PRO GRAMUL DE STUDIU: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI [627909]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PRO GRAMUL DE STUDIU: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
ANTRENAMENT SPORTIV
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ORADEA
2019 ABSOLVENT: [anonimizat] – PÉTER CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. FEFLEA IOAN

2
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PRO GRAMUL DE STUDIU: EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
ANTRENAMENT SPORTIV
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. FEFLEA IOAN
ORADEA
2019 ABSOLVENT: [anonimizat] – PÉTER STUDIU COMPARATIV ASUPRA
ELASTICITĂȚII TORACICE A
JUNIORILOR PRACTICANȚI AI
JOCULUI DE BASCHET ȘI AI
JOCULUI DE VOLEI

3
Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
Actualitatea abordării temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
Moti varea alegerii temei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……5
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
1. Fundamentarea teoretică a temei ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
1.1 Evaluarea antropometrică ………………………….. ………………………….. ………………………… 7
1.2 In dicii evaluării antropometrice ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.2.1 Înălțimea corpului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..8
1.2.2 Greutatea corporală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
1.2.3 In dicele de Masă Corporală ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
1.2.4 Perimetrul toracic (PT) și elasticitatea toracică ………………………….. ………………….. 9
1.2.5 Diametrul toracic transvers ………………………….. ………………………….. ………………. 10
1.2.6 Diametrul toracic antero -posterior ………………………….. ………………………….. …….. 10
1.2.7 Relația perimetru toracic -statură ………………………….. ………………………….. ……….. 10
1.3 Cutia toracică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 10
1.3.1 Rolul toracelui în respirație ………………………….. ………………………….. ……………… 12
1.4 Caracteristici morfo -funcționale ale copiilor în perioada pubertară ………………………… 12
1.4.1 Dezvoltarea morfologică susținută a aparatului respirator ………………………….. ….. 13
1.4.2 Îmbunătățirea substanțială a funcției respiratorii în perioada pubertară …………….. 15
1.5 Caracteristicile efortului în jo cul de baschet ………………………….. ………………………….. 17
1.6 Caracteristicile efortului în jocul de volei ………………………….. ………………………….. …. 19
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
2.Organizarea și des fășurarea cercetării ………………………….. ………………………….. ……………. 21
2.1 Scopul și obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. ………………… 21
2.2 Subiecții cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
2.3 Locul și perioada desfășurării studiului, condițiile de lucru ………………………….. ………. 22
2.4 Etapele studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
2.5 Metode și tehnici de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………… 22
2.6 Desfășurarea studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 24
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 25
3. Rezultatele obținute și interpretarea lor ………………………….. ………………………….. …………. 25

4
3.1 Cu privire la juniorii baschetbaliști ………………………….. ………………………….. ………….. 25
3.2 Cu privire la juniorii voleibaliști ………………………….. ………………………….. ……………… 26
3.3 Comparație între j ucătorii de baschet și cei de volei ………………………….. ………………… 27
3.4 Comparație cu alte studii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 33
CAPITOLUL IV. – Concluzii și propuneri ………………………….. ………………………….. ……….. 37
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
Propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40

5
INTRODUCERE

Actualitatea abordării teme i
Epoca actuală, ca urmare a progresului tehnico -științific care a schimbat esențial
structura muncii omului, prezintă o tendință de hipodinamism fizic reducând necesitatea de a
folosi eforturi musculare . Din păcate stilul de viață al tinere i generații determină modificări
atât anatomice cât și fiziologice, copiii având o tendință la obezitate, care reprezintă o
problemă de sănătate cu care atât medicii, cât și familia copi ilor se confruntă din ce în ce mai
des în ultima perioadă. Găsirea uno r alternative la contracararea acestor tendințe negative
pentru sănă tatea tinerei genera ții capătă o importanță mare.
Practicarea sportului de către tinera generație însoțită de dobândirea unor obiceiuri de
alimentație corectă și un regim de viață echilibr at este o prioritate în acest sens. Jocurile
sportive, în special jocurile sportive cu mingea, reprezintă un mijloc foarte eficient, plăcut și
accesibil pentru a atinge acest obiectiv de a convinge tinerii să micșoreze timpul petrecut în
fața calculatorulu i, telefonului sau alte mijloace moderne, și a -l îndruma spre un stil de viață
mai sănătos. Nivelul de obiectivizare științifică a pregătirii a coborât până la cele mai mici
nivele în sport (copii la nivel de î ncep ători și juniori), în acest sens se înscri e și lucrarea de
față.

Motivarea alegerii temei
După lucrarea mea din 2017, care viza determinarea și compararea diferențelor
dezvoltării între categoriile de subiecți sportivi și nepracticanți ai sportului, am decis să extind
cercetarea prin comparația între practicanții a două jocuri sportive: baschet și volei. După
vizionarea și practicarea ambelor jocuri sportive în cadrul universității și nu numai, m -au
fascinat acțiunile motrice și efortul depus din partea jucătorilor în cadrul jocurilor oficiale și a
apărut următoarea întrebare: Care dintre cele două categorii de sportivi prezintă o dezvoltare ,
sau necesită o dezvoltare mai bună la nivelul sistemului respirator?
Această cercetare vizează comparația indicilor de dezvoltare ai toracelui copiilor (12 –
14 ani) între două categ orii: jucători de baschet și volei . Scopul cercetării este de a identifica

6
diferențele între cele două grupe, referitoare la gabarit și elasticitate, și gradul de normalitate
ale acestora în comparație cu talia, greutatea și alți ind ici antropometrici, aceștia fiind
influențați în mare măsură de activitatea sportivă, de eforturile anaerobe și aerobe ale copiilor.
Pe de altă parte, dorim să comparăm rezultatel e acestui studiu cu rezultatele din studii
asemănătoare, sau care conțin măsu rători asemănătoare celor din studiul nostru.

7
CAPITOLUL I
1. Fundamentarea teoretică a temei

1.1 Evaluarea antropometrică
Epuran M., consideră evaluarea ca fiind procesul prin care se fac judecăți asupra
rezultatelor măsurătorilor, judecăț i care au în vedere anumite criterii și care reprezintă în
acelasi timp scopul măsură rii1.
După Dragnea A., evaluarea antropometrică sau examenul antropometric este o
metodă de cuantificare a creșterii și dezvoltării fizice bazată pe măsurarea corpului, indicilo r
somatici privind diferite segmente sau chiar întregului corp. Avantajul prezentei metode îl
reprezintă evaluarea rezultat elor matematic prin cifre, fapt care conferă un plus de
obiectivitate și exactitat e2.
Somatometria este disciplina care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor corporale
uman e și ale segmentelor sale, reprezintă un ansamblu de măsurători antropometrice pe baza
cărora, prin calcularea unor indici specifici se apreciează nivelul de creștere și gradul
dezvoltării fizice.
Această modalitate de analiză a corpului uman oferă date obiective, certe,
reproductibile la măsurări succesive, exacte, care conferă siguranța cercetătorului, fiind
prezentă în multe domenii legate de medicină. În efectuarea acestor măsurători se recomandă
să se folosească pen tru fiecare subiect aceleași instrumente și cu precădere acele măsurător i
care au o stabilitate mai bună. Ex. taliometru, banda metrică , dinamometrul , compasul,
goniometrul, miotonometrul, adipocentimetrul, scărița de mobilitate.
1.2 Indicii evaluării antropometrice
Evaluarea antropometrică începe prin măsurarea taliei sau a staturii . Acest parametru
este condiționat genetic, influența ereditară asupra staturii este mult mai mare decât acțiunile
din exterior. Statura sau talia acoperă întregul corp al omului de la înalțimea capului, a
gâtului, și a trunchiului până la membrelor inferioare. Conform Ioan Drăgan, în timpul
creșterii variația dezvoltării acestor componente este diferită , astfel pot fi prezenți doi subiecți

1 Epuran, M. (1992) Metodologia cercetării activităților corporale, vol.I -II, Editura A.N.E.F.S., București.
2 Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport , Editura Sport Turism, București.

8
cu ace eași statu ră dar cu alte proporții ale segmentelor corporale, ceea ce este un aspect de
mare importanță în domeniul se lecției sportive3.”
1.2.1 Înălțimea corpului , statura sau talia (T): se măsoară într e vertex (creștetul
capului) și tălpi. Subiectu l se află în ortostatism, cu membrele inferioare în extensie și cu
coloana vertebrală dreaptă. Călcâiele, șanțul interfesier și coloana în dreptul omoplaților ating
tija taliometrului (peretele). Bărbia este coborâtă spre piept astfel încât marginea superioară a
conductului auditiv extern și unghiul extern al ochiului să se găsească pe aceeași linie
orizontală. Se fixează bara taliometrului la nivelul creștetului capului (echerul, în unghi drept
față de perete și creștetul capului) și se citește cifra din dreptu l reperului. Se notează rezultatul
în metri4.
În funcție de rezultatul măsurătorii față de înălțimea medie, subiecții se împart în
suprastaturali sau hiperstaturali (cei care depășesc media), normostaturali și substaturali.
Variația înalțimii la școlarii mici din învățământul primar este următoarea :

Tabelul 1. Situația comparativă a variabilelor pe ani de referință, vârstă, forme de
învățământ și sexul elevilor (sursa: Claudia Maria Iacob, Teză de doctorat „Contribuții la
studiul bioantropologiei copiilor din unitățile de învățământ urban”, Craiova 2010 ).
Indicii înălțimii caracterizează în majoritatea cazurilor dezvoltar ea subiectului, acest
parametru este mărimea față de care se pot raporta toate celălalte măsurători antropometrice.
În selecția s portivă indicatorul înălțimii variază de la o probă la alta sau de la o ramură la alta,
sunt sporturi unde talia înaltă nu ajută (gimnastica, hipismul) sau unde talia influețează
selecția subiecților (volei, baschet).

3 Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală, București.
4 Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport , Editura Sport Turism, București.

9
1.2.2 Greutatea corporală (G): este un indicator al creșterii cantitative a corpului,
care se realizează prin cântărire. Greutatea trebuie raportată la sex, vârstă, înaltime și starea de
nutriție. Este unindicator care se modifică destul de repede, putând scădea sau crește sub
influenț a unor factori ca: alimentația, efortul fizic, tulburările metabolice etc. Subiectul stă pe
cântar,luând o poziție de stând relaxat. Se notează rezultatul cântăririi în kilograme (kg).
Subiecții cu greutate medie corespunzătoare vârstei lor se numesc norm oponderali, cei cu
greutate peste medie – supraponderali și cu greutatea sub medie – subponderali5.”
1.2.3 Indicele de Masă Corporală (IMC ), sau BMI (Body Mass Index ) este un
raport bazat pe greutatea și talia fiecărui individ. Calcularea IMC -ului este unu l dintre cele
mai raspândite moduri de analiză a gradului de obezitate, fiindcă nu necesită multe date sau
instrumente pentru a o realiza.
Calculul IMC -ului: Indicele de Masă Corporală este folosit atât la bărbați cât și la femei, cu
vârste î ntre 18 si 65 ani, dar rezultatele obținute nu sunt relevante î n cazul persoanelor cu
masă musculară mare (sportivi), copiilor mici, vârstnicilor sau femeilor însărcinate.
Formula de calcul a IMC -ului: Indicele de Masă Corporală se calculează împărțind
greutatea exprimată î n kilograme( kg) la talia exprimată î n metri( m) la pă trat: IMC = m / (h2) .

IMC Interpretarea
Sub 18,5 Subponderal
Între 18,5 – 24,9 Greutate normală
Între 25 – 29,9 Supraponderal
Între 30 – 34,9 Obezitate – gradul I
Între 35 – 39,9 Obezitate – gradul II
Peste 40 Obezitate morbidă
Tabelul 2. Interpretarea rezultatelor analizei IMC -ului
(sursa: http://calorii.oneden.com/imc.html ).
1.2.4 Perimetrul toracic (PT) și elasticitatea toracică : atestă gradul de dezvoltare a
cutiei toracice și se măsoară cu banda metrică, măsurându -se până la 9 ani pe linia mamară,
anterior și sub omoplați, în spate. După această vârstă, la baieți se măsoar ă sub relieful
pectoral, iar la femei supramamar. Se măsoară de asemenea în dinamica în inspir și expir
profund, din calcul reiese elasticitatea toracică (la sportivii foarte buni diferenț ele pot ajunge
chiar și la 9 – 12 cm) .

5 Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală, București.

10
1.2.5 Diametrul toracic trans vers: se măsoară din dreptul liniei medioaxilare, la
nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric sau se poate
măsura în planul care trece la nivelul sternului și a coastei nr. 4, în mișcare, adică în inspirație
și în expirați e prelungită, cu cât diferențele sunt mai mari cu atât se constată o dezvoltare
mai bună.
1.2.6 Diametrul toracic antero -posterior : „se determină cu compasul – un vârf la
baza apendicelui xifoid, iar celălalt pe apofiza spinoasă a vertebrei ce se află la același nivel,
de asemenea în dinamică, la nivelul sternului și al corespondenței posterioare. Valoarea
diametrului transvers trebuie să fie cu cel puțin 8 cm mai mare față de diametrul antero –
posterior, în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric6.”
1.2.7 Relația perimetru toracic -statură „se exprimă prin indicele de armonie
Erissman [(PT-Talie)/2], care, la adult, trebuie să fie cu valori pozitive. La copii acest indice
are valori negative, se apropie de zero la vârsta de 16 -18 ani și devine pozitiv în viața adultă.
În general, indicele Erissman negativ caracterizează toracele insuficient dezvoltat la vârsta
adultă, dar un indice mare poate fi datorat și unor depozite adipoase în exces pe trunchi, care
nu mai sunt în limite fiziologice7.”
1.2.8 Proporționalitatea dintre perimetrul toracic și înălțime a corpului:
[(PT*100)/Î naltime ]. După această formulă, valorile indică: sub 50 – torace strâmt; între 50 -55
– torace mediu dezvoltat; peste 55 – torace larg8.

1.3 Cutia toracică
„Toracele reprezintă componenta superioară a trunchiului, ai cărei pereți circumscrie
cavitatea toracică, ce conține majoritatea organelor sistemului respirator, un segment al
tractului digestiv, organul central al sistemului circulator și vasele mari din apropierea
acestuia, ganglioni limfatici și nervi importanți9.”
„Diafragmul este un mușchi larg și subțire, ce constituie singurul plan al regiunii
parietale inferioare a cutiei toracice, separă cavitatea toracică de cea abdominală și formează,
în același timp, pla fonul acesteia din urmă. Este implicat în primul rând în mecanica

6 Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală, București.
7 Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală , București, pg. 218 -219.
8 Hostiuc, N. (2003) Tehnici de măsurare și evaluare în educație fizică și sport , Editura Universității „Dunărea
de jos”, Galați.
9 Albu, I., (1998) Anatomie topografică, ed. II, Editura B.I.C. ALL s.r.l.

11
ventilației pulmonare, fiind considerat principalul mușchi inspirator, datorită faptului că prin
acțiunea sa este asigurată vehicularea unei cote importante din volumele respiratorii, ce con stă
în 60% din cantitatea de aer ventilat într -o respirație profundă. Dacă într -o respirație normală,
diafragmul desfășoară o cursă de până în 1,5 cm, în respirațiile ample aceste valori pot depăși
10 cm. Cursele diafragmului și proporția lor au consecințe importante asupra eficienței
ventilației10.”

Figura 1. Mișcările diafragmului și cutiei toracice în respirație
(sursa: https://anatomie.romedic.ro/toracele ).

10 https://anatomie.romedic.ro/diafragmul

12
1.3.1 Rolul toracelui în respirație
Una dintre cele mai importante funcții ale cutiei toracice este legată de procesul
respirator . Toracele nu conține doar plămânii ci și structurile osteo -musculare care împreună
participă la mișcările în mod eficient a aerului în in spirație și expirație. Cursele diafragmului
pe vertica lă și mișcările coastelor rezultă modificarea volumului cavității toracice devenind
astfel elementele cele mai importante în respirație.
În ventilația de repaus, mușchii intercostali externi și diafra gmul sunt
responsabili de mărirea în volum a cutiei toracice, crescând diametrele acesteia. Diametr ul
antero -posterior crește în același timp cu orizontalizarea coastelor și datorită mișcă rilor de la
articulația primei coaste cu sternul. În timpul unui ins pir, manubriul sternal se ridică și se
proiectează înainte poziționându -se la 1 -16 grade față de orizontală. Astfel, diametrul antero –
posterior al jumătății superioare a toracelui se mărește, permițând lărgirea concomitentă a
porțiunii anterioare a vârful ui pulmonar. Poziționarea oblică, către inferior și înainte a fibrelor
mușchilor intercostali externi favorizează mișcarea de ridicare a coastelor, ce presupune
rotirea și orizontalizarea acestora în jurul unui ax paralel cu colul lor. Creșterea diame trulu i
transversal este în relație cu mișcarea de rotație la nivelul coastelor 2 -4 și 7 -10, iar creșterea
diametrului cranio -caudal este rezultatul coborârii planș eului cutiei toracice, constituit din
mușchiul diafragm.
Contractarea mușc hilor inspiratori poate rezulta o forță maximă de inspir până la 10
kg/cm, cu scurtarea fibrei musculare până la 50%. În inspirație forțată , coloana vertebrală
execută o mișcare de extensie, luând parte astfel la orizontalizarea coastelor. În același timp,
la lărgirea suplimenta ră a cutiei toracice vor contribui, înafară de intercostalii externi și
diafragm, mușchii inspiratori accesori , adică mușchii pectorali, mușchii dințat anterior și
postero -superior, mușchiul ste rnocleidomastoidian, trapezul, respectiv mușchii scaleni.
Colo ana vertebrală participă și l a expirația forțată , în acest caz execută o mișcare de flexie,
la fel și mușchii expiratori, precum mușchii abdominali, mușchii intercostali interni, pătratul
lombar, transvers al toracelui și mușchiul dințat postero -inferior11.
1.4 Caracteristici morfo -funcționale ale copiilor în perioada pubertară
După De meter, A., în timp ce la copiii de vârstă antepubertară dezvoltarea morfologică
și mai ales capacitatea funcțională redusă a întregului aparat respirator constituie un import ant

11 https://anatomie.romedic.ro/toracele

13
factor limitant a l efortului fizic în regim aerob, în perioada pubertară se întâmplă o dezvoltare
morfologică însemnată a tuturor verigilor sistemului respirator și se obțin noi capacități
funcționale, capabile să asigure o mai bună încărcare cu oxigen a organismului atât în repaus,
cât și în eforturi relativ intense. Aparatul respirator propriu -zis, care asigură substratul
morfologic al functie i respiratorii externe, capătă o dezvol tare rapidă și continuă pe durata
întregii perioade pubertare. Veriga a doua respiratorie , trans portul gazelor, este efectuată de
sânge și de aparatul cardio -vascular în t otalitatea lui. Se poate aprecia că și din acest punct de
vedere pubertatea asigură corecții importante. Ultima și cea mai importantă verigă a funcției
respiratorii este îndeplinită la nivelul tisular, celular și subcelular, unde se asigură utiliz area
oxigenului oferit și transportat de către cele două verigi anterioare12.

1.4.1 Dezvoltarea morfologică susținută a aparatului respirator
„Nasul își capătă form a definitivă în timpul transformărilor pubertare, prin
dezvoltarea și alungirea dosului nasului și prin coborârea și orizontalizarea nărilor. Lumenul
meatului inferior, care la șapte ani măsoară abia 3mm, în timpul pubertății ajunge la 6mm, în
timp ce lum enul meatului mijlociu are numai 4mm la pubertate. Mucoasa nazală se dezvoltă
în ritm rapid în timpul pubertății, țesutul cavernos (plexus cavernosi concharum) devine
evident mai abundent, iar epiteliul porțiunii respiratorii este format din 6 -7 straturi d e celule,
față de cele 3 -4 câte existau înainte de pubertate. Celulele etmoidale, mici și rotunjite în
perioada antepubertară, cresc rapid în timpul pubertății, se turtesc și își capătă forma
definitivă13.”
Nazofaringele pâna la pubertate crește mai mult în înălțime, iar în timpul pubertății în
lățime, și mai ales în plan sagital. Această dezvoltare a nazofaringelui este în strânsă legătură
cu aceea a masivului facial și în s pecial a cavului nazal. Tabelul 3. evidențiază acest raport:

12 Demeter, A. , (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura Stadion, București.
13 Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală, București.

14

Vârsta Diametrele cornetelor
Diametrele nazofaringelui
Înălțime Lățime Sagital Transversal
Nou-născut 5-7 mm 5-6 mm 20 mm 12-15 mm
La 3 ani 8-10 6-7 20 15-18
La 5 ani 15 10 21 21
La 8 ani 18 11 24 23
La 14 ani 20 13 26 25
La 18 ani 25 15 30-35 30
Tabelul 3. Dezvoltarea cornetelor și nazofaringelui (sursa: Demeter A., Bazele fiziologice ale
educației fizice școlare, Editura Stadion, București, 1974, pg.126 ).
Tonsila faringiană îsi încetează creșterea în perioada pubertară și către sfârșitul ei
începe chiar p rocesul de regresie, manifestat prin scurtatea și turtirea plicilor. La sfârșitul
perioadei pubertare, regiunea faringiană, ocupată anterior de aceste tonsile, devine netedă, cu
excepția porțiunii posterioare a fosei mediane, ce se definitivează mai târzi u ca bursa
faringiană a adultului.
„Laringele coboară din poziția inițială, ocupând -o pe cea definitivă în jurul vârstei de
13 ani. Modificările principale cu rol în definitivarea poziției, formei și structurii laringeui au
loc în primii 10 ani de viață, iar în perioada pubertară apare un nou puseu acut de creștere și
dezvoltare, care continuă ceva mai lent și după pubertate. Dacă la vârsta de 3 ani laringele era
de 1,3 ori mai mare decât la naștere, la 7 ani este de 1,6 ori, iar la 14 ani de 1,8 ori. Plic ile
vocale apar la pubertate mai dezvoltate, mai rotunjite și mai proeminente decât în alte etape
ale vieții. Circumferințele glotei și ale traheei superioare cresc mai ales la începutul perioadei
pubertare, pe când cele ale cartilajului cricoid în toată d urata acestei etape. Musculatura
laringeană ajunge la deplina ei dezvoltare la sfârșitul perioadei pubertare14.”
Traheea și bronhiile prezintă și ele un puseu acut de creștere și dezvoltare în perioada
pubertară. la 14 ani, circumferința lungimea traheei s e dubleză față de primul an de viață. La
13 ani bifurcația traheei se situează la nivelul celei de a 6 -a vertebre toracale.
Bronhiile principale măsoară în lungime 30,5 cm cea din dreapta și 37,8 cm cea din
stânga, la sfârșitul perioadei pubertare, față d e 11,7 cm și respectiv 16 cm la nou -născut.
Circumferințele lor sunt aproape de 3 ori mai mari decât la noul născut, având la sfârșitul
perioadei pubertare 36 mm (bronhia dreaptă) și respectiv 31,6 mm (bronhia stângă) față de 14

14 Demeter, A. (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura Stadion, București.

15
mm și respectiv 12 mm la no ul-născut. Fibrele elastice ale bronhiilor se dezvoltă rapid în
perioada pubertară. Întreg stratul muscular neted este slab dezvoltat până la vârsta de 12 ani și
se definitivează în perioada pubertară.
Plămânii se dezvoltă intens în perioada pubertară, at ât în ceea ce privește greutatea, cât
și volumul lor. Greutatea parenchimului pulmonar prezintă un ritm rapid de creștere după
vârsta de 12 ani, care se menține până la sfârșitul etapei pubertare. Astfel, la începutul
perioadei pubertare, greutatea plămâni lor este în medie de 500 g, ajungând în jur de 800 g la
sfârșitul ei, ritmul cel mai accelerat fiind constatat în jurul vârstei de 14 ani.
Capacitatea anatomică sau volumul parenchimului pulmonar crește impetuos în
perioada pubertară, în mare înregistrând un salt de peste 50% între 12 și 16 ani.
Dimensiunile alveolelor cresc și ele de la 0,14 mm, cât aveau ca lungime la sfârșitul
perioadei antepubertare, la 0,17 mm la sfârșitul pubertății.
Elasticitatea parenchimului pulomnar marchează și ea o creștere î n timpul pubertății.
Putem concluziona că cele mai importante modificări anatomice, care definitivează
parenchimul pulmonar se petrec până la sfârșitul perioadei pubertare, rămânând ca în perioada
postpubertară să asistăm doar la creșterea volumului și gr eutății plămânilor15.”
1.4.2 Îmbunătățirea substanțială a funcției respiratorii în perioada pubertară
Demeter Andrei afirmă că în ansamblu, funcția respiratorie cunoaște o dezvoltare
impetuoasă în etapa pubertară. Această îmbunătățire vizează toate cele trei verigi ale funcției
respiratorii unitare – respirația externă (ventilația pulmonară), transportul gazelor, și mai ales
respirația tisulară. Problema transportului de gaze este strâns legată de dezvoltarea și
capacitatea funcțională a aparatului cardio vascular16.
Respirația externă sau ventilația pulmonară este strâns legată de nivelul dezvoltării
anatomice a aparatului respirator. Ritmul accelerat de creștere și dezvoltare a căilor
respiratorii, a alveolelor și a parenchimului pulmonar propriu -zis repr ezintă suportul material
al creșterii capacității funcționale a aparatului respirator, mai ales a ventilației pulmonare. În
primul rând crește amplitudinea mișcărilor respiratorii, în medie de la 230 ml volum curent la
11 ani, la 300 ml la 13 ani și la 350 ml la 15 ani. Paralel, scade frecvența respiratorie de la
22/minut, cât era la 11, la 20/minut la 13 ani și la 18/minut la 15 ani. Minut -volumul
respirator va crește în medie de la 5 litri/minut la 11 ani, la 6 litri/minut la 13 ani și la 6,3

15 Demeter, A. (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura Stadion, București, pg.126 -128.
16 Demeter, A. (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura Stadion, Bucureșt i, pg.128.

16
litri/minut la 15 ani. Totuși, datorită creșterii mai rapide a greutății corporale pe toată perioada
pubertară, intensitatea respiratorie – calculată din volumul curent în repaus împărțit la
greutatea corporală – marchează o ușoară scădere pe toată durata perioadei pu bertare.
Capacitatea vitală, indice fiziometric deosebit de important în ceea ce privește nivelul
de dezvoltare funcțională, deși mai puțin util în domeniul sportului de performanță,
marchează un important salt în perioada pubertară.
În prima parte a per ioadei pubertare toracele continuă să se dezvolte relativ lent (vârsta
toracelui îngust), sporul anual al capacității vitale fiind până la 13 ani de 250 ml la băieți și de
300 ml la fete. În partea a doua a perioadei pubertare, capacitatea vitală se dezvol tă rapid,
sporul anual la 14 -15 ani atinge valori de 400 -450 ml. În medie, valoarea capacității vitale la
sfârșitul perioadei pubertare se ridică la 3500 ml.

Figura 2. Dezvoltarea VO 2MAX(ml) la fete și băieți între 13 -16 ani (sursa: Demeter A. –
Bazele fiziologice ale educației fizice școlare, Editura Stadion, București, 197417).

„Respirația tisulară, apreciată după criteriul cel mai semnificativ – valoarea
consumului maxim de O2 pe minut – arată o creștere cu vârsta, înregistrând valori de vârf la

17 Demeter, A. (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura Stadion, București. 0500100015002000250030003500
13 14 15 16 aniBăieți
FeteVO 2 MAX (ml)
Vârsta

17
18-20 de ani, după care urmează o scădere gradată și continuă (Zamfirescu, N. R., 1970)18.”
Înainte de pubertate, până la 11 -12 ani, nu există o diferență semnificativă între consumul
maxim de O 2 pe minu t sau puterea maximă aerobă a băieților față de fete. În timpul și după
pubertate, valorile consumului maxim de O 2 cresc mai repede la băieți, în comparație cu
fetele. „Deoarece consumul maxim de O 2 sau puterea maximă aerobă depinde în mod esențial
de greu tatea corporală, raportarea lor la greutatea corporală a subiectului investigat constituie
un indicator mai fidel în evaluarea capacității de efort (Saltin, B., Astrand, P. O., 1967).”
Aplicarea corecției pentru greutatea corporală face ca diferența dintre băieți și fete în privința
capacității aerobe de efort să nu fie așa de mare. „Această capacitate aerobă mai redusă la fete
este atribuită valorii mai mici ale volumului cardiac si volumului sanguin, factori care
limitează creșterea debitului cardiac (Hol mgren, A., 1967).”

1.5 Caracteristicile efortului în jocul de baschet
Caracteristicile fiziologice ale eforturilor solicitate de acțiunile specifice jocului de
baschet reprezintă o rezultantă raporturilor dintre caracteristicile eforturilor și potențialul
energetic al organismului sportivilor.
În opinia lui Bompa (2003), efortul în jocul de baschet prezintă următoarele caracteristici:
– consumul energetic înregistrat î n timpul jocului și pentru refacerea ulterioară: 360 Kcal;
– sistemul energetic dominant: lactacid – aerob;
– energogeneza efortului: 20% alac tacid; 40% lactacid; 40% aerob19.

„Organismul nu alege un singur sistem energetic în timpul exercițiilor, el are resurse
preferate, date de intensitatea și durata activității (Fleancu, 2004)20.”
Structura motrică a jocului provoacă trei tipuri de solicitări funcționale (Colibaba și Șufariu,
citați de Feflea și Roșca, 2013)
– aerobă, cu regim de manifestare alternativ ă sau preponderent mixtă;
– anaerob alactacidă;
– anaerob lactacidă.

18 Zamfirescu, N.R., Sz őgy, A., (1970) Studii și cercetări de fiziologie .
19 Bompa, T. (2003) Performanța în jocurile sportive. Teoria și metodologia antrenamentului . Editura Ex Ponto,
Bucureș ti.
20 Fleancu , L. (2004) Pregătirea fizică specifică diferențiată a baschetbaliștilor pivoți, vârsta 15 -16 ani, în
cadrul ciclului anual de antrenament sportiv , Teză de doctorat, INEFS Chișină u.

18
Combinarea sau alternarea eforturilor se petrece , în limitele următoarelor valori relative:
– 10-30 sec – anaerob alactacid + anaerob lactacid;
– 30-90 sec – anaerob lactacid + anae rob alactacid;
– 90-120 sec – anaerob lactacid + aerob.

„Ritmul de joc, tactica aplicată (pressing pe tot terenul, contraatac etc.) pot determina
schimbări ale procentajelor, de obicei în favoarea sistemului anaerob.
Cercetările au evidențiat faptul că acțiunile de joc determină o frecvență cardiacă medie de
167 pulsații/ min și că 25% din timpul de joc, sportivii lucrează cu o frecvență cardiacă situată
peste pragul de 180 pulsații/min.
Urmărirea, cu ajutorul mijloac elor moderne de obiectivizare a activității unui jucător pe durata
de timp în care este prezent în joc, a evidențiat un raport lucru/odihnă de 1:1 – 1:3, deoarece
jocul include perioade de activitate intensă aproape inseparabile de perioadele de inactivita te
(timp de odihnă, pauze etc.).
În timp ce energia necesară susținerii eforturilor mari a fost susținută în prima fază de
sistemul anaerob, recuperarea pentru începerea următoarelor secvențe de efort este ușurată în
timpul perioadelor de odihnă de sistem ul aerob prin aprovizionarea cu ATP21.”
În consecință, pregă tirea sportivilor în jocul de baschet trebuie să asigure dezvoltarea
totalității acestor zone de efort, bineînțeles în proporții diferite, depinzând de specificul
jocului.
Sistemul aerob este cel dominant în baschet . El asigură cea mai mare parte din efortul
depus în joc, mai ales în partea a doua a jocului. De asemenea, sistemul aerob f avorizează o
refacere mai rapidă după eforturile din jocuri și din antrenamente.
Dacă energia necesară î n prima parte a unui joc d e mare intensitate este alimentată de
sistemele alactacid și lactaci d, ulterior jocul nu este posibil fără o puternică bază în regim
aerob. Rezistența aerobă mai crescută face ca nivelul acidul ui lactic pe parcursul jocului să fie
mai red us, determinând un grad mai scăzut de oboseală la sfârșitul jocului sau a
antrenamentului.
Pregătirea aerobă trebuie să fie specifică și să corespundă exercițiului de competiție în
compoziția sa și în regimul de lucru al mușchilor participanți (Verkhoshans ky, citat de Feflea
și Roșca, 2013 )22.

21 Feflea, I., Roșca, E. (2013) Palestrica M ileniului III ‒ Civilizație și Sport , Vol. 14, no. 4, Octombrie –
Decembrie , Oradea.

19
Se pare că jucătorii bine pregătiți fizic , cu excepția perioadelor d e joc de intensă solicitare
(ex.: apărare „pressing”) lucrează în regim predominant aerob.
Perfecționarea bagajului tehnico -tactic al sportivilor în jocul de ba schet, este de asemenea
în conexitate cu creșterea pregătirii lor funcț ionale și cu stabilitatea ridicată în executarea
tehnicii corecte, specific e jocului, cu capacitatea de a rezista oboselii acumulate în c azul unei
intense activități competiționale.
În opinia lui Verkhoshansky (2002), e nergia de origine anaerobă alactacidă joacă un rol
important în accelerările bruște, schimbările de direcție, săriturile la panou sau în aruncări din
săritură, opririle bruște, demarcaje scurte. Pentru a eficientiza măiestria tehnică în aceste
condiții este, de asemenea, necesar un nivel înalt al puterii maxime anaerobe, care se bazează
pe o pregătire de forță și viteză a jucătorilor de baschet și al capacității glicolitice anaer obe,
care stă la baza rezistenței specifice a jucătorilor23. Durata unui efort de intensitate maximală
nu depășeste 4 -5 sec unde într-o secvență de jo c, în care nu se epuizează complet energia
sistemului respectiv.
Evaluarea contribuției sistemului anaerob lactacid se bazează pe determinarea
lactacidemiei sangu ine. Karger (ci tat de Grosgeorge, 1990) estimează că jucătorul petrece mai
mult de 50% din timpul de joc la o frecvență cardiacă de 165 p/min, cu o acumulare de lactat
de aproape 4 mmol/litru24.
Basche tul este un joc sportiv caracte rizat pe de o parte prin situații de opoziție (între
atacanți și apărători), iar pe de altă parte prin relații de colaborare (între jucătorii aflați în atac
sau între cei aflați în apărare. Această caracteristică necesită la nivelul sportivilor
comportamente socio -motorii particulare și complexe, în același timp.
Întreruperile de joc și acțiunile de intensitate mai redusă sau moderată, în care jucătorul se
„recuperează” sunt de obicei , consecutive celor de viteză mare , intense. Astfel, jucătorul
revine în mod repetat la regimul aerob pentru că acesta îi per mite reconstituirea rezervelor
sale energetice. ”
1.6 Caracteristicile efortului în jocul de volei
Jocul modern de volei se caracterizează prin acte motrice rapi de si precise.
Intervențiile la minge, precum ș i deplasările în teren sunt efectuate de multe ori in condiții

22 Verkhoshansk y, Y. (2002) Teoria y metodologia del entrenamiento desportivo , Editura Paidotribo, Barcelona.
23 Verkhoshansk y, Y. (2002) Teoria y metodologia del entrenamiento desportivo , Editura Paidotribo, Barcelona.
24 Grosgeorge , B. (1990) Observation et entraînement en sports collectifs , INSEP Publication, Paris .

20
anaerob e, cu toracele blocat. Totalitatea acestor momente este prezentă în număr mai mare în
jocul de volei raportat la majoritatea jocurilor sportive.
Ca intensitate, efortul î n cadrul jocului de volei poate fi caracterizat sesizabil ,
momentele de solicitare maximă alternează cu cele submaximale și moderate, cu pauze scurte
intercalate între ele.
Regulamentul de volei obligă jucătorii să transmită mingea la parteneri fără să fie
permisă prinderea sau ținerea mingii , și în același timp, sunt permise doar trei(sau patru)
contacturi cu mingea î n propriul teren pe parcursul unei celule de joc. Aceste reguli cer, din
partea celor ce practică acest sport , niște calități fizice deosebite, și un grad de pregătire ridicat
atât din punct de vedere fizic, cât ș i tehnic.
Rolul vitezei crește in jocul de volei , și impune celor care se ocupă cu pregatirea
jucătorilor să acorde dezvoltă rii acestei calitati fizice o atenâ ie deosebita. Viteza este o
calitate motrică, condiționată genetic, care poate fi dezvoltată în procente mici, dar rolul
hotărâtor în dezvoltarea ei îl au aptitudinile celui în cauză.
În jocul de volei sunt necesare toate formele de manifestare a vitezei: de reacț ie,
de execu ție, de depl asare (pe distanțe scurte) , de oprire, de repeti ție, complexul forță – viteză
(detenta) , complexul viteză – rezistență, viteza în regim de îndemânare. Aceste acțiuni, se
desfășoară de multe ori în reg im anaerob, în viteză maximală sau submaximală, și necesită o
înaltă pregătire fizică specifică , mai ales în cadrul sportului de performanță.

21
CAPITOLUL II
2.Organizarea și desfășurarea cercetării

2.1 Scopul și obiectivele studiului
Scopul acestui studiu reprezintă cercetarea diferențelor între cele două categorii de
sportivi, la nivelul toracelui și nu num ai, pentru a afla care dintre cele două sporturi necesită
un sistem respirator mai dezvoltat din punct de vedere funcțional, la vârsta de 12 -14 ani. Pe
noi ne interesează gradul de dezvoltare al toracelui l a tinerii baschetbaliști și voleibaliști .
Obiectivul nostru este de a identifica diferenț ele între cele două categorii , referitoare la gabarit
și elasticita te, și gradul de normalitate al acestor a în comparație cu talia, greutatea și al ți indici
antropometrici .
2.2 Subiecții cercetării
Nr. Nume Disciplina Vârsta
1 M.A. Baschet 14
2 A.M. Baschet 14
3 B.P. Baschet 13
4 M.P. Baschet 13
5 M.V. Baschet 13
6 C.D. Baschet 13
7 C.B. Baschet 12
8 I.G. Baschet 12
9 H.R. Baschet 12
10 G.M. Baschet 12
Tabelul 4. Subiecții baschetbaliști ai cercetării
(sursa: proiecție proprie pe baza datelor culese)
Toți subiecții cerce tării, în momentul efectuării măsurătorilor , erau elevi de clasa a 6 -a,
a 7-a și a 8 -a, cu vârste cuprinse între 12 -14 ani, practicanți ai baschetului sau ai voleiului la
cluburi sportive orădene.
Nr. Nume Disciplina Vârsta
1 P.F. Volei 14
2 H.M. Volei 14
3 S.R. Volei 13
4 M.A. Volei 13
5 J.A. Volei 13
6 T.O. Volei 13
7 B.D. Volei 12
8 C.D. Volei 12
9 O.A. Volei 12
10 T.R. Volei 12
Tabelul 5. Subiecții voleibaliști ai cercetării
(sursa: proiecție proprie pe baza datelor culese)

22
2.3 Locul și perioada desfășurării studiului, condițiile de lucru
Cercetarea s-a desfășurat între aprilie -iunie 2017 și în luna aprilie 2019 la Oradea. În
anul 2017 am colectat datele referitoare la tineri i jucători de baschet cu ajutorul unui medic
sportiv la cabinetul de medicină sportivă , iar măsurătorile jucătorilor d e volei l e-am efectuat
personal în 2019 , în sala de jocuri a Liceului cu Program Sportiv „Bihorul” Oradea .
Condițiile de lucru au fost foarte bune pentru teste le efectuate. Am folosit un cântar și
două benzi metrice de măsurare: una montat ă pe perete pentru verificarea înălțimii subiecților ,
iar cealaltă bandă era folosită pentru măsurarea perimetrelor toracice. În ceea ce privește
cabinetul de medicină sportivă, datele sportivilor erau notate anterior de către personalul din
cabinet, eu am transcris doar aceste date.
2.4 Etapele studiului
– Alegerea temei de studiat  iunie, 2018.
– Stabilirea împreună cu conducătorul lucrării a planului relativ al acesteia 
 noiembrie, 2018.
– Stabilirea eșantionului de lucru și a mărimii acestuia  ianuarie, 2019.
– Stabilirea metodelor de cercetare și elaborar ea instrumentelor de culegere a
datelor  ianuarie, 2019.
– Desfășurarea cercetării propriu -zise (culegerea datelor)  aprilie, 2019.
– Prelucrarea informațiilor  mai, 2019.
– Analiza datelo r și redactarea raportului de cercetare  mai-iunie, 2019.
2.5 Metode și tehnici de cercetare
a. Metoda convorbirii
Această metodă consta în discuții avute despre studiul de față cu:
– îndrumătorul științific al lucrării
– specialiști în domeniu

23
– medicul sportiv menționat mai sus
– antrenorul echipei de volei
b. Metoda studierii literaturii de specialitate
O altă sursă importantă de informare constituie totalitatea publicațiilor din lectura de
specialitate accesată și fișele de lectură alcătuite din acestea, respectiv paginile de internet cu
conținut de interes pentru specificul lucrării.
c. Metode de măsurare a datelor cercetării
Folosirea acestei metode a cuprins:
– Clasificarea (ordonarea) constă în așezarea datelor sau a subiecților într -o anumit ă ordine
(crescător sau descrescător) în funcție de un anumit criteriu.
– Compararea (raportarea) implică raportarea mărimii ce urmează a fi măsurată la mărimea
teoretică. Se obține astfel un raport de mărime, unde n = numărul rezultat din numărătoare
(valoarea mărimii), iar T = mărimea teoretică. Procentajul (p) se obține raportul numărul
cazurilor de un anumit tip și numărul total al cazurilor posibile.
d. Metoda de prelucrare statistico -matematică a datelor
Pe baza datelor obținute prin metoda de măsur are a datelor cercetării, am calculat,
analizat și interpretat valorile elasticității toracice, indicelui de relație perimetru toracic -statură
(Erissman), indicelui de masă corporală și indicelui de proporționalitate (perimetru toracic și
talie). Alte calc ule efectuate în vederea obținerii unor indici statistici: media (reprezintă
raportul dintre suma valorilor individuale și numărul lor) ; indici care exprimă variația
(distribuția valorilor individuale în jurul valorilor reprezentative): amplitudinea (este un
indicator al variației care se obține făcând raportul dintre valoarea maximă și minimă a unei
variabile) și abaterea standard (care r eprezintă indicele de dispersie, abaterea valorilor de la
medie).

e. Metoda grafică
Datele rezultate în urma ca lculelor au fost prezentate sugestiv sub formă de tabele și
figuri.

24
2.6 Desfășurarea studiului
În cabinetul de medicină sportivă, medicul sportiv m i-a pus la dispozitie datele
jucătorilor de baschet juniori din diferite cluburi din Oradea. Am consultat dos are cu datele
sportivilor, din care am selectat subiecții care au îndeplinit criteriile noastre de vârstă ( între
12-14 ani ).
Antrenorii jucătorilor de volei care au participat la cercetarea noastră mi -au fost de
mare ajutor, programarea testelor în timp a fost ușoară datorită lor. Ei mi -au acordat sprijin și
în timpul testelor: în timp ce eu efectuam măsurătorile, ei au înscris datele măsurate în
tabelele construite de către mine, astfel timpul pierdut din ora lor a devenit minima l,
aproximativ 10 -15 minute.
Materialele folosite în parcurgerea pașilor în cercetare:
– cântar
– panglică metrică de măsurat
– o altă panglică metrică folosită ca taliometru (montat pe perete)

Subiecții au fost în număr destul de mare în cazul jucătorilor de baschet (peste 2 0), iar
voleibaliștii erau doar 10 prezenți la antrenament, care îndeplineau condițiile de vârstă. Pentru
că baschetbaliștii erau în număr mai mare, am ales 10 subiecți dintre ei, ca să fie în număr
egal cu cealaltă grupă de sportivi. La selectarea celor 1 0 din 24, am avut în vedere ca media
vârstei lor să fie cât mai apropiată mediei de vârstă ai jucătorilor de volei, pentru ca studiul să
reflecte cât mai exact diferențele între cele două categorii.
Obiectivele mele în timpul cercetării:
– parcurgerea măsurătorilor în maximum 15 minute pentru a nu deranja pregătirea subiecților
– datele re coltate să fie precise
După părerea mea, obiectivele de sus au fost îndeplinite, datorită comunicării continue
cu subiecții în timpul testelor (ex: măsurarea perimetru lui toracic în inspir profund/expir
profund: „Inspiră adânc, mai mult, încă puțin..”/„Expiră profund, forțat, mai mult..”), care m -a
ajutat mult în timpul măsurătorilor, atât în obținerea rezultatelor în cel mai scurt timp posibil,
cât și în obținerea rezu ltatelor corecte la fiecare individ.

25
CAPITOLUL III
3. Rezultatele obținute și interpretarea lor

În tabelele de mai jos vom prezenta rezultatele obținute la măsurătorile efec tuate
pentru această cercetare.
3.1 Cu privire la juniorii baschetbaliști

Nr. Nume Disciplina Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
1 M.A. Baschet 14 59 1,78 80 70 10 -14,00 18,62 42,13
2 C.B. Baschet 12 64 1,72 82 76 6 -7,00 21,63 45,93
3 I.G. Baschet 12 56 1,70 79 70 9 -10,50 19,38 43,82
4 A.M. Baschet 14 60 1,78 82 72 10 -12,00 18,94 43,26
5 H.R. Baschet 12 44 1,57 70 64 6 -11,50 17,85 42,68
6 G.M. Baschet 12 49 1,67 75 69 6 -11,50 17,57 43,11
7 B.P. Baschet 13 56 1,70 75 64 11 -15,50 19,38 40,88
8 M.P. Baschet 13 53 1,62 77 71 6 -7,00 20,20 45,68
9 M.V. Baschet 13 57 1,70 80 72 8 -9,00 19,72 44,71
10 C.D. Baschet 13 64 1,61 85 81 4 2,50 24,69 51,55
Media: 12,80 56,20 1,69 78,50 70,90 7,60 -9,55 19,80 44,38
Amplitudinea: 2,00 20,00 0,21 15,00 17,00 7,00 18,00 7,12 10,67
Abaterea
standard: 0,79 6,29 0,07 4,35 5,07 2,32 5,04 2,07 2,96
Tabelul 6 . Datele recoltate de la s ubiecții practicanți ai baschetului
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)
În primul rând, țin șă precize z faptul că subiecții din grupul baschetbaliștilor au fost
selectați astfel, încât media vârstei lor să coincidă cu media vârstei voleibaliștilor, ca re
înseamnă că, cercetarea noastră nu face diferență între cele două grupe pe baza vârstei. Acesta
este un lucru important cu privire la celelalte date măsurate ale subiecților, deoarece diferența
de vârstă între cele două grupe (mai ales în perioada puber tății) poate însemna diferențe

26
masive cu privire la dezvoltarea lor, această perioadă fiind una de vârf în creștere, iar astfel
diferențele de talie, greutate, perimetru toracic etc. între cele două grupe, ar putea fi cauzate
de dezvoltarea mai bună a unei grupe (grupa baschetbaliștilor sau voleibaliștilor) decât
celeilalte, întocmai din cauza vârstei.
3.2 Cu privire la juniorii voleibaliști

Nr. Nume Disciplina Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
1 S.R. Volei 13 60 1,72 87 75 12 -5,00 20,28 47,09
2 B.D. Volei 12 46 1,53 76 71 5 -3,00 19,65 48,04
3 C.D. Volei 12 51 1,68 78 72 6 -9,00 18,07 44,64
4 P.F. Volei 14 50 1,55 85 75 10 2,50 20,81 51,61
5 M.A. Volei 13 39 1,49 73 65 8 -5,50 17,57 46,31
6 O.A. Volei 12 56 1,59 83 71 12 -2,50 22,15 48,43
7 H.M. Volei 14 62 1,76 85 77 8 -7,00 20,02 46,02
8 J.A. Volei 13 68 1,64 91 82 9 4,50 25,28 52,74
9 T.R. Volei 12 67 1,67 89 82 7 2,00 24,02 51,20
10 T.O. Volei 13 70 1,66 95 85 10 7,00 25,40 54,22
Media: 12,80 56,90 1,63 84,20 75,50 8,70 -1,60 21,33 49,03
Amplitudinea: 2,00 31,00 0,27 22,00 20,00 7,00 16,00 7,84 9,57
Abaterea
standard: 0,79 10,30 0,09 6,89 6,15 2,36 5,32 2,81 3,21
Tabelu l 7. Datele recoltate de la s ubiecții practicanți ai voleiului
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)
Greutatea corporală medie a subiecților practicanți ai voleiului este mai mare decât
cea a baschetbaliștilor cu 0,7 kg, iar diferența între valorile medii în cazul taliei este de 6 cm.
Diferența de 0,7 kg este una aproape nesemnificativă din care rezultă că, comparația celor
două grupuri de sportivi se va baza foarte clar, pe gradul de dezvoltare al toracelui lor, fără ca

27
greutatea să influențeze calcularea indicilor subiecților. În schimb, diferența de 6 cm cu
privire la talia sportivilor, în favoarea baschetbaliștilor , intervine în rezultatele calculelor
efectuate, și poate să însemne două lucruri: antrenorul subiecților noștri baschetbaliști pune un
accent mare pe selecționarea copiilor înalți, sau/și antrenamentele specifice jocului de baschet
contribuie mai mult la grăbirea cre șterii în înălțime a sportivilor decât ant renamentele din
cadrul jocului de volei.

3.3 Comparație între jucătorii de baschet și cei de volei
BASCHET Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
Media: 12,80 56,20 1,69 78,50 70,90 7,60 -9,55 19,80 44,38
Amplitudinea: 2,00 20,00 0,21 15,00 17,00 7,00 18,00 7,12 10,67
Abaterea
standard: 0,79 6,29 0,07 4,35 5,07 2,32 5,04 2,07 2,96
VOLEI

Media: 12,80 56,90 1,63 84,20 75,50 8,70 -1,60 21,33 49,03
Amplitudinea: 2,00 31,00 0,27 22,00 20,00 7,00 16,00 7,84 9,57
Abaterea
standard: 0,79 10,30 0,09 6,89 6,15 2,36 5,32 2,81 3,21
Tabelul 8 . Comparație între valorile medii ale celor două grupuri de sportivi (sursa:
Proiecție proprie pe baza datelor culese)

BASCHET Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
Media: 12,80 56,20 1,69 78,50 70,90 7,60 -9,55 19,80 44,38
Amplitudinea: 2,00 20,00 0,21 15,00 17,00 7,00 18,00 7,12 10,67
Abaterea
standard: 0,79 6,29 0,07 4,35 5,07 2,32 5,04 2,07 2,96
VOLEI

Media: 12,80 56,90 1,63 84,20 75,50 8,70 -1,60 21,33 49,03
Amplitudinea: 2,00 31,00 0,27 22,00 20,00 7,00 16,00 7,84 9,57
Abaterea
standard: 0,79 10,30 0,09 6,89 6,15 2,36 5,32 2,81 3,21
Tabelul 9 . Comparație între valorile amlitudinii cele două grupuri de sportivi (sursa:
Proiecție proprie pe baza datelor culese)

28
BASCHET Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
Media: 12,80 56,20 1,69 78,50 70,90 7,60 -9,55 19,80 44,38
Amplitudinea: 2,00 20,00 0,21 15,00 17,00 7,00 18,00 7,12 10,67
Abaterea
standard: 0,79 6,29 0,07 4,35 5,07 2,32 5,04 2,07 2,96
VOLEI
Media: 12,80 56,90 1,63 84,20 75,50 8,70 -1,60 21,33 49,03
Amplitudinea: 2,00 31,00 0,27 22,00 20,00 7,00 16,00 7,84 9,57
Abaterea
standard: 0,79 10,30 0,09 6,89 6,15 2,36 5,32 2,81 3,21
Tabelul 10. Comparație între valorile abaterii standard ale celor două grupuri de sportivi
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese )

Abaterea standard (abaterea valorilor de la medie) și amplitudinea (distanț a între
valoarea minim ă și valoarea maximă ) are valori mai ridicate la majoritatea indicilor în cazul
subiecților noștri practicanți ai voleiului, fapt care mi se pare interesant. Predicția mea era o
situație inversă, unde baschetbaliștii aveau amplitudini și abateri mai accentuate de la medie,
pentru că: în jocul de volei nu ar trebui să existe diferențe mari între aspectul fizic și
dezvoltarea jucătorilor din cauza rotației obligatorie în teren pe posturi; în același timp, în
baschet, jucătorii în timpul unui meci, mai execută schimbări între posturi, dar acestea sunt
doar temporare, fiecare are un post pe care se specializează, unde joacă de regulă în jocurile
oficiale , iar fiecare post are un alt model antropometric de jucător.

Diferența între cele două grupe la nivelul abaterii standard și amplitudinii persistă și la
perimetrul toracic (P.T.) , dar nu și la elasticitatea t oracică. Cauza tuturor diferențelor în
categoria abaterii standard și amplitudinii va fi evidențiată în tabelul 11., care arată că în cazul
în care sortăm subiecții noștri după IMC, în ordine descendentă, primul și ultimul din listă fac
parte din tabăra subiecților practicanți ai voleiului. IMC -ul este important din acest punct de
vedere, fiindcă acesta depinde de greutatea subiecților, precum și majoritatea calculelor din
tabel .

29
Nume Disciplina Vârsta Greutatea
(kg) Talia
(m) P.T.
Inspir
(cm) P.T.
Expir
(cm) Elasticitatea
toracică
(cm) Indice
Erissman IMC Indicele de
proporționalitate
(PT și Talie)
1 T.O. Volei 13 70 1,66 95 85 10 7,00 25,40 54,22
2 J.A. Volei 13 68 1,64 91 82 9 4,50 25,28 52,74
3 C.D. Baschet 13 64 1,61 85 81 4 2,50 24,69 51,55
4 T.R. Volei 12 67 1,67 89 82 7 2,00 24,02 51,20
5 O.A. Volei 12 56 1,59 83 71 12 -2,50 22,15 48,43
6 C.B. Baschet 12 64 1,72 82 76 6 -7,00 21,63 45,93
7 P.F. Volei 14 50 1,55 85 75 10 2,50 20,81 51,61
8 S.R. Volei 13 60 1,72 87 75 12 -5,00 20,28 47,09
9 M.P. Baschet 13 53 1,62 77 71 6 -7,00 20,20 45,68
10 H.M. Volei 14 62 1,76 85 77 8 -7,00 20,02 46,02
11 M.V. Baschet 13 57 1,70 80 72 8 -9,00 19,72 44,71
12 B.D. Volei 12 46 1,53 76 71 5 -3,00 19,65 48,04
13 I.G. Baschet 12 56 1,70 79 70 9 -10,50 19,38 43,82
14 B.P. Baschet 13 56 1,70 75 64 11 -15,50 19,38 40,88
15 A.M. Baschet 14 60 1,78 82 72 10 -12,00 18,94 43,26
16 M.A. Baschet 14 59 1,78 80 70 10 -14,00 18,62 42,13
17 C.D. Volei 12 51 1,68 78 72 6 -9,00 18,07 44,64
18 H.R. Baschet 12 44 1,57 70 64 6 -11,50 17,85 42,68
19 G.M. Baschet 12 49 1,67 75 69 6 -11,50 17,57 43,11
20 M.A. Volei 13 39 1,49 73 65 8 -5,50 17,57 46,31
Tabelul 11. Subiecții studiului în ordine descrescătoare după IMC, pe baza tabelelor 6. și 7 .
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)

Rezultatele calculării mediilor Indicelui de Masă Corporală (vezi tabelul nr.12) arată
că ambele grupe se află în categoria de „greutate normală”, voleibaliștii fiind mai aproape de
pragul între greutatea normală și „supraponderalitate” decât baschetbaliștii, care se află
aproape de pragul între greutatea normală și „subponderalitate”.
În mod normal, tabelul de interpretare al rezultatelor IMC -ului este valabil pentru
persoanele între 18 -65 ani, dar putem discuta despre diferențele între cele două grupe după
aceste calcule, subiecții noștri fiind în perioada puber tății, apropiând de aspectul unui adult.
IMC -ul la acești subiecți, dacă vorbim de greutate normală, ar trebui să se apropie, sau chiar

30
să intre (după tabelul pentru adulți) în secțiunea de „subponderal”. În situația de față, după
cum am menționat mai sus, jucătorii noștri de baschet se apropie de această valoare mai mult
decât grupa jucătorilor de volei, media IMC -ului fiind 19,80 la baschetbaliști și 21,33 la
voleibaliști (diferența este de 1,53). Dacă interpretarea din Tabelul 2 este valabilă la persoane
între 18 -65 ani, după părerea mea, media de 21,33 este în cazul subiecților noștri între 12 -14
ani (ei fiind în perioada pubertară, încă în dezvoltare) aproape de secțiunea de
„supraponderal”. Aceste diferențe dintre valorile baschetbaliștilor și volebal iștilor pot fi
consecința antrenamentelor și jocurilor desfășurate anterior, în care baschetbaliștii se află mai
mult între pragurile efortului aerob decât voleibaliștii, astfel ei rămân cu un strat de țesut
adipos mai subțire, eforturile aerobe fiind prac ticate și de către populația nesportivă în
educația fizică practicată în timpul liber, întocmai pentru a reduce din țesutul adipos acumulat,
care presupune menținerea frecvenței cardiace între pragurile efortului aerob pentru un timp
relativ îndelungat (p este 20 min.).

În studiul nostru, subiecții voleibaliști au o înălțime medie mai mică decât cei
practicanți ai baschetului, dar o greutate (aproape nesemnificativă, dar totuși) mai mare cu
0,7 kg, de unde rezultă și IMC -ul mai mare al lor.

Greutatea (k g) Talia (m) IMC
BASCHET 56,20 1,69 19,80
VOLEI 56,90 1,63 21,33
Tabelul 12 . Mediile Indicelor de Masă Corporală pe baza tabelelor 6. și 7.
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)

Elasticitatea toracică este diferența exprimată în centimetri între perimetrul toracic în
inspir și expir profund. Acest aspect este unul important în identificarea unei bune funcționări
a sistemului respirator, deoarece o elasticitate bună (la sportivii de performanță între 9 și
12cm) este rezultatul unui antrenament al corpului uman susținut frecvent în eforturi aerobe
sau uneori anaerobe.
La prima vedere, t alia mai mică, greutatea și IMC -ul ma i mare al jucătorilor de volei
par să fie cauze care să determine un perimetru torac ic mai larg decât în cazul
baschetbaliștilor, însă acestea nu sunt singurele cauze ale diferenței între cele două grupe la

31
perimetrele toracice în inspir forțat (5,7cm), respectiv 4,6cm la P.T. în expir forțat, în favoarea
practicanților ai voleiului . Dacă ne uităm la elasticitatea toracică a sportivilor noștri, putem
observa o diferență de 1,1cm între mediile celor două categorii de sportivi, în favo area
tinerilor jucători de volei , ceea ce indică un torace mai dezvoltat al lor.

P.T. Inspir
(cm) P.T. Expir
(cm) Elasticitatea toracică
(cm)
BASCHET 78,50 70,90 7,60
VOLEI 84,20 75,50 8,70
Diferența: 5,70 4,60 1,10
Tabelul 13 . Diferențele între perimetrele toracice și elasticitățile toracice ale subiecților pe
baza tabelelor 6. și 7 . (sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)

După părerea mea, a ceastă diferență nu este una foarte mare, probabil din două
motive:
– vârsta tuturor subiecților , care în medie este de 13 ani (12,8), fiindcă la această vârstă
copii încă nu sunt dispuși eforturilor anaerobe și aerobe în gradul în care sunt sportivii adulți
sau mai ales sportivii de performanță ;
– tipul eforturilor frecvent întâlnite este asemănător în cele două sporturi practicate de
către subiecții noștri .
Totuși, există o diferență între cele două g rupe, care în mod sigur este datorată
practicării sport urilor preferat e în regime preponderent diferite de efort: în baschet, sistemul
energetic dominant în timpul jocului este lactacid – aerob , cu doar 20% (aproximativ) din
timpul total petrecut în teren efectuat în regim anaerob; dar în același timp, de regulă, în
cadrul jocului de volei , momentele de solicitare maximă (anaerob alactacid) alternează cu cele
submaximale (anaerob lactacid) și moderate, cu pauze scurte intercalate între ele , care face
diferența în dezvoltarea sportivilor în această categorie.
Probabil aceste sunt cauzele datelor rezultate la proporționalitatea dintre perimetrul
toracic și înălțimea corpului , care după interpretarea datelor arată că valoarea medie a
indicelui de proporționalitate la baschetbaliști i studiați corespunde cu un torace strâmt, iar

32
valoarea medie a aceluiași indice la jucătorii de volei intră tot în aceeași categorie, mai
aproape totuși de valorile unui torace mediu dezv oltat (vezi tabelul nr. 14 ).

Indicele de proporționalitate (PT și Talie)
Valori Interpretarea valorilor
>50 = Torace strâmt
50-55 = Torace mediu dezvoltat
55< = Torace larg
Tabelul 14 . Interpretarea valorilor Indicelui de proporționalitate dintre perimetrul toracic și
înălțimea corporală (sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese)

Figura 3 . Interpretarea rezultatelor Indicelui de proporționalitate dintre perimetrul toracic și
înălțimea corporală pe baza tabelelor 6. și 7 . (sursa: Proiecție proprie pe baza datelor
culese)

Indicele Erismann subliniază avantajul jucătorilor de volei în acest domeniu. Deși
valorile normale ale acestui indice pentru adulți sunt +5,8 la bărbați și +3,8 la femei, Adrian
Ionescu a constatat că după naștere are valoarea de +8,25, în primul an de viață crește până la
+10,2, apoi scade treptat ajungând la băieți la valoarea de -4,01 cm la 14 ani . După pubertate
41424344454647484950
BASCHETBALIȘTI MEDIA
SUBIECȚILORVOLEIBALIȘTI TORACE MEDIU
DEZVOLTAT44.3846.749.0350-55
Indicele de proporționalitate

33
această valoare crește din nou până atinge cea a adultului menționat mai sus. Media Indicelui
Erismann la subiecții noștri voleibaliști este mai aproape de valoarea precizată de Adrian
Ionescu decâ t media jucătorilor de baschet , fapt care confirmă că dezvoltarea armonioasă a
corpului este prezentă într -un mod mai eficient la jucătorii de volei în studiul nostru , probabil
datorită antrenamentelor specifice acestora:
Jucătorii de baschet Jucătorii de volei
Media Indicelui Erismann: -9,55 -1,6
Tabelul 1 5. Mediile Indicelui Erismann la grupurile studiate
(sursa: Proiecție proprie pe baza datelor culese).

Diferența între valoarea normală și valoarea gr upei pe baza Indicelui Erismann este în cazul
subiecților practicanți ai baschetului: 5,54 și de 2,41 în cazul subiecților practicanți ai
voleiului .

3.4 Comparație cu alte studii

Problematica susținerii efortului sportiv din punctul de vedere al aparatului respirator,
Dr. Paula Drosescu (2010) , medic primar în medicină sportivă, o consideră deosebit de
importantă în practică dacă se abordează din mai multe puncte de vedere: Realizarea unei
elasticități pulmonare la parametri superiori asigură schimburile gazoase optime ceea ce
pentru organism ech ivalează cu posibilitatea încărcării cu oxigen a hemoglobinei. Ca atare
aportul de oxigen realizat pe cale sanguină la nivelul celulei nervoase poate crește ceea ce
reprezintă un important factor de menținere susținută a proceselor cognitive, a celor de
coordonare neuromusculară, a celor de reglare generală integratoare și locală.
Dr. P. Drosescu, în 2010 a avut un studiu, în care apare elasticitatea toracică (sau
pulmonară) celor 3 categorii de subiecți (adulți) testată de ea în trei momente diferite. Pe ntru
a înțelege mai bine valorile elasticităților toracice din studiul nostru, am decis să facem o
comparație între subiecții noștri și subiecți i din studiul menționat mai sus:

34

Figura 4. Rezultatele evaluării elasticității toracice în 3 momente în studiul lui P. Drosescu,
2010 .
(sursa: https://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/Componenta_respiratorie_sistemul_im
un_la_sportivi .html )

Dr. P. Drosescu (2010): „ Se remarcă valorile foarte bune ale celor de la j udo
comparativ cu lotul martor. Aspectul poate fi explicat, pe de o parte, de tipul de sport – cu
torace blocat care dezvoltă cu mult mai mult capacitatea vitală, iar pe de altă parte fiind un
sport simetric, de forță , dezvoltă armonios și musculatura toracică accesorie.
Efectele fumatului asupra aparatului respirator sunt reflectate indiscutabil de valorile
înregistrate la lotul martor: 4 din cei 10 erau fumători moderați (î n medie 7 -8 țigări
declarate/zi) ceea ce a scăzut mult media elasticității. La judo numai sportivul cu valori de 6,5
cm. fuma, în medie 5 țigări/zi. ”
În studiul lui P. Drosescu, subiecții sunt adulți, repartizați în 3 categorii: luptători de
judo, atleți și nepracticanți ai sportului. După părerea mea, luând în considerare faptul, că
subiecții studiului nostru sunt între 12 -14 ani, au o elasticitate toracică bună, voleibaliștii
chiar foarte bună, fiindcă nu îi desparte mult de cel e mai bune valori înregis trate di n studiul
lui P. Drosescu: cea mai bună valoare medie înregistrată (din cele 3 momente) a fost de 9,2
cm, la luptătorii de judo; în același timp, subiecții noștri, copiii de 12 -14 ani, au avut valori
medii de 8,7cm (voleibaliștii) și 7,6cm (baschet baliștii). Examinații noștri depășesc celelalte

35
valori înregistrate din studiul lui P. Drosescu, atleții din acesta reprezentând o medie de
7,5cm, iar martorii (nepracticanți ai sportului) 5,4cm.

Un alt studiu care cuprinde și evaluarea elasticității tora cice este o teză de doctorat
elaborată de Ganciu Oana -Maria: Sportul recreativ ca factor de socializare și promovare
activă a sănătății (UNEFS, București, 2016.), în care apar următoarele rânduri și rezultate:
„La studiu au participat , pe bază de voluntariat, 60 studenți, din anul I , la diferite facultăți,
din cadrul Universității din București, în semestrul I, anul universitar 2014 -2015, astfel :
grupa experimentală a participat la o lecție pe săptămână, în cadrul cursului de educație fizică
și 3-5 antrenamente, în limpul liber. Pentru a determina eficienta activității desfășurate cu
grupul experimental am folosit un grup de control, de 30 subiecți care a preferat activitatea în
cadrul cursului de bază, participând doar la o lecție pe săptămână. P rogramul de intervenție a
cuprins: programele de gimnastică aerobică, dans de societate, înot și jogging, care s -au
derulat pe durata a 4 luni, î ntre 3 -5 șed ințe pe săptămâna.” Rezultatele la sfârșitul acestei
perioade sunt evidențiate în Figura 5.

Figur a 5. Rezultatele finale la evaluarea elasticității toracice în studiul lui Ganciu Oana –
Maria, 2016. (sursa: O. M. Ganciu, (2016) Teză de doctorat – Sportul recreativ ca factor de
socializare și promovare activă a sănătății, UNEFS, București. )

Subiecții d in teza de doctorat sunt adulți, precum și în studiul menționat mai sus,
dintre care nici grupa de experiment (care efectua o pregătire fizică mai complexă) nu atinge
nivelul tinerilor noștri sportivi, cu privire la elasticitatea toracică. Deși pregătirea lor a derulat

36
pe durata a 4 luni, cu 3 -5 ședințe pe săptămâna , programul cuprinzând gimnastică aerobică,
dans de societate, înot și jogging, au ajuns la o valoare medie a grupului de 7,1 cm. Această
valoare este una relativ bună, dar totuși, subiecții noșt ri depășesc această valoare, având medii
de 7,6 cm (jucătorii de baschet) și 8,7 cm (jucătorii de volei).

37
CAPITOLUL IV. – Concluzii și propuneri

Concluzii
După interpretarea rezultatelor cercetării, constatăm rezultatele propriu zise
semnalează câteva diferențe care evidențiază aspecte referitoare la importanța practicării
exercițiilor fizice regulate sau unui anumit sport care necesită o bună funcționare a sistemului
respirator, din punct de vedere al dezvoltării copiilor.
Juniorii baschetbaliști ai studiului, î n medie, au o statură mai mare cu 6 cm față de
jucătorii de volei , care este probabil datorată selecției , antrenorul selectând copii înalți pentru
a forma lotul echipei. Această diferență de 6 cm influențează rezultatele ind icelui de masă
corporală, care are valori mai mi ci la baschetbaliști decât la grupul voleibaliștilor , indicând
după tabelul de interpretare o greutate normală. Baschet baliștii se află mai mult în limitele
efortului aerob decât voleibaliștii, probabil și din această cauză rămân ei cu un strat de țesut
adipos mai subțire decât jucătorii de volei ai studiului.
Rezultatele subiecților cu privire la amplitudinea medie și abaterea standard medie a
parametrilor studiați m-au surprins . Predicția mea era o situație, în care baschetbaliștii ar fi
avut valori mai accentuate ai amplitudinii și abaterii standard față de medie pentru că jucătorii
în timpul unui m eci, execută schimbări temporare între posturi, dar acestea sunt de scurtă
durată , fiecare are un post pe care se specializează, unde joacă de regulă în jocurile oficiale,
iar fiecare post are un alt model antropometric de jucător. În jocul de volei nu ar trebui să
existe diferențe mari între aspectul fizic și dezvoltarea jucătorilor din cauza rotației obl igatorie
în teren pe posturi. În cazul subiecților noștri este prezentă o altă situație, abaterea de la medie
este mai mare la subiecții voleibaliști decât la baschetbaliști. Eu consider acest rezultat unul
negativ pentru subiecții practicanți ai voleiului , cauzele acestuia pot fi lipsa de doritori pentru
a practica voleiul, o selecție efectuată neavând în vedere dezvoltarea fizică a sportivilor, sau
dezvoltarea neuniformă a tinerilor voleibaliști pe parcursul antrenamentelor.

Elasticitatea toracică este f oarte importantă în identificarea unei bune funcționări a
sistemului respirator, deoarece o elasticitate bună (la sportivii de performanță între 9 și 12cm)
este rezultatul unui antrenament al corpului uman susținut frecvent în eforturi aerobe și
anaerobe. Subiecții noștri practicanți ai voleiului au valori mai mari la perimetrele toracice în
inspir și expir profund decât tinerii baschetbaliști ai studiului. Perimetrul toracic mai larg nu

38
înseamnă neapărat un sistem respirator mai dezvoltat, dar împreună cu o elasticitate toracică
bună indică o cutie toracică bine dezvoltată. În situația subiecților noștri, jucătorii de volei au
ambele valori mai ridicate decât practicanții baschetului. Atât valoarea perimetrelor toracice,
cât și a elasticității toracice este mai mare în medie la tinerii voleibaliști ai studiului, de cât la
baschetbaliștii studiați, valorile medii ale elasticităților toracice fiind de 7,6 (în cazul
subiecților baschetbaliști) și 8,7 (în cazul subiecților voleibaliști). Aceste valori sunt bune, mai
ales media jucătorilor de volei, care se apropie de valoarea sportivilor adulți de performanță
(între 9 -12cm). Dacă ne uităm la elasticitatea toracică a sportivilor noștri, putem observa o
diferență de 1,1cm între mediile celor două categorii de sporti vi, în favoarea tinerilor jucători
de volei. După părerea mea, această diferență nu este una foarte mare, fiindcă la această vârstă
copiii încă nu sunt dispuși eforturilor anaerobe și aerobe în gradul în care sunt sportivii adulți
sau mai ales sportivii d e performanță. Diferența prezentă în mod sigur este datorată
practicării sporturilor preferate în regime preponderent diferite de efort: în baschet efortul este
preponderent de tip aerob, iar în volei a cțiunile motrice sunt, de cele mai multe ori, executa te
în regim anaerob, cu toracele blocat în timpul efortului. Din aceste propoziții rezultă, că
antrenamentele fizice efectuate regulat, în regim anaerob, au rezultate mai bune în dezvoltarea
elasticității toracice, decât cele efectuate în regim aerob.
Valo area medie a indicelui de proporționalitate la baschetbaliștii studiați corespunde
cu un torace strâmt, iar valoarea medie a aceluiași indice la jucătorii de volei intră tot în
aceeași categorie, mai aproape totuși de valorile unui torace mediu dezvoltat.
Media Indicelui Erismann la subiecții noștri voleibaliști este mai aproape de valoarea
precizată de Adrian Ionescu decâ t media jucătorilor de baschet , fapt care confirmă că
dezvoltarea armonioasă a corpului este prezentă într -un mod mai eficient la jucăto rii de volei
în studiul nostru , probabil datorită antrenamentelor specifice acestora.
Subiecții cercetării noastre au o elasticitate toracică relativ bună, și în comparație cu
celelalte studii: Cea mai bună valoare medie înregistrată (din cele 3 momente) la luptători
adulți de judo (care este un sport cu eforturi în regim preponderent anaerob) a fost de 9,2 cm;
în același timp, subiecții noștri, copiii de 12 -14 ani, au avut valori medii de 8,7cm
(voleibaliștii) și 7,6cm (baschetbaliștii). Examinații noștri depășesc celelalte valori înregistrate
din studiul respectiv, atleții din acesta reprezentând o medie de 7,5cm, iar martorii
(nepracticanți ai sportului) 5,4cm. Nu în ultimul rând, tinerii sportivi ai studiului nostru a u
valori superioare din ceea ce priv ește elasticitatea toracică față de subiecți din încă o

39
cercetare: studenți (de 19 -20 de ani) nepracticanți ai sportului, și studenți care au practicat
exerciții fizice regulate, în cadrul orei de educație fizică și 3 -5 antrenamente pe săptămână, pe
o peri oadă de 4 luni de zile. Cea mai bună valoare a subiecților din această cercetare a fost de
7,1 cm (la elasticitate toracică) , care este relativ bună, dar depășită de ambele categorii de
sportivi din studiul nostru.
Propuneri
Propunerea mea pentru tânăra g enerație și nu numai, este să practice exerciții fizice
regulate, sau să practice un sport (de masă) împreună cu o alimentație sănătoasă. Combinarea
acestora contribuie la buna funcționare și dezvoltare a organismului , și are o importanță mare
în epoca mo dernă, unde din păcate foarte mulți copii și adulți trăiesc o viață sedentară și
nesănătoasă, de multe ori din cauza tehnicii moderne care include folosirea excesivă a
calculatorului, telefonului, tabletei și alte mijloace moderne asemănătoare. După cum ar ată și
studiul nostru, exercițiile fizice practicate regulat, duc la îmbunătățirea valorilor elasticității
toracice și altor indici antropometrici, care sunt importante în vederea trăirii unei vieți
sănătoase.

40
BIBLIOGRAFIE

1. Albu, I., (1998) Anatomie topografică, ed. II, Editura B.I.C. ALL s.r.l.
2. Bompa, T. (2003) Performanța în jocurile sportive. Teoria și metodologia
antrenamentului . Editura Ex Ponto, București.
3. Demeter, A., (1974) Bazele fiziologice ale educației fizice școlare , Editura
Stadion, București.
4. Dragnea, A., (1984) Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport ,
Editura Sport Turism, București.
5. Drăgan, I., (2002) Medicină sportivă , Editura Medicală, București.
6. Epuran, M. (1992) Metodologia cercetării activităților corporale, vol.I -II,
Editura A.N.E.F.S., București.
7. Feflea, I., Roșca, E. (2013) Palestrica Mileniului III ‒ Civilizație și Sport ,
Vol. 14, no. 4, Octombrie -Decembrie, Oradea.
8. Fleancu, L. (2004) Pregătirea fizică specifică diferențiată a baschetbaliștilor
pivoți, vârsta 15 -16 ani, în cadrul ciclului anual de antrenament sportiv , Teză
de doctorat, INEFS Chișinău.
9. Ganciu, O.M., (2016) Teză de doctorat – Sportul recreativ ca factor de
socializare și promovare activă a sănătății , UNEFS, Buc urești.
10. Grosgeorge, B. (1990) Observation et entraînement en sports collectifs ,
INSEP Publication, Paris.

41
11. Hostiuc, N. (2003) Tehnici de măsurare și evaluare în educație fizică și
sport , Editura Universității „Dunărea de jos”, Galați.
12. Verkhoshansky, Y. (2002) Teoria y metodologia del entrenamiento
desportivo , Editura Paidotribo, Barcelona.
13. Zamfirescu, N.R., Sz őgy, A., (1970) Studii și cercetări de fiziologie .

Site-uri consultate:
https://anatomie.romedic.ro/diafragmul
https://anatomie.romedic.ro/toracele
https://www.medicinasportiva.ro/dr.drosescu/ro/Componenta_respiratorie_siste
mul_imun_la_sportivi.html

42
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A
LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării ________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

Autorul lucrării _____________________________________________

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de
finalizare a studiilor organizat de către Facultatea
_________________________________________ din cadrul Universității din Oradea,
sesiunea_______________________ a an ului universitar ______________.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) _____________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________,
declar pe propri e răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor
neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți
autori.
Declar, de asemenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse
folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de
autor.

Oradea,
Data Semnătura