Bâsca Mică, care separă masivul din
cuprinsul Munților Buzăului, au o desfășurare în general nord -sud și îmbracă aspecte diferite de
la un sector la altul, în funcție de rocă și structură.Aproximativ 95 % din suprafața sitului Penteleu
este acoperit de păduri.
Masivul Penteleu este format dintr -o culme principala cu desfășurarea nord -sud, în lungul
căreia se află toate vârfurile a căror înălțime depășește 1500 m. De la sud la nord mai importante
sunt: Piciorul Caprei (1520 m), Viforâta (1667 m), Penteleu (1772 m), Crucea Fetei (1577 m),
Corâiu (1608 m), Ciulianoș (1602 m). Între acestea există largi înșeuări la 1400 – 1500 m.
Dacă vârfurile și crestele sunt alcătuite din pachete groase de gresii, în sp ecial gresie de
Tarcău, înșeuările corespund unor sectoare în care predomină rocile mai puțin rezistente. Din
culmea principală se desprind o serie de culmi ce coboară în trepte și care, în majoritate, au o
dispoziție est -vest. Înălțimea acestora se mențin e frecvent între 900 și 1400m; rar, unele
proeminențe ating 1450 -1500 m.
Aliniamentele celor mai multe culmi secundare se intersectează cu acelea ale unităților
geologice. Ca urmare, fizionomia culmilor va fi destul de variată. Cele axate pe formațiuni
predominant grezoase sunt mai înalte, podurile sunt relativ netede, iar versanții abrupți.
Interfluviile lungi, în alcătuirea cărora intră mai multe faciesuri petrografice, dau un profil
accidentat, cu vârfuri, șei și pereți abrupți. Pe versanții lor numeroa sele alunecări de teren creează
un aspect aparte. Râpele de desprindere de formă semicirculară, de zeci de metrii înălțime, au în
față o masă de pământ dispusă în trepte și valuri haotice.
Văile, mai ales cele cu obârșia în dreptul șeilor de pe culmea pri ncipală, s -au adâncit în
relieful inițial cu 150 -300 m și prezintă în lungul talvegului numeroase rupturi de pantă, iar în
profil transversal au sectoare înguste ce alternează cu porțiuni largi. Și aceste caracteristici sunt în
bună parte legate de diferen țele de rocă.
Dupa cum se remarca (fig.4) sunt prezente sase tipuri principale ale unitatilor de relief
spre exemplu Muntii Podul Calului, Depresiunea Comandau , Culmea Ivanetu fiecare unitate
fiind reprezentat printr -o culoare caracteristica.

15

Fig.4 Harta unitatilor de relief din Masivul Penteleu
Sursa: Prelucrata de Lazar Sandra in programul ArcGiss 2019
1.3.3 Hidrografia
Rețeaua hidrografică din Munții Penteleu este tributară râurilor Bâ sca Mare, în partea de
vest, și Bâsca Mică, în partea de est.
Bâsca Mare este principalul afluent al râului Buzău și are o lungime d e 61 km. Bazinul
hidrografic al acestui râu este situat în Munții Buzăului și se învecinează la nord -vest cu Munții
Brețcului, iar la nord-est cu Munții Vrancei.
Bâsca Mare pr ezintă un bazin asimetric, cu cei mai importanți afluenți (lungi de peste 10
km) situați pe clina vestică a Penteleului -Tămășoiu, Corâiu, Pârâul Porcului,
Izvorul cu Ulii, Izvorul Calului, Bâsculița, Cernatu, Milea, Cursele Dogari. După ce își adună
izvoar ele de sub vârful Lăcăuți și vârful Zârna, Bâsca Mare străbate Depresiunea Comandău, iar
de la confluența cu Dârnăul și până la unirea cu Bâsca Mică, pe mai mult d e 40 km, separă munții
Penteleu de Podu Calului. Cea mai mare parte din acest sector are înfă țișarea unui culoar de vale
relativ îngust, tăiat predominant în formațiuni rezistente. În unele porțiuni, îngustare a dă
imaginea de defileu pe mai mulți kilometri, alteori gâtuirile alternează cu mici bazinete. Deose bit
de pitoresc rămâne defileul tăiat î ncepând de la nord de confluența cu Bâsculița până în amon te
de Cernatu. Între Cernatu și Varlaam, valea se lărgește mult iar terasele sunt mai bine dezvoltate.
Bâsca Mare, dupa primirea principalului său afluent de pe partea stângă Bâsca Mică, se continuă
sub denumirea de Bâsca Rozilei și astfel, după un traseu de 80 km, se varsă în râul Buzău în zona
luncii Priporului -Nehoiaș.
Bâsca Mare primește pe partea dreaptă afluenți mici, iar pe partea stângă aceștia sunt mai
lungi: Patacu, Bâsculița, Cernat și Milei. În acest sector, energia de relief atinge 1000 m, fapt ce

16
imprimă scurgerii apelor pe versanți o viteză mare. În marne, ar gile și formațiuni de molasă,
profilul transversal se lărgește, iar cel longitudinal își atenuează panta. Alternanța de roci
permeabile și impermeabile favorizează pe versanți declanșarea alunecărilor care uneori barează
temporar valea.
Mobilitatea mare a versanților, pantele lor accentuate constituie elemente negative,
deoarece furnizează albiei materiale grosiere; uneori blocurile de gresie atingând câțiva metri
cubi, pot bara prin alunecare albia minoră și ca o consecință apar reduceri temporare ale deb itelor
de apă în aval de aceste baraje.
Bâsca Mică se constituie ca principalul afluent pe stânga al Bâscei Mari și își are obârșia
în gruparea unor pâraie care izvorăsc din vârfurile Lăcăuți: 1776 m, Goru: 1784 m și Manișca
Mare: 1676 m.
Bâsca Mică prim ește numeroase pâraie ce coboară din Munții Penteleu, cu lungimi
aproape egale 4 -6 km, situate pe clina estică: Bălescuțu, Bălescu Mare, Zănoaga, Izvorul Sărat,
Șapte Izvoare, Ciuta Mare, Brebu, Pârâul Stânii, Paltinu, Neagra.
Definind hotarul dintre Pent eleu și Munții Vrancei, Bâsca Mică își are obârșia pe clina
sudică a vârfului Lăcăuți. Până în punctul Brebu ea are o direcție nord -sud, iar de aici la Varlaam
descrie un cot larg nord -est-sud-vest. Și în lungul ei se găsesc mici sectoare de defileu, unde, ca o
trăsătură aparte a Munților Penteleu, există numeroase praguri generate de bancurile groase de
gresie pe care apa formează suite de cascade.
Valorile maxime ale scurgerilor se regăsesc primăvara ca urmare a topirii întârziate a
zăpezilor iar cele mi nime vara și iarna, când râurile au o alimentare exclusiv subterană.
Scurgerea maximă se înregistrează în intervalul aprilie -noiembrie și se manifestă sub
formă de „undă‖, relativ scurtă, în cadrul viiturii de vară sau de toamnă, ne durând mai mult de 4 –
5 zile, cu precădere pe râul Bâsca Rozilei. Particularitățile reliefului, ca și gradul ridicat al
despăduririlor fac ca scurgerea maximă, concretizată prin viituri, să constituie un element
hidrologic deosebit de important. Lunile iulie și noiembrie sunt ce le mai bogate în viituri. Ele se
datorează ploilor abundente de la sfârșitul primăverii și începutul verii și topirii întârziate a
zăpezilor; în noiembrie, viiturile sunt impuse de începutul sezonului ploios.
Munții Penteleu, aflat sub muchia Teghii la o altitudine de 1050 m, la ora actuală aflat
într-o stare avansată de colmatare și eutrofizare. Lacurile de baraj formate prin surpare și
alunecare iau naștere prin alunecarea unei părți dintr -un versant în albia minoră a râului, blocând –
o parțial sau total. Întâlnim astfel Lacul Hânsaru pe un afluent al Bâscei Mari, lacuri pe Bâsca
Mică, dar cu o existență efemeră. Lacurile de baraj natural se întâlnesc în zona montană și apar
atunci când masa alunecată ajunge în albia minoră a râurilor, acoperind -o total. În cazul barării
parțiale apar numai procese locale de lăcuire. Barări parțiale apar frecvent pe Bâsca Mică și
Bâsca Mare.
Urme de lacuri de baraj natural se pot remarca și pe valea Patacu. Sub culmea Penteleu , la
nord-est de vârful principal, pe o treaptă structurală situată la 1510m, pe locul unui fost lac, s -a
dezvoltat un tinov – mlaștină oligotrofă, numit Lacul Roșu, cu ochiuri de apă existente numai
primăvara. De asemenea, în numeroasele microdepresiuni d e alunecare sau nivale, îndeosebi de
pe Viforâta, Zănoaga și culmea Penteleu, primăvara se mențin ochiuri de apă circulare sau

17
alungite, adânci până la 1 m. Resursele de apă subterană au o distribuție discontinuă, în fisurile
fine ale flișului paleogen cu o circulație limitată. Cele mai mari cantități sunt în depozitele de
materiale provenite din dezagregarea rocilor aduse de ape de pe versanți. Ele apar sub formă de
lentile, puse în evidență prin numeroase izvoare cu debite apreciabile. 18 Masivul Penteleu , ca și
întreaga zonă montană din această regiune, corespunde flișului paleogen compus din facies
grezos sau pelitic bituminos, cu fisurații fine, ce permit circulația și acumularea apelor subterane.
Cele mai bogate rezerve de ape subterane se întâlnesc însă, în depozitele provenite din
dezagregarea rocilor, cantonate sub formă de lentile. Prezența lor este pusă în evidență prin
izvoare numeroase, cu debite suficient de mari. În ceea ce privește calit atea globală a apelor
de suprafață, râul Bâsca Mare se încadrează în categoria a I -a de calitate a apelor de suprafață.
Excepție a făcut indicatorul ―fier‖, a cărui valoare medie s -a încadrat în categoria a -II-a de
calitate.
Din punct de vedere biologic, râul Bâsca fig 5 , pe toată lungime a lui, a fost încadrat în
zona mezosaprobă – ape slab impurificate în sensul conținutului de substanțe organice
biodegradabile. Gradul de curățenie, în cele două secțiuni, variază între 80% și 81 %

Fig. 5 Harta retelei hidrografice a Masivului Penteleu
Sursa: Prelucrata de Lazar Sandra in programul Arc Giss 2019
1.3.4 Vegetatia
Penteleu este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării
biodiversității și menținerii într -o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei
sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate.
Acesta este situat în sud -estul României , pe teritoriul județului Buzău .

18
Aria protejată Penteleu reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase , păduri de conifere,
păduri în amestec, păduri în tranziție, pășuni, pajiști naturale și stepe) încadrată
în bioregiunea alpină a Carpaților de Curbură (aparținând lanțului carpatic al Orientalilor ).

Fig.6 Jne apananul de pe Masivul Penteleu
Sursa :Arhiva personala

Fig. 7 Exemplare de molid
Sursa: a rhiva personala

19

Fig. 8 Cimbrisor de Penteleu
sursa : Arhiva personala
In figurile de mai sus avem avem imagini ce ne arata multitudinea vegetatiei asa cum
vedem in fig 6 jneapan acolo unde il gasim deasupra padurilor de conifere, avand un climat rece
si umed, pe soluri sarace,scheletice, podzoluri acide dar este si bine cunoscut ca si planta
medicinala folosita pentru tratarea durerilor de oase, r eumatismul de pilda. In figura 2 avem o
zina cu conifere specific acest ei zone muntoase, in in figura 8 vedem cimbriosorul o alta planta
iubitoare de zona umeda si sol acid.
In peisajul Penteleului, la peste 1500 m , se impun pasunile secundare, dezvolta te in locul
padurilor de conifere care au fost taiate in ultimele secole. Doar pe culmea centrala, mai sus de
1550 m, exista o vegetatie sub alpina cu tufarisuri (afin fig 9 ,merisor, anin, ienupar) si ierburi
comune (paius,firuta, taposica). In unele micro depresiuni s -au dezvoltat mlastini cu Sphagnum,
roua cerului, poroinic, bumbacarita, rogoz etc.
Padurile de conifere, care se desfasoara intre 1200 si 1500 m, sunt alcatuite din molid,
brad, tisa si pin. Pe versantul sud -estic al Muntilor Viforata exista rezervatia de arbori colosi
Milea –Viforata (padure de fag, brad si molid) cu exemplare de brazi ce depasesc 40 m inaltime.
Cea mai mare parte din culmile si vaile Muntilor Penteleu sunt acoperite cu paduri de fag,
iar mai jos, pe la 1000 – 1200 m, predom ina padurile de amestec.
Daca pajistile insorite sunt locuri cautate de caprioare, in schimb ursii, mistretii si rasii
prefera desisul padurii. Linistea codrilor este intrerupta de cantecul pasarilor, mereu agitate.

20

Fig. 9 Afine de Penteleu
Arhiva personala

Fig 10 Situl Penteleu
Sursa : http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015 -05-15_PM_R_SCI_Penteleu.pdf

In figura 10 avem harta Sitului Penteleu, zona a fost declarată sit de importanță
comunitară prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie
2007 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță c omunitară,

21
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o
suprafață de 11.268 hectare.
Situl este încadrat între râurile Bâsca Mare și Bâsca Mică și a fost creat în scopul
protejării biodiversității și menține rii într -o stare de conservare favorabilă a florei și faunei
sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar.
1.3.5 Solurile
Varietatea și complexitatea reliefului și tipurile de vegetație au determinat trecerea de la
zonalitatea latitudinală a solurilor la desfășurarea lor etajată. Totodată, intervenția antropică în
ultimele secole a dus la puternice modificări ale caracterelor morfologice și chimice ale solurilor
și uneori chiar la completa lor înlăturare prin eroziune. În repartizarea solurilo r, factorul
determinant îl constituie treptele de relief. Ceilalți factori naturali, îndeosebi roca, imprimă
anumite caractere pe fondul general al distribuției impuse de relief. Solurile se compun din
podzoluri humico -feriiluviale și soluri brune argilo -humice, iar în locurile acoperite cu pajiști
apar solurile brune și brun acide de pajiște.
În Penteleu influențele bioclimatice sunt deosebit de puternice în aria pădurilor de
conifere și a pajiștilor secundare. Pe faciesul gresiei de Tarcău se dezvoltă s oluri brune și brune
acide mezobazice, bogate în material scheletic cu un grad de podzolire argiloiluvială redus.
Pe versanții nordici și ai văilor înguste, acidificarea este mai accentuată. Solurile brune
acide mezobazice s -au format în principal pe roc i precum conglomeratele, gresiile, depozitele de
pantă rezultate din dezagregarea și alterarea unor roci metamorfice bazice. Solurile brune
feriiluviale sunt întâlnite în cadrul bazinului mijlociu -superior al Bâscelor, Bâsca Mică și Bâsca
Mare, ocupând ast fel mai mult de jumătate din suprafața bazinului hidrografic.
Solurile au o fertilitate mică fiind folosite pentru silvicultură sau ca pajiști.
Podzolurile se întâlnesc la altitudini mai mari decât solurile brun iluviale, ele formându -se
pe roci sinoni me,(fig 11,respectiv 12) tot în bazinul Bâscelor, dar pe cele mai mari înălțimi,
delimitând astfel zona cea mai înaltă din acest bazin. Vegetația care se formează pe acest tip de
sol este cea specifică molidului, jneapănului sau pajiștilor [4].

Fig. 11 Drumul catre Statia Meteorologica Penteleu
Sursa:arhiva personala

22

Fig. 12 Solul Masivului Penteleu
Sursa:Arhiva personala

Fig. 13 Harta solurilor Masivul Penteleu
Sursa: Prelucrata de Lazar Sandra in programul ArcGiss 2019
In fig 13 avem ilus trata harta solurilor ce sunt prezente in Masivul Penteleu si intalnim
argiluvisonurile in partea de N a masivului, predominant fiind cambisolurile, pe alocuri avem
soluri neevoluate si in zona centrala respectiv zona vestica avem sopodosolurile.

23
1.4 Factorii antropici
In ceea ce priveste impactul activităților antropice actuale Situl ROSCI0190 Penteleu este
vulnerabil la factorul uman care se manifestă prin defrișări necontrolate, mai ales în proprietățile
private, pășunat în zonele unde se găsesc specii protejate de floră. Cutremurele din centrul
seismic Vrancea corelate cu defrișările ilegale produ c puternice alunecări de teren. Pe vârful
Penteleului există o stație meteo și un proiect în derulare pentru centrale eoliene care pot afecta
speciile protejate. În acest sens, trasarea și realizarea de noi drumuri în zona din vecinătatea
vârfului Penteleu, cu rol de acces la stația m eteo pot avea un impact negativ asupra habitatelor și
speciilor din sit. Alte amenințări sunt: construcția de noi cabane și dezvoltarea unei infrastructuri
turistice: anexe, transport pe cablu, cen tre de închiriat, despăduririle [18] .
Despăduririle [22] în ritm accelerat, construirea de baraje pe cursul râului Bâsca Mare,
dezvoltarea turismului și perturbările fonice sunt factori restrictivi în activitatea diurnă a speciilor
de carnivore mari, în comunicarea dintre indivizii unei populații, răspândiți pe ver sanți diferiți,
fără culoarele naturale de deplasare liberă. Extinderea așezărilor umane, construirea de șosele,
despăduririle și formele complexe de poluare a solului și apelor, exploatarea lespezilor de
piatră/gresie, pescuitul, pășunatul cu formele lui locale de suprapășunat în Masivul Penteleu,
nepracticarea turismului ecologic măresc costurile din economia capitalului natural, între altele
prin dezechilibrele din relațiile interspecifice din ecosisteme.

Capitolul II . Caracteristicile climei Masivului Penteleu

2.1 Temperatura aerului
2.1.1 Temperatura medie anuala si lunara aerului
Tabel 1 . Temperatura medie lunara

Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

In tabelul numarul 1 sunt centralizate temperaturile medii lunare si avem luna decembrie
cu o temperatura de -1,2°C fiind cea mai scazuta,iar cea mai ridicata temperatura o gasim in luna
iulie cu o temperatura de 11,4°C. Pe cand mai jos sunt calculate medi ile temperaturii medii
lunare multianuale care este de 2,4°C.

Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura medie lunară (° C) -6,9 -5,6 -3,2 1,5 6,8 10 11,4 10,9 7,5 3,3 -1,2 -5,2
Media temperaturilor medii lunare multianuale 2,4

24

Fig. 14 Regimul anual al temperaturii aerului la statia meteorologica Penteleu (1971 -1980)
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

In graficul de mai sus avem ilustate temperaturile medii lunare cat si cea lunara
multianuala de 2,4° C in regimul anual al temperaturii aerului de la statia meteorologica Penteleu
pentru peroada 1981 -1980.
2.1.2 Temperaturi anotimpuale si semestriale ale aerului
Tabel 2 . Temperaturi anotimpuale si semestriale ale aerului
Statia meteo Anotimpuri Semestre
Iarna Primavara Vara Toamnă sezon rece sezon cald
Penteleu -5,9 1,7 10,8 3,2 -1,3 6,2
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

2.1.3 Amplitudinea medie anuala a temperaturii aerului
Tabel 3 . Amplitudinea medie anuala a temperaturii aerului
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cea mai mare
medie lunară 23,9 23,7 25,9 24,2 21,9 21,4 23,2 21,8 24,1 26,3 25,1 24,8
Cea mai mică medie
lunară 3,1 3,9 4,1 1,1 3 1,5 2,2 3,4 5 3,1 3,7 4,2
Medie lunară -6,9 -5,6 -3,2 1,5 6,8 10,0 11,4 10,9 7,5 3,3 -1,2 -5,2
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

-6,9 -5,6 -3,2 1,5 6,8 10 11,4 10,9
7,5
3,3
-1,2
-5,2 2,4
-10-5051015
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII°C Temperatura medie lunară
(°C)
Media temperaturilor medii
lunare multianuale

25

Fig.15 Variatia medie lunara a temperaturii aerului la statia meteorologica Penteleu pentru
perioada 1971 -1980
Date prelua te dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

In figura 14 avem ilustare variatia medie lunara a temperaturii aerului de la statia
meterrologica Penteleu pentru perioada 1971 -1980. De aici reiese ca cea mai mare medie lunara
este de de 25,9℃, i ar cea mai mica medie lunara este caracterizata de temperatura de 1,5℃ asa
cum reiese si din tabelul 3.
Tabel 4 . Amplitudinea anuala a temperaturii medii lunare
Amplitudinea anuala a temperaturii medii lunare

Cea mai mare medie lunară 26,3 25,2 Cea mai mică medie lunară 1,1
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
In tabelul 4 avem calculata amplitudinea anula a temperaturii medii lunare care este 25,2℃.
2.1.4 Variatia interanuala a temperaturii medii a aerului
Tabel 5 . Variatia interanuala a temperaturii medii a aerului
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura medie lunară
(°C) -6,9 -5,6 -3,2 1,5 6,8 10 11,4 10,9 7,5 3,3 -1,2 -5,2
Media temperaturilor medii
lunare multianuale 2,4
Abaterea -9,3 -8,0 -5,6 -0,9 4,4 7,6 9,0 8,5 5,1 0,9 -3,6 -7,6
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau 23,9 23,7 25,9
24,2
21,9 21,4 23,2 21,8 24,1 26,3 25,1 24,8
3,1 3,9 4,1
1,1 3
1,5 2,2 3,4 5
3,1 3,7 4,2
-6,9 -5,6 -3,2 1,5 6,8 10,0 11,4 10,9
7,5
3,3
-1,2
-5,2
-10-5051015202530
0 2 4 6 8 10 12 14°C Cea mai mare medie lunară
Cea mai mică medie lunară
Medie lunară

26
Tabel 6 . Abateri pozitive si negative a temperaturii medii a aerului
LUNA ABATERI POZITIVE ABATERI NEGATIVE
I
-9,3
II
-8
III
-5,6
IV
-0,9
V 4,4
VI 7,6
VII 9
VIII 8,5
IX 5,1
X 0,9
XI
-3,6
XII
-7,6
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

In tabelele 5 respectiv 6 avem calculate abateriile atat negative cat si pozitive dupa care a
rezultat un grafic (fig.16) si dupa cum se vede intervalul lunilor V -X avem abateri pozitive ,iar
semestrul rece caracterizat cu abateri negative.
Fig.16 Abaterile ale temperaturii medii lunare la statia meteorologica Penteleu pentru perioada
1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

4,4 7,6 9 8,5
5,1
0,9
-9,3 -8 -5,6 -0,9
-3,6
-7,6
-15-10-50510
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII°C

ABATERI POZITIVE ABATERI NEGATIVE

27
2.1.5 Media maximelor termice

Fig. 17 Regimul anual al temperaturii maxime a aerului la statia meteorologica Penteleu
(1971 -1980)
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
Media maximelor termice este ilustrata in graficul de mai sus (fig 9) cu o temperatura
maxima lunara de 14℃. Sunt temperaturi normale caracteristice climatului montan si tocmai de
aceea sunt temperaturi relativ scazute.

2.1.6 Media minimelor termice
In ceea ce priveste media minimelor termice remarcam in graficul d e la fig 18 ca avem o
medie de -7,7℃ , iar legat de temperatura medie lunara remarcam o diferenta intre luni de
maximum 2℃.
4,5 6,0 11,7 13,9 17,5 20,9 23,0
21,7
18,62
16,0
10,0
4,4 14,0
0,05,010,015,020,025,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII°c
LUNA Temperatura medie lunară
(°C)
Media temperaturilor maxime
lunare multianuale

28

Fig. 18 Regimul anual al temperaturii minime a aerului la statia meteorologica Penteleu
(1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
2.1.7 Diferenta anuala si lunara intre media maximelor si minimelor maxime
Tabel 7 Diferenta anuala si lunara intre media maximelor si minimelor maxime
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura maxima
lunară (° C) 4,5 6,0 11,7 13,9 17,5 20,9 23,0 21,7 18,62 16,0 10,0 4,4
Media temperaturilor
maxime lunare multianuale 14,0
Temperatura minima
lunară (° C) -19,0 -16,5 -14,6 -7,2 -2,3 1,3 3,8 3,0 -2,8 -9,0 -11,7 -17,7
Media temperaturilor
minima lunare multianuale -7,7
Diferenta 21,7
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
Diferenta anuala si lunara intre media maximelor si minimelor maxime avem ca si rezultat
diferenta dintre cele doua temperatura de 21,7 ℃ asa cum reiese din tabelul 7.

-19,0 -16,5 -14,6 -7,2 -2,3 1,3 3,8 3,0
-2,8
-9,0
-11,7
-17,7 -7,7
-25,0-20,0-15,0-10,0-5,00,05,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII°c Temperat
ura medie
lunară
(°C)
Media
temperatu
rilor
maxime
lunare
multianual
e

29
2.2 Temperatura solului

Fig. 19 Regimul anual al temperaturii solului la statia meteorologica Penteleu (1971 -1980)
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Temperatura solului este ilustrata prin graficul de la figura 11 aici unde remarcam o
maxima a temperaturii de 14℃ si o minima de -6,7℃ inregistrata in luna decembrie.

2.3 Umezeala relativa a aerului
Tabel 8 Umezeala relativa a aerului
LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
UR med lunara (%) 82,2 86,1 82,2 85,1 86,2 86,6 86,8 85,6 88 83,1 86,5 85,5
Medie (%) 85,3
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Umezeala relativa a aerului este evidentiata prin tabelul 8 si mai jos prin tr-un grafic
obtinut in urma datelor calculate in prealabil. Am obtinut o medi e de 8 5,3 % a umezelii
relative(fig 20 ). -8,6 -6,8 -3,9 2,9 9,2 13,2 14,0
12,5
9,3
3,5
-1,6
-6,7 3,1
-10,0-5,00,05,010,015,020,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII°C Temper
atura
maxima
lunară
(°C)
Media
tempera
turilor
maxime
lunare
multian
uale

30

Fig.20 Regimul anual al umezelii relative la statia meteorologica Penteleu pentru perioada
1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
2.4 Nebulozitatea
Tabel 9 Nebulozitatea pentru statia meteorologica Penteleu
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Neb. totala med lunara 5,7 6,5 6,6 7,2 7 6,7 6,2 5,6 6,2 5,7 6,6 5,9
Medie (zecimi) 6,3
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Fig. 21 Regimul anual al nebulozitatii totale la statia meteorologica Penteleu pentru
perioada 1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau 82,2 86,1
82,2 85,1 86,2 86,6 86,8
85,6 88
83,1 86,5
85,5 85,3
7980818283848586878889
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII%
UR med lunara (%) Medie (%)
5,7 6,5 6,6 7,2
7
6,7
6,2
5,6 6,2
5,7 6,6
5,9 6,3
55,566,577,58
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Neb totala med lunara Medie (zecimi)

31
Regimul anual al nebulozitatii este ilus trat prin graficul de la fig 21 ceea ce ne arata ca
avem o medie de 6,3 zecimi.

2.5 Durata de stralucire a soarelui
Tabel 10 Durata de stralucire a soarelui
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Fig. 22 Regimul anual al duratei de stralucire a soarelui la statia meteorologica Penteleu (1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Durata de stralucire a soarelui o avem ilustrat (fig 22 ) cu o suma a medi ilor de 1631,0
ore. Cea mai mare durata o avem inregistrata in luna august cu 187,8 ore .

115,0 97,7 129,2 119,5 157,3 155,5 186,0 187,8 152,5 135,5 82,9 112,0 1631,0
0,0200,0400,0600,0800,01000,01200,01400,01600,01800,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIORE
LUNA Durata de
stralucire a
soarelui (ore)
Media lunara
multianuala a
duratei de
stralucire a
soareluiLunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Durata de
stralucire a soarelui
(ore) 115,0 97,7 129,2 119,5 157,3 155,5 186,0 187,8 152,5 135,5 82,9 112,0
Suma lunara
multianuala a
duratei de
stralucire a soarelui 1631,0

32
2.6 Precipitatii atmosferice

Fig. 23 Regimul anual al precipitatiilor atmosferice la statia meteorologica Penteleu pentru
perioada 1971 -1980
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

Precipitatiile atmosferice fiind calculate si evidentate printr -un grafic (fig 15) ne arata ca
cea mai mare cantitate de precipitatiio avem in luna iulie cu o cantitate de precipitatii de 141,7
l/m² , iar cea mai mica cantitate de precipitatii este inregistrata in luna februarie cu 29,9 l/m²,
toate aceste cu o medie de 71,2 l/m².

2.7 Presiunea atmosferica
Tabel 11 . Presiunea atmosferica si media presiunilor atmosferice lunare multianuale
Lunile I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Presiunea
atmosferica
[mmHg ] 847,1 844,9 846,4 843,8 848,5 850,0 850,3 851,9 852,5 851,3 847,4 847,8
Media
presiunilor
atmosferice
lunare
multianuale
[mmHg ] 848,5
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau 37,5
29,9 31,4 60,4 108,3 108 141,7
112,1
78,7
59,1
49,4
37,4 71,2
020406080100120140160
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIl/m² Regimul anual al precipitatiilor atmosferice la statia
meteorologica Penteleu pentru perioada 1971 -1980

Precipitatii
medii
lunare
Medie (°C)

33

Fig 24 Regimul anulal al presiunii atmosferice la statia meteorologica Penteleu (1971 -1980)
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau
Presiunea atmosferica este analizata prin re alizarea regimului anual (fig 24 ) in care
remarcam o medie a presiuni de 848,5 mmHg, o medie caracteristica zonei montane pentru
altitudinea de 1662 m.
2.8 Fenomene meteorologice
Ceata acest fenomen reprezinta o suspensie atmosferica de picaturi foarte mici , de
dimensiuni microscopice, care reduc vizibilitatea sub 1 km. Dupa modul de formare se disting
mai multe tipuri: ceata de advectie si ceata de radiatie specifice Masivului Pe nteleu.
Prezenta cetii, imdiferent de forma sub care se prezinta, are un impact negativ asupra
activitatii de transport in cazul de fata al drumetiilor pe drumurile forestiere ce fac parte din
componenta masivului.
Ceața de evaporție se formează deasupra bazinelor de apă și are loc în condițiile advecției
aerului rece. Ceața de advecție are cea mai mare frecvență iarna, când pe suprafața rece a solului
sau a stratului de zăpadă, ăatrunde aerul cald și umed la periferia vestică a anticiclonilor sau în
sectorul cald al ciclonilor [12].
Orajele acestea fac parte din categoria electrometeorilor care constau in manifestari
vizibile cat si sonore ale electricitatii atmosferice. Un asemenea fenomen meteorologic
corespunde ata descarcarilor electrice discon tinue(fulgerul, tunetul) .
Orajul consta din una mai multe descarari bruste de electricitate atmosferica, ce se
manifesta printr -o lumina scurta si intensa (fulger) si printr -un zgomot sec sau bubuit.
Orajele sunt asociate norilor de convectie (Cumulonim bus) si sunt, in general, insotite de
precipitatii care au caracter de averse. In anumite conditii sinoptice, orajele pot sa nu fie insotite
de precipitatii. Manifestarile orajelor se desfasoara, cu unele exceptii, nu mai in semestrul cald al
anului [20]. 847,1
844,9 846,4
843,8 848,5 850,0 850,3 851,9 852,5
851,3
847,4 847,8
843,0844,0845,0846,0847,0848,0849,0850,0851,0852,0853,0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12mmHg

LUNA Presiunea
atmosferica
mmHg
Media
presiunilor
atmosferice
lunare
multianuale
mmHg

34
Viscolul reprezinta un alt fenomen meteorologic caracterist Masivului Penteleu acesta
avand transport de zapada la inaltime reprezinta efectul actiunii vantului asupra particulelor de
zapada ce sunt ridicate de la suprafata solului pana la o inaltime mare, urmat de reducerea
vizibilitatiiverticale cat si orizontale. Atunci cand fenomenul este violent, practic nu este posibil
de stabilit daca este vorba numai de zapada viscolita de pe sol sau in acelasi timp si de ninsoare
(viscol general).

Capitolul III . Caractere climatice generale ale Masivului Penteleu
3.1 Caractere climatice generale
Climograma Walter – Lieth fig 25 caracterizeaza temperatura aerului impreuna cu
cantitatea de precipitatii pentru perioada 1971 -1980 de la statia meteorologica Penteleu.
Se remarca in urma analizei ca cea mai mare cantitate de precipitatii o intalnim in luna
iulie cu o cantitate de precipatii de 141,7 l/m² alaturi de o temperatura de 11,4℃.

Fig. 25 Climograma Walter -Lieth a temperaturii si cantitatii de pp la statia meteorologica
Penteleu (1971 -1980)
Date preluate dupa ANM –CMR Muntenia – Buzau

37,5
29,9 31,4 60,4 108,3 108 141,7
112,1
78,7
59,1
49,4
37,4
020406080100120140160
-10-5051015
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
pp (l/m ²) ℃ Climograma Walter -Lieth a temperaturii si cantitatii de pp la
statia meteorologica Penteleu (1971 -1980)
Temperatura medie lunară (°C) Precipitatii medii lunare mm

35
3.2 Influiente climatice asupra activitatii antropice
In aceasta zona avem un potential turistic bine dezvoltat fiind si un traseu bine stabilit.
Pe teritoriul sitului ROSCI0190 Penteleu sunt omologate două trasee turistice ce vor fi
transformate în trasee tematice, deoarece intersectează habitatele naturale relevante și habitatele
celor mai importante specii ce fac obiectul desemnării acestui sit.
Voi anexa harta turist ica Siriu -Peneteleu
Traseu 1 = Traseul vulturului Ilie: Varlaam – Gura Cernatului (650 m) – stâna Cernatului –
Vf. Penteleu (1772 m) – Vf. Crucea Fetei – Vf. Bălescu Mare – Vf. Bălescuțu – Mușa (1070m)
Marcaj: banda rosie
Durata: 9 -10 ore.
Obiective pri ncipale: habitatele 9110, 91V0, 9410, speciile de carnivore mari (urs, lup, râs),
fluturele vărgat, croitorul alpin, clopoțelul.
Descriere:
Este cel mai lung traseu din Penteleu, el străbătând culmea masivului, dar este relativ
ușor – singura dificultate este doar urcușul până la Vf. Penteleu (4 ore) după care parcurgerea
crestei se realizează ocolind vârfurile mai înalte. Punctul de plecare, Gura Cernatului se află la 7
km de satul Varlaam.
Primul semn de marcaj apare la capătul podului de pe Bâsca Mare , la Gura Cernatului,
alături de triunghiul albastru. Se traverseaza apa urmărind șoseaua forestieră ce trece prin fața
cabanei forestiere și apoi peste pârâul Cernat, după care drumul se bifurcă. Spre dreapta continuă
marcajul triunghi albastru care urcă pe valea Milea, în timp ce pe stânga se desfășoară acest
traseu. El se înscrie în lungul drumului forestier pe aproape 6,5 km, tăind din loc în loc buclele
mai largi ale acestuia în panta ușoară. După circa 500 -600 m șoseaua traversează pe dreapta
Cernatul ui. După 40 -45 minute de la plecare se ajunge la o cabană forestieră.
Traseul se reia (circa 3,5 km) și după ce se taie două serpentine se părăsește drumul
forestier care continuă spre est. Poteca bătătorită pătrunde în pădurea de molid de pe stânga
șoselei și urcă spre nord, la început mai lin, apoi din ce în ce mai accentuat. Intersectarea unor
pâraie produce mici denivelări. După traversarea ultimului pârâu panta crește rapid. Încă 5 -10
minute de urcuș prin pădurea de fag și se ajunge la stâna Cernatu (cca. 1390 m), după 3 ore de
mers (30 -45 minute de la părăsirea șoselei).
De la stâna Cernatu se urmează drumul ce se continuă, la început spre nord, pentru ca
treptat să schimbe direcția spre dreapta (nord -est). Semnele sunt rare, uneori pe pietre. Timp de
45- 60 minute se urcă o diferență de nivel de 300 m. Cărarea urcă prin pășune pe lângă pâlcuri de
molizi de dimensiuni foarte reduse. Se continuă urcușul pe ultimul sector până la vârful Penteleu
(1772 m) timp de cca 10 minute, de unde se desfășoară o panoramă largă:
ú Spre vest se află culmea Cernatu și valea Tisei, apoi versantul estic al Husăușului; spre sud
masivul Podu Calului, iar în spatele său, spre vest, Mălâia și Bocârnea despărțite prin Poarta
Vânturilor și, mai departe, masivul Ciucaș.

36
Spre nord -est, din culmea Penteleu se desprinde podul Zănoagei, în nordul bazinului
Șapte Izvoare, apoi valea largă și plină de grohotiș Trei Izvoare și culmea Miclăuș cu numeroase
picioare ce pleacă de sub Viforâta spre est.
ú În sud, pornesc culmea Vifor âta, Vârful Ascuțit, Piciorul Caprei și vârful Monteoru cu profil
trapezoidal. În spatele lor, dincolo de valea Bâscei, găsim culmea Ivănețu cu mai multe vârfuri
piramidale, ce depășesc 1000 m (Ivănețu, Arsenie, Zboiu, Oii), separate de șei adânci și unele
culmi din Subcarpații Buzăului.
Spre nord -est se impun Munții Vrancei, mai întâi prin culmea dreaptă și împădurită a
Lăcăuțiului, apoi prin vârful Goru mai ascuțit, la dreapta căruia se află vârful Giurgiu Mare,
amândouă cu largi goluri subalpine. Urmeaz ă vârfurile împădurite Mușa Mare și Mușa Mică,
Spre est vârfurile Puru Mare și Puru Mic și culmile ce se desprind spre sud (Cerdacul, Măceșul,
Brăzăul). Bâsca Mică se interpune între Munții Vrancei și Munții Penteleu.
Spre nord, coboară culmea împădur ită a Penteleului până la Crucea Fetei, în spatele
căruia se observa vârful Conțului, vârful Bălescu (acoperit în bună parte cu pășune) și culmea
Ciulianoș în nord -vest (neted și cu pășune).
Traseul se reia prin coborâre spre nord -est, pe creasta îngustă cu marcaje puse pe pietre.
După circa 400 -500 m poteca schimbă direcția spre nord ajungînd treptat la limita pădurii, prin
care coboară o diferență de nivel de 50 —70 m pe o pantă accentuată (marcaje pe arbori). Se
ajunge la o potecă ce vine din dreapta, d e la obârșia pârâului Trei Izvoare, care se urmărește în
continuare prin pădure. Drumul este relativ ușor, cu mici denivelări de teren și însoțit de câteva
poienițe. La circa 100 -150 m se poate face o abatere de la potecă și se poate coborî în dreapta la
tinovul Lacul Roșu.
Revenind în punctul de la care s -a efectuat abaterea, traseul se continuă prin pădure circa
40-50 minute. La capătul a 2,5 km de traseu se trece printr -o porțiune de pădure uscată și
doborâtă de vânt și se iese în șaua de la Crucea Fete i, în față se observă vârful Crucea Fetei
(1577 m). Cărarea ocolește vârful prin vest, urcă pe culmea Corâiu, pe la est de vârf, până la stîna
Bălescu (circa 20 —30 minute).
Traseul se continuă pe o durată de încă 2 —2½ ore pînă la Mușa. La început poteca urcă
versantul împădurit din spatele stânii, trece prin câteva luminișuri și peste unele izvoare, apoi,
treptat, se lasă în dreapta și urcă din nou într -o poiană de pe culmea Bălescu Mare, de unde iese
spre nord -est și intră în pădure până la stâna din Bă lescuțul. De aici traseul merge numai prin
pădure, spre nord, mai întâi pe culme (30 minute), apoi se lasă în dreapta coborând versantul
abrupt al Bălescuțului până la Mușa.
Ultimele sute de metri se desfășoară printr -un sector defrișat. De la Mușa se po ate merge
în Lăcăuți pe Bâsca Mică și Mănișca, iar de aici se poate realiza întoarcerea la Varlaam pe poteca
ce însoțește linia îngustă forestieră (până la Secuiu) și drumul forestier (aval de Secuiu) din
lungul râului Bâsca Mică (circa 36 km).
Traseu 2 = Drumul Căprioarelor din Penteleu: Gura Cernatului (650 m) – valea Milea –
Rezervația Viforâta – pârâul Cășeria – Culmea Caprei – Șaua Căprioarei (1 410 m) – Șaua Miclăuș
— Șapte Izvoare — Secuiu (cca 760 m).
Marcaj: triunghi albastru

37
Durata: 9 -10 ore.
Obiective principale: habitatele 9110, 91V0, 9410, speciile de carnivore mari (urs, lup, râs),
fluturele vărgat, croitorul alpin, clopoțelul.
Descriere:
Traseul urmărește aproape continuu șoseaua de pe valea Milea, pe circa 6,5 km. În
general panta este r edusă și nu implică dificultăți la urcuș. Se recomandă coborârea cu 600 -700 m
în aval de acest punct în dreptul confluenței pârâului Viforâta cu Milea. Pe această distanță se
poate urmări capătul sudic al rezervației Viforâta cu arbori coloși. Cele mai fru moase exemplare
de molid se află în dreptul cotului pe care -l descrie șoseaua dupa ce a trecut pe stânga râului.
Pentru turiștii care parcurg drumul pe jos, amintim că după cca 700 -750 m de la bifurcația spre
fosta tabără școlară, șoseaua trece pe stânga r âului, pe aproape 1,7 km, după care revine din nou
pe dreapta, descriind din loc în loc coturi tăiate de marcaj, într -o mică poiană, încadrată de lespezi
de gresie, se află un izvor cu apă limpede și rece unde se poate face un mic popas și se poate
amplasa un panou de informare. În continuare, se trece pe stânga Milei și după aproape 30 minute
se ajunge la poalele versantului vestic al Culmii Caprei, de unde se poate urca în cîteva minute la
o fostă cabană forestieră. Aproape întreg versantul este despăduri t și acoperit cu tufe de zmeură.
La vârful Piciorul Caprei, din acest punct, se ajunge folosind potecile rămase din timpul
tăierii pădurii. Urcușul se face mai greu din cauza diferenței de nivel de peste 500 m și pantei mai
accentuate (îndeosebi în jumă tatea superioară). Se iese mai întâi la nord de acesta, în Șaua
Caprei. Traseul marcat continuă spre nord, iar după 500 -600 m părăsește șoseaua și urcă
versantul din dreapta trecând prin câteva poienițe aflate într -o pădure de amestec (fag și molid).
La început panta este mai mică pentru ca apoi treptat să se accentueze. După ce se
depasesc câteva blocuri mari de gresie poteca se îngustează urmărind creasta secundară printre
molizi și brazi și iese pe culmea principală în Șaua Căprioarei aflată la nord de vârful Piciorul
Caprei. Diferența de nivel câștigată este de 320m.
Din șa se pot observa foarte clar urmatoarele obiective:
În nord -est coboară văi ce formează mai jos pârâul Brebu. Spre sud, poteca de culme,
nemarcată, trece prin Șaua Caprei, ocolește vârful Piciorului Caprei, iar de aici se ramifică: una
coboară pe la cabana de vânătoare Piciorul Caprei -Lacul Negru -Brebu, alta pe Pârâul Stânii, iar a
treia pe pârâul Paltinu. Poteca de creastă se continuă și spre vârful Monteoru, dar, nefiind
folosită, este mai greu de observat. De aceea este indicat pentru cei ce doresc să ajungă la Bâsca
Mică pe alt traseu, decât cel marcat, una din cele trei variante.
Din Șaua Căprioarei, poteca marcată înaintează spre nord cu urcușuri și coborâșuri nu
prea mari si o colește două vârfuri împădurite aflate la 1500 m, separate de o înșeuare cu o poiană
mică. Drumul din Șaua Căprioarei în șaua Miclăuș se face în circa 1 -11/2 oră. Suișul este
continuu dar ușor, pădurea se rărește, iar în față se profilează culmea Miclăuș ș i bazinul de
recepție al văii Brebu. După ieșirea din pădure, poteca, aici lată, se desfășoară printr -o frumoasă
pășune subalpină până în șaua Miclăuș. Orizontul este larg deschis, de aici putîndu -se urmări în
special culmile din sudul și estul Penteleului :
– spre nord -vest este culmea prelungă a Viforâtei, acoperită în partea superioară de
pășune și ienuperi, iar spre bază de păduri de conifere;

38
– spre sud -vest, bazinul bine împădurit al Milei, în spatele căruia iese în evidență creasta
Monteorului cu abruptul său nordic;
– în sud, un vârf ascuțit și acoperit cu molizi (Piciorul Caprei);
– în est, culmea Miclăuș cu mai multe vârfuri separate de înșeuări de 50 -100 m. Mai
interesant, prin aspect, este vârful Ciuta înaltă (1439 m), cel mai estic și del imitat de abrupturi.
La obârșia Brebului apar întinse pășuni pe care vara pasc numeroase turme de oi. Ieșind
din șaua Miclăuș, apar noi elemente de peisaj cum ar fi: spre stînga, cupola și abruptul plin de
grohotiș al Penteleului continuat, spre nord, de culmea împădurită cu același nume; în față, pârâul
Șapte Izvoare. Marcajul traversează valea, trecând pe lângă mai multe izvoare bogate. Drumul
durează circa 30 -40 minute, dificultatea sa fiind legată de prezența maselor de grohotiș. Traseul
se continuă p e lângă stâna Șapte Izvoare către est, spre zona Secuiu, această ultimă parte a
traseului urmând drumul fo restier Șapte Izvoare – Zănoaga [16].
Anexez harta cu trasee turistice Siriu –Penteleu.

39
BIBLIOGRAFIE

1.Ciulache S., 1985, Climatele pământului, Editura științifi că și enciclopedică București
2. Ciulache S., 1980, Orașul și clima , Editura științific ă și enciclopedică București
3.Ciulache S., 1982, Harta climatică a lumii , Editura științifică și enciclopedică București
4.Rusen Gh.,2008, Basca Penteleu( asa cum a fost), Editura MAD Linotype Buzau
5. Ion Sandu, Victor Ion Pescaru, Ion Poiana, 2008, Clima României , Editura Academiei
Române, București
6. Mihăilescu V., 1963, Carpații sud -estici , Editura știi nțifică, București
7. Pop Gh., 1964, Climatologie , Editura didactic ă și pedagogică, București
8. Pop Gh., 1963, Meteorologie generală , Editura didactică și pedagogică, București
9. Posea Gh., Ielenicz M., 1977, Muntii Buzaului Ghud Turistic , Editura Sport – Turism, Bucure sti
11. Simionescu I., 1925, Orașe din România. Buzau, Editura Cartea Românească,
București
12. Șt. M. Stoenescu, D. Țîștea, 1962, Clima Republicii populare române , Volumul I,
Comitetul de stat al apelor de pe lângă consiliul de min iștri, Institutul mete orologic, București
13. Topor N., Stoica C., 1964, Tipuri de circulație și centrii de acțiune atmosferică
deasupra Europei , C.S.A, București
14. Țîștea D., Bacinski D., Nor R., 1965, Dicționar meterologic , Institutul meteorologic,
București
15. Ludu V. , 1964, Cartea muntilor , Editura Consiliul National pentru Educatie Fizica si
Sport, Bucuresti
16. Comitetul pentru cultura si arta al judetului Buzau , 1971, Geografia judetului Buzau
si a imprejurimilor , Bucuresti
17. www.anpm.ro
18. www.insse.ro
19. www.madr.ro
20. www.meteoromania.ro
21. w.w.w. alpinclubbrasov.ro
22. www.carpati.org