CLASA A III -a ANGLE [628007]

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD
FACULTATE DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Conf. Dr. Jianu Rodica

Absolvent: [anonimizat]

2018

1

UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIȘ” ARAD
FACULTATE DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

CLASA A III -a ANGLE
DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT

Coordonator științific:
Conf. Dr. Jianu Rodica

Absolvent: [anonimizat]

2018

2

Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1. CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
1.1 CREȘTEREA SCHELETULUI CRANIO -FACIAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.1.1 Osificarea intramembranoasă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 6
1.1.2 Osificarea cartilaginoasă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 7
1.1.3 Migrația corticalei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
1.1.4 Câmpurile de creștere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
1.1.5 Creșterea maxilarului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
1.1.6 Creșterea mandibulară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 10
1.1.7 Procesele de control ale creșterii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
1.2. ETIOPATOGENIA DISGNAȚIILOR: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 11
1.3 CLASA A III –A SCHELETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
2. EXAMENE DE DIAGN OSTICARE ÎN CLASA A III-A ANGLE ………………………….. ………………………….. …… 13
2.1. ANAMNEZA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
2.1.2 VÂRSTA DENTARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 14
2.1.3 VÂRSTA BIOLOGICĂ ȘI R ADIOGRAFIA MÂINII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 14
2.1.4 RITMUL DE CREȘTERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 16
2.2 EXAMINAREA OBIECTIVĂ SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 16
2.3 ANALIZA FUNCȚIONALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 18
2.3.1 Examinarea relației dintre poziția în repaus și poziția î n ocluzia obișnuită ………………………….. ………………. 18
2.3.2 DETERMINAREA POZIȚIEI ÎN REPAUS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 18
2.3.3 Evaluarea electromiografiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
2.3.4. EVALUAREA RELAȚIEI DI NTRE POZIȚIA ÎN REPA US ȘI POZIȚIA ÎN OCL UZIE NORMALĂ ………………………….. ……… 19
2.3.5 Evaluarea în planul sagital Clasa a III -a Angle ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
2.4 EXAMEN RADIOLOGIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 20
2.4.1 Clasificarea cefalometrică a anomaliilor din clasa III ………………………….. ………………………….. ………………. 21
3. TRATAMENTUL CLASE I A III -A ANGLE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
3.1 TERAPIA FUNCȚIONALĂ O RTOPEDICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 23
3.1.1 Frankel III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 23
3.1.2 Retractor Mandibular ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
3.1.3 Bionator III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 24
3.1.4 Masca facială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 25
4. MATERIAL ȘI METOD Ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
CAZUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 30
CAZUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 40
CAZUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 46
DISCU ȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 58
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 59
BIBLIOGRAFIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 61

3

INTRODUCERE

Clasa III a scheletică se numără printre malformațiile dento – maxilo -faciale,
probabil cele mai frecvente din Europa. O as tfel de dismorfie se încadrează între
malformațiile scheletice care afectează osul maxi lar în direcția antero -posterioară
(sagital); se caracterizează printr -o proeminență mandibulară și o retragere a
maxilarului superior și se datorează fie unei dezvoltări reale excesive a mandibulei la
nivelul condilului, a ramificației sau a corpului mand ibular, fie la o hipodezvoltare a
maxilarului superior sau la o combinație a ambilor factori. Scopul acestei lucrări este
de a diagnostica și de a găsi terapia potrivită pentru clasele a III -a scheletice prin
compararea d iferitelor metode și dispozitive pentru rezolvarea malocluziei de clasa III,
descrise în literatura de sp ecialitate și în partea clinică . De asemenea , în această teză,
m-am axat pe diferitele teste care sunt folosite pentru a pune un diagnostic precis
punâ nd în evidență noi tehnologii de diagnostic care facilitează procesul de
diagnosticare

4

Partea generală

5

1. CAPITOLUL 1

În contextul tratamentului ortodontic, când există potențial de creștere, procedurile care
stimulea ză sau inhibă creșterea sunt adesea puse în aplicare pentru a armoniza relațiile reciproce
dintre componentele individuale ale structurii cranio – faciale. Pentru a condiționa în mod artificial
aceste procese naturale, este necesară cunoașterea precisă a fe nomenelor de creștere.

1.1 Creș terea scheletului cranio -facial
În scopul evaluării etiologiei anomaliilor și a posibilităților lor terapeutice, sunt relevante diferite
aspecte ale proceselor de creștere.
Dezvoltarea structurilor cranio -faciale nu este î n nici un caz o simplă mărire a contururilor osoase
externe (figura 1); aceasta se bazează în schimb pe trei mecanisme diferite de creștere: creșterea în
dimensiune, remodelarea osoasă și migrația osoasă.

Fig. 1: Dezvoltarea structurilor cranio -faciale
Concepția greșită a creșterii osoase: Creșterea unui os nu constă într -o extindere simetrică a
tuturor structurilor și suprafețelor sale, îndreptate spre exterior; adică, maxilarul unui adult nu
corespunde, așa cum este ilustrat în desenul alăturat în mări rea fotografică a conturului mandibular
al copilului mic. Creșterea dimensională a osului este, de asemenea, supusă unui proces complex de
remodelare care afectează toate segmentele structurii (de la Ten Cate 1980).

Spre deosebire de țesuturile moi, osul, fiind o substanță mineralizată, nu poate crește prin mărirea
interstițială, ci doar prin aplicare pe suprafețele exterioare, periostale și intern, sau intraosos. În paralel
cu această apoziție, pe partea externă corticală, totuși, procesele de resorbție a par întotdeauna la
suprafața opusă, adică partea corticală internă. Aceasta înseamnă că depunerea pe o parte și absorbția

6

pe cealaltă determină, în plus față de creșterea dimensională, și o deplasare a osului. În timpul întregii
faze de creștere, formarea de țesut osos nou este întotdeauna strâns legată de procesul de remodelare
osoasă. Numai combinația celor două mecanisme garantează o creștere echilibrată a dimensiunilor
structurilor osoase, cu conservarea formelor și proporțiilor.
Al treilea principiu al creșterii faciale, migrația osoasă, se bazează pe faptul că, în urma unei
creșteri în mărime, oasele adiacente sunt îndepărtate unul față de celălalt, în corespondență cu
imbinările articulare (s uturi și condili ).
Pe parcursul întregii perioade de dezv oltare, aceste mecanisme diferite de creștere ale scheletului
cranio -facial sunt controlate sau influențate de factori endogeni sau exogeni

1.1.1 Osificare a intramembranoasă
Osificarea intramembranoasă prezintă două forme de țesut osos :
• Oase fibroase
• Oase lamelare

Oasele fibroase se dezvoltă direct în țesuturile conjunctive necalcificate. Osteoblastele
diferențiate de mezenchimă secretă o substanță intercelulară, substanța osteoidă care conține fibrile
de colagen și care se calcifică prin depunerea c ristalelor de apatite. Aceste centre primare de osificare
au o densitate modestă de calcificare. Depunerea apatitei este remarcabil de neregulată și prezintă,
atât în zona corticală, cât și în cea medulară, o structură reticulară (figura 2).

Figura 2: D epunerea apatitei în matricea țesutului conjunctiv.
Mineralizarea are loc foarte rapid (câteva zecimi de mm pe zi) și se poate extinde simultan pe
o suprafață foarte mare. Cu timpul, depunerea apatitei crește (figura 3);

7

Figura 3: Aplicarea osului lamel ar (galben) pe trabeculele osului fibros (portocaliu)
Totuși, maturarea țesutului osos se realizează numai atunci când aranjamentul cristalelor
corespunde direcției fibrilelor de colagen În paralel cu progresia osificării, țesutul se diferențiază într –
o pa rte corticală externă și într -o regiune medulară, care este redusă prin reabsorbție. Țesutul
conjunctiv înconjurător se diferențiază în periost al cărui strat intern, foarte celular, are o funcție
osteogenică și participă la formarea grosimii o soase .
Trab eculele osoase fibroase depuse pe partea periostului sunt grupate pentru a forma canalele
acoperite de osteoblaste. În timpul procesului. depunerea concentrică de os lamelar reduce
dimensiunea acestor canale până când acestea ajung la cele ale unui lumen v ascular.
Osificarea lamelară are o viteză de 0,7 -1,5 / im pe zi . Fibrele țesutului au un aranjament
complex, care determină proprietățile lor mecanice (PAUWELS 1965). Aranjamentul apatitei în
straturile fibrilare concentrice corespunde cerințelor funcțion ale.
Osul lamelar este supus unor procese continue de creștere și liză, care pot fi influențate de
condițiile de mediu (de exemplu, proceduri ortodontice).

1.1.2 Osificarea cartilaginoasă

În osificarea cartilaginoasă, ceea ce va deveni ulterior țesutul osos este constituit dintr -un
precursor cartilaginos și este înconjurat extern, în corespondență cu articulațiile și epifizele, din
perichondrium, care ulterior se transformă în periost. Osteogeneza se bazează pe înlocuirea
cartilajului cu țesutul osos.
În funcție de localizarea mineralizării se distinge între:
 Osificare pericondrală
 Osificare endocondrală
Ambele forme sunt implicate în osificarea așa -zisă spongioasa primară . Ulterior, vasele de
sânge și mezenchimul pătrund din pericondriumul în astfel de țesuturi.
Osificare a pericondrală provine din pericondriu. Celulele mezenchimale ale țesutului se
diferențiază în osteoblaste care chiar înainte de osificarea endocondrală, învelesc în exterior diafiza

8

cu un manșon din os, ceea ce influențează în mod i ndirect direcția de osificare endocondrală.
Osificarea endocondrală începe cu modificări caracteristice ale celulelor cartilaginoase ( -> cartilajul
alveolar) și a matricei intercelulare care le înconjoară ( -> depunerea de calciu), adică cu formarea
cartila jului, datorată atât creșterii prin apoziție, cât și celei interstițiale. În zonele de tranziție de la
cartilaj la os putem distinge, în funcție de diferitele etape, diferite zone caracteristice, care în timpul
remodelarii se transformă continuu una în cea laltă).
Osificarea cartilajului "primar" (de exemplu cartilajul epifizar ) diferă de cea a cartilajului
"secundar" (de exemplu, cartilajul condilar) De exemplu, cartilajul condilar, datorită poziției sale mai
superficiale, poate fi mai mult influențat de condițiile de mediu (de exemplu prin proced uri
ortodontice) (Fig. 4 ).

Figura 4 : cartilajul capului condilului mandibular.
Cartilajul capului condilului mandibular. este un cartilaj secundar, care provine filogenetic din
periost .
Din punct de vedere hist ologic, în cartilajul condilar se disting 4 zone (secțiune longitudinală):
1. zona țesutului conjunctiv fibros, densă și slab vascularizată, constând din fibre de colagen;
2. zona de proliferare alcătuită din celule nediferențiate ale țesutului conjunctiv (zona de
diviziune celulară), care în straturile adânci se diferențiază în condroblaste;
3. zona de cartilaj hialin cu condroblaste aranjate neregulat și celule hipertrofice, a căror matrice
calcifică într -o manieră crescătoare către condil;
4. Zona de osificare endoc ondrală, în care cartilajul este resorbit și înlocuit cu os spongios.

9

1.1.3 Migrația corticalei
Un principiu comun de creștere pentru toate structurile osoase este mișcarea osoasă, definită
de ENLOW (1963) cu termenul de migrație. Apariția simultană a pro ceselor de apoziție și reabsorbție
pe suprafețele periosteice și endosteice opuse poate determina o modificare directă a localizării
corticale (migrația corticală). Corticala "migrează" prin apoziția osoasă pe suprafețele interne și
externe care sunt în di recția creșterii și printr -o resorbție osoasă contemporană pe suprafețele opuse
Dacă amploarea proceselor de reabsorbție și de apozitie este aceeași, grosimea osului rămâne
constantă. Dacă apoziția este mai mare decât reabsorbția, grosimea structurilor cre ște În timpul fazei
de dezvoltare există o ușoară prevalență a proceselor de apoziție asupra celor de reabsorbție, cum ar
fi determinarea unei măriri lente a părților osoase individuale. În timpul creșterii maxilare sau
mandibulare, dinții urmează mișcarea de migrare a alveolelor, menținându -și astfel poziția în
interiorul structurilor osoase înconjurătoare, în ciud a deplasărilor osoase (Figura 5 ).

Figura 5 : Migrația corticalei (reprezentare schematică):
A. Corticala unui os.
B. Apoziția pe una dintre suprafe țe determină o creștere a grosimii osoase.
C. Dacă procesele de resorbție pe o parte depășesc pe cele ale apoziției osoase pe suprafața opusă,
grosimea osului scade.
D. Dacă gradul de reabsorbție pe o suprafață corespunde cu cel al apoziției pe suprafața opusă,
osul se deplasează fără a suferi modificări dimensionale.
E. în comparație cu situația inițială
Procesele de remodelare la suprafață au avut ca rezultat o deplasare totală a laminei corticale
spre dreapta (de la Ten Cate, 1980).

1.1.4 Câmpurile de creștere
Creșterea osoasă este reglementată de așa -numitele câmpuri de creștere Aceste câmpuri, care
îmbraca ca un mozaic suprafața osoasă, sunt delegate , conform unei dispuneri caracteristice, la
apoziție sau la reabsorbție Dacă câmpul periostului este responsabil pentru reabsorbție, cel endosos

10

opus este desemnat pentru apoziție. Dacă, viceversa , suprafața endosoasă este utilizată pentru
reabsorbție, suprafața periostală este utilizată pentru apoziție.
Pe aceste rapoarte periostale -endostale se bazează procesele de creșt ere osoasă, adică
mișcările de migrație ale osului. Câmpul de creștere are o funcție de marker, reglată de țesuturile
moi adiacente: orice mișcare a osului începe cu migrarea câmpur ilor de creștere în interiorul
membranelor țesutului conjunctiv cor espunzător (de exemplu, periost și endostal, sutură, parodont).
Aceste țesuturi moi determină la rândul lo r modificările osului subiacent , controlate de câmpul de
creștere al acestuia din urmă. Nu toate capetele de creștere ale unui os au aceeași activitat e și
aceeași rată de creștere.

1.1.5 Creșterea maxilarului
În perioada postnatală, creșterea complexului nazo -maxilar are loc în principal prin fenomene
de osificare intramembranoasă (adică depunerea matricei osoase la nivelul țesutului conjunctiv nu
asigură formarea intermediară a țesutului cartilaginos). Cu alte cuvinte, creșterea osoasă este
garantată de apoziția osului la nivelul suturilor care conectează maxilarul de craniu și de fenomenele
de remodelare superficială. Complexul maxilar crește cu o dir ectionalitatea vectorială orientată spre
spre în jos și în față, cu o mișcare antero -rotativă Această mișcare este determinată de faptul că
suturile care articulează maxilarul cu craniul sunt orientate cu aceeași oblicitate și sunt paralele una
cu cealal tă Nucleul major de creștere este reprezentat de partea posterioară a tuberozității maxilare
în apropierea suturii pterigopalatină, factor care determină o creștere a dimensiunilor
anteroposterioare și transversale ale arcadei dentare superioare Creșterea în dimensiune a maxilarului
în spate are ca rezultat o împingere înainte a întregului complex maxilar
Cu toate acestea, în timp ce maxilarul crește în jos și înainte, suprafața sa frontală suferă un
fenomen de remodelare care implică îndepărtarea majorit ății țesutului oso s din regiunea anterioară.
Astfel, creșterea globală a maxilarului este rezultatul unei translații a maxilarului înainte și în
jos pe de o parte și a unui proces de remodelare pe cealaltă parte. În direcția v erticală, maxilarul crește
prin fenomene de dez voltare ale procesului alveolar asociat cu o creștere la nivelul suturilor cranio –
maxilare și a articulației septo -vomerale. Fenomenul contemporan al depunerii osoase la nivelul părții
orale și al reabsorbției la nivelul celei nazale obțin e extinderea cavităților nazale Pe planul transversal,
creșterea are loc prin dislocarea la nivelul suturii și prin fenomenele de remodelare: primul caz este
tipic primilor ani de viață, iar al doilea este ult erior. După primii șapte ani de viață , creștere a
transversală maxilară bazată pe sutură în cetează să mai existe, și încep fenomenele de remodelare
osoasă care permit atingerea proporțiilor finale faciale ale subiectului adult.

1.1.6 Creșterea mandibulară
Aceasta se întâmplă prin procese de osificare e ndocondrală și periostală și este un exemplu de
creștere posterioară cu dislocare anterioară.
Dezvoltarea are loc printr -un mecanism de resorbție și apoziție la nivelul suprafeței de ramură
și prin elongație condiliară aceasta determină o creștere a dimen siunii mandibulei în direcții
anteroposterioare, transversale și verticale și progresia regiunii simfiziale. Vectorul de creștere a
subiectului normal se manifestă spre față și spre în jos , cu o mișcare de anterotație într -un raport de
3: 2 față de maxila r: mandibula este osul care crește cel mai mult, pentru a compensa creșterea
maxilarului superior și a bazei craniene Creșterea orizontală mandibulară apare în principal la
marginea posterioară a ramurii, care crește în mărime în aceeași măsură în care se extinde fosa

11

craniană medie La nivel vertical, pe de altă parte, fenomenele de creștere se datorează, în principal,
alungirii ramurii, care urmează creșterii condilului și la situații de apozitie în regiunea unghiului. În
ceea ce privește, în cele din ur mă, creșterea în direcția transversală, ea se prezintă ca urmare a
fenomenelor de creștere apozitive pe marginea posterioară a ramurii: în același timp cu reabsorbția
marginii frontale a ramificației și extensia corpului mandibular, se obține o creștere a distanței dintre
cele două ramuri mandibulare prin divergența în direcția posterioară a celor două ramuri orizontale.

1.1.7 Procesele de control al e creșterii
Fenomenele biologice ale creșterii au fost considerate în trecut numai dependente de factorii
genetici, dar această teorie a fost revizuită în anii șaizeci de studii (Koski și Mason 1963) și situații
precum condiționarea mediului, starea nutrițională, condițiile generale de sănătate și gradul de
activitate fizică au fost chemați ca cofactori care inf luențează creșterea.
Numeroși autori s -au confruntat cu discursul delicat al factorilor cauzali ai creșterii maxilare, dar
subiectul este încă dezbătut și are părți încă neelucidate complet (Proffit 1995). Cu toate acestea, cel
puțin trei ipoteze s -au emis pentru identificarea mecanismelor de creștere a feței:
1. Osul in sine este cauza creșterii sale. Conform acestei teorii. centrul primar al fenomenelor de
creștere este periostul, care este o zonă determinată genetic, în car e creșterea are loc
independent.
2. Această teorie astăzi a pierdut mult din semnificația sa, deoarece creșterea suturală este
stimulată de expansiunea masei encefalice. În cele din urmă, periostul și suturile trebuie în
prezent să fie înțelese ca situri și nu centre de creștere.
3. Creșterea ș i morfogeneza depind în principal de activitatea cartilajului. La n ivelul treimii
mijlocii a feței, cartilajul septal ar fi principalul factor de stimulare a creșterii (Moss 1969), în
timp ce la nivelul mandibulei centrul de creștere s -ar situa la nivelul condilar. Conform unor
studii (Enlow 1965 și Moss și Salentij n 1970), condilul reprezintă un site de creștere
dependent de factorii peristatici, deoarece cartilajul său răspunde la expansiunea volumetrică
a spațiului funcțional oro -naso-faringian, stabiliz ând nou a poziție spațială a mandibulei .

4. Țesuturile moi sunt principalele responsabile pentru fenomenele de creștere și condiționează
pe cele cartilaginoase și osoase. Ar fi țesuturi orale moi, în care sunt prezenți factori genetici
și epigenetici, care co nduc și controlează creșterea. Conform acestei teorii, oasele și
cartilagiile reacționează doar secundar, oferind componentei funcționale doar mesajul unei
stări biomecanice și funcționale optime între țesuturile osoase și cele moi și, prin urmare,
stimu lul de a accelera sau încetini procesul de creștere (Moss 1969).
În concluzie, se poate spune că creșterea se datorează intervenției combinate a factorilor expuși
în a doua și a treia teorie, că creșterea craniană apare în esență sub presiunea masei encef alice.
Dacă se introduce un factor morfologic sau funcțional deviant în acest circuit delicat, suntem
martorii unei modificări a proceselor de creștere care se transformă într -o dizarmonie morfologică
funcțională responsabilă de disgnație .

1.2. ETIOPATOGE NIA DISGNAȚIILOR :
Creșterea maxilarelor, după zece ani, se caracterizează printr -o mișcare de ante -rotație în
raport cu planul cranian N -S, care interesează ambele maxilare. La subiectul eumorfic , rezultanta
vectorialității direcționale a creșterii aparatu lui stomatognat se realizează printr -o traiectorie spre

12

partea de jos și spre față cu o mișcare de anterotație. Mișcarea de rotație, la subiectul eumorfic, are
loc în jurul unui punct de sprijin la nivelul inci za , care ghidează dinamic creșterea ortologi că. Rotația
mandibulară se datorează creșterii diferențiale, în plan vertical, între condil și maxilar: dacă
predomină creșterea condilară , rotația mandibulară va fi anterioară, în timp ce dacă prevalează
creșterea maxilară, rotația mandibulară va fi poste rioară. Centrul mișcării de rotație este o funcție a
vectorului de creștere condilară. O modificare a circuitului de creștere datorată factorilor exogeni
funcționali sau genetici va conduce la instaurarea disgnației care se va manifesta în cele trei planur i
ale spațiului, cu repercusiuni asupra componentelor osoase, neuromusculare și dentare. Definiția lui
Giannì a disgnației conține termenul de multifactorialitate etiologică, cu alte cuvinte, uneori este
posibil să se identifice un singur factor etiologic, de exemplu, traumatic sau genetic; dar este posibil
ca mai mulți factori să se intersecteze și să contribuie în moduri diferite pentru a determina situația
patologică.
O clasificare completă, printre diversele propuneri privind factorii etiologici ai dis gnației ,
pare a fi cea a lui Proffit din 1995, care grupează cauzele disnagțiilor în felul următor:
1. Cauze specifice
 Alterări ale d ezvoltării în stadiul embrionar ;
 Alterări ale dezvoltării scheletice;
 Alterări ale sistemului muscular;
 Modificări ale odont ogenezei;
 Modificări pe bază dizendocrină (acromegalie);
 Hipertrofie mandibulară;
 Modificări în ghidarea erupției dentare;
 Cauze traumatice la nivel dentar.
2. Influențe genetice:
 Ereditatea.

3. În aceste situații, o creștere diferențială disarmonică între maxilar și mandibulă pare a fi legată
de proporțiile scheletice pe bază ereditară. Modificările structurale sunt adesea asociate cu
deviații funcționale, ca în cazul coexistenței dintre muscatura deschisă și postura linguală,
respirația orală și schimbăril e posturale.
Gianni, în 1980, pe baza operei istorice a unor autori precum Björk și Ricketts (1969, 1972), a
clasificat imaginile disgnațiale pe baza momentului etiopatogenetic și a luat în considerare
următoarele forme patologice:
 Clasele II open și deep bite scheletice;
 Clasele II open și deep bite scheletice .
1.3 Clasa a III –a scheletică
Clasa III a scheletului este una dintre malformațiile scheletice ca re afecteaza maxilarele în directia
antero – posterioară (sagitală). Acest lucru a fost obiectul de interes al multor studii în literatura de
specialitate, în parte din cauza litigiilor care privesc tratamentul. Prevalența malocluziunilor de clasa

13

III variază de la 1% la peste 10%, pe baza etniei, sexului și pe baza vârstei probei, precum și a
criteriilo r de diagnostic utilizate Deficitul de treime mijlocie a feței, observat atât de des în societățile
asiatice, este prezent într -un procent ridicat de malocluziuni de clasa a III -a.
Procentele scandinave pentru clasele a III -a sunt mult mai mari decât cele ale populației
italiene O incidență mai mică a acestor malocluziuni este observabilă în rândul populațiilor afro –
americane. În zonele geografice izolate, unde există o consangvinitate, frecvența poate crește
semnificativ. O caracteristică a creșterii legat e de vârstă este demonstrată de vârful de creștere
mandibular între doi și șase ani, când mandibula iese literalmente din poziția sa apa rentă, retrusivă de
la naștere. C ele mai multe malocluziuni de clasa III devin aparente in timpul sa u dupa eruptia dinti lor
temporari . Înainte de vârsta de șase ani, se observă o creștere a frecvenței malocluziunilor de clasa
III, în special în dentiția uzată de bruxismul nocturn, asociate cu poziționarea anterioară a mandibulei.
Factorii care creează și influențează forma rea unei dismorfozări autentice de clasa III sunt destul de
diferiți de cei observați în malocluziunile de clasa II. Deși ambele tipuri de malocluzii pot fi
determinate genetic, cele mai multe dintre problemele din clasa III prezintă importante componente
ereditare. Factorii funcționali joacă doar un rol secundar sau adaptativ în etiologia malocluziunilor de
clasă III Diferențierea diferitelor tipuri de malocluziuni de clasa III este importantă; unele tipuri pot
fi tratate cu succes, în timpul primelor stad ii de formare , cu dispozitive funcționale, în timp ce alte
anomalii scheletice ale clasei III pot fi corectate exclusiv prin procedurile de chirurgie ortognatică.
Multe studii au investigat diferitele tipologii scheletice care caracterizează clasele III. Sanborn a
distins 4 grupări scheletice într -un eșantion de pacienți cu malocluzie de clasa III: 45,2% prezentau
proeminență mandibulară, 33% retruzie maxilară, 9,5% o combinație de ambele și 9,5% un raport
normal În mod similar, Jacobson et coll. a constat at că o proporție mare de pacienți cu malocluzie de
clasa a III -a avea o proeminență mandibulară cu maxilar superior in norme de 49%, 26% au avut o
retragere maxilară cu o mandibulă normală și 14% au avut o proeminență normală a ambelor maxilare
O clasifi care a raportului sagital de Clasa III -a pe cat de simplă pe atât de utilă pentru uzul
clinic este următoarea :

 Malocluzie clasa III determinată de o relație dento -alveolară anormală
 Malocluzie clasa III cu baza mandibulară lungă
 Malocluzie de clasa III din cauza subdezvoltării maxilarului superior
 Malocluzie de clasa III cu o combinație maxilar hipodezvoltat și mandibulă proeminentă
 Malocluzie de clasa III cu orientare dentară incorectă sau pseudo – mușcătură forțată distală

2. EXAMENE DE DIAGNOSTI CARE ÎN CLASA A III -a ANGLE

Planificarea tratamentelor ortodontice în a III-a clasă de Angle este destul de complexă,
deoarece prevede cunoștințe aprofundate atât a disciplinelor chirurgicale cat și a celor ortodontice,
ca și a unei coordonări interdisci plinare. Mai mult, este deosebit de dificilă datorită gravității
malformațiilor care trebuie abordate și care necesită măsuri terapeut ice ample coordonate între ele.

14

Diagnosticul și planul de tratament ortodontic pentru pacientul afectat de dismorfoză faci ală
de interes chirurgical sunt reprezentate de evaluarea clinică generală, prin evaluarea clinică a
cavității orale, atât statică, cât și dinamică, prin examinarea modelelor cu analiză dentară , din
analizele radiografice și cefalometrice În acest fel, e xaminarea clinică, completată de analizele
menționate mai sus, oferă posibilitatea diferențierii între diferitele forme de disgnație, permițând
ortodontistului și chirurgului ortognatic să planifice un tratament adecvat.

2.1. Anamneza
Evaluarea anamnezică este primul pas în procedura de diagnostic ortognatodontic . Scopul
anamnezei este de a identifica geneza anomaliei pentru a permite un tratament ortodontic
cauzal, cu eliminarea timpurie a cauzelor. Datorită unui prognostic mai favorabil și a unei mai
mari stabilități, această terapie este considerată superioară tratamentelor ortodontice
simptomatice.
Investigațiile diagnostice au fost împărțite în două grupuri:
 Anamneza familială
 Anamneza personală
Anamneza familială oferă deja unele îndrumări cu privire la apariția cea mai frecventă a anumitor
disgnații într -o anumită familie sau la alte particularități (de exemplu, inhibarea respirației orale).
Anamneza personală este subîmpărțită în două părți: postnatală și prenatală

2.1.2 Vârsta dentară
Evaluarea st ării dentare este de mare importanță pentru prognoza dezvoltării dentare.
La subiecții cu dentiție normală, vârsta cronologică și vârsta dentară coincid. Vorbim despre
copii cu dentiție precoce sau tardivă dacă vârsta dentară diferă de valoarea medie cu pe ste
+/- 2 ani. Dacă pacientul este mai tânăr cronologic decât vârsta dentară, este probabil că va
exista o creștere mai mare decât ar fi de așteptat, în cazurile în care vârsta dentară apare
întârziat în comparație cu vârsta cronologică (și posibil biologi că).
Vârsta dentară poate fi determinată în funcție de două metode diferite:
 starea erupției dentare
 starea de mineralizare dentară în radiografie

2.1.3 Vârsta biologică și radiografia mâinii
Pentru evaluarea stadiului de dezvoltare și a maturității somat ice a pacientului, indicarea
vârstei cronologice este adesea insuficientă și, prin urmare, devine necesară determinarea vârstei
biologice . Acesta din urmă este derivată din vârsta sche letului, dentară și morfologică , precum și din
stadiul de maturizare sex uală. Evaluarea vârstei scheletice este, în general, efectuată cu ajutorul
radiografiei mâ inii, care poate fi considerată un "ceas biologic". În scopul analizei maturității
scheletice, până la vârsta de 9 ani, se evaluează starea de mineralizare a oaselor carpiene, a poi
dezvoltarea metacarpienelor și a falangelor. Pentru evaluarea radiografiei mâinii au fost stabiliți

15

câțiva indicatori de dezvoltare și maturitate care apar în mod regulat în timpul dezvoltării scheletice,
conform unei secvențe specifice. În plus față de evaluarea radiografică a mâinii conform atlasului lui
GREULICH și PYLE (1959), bazată pe tabele standardizate, analiza lui BJÖRK (1972) a fost validată
și în ortodonție, care subdivizează procesul de maturare a oaselor mâinii între vârsta de 9 și 17 ani în
8 faze de dezvoltare Delimitarea acestor faze de maturizare este facilitată prin introducerea a 6
indicatori suplimentari de osificare (GRAVE și BROWN 1976), care permit determinarea cu o mai
mare precizie a vârstei osoase. Etapele acestei me tode de evaluare sunt prezentate în figura 13. Cu
toate acestea, trebuie considerată și limitarea constând în faptul că osificarea oaselor mâinii este
supusă oscilațiilor individuale puternice: prin urmare, determinarea vârstei osoase pe baza
radiografiei mâinii poate fi imprecisă. ( Fig. 6)

Figura 6 : Indicatori ai maturității scheletului de la mână pentru evaluarea vârstei osoase între vârsta
de 8 și 18 ani.
Indicarea a 9 etape de dezvoltare în conformitate cu Björk (1972) și Grave și Brown (1976).
Indicatorii de osificare sunt situați în regiunea falangelor, a oaselor din și a radiusului (R). Etapele de
creștere ale degetelor sunt evaluate pe baza relației dintre epifiză și diafiză.
În ceea ce privește osi ficarea falangelor, se disting trei etape :
Stadiul 1: epifiza a ajuns la o lățime egală cu cea a diafizei.
Stadiul 2 : stadiul de acoperire capping

16

Stadiul 3 : stadiul U (u = unitatea engleză);

2.1.4 Ritmul de creștere
Acceler ațiile de creștere prepubertară depind de sex și variază în funcție de vârsta cronologică.
Aceste variații determină atât viteza cât și durata proceselor de creștere Accelerațiile de creștere pre –
pubertară încep, în general, între vârstele de 10 și 12 ani la femei și între 12 și 14 ani la bărbați, cu o
durată de 3 -6 ani.
Parametrii dezvoltării scheletice sunt:
 creșterea în anumite unități de timp
 dezvoltarea spre maturizare.
Creșterea poate fi măsurată în milimetri, unitățile de timp în săptămâni, luni sau ani: totuși,
procesul de maturizare poate fi determinat numai prin ev aluarea osificării.
Evaluarea radiografiei mâinii este indicată mai ales în următoarele cazuri:
1. Înainte de disjuncțiile palatine
2. Dacă este indicată o corecție ocluzală în tratamentul unui prognatism a unei distorsiuni
scheletice a unei mușcături scheletic e deschise
3. La pacienții cu discrepanță severă între vârsta dentară și vârsta cronologică
4. În cazurile care necesită tratament chirurgical ortodontic, în cazul în care intervenția
ar trebui să aibă loc între vârsta de 16 și 20 de ani.

2.2 Examinarea obiecti vă specială

Examinarea obiectivă specială constă în examinarea următoarelor aspecte:

1. Caracteristici scheletice și faciale
2. Țesuturi moi
3. Examenul clinic dentar.
1. Caracte ristici scheletice și faciale: s e analizează conformația scheletică și faci ală, care poate fi
evaluată pe baza indicelui cefalic și a indexului facial morfologic. Indicele cefalic se bazează pe
determinarea antropometrică a lățimii maxime și a lungimii maxime a capului. Există o corelație
exactă între conformația cranio -facială ș i forma arcadelor dentare, fără a fi posibilă demonstrarea
dependenței directe.
2. Examinarea țesuturilor moi :
 Fruntea: f orma frunții și a nasului influențează profilul și, prin urmare, prognoza estetică a
cazului care urmează a fi supus tratamentului or todontic.
 Nasul: evaluarea estetică a feței este influențată mai ales de mărimea, forma și poziția nasului,
mărimea și forma vestibulului și poziția septului nazal. Rezultatele acestei examinări pot
evidenția, de asemenea, o afectare a respirației nazale.
 Buze: c onformația buzelor pot fi evaluate pe baza următoarelor criterii, lungime și
convexitate labială. Lungimea buzei superioare ar trebui să fie, de asemenea, evaluată în
raport cu poziția marginilor incizale ale incisivilor superiori . Examinarea trece rii de la buze

17

la nas (unghiul naso -labial) și pliul-mento – labial permite să se tragă concluzii privind gradul
de tensiune labială. În plus față de caracteristicile sale etnice, proeminența labială este
influențată de grosimea țesuturilor moi, de tonul mu șchiului orbicular al gurii, de poziția
dinților anteriori și de conformația structur ilor osoase subiacente ( Fig. 7 )

Figura 7 : Scara Labială conform Korkhaus: Reprezentarea schematică a diferitelor variații ale
profilului labial cu urmărirea treptelor labiale . În stânga scara labială pozitivă , în centru: pasul labial
ușor negativ (descoperire normală), în dreapta scala labială, puternică și n egativă (de la Korkhaus
1939).
 Bărbia : conformația țesuturilor moi ale bărbiei nu este influențată doar de struc tura osoasă a
bărbiei însăși, ci și de grosimea țesuturilor moi și a tonusului musculaturii bărbiei. Factorii
determinanți suplimentari sunt reprezentați de morfologia și poziția mandibulei în raport cu
alte structuri cranio -faciale. De regulă, conturul bă rbie este evaluat în funcție de poziția buzei
inferioare și de progresia pliului mento -labial, deoarece profilul acestor două structuri depinde
în principal de poziția țesuturilor moi ale bărbiei.

 Limba: f orma, culoarea și configurația limbii sunt evaluat e în timpul primei examinări
obiective. O estimare aproximativă a mărimii limbii în raport cu dimensiunea cavității orale
poate fi realizată pe baza teleradiografiei.
3. Examenul clinic dentar :
Examinarea clinică a danturii se efectuează conform tabelului următor:
1 Analiza stării stomatologice
2 Înregistrarea anomaliilor dentare și ocluzale
3 Evaluarea bazei apicale
4 Determinarea liniei mediane

18

2.3 Analiza funcțională
Ortognatodonția modernă nu se limitează la evalua rea statică a danturii , ci analizează
întregul set funcțional al sistemului masticator (de la ENSCHLER 1952), adică așa -numitul sistem
stomatognat. Analiza funcțională constituie, prin urmare, o parte esențială a examinării clinice. Nu
este importantă numa i pentru evaluarea etiologiei bolii, dar, de asemenea, pentru a găsi diferite
mijloace de tratament ortognatodontic cele mai potrivite
Cele trei obiective fundamentale ale analizei funcționale în ortodonție sunt:
1. Examinarea relației dintre poziția în re paus și poziția în ocluzia obișnuită
2. Examinarea articulațiilor temporo -mandibulare
3. Examinarea dischineziilor orofaciale

2.3.1 Examinarea relației dintre poziția în repaus și poziția în ocluzia obișnuită
Când mandibula se află într -o poziție de repau s, sinergiile și antagoniștii sistemului orofacial
au un ton bazal și se află într -o situație de echilibru dinamic Această poziție mandibulară reprezintă
reacția la acțiunea forței de gravitație. De asemenea, ea poate fi influențată pentru perioade scurte de
alți factori (de exemplu, oboseală, stres, stări de anxietate). Poziția în repaus se schimbă, printre altele ,
în funcție de postura capului ; prin urmare, examinarea poziției în repaus trebuie efectuată în condiții
standardizate. Pentru determinarea pozi ției de repaus pacientul trebuie să stea într -o poziție relaxată
și în poziție verticală; planul orizontal al capului poate fi orientat în funcție de planul orizontal al
orașului Frankfurt sau corespunde poziției obișnuite.
2.3.2 Determinarea poziției în r epaus
În scopul determinării poziției în repaus, este necesar ca musculatura orofacială a pacientului
să fie relaxată. Relaxarea musculară poate fi indusă înainte de examinarea efectivă cu exerciții
musculare (de exemplu cu testul Ta p-Tap). În așa -numitul test Tap -Tap pacientul este rugat să se
relaxeze și examinatorul efectuează cu frecvență tot mai mare mișcările pasive de deschidere și
închidere a mandibulei. În mod normal, mandibula în repaus este cu 2 mm mai în spate și mai jos
decât în poziția în oclu zia terminală (măsurată în regiunea caninilor) . Spațiul dintre cele două arcade
dentare într -o astfel de poziție este definită ca spațiu interocluzal.
2.3.3 Evaluarea electromiografiei
Testele de diagnosticare disponibile în prezent pentru clinician sunt m ulte, inclusiv electromiografia ,
care a în domeniul check -up chirurgiei orofaciale un rol de importanță primordială în multe aspecte,
printre care :
 în faza de diagnosticare ele permit o clasificare corectă a disgnației, subliniind modificările
funcționale care nu pot fi evaluate prin investigații clinice de rutină;
 în faza terapeutică reprezintă mijloace sensibile de verificare a validității sau nu a tipului de
plan de tratament;
 la sfârșitul terapiei și în controlul la distanță permite verificarea reușit ei restaurării funcției
stomagnatice neuromusculare corecte și a posibilei îmbunătățiri în timp a noului echilibru
funcțional obținut .
În prezent, este posibil să se efectueze astfel de investigații cu instrumente de diagnostic care
sunt simple și rapide d e utilizat, nedureroase pentru pacient și foarte fiabile. Metodele de
investigare a funcțiilor aparatului stomatognat în protocolul clinic și diagnostic pentru pacienții
aflați în tratament ortodontic includ: relaxarea musculară prin miomonitor, analiza co mponentei

19

musculare prin electromiografie și analiza articulației temporo -mandibulare prin intermediul
kinesiografiei. Aceste analize sunt efectuate în faza de diagnostic, în faza terapeutică , la sfârșitul
terapiei și în controlul la distanță .

2.3.4. Evaluarea relației dintre poziția în repaus și poziția în ocluzie normală
Deplasarea mandibulară din poziție în repaus în cea în ocluzie obișnuită este analizată în cele
trei dimensiuni ale spațiului, adică în planurile sagitale, verticale și frontale. Traseu l mandibulei poate
fi împărțit în două faze:
1. faza liberă: traseul mandibulei din poziția de repaus până la poziția de contact inițială sau
timpurie.
2. faza articulară: traseul mandibulei de la poziția inițială de contact la ocluzia centrică sau
obișnuită. În prezența relațiilor funcționale armonice, faza articulară nu are loc (mișcarea fără
contact dentar).
Scopul analizei este de a determina amploarea și direcția mișcării, precum și procentul
componentelor de rotație și alunecare. Pentru scopurile diagnostic ului orthognathodontic, trebuie să
se distingă în detaliu mișcăr ile individuale ale mandibulei de la poziția de repaus la cea în ocluzie:
 Mișcarea de rotație pură (mișcarea balama);
 Mișcarea de rotație cu componenta de alunecare anterioară;
 Mișcare de rota ție cu componentă de alunecare posterioară.

2.3.5 Evaluarea în planul sagital Clasa a III -a Angle
În evaluările relației dintre poziția în repaus și poziția în ocluzie terminală în plan sagital, sunt
analizate particularitățile funcționale ale anomaliilor de clasa III. Relațiile funcționale existente în
cazurile de malocluzie condiționează posibilitățile tratamentului ortodontic și prognosticul disgnației
În ceea ce privește mișcarea de închidere a mandibulei din poziția de repaus, se pot distinge trei
variante (Fig. 8 ):
 Mișcarea de rotați e fără componentă de alunecare : Raporturile anatomico -morfologice
corespund celor funcționale (anomalie funcțională clasică III cu prognostic nefavorabil).
 Mișcarea de rotație cu componenta anterioară de alunecare: în faz a articulară, mandibula
alunecă în direcția anterioară într -un muscătură prognatică forțată (anomalie anormală clasa
III cu un prognostic mai favorabil).
 Mișcarea de rotație cu componentă glisantă posterioară: În caz de prognatism mai pronunțat ,
poate apăr ea o mișcare de alunecare mandibulară în direcția dorsală spre poziția de
intercuspidație maximă.

20

Figura 8 : Subdiviziunea funcțională a anomaliilor de clasa III bazată pe relația dintre poziția în repaus
și poziția în ocluzia terminală în planul sagita l: a. Poziția în ocluzie terminală, b Mișcarea de închidere
mandibulară cu componentă glisantă posterioară, c Mișcarea pură de rotație a mandibulei de la poziția
în repaus la cea în ocluzie obișnuită, d Mișcarea de închidere mandibulară cu el ementul de alu necare
anterioară .

2.4 Examen radiologic
Investigațiile radiografice de interes ortognatodontic sunt reprezentate de teleradiografii în
proiecție latero -laterală, postero -anterioară și axială și p rin ortopantomografie (figura 9 ). Aceste
radiografii permi t clasificarea și calificarea disgnaț iei. Cu teleradiografia in proiecția latero -laterală
(figura 10 ) și postero -anterioară, este de asemenea posibil să se elaboreze un model de predicție
chirurgi ală sau să se aleagă mecanica ortodontică cea mai potrivită pacientului.

Figura 9 : Ortopantomografie

21

Figura 10 : Teleradiografie Latero laterală
Teleradiografiile: Analizele radiografice efectuate pe craniul pacientului în proiecții latero –
laterale, posterioare și axiale permit o examinare amănunțită a bazelor osoase, a structurilor dento –
alveolare și a profilului cutanat și sunt utilizate atât în faza inițială de diagnostic, cât și în planificarea
tratamentului ortodontic. În aceste scopuri sunt utilizate două tipuri de analize: statice și dinamice;
analiza st atică se efectuează pe teleradiografia în proiecție latero -laterală, postero -anterioară și
axială. Imaginea teleradiografică trebuie realizată cu cea mai mică mărire posibilă și trebuie să
reproducă țesuturile moi și tari.
Teleradiografi a în proiecție lat ero-laterală: t eleradiografia în proiecție latero -laterală permite
evaluarea, pe planul sagital și vertical, a relațiilor spațiale cranio -maxilară, maxilo -facială, dento –
maxilară și între schelet și părțile moi. De asemenea, permite studiul profilometric.
Urmărirea cefalometrică: detectată prin teleradiografie în majoritatea analizelor
cefalometrice, referințele de bază se referă la punctele de reper și la conjuncția unora dintre acestea
care formează împreună planuri și unghiuri . Acest tip de evaluare se bazează pe puncte și planuri
care sunt considerate arbitrar fixe și neschimbate. Rezultatul diagnosticului este exprimat prin
calcularea variațiilor în raport cu valorile medii ideale.

2.4.1 Clasificarea cefalometrică a anomaliilor din clasa III
Anomalii le cefalometrice care privesc anomaliile din clasa III pot fi rezumate în 5 clase:
 Clasa III dento -alveolară
 Hiperp lasia bazei mandibulare (Fig. 11 )
 Hipoplazia maxilară (figura 12 )
 Formule combinate
 Muscatura pseudo -obligată

22

Fig 11 . Hiperplasia bazei ma ndibulare

Fig.12 . Hipoplazia maxilară
3. Trata mentul clasei a III-a Angle
Scopul tratamentului malocluziunilor de clasa III la pacienții în creștere constă pe de -o parte în
normalizarea relațiilor sagitalice și transversale dintre segmentele scheletice maxilare și între arcadele
dentare, iar pe de cealaltă parte în corectarea obiceiurilor proaste sau a altor condiții care pot juca un
rol în etiopatogenia prognatismului . Tocmai din aceste motive este important să intervenim cât mai
curând posibil adica de la 3 la 5 ani, compatibil cu capacitatea de a accepta tratamentul și, mai ales,
de colaborare, pentru a permite o dezvoltare armonioasă. În principiu, pe baza unei diagnoze
scheletice și a considerentelor estetice, trebuie să alegeți dacă să favorizați av ansarea maxilarului sau
reducerea creșterii mandibulare. Având în vedere faptul că este mai ușor să stimulați creșterea decât
să controlați dezvoltarea; pe de altă parte, și, din fericire, condițiile în care cauza scheletică primară
sau exclusivă se referă numai la mandibulă sunt relativ rare și chiar și la acești pacienți, odată cu
avansarea maxilarului, obținem un compromis bun în termeni estetici și funcționali.
În principal, metodele de tratament din clasa a treia sunt:
• terapie ortopedică -funcțională

23

• corecție chirurgicală

3.1 Terapia funcțională ortopedică
Deși a generat un interes considerabil în anii trecuți, tratamentul timpuriu al claselor III a fost
întotdeauna și este încă un subiect controversat Probabil confuzia cu privire la alegerea moment ului
oportun și a tipului de terapie care urmează a fi efectuată derivă din dificultatea obiectivă de
identificare clară a acestui tip de malocluzie, dar și din certitudinea multor autori că prognanismul
mandibular este un eveniment determinat genetic și n u poate fi modificat cu un tratament precoce.
Cu toate acestea, pe baza convingerilor noastre, o interve nție terapeutică este de dorit imediat ce
diagnosticul a fost formulat: etiologia multifactorială a claselor III vede factori genetici
prededeterminați care interacționează cu factorii de mediu epigenetici pentru a realiza diferite forme
clinice care se agravează odată cu dezvoltarea. Dentiția completă de lapte permite deja adoptarea unei
abordări utile pentru corectarea relațiilor de clasă III ale schele tului; în acest fel, mișcările
compensatoare ale elementelor dentare pot fi limitate pentru a reduce diferențele dintre bazele osoase,
precum și pentru a preveni schimbările ireversibile ale țesutului osos și moale, pentru a îmbunătăți
funcția ocluzală și estetică și pentru a reduce durata celei de -a doua eventuale faze terapeutice Terapia
funcțională și terapia ortopedică, dacă sunt efectuate în timp util , permit controlul și modificarea
direcției de creștere și a relațiilor dintre bazele osoase, în timp ce o terapie ortodontică va fi utilă
exclusiv pentru a efectua o compensație dentară. Atunci când discrepanța scheletică este de natură să
invalideze terapia ortodontică și ortopedică în tratament ul afectiunilor, se trimite la chirurgia maxilo –
facială în r ezolvarea malocluziilor scheletice. Cu toate acestea, chiar și în astfel de cazuri, terapia
ortopedică interceptivă a malocluziunilor clasa III vizează reducerea discrepanței scheletice
favorizând o mai mare stabilitate a rezultatelor chirurgiei maxilo -mandibulare. Analiza factorilor de
stabilitate post -chirurgicală a clasei III scheletice arată cât de importantă este repoziționarea
maxilarului pentru a restabili complet funcția aparatului stomatognat și pentr u a restabili aspectul
estetic plăcut al pacient ului. Acest lucru pare să sugereze că o terapie eficientă funcțională și / sau
ortopedică este fundamentală nu atât pentru evitarea sau reducerea probabilității intervenției
chirurgicale, ci și pentru creșterea succesului în termeni de stabilitate Există n umeroase dispozitive
descrise în literatură și utilizate pentru rezolvarea malocluziei de clasă III, printre care sunt dispozitive
detașabile (removable mandibular retractor ), dispozitivele funcționale (Frankel III, Bionator III),
dispozitivele funcțion ale ortopedice (SEC III, DPA, mentoniera ), ortopedice, educatorul funcțional
(EF Trainer Slim), tracțiunea extra -orală inferioară și terapia edgewise.

3.1.1 Frankel III
Acesta a fost cel mai utilizat dispozitiv ortopedic -funcțional în Europa și în State le
Unite și este un regulator de funcții dezvoltat de Frankel. Frankel de tip III (FR -3) (figura 13 )
poate fi utilizat pe dentiția de lapte , dentiția mixtă și în stadiile incipiente ale dentiției
permanente pentru a corecta malocluzia de clasa III caracte rizate prin retruzie scheletică a
maxilarului superior ; principiul terapeutic se bazează pe "eliminarea tuturor factorilor care
ar putea împiedica dezvoltarea maxilarului superior și, în același timp, să prevină creșterea
excesivă la nivelul mandibular Di spozitivul constă din două scuturi laterale vestibulare din
rășină și două butoane labiale superioare: cele dintâi se extind din partea cea mai adâncă a
vestibulului maxilar până la mandibular și au sarcina de a controla forțele generate de
mușchiul buccin ator și de ceilalți mușchi faciali, îndreptate împotriva suprafeței laterale a
alveolelor dentare. Butoanele laterale se extind apical pe suprafața vestibulară a incisivilor
superiori până la partea de jos a fornixului și au sarcina de a elimina presiunea musculaturii

24

buzei superioare direct pe maxilar. Arcurile superioare permit o întindere a periostului
adiacent prin stimularea apozitiei osului pe suprafața vestibulară a alveolelor dentare
maxilare, redirecționând creșterea maxilarului superior înainte. . Forța exercitată de buza
superioară este descărcată printr -un fir care leagă arcul labial superior de scuturile laterale
către mandibulă , determinând un control al creșterii. Mușcătura de construcție este realizată
prin forțarea mandibulei pacientului în poziție mai confortabilă retrusă .

Fig. 13 : Frankel III

3.1.2 Retractor Mandibular
Unul dintre primele dispozitive detașabile utilizate pentru îmbunătățirea rapoartelor ocluzale
de clasa III a fost placa de rășină a lui Schwartz, construită cu un șuru b central și garnituri ocluzale
pentru a permite extinderea maxilarului superior și pentru a vestibulariza incisivii superiori. La placă
se adaugă un arc vestibular « inversat » care înclină incisivii inferiori lingual. Acest tip de terapie este
recomandat pentru a corec ta o mușcătura inversa anterioara de natură dento -alveolară (pseudo -clasa
III) sau în forme scheletice pentru a corecta o ușoară overjet, dacă vestibularizarea incisivilor
superiori este încă posibilă. Se compune dintr -o placă de rășină pala tală cu o arcadă vestibulară care
se extinde la nivelul porțiunii cervicale a incisivilor mandibulari. Arcul pur și simplu funcționa ca o
oprire sagitală în mișcarea proeminentă a mandibulei ; RM (figura 14) este fix ată la al doilea molar
temporar superior prin cârligele Adams și poate conține dispozitive suplimentare pentru avansarea
incisivilor superiori; placa trebuie să fie purtată timp de cel puțin 14 ore pe zi, până la corectarea
cross -bite anterior . Dispozitivul trebuie să fie activat astfel încât să forțeze madibula la retruziune
maximă, iar arcul vestibular ar trebui să fie 2 mm în fața incisivilor inferiori.

Fig 14 . Retractor Mandibular

3.1.3 Bionator III
În domeniul dispozitiv elor funcționale pentru terapia de clasa III scheletică , Bionator II I a lui
Balters trebuie considerat dispozitivul de ales pentru pacienții în vârstă în curs de dezvoltare.
Utilizarea sa permite, în special, să moduleze și să normalizeze anumite aspecte ale creșterii prin
modificări ale comportamentului neuro -muscular cr anio-facial. Bionator ul III a lui Balters este

25

alcătuit din aripi linguale profunde și largi, scuturi laterale vestibulare acrilice care se extind profund
în fornixul superior, butoane labiale superioare și un plan înclinat pen tru incisivii superiori (Fig. 15).

3.1.4 Masca facială
Conceptul de "forțe ortopedice" introduse în utilizarea curentă a forțelor grele îndreptate către
osul bazal al mandibulei prin intermediul mentonierei a reprezentat o inovație importantă. Studiile
efectuate asupra omului prin aplicarea tracțiunii distale asupra mandibulei au dat rezultate variabile
datorită diferitelor modele ale aparatului, ale forțelor și ale metodelor de evaluare utilizate. Unul
dintre primele studii clinice privind efectele imediate ale tratamentului cu ma scă facială a fost cel al
lui Irie și Nakamura în 1975. (Fig. 16)
Rezultatele au arătat o scădere a unghiului SNB˚, a înclinării incisivilor inferiori față de planul
mandibular și unghiul gonitic și o creștere a unghiului ANB˚ și a înclinării incisivilor s uperiori față
de planul SN. Schimbările în unghiul dintre planul mandibulei și planul SN în timpul tratamentului
cu masca facială sunt variabile, deși acest unghi tinde să crească. În 1977, Graber, prin studiul său, a
oferit un sprijin semnificativ pentru utilizarea forțelor grele prin acțiunea măștii faciale în tratamentul
pacienților tineri cu prognatism mandibular scheletic Cele mai semnificative efecte cranio -faciale ale
forțelor ortopedice ale măștii faciale au fost obținute la nivelul mandibular și la înălțimea facială
posterioară; a existat, de asemenea, o schimbare în modelul cranio -facial care a permis rezolvarea
malocluziei scheletice de classa III -a.

Fig. 15: Bionator III al lui Balters

Fig. 16 : Masca facială

26

Parte specială

27

4. MATERIAL ȘI METOD Ă
Grupul de studiu:
Grupul de studiu inițial a constat în 23 de subiecți din clasa III Angle , 5 bărbați și 18 femei (vârsta
medie: 4 -6 ani) ; Dispozitivele folosite în studiul în cauză sunt: Retractor Mandibular , Bionator 3, FR –
3 și masca facială
Întreagul eșantion a trebuit să posede anumite caracteristici, urmând o anamneză atentă și
colectarea datelor clinice și a trebuit să răspundă următoarelor criterii de includere:
 Dentiția Temporară sau în prima fază a dentiției mixte
 Teleradiografie de bună calitate;
 Clasa III canina la dinți temporari;
 crossbite anterior ;
 Clasa III -a molară perma nentă sau planul postlacteal cu treaptă mezializată;
 copiii cu dentiție mixtă cu malocluzie scheletică clasa III Angle cu componentă maxilară ;
 nici un tip de tratament ortodontic anterior;
 Anul nașterii în perioada 2009 -2014;
 Bună cooperare ;
 Frecvența în contr oale.

Dintre cei 23 de pacienți, 4 nu au continuat studiul: – 2 lipsa frecvenței; – 2 din cauza lipsei de
cooperare. Prin urmare, grupul de studiu cuprinde 19 pacienți, 15 fete și 4 băieți, cu vârsta cuprinsă
între 4 și 10 ani (vârsta medie = 7 ani)

Barba ți
21%
Fete
79%Dupa sexului
maschi femmine

28

Grupul de studiu a fost tratat cu diferite dispozitive: Retractor Mandibular a fost aplicat la nouă
pacienți; un pacient a fost tratat cu FR -3; sase pacienti au fost tratati cu Bionator -3 si patru cu masca
faciala.

La pacientii din gru pul de studiu au fost efectuate :
• examen obiectiv extra -oral și intra -oral
• fotografii inițiale ale feței și cavității bucale
• Examinări radiografic e: Ortopantomografia și teleradiografia
67
5,45,65,866,26,46,66,877,2
Barbati FeteVARSTA MEDIE CONFORM
SEXULUI
45%
15%
40%Dispozitive utilizate
Removable Mandibular Retractor
FR-3
Bionator III

29

• Trasarea cefalometrică prin intermediul software -ului Blue Sky Plan 4

Trasarea cefalometrică prin intermediul software -ului Blue Sky Plan 4 :
Astăzi, realizarea unei trasări cefalometrice a devenit mult mai simplă și mai rapidă, cu
ajutorul software -ului specific, puteți alege tipul de analiză pentru a efectua și a face acest lucru în
mai puțin de 3 minute. Odată ce radiografia din software a fost încărcată, vi se va solicita să calibrați
imaginea printr -un instrum ent dedicat (figura 17), după care se va alege tipul de analiză ce urmează
a fi efectuată și programul va afișa un mic ecran pe partea laterală a radiografiei . pentru a marca
repere (Fig. 18 ).

Figura 17 : Instrument de calibrare

Figura 18 : În acest caz se calculează ANB, căsuța din dreapta ne arată unde este punctul de referință
(N).

30

Cazul 1

Anamneza:
 Pacient a: A. M.
 Sex: F
 Varstă 6 ani,
 profil convex.
Examen ocluzal:
 dentiție mixtă,
 ocluzia inversă in zona frontală și laterală,
 ocluzia mezializată la nivelul molarilor .
Diagnostic: Pseudo -clasa a III -a Angle mandibulară

Înregistrări inițiale de pre -tratament

Figura 19 : Fotografie pre -tratament frontală și profil.

31

Fig.20 : Fotografie intraorală frontală în intercuspidare maximă .

Figura 21 : Fotografie intraorală în IM, dreapta .

32

Fig.22 : Fotografie intraorală în IM, stânga .

Fig.23 : Teleradiografie latero -laterală pre -tratament .

33

Figura 24 : Ortopantomografie înainte de tratament .

Tratamentul: Scopul acestui tratament a fost de a cor ecta ocluzia frontală inversă, ocluzia
inversă laterală și extinderea palatului, pentru a modifica ocluzia și a îmbunătăți profilul. Pentru
atingerea acestor obiective, a fost utilizat dispozitivul funcțional RMD; arcul activatorului a fost
activat astfel încât acesta să fie poziționat la 2 mm în fața incisivilor inferiori, forțând maxilarul la
retruzie maximă, are sarcina de a opri d eplasarea sagitală a mandibulei care îl conține. În aparat există,
de asemenea, un șurub de expansiune pentru a face ca maxil arul să crească în sens transversal și arcuri
pentru înclinarea incisivilor superiori.
În cazul nostru, pacienta a trebuit să poarte aparatul timp de cel puțin 14 ore pe zi, până când
s-a corectat ocluzia inversă frontală, șurubul de expansiune a fost acti vat o dată pe săptămână (¼ de
rotație) până la corectarea ocluziei laterale inverse .

Controlul la 1 lună

Fig.25 : RM pentru arcada superioară construită cu un șurub central, grosim ile ocluzale și arc
vestibular ‘’inversat’’.

34

Figura 26 : Primul control la o lună după aplicarea dispozitivului detașabil: Deja după prima lună a
apărut saltul ocluzal, se observă și o creștere în sensul tran sversal a maxilarului superior.

Figura 27 : 1 luna Fotografie intraorală în IM, dreapta .

35

Fig. 28 : 1 luna Fotografie intraorală în IM, Stânga

CONTROL LA 6 LUNI

Figura 29 : Fotografie intraorală anterioară, notați reducerea stopurilor ocluzale.

36

Fig 30: Fotografie intraorală în IM, dreapta

Fig 31 : Fotografie intraorală în IM, Stânga .

37

Control la dis tanță de un an:

Fig 32 : Fotografie intraorală în intercuspidare frontală maximă .

Fig 33: Fotografie intraorală în IM, Stânga .

38

Fig 34: Fotografie intraorală în IM, dreapta .

Înregistrările finale la sfârșitul tratamentului:

Fig. 35: Fotografie frontală și profil la sfârșitul tratamentului .

39

Fig 36: Fotografie intraorală în IM, frontal la sfârșitul tratamentului .

Fig. 37: Fotografie intraorală în IM, dreapta laterală la sfârșitul tratamentului .

Fig. 38: Fotografie intraorală în I M, stânga laterală la sfârșitul tratamentului .

40

Fig. 39: Teleradiografia latero – laterală la sfârșitul tratamentului .

Fig. 40: Ortopantomografia la sfârșitul tratamentului.

Rezultate: a fost obținută o reducere a proeminențelor mandibulare (B, Pg și Gn), o creștere a
proeminențelor maxilare, modificări semnificative la nivelul ramificației mandibulare și a axei
condiliare și o reducere a lungimii mandibulare totale.

Cazul 2
Pacient: P. C. Varsta: 9 ani Sex: F
Examenul obiectiv: dentiție mixtă, ocl uzia bilaterală deschisă, ocluzia mezializată la nivelul
molarilor, dimensiunea verticală schel etică crescută, profilul convex.

41

Diagnostic: Pseudo clasa a III -mandibulară.

Înregis trări inițiale de pre -tratament

Fig 41: Fotografie pre -tratament fron tală și profil.

Fig 42: Fotografie intraorală în intercuspidare frontală maximă .

42

Fig 43: Fotografie intraorală în IM, stânga .

Fig 44: Fotografie intraorală în IM, dreapta .

Fig 45: Teleradiografie latero -laterală pre -tratament .

43

Fig 46: Ortopa ntomografie înainte de tratament .
Tratament: Scopul acestui tratament a fost de a corecta ocluzia și de a o face să devină de clasa
I, de a corecta deplasarea mandibulară și de a elimina contactul prematur al incisivului central 21 și
de a pro -înclina inci sivii superiori. Din cauza vârstei pacientului, a fost ales un aparat funcțional,
care în acest caz este Bionator III. Mușcătura de construcție a fost înregistrată prin repoziționarea
distală a mandibulei într -o relație centrică de ocluzie.
Pacientul a pur tat dispozitivul timp de cel puțin 22 de ore pe zi.

Fig. 47: Fotografie frontală intraorală cu Bionator III

44

Fig 48: Fotografie laterală intraorală Dreapta cu Bionator III .

Fig 49: Fotografie intraorală laterală stânga cu Bionator III .

45

Fig 50: Fotografie frontală și profil la sfârșitul tratamentului .

Fig 51: Teleradiografia latero – laterală la sfârșitul tratamentului .

46

Fig 52: Ortopantomografia la sfârșitul tratamentului.

Rezultate: Creșterea mandibulară a scăzut într -un sens sagital. A ceasta arată că aparatul
Bionator III este capabil să determine în principal efectele dento -alveolare asupra complexului
cranio -facial în curs de dezvoltare.
Cazul 3
Pacient: R. M.
Vârsta: 8 ani Sex: F
Examen exobucal : Profil concav, Dentiție mixtă, Clasa III scheletică cu r etrognație maxilară,
Crossbite anterior și Crossbite bilaterală posterior în ocluzie centrică. I ncisivii mandibulari prezentau
o discrepanță de 3 mm. Din moment ce se afla încă în dentiția mixtă, s -a optat pentru un tratament
interceptiv cu speranța de a evita intervenția chirurgicală.
Înregistrări inițiale de pre -tratament
Fig 53: Fotografie pre -tratament frontală și profil.

47

Fig 54: Fotografie intraorală frontală în intercuspidare maximă .

Fig 55: Fotografie intraorală în IM, dr eapta .

Fig 56: Fotografie intraorală în IM, stânga .

48

FIG 57: Traseu cefalometric Pre-tratament .

Fig 58 : Ortopantografie pre-tratament .

Tratamentul: tratamentul a fost împărțit în două faze. Prima fază a inclus o bandă de rășină
stabilizată de două bare de oțel transpalatale cu diametrul de 1 mm și cârlige vestibulare cu croșete la
înălțimea dinților 52 și 62 care vor fi utilizate pentru a fixa benzile elastice în masca Delaire. Ulterior,
un rep cu benzi a fost cimentat pe dinți 16 și 26 și acesta d in urmă a fost activat o dată pe zi timp de
4 săptămâni. În a doua etapă, se finalizează cazul cu dispozitiv fix.

49

Fig. 59: Pacientul poartă o mască facială

Fig. 60: Fotografie frontală intraorală cu un aparat cu cârlige pentru mască facială la 3 l uni.

50

Fig 61: Fotografie intraorală SX cu dispozitiv cu cârlige pentru mască facială la 3 luni .

Fig 62: Fotografii ocluzale la stanga ferula stângă cu cârlige de rășină cu bare transpalatale, în
dreapta REP .

Fig 63: Aplicarea REP la 9 luni .

51

Fig 64: Fotografie intraorală dreaptă imediat după aplicarea REP .

Fig 65: Fotografii profil si frontale la sfârșitul primei faze de tratament .

52

Fig 66: Fotografie intraorală frontală la sfârșitul primei faze a tratamentului .

Fig 67: Fotografie intraora lă dreapta la sfârșitul primei faze de tratament .

Fig 68: Fotografie intraorală stânga la sfârșitul primei faze de tratament .

53

Fig 69: Traseu cefalometric la sfârșitul primei faze a tratamentului .

Fig 70: Ortopantomografia la sfârșitul primei faze a tratamentului .

54

Fig 71: Începutul celei de -a doua faze de tratament cu dispozitiv fix.

Fig 72: Controlul la 21 luni a după începerea tratamentului cu aparat fix .

Fig 73: Fotografie frontală și profil la sfârșitul tratamentului .

55

Fig 74: Fotografie intraorală în IM, frontal la sfârșitul tratamentului .

Fig 75: Fotografie intraorală în IM, lateral dreapta la sfârșitul tratamentului .

56

Fig 76: Fotografie intraorală în IM, lateral stânga la sfârșitul tratamentului .

Fig 77: Ortopant omografia la sfârșitul tratamentului.

57

Foto 78: Fotografii finale ocluzale ale tratamentului după îndepărtarea echipamentului fix.

Rezultate: În prima fază, masca facială a corectat crossbite anterior , iar RPE a corectat
crossbite posterior . La sfârșitu l primei faze, profilul țesutului moale al pacientului a fost extrem de
concav După folosirea RPE, lățimea intermolară a pacientului a fost mărită cu 9 mm. În prima fază,
după corectarea cr oss bite anterior transversal , a existat o recesiune gingivală care a fost corectată cu
o grefă liberă gingivală. Lucrarea a durat 3 ani. La 3 ani după terminarea tratamentului, pacientul a
prezentat o bună stabilitate ocluzală, un profil acceptabil și un zâmbet frumos.

58

DISCU ȚII
Tratamentul claselor III începe cu un d iagnostic atent; este indispensabilă în sco pul
tratamentului recunoașterea subclasei de apartenență. În special, în cazurile de hiperplazie a bazei
mandibulei (mușcătura pseudo forțată) este foarte important să se intercepteze problema pentru a
evita inter venția chirurgicală în viitor. Tratamentul timpuriu al claselor III a fost întotdeauna și este
încă un subiect controversat.
În această lucrare am încercat să subliniez care sunt diferențele, dar mai presus de toate
rezultatele diferitelor aparate funcțion ale și / sau ortopedice din punctul de vedere al rezultatelor
obținute, din păcate în prezent nu există niciun aparat care să rezolve toate problemele legate de clasă,
dar prin diagnosticarea atentă și prin tratarea precoce a acestuia prin aparate funcțion ale și / sau
ortopedice, direcția de creștere a maxilarelor poate fi controlată și modificată.
La cei nouă pacienți tratați cu RM am descoperit modificări cranio -faciale importante cum ar
fi: creșterea protuziei maxilarului, modificări semnificative ale î nclinării ramificației mandibulare,
reducerea protuziei mandibulare, protuzia dento -alveolar maxilară și retruzia dento -alveolară
mandibulară cu compensare dento -alveolară , absența variațiilor valorilor de verticalitate (excluzând
unghiul goniac) și var iații nesemnificative ale dimensiunii liniare a corpului și a ramurii mandibulei.
Cei șase pacienți tratați cu Bionator III, purtând dispozitivul timp de cel puțin 22 de ore pe zi,
au prezentat o creștere semnificativă a dimensiunilor verticale, datorită u nei mici rotații ulterioare a
planului bispinal asociată cu o variație a înclinării mandibulare, de asemenea a existat o creștere în
sensul sagital care a afectat maxilarul superior; se poate spune că Bionator III s -a dovedit a fi eficient
în tratamentul c lasa III tratată mai ales la nivelul dento -alveolar.
La pacientul care a fost tratat cu FR -3 a existat o scădere a valorii SNB. o creștere a unghiului
ANB, lingualizarea incisivilor inferiori și vestibularizarea celor superiori. Aspectul negativ al lui
Frenkel este că, fiind deosebit de greoi pentru copil, acesta îl rupe de bunăvoie de mai multe ori.

La pacienții tratați cu o mască facială, a avut loc o modificare a configurației craniofaciale,
care a permis rezoluția malocluziei scheletice de clasă III

59

CONCLUZII
La pacienții tratați cu Removable mandibular retractor și în literatura de specialitate au
fost găsite următoarele concluzii:
1. Reducerea protruziei mandibulare (B, Pg și Gn) și creșterea protruziei maxilare,

2. Compensare dento -alveola ră cu protruzie dento -alveolară maxilară și retruzie mandibulară
dento -alveolară,

3. Modificări semnificative ale înclinării ramurii mandibulare și a axei condiliare și reducerea
lungimii mandibulare totale (Cd -Gn).

4. Nu au fost evidențiate variații ale valor ilor de la verticalitate (cu excepția unghiului goniac)

5. Dimensiunile liniare ale corpului și ramurii mandibulare nu prezintă schimbări semnificative.

6. În grupul tratat se evidențiază o rotație morfogenetică anterioară ca o consecință a
redirecționării cre șterii condilare spre în sus și în față
La pacientul tratat cu FR -3 și în literatura de specialitate au fost întâlnite următoarele
concluzii:
1. Creștere a înălțimii feței.
2. Modificări scheletice ale mandibulei , care suferă o rotație spre in față și înapoi, ș i a
maxilarului superior, cu o ușoară stimulare a creșterii înainte,
3. Modificări dento -alveolare caracterizate printr -o versiune linguală a incisivilor
inferiori.
La cei șase pacienți tratați cu Bionator III concluziile stabilite de Cozza și colab. în 2004
sau:
1. Bionator III generează efecte benefice asupra complexului maxilo -facial atât pentru
structurile scheletice, cât și pentru profilul țesuturilor moi.
2. Toate măsurătorile, lineare și unghiulare, au indicat o avansare semnificativă a
maxilarului, iar unghi ul SNA a suferit modificări majore după masca facială și
reținere cu Bionator III.
3. Diferența scheletică a rămas stabilă în timpul tratamentului cu mască facială și
chiar a scăzut semnificativ în timpul reținerii.
4. Relația de clasă III a fost corectată exclu siv de repoziționarea anterioară a
maxilarului superior

60

În plus:

5. Analiza efectelor tratamentului a arătat o sensibilitate în sensul sagital al
maxilarului superior
6. A fost înregistrată o creștere a dimensiunilor verticale.
7. Creșterea mandibulară a scăzut î n direcție sagitală, cu rezultate imprevizibile.
La pacienții tratați cu Mască Facială și în literatură au fost găsite următoarele
concluzii:
1. Înălțimea facială anterioară este mărită în raport cu cea posterioară; în acord cu Graber
2. Deplasarea anterioară a mandibulei are loc în primul an după tratament.
3. Modelul general al creșterii mandibulare este favorabil chiar dacă nu este constant. În
acord cu Wendell și colab. (1985)
4. Inhibarea semnificativă a creșterii ramurii mandibulare și a lungimii corpului, post -rotația
mandibulară și reducerea unghiului goniac. Deguchi în 2002

61

Bibliografia

Bjork a. , Skieller V. : Facial development and tooth eruption 1972; 62
Cozza P , Marino A , Mucedero M . An orthopaedic approach to the treatment of Class III
malocclusions in the early mixed dentition . Eur J Orthod 2004 ;
Cozza P , Marino A , Mucedero M . The Biofrankel -3: a functional approach . JCO 2002
Deguchi T , McNamara Jr. J A . Craniofacial adaptations induced by chincup therapy in Class III
patients . Am J Orthod Dentofacial Orthop 1999
Ellis E 3rd, McNamara JA Jr. Components of adult Class III malocclusion. J Oral Maxillofac Surg
1984;42:295 -305.
Enlow DH, BANG S ; Growth and remodeling of the human maxilla. Am J Orthod 1965; 51
Enlow, D.H: Princi ples of bone remodeling. Thomas, Springfield/III 1963
Giannì E. : La nuova ortodonzia. Padova, Piccin 1980
Graber L W . Chin cup therapy for mandibular prognathism . Am J Orthod 1977
Grave, K. C, Brown, T. : Skeletal ossification and the adolescent growth spurt. Amer. J . Orthodont
69:611, 1976
Greulich, W.W,. Pyle, S. J: Radiografic atlas of skeletal development of the hand and wrist, 2nd
Stanford University press,1959
Jacobson A, Evans WG, Preston CB, Sadowsky PL. Mandibular prognathism. Am J Orthod
1974 ;66:140 -71.
Koski K. Mason K.E ; Groeth potential of the transplanted condyle components in the mandibular
ramus of the rat, II Suomen, Toim 1963; 59: 269
McNamara Jr. J A , Huge S A . The functional regulator (FR -3) of Frankel . Am J Orthod 1985
Moss Ml, Salentijn L; the logarithmic growth of the human mandible. Acta Anat 1970; 77
Moss Ml: The primary role of functional matrices in facial growth. Am J Orthod 1969;55
Pauwels, F. Gesammelte Abhandlungen zur funkitionellen Anatomie. Springer, Berlin 1965
Proffit W. ;Ortodonzia Moderna. Milano 1995
Ricketts RM; A principle of arcial growth of the mandible. Angle Orthod 1972; 42
Sanborn RT. Differences between the facial skeletal patterns of Class III malocclusion and normal
occlusion. Angle Orthod 1955;25:208 -22.
Staudt C.B., Kiliaridis S. Different skeletal types underlying Class III malocclusion in a random
population. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2009;136:715 -21.
Ten Cate, A. R: oral histology, Mosby, st. Louis 1980
Wendell P D , Nanda R , Sakamoto T , Nak amura S . The effects of chincup therapy on the mandible:
a longitudinal study . Am J Orthod 1985

62