Uniunea Economică și Monetară a reprezentat nu doar un pas major în procesul de integrare [627860]

1
INTRODUCERE
Uniunea Economică și Monetară a reprezentat nu doar un pas major în procesul de integrare
a economiilor statelor membre ale Uniunii Europene, dar și apariția la nivel mondial, a unui subiect
de drept important, a unui nucleu de state cu o econo mie puternică și cu o viziune care este
coordonată, prin intermediul instituțiilor Uniunii Europene, spre una comună. Astfel, statele
membre ale Uniunii Europene și, în special, statele care au aderat la moneda euro, au cedat din
competențele lor către Uni unea Europeană, în ansamblu și către instituțiile sale, în practică, în
scopul unei integrări din ce în ce mai puternice și al realizării unei piețe unice.
Lucrarea intitulată „Viitorul monedei unice europene” abordează o problemă de mare
complexitate, fii nd concepută de așa manieră încât încearcă să prezinte într -o succesiune logică
problematica specifică temei alese, cu o structură pe patru capitole, respectiv o parte destinată
introducerii și concluziilor generale
Lucrarea încearcă o abordare închegată a ceea ce implică Uniunea Economică și Monetară,
dar și adoptarea monedei euro, sustinută cu informații de actualitate, urmărind evoluția acestora,
precum și sublinierea actualelor tendințe.
Un prim capitol al lucrării, se constituie în prezentarea cadrului general, realizând o
analiz ă privind formarea Uniunii Economice și Monetare , continuând cu o primă încercare de
unificare monetară în Europa ce a apărut o dată cu Raportul Werner, dar nu în ultimul rând facem
referi re și la Raportul Delors întocmit de un comitet prezidat de Jacques Delors care propunea
realizarea uniunii economice și monetare în trei etape distincte, dar evolutive.
În cadrul aceluiași capitol am abordat și Teoria Zonelor Monetare Optime, care examinează
criteriile, precum și costurile și b eneficiile intrării sau ader ării la o zonă monetară comună.
Beneficiile se referă îndeosebi la importul de credibilitate a băncii centrale a uniunii
monetare, care reduce expectațiile inflaționiste și, implicit, nivelul inflației.
Costurile sunt legate în primul rând de efectele renunțării la indepența politicii monetare și
la mecanismul cursului de schimb, ca instrumente de ajustare a potențialelor șocuri asimetriceîntre
membrii uniunii monetare .
Capitolul se încheie prin tratarea mecanismului „sarpelui monetar” , denumirea fiind dată
de imaginea evoluției cu rsului monedelor europene care formează, în evoluția lor, o linie ondulată
(„un sarpe”) care se încadrează într -un tunel ce reprezintă marjele de fluctuație autorizate de
sistemul monetar int ernațional.

2
Capitolul doi , debutează cu referiri legate de apariția și etapele premergătoare introducerii
Sistemului Monetar European, punându -se accent pe criteriile de convergență, dar și pe care țările
din zona euro trebuie să le îndeplinească pentru a doptarea monedei euro. Concret putem observa
în urmă unei analize realizate, câte dintre aceste obiective au fost îndeplinite, atât în cazul
României cât și în cazul țărilor central și sud -est Europene,
Crearea Sistemului Monetar European a fost negociată în cursul anului 1978, având, mai
degrabă, determinanți politici decât economici. Inițiativa acestui salt real în planul integrării
monetare europene s -a concentrat la cel mai înalt nivel de decizie politică, și a fost, încă de la
început, promovată în afa ra cadrului uzual al arhitecturii decizionale comunitare.
Convergența înseamnă evoluție către atingerea unei anumite ținte. Procesul de convergență
nominală a fost privilegiat în raport cu cel de convergență reală, deoarece realizarea sa presupune
un orizo nt mai redus de timp. Aderarea la zona euro nu se va realiza decât după îndeplinirea în
totalitate a criteriilor de convergență nominalã, stabilite la Maastricht, referitoare la rata inflației,
rata dobânzii pe termen lung, deficitul și datoria publică, pr ecum și la stabilitatea cursului nominal
de schimb. Progresele în îndeplinirea criteriilor de la Maastricht au influențat variabilele
economice reale, relația reciprocă fiind deasemenea valabilă. Inițial convergența nominală poate
genera o reducere a perfo rmanțelor, însă îndeplinirea în totalitate a criteriilor de la Maastricht este
în măsură să asigure o mai mare stabilitate macroeconomică, ceea ce va crea premisele unei rate
superioare de creștere economică.
Capitolul trei, începe cu prezentarea destinată conceptului de moned ă euro, continuând cu
mențiuni referitoare la scopul creării unei monede unice, dar și dar și avantajele cât și riscurile pe
care le implică utilizarea unei astfel de monede
Moneda unică este rezultatul unei game variate de agende poli tice, obiectivele economice
ambițioase au avut și ele un rol important, chiar dacă unul secundar de la început. Intrarea Euro pe
piață a fost momentul de bucurie pentru unii, de manifestare a scepticismului pentru alții. Euro
este p rimul simbol al Uniunii Europene tangibil pentru cetățenii săi.
Beneficiile adoptării monedei comune europene constau în reducerea costurilor de
tranzacție (transaction costs) datorită eliminării costurilor de schimb valutar (currency conversion
costs) și a altor costuri conexe, eliminarea fluctuațiilor cursului de schimb (exchange rate
fluctuatio ns) față de moneda europeană, creșterea bunăstării consumatorilor datorită transparenței
sporite a prețurilor de consum (acestea devin mai ușor de comparat), o stabilitate a prețurilor și

3
rate ale dobânzii mai reduse. Cel mai important cost al adoptării euro îl reprezintă pierderea unui
instrument al politicii economice, respectiv a politicii monetare, care în mod teoretic în anumite
situații poate contribui la absorbția unor șocuri advers e interne sau externe.
În ultimul capitol am tratat cu precădere evoluția zonei euro în România , dar ș i prevederile
Strategiei 2020, printre care cele mai importante vizează o economie inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii.
În contextul aderării la zona euro, nivelul PIB constituie o preocupare datorită legăturii
existente între acest indicator și ciclicitatea economică, respectiv din cauza existenței unei
probabilități mai mari de apariție a unei dinamici economice diferite față de zona euro. Cu cât
nivelul de dezvoltare al României este mai apropiat de media europeană, ciclurile economice au
tendința de a avea un grad de sincronicitate mai mare, reducând probabilitatea apariției șocurilor
asimetrice.
Ultimul aspect cercetat în acest capitol a fos t analiza efectelor monedei unice care în
calitate de monedă de schimb intră în competiție cu monedele țărilor dezvoltate și modifică
schimburile economice și internaționale.
Spațiul european permite întreprinderilor și băncilor să obțină avantaje din tra nzacțiile
internaționale ce se decontează în EURO și să reducă impactul mone delor țărilor dezvoltate.
Moneda unică va permite membrilor Uniunii Europene să -și exprime schimburile comerciale și să
limiteze dependența de dolarul SUA.
Moneda unică susține af irmarea și întărirea poziție Uniunii Europene și Monetare
Europene de pol economic în cadrul economie mondiale.
Prin urmare, îmi propun ca prin prezenta lucrare să ofer o privire actuală asupra procesului
introducerii monedei europene, prin aducerea în ate nție a tuturor aspectelor ce graviteaza în jurul
acesteia și care au condus la întări rea climatului de stabilitate ce favorizează creșterea economică
și investițiile.

4
CAPITOLUL 1 . CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE REFERITOARE LA EVOLUȚIA
SPRE O UNIUNE MONETARĂ

1.1. Calea către Uniunea Economică și Monetară (UEM)

Uniunea Monetară Europeană reprezintă unul dintre “stâlpii” integrării europene în
viziunea Tratatului de la Maastricht, fiind concepută ca “motor” pentru continuarea integrării
politice a Europei Occidentale și pentru asigurarea unei creșteri economice accentuate.
Preocuparea pentru uniunea monetară nu este, însă, o chestiune nouă. Istoria integrării
monetare este mai lungă, Maastricht reprezentând momentul care marchează trecerea de la
declaratii de principiu la iniatitive concrete.
Crearea uniunii economice și monetare în Europa a fost anticipată o dată cu înfiin țarea în
anul 1952 a Comunită ții Europene a Cărbunelui și O țelului (CECO)1, din care făceau parte șase
state europene: Belgia, Germania, Fran ța, Itali a, Luxemburg și Țările de Jos. În anul 1958 aceleași
șase țări au fondat Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (CEEA)2. În timp, o dată cu consolidarea rela țiilor interstatale, s -a fondat
Comunitatea Europeană (CE), iar în anul 1993 odată cu adoptarea Tratatului de la Maastricht, s -a
înfiin țat Uniunea Europeană3.

1.1.1. Raportul Werner
La summitul de la Haga din 1969, șefii de stat sau de guvern au definit un nou obiectiv în
cadrul integrăr ii europene: uniunea economică și monetară (în continuare UEM). Un grup condus
de Pierre Werner, prim -ministrul Luxemburgului, a elaborat un raport (Planul Werner abilitat de

1 Tratatul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) sau Tratatul de la Paris, semnat la 18 aprilie 1951,
a intrat în vigoare la 25 iulie 1952.
2 Tratatele de instituire a Comunității Economice Europene (CEE)și a Comunității Europene a Energie i Atomice
(CEEA, „Euratom”), cunoscute și sub numele de Tratatele de la Roma, au fost semnate la 25 martie 1957 și au intrat
în vigoare la 1 ianuarie 1958. Spre deosebire de Tratatul CECO, Tratatele de la Roma au fost încheiate „pentru o
perioadă nelimitat ă”. ceea ce le conferă un caracter aproape constituțional.
3 The European Central Bank, the Eurosystem, the European System of Central Banks (april, 2009). Online disponibil
la: https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/escb_en_weben.pdf?bd488dc2c27e3693354a9f9a3cf49058 , consultat la
2.04.2018.

5
către ECOFIN4) care avea în vedere realizarea unei uniuni economice și monetare c omplete în
termen de zece ani, conform unui plan cu mai multe etape5.
Prin prisma acestui plan, uniunea monetară avea drept scop „convertibilitatea deplină și
ireversibilă a monedelor statelor membre eliminarea fluctuațiilor cursului de schimb, fixitatea
irevocabilă a parității și cursurilor valutare și completa liberalizare a fluxurilor de capital.”6
Prăbușirea sistemului de la Bretton Woods7 și Decizia guvernului SUA de a lăsa liber
cursul dolarului la mijlocul anului 1971 a generat un val de instabilita te a schimburilor valutare
care a pus sub semnul întrebării paritățile dintre monedele europene. Proiectul UEM a fost oprit.
În 1972, la summitul de la Paris, U niunea European ă (în continuare UE) a încercat să dea
un nou impuls integrării monetare, creând „șarpele în tunel”: un mecanism pentru fluctuația
controlată a monedelor („șarpele”), cu marje reduse de fluctuație față de dolar („tunelul”).
Destabilizat de criza petrolului, slăbiciunea dolarului și diferențele de politică economică,
„șarpele” și -a pier dut majoritatea membrilor în mai puțin de doi ani și a fost redus, în cele din
urmă, la „zona mărcii germane”, formată din Germania, Benelux și Danemarca8.
Eforturile de creare a unei zone de stabilitate monetară au fost relansate în 1978 (la
summitul de l a Bruxelles) odată cu înființarea Sistemului Monetar European (în continuare SME),
bazat pe cursuri de schimb fixe, dar ajustabile. La mecanismul cursului de schimb au participat
monedele tuturor statelor membre, cu excepția Regatului Unit. Cursurile de sc himb se bazau pe
cursurile centrale față de ECU („unitatea monetară europeană”), unitatea de cont europeană, care
se calcula ca o medie ponderată a monedelor participante9.
Pe baza cursurilor centrale exprimate în ECU se calcula o grilă de cursuri bilater ale de
schimb, iar fluctuațiile monedelor trebuiau să se înscrie într -o rată de ±2,25% față de cursurile

4 Formațiunea Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) a Consiliului, este responsabil de politica economică , de
chestiuni referitoare la fiscalitate , de piețele financiare și fluxurile de capital , precum și de relațiile economice cu țări
din afara UE.
5 Mircea Cosea , Economia integrarii europene , Ed. Pro Universitaria, Bucure ști, 2007, p ag.166.
6 P. Werner, Ansi aux B.H., G, Broourwers, B. Chappier, and others, Report to the Council and the Commission on
the Realisation by Stages of Economic and Monetary Union in the Community, Bulletin II, 1970, citat în Dumitru
Miron, Economia Uniunii E uropene, ed. Luceafãrul, B ucure ști, 2002, pag. 162.
7 Conferința Monetară și Financiară din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru întâia oară problema creării unui
sistem monetar internațional, bazat pe etalonul aur -devize și, în cadrul acestuia, pe dolar ca principală monedă d e
rezervă.
8 Marcela Monica Stoica, Uniunea Europeana – O abordare institutionala, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2009,
pag.192.
9 Brendan Brown, Euro Crash – The exit route from monetary failure in Europe , Second edition, Palgrave Macmillan,
2012, pag. 156.

6
bilaterale (cu excepția lirei italiene, pentru care marja permisă e ra de 6%). Timp de zece ani,
sistemul monetar european a obținut mari progrese în re ducerea variabilității cursurilor de schimb:
flexibilitatea sistemului, combinată cu voința politică de a realiza convergența economică, a
condus la stabilitatea durabilă a monedelor.
Odată cu adoptarea Programului privind piața unică în 1985, a devenit tot mai clar că
potențialul pieței interne nu va putea fi fructificat la maximum atât timp cât aveau să persiste
costurile relativ ridicate ale tranzacțiilor de conversie mon etară și incertitudinile legate de
fluctuațiile cursurilor de schimb, indiferent cât de reduse10. În plus, mulți economiști au denunțat
așa-numitul „triunghi imposibil”: libera circulație a capitalului, stabilitatea cursurilor de schimb și
politicile moneta re independente erau incompatibile pe termen lung.

1.1.2. Raportul Delors
În 1988, Consiliul European de la Hanovra a instituit o comisie care să studieze UEM, sub
conducerea lui Jacques Delors, președintele de atunci al Comisiei. Raportul comisiei (rapor tul
Delors), prezentat în 1989, propunea să se susțină introducerea UEM în trei etape. Raportul
sublinia în special necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor economice și a reglementării
deficitelor bugetare naționale și recomanda crearea unei noi instituții, complet independente, care
să fie responsabilă de politica monetară a Uniunii: Banca Centrală Europeană (BCE)11. Pe baza
raportului Delors, Consiliul European de la Madrid a decis, în 1989, să lanseze prima etapă a UEM,
constând în liberalizarea deplină a mișcărilor de capital începând cu 1 iulie 1990.
În decembrie 1989, Consiliul European de la Strasbourg a convocat o conferință
interguvernamentală având ca obiectiv identificarea m odificărilor ce trebuiau aduse T ratatului
pentru realizarea UEM. Activitatea a cestei conferințe interguvernamentale a dus la
elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeană , adoptat oficial de șefii de stat sau de guvern la
Consiliul European de la Maastricht din decembrie 1991 și semnat la 7 februarie 1992 .
Tratatul prevede introducerea UEM în trei etape12:

10 Dumitru Mazilu, Integrare Europeană – Drept comunitar și instituții europene (ediția a -IV-a), Ed. Lumina Lex,
București, 2006, pag.527.
11 Augustin Fuerea, Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene , Ed. C.H. Beck, București, 2015, pag. 87.
12„Istoria Uniunii Economice și Monetare”, disponibil ă la:
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.6.1.html , consultat la 22 .03.2018.

7
 Etapa 1 (de la 1 iulie 1990 până la 31 decembrie 1993): libera circulație a capitalului între
statele membre.
 Etapa 2 (de la 1 ianuarie 1994 până la 31 decembrie 1998): convergența politicilor
economice ale statelor membre și consolidarea cooperării dintre băncile centrale naționale.
Coordonarea politicilor monetare a fost instituționalizată prin înființarea Institutului
Monetar European (IME), care avea sarcina de a consolida cooperarea dintre băncile
centrale naționale și de a face pregătirile necesare pentru introducerea monedei unice.
Băncile centrale naționale trebuiau să devină independente în această etapă.
 Etapa 3 (demarată la 1 ianuarie 1999): introducerea treptată a euro ca monedă unică a
statelor membre și aplicarea unei politici monetare comune sub egida BCE. Tranziția la
cea de -a treia etapă a fost condiționată de atingerea unui nivel ridicat de convergență
durabilă, măsurat pe baza unor criterii stabilite în tratate.
Normele bugetare au devenit obligatorii, încălcarea lor de către un stat membru fiind pasibilă
de penalități . A fost introdusă o politică monetară unică, condusă de Sistemul European al Băncilor
Centrale, format din băncile centrale naționale și BCE13.
Primele două etape ale UEM au fost finalizate. Cea de -a treia este încă în curs. În principiu,
toate statele membre ale UE trebuie să participe la această etapă finală și, prin urmare, să ado pte
euro (articolul 119 din TFUE)14. Cu toate acestea, anumite state membre nu îndeplinesc încă
criteriile de convergență. Statele membre respective beneficiază deci de o derog are provizorie până
când vor fi în măsură să participe la a treia etapă a UEM.
În plus, Regatul Unit și Danemarca și -au notificat intenția de a nu participa la cea de -a treia
etapă a UEM și, prin urmare, de a nu adopta euro. În consecință, aceste două sta te membre
beneficiază de o derogare privind participarea lor la UEM. Dispozițiile detaliate privind derogările
sunt prevăzute în protocoalele referitoare la aceste două țări anexate la tratatele fondatoare ale UE.
Totuși, Regatul Unit și Danemarca își reze rvă dreptul de a pune capăt derogării și de a solicita
participarea la cea de -a treia etapă a UEM15.

13 Banca Centrală Europeană, înființată la 1 iunie 1998, este o instituție de sine stătătoare a UE. În 2009, aceasta a
dobândit personalitate juridică [ articolul 282 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene].
14 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene , ediția a V -a, revăzută și adăugită după Tratatul de la Lisabona
(2007/2009) , Ed. Universul Juridic, București, 2011, pag. 114.
15 G. Bologa ., Uniunea economică și monetară , Ed. Universității Agora, Oradea, 2009, pag. 215.

8
În prezent, 19 din cele 28 de state membre participă la cea de -a treia etapă a UEM și folosesc
astfel euro ca monedă unică.
Uniunea Economică și Monetară ( UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a
economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice și fiscale, o politică monetară
comună și o monedă comună – euro. Deși toate statele membre UE participă la uniunea economică,
unele țăr i au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice, formând zona euro .16
Crearea UEM și introducerea monedei unice euro au reprezentat două puncte de referință
deosebit de importante pentru procesul de integrare europeană. Însă, criza economică și financiară
declanșată în 2008 a accelerat nevoia unor schimbări ample la nivelul acestui proces, îndeosebi în
ceea ce privește guvernanța economică europeană.
Astfel, introducerea Semestrului european , adoptarea legislației Six Pack17 și Two Pack18
reforma Pactului de Stabilitate și Creștere au contribuit la consolidarea supravegherii bugetare la
nivelul întregii Uniuni și la gestionarea mult mai eficientă a situațiilor de instabilitate financiară în
unele dintre statele membre.
Totodată, realizarea unei UE M mai profunde și mai echitabile este una dintre cele 10 priorități
ale președintelui Comisiei, Jean -Claude Juncker, enunțate în orientările sale politice, iar baza
pentru atingerea acestui obiectiv în următorii zece ani (până în 2025) o reprezintă Raportu l celor
cinci președinți privind „Finalizarea Uniunii Economice și Monetare”19 prezentat la 22 iunie 2015.
Raportul celor cinci președinți20 propune o foaie de parcurs în vederea finalizării UEM prin
realizarea de progrese pe patru fronturi în paralel :
1. în direcția unei veritabile Uniuni economice care să garanteze că fiecare economie dispune
de caracteristicile structurale necesare pentru a prospera în cadrul Uniunii monetare;

16 J. Farkas Hanah, Daniel C. Murphy (editors), The Eurozone. Testing the Monetary Union , Nova Science Publishers,
inc., New York, 2011, pag. 211.
17 În decembrie 2011, a fo st adoptat un pachet de șase măsuri legislative menit să abordeze punctele slabe evidențiate
de criza economică și financiară. Prin acest pachet a fost introdusă Procedura Dezechilibrelor Macroeconomice prin
intermediul căreia indicatorii macroeconomici ai fiecărui stat membru sunt evaluați de Comisia Europeană, iar în caz
de dezechilibru major, autoritățile naționale sunt avertizate imediat .
18 Pachetul celor două măsuri legislative ( Two Pack ), adoptat în 2013, întărește competențele Comisiei Europene în
ceea ce privește controlul bugetelor naționale pentru statele membre aparținând zonei euro. Parlamentele naționale
rămân însă suverane în adoptarea bugetului.
19 Întocmit de Președintele Comisiei, Jean -Claude Junker, în colaborare cu Președintele CE, Donald Tusk, Președintele
Eurogrup, Jeroen Dijsselbloem, Președintele BCE, Mario Draghi, și Președintele PE, Martin Schulz..
20 „Raportul celor cinci președinți” , disponibil la https://ec.europa.eu/commission/sites/beta -political/files/further –
steps -completing -emu_ro.pdf , consultat la 23.03.2018.

9
2. în direcția unei Uniuni financiare care să garanteze integritatea monedei unice la nivelul
întregii Uniuni monetare prin limitarea riscurilor la adresa stabilității financiare și prin sporirea
gradului de partajare a riscurilor cu sectorul privat;
3. în direcția unei Uniuni fiscale care să ofere atât sustenabilitate, cât și sta bilizare fiscală;
4. în direcția unei Uniuni politice , care să se afle la baza componentelor enunțate anterior, prin
intermediul unei răspunderi democratice veritabile, a legitimității și a consolidării instituționale.
Viziunea prezentată de cei cinci p reședinți este una pe termen lung, urmând a fi implementată
în 3 etap e21:
 prima etapă (1 iulie 2015 – 30 iunie 2017) pentru consolidarea cadrului deja existent;
 în a doua etapă sunt prevăzute măsuri de amploare, care vizează completarea arhitecturii
UEM;
 a treia etapă care face referire la o viziune pe termen lung a procesului (până în 2025), nu
au fost specificate acțiuni concrete. Cea mai mare parte a acțiunilor expuse în raport vizează
zona euro.
Ca răspuns la raportul celor cinci p reședinți, la data de 21 octombrie 2015, Comisia a adoptat
un pachet cuprinzător de măsuri referitoare la guvernanța economică europeană , cu implementare
pe termen mediu (până în 2017), vizând punerea în aplicare a primei etape și pregătirea celei de -a
doua , după cum urmează22:
 abordare revizuită a semestrului european; un set îmbunătățit de măsuri în domeniul
guvernanței economice, crearea unor consilii naționale în materie de competitivitate și a
unui consiliu fiscal european cu rol consultativ;
 reprezentare mai unificată a zonei euro în cadrul organizațiilor internaționale, în special în
cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI);
 serie de inițiative în direcția creării unei Uniuni financiare, finalizarea Uniunii Bancare
(inclusiv crearea unui sistem european de garantare a depozitelor) și creare a Uniunii
Piețelor de Capital .

21 „Pilonul european al drepturilor sociale”, disponibil la:
https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2017/RO/COM -2017 -250-F1-RO-MAIN -PART -1.PDF , accesat la
24.03.2018.
22 „Acțiuni la nivelul UE” disponibil la: http://www.mae.ro/node/35876#_ftn1 , accesat la 23.03.2018.

10
În continuare, pe 24 noiembrie 2015 a fost adoptat un pachet vizând completare a arhitecturii
Uniunii Bancare format din propunerea de înființare a unei scheme europene de garan tare a
depozitelor și o c omunicare privind măsurile necesare reducerii riscurilor în sectorul bancar23.
În vederea creării unei uniuni fiscale , în a doua parte a anului 2016, au fost demarate discuții
pe tema creării unei capacități bugetare (fiscal capacity) la nivelul zonei euro.
În continuarea demersurilor de consolidare a UEM, în urma publicării de către Comisie în data
de 8 martie 2016, a Comunicării privind constituirea unui pilon al drepturilor sociale al UEM și a
consultării publice derulate pe acest subiect, în data de 26 a prilie 2017, Comisia Europeană a
publicat documentul de reflecție privind dimensiunea socială a Europei24.
Documentul abordează aspecte generale, de natură societală, referitoare la modul de viață și
organizarea societăților, dar și la modalitățile de a su sține nivelul de trai actual, de a crea un număr
mai mare de locuri de muncă de calitate mai bună, de a le facilita cetățenilor dobândirea
competențelor necesare pentru crearea unei unități mai mari în cadrul societății, în ritm cu
evoluțiile viitoare din domeniul social și al pieței muncii și propune trei opțiuni pentru viitor:
limitarea dimensiunii sociale a liberei circulații; cei care doresc să facă mai mult în domeniul social
sunt liberi să o facă; țările UE fac împreună eforturi pentru a aprofunda dim ensiunea socială a
Europei25.
Documentul de reflecție privind dimensiunea socială vine în continuarea Cărții albe privind
viitorul Europei26, prezentată la 1 martie 2017, care trece în revistă principalele provocări și
oportunități la care se poate aștepta Europa în următorul deceniu.
Totodată, în continuarea Cărții albe privind viitorul Europei care sublinia importanța unei zone
euro mai puternice pentru viitorul UE -27, Comisia Europeană a publicat, la 31 mai 2017,
un document de reflecție privind aprofunda rea Uniunii Economice și Monetare a UE . Anterior,

23 „Finalizarea Uniunii Bancare”, disponibil ă la: www.mae.ro , accesat la 23.03.2018.
24 Hotărârea nr. 57 din 22 iunie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul
European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: Lansarea unei consultări privind
un pilon european al drepturilor sociale COM (2016) 127, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 28 iunie
2016 .
25 „Consultarea privind Pilonul european al drepturilor sociale” disponibil ă la:
https://afacerieuropene.mae.ro/node/484 , accesat la 24.03.2018.
26 Reflecții și scenarii pen tru UE -27 până în 2025 din 1 martie 2017, online disponibil la:
https://ec.europa.eu/commission/sites/beta -political/files/cartea_alba_pri vind_viitorul_europei_ro.pdf , accesat la
24.03.2018.

11
prin semnarea Declarației de la Roma din 25 martie 2017, statele membre și -au reafirmat
angajamentul față de finalizarea UEM.
Documentul are la bază Raportul celor cinci președinți din iunie 2015, având ro lul de a stimula
dezbaterea privind UEM, prezentând măsuri concrete care ar putea fi adoptate până în 2019,
precum și o serie de opțiuni pentru anii următori, când structura UEM va fi definitivată (la orizontul
2025). Documentul propune patru principii ca bază a acțiunilor viitoare privind aprofundarea
UEM27:
 asigurarea locurilor de muncă, creștere economică, corectitudine socială, convergență
economică și stabilitate financiară ca principale obiective ale UEM;
 coordonarea conceptelor de responsabilitate și solidaritate, reducerea și partajarea
riscurilor;
 finalizarea UEM se adresează tuturor statelor memebre ale UE; integritatea pieței unice
esențială pentru o monedă unică funcțională;
 procesul de luare a deciziilor trebuie să devină mai transparent, cu asig urarea
responsabilității procesului democratic.
Comisia propune avansarea în două etape28:
 primă etapă până în 2019 – în cadrul c ăreia să se finalizeze Uniunea Bancar ă și Uniunea
Piețelor de Capital ; testarea a noi instrumente, cum ar fi standarde de conver gență
economică și socială; pregătirea noului cadrul financiar multianual (cu un accent mai mare
pe sprijinirea reformelor și legături mai mari cu prioritățile zonei euro); reflecție asupra
funcției de stabilizare fiscală; răspunderea democratică și eficac itatea arhitecturii UEM ar
fi îmbunătățite progresiv (dialog întărit și mai formalizat cu PE, progres pentru
reprezentarea externă a zonei euro, integrarea compactului fiscal în legislația UE) .
 a doua etapă 2020 -2025 – în care este prevăzută finalizarea a rhitecturii UEM; continuarea
implementării iniț iativelor Uniunii Piețelor de Capital (UPC) ; introducerea unei scheme
europene de garantare a depozitelor (EDIS) ; alte instrumente pentru a completa U niunea
financiară; pentru Uniunea economică și fiscală ar p utea fi avută în vedere o funcție de
stabilizare fiscală, noi standarde de convergență, accent mai mare și stimulente pentru

27 Raportul celor cinci președinți privind finalizarea uniunii economice și monetare a Europei din 22 iunie 2015.
28„Finalizarea Uniunii Economice și Monetare” disponibil la: https://ec.europa.eu/commission/sites/beta –
political/files/further -steps -completing -emu_ro.pdf , accesat la 24.03.2018.

12
reforme; președinte permanent al Eurogrupului; Eurogrup stabilit ca o configurație oficială
a Consiliului, reprezentarea externă co mplet unificată a zonei euro; integrarea
aranjamentelor interguvernamentale în cadrul juridic al UE; înființarea unei Trezorerii a
zonei euro; înființarea unui Fond monetar european; ca rezultat arhitectura instituțională ar
putea fi schimbată mai mult.

1.2. Teoria zonelor monetare optime
La începutul anilor 1950, cea mai influentă lucrare referitoare la cursul de schimb a unui etalon
monetar era "The case for flexibles exchange rates" a lui Milton Friedman, iar dezbaterea s -a bazat
pe argumentele pro și contra flexibilității ratelor de schimb29.
Deși existau câteva lucrări cu privire la alegerea regimului cursului de schimb, expresia "zonă
monetară optimă" a fost introdusă pentru prima dată de către Robert Mundell, în lucrarea denumită
"Teoria Zonelor Monetare O ptime", publicată în 196130. De asemena, tot pentru prima dată s -a
sugerat faptul că o zonă monetară ar trebui sa fie o regiune, ale cărei granițe nu trebuie să coincidă
cu frontierele de stat.
Mundell a încercat să găsească răspunsuri cu privire la moment ul când statele partenere ar
trebui sa dețină o monedă proprie sau cu privire la sfera de activitate adecvată a unei zone monetare
comune. La acea dată, aceste întrebări s -au manifestat cu precădere la nivel academic deoarece era
greu de imaginat faptul că statele suverane ar fi abandonat monedele proprii în favoarea altui
regim. În prezent, teoria zonelor monetare optime a primit un nou impuls care se datorează
procesului de unificare monetară lansat de Uniunea Europeană.
Avantajul aderării la o uniune mon etară, constând din minimizarea costurilor de tranzacție,
venea cu dezavantajul renunțării la cursul de schimb al monedei naționale, ca instrument de
politică economică. Materializarea costurilor și modul în care acestea puteau fi atenuate au fost
arătate în condițiile unor ipoteze simplificatoare, folosite în mod curent la începutul anilor ’60.
Prima ipoteză era cea a rigidității prețurilor și a salariilor, acestea fiind fixate în raport cu
moneda națională, astfel încât o schimbare a cursului nominal s -ar fi transpus într -o schimbare a
cursului real.

29 A se vedea, Milton Friedman, The C ase for Flexible Exchange Rates, In M. Friedman (eds.), Essays in Positive
Economics, Chicago: University of Chicago Press, 1953, pag. 157 -203.
30 A se vedea , Alexandru Tasnadi, Robert A. Mundell, Zonele Monetare Optime , Ed. ASE, București, 2000, pag. 115.

13
A doua ipoteză se referea la imobilitatea capitalului astfel că adoptarea unui curs fix nu
împiedica politica monetară independentă, conform principiului imposibilei trileme. Conform
celei de a treia ipoteze , țările erau supuse efectelor a două tipuri de șocuri asimetrice pe partea
cererii: șocuri de amplitudine (cu efect asupra volumului de consum sau investiții) și, șocuri de
structură (cu efect asupra schimbării raportului de cerere între produsele autohto ne și produsele
din import).
Proprietăți ale Zonei Monetare Optime31
Mobilitatea forței de muncă. Problema asimetriei șocurilor se poate rezolva dacă mobilitatea
factorilor de producție între țările componente ale zonei monetare are un nivel ridicat. De exe mplu,
în cazul creșterii deficitului comercial, o țară care nu poate să -și deprecieze moneda, nu se va
confrunta cu o creștere a ratei șomajului, piața muncii fiind suficient de mobilă astfel încât șomerii
să se deplaseze către alte țări. Mobilitatea facto rilor de producție permite realocarea lor în cadrul
unei zone de liber schimb și o mai bună eficiență pe ansamblul zonei. Să nu uităm însă că
mobilitatea este destul de redusă pe termen scurt, iar efectele sale apar în timp. Mobilitatea
capitalului product iv depinde de modul în care investițiile directe pot fi generate de o țară și
absorbite de alta. Mobilitatea forței de muncă depinde de mărimea costurilor de migrare sau
reconversie profesională.
Flexibilitatea prețurilor și salariilor. Flexibilitatea ace stora va reduce necesitatea practicării
unor cursuri de schimb flexibile. Dacă prețurile și salariile sunt flexibile între și în interiorul țărilor
care doresc o monedă unică, atunci ajustarea care urmează unui șoc este puțin probabil că va duce
la șomaj î ntr-o țară și/sau inflație în alta. În cazul contrar, dacă salariile și prețurile sunt rigide, o
oarecare flexibilitate în termeni reali se poate obține prin ajustarea cursului de schimb. În acest caz
pierderea controlului asupra cursului de schimb reprezi ntă un cost.
Gradul de deschidere a economiei și mărimea țării. Cu cât este mai mare deschiderea
economiei cu atât prețurile bunurilor comercializabile au o pondere mai mare în determinarea
prețurilor interne, iar câștigul de competitivitate ce s -ar obțin e prin devalorizarea monedei s -ar
pierde prin creșterea prețurilor. Astfel, cursul este un instrument mai puțin util de ajustare. Gradul
de deschidere a economiei trebuie evaluată pe multiple paliere: gradul de deschidere a țării la
comerțul internațional față de restul lumii, față de țările din zona monetară la care se dorește

31 „Caracteristic i ale Zonei optime”, disponibil la: file:///C:/Users/Mihaela/Downloads/R20170131.pdf , accesat la
23.03.2018.

14
aderarea, ponderea bunurilor comercializabile, necomercializabile și serviciilor în consum și
producție, înclinația marginală spre import.
Diversificarea producției și consumului . Țările în care consumul și producția sunt
diversificate impactul șocului unui anumit sector este mult redus. În această situație, sunt puține
riscuri să apară șocuri asimetrice; dacă totuși apar, ar trebui să fie reduse ca amploare.
Similaritatea ratelor i nflației. Diferențe persistente între ratele de inflație naționale rezultate
din diferențe structurale din piața muncii, de politici economice, de preferințe sociale pot determina
dezechilibre externe. Rate ale inflației similare (și reduse) asigură stabil izarea schimburilor
comerciale, ceea ce susține echilibrul contului curent și reduce rolul cursului de schimb32.
Integrarea fiscală. Țările care dețin un sistem supranațional de transfer fiscal prin care
redistribuie fonduri către țări membre afectate de șo curi asimetrice ar avea mai puțină nevoie de
ajustări de curs. Această proprietate presupune un grad avansat de integrare politică și voința de
partajare a riscului. Un substitut al acestei proprietăți ar putea fi stabilitatea fiscală introdusă prin
criter iile de la Maastricht și întărită prin Pactul de Stabilitate și Creștere, dacă s -ar aplica în mod
riguros atât prin palierul de prevenire cât și prin palierul de corecție.
Integrarea piețelor financiare. Integrarea piețelor financiare reduce nevoia ajust ărilor de
curs de schimb permițând amortizarea temporară a șocurilor prin intrările de capital. Un grad
ridicat de integrare a piețelor financiare poate face ca și cele mai mici modificări ale ratelor
dobânzii să echilibreze mișcarea capitalurilor între ță rile partenere, iar în final să ducă la reducerea
diferențelor ratelor dobânzii pe termen lung.
Pe de altă parte integrarea financiară poate fi și destabilizatoare în cazul mișcărilor masive de
capitaluri (sudden stop). Ciclurile financiare globale sunt c ele care determină mai degrabă
mișcările de capital și sunt aliniate mai degrabă cu politica monetară a marilor centre financiare.
Astfel ciclul financiar constrânge politicile monetare naționale indiferent de regimul cursului
de schimb, iar aderarea la o zona monetară nu ar însemna o pierdere suplimentară în ceea ce
privește politica monetară, care oricum a fost pierdută dacă ex ante țara avea contul de capital
liberalizat.
Integrarea politică. Voința politică este cea care asigură conformarea la angajamen te comune,
susține cooperarea în domeniul politicilor economice și încurajează o mai bună corelare

32 J Marcus Fleming, On Exchange Rate Unification, Economic Journal , vol. 81, 1971, pag. 467.

15
instituțională. Voința politică de integrare este văzută de unii economiști ca fiind cea mai
importantă condiție pentru adoptarea unei monede unice, istoria uniunilor monetare arătând că
acestea au fost precedate de uniuni politice. Succesul unei uniuni monetare depinde de
compatibilitatea preferințelor pentru creștere economică, stabilitatea prețurilor sau ocupare,
precum și de abilitatea de a realiza comprom isul între aceste obiective. În condițiile în care nu
există consensul politic pentru obiective comune de politică economică, uniunea monetară ar avea
de suferit.
În aceste condiții, Mundell și -a expus teoria pe modelul unei uniuni monetare formată din dou ă
economii deschise Est și Vest, specializate în producerea unui bun comercializabil și, caracterizate
inițial prin echilibru intern și extern. Apoi țara din Est este confruntată cu un șoc de structură de
durată ce determină o cerere mai mare pentru produs ele din Est și, o cerere mai mică pentru
produsele din Vest. Acest șoc determină creșterea producției, inflație și excedent al contului curent
în Est, scăderea producției și șomaj în Vest. În lipsa posibilității aprecierii reale a monedei din Est,
mobilita tea factorului muncă ar putea restabili echilibrul de cont curent.
Când forța de muncă migrează de la Vest la Est, cererea acesteia pentru produsele din Vest
este externalizată și devine o parte din importurile din Est, iar cererea lor pentru produsele di n Est
devine cerere internă, reducând nevoia de importuri în Vest.
Mundell concluzionează că mobilitatea geografică a forței de muncă elimină nevoia cursului
de schimb flexibil. Grupul de țări caracterizat prin mobilitatea transfrontalieră forței de muncă ar
defini o ZMO. Aceste țări ar putea adopta în siguranță cursuri fixe și irevocabile între monedele
lor naționale. În cazul în care există bariere în calea mobilității transfrontaliere a factorului muncă
în cadrul grupului de țări considerat, atunci poli tica monetară unică a grupului s -ar confrunta cu o
dilemă.
Dacă politica monetară ar urmări stabilitatea prețurilor în Est, atunci aceasta ar agrava
recesiunea în Vest; dacă ar urmări rezolvarea recesiunii din Vest, atunci ar produce inflație în Est.
În aceste condiții, cele două țări ar fi într -o situație mai bună dacă ar avea curs flexibil33.
În cazul prețurilor flexibile, McKinnon34 susținea că, un curs flexibil devine un instrument de
reechilibrare a contului curent mai puțin eficient și mai dăunător st abilității prețurilor interne,
deoarece schimbările de curs sunt contrabalansate de schimbările de preț, fără schimbarea cursului

33 Robert A. Mundell, A Theory of Optimum Currency Areas , Am. Econ. Rev., September 1961, pag. 657.
34 Ronald I. McKinnon, Optimum Currency Areas. The American Economic Review, pag. 717 -725.

16
de schimb real de care ar fi fost nevoie pentru rebalansarea contului curent. Situația se schimbă
atunci când țările produc at ât bunuri comercializabile cât și bunuri necomercializabile și, acestea
din urmă au o pondere ridicată, adică în cazul țărilor cu un grad mai mic de deschidere. În acest
caz, cursul flexibil necesar pentru alterarea prețului produselor comercializabile are un efect redus
asupra prețurilor interne, ponderea produselor necomercializabile fiind ridicată.
Dacă Mundell s -a referit la importanța mobilității geografice a forței de muncă, McKinnon35
subliniază importanța mobilității intersectoriale argumentând că, dacă cererea pentru produsul țării
din Vest scade și cererea pentru produsul țării din Est crește, atunci productivitatea marginală a
factorilor de producție scade în țara din Vest și, crește în țara din Est. Dacă pentru țara din Vest
este fezabilă produce rea produsului din țara din Est, atunci nevoia mobilității factorilor de
producție nu este mare, în caz contrar mobilitatea factorilor de producție este indispensabilă pentru
evitarea scăderii veniturilor în țara din Vest, iar o politică orientată către îm bunătățirea mobilității
ar fi optimă în cadrul uniunii monetare. Acest argument este valabil în special pentru țările mici
care, în loc să încerce dezvoltarea de industrii în care economiile de scală sunt mari, ar trebui să
stimuleze mobilitatea pentru cre șterea eficienței utilizării factorilor de producție.
Kenen36 a argumentat că diversificarea industrială ar contribui la optimalitatea uniunii
monetare, deoarece ar reduce efectele macro -economice ale șocurilor structurale, considerate a fi
cea mai mare am enințare la viabilitatea unei uniuni monetare. O economie binediversificată are și
un export diversificat. Fiecare industrie poate să sufere șocuri, iar dacă șocurile sunt necorelate
efectul asupra întregii economii ar fi mai redus și economia ar fi mai st abilă și nu ar avea nevoie
de schimbări frecvente ale cursului de schimb real, precum o economie mono -industrială.
În consecință, economiile bine diversificate pot să tolereze costul abandonării flexibilității
cursului de schimb. Kenen a susținut că uniun ea monetară ar trebui să fie acompaniată de o uniune
fiscală, dând ca exemplu sistemul de impozitare al SUA pe baza veniturilor care amortizează
efectele șocurilor structurale deoarece în mod automat se recurge la transferuri fiscale din regiunile
prospere către regiunile lovite de criză. Această metodă de amortizare a efectelor șocurilor este

35Ibidem.
36 P. Kenen, 1969, The Theory of Optimum Currency Areas: An Eclectic View , in Mundell and Swoboda (eds.)
Monetary Problems in the International Economy, University of Chicago Press, Chicago, p. 24 .

17
superioară metodelor de stabilizare discreționare la nivel regional. Transferurile inter -regionale
prin sistemul fiscal federal nu au efecte mari asupra poziției fisc ale a guvernului federal și, deci,
nu determină schimbări semnificative în datoria guvernamentală. În schimb, dacă regiunile sau
statele ar trebui să urmeze o politică fiscală anticiclică, regiunile lovite de criză s -ar putea afla în
imposibilitatea de a s e împrumuta în cazul unor șocuri de durată37.
Mai târziu, Kenen (2003) atenționa cu privire la efectele șocurilor de amplitudine asupra
cererii într -o uniune monetară în condițiile mobilității capitalului care restricționa politica
monetară, fie a țării do minante precum a fost Germania în Sistemul Monetar European (SME), fie
a unei instituții supra -naționale precum Banca Centrală Europeană (BCE) din UEM.
În primul caz, un șoc, care mărea amplitudinea cererii în țara dominantă (Germania) a cărei
politică mo netară urmărea stabilitatea prețurilor în propria țară, era urmat de o înăsprire a politicii
monetare, care reducea cererea și în țările membre ale SME, în timp ce un șoc, care mărea
amplitudinea cererii într -o țară membră a SME și afecta mai puțin cererea din țara dominantă, era
urmat de o înăsprire a politicii monetare insuficientă pentru stabilizarea cererii în acea țară membră
a SME.
În cel de -al doilea caz, unde politica monetară a instituției supra -naționale urmărește
stabilizarea prețurilor în între aga uniune, de exemplu prin stabilizarea cererii agregate din uniune,
răspunsul politicii monetare la un șoc de amplitudine într -o țară membră a uniunii va fi insuficient
pentru acea țară, și va fi prea mult pentru restul uniunii.
Efectul cumulat al șocul ui de amplitudine și al răspunsului de politică monetară ar echivala cu
efectul unui șoc structural, de tipul celui analizat de Mundell. Cu alte cuvinte o politică monetară
unică a unei bănci centrale supra -naționale nu va fi niciodată potrivită nevoilor t uturor membrilor
uniunii, care sunt supuși unor șocuri diferite de amplitudine. Totuși regimul supranațional de
politică monetară din UEM este superior regimului de politică monetară din SME, deoarece prima
are o politică monetară ce corespunde condițiilor agregate ale uniunii, în timp ce politica monetară
a țării dominante corespunde condițiilor din aria sa națională38.
O uniune fiscală ar putea compensa insuficiența politicii monetare unice, argumentul fiind că
un comportament fiscal anti -ciclic al guvern elor naționale nu are suficientă forță stimulatoare
pentru cerere, deoarece actorii economici, anticipând nevoia creșterii viitoare a impozitelor, și -ar

37 Ibidem.
38 S. Cerna, Teoria zo nelor monetare optime, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, pag. 12.

18
reduce cheltuielile anulând efectul cheltuielilor publice bazate pe deficit. Faptul că utilizarea
instrumentului fiscal azi constrânge utilizarea lui în viitor a fo st subliniat de Grauwe39.
Dellas și Tavlas40 au arătat că o țară membră a unei uniuni monetare cu deficite fiscale mari și
cu datoria publică în raport cu PIB mare poate crea efecte negative pentr u restul uniunii, prin
creșterea dobânzilor și, implicit, a poverii finanțării datoriei guvernamentale. Această situație ar
putea impune mecanisme de control în cadrul uniunii, precum reguli fiscale care să restricționeze
dimensiunea deficitelor și datorie i.
În anii ‘70, când voința politică pentru crearea UEM s -a consolidat, dezbaterea cu privire la
adecvarea politicii monetare unice asupra unui grup divers de state europene s -a reaprins. Cei care
se îndoiau și se opuneau UEM foloseau argumentele lui Mund ell din 1961. Între timp, Mundell
devine un susținător al creării UEM. Prin prisma faptului că piața valutară este o pia ță anticipativă,
Mundell , pe baza unui model ce includea bani și resurse naturale, a argumentat că o monedă
comună poate reduce efectele șocurilor prin diversificarea portofoliilor.
Criteriile zonei monetare optime sunt foarte importante atunci când o țară decide să -și lege
moneda proprie de o altă, considerată ancoră. Pentru a combate hiperinflația41 și a constrânge
politica economică, Arg entina a ales aranjamentul valutar de tip consiliu monetar pe dolarul
american. Astfel, dolarul a devenit ancoră monetară dar, în absența unei politici fiscale susținute
și a unor instituții eficiente, decizia fiind dezastruoasă. Rezultatul a fost deterior area relațiilor
comerciale, creșterea datoriei externe, reducerea investițiilor și încetinirea ritmului creșterii
economice.
O țară afectată de un șoc advers poate împărți pierderea cu un partener comercial, deoarece
ambii dețin creanțe asupra celuilalt într-o monedă comună. În schimb, o țară cu un curs flexibil,
fără un portofoliu diversificat, afectat de un șoc advers prin deprecierea monedei, poate ajunge în
situația ca activele sale în monedă proprie să valoreze mai puțin pe piața globală. Dacă Munde ll
avea dreptate, atunci câștigurile din împărțirea riscului printr -o monedă comună ar fi trebuit să se
evidențieze printr -o reducere a marjei de risc în dobânzile țărilor pa rticipante la uniunea monetară.

39 Paul de Grauwe, Economics of Monetary Union, Eleventh Edition, 2016, pag. 176.
40 Harris Dellas , G. S. Tavlas , An Optimum Currency Area Odyssey, CEPR Discussion Paper No. DP7645 , January
2010. Online disponibil la: https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=153931 7, consultat la 25.03.2018.
41 Randall Hinshaw, Currency Appreciation as an Anti -Inflationary Device , Quart Jour. Econ., November, 1951, pag.
447.

19
Într-adevăr, în ajunul adoptării euro în ianuarie 1999, a avut loc o convergență a ratelor
dobânzilor țărilor din ZE către valori mai mici decât în trecut (criza financiară a arătat că piețele
au fost de -a dreptul mioape în această privință). În a doua argumentație în favoarea monedei unice
Mundell pornea de la afirmația că, singura cale de a obține o piață monetară unificată în Europa
este eliminarea speculațiilor sporadice asupra prețurilor monedelor. De asemenea, a arătat că
argumentele economice ce favorizează mai puțină flexibilitate de curs și mai mu ltă integrare a
piețelor de capital în Europa sunt întărite de argumente sociale.
Atunci când apare riscul unei greve ce ar putea duce la creșteri salariale nejustificate de
creșterea productivității, moneda națională este amenințată de devalorizare. Iar guvernele tind să
tolereze costurile pe termen lung în schimbul beneficiului politic pe termen scurt. Dacă monedele
ar fi legate între ele, perturbările din țară ar fi amortizate, iar efectul șocului redus prin mișcări de
capital.
Viața a arătat că aborda rea inițială a lui Mundell este cea realistă; o uniune monetară are nevoie
de compatibilitate structurală între economii, are nevoie de instrumente de amortizare a șocurilor
asimetrice. În condițiile financializării crescânde a economiilor și a integrării financiare globale
cursul răspunde mai degrabă la șocurile legate de apetitul de risc al intermediatorilor financiari și
nu la șocurile tradiționale ale cererii și ofertei și de aceea cursul de schimb este determinat de
fluxurile de capital și rareori acți onează ca absorbant de șocuri pentru economia reală42.
Ciclurile financiare globale sunt cele care determină mai degrabă mișcările de capital, care la
rândul lor determină evoluția creditelor și prețurilor activelor. Ca atare, acestea din urmă nu sunt,
adesea, aliniate cu condițiile macroeconomice specifice unei țări ci mai degrabă cu politica
monetară a marilor centre financiare.
Astfel ciclul financiar constrânge politicile monetare naționale indiferent de regimul cursului
de schimb, mai ales dacă nu exi stă instrumente macro -prudențiale adecvate. Dar argumentul că
aderarea la o zonă monetară nu ar însemna o pierdere suplimentară în ceea ce privește politica
monetară, care oricum a fost pierdută dacă ex ante țara avea contul de capital liberalizat, este
excesiv de tare dacă avem în vedere că: sunt situații limită când este nevoie de ajustare prin curs
de schimb și politică monetară autonomă; cu cât gradul de euroizare este mai scăzut, cu atât politica

42 Xavier Gabaix , Matteo Maggiori , International Liquidity and Exchange Rate Dynamics, The Quarterly Journal of
Economics, Oxford University Press, vol. 130(3), 2015, pag. 1369.

20
monetară este mai potentă; se poate recurge la instrumen te macro -prudențiale, care sunt un
eufemism pentru mijloace de control al mișcărilor de capital; și, nu în cele din urmă, a intra într -o
zonă cu monedă unică fără a avea competitivitate structurală este o cvasi -sinucidere economică43.
Percepția ciclurilor f inanciare globale a repus în discuție controlul fluxurilor de capital în
special în țările emergente. Utilizarea restricțiilor asupra contului de capital atunci când fluxurile
de capital conduc la supra -îndatorare și vulnerabilitate financiară pare a fi o politică de maximizare
a bunăstării. Inclusiv FMI (2012) și -a revizuit viziunea asupra controlului de capital. Această nouă
abordare oferă un spațiu de manevră amplu măsurilor macro -prudențiale de administrare a
fluxurilor de capital44. Studierea în dinamic ă a proprietăților ZMO a generat două paradigme cu
implicații diferite.
Prima paradigmă este ipoteza specializării lui Krugman45, pe baza experienței SUA din
secolul trecut; aceasta spune că țările care devin mai integrate (deschiderea economiilor crește) se
specializează în producerea acelor bunuri și servicii pentru care au avantaj comparativ. Membrii
unei uniuni monetare devin mai puțin diversificați și mai vulnerabili la șocuri ale ofertei. Grupul
de țări care devine mai puțin diversificat nu ar mai tre bui să aibă o monedă comună și să aparțină
unei uniuni monetare ci ar trebui să se fărâmițeze în mai multe uniuni monetare. Krugman este
cunoscut pentru expresia că o monedă comună în UE ar duce la mezzogiornificarea Sudului46.
A doua paradigmă este ipoteza endogeneității ZMO care afirmă existența unei legături
pozitive între corelarea veniturilor și integrarea schimburilor co merciale. Frankel și Rose47
susțineau că aderarea la o uniune monetară este potrivită unei țări care are relații comerciale intense
cu celelalte țări din uniune și a cărei ciclu de afaceri este corelat cu ciclul de afaceri ale acestora.
Astfel că, dacă unele țări decid să adere la uniune monetară din motive politice, chiar dacă nu

43 „ Fluctuații la nivelul activității economice”, disponibil la:
http://www.cvce.eu/content/publication/2012/5/31/91882415 -8b25 -4f01-b18c4b6123a597f3/publishable_en.pdf ,
accesat la 23.2018.
44 Jonathan D. Ostry, Atish R. Ghosh, Karl Habermeier, Marcos Chamon, Mahvash S. Qureshi, and Dennis B.S.
Reinhardt, Capital Inflows: The Role of Controls, February 19, 2010 SPN/10/04, pag. 11. Online disponibil la:
https://www.imf.org/external/pubs/ft/spn/2010/spn1004.pdf , accesat la 24.03.2018.
45 Paul R. Krugman, What Do We Need to Know About the International Monetary System? , Princeton Studies in
International Economics 190, International Economics Section, Departement of Economics Princeton University,
pag.110 -122.
46 P. Krugman, Geography and Trade, Gaston Eyskens Lectures, (MIT Press), 1991, pag. 80.
47 Jeffrey A. Frankel, Andrew K. Rose, The Endogenity of the Optimum Currency Area Criteria, The Economic
Journal, Vol. 108, Issue 449, pag. 1009 -1025.

21
îndeplinesc criteriile de aderare, aceste țări vor îndepli ni criteriile abia ulterior. Viața a infirmat
această a doua paradigmă.
Studii inspirate de teoria ZMO ale economiștilor am ericani din perioada 1989 -2002 au
ajuns la concluzia, aproape unanimă48 că statele membre din zona euro sunt mult mai departe de
buna funcționare a uniunii monetare decât SUA, din cauza lipsei unui mecanism fiscal de
redistribuire pan -european, a mobilității scăzute a forței de muncă în Europa și, a frecvenței mai
ridicate a șocurilor asimetrice. Krugman (1993) și Feldstein (1997)49 au avertizat asupra riscurilor
creării unei uniuni monetare între țări cu mari incompatibilități structurale. Și economiști europeni
(între care și Otmar Issing50, primul economist șef al BCE) au avertizat în acest sens.
Este de adăugat aici și Raportul McDoug all51 (1977), care vorbea despre un buget necesar unei
uniuni monetare. Pesimismul acut a reizbucnit după criza financiară și problemele de ajustare pe
care le -a ridicat țărilor din UEM. De această dată vocile economiștilor europeni s -au făcut auzite
fie pe ntru explicarea cauzei efectelor îndelungate ale crizei, fie pentru propuneri de remedii.
Literatura de specialitate52 mai recentă definește conceptul de „imposibila trinitate“(engl.
impossible trinity), respectiv imposibilitatea de a avea în același timp r ate de schimb fixe,
mobilitate a capitalului și independența politicii monetare. Astfel, un curs valutar flexibil, în
condițiile unei mari mobilități internaționale a capitalului, permite autorității monetare să
stabilească o politică monetară independentă . Dar dacă autoritatea monetară nu poate utiliza
corespunzător independența politicii monetare este mai bine să renunțe la ea, în scopul de a se
importă stabilitate din alte țări.
În timp ce teoria în domeniul zonelor monetare optime oferă cadrul pentru alegerea unui anumit
regim valutar, în prezent în literatura de specialitate53 apare conceptul de „teama de
flotare“(engleză: fear of floating). În definirea lui se pleacă de la presupunerea că ratele de schimb

48 Jonung, L., Drea, E. (2009). The euro: It can’t happen, It’s a bad idea, It w on’t last. US economists on the EMU,
1989 – 2002. Economic Papers 395 , European Commission Directorate -General for Economic and Financial
Affairs, December.
49 Martin S. Feldstein, The Costs and Benefits of Going from Low Inflation to Price Stability, Chapt er in NBER
book Reducing Inflation: Motivation and Strategy (1997), Christina D. Romer and David, pag. 123 -166.
50 Otmar Issing, Monetary and financial s tability – is there a trade off, BIS Review 16/ 2003, p ag. 1 -7.
51 Online disponibil la: http://www.cvce.eu/content/publication/2012/5/31/c475e949 -ed28 -490b
81aea33ce9860d09/publishable_en.p df, consultat la 23.03.2018.
52 Hanno Beck, Aloys Prinz, The Trilemma of a Monetary Union: Another Impossible Trinity, Vol. 47, nr. 1, pag.39 –
43.
53 Morris Goldstein, “New Currency Regime of “Managed Floating Plus” Recommended for Larger Emerging
Economies ”, Peterson Institute for International Economics, 2002, pag. 78.

22
foarte volatile limitează câștigurile din com erț, cresc prima de risc a ratelor de dobândă și reduc
bunăstarea în timp ce „de jure” sunt rate de schimb flotante, „de facto” aceste rate implică riscuri
mari, evidențiate prin crizele financiare care au avut loc în țările emergente54. „Teama de flotare“
poate fi explicată plecând de la următoarele considerente55:
 variabilitatea ratei de schimb este una din trăsăturile proeminente ale unei economii
deschise iar tendința ratei de schimb nominale de a se mișca volatil și imprevizibil a fost
condamnată pentru reducerea câștigurilor din comerț și a bunăstării. Dorința de a modera
această volatilitate este motivația care stă la bază regimurilor valutare controlate sau fixe
din diferite țări. De aceea, se argumentează că rată de schimb fixă ajută economiile
emerg ente în promovarea creșterii investițiilor și a economiilor;
 majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nu se pot împrumută în afară granițelor țării în
moneda națională, datoriile lor fiind denominate în valută. De aceea, o depreciere puternică
a monedei naționale poate determină presiuni severe asupra balanței de plăți.
Aranjamentele valutare practicate în prezent au un caracter dinamic, pe de o parte, prin
permanenta lor diversificare iar pe de altă parte, prin faptul că valorile astfel stabilite se modifică la
intervale scurte de timp56. În esența, ele se diferențiază în funcție de gradul de flexibilitate adoptat
în stabilirea cursului valutar: de la forme mai rigide – consiliu monetar sau legare a monedei
naționale de o altă unitate monetară – până la flotare liberă. Indiferent însă de clasa în care este
inclusă o monedă, în ultima instanță, la bază definirii sale se află evoluția cursului pe piață valutară.

1.3. Mecanismul „ șarpelui monetar”
Șarpele monetar a fost o metodă de protecție și de dirijare a cu rsului valutar, instituită și
utilizată în cadrul Comunității Economice Europene, care constă în admiterea fluctuației unei

54 Guillermo A. Calvo, Carmen M. Reinhart, Fear of Floating, The Quarterly Journal of Economics , Volume 117,
Issue 2, 1 May 2002, pag. 379 –408.
55 Fear of floating or monetary policy as usual ? A structural analysis of Mexico's monetary policy , Vo. 24, January
2013, pag. 45 -62. Online disponibil la https://www.sciencedirect.com/science/journal/10629408 , consultat la
24.03.20 18.
56 Victor Stoica, Petre Deaconu, Bani și credit. Banii. Teorii monetare. Administrarea banilor și politica monetară ,
Ed. Economică, București, 2003, pag. 54.

23
monede din cadrul Uniunii în interiorul unei marje de 2,25% în raport cu dolarul american, putând
varia în același timp și între ele într-o bandă de 4,5%57.
Această metodă de protecția a apărut când SUA au suspendat convertibilitatea dolarului în
aur la 15 august 1971, punând lumea occidentală în față unei noi realități economice la nivel global
și a fost conceput că o replică la dezord inile monetare apărute și la abandonarea principiilor
Sistemului Monetar Internațional58.
Acordul de la Washington din 1971, prin care marjele de fluctuare ale monedelor s -au
modificat de la +/ – 1% la +/ – 2,25%, n -a asigurat decât o stabi litate limitată a ratelor de sch imb,
dacă o monedă se află la limita superioară, în timp ce o altă se află la limita inferioară , rezultă că
cele două monede înregistrează o abatere a cursului de 4,5 % vis a vis de definiția oficială, dacă o
monedă care se află la nivelul plafon trece la nivelul planșeu, în timp ce o altă monedă urmează o
traiectorie inversă59.
Începând cu aprile 1972 Consiliul de miniștri al CEE decide reducerea marjelor de
fluctuație ale monedelor europene la jumătate față de ceea ce se autorizase în 1 971 și a fost pus în
aplicare aranjamentul cunoscut sub numele de "șarpele monetar".
Denumirea este data de imaginea evoluției cursului monedelor europene, acestea formează,
în evoluția lor, o linie ondulata (un șarpe) care se încadrează într -un tunel ce reprezintă marjele de
fluctuație autorizate de sistemul monetar internațional, în cadrul căruia monedele celor șase state
membre fondatoare ale Comunității Economice Europene (la care s -au adăugat ulterior Marea
Britanie și Danemarca) păstrau între ele o m arjă de fuctuatie de +/ – 2,25% având drept pivot dolarul
american, ceea ce însemna că între monedă cea mai bine cotată și cea mai slab cotată putea să
existe un ecart de maximum 4,5%. Menținerea raporturilor valorice stabilite între monede se făcea
prin i ntervenții frecvențe ale băncilor centrale.
Sistemul Șarpelui monetar a funcționat cu difcultate, cu dese momente de retrageri și
reveniri ale statelor membre și cu numeroase reajustări de parități prin devalorizare și revalorizare.
În perioada cuprinsă între anii 1972 și 1979, cât timp a durat "șarpele monetar", au fost
puse în aplicare două t ipuri de "șarpe monetar":

57 René Leboutte, Histoire économique et sociale de la construction européenne , PIE Peter Lan g, 2008, p. 234.
58 Simona Gaftoniuc. Finante interna ționale . Ed. Economica, Bucure ști – 1997, pag. 68.
59 Aerdt C.F.J. Houben, The Evolution of Monetary Policy Strategies in Europe , Kluwer Academic Publishers, Boston,
2000, pag. 135.

24
 "șarpele în tunel"60 (între 24 aprilie 1972 și 11 martie 1973, caracterizat printr -o dublă
limitare a fluctuațiilor cursurilor de schim b ale monedelor europene, atât an raport cu
dolarul, cât și între ele. Acest tip de șarpe reprezenta un model bidimensional , în cadrul
căruia cursurile monedelor europene erau cuprinse în interiorul unui tunel delimitat prin
marjele de fluctuație de +/ – 2.25 % în raport cu dolarul american și erau legate între ele
prin marjele de fluctuație a cursurilor reciproce tot de +/ – 2.25 %. În cazul atinterii ori
depășirii limitelor benzii de fluctuație (reprezentate de cursurile plafon, respectiv planșee),
băncile centrale trebuia să intervină, realizând astfel o fluctuație concertată.
 "șarpele fără tunel"61 (între anii 1973 și 1979. "Șarpele în tunel" a fost serios afectat de
practica speculațiilor, deținătorii de dolari căutând să se debaraseze de monedă americană
pentru a cumpăra aur de pe piața liberă de la Londra. În aceste condiții, țările europene au
decis să mențină în continuare, la același nivel, marjele de fluctuație ale monedelor lor între
ele, eliminând obligația de a susține condiționat cursul dolarului american pe piețele de
schimb, fapt care a determinat dispariția tunelului în interiorul căruia era îngrădit. În
decursul perioadei în care a funcționat ,mecanismul "șarpelui monetar" a cunoscut perioade
dificile.
În iunie 1972, de exemplu, lira sterli nă abandonează acest mecanism. Marea Britanie62 n-
a putut să mențină cursul monedei sale, datorită riscului de epuizarie a rezervelor de schimb.
Coroana daneză părăsește "șarpele monetar" dar este reintegrată la finele anului 1972.
Lira italiană iese defin itive din sistem în 1974, iar francul se retrage în ianuarie 1974 și
revine în iulie 1975.
"Șarpele monetar" nu a asigurat stabilitatea dorită nici pentru monedele care au rămas
fidele sistemului. Marca germană a fost reevaluată de patru ori, guldenul ola ndez a făcut obiectul
a două reevaluări, iar francul Belgian a fost reevaluat o singură data.
Experiența șarpelui monetar a deschis calea sistemului monetar european care, în pofida
greutăților întâmpinate a permis experimentarea unor noi forme de colabo rare monetară
internațională și punerea la punct a tehnicilor de restrângere a marjelor de fluctuație. În acest mod

60 T. Martin, Macroecon omics, Europe's Third "Snake in the Tunnel", online disponibil la:
http://macronomy.blogspot.com/2012/11/guest -post-europes -third -snake -in-tunnel.html , consultat la
24.03.2018.
61 Alvaro Cencini, Monetary Theory: National and International, Ed. Routlege Economics, London, 1995, pag. 227.
62 Patrick Minford, Should Britain join the Euro? The Chancellor’s five tests examined , Institute of Economic Affairs,
2004, pag. 16.

25
se poate explica de ce în 1979, țările europene încearcă o altă modalitate de asigurare a stabilității
monetare, cu ajutorul unui nou sistem63.
Dificultățile "șarpelui monetar" au condus autoritățile monetare europene ca să creeze un
nou sistem monetar. Hotărârea de a crea o Uniune Economică și Monetară a fost adoptată în
decembrie 1969 la întâlnirea șefilor de stat la Haga. În același timp a fost constituit un grup de
experi condus de P. Werner, prim -ministrul luxemburghez, care să studieze problemele pe care le
ridică aplicarea în practică a acestei hotărâri64.
Potrivit lui Jean -Pierre Gerard, fost membru al
Consiliului din Franța pentru Politica Monetara, statele UE ar
putea folosi atât monedă euro cât și propriile monede pentru a
se proteja de fluctuațiile cursului de schimb valutar.
Alternativ, ar putea fi create mai multe uniuni
monetare între state cu economii similare, care ar pute a utiliza
propriile monede, a declarat Gerard.
Potrivit economistului, monedă unică europeană nu
oferă suficientă flexibilitate economiilor din Uniunea Europeană.
Figura 1.1.65
Gerard și -a exprimat sprijinul pentru reintroducerea "șarpelui monetar", un sistem monetar
care a fost folosit în anii 70 de unii membri din Comunitatea Europeană, inclusiv Franța, pentru a
controla fluctuațiile monedelor naționale în raport cu dolarul american.
"Sistemul șarpelui monetar, pe care l -am folosit în trecut, a fo st complet adecvat. Ne -a
permis să răspundem în mod eficient fluctuatilor dolarului. Mai mult, chiar înainte de
introducerea euro, au existat uniuni monetare în rândul statelor europene, precum cele create de
Belgia și Luxemburg. Prin urmare, ar fi posibil să înființăm mai multe astfel de uniuni economice
între state cu politici monetare similare, precum Germania și Olanda"66, a spus economistul
francez într -un interviu pentru publicația franceză Antlantico.

63 Andrew Brociner, L'Europe monetaire. SME, UEM, monnaie unique , Ed. Institutul European, Iași, 1999, pag. 11.
64 „ Acordul European de Schimb Valutar” disponibil la: http://www.cvce.eu/ , accesat la 23.03.2 018.
65 „Evoluția cursului monedelor europene” disponibil la: https://www.golddelivery.cz/Catalog/Detail/200 , accesat la
22.03.2018.
66 „Politica Monetară pentru Europa”, i nterviu integral dis ponibil online la: http://www.atlantico.fr/decryptage/ces –
economistes -qui-allient -pour-dire-que-seul-moyen -sauver -europe -est-renoncer -euro-jean-pierre -gerard –
2032255.html , accesat la 23.03.2018.

26
CAPITOLUL 2. INTEGRARE MONETARĂ EUROPEANĂ

2.1. Constituirea și funcționarea Sistemului Monetar European
Sistemul șarpelui monetar a funcționat cu dificultate, cu dese momente de retrageri și
reveniri ale statelor membre și cu numeroase reajustări de parități prin devalorizare și revalorizare,
fiind ulter ior înlocuit de de către Sistemul Monetar European.
Sistemul monetar european, precursor al Uniunii Economice și Monetare, s -a lansat în
1979 pentru a stabiliza ratele de schimb, pentru a limita fluctuațiile monedelor de la o țară la alta
și pentru a redu ce creșterea prețurilor (inflația). Prin această decizie radicală, atribuțiile în materie
de politică monetară au fost transferate la nivel european.
Consiliul European de la Copenhaga, din 7 – 8 aprilie 1978, si cel de la Breme din 6 – 7
iulie, acela și an, au trasat liniile unui nou sistem. Acestea au fost adoptate de Consiliul European
de la Bruxelles, în decembrie 1978, iar punerea în aplicare a fost decisă la 12 martie 197967.
Astfel, pe baza propunerii comune a cancelarului Helmut Schmit și a președin telui Franței,
Valery Giscard d’Estaing s -a creat Sistemul Monetar European, văzut ca un instrument de creare
a unei zone de stabilitate monetară în spațiul comunitar, dar și ca o verigă de legătură între Bretton
Woods și Uniunea Economică și Monetară.
Sistemul monetar European, negociat în 1978 și ado ptat în 1979, de către țările membre
ale Comunității Europene la acea dată ( Franța, Germ ania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda,
Luxemburg și apoi Anglia ), care au devenit membri de facto ai acestuia, și -a pro pus în principal
formarea unei zone de stabilitate monetară în cadrul unui spațiu economic ale cărui state membre
înregistrau, la acel moment tendințe de diminuare a diferențelor dintre nivelurile lor de dezvoltare.
Funcționarea sistemului monetar european s-a bazat pe:
 unitate de cont europeană (ECU) utilizată în decontările financiare;
 un fond de cooperare monetară, instituit în 1973;  mecanismul ratei de schimb;
 Institutul Monetar European.
ECU (European Currency Unit) a fost introdus în anul 1975 ca u nitate oficială de cont a
Comunității Europene înlocuind Unitatea Europeană de Cont. Din punct de vedere al structurii,
ECU a reprezentat o monedă nominală, de fapt un coș monetar constituit în funcție de puterea
economică a statelor membre participante la constituirea acestuia. Spre deosebire de mecanismul

67 Tudorel Ștefan, Introducere în dreptul comunitar , Editura C.H.Beck, București, 2006, pag. 112.

27
ratei de schimb, ECU a inclus toate statele comunitare care
erau membre ale Sistemului Monetar European.
Denumirea monedei ECU provine de la denumirea
engleză European Currency Unit și evocă o moned ă franceză
veche confec ționată din aur, care a circulat în Franța, în
secolul al XIII-lea și care era rezervată numai marilor
demnitari68.

Figura 2.1 .69

Inițial, paritatea ECU –Dolar american a fost de 1 la 1, iar ECU a fost utilizat în special
pentru acoperir ea tranzacțiilor financiar -monetare, (inclusiv a emisiunilor de obligațiuni și a altor
titluri de creanță), publice și private de unde și denumirile de ECU public și respectiv ECU privat,
și mai puțin (aproximativ 1%) pentru acoperirea tranzacțiilor comerc iale70.
Ulterior, funcția de unitate de cont a fost lărgită prin utilizarea sa la elaborarea bugetelor
comunitare. În 1995, ECU a primit denumirea de EURO71 iar din 1999 ECU și -a încetat existența.
În conformitate cu art. 118 din Tratatul CE72, compoziția c oșului monetar ECU a fost
„înghețată” la 1 noiembrie 1993, data intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht, pe baza
compoziției coșului la data de 21 septembrie 1989, cu ocazia intrării în cadrul coșului a pesetei și
escudo -ului.
Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca, la începutul celei de a
treia etape, numele dat monedei europene să fie acela de euro, ca nume care simbolizează Europa
și care să fie același în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

68„Istoria monedei ECU” disponibil ă la: http://lexicon.ft.com/Term?term=European -Currency -Unit, accesat la
24.03.2018.
69„Moneda europeană de cont” disponibil ă la: https://www.cointalk.com/threads/1979 -gold-e-c-u-medal.3714/ ,
accesat la 24.03.2018.
70 David L. Scott, Wall Street Words , 3rd ed. 2003, p. 130.
71 Consiliul ECOFIN a decis ca monedele să aibă valori cuprinse între 1 cent și 2 euro, iar bancnotele să aibă valori
cuprinse între 5 și 500 euro.
72 Tratatul instituind Comunitatea Europeană din 25.03.1957, text consolidat al Tratatului instituind Comunitatea
Economică Europeană, semnat la Roma, la 25 martie 1957, intra t în vigoare la 1 ianuarie 1958, disponibil la:
https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0023 , accesat la 25.03.2018.

28
Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM), creat în aprilie 1973, reprezintă
un fond comun format din depunerile în aur și dolari (fiecare în proporție de 20%) din rezervele
țărilor ale căror monede erau cuprinse în ECU, chiar dacă nu făceau parte din mecanismul ratei d e
schimb. Fondul funcționa pe principiul acordării de credite pe termen foarte scurt pe care și le
acordau băncile centrale între ele, credite pe termen scurt și mediu pentru echilibrarea balanței de
plăți și mecanismul mobilizării de ECU73.
Pentru gestiona rea facilităților acordate prin FECOM, a fost abilitată Banca Reglementelor
Internaționale. În conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice și
Monetare, Fondul European de Cooperare Monetară s -a dizolvat și atribuțiile acestuia au fost
preluate de către Institutul Monetar European.
Institutul Monetar European74, înființat în 1994, cu sediul la Frankfurt, în Germania.
Prin instrumente și proceduri financiare specifice, Institutul Monetar European avea rolul de a
întări cooperarea în tre Băncile Centrale Naționale ale țărilor comunitare, de a superviza
funcționarea Sistemului Monetar European și de a întări coordonarea politicilor monetare ale
statelor membre în scopul asigurării stabilității prețurilor. Resursele s -au constituit din c ontribuția
băncilor centrale, calculate 50% în funcție de popula ție și 50% în funcție de PIB. În conformitate
cu articolul 123 al ineatul (2) din Tratatul instituind Comunitatea Economică , Institutul Monetar a
fost dizolvat după înființarea Bănci i Centrale Europene , căreia îi pregătise terenul (1 iunie 1998)75.
Mecanismul ratei de schimb introdus în 1979 pentru a reduce fluctuațiile în valoarea
nominală a monedelor statelor membre, pe baza susținerii reciproce și a acțiunilor colective ale
băncilor centrale din statele membre. Băncile centrale au intervenit pe piețele valutare, prin
cumpărarea sau vânzarea de monede, pentru a le influența valoarea. Intervenția s -a realizat pe baza
principiului cererii și al ofertei: atunci când valoarea unei valute scădea sub un anumit prag, stabilit
de comun acord și numit marjă sau culoar de fluctuație, băncile centrale au intervenit, restabilind
valoarea de piață a respectivei monede76.

73 În afară de aceste operațiuni, Băncile Centrale integrate în Sistemul Monetar European aveau dreptul de a interveni
pe piețele valutare prin așa numitele intervenții marginale, atunci când una din valutele participante la Sistemul
Monetar European atingea limi tele bilaterale maxime față de o altă monedă sau, intervenții intramarginale, atunci când
cursul de intervenție al monedei se găsea în interiorul bandei de fluctuație a Sistemului Monetar European.
74„Instituțiile uniunii economice și monetare”, disponibil e la:
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.6.2.html , accesat la 25.03.2018 .
75 Ibidem.
76 S. Rossi, Macroéconomie Monét aire, Genève, Zurich, Bâle : Bruylant, L.G.D.J.,Schultess , 2008, pag. 35.

29
În momentul crizei din 1992, mecanismul ratei de schimb avea zece membri, Spania a intra t
în acest aranjament în 1987, Marea Britanie în 1990 și Portugalia în aprilie 1992. Grecia nu a făcut
parte din mecanism, datorită lipsei de performanță a economiei, iar Luxemburgul avea legată
moneda de francul belgian.
Mecanismul ratei de schimb avea l a bază un sistem de parități care îi permitea fiecărei
monede să fluctueze limitat în relația cu fiecare din valutele din sistem stabilindu -se, în același
timp, o rată centrală de paritate în ECU.
Inițial, monedelor li s -a permis o fluctuație de +/ -2,25% în jurul parității centrale, cu
excepția Italiei căreia i s -a permis o rată de fluctuare de 6% datorită unei inflații crescute și
dificultăților politice interne.
Aranjamentul monetar numit Mecanismul Ratei de Schimb a înregistrat o serie de trăsături
particulare, în sensul că a fost primul sistem al ratelor de schimb în întregime european, fără a avea
la bază o monedă de referință extraeuropeană77.
În același timp, el nu s -a constituit în jurul unei monede pivot ci pe baza unui mecanism de
schimb bilatera l.
Criza din 1992 -1993, în timpul căreia două monede (lire sterlină și cea italiană) s -au retras
din sistem, cinci dintre ele și -au realiniat ratele de schimb (peseta spaniolă, escudo portughez, lira
irlandeză, coroana daneză și francul francez) și una din tre ele a atins marje de fluctuare de +/ – 15%
a demonstrat faptul că integrarea monetară cu mai multe monede aflate în circulație nu dă
rezultatele scontate și că singura cale pentru atingerea acestui deziderat o reprezintă moneda
unică78.
S-a pus astfel p roblema reconsiderării disciplinei monetar financiare în cadrul sistemului
prin flexibilizarea operațională și crearea unor noi mecanisme care să permită integrarea monetară.
Din acest considerent, în 1999, când s -a adoptat moneda unică, a fost lansat un al doilea
mecanism al ratei de schimb, numit meca nismul ratei de schimb 2 ( New Exchange Mechanism ),
în cadrul căruia sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, prin care fiecare monedă
participantă are definită o paritate centrală comparativ cu euro79.

77 „Caracteristici ale Mecanismului European al Ratelor de Schimb” disponibil la:
http://www.ecb.europa.eu /ecb/history/emu/html/index.en.html , consultat la 25.03.3018.
78 Mihai Nedelescu, Cristina Stănescu, Produse și servicii bancare, Ed. Universitară, 2012, 163 .
79 Nadia -Cerasela Aniței, Roxana Elena Lazăr, Drept bancar și valutar, Ed. Universul Juridic, 2011 , pag. 230.

30
Acest mecanism permite intervenția de către Banca Centrală Europeană și de către băncile
centrale ale statelor membre, atunci când cursul de schimb depășește marja de +/ – 15% față de
cursul central.
În cazul României, pentru a face parte din Ne w Exchange Mechanism, este imperativă
îndeplinirea unor condiții riguroase, între care, cea mai importantă este implementarea unei piețe
de capital cu sobanzi foarte scăzute(adică dobânda maximă să se situeze la 1,5%peste nivelul
european)80.
Un obiectiv important al mecanismului ratei de schimb îl reprezintă ajutorul acordat
statelor membre din afara zonei Euro în aplicarea unor politici de stabilizare macroeconomică cu
scopul impulsionării acestora pentru a atinge convergența necesară intrării în zona Eu ro.81
Avantajele care au decurs din funcționarea mecanismului ratei de schimb sunt82:
 creșterea stabilității mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care
au permis reducerea riscurilor investiționale și de afaceri;
 acțiuni cole ctive care le -au permis statelor membre să se bazeze nu doar pe eforturile
proprii de menținere a valorii monedelor lor;
 impunerea disciplinei financiare în lupta împotriva inflației prin stabilirea unei marje
permise de depreciere a unei monede;
 o mai b ună alocare a resurselor, ca efect al eliminării incertitudinilor legate de fixarea
cursului de schimb și, prin aceasta, a utilizării mecanismului prețurilor ca instrument de
alocare a resurselor;
 stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cur sului de schimb; în absența
acestei stabilități, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legătura
cu exportul.
 stimularea firmelor mici și mijlocii mai puțin expuse riscului legat de cursul de schimb;
 creșterea schimburilor comercia le la nivel intra -unional;
Dezavantajele care au făcut ca acest mecanism să nu poată evita o criză de proporții cum a fost
cea din 1992, au fost83:

80 Ibidem.
81 E vorba aici de statele membre nou intrate în Uniune în mai 2004, în condițiile în care Marea Britanie, Suedia și
Danemarca deși îndeplinesc criterile de convergență au refuzat în mod sistematic intrarea în zona Euro.
82 Dominique Plihon, La monnaie et ses mécanismes, Ed. La Découverte , 2008, pag. 101.
83 Sorin Câlea, Liviu Deceanu, Mihaela Luțaș, Ioana Mihuț, Economie europeană – note de curs , Cluj Napoca, 2016,
pag. 21.

31
 faptul că s -a pornit de la presupunerea că valoarea monedelor ar fi putut fi menținută prin
intervenție guve rnamentală, ceea ce înseamnă capacitatea limitată a guvernelor de a
acoperi piața;
 faptul că s -a plecat de la presupunerea, care s -a dovedit a fi eronată, că guvernele ar fi fost
dispuse să intervină atunci când monedele altor state membre s -au depreciat, contribuind
prin intervenția lor la stabilitatea acestora;
 mecanismul a funcționat bine în condițiile unor rate ale inflației scăzute și constante, dar a
reacționat violent și negativ în momentul în care pe piață au apărut perturbările generate
de reunif icarea Germaniei sau de rezultatul respingerii, prin referendum, a ideii de uniune
monetară sau monedă unică în unele din statele membre.
 a încurajat speculanții care au găsit un cumpărător garantat pentru monedele slabe din
sistem în persoana băncilor ce ntrale ale statelor membre;
 a contribuit la pierderea, de către guvernele statelor membre, a suveranității monetare
asupra economiilor naționale cu toate implicațiile care derivă din acest aspect.
Funcționarea Sistemului Monetar European și în special în cadrul acestuia a mecanismului
ratei de schimb a implicat respectarea marjelor de fluctuație în limitele impuse, ceea ce a
determinat, prin angajamentele luate, o scădere a independenței băncilor centrale, generând așa
numita “trinitate imposibilă” adică, imposibilitatea de a avea, în același timp o politică monetară
independentă, un sistem de cursuri fixe și o mobilitate deplină a capitalului.84
În perioada funcționării sistemului, membrii mecanismului ratei de schimb au optat, în general
pentru stabilitat ea ratei de schimb combinată cu un control riguros al mișcării capitalurilor.
Independența monetară a permis statelor membre să opereze cu rate diferite ale inflației însă
șocurile petroliere din anii 70 au determinat o creștere a diferenței dintre aceste rate ceea ce a
obligat fie la o reglare a ratei inflației prin renunțarea la sistemul de cursuri fixe, fie la o renunțare
la independența în stabilirea ratei inflației și menținerea sistemului cursurilor fixe85.
Soluția aleasă a fost aceea a menținerii div ergențelor între ratele inflației și ajustarea ratele de
schimb ori de câte ori era necesar pentru a evita problemele legate de competitivitate în plan intern
și extern.

84 Paul de Grauwe ia în discuție nu triunghiul, ci cvartetul incompatibil format din liberul schimb pe piața bunurilor și
a serviciilor, libera circulație a capitalului, autonomia monetară și cursurile de schimb fixe.
85 Jean-Luc Bailly Gilles Caire , Archangelo Figliuzzi , Valérie Lelièvre , Économie monétaire et financière, Ed. Breal,
Paris, 2000, pag. 262.

32
În același timp, evoluția Sistemului Monetar European a condus la reducerea impredict abilității
cursului de schimb între monedele componente ale acestuia, introducerea și creșterea gradului de
convergență între ratele inflației la nivelul statelor membre, încurajarea aplicării unor rate de
creștere a ofertei de bani din ce în ce mai mici ș i mai apropiate86.
Transformarea Comunității Europene în Uniune Economică și Monetară, așa cum a fost
revăzută prin Tratatul de la Maastricht, a fost conturată încă din 1988, o dată cu elaborarea
Raportului asupra Uniunii Economice și Monetare, cunoscut și sub numele de Raportul Delors.
Acest raport a prefigurat construcția noii forme integrative în trei etape, recomandând crearea
sistemului băncilor centrale europene, fără a recomanda însă în mod explicit utilizarea unei
monede unice87.

2.2. Conceptul de integrare monetară
În general, se consideră că integrarea monetară presupune trei condiții: armonizarea
explicită a politicilor monetare, un pool comun de rezerve valutare, bancă centrală unică. EI –
Agraa88 consideră că integrarea monetară are două component e esențiale: “o unificarea ratelor de
schimb”, realizată atunci când țările membre au o „moneda unică" sau „au stabilit cursuri de
schimb permanente și irevocabile" și „o integrare a piețelor de capital. Convertibilitatea deplină
este absolut necesară atât pentru tranzacțiile curente, cât și pentru cele de capital.
Conceptul integrării monetare a evoluat în decurs de o jumătate de secol de la inițiativele
instituirii unor forumuri ale factorilor naționali de decizie din domeniul monetar, până la
creareaInst itutului Monetar European și a Băncii Centrale Europene.
Integrarea monetară este denumirea procesului de formare a unei zone monetare, a unui
spațiu în care monedele mai multor țări sunt fie legate între ele în mod irevocabil sau fiecare
monedă se leagă i revocabil de o monedă "ancoră" pe bază unui anumit raport, fie monedele
naționale sunt înlocuite cu o singură monedă, care va fi folosită în întreagă zonă.89 Atât într -un
caz, cât și în celălalt, ne aflăm în fața unui proces de unificare monetară.

86 R. Wray, Money, Working paper N°647, Levy Economics Institute of Bard College (USA), décembre, 2010, pg. 15.
87 J. Cartelier, The hypostasis of money : an economic point of view , Cambridge Journal of Economics , 2007, pag. 217-
233.
88 Ali M. El -Agraa, The European Union: Economics and Polic ies, 9th ed., Cambridge University Press, 9 edition,
2011, pag. 196.
89 Oana Berceanu, Integrare Monetar ă Europeană, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006, pag. 76.

33
O uni une monetară formată în acest mod trebuie să corespundă unei zone monetare
optime, înțelegându -se prin această un spațiu economic care poate urmă aceeași politică monetară:
țările respective renunță la politică monetară proprie, la folosirea instrumentelor de politică
monetară, în special la instrumentul curs valutar, în favoarea unei politi ci monetare și de curs
comune.
Integrarea monetară poate lua forma unei cooperări între statele membre în materie de
politică monetară, prin coordonarea ratelor de s chimb și de dobânzi sau prin rezolvarea
problemelor de balanță a prețurilor.
Coordonarea politicilor monetare a fost organizată pentru prima dată prin instituirea,
în baza Tratatului de la Roma, a Comitetului Monetar, format din reprezentanții băncilor cen trale
șiai ministerelor de finanțe, precum și din doi reprezentanți ai Comisiei Europene, pentru ca, în
1964, să se decidă crearea Comitetului Guvernatorilor Băncilor Centrale, sub auspiciile Băncii
Reglementărilor Internaționale. Considerat a fi cel mai i mportant organism din perspectiva
monetară, Comitetul Guvernatorilor era un forum cu ocazia căruia participanții își prezentau
intențiile de politică monetară în vederea discutării aspectelor tehnice, pentru asigurarea unei cât
mai funcționale arhitecturi monetare europene90. Ulterior, printr -o decizie a Consiliului din 1990,
atribuțiile Comitetului s -au lărgit în sensul coordonării politicilor monetare pentru susținerea
stabilității prețurilor.
Potrivit Tratatului de la Maastricht, integrarea monetară se r ealizează doar în momentul în
care țările membre obțin un grad ridicat de convergență cuantificată prin anumite variabile
macroeconomice. Țările aspirante la statutul de membru al UEM trebuie să facă dovada unui înalt
grad în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și disciplina fiscală.

2.3. Criterii de convergență
„Nu am de gând să cer statelor membre să se grăbească să adere la euro. Ele trebuie să
îndeplinească criteriile înainte de a adera și acest lucru nu se va schimba. Ar trebui să avem la
dispozi ție, însă, un instrument de sprijin pentru aderarea la euro pentru cei care doresc să se
alăture .”91

90 Laura -Cristina Ivănescu, Integrarea monetară, de la teorie la practică, pag. 3. O nline disponibil la:
http://www.academia.edu/5786505/INTEGRAREA_MONETAR%C4%82 , consultat la 25.03.2018.
91 Jean-Clau de Juncker, 14 septembrie 2017, disponibil online l a: https://ec.europa.eu/commission/sites/beta –
political/files/convergence -criteria -for-joining -euro_ro.pdf , accesat la 25.03.2018.

34
Conceptul de convergență ocupă un loc central în cadrul Uniunii noastre economice:
convergența între statele membre în direcția celor mai înalte niveluri d e prosperitate, precum și
convergența în cadrul societăților europene, pentru a promova modelul nostrum european unic92.
Accesul în zona euro nu este un act de voință unilaterală a statului candidat. Accesul poate
avea loc gradual, adică doar în măsura înde plinirii criteriilor de convergență nominală, a
parcurgerii unor faze de aderare la zona euro și în condițiile întrunirii voturilor favorabile ale țărilor
membre ale zonei euro date în urma analizelor și rapoartelor privind îndeplinirea acestor criterii93.
Procesul de integrare europeană impune realizarea convergenței nu numai pe axa
instituțională și pe axa economiei reale, ci și pe cea nominală, prin crearea și consolidarea uniunii
monetare și trecerea țărilor membre UE la moneda unică – euro. Odată cu int rarea în Uniunea
Europeană – ca semn al realizării, în linii generale, a convergenței instituționale – țările obțin, în
scurt timp, și calitatea de membre ale Uniunii Economice și Monetare (UEM), ele bucurându -se
din oficiu de dreptul de a adopta ulterior moneda unică, pe măsura îndeplinirii criteriilor specifice
prevăzute în Tratatul de la Maastricht94.
Convergența nominală este un proces multilateral, care se definește prin armonizarea
treptată, într -un grad relativ ridicat, a instituțiilor și politicilor naționale ale țărilor membre cu cele
ale UE, în sfera monetară și financiară.
Criteriile de convergență nominală se referă la stabilitatea prețurilor (inflație), stabilitatea
dobânzii pe termen lung, stabilitatea ratei de schimb și participarea la mecanism ul ratei de schimb
2 (ERM2), plafonul deficitului bugetar și pragul datoriei publice95.
În mod concret, aceste criterii sunt enunțate sub forma următoarelor condiționalități cu legături
strânse între ele96:
1. Inflația să nu depășească mai mult cu 1, 5 puncte procentuale rata medie a celor trei state
membre ale UE cu ratele inflației cele mai joase.
2. Rata dobânzii pe termen lung nu trebuie să depășească mai mult cu două puncte procentuale
rata medie a celor trei state membre UE cu inflația cea mai joas ă.

92 Raport elaborat de Jean-Claude J uncker în strânsă colaborare cu Donald Tusk Jeroen Dijsselbloem Mario Draghi și
Martin Schulz , Finalizarea Uniunii Economice și Monetare a Europei , 2017, pag. 7.
93 Aurel Iancu, Problema trecerii României la euro și convergența economică, București, 2017, pag. 5.
94 Ibidem.
95 O. Stoica, Integrare financiar -monetar european – curs Jean Monnet, Ed. Junimea Iași, 2003,pag. 12.
96 „Criteriile de convergență nominal ă”, disponibil la:
http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/SPOS_2016_Romania_si_aderarea_la_zona_euro.pdf , accesat la
25.03.2018.

35
3. Rata de schimb a monedei naționale în raport cu euro să fluctueze în cadrul unei benzi de
maximum ±15%. În plus, fiecare țară candidată la zona euro este obligată să participe la
mecanismul ratei de schimb cel puțin doi ani până la adoptarea euro, cu o bligația ca, în acest
interval de timp, statul respectiv să nu devalorizeze moneda națională97.
4. Deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB, ceea ce implică respectarea disciplinei
fiscale98. O deviere în plus a deficitului bugetar de la cota de 3 % declanșează automat
mecanismul deficitului excesiv, cu excepția cazului când acest deficit este notificat la Comisia
Europeană ca fiind excepțional și temporar.
5. Datoria publică să nu depășească 60% în raport cu PIB99. Dacă acest plafon este depășit –
cazurile Croației (86,7%) și Ungariei, (75,3%) în 2015 -, obligația este aceea de a reduce
datoria sub nivelul plafonului de 60%. Aceeași obligație este valabilă și pentru statele din zona
euro.
În afara acestor criterii, au fost luate în calcul și o serie de alți factori, cum ar fi gradul de
integrare al piețelor, soldul balanței de plăți, costul unitar al forței de muncă precum și alte elemente
relevante pentru stabilitatea piețelor.
 Criteriul privind stabilitatea prețurilor
Stabilitatea pr ețurilor a reprezentat o prioritate și în același timp o condiție necesară în crearea
unei piețe unice și în vederea unei continue integrări a piețelor europene. Tratatul de la Maastricht
urmează astfel prevederile stabilite prin intermediul raportului Del ors certificând încă o dată faptul că
stabilitatea prețurilor trebuie să constituie un criteriu de bază ce trebuie evaluat înainte ca un stat să
acceadă spre cel de -al treilea stagiu al Uniunii Economice și Monetare100.

97 Rațiunea acestei ultime cerințe este aceea de a preveni eventuala manipulare a ratei de schimb care să favorizeze
țara candidată în ce privește creșterea artificială a poziției sale competitive în relațiile cu statele din zona euro. Este
important de subliniat că, la cererea Guvernului Regatului Unit, ECOFIN a acceptat noul regim al ratei de schimb
mult mai relaxat față de vechiul ERM, precum și principiul ca adeziunea la acest mecanism să fie voluntar . Acest
fapt a relativizat angajamentul țărilor non -euro din UE de a intra în zona euro, chiar și amânarea sine die a acestei
intrări de către unele țări, acestea putând in voca diverse motive mai mult sau mai puțin întemeiate.
98 S-a stabilit această cotă la insistențele Germaniei, sub motivul aplicării regulii de aur (golden rule) potrivit căreia
aceasta ar trebui să reprezinte cota cheltuielilor de investiții publice în i nfrastructură care să influențeze efectul
creșterii economice, din care ar urma să se achite datoria publică provocată de deficit. A se vedea,
Richard Baldwin , Wyplosz Charles , The Economics of European Integration, 5th Edition, McGraw Hill, London,
2015, pag. 393.
99Această rată de 60% este strâns legată de rata deficitului bugetar de 3% rezultată din aplicarea unei formule de calcul
ipotetice .
100 Ioana Sorina Mihuț , Mihaela Luțaș, Factors that trigger inflation in Romania , Economic Review, 2011, pg. 45 9-
465.

36
Definirea convergenței în ceea ce priv ește nivelul prețurilor include trei elemente de bază: definirea
în primă fază a ceea ce înseamnă o performanță sustenabilă în sfera prețurilor, stabilirea unui indice
al prețurilor de consum având în vedere o bază comparabilă prin intermediul căruia să po ată fi
cuantificată convergența și nu în ultimul rând agregarea exactă a indicelui de preț a celor mai
performante trei economii.
Criteriul privind stabilitatea prețurilor este fără îndoială unul dintre cele mai importante criterii
de convergență c e are în vedere armonizarea economiilor în cadrul procesului de adoptare a monedei
euro, obiectivul Băncii Centrale Europene fiind acela al mentinerii ratei inflației anuale sub pragul de
2%101.
 Criteriul de convergență nominală privind rata dobânzilor pe te rmen lung
Ceea ce a stat la baza introducerii criteriului privind rata dobânzilor pe temen lung a fost
experiența statelor membre în care majoritatea statelor industrializate înregistrau niveluri crescute ale
acestui indicator.102 Un astfel de exemplu a fost și cel al Statelor Unite unde instabilitatea finaciară
din anii 1980 a fost mult mai intensă și cu implicații clare asupra politicii privind rata dobânzilor din
Europa.
Un alt argument în favoarea evidențierii rolului deosebit de important deținut de criteriul de
convergență privind ratele dobânzilor îl constituie acela că spre deosebire de celelalte criterii acesta
include și informații cu privire la așteptări. Un astfel de exemplu poate fi acela în care atunci cînd rata
dobânzii dintr -un stat membru este mult mai mare decât în cazul celorlate state, acesta se poate datora
așteptărilor piețelor privind o posibilă creștere a ratelor dobânzilor pe termen scurt din cadrul statelor
membre. Pe de altă parte, aceasta poate fi un indicator al unei posibile creșteri în ceea ce priveste rata
inflației.103Luând în considerare toate aceste aspecte, ne putem referi la criteriul privind rata
dobânzilor ca și la un indicator al credibilității în ceea ce privește angajamentul autorităților
responsabile de a m enține un nivel scăzut al ratei inflației.
 Criteriul de convergență nominală privind cursul de schimb
Regimurile ratelor de schimb pot fi clasificate în două mari categorii. În prima categorie regăsim
regimuri flexibile în totalitate ,iar cea de a doua categorie cele fixe. Pe lângă aceste două categorii

101 J. Gallup, J. Sachs, D. Mellinger, (998), Geography and Economic Growth , paper prepared for the annual bank
conference on developmet economics, Washington, D.C.
102 Watson Alison M., Aspects of European Monetary Integration – The politics of con vergence MacMillan Press LTD,
London, 2004, pg.173.
103 Ioana Sorina Mihuț , The impact of inflation rate upon interest rate in Romania , Ovidius University Annals,
Economic Sciences Series, pg. 1346 -1350.

37
menționate o economie poate apela și la diferite combinații în ceea ce privește ratele de schimb sau
diferite acorduri.
Alegerea unui regim al ratei de schimb potrivit unei economii reprezi ntă un factor deosebit de
important. Literatura de specialitatea propune cinci abordări diferite referitoare la problema alegerii
unui regim de schimb adecvat fiecărei economii.
Begg, Giavazi, Spaventa și Wyplosz au susținut importanța criteriulu i de convergență nominală
privind cursul de schimb, susținând faptul că acest criteriu ar trebui să constituie singurul criteriu de
convergență evaluat în procesul de adoptare al monedei euro de către o țară.104
Pe de altă parte, unii autori au co nsiderat că respectarea criteriului de la Maastricht privind ratele
de schimb înaintea intrării în cadrul UEM nu este un criteriu suficient de important.105 Astfel o serie
de oameni politici din cadrul statelor membre au pus la îndoiala faptul că o țară este nevoită să mențină
un curs de schimb stabil ca și o precondiție a intrării acesteia în cadrul UEM unde nu va avea o rată
de schimb proprie.
Importanța criteriului privind cursul de schimb se dovedește a fi una extrem de mare în
condițiile în car e regimurile ratelor de schimb atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivelul fiecărui
stat membru trebuie să aibă în vedere îndeplinirea următoarelor obiective: susținerea integrării
economice, menținerea unui nivel scăzut în ceea ce privește rata inf lației, asigurarea stabilității
finaciare și sporirea gradului de competivitate de pe piețele externe.
 Criteriul de convergență nominală privind disciplina bugetară
Sustenabilitatea bugetară continuă să rămână o preocupare de bază atunci când se a re în vedere
politica monetară a unei țări deoarece există un grad foarte mare de interdependență între politica
bugetară și monetară în ceea ce privește stategia economică pe termen lung avută în vedere de fiecare
stat în parte. Este bine cunoscut faptul că fiecare guvern are în vedere disciplina bugetară.
Disciplina bugetară este cunoscută și sub numele de condiția de sustenabilitate a traiectoriei
datorie -deficit cunoscută și ca fiind constângerea intertemporală a bugetului . Dacă ratele dobânzil or
aplicate datoriei publice a guvernului depășesc rata de creștere a economiei, raportul datorie/PIB va

104 D. Begg , F. Giavazzi , L. Spaventa ., C. Wyplosz , European Monetary Union -The Macro Issues , in Monitaring
European Integration: The making of Monetary Union, London, Centre for Economic Policy Research, 1991, pag. 27.
105 Peter B. Kenen, The Substitution Account as a First Step Toward Reform of the International Monetary System ,
Peterson Institute for International Economics, 2010, pag. 129 -130.

38
continua să crească, ducând în final la nesustenabilitate în ceea ce priveste poziția economiei interne
și se va impune luarea unor măsuri urgente de r estabilire a echilibrului106.
Analizând faptele în raport cu criteriile prezentate mai sus și din perspectiva adoptării euro,
rezultă că România a depus eforturi mari în direcția atingerii obiectivului privind realizarea criteriilor
de convergență nominală.
În cazul României, în cadrul Programului de Convergență (2015 – 2018)107 întocmit de către
Guvernul României, anul 2019, este menținut de către autorități drept reper pentru că obiectivul de
adoptare a monedei unice să devină unul realizab il și necesar, asumându -se astfel și o serie de reforme
bugetare și structurale, absolut necesare în procesul de sporire a competitivității economiei.
Pentru a elabora un proces de aderare cât mai eficient, în trecut au fost instituite organisme de
coordonare a procesului de adoptare a monedei unice, astfel începând cu februarie 2010 a existat un
comitet interministerial, care a produs anumite lucrări și analize macroeconomice, printre care și un
draft de comunicare care a fost consultat de către agenții și ministere. În prezent acest comitet nu mai
funcționează și nu mai efectuează eforturi la viteza la care ar trebui pentru a discuta tinta asumată de
către Guvernul României.

În ciuda faptului că România nu
a beneficiat și nu beneficiază în
prezent de un leadership asumat
la nivel național, în ceea ce
privește existența unui plan de
acțiune, din punctul de vedere
al criteriilor de convergență
nominală de la Maastricht,
acestea sunt la momentul actual
îndeplinite cu success.
Figura 2.2 .108

106 S. Fisher, The role of Macroeconomic Factors in Growth , NBER Working Papers, 1993, No.4565.
107„Evoluțiile economice”, disponibil la: http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cp2015_romania_ro.pdf ,
accesat la 26.03.2018.
108 „Criterii de converge nță nominal ă” disponibil e la: http://www.ziare.com/economie/zona -euro/zona -euro-nu-mai-
e-sfantul -graal -obiectivul -romaniei -e-foarte -ambitios -sustine -isarescu -13593 00, accesat la 26.03.2018.

39

În afară de criteriile menționate și analizate mai sus, pentru a doptarea euro și intrarea în zona
euro, articolul 140 din Tratatul de funcționare și coordonare a UE prevede necesitatea îndeplinirii a
încă două condiții importante ca factori de sustenabilitate a convergenței nominale: prima se referă la
convergența inst ituțională109, iar a doua privește convergența reală.
Când face referire la convergența instituțională, Tratatul ia în considerare doar convergența
legislativă. Convergența reală are ca obiect de studiu economia reală. Ambele categorii prezintă
importanță pentru asigurarea sustenabilității convergenței nominale. Convergența reală însă este aceea
care dă substanță și durabilitate pe termen mediu și lung criteriilor nominale.
În analiza convergenței reale se disting două tipu ri de abordări: în înțeles restrâns și în înțeles
larg. Convergența reală, în înțeles restrâns, se referă la reducerea decalajelor privind nivelurile de
dezvoltare dintre țări și regiuni, folosind ca principal indicator PIB/locuitor calculat la paritatea p uterii
de cumpărare (PPC)110.
Convergența reală, în înțeles larg, (fundamentată pe teoria operațională a zonei monetare
optime) se referă la reducerea decalajelor de dezvoltare economică și socială dintre țări și regiuni,
folosind ca indicatori de analiză producția, veniturile, nivelul de trai, nivelul de competitivitate și de
productivitate. Tot în sens larg, convergența reală se referă la sincronizarea ciclurilor economice,
flexibilizarea pieței muncii, intensitatea schimburilor de bunuri și serv icii între statele componente.111

109 Teoria economică privind sistemul institutional include reglementările juridice alături de alte componente ca
tradiții, comportamente, mental ități, sistem organizațional . Tratatul privește sistemul instituțional și convergenț a
acestuia în sens restrâns, referindu -se doar la necesitatea
realizării compatibilității dintre legislația națională a fiecărui stat membru, inclusiv statutele băncilor centrale național e
(BCN) și legislația Uniunii Economice și Monetare (UEM) și statut ele Sistemului European al Băncilor Centrale
(SEBC) și Băncii Centrale Europene (BCE). În această privință, trebuie subliniat faptul că, încă de la primul an de
raportare a Comisiei Europene privind convergența în care este analizat progresul realizat de R omânia (2008) și de
alte țări și până la ultimul raport din 2016, există observații critice de neconformitate, incompatibilitate și
imperfecțiune în ce privește integrarea BNR în SEBC, Legea BNR (din 2004) și statutele BNR nefiind pe deplin
compatibile cu legislația și statutele SEBC și BCE. De asemenea, sunt semnalate imperfecțiuni în ce privește referirile
la obiectivele SEBC, independența instituțională și personală. Formulări critice de neconformitate prezente în rapoarte
sunt și cele referitoare la alt e țări membre ale zonei euro. Deși în BNR se discută și se fac pregătiri pentru adoptarea
euro, măsurile practice (efective) de compatibilizare legislativă a sistemului bancar românesc vor fi operaționalizate
îndată ce se va trece pe linie guvernamentală l a elaborarea și implementarea programului și a foii de parcurs de trecere
în zona euro, cu luarea în considerare a tuturor condițiilor, cerințelor și implicațiilor.
110 Mugur Isărescu, Convergența nominală versus convergența reală, Conferința Romanian's Pa th Towards E uro,
2015.
111 D. Dăianu, R. Vrânceanu, România și Uniunea Europeană: inflație, balanța de plăți, creștere economică , Ed.
Polirom, Iași, 2002, p. 66

40
Explicitarea și operaționalizarea principiului sustenabilității efectuate de către instituțiile UE s –
au concretizat în preocupări sporite pentru asigurarea dezvoltării economice echilibrate a tuturor
țărilor membr e ale UE prin măsuri legislative și prin acțiuni de evaluare, monitorizare, avertizare,
prevenire și corectare a evoluției economiei țărilor, folosind indicatori ai economiei reale – cererea
agregată, consumul agregat, PIB efectiv și potențial, ecartul (ga p-ul), economisirea și investițiile,
precum și indicatori specifici privind ciclicitatea, inovarea. În numeroase rapoarte de analiză și
evaluare întocmite de C onsiliul European , Banca Central European ă, Fondul Monetar Interna țional ,
adeseori se folosesc co ncepte, indicatori și metodologii inspirate din teoria zonei monetare optime
legate de flexibilizarea pieței muncii, sincronizarea ciclurilor.112
Dar nu oricare convergență reală poate asigura sustenabilitatea convergenței nominale.
Conver gența reală113 trebuie sa aibă un caracter nu conjunctural, ci, la rândul sau, puternic sustenabil
(sănătos și durabil în timp) susținut de o diversificare a activităților economice eficientă și profitabilă,
precum și de o structură a activităților economic e flexibilă în raport cu evoluțiile piețelor și întemeiată
puternic pe producerea și asimilarea inovărilor și pe dinamica acestora.
Chiar dacă în Tratatul de aderare la UE și în alte documente oficiale ale UE criteriul convergenței
reale sustenab ile nu este prevăzut, în realitate el reprezintă cea mai importantă precondiție a adoptării
euro, în care sunt interesate nu numai țările emergente membre ale UE, ci și țările dezvoltate ale zonei
euro în funcție de care ele își dau acordul cu noile intrăr i114.
Spre deosebire de criteriile de convergență nominală, care sunt formalizate în Tratatul de la
Maastricht, pentru convergenta reală nu există o definiție clară, care să ne ofere o referință cantitativă.
Chiar dacă România îndeplinește criteriile d e convergență nominală prezintă însă anumite probleme
de convergență reală, care necesită stabilirea unor reforme și planuri de acțiune bine fundamentate,
care ar putea conduce în cele din urmă la aderarea României la termenul stabilit de către Guvernul
României.
Conform Programului de Convergență 2015 -2018115 elaborat de către Guvernul României, din
punctul de vedere al convergentei reale, evaluate prin decalajele față de media europeană a produsului

112 Tanja Broz, The Theory of Optimum Currency Areas: A Literature Review , Privredna Kretanja Ekon omska
Politika , 104/2005; Daniel Dăianu et al. (2017).
113 În iulie 2002, pe baza deciziei Consiliului, Greciei i -a fost permisă adoptarea monedei Euro, ca urmare a
îndeplinirii criteriilor de convergență.
114 Sławomir I. Bukowski, The Maastricht Convergen ce Criteria and Economic Growth in the EMU , 2003, pag . 1-
16.
115 Guvernul României, Programul de convergență 2015 -2018 , aprilie 2015. Online disponibil la:
http:/ /discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pdc/programconvergenta2015 -2018.pdf , consultat la 26. 03.2018.

41
intern brut pe locuitor (PIB) exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS), România a efectuat
progrese semnificative de -a lungul ultimilor doi ani, situându -se în prezent la circa 55% față de media
Uniunii Europene.
Cu toate că au fost efectuate progrese semnificative în acest sens, este impor tant de menționat și
comparat aceasta medie înregistrată de către România cu valorile înregistrate de către țările cele mai
sărace care au fost primite până în prezent în zona euro.
Potrivit Băncii Naționale a României, în 2011, Estonia avea un PIB/ locuitor ajustat paritatea
puterii de cumparare (PPC), la momentul aderării, de 63,4% din media UE, în timp ce Letonia, în
perioada 2014, avea un PIB/locuitor ajustat la PPC de 63,4% din media UE. Se poate observa astfel
că deși România a înregistrat un t rend crescător al PIB -ului/locuitor ajustat la puterea de cumpărare
standard, se poate dovedi totuși insuficient raportat la rata medie de creștere a țărilor din UE.
Un alt aspect important de evidențiat este și scepticismul unor țări în a stabi li o țintă de aderare
la zona euro, deși acestea dețin o situație macroeconomică mult mai bună decât a României (precum
Polonia, Cehia, Ungaria). Această strategie abordată la nivelul mai multor țări, posibile candidate la
spațiul Euro, trebuie să reprezin te un semnal de alarmă pentru România și să accentueze nevoia luării
unor decizii concrete, bazate pe o strategie bine fundamentată, pentru a obține astfel rezultatele
dorite116.
De astfel, foarte important de menționat este ca și în cadrul aces tui raport se accentuează
faptul că România, deși îndeplinește cele cinci criterii de la Maastricht, aceasta se afla cu mult sub
nivelul de convergență atins de țările care au adoptat recent moneda euro, precum Lituania, Slovacia,
Estonia. Concomitent, pen tru ca România să poată atinge ținta prevăzută în Planul de Convergență
2015 -2018, este nevoită să dețină un ritm de creștere economică dublu față de ritmul actual și să atingă
un deficit de 1% din PIB față de 2% cum este în prezent.
Convergenț a reală trebuie privită în România ca un obiectiv strategic important de pregătire a
bazei materiale care să asigure sustenabilitatea convergenței nominale pentru trecerea la faza
superioară a integrării europene – intrarea în zona euro, nucleul central al statelor Uniunii Europene.
Procesul convergenței reale este important și necesar întrucât asigură suportul material (prin
amplificarea și diversificarea surselor de venituri) al convergenței nominale și al procesului de
compatibilizare instituțională și a dministrativă cu alte țări din zona euro.117

116 Ruxandra Popescu, Ciprian Ciucu, Orizontul Euro 2019 , CRPE Policy Brief no. 39, Septembrie 2015, pag. 4.
117 Aurel Iancu, op. cit., pag. 10.

42
2.4. Crearea zonei Euro
Toate statele membre ale Uniunii Europene fac parte din uniunea economică și monetară
(UEM) și își coordonează politicile economice pentru a îndeplini obiectivele economice ale UE.
Unele dintre ele au decis însă să meargă și mai departe, înlocuind monedele lor naționale cu
moneda unică, euro118. Aceste state formează zona euro.
Constituirea Uniunii Economice și Monetare (UEM), a zonei euro este un rezultat al
dinamicii integrării europen e, fenomen care se regăseș te ca idee și concept, dar și ca acțiune și
chiar organizare, de -a lungul istoriei moderne a Europei. Încercările integraționiste în spațiul
european sunt evidente, factorul determinativ fiind adesea cel militar, îmbrăcat în haine politice și
uneori statale; noutatea, originalitatea acestei noi încercări de integrare europeană constă în faptul
că factorul determinativ este cel politic, adesea cu caracteristici inițiatice, factor instrumentalizat
și obiectivizat prin elemente materi ale, comerciale, financiare, sociale etc., însă toate acestea
,,tractate" și, în același timp, împinse de o forță imaterială, invizibilă, inefabilă, monedă, adică de
constituenții primari ai ,,construcției umane", nevoile119.
Rațiuni politice și economice au determinat procesul de integrare europeană, având că scop
realizarea păcii, reconcilierii politice și prosperității economice, această conducând la o situație
foarte avansată a integrării financiare și economice în Uniunea Europene (UE), piață unică și
monedă unică fiind cele mai evidente caracteristici.
Când a fost introdusă moneda euro, în 1999 (inițial doar ca monedă scripturală), zona euro
includea 11 din cele 15 state membre ale UE. Grecia i s -a alăturat în 2001, cu un an înainte de data
la care bancnotele și monedele euro au devenit mijloc legal de plată. Au urmat Slovenia în 2007,
Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania în 2015. În
prezent, zona euro numără 19 state membre ale UE120.

118 ,,Procesul inițial de introducere a monedei euro ”,
disponibil la: https://ec.europa.eu/info/business -economy -euro/euro -area/what -euro-area_ro , accesat la 26.03.2018.
119 M. Dabrowski , The Global Financial Cris is: Lessons for European Integration, Economic Systems , 2010, pag. 38 –
54.
120 Chris Mulhearn, V. Howard, The EURO -Its Origins, Development and Prospects , Edward Elgar, Northampton,
MA,USA, 2008, p. 56.

43

Figura 2.3.121

Protocoalele anexate la tratat includ clauze de neparticipare în cazul Danemarcei și
Regatului Unit. Aceste țări au ales să nu participe la zona euro, dar au totuși posibilitatea să adopte
moneda euro în viitor, dacă își doresc acest lucru. Suedia nu înde plinește deocamdată condițiile
pentru a deveni parte a zonei euro.

121 ,,Statele zonei euro ”, disponibil e la: https://europa.eu/european -union/about -eu/money/euro_ro , accesat la
26.03.2018.

44
Celelalte state membre din afara zonei euro se numără printre țările care au aderat la Uniune în
2004, 2007 și 2013, după lansarea monedei euro. La momentul aderării, ele nu îndeplineau
condițiile pentru a intra în zona euro, dar s -au angajat să adopte moneda comună atunci când
reușesc să le îndeplinească. La fel ca și Suedia, aceste țări sunt state membre cu „derogare”122.
Câteva state din afara UE au adoptat euro ca monedă națională în temei ul unor acorduri
monetare cu UE. Ele pot emite propriile monede euro, în anumite limite. Totuși, nefiind state
membre ale UE, aceste țări nu fac parte din zona euro.
Odată cu adoptarea monedei euro, economiile țărilor din zona euro au devenit mai integrate .
Pentru a beneficia de toate avantajele monedei unice, această integrare economică trebuie să fie
gestionată corespunzător. Prin urmare, zona euro aplică un model de gestionare economică diferit
de cele din celelalte state membre, în special în ceea ce pr ivește politicile monetare și
economice123.
 Politica monetară din zona euro este condusă de Eurosistem, o autoritate independentă
formată din Banca Centrală Europeană (BCE), cu sediul la Frankfurt (Germania) și din
băncile centrale naționale ale statelor mem bre din zona euro124. Prin Consiliul
guvernatorilor, BCE definește politica monetară pentru toată zona euro. Avem astfel o
autoritate monetară unică și o politică monetară unică. Obiectivul numărul 1: menținerea
stabilității prețurilor.
 În zona euro, politic a economică rămâne în mare măsură responsabilitatea statelor membre.
Totuși, guvernele naționale trebuie să își coordoneze politicile economice pentru a atinge
obiectivele comune: stabilitate, creștere economică și ocuparea forței de muncă.
Coordonarea se face cu ajutorul câtorva structuri și instrumente, Pactul de stabilitate și de
creștere (PSC) aflându -se în centrul acestora. PSC prevede reguli convenite de comun
acord cu privire la disciplina bugetară, cum ar fi cele care solicită limitarea deficitului
public și a datoriei naționale125. Aceste reguli trebuie respectate de toate statele membre

122 ,,Aderarea la zona euro ”, disponibil ă la: http://www.consilium.e uropa.eu/ro/policies/joining -the-euro-area/ ,
accesat la 26.03.2018.
123 Ibidem.
124 ,,Sistemul European al Băncilor Central e” disponibil la
https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html , accesat la 26 .03.2018.
125 Comisia emite orientări pentru încurajarea reformelor structurale și a investițiilor, online disponibil la:
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -15-3220_ro.pdf , consulta t la 26.03.2018.

45
ale UE, însă în cazul țărilor din zona euro, nerespectarea lor poate atrage sancțiuni
financiare sau de altă natură.
 Implementarea guvernanței economice a UE este org anizată anual într -un ciclu cunoscut
sub numele de „semestrul european”.

46

CAPITOLUL 3. EURO, MONEDĂ UNICĂ EUROPEANĂ

3.1. Conce ptul și semnificațiile monedei EURO
Lansarea monedei unice a fost un eveniment major, relativ recent, în povestea integrării
europene -o poveste începută după cel de Al Doilea Război Mondial -, în care obiectivele
economice și politice au fost întotdeauna interconectate. Totul a început imediat după război, când
prioritatea era asigurarea unei păci de durat ă și reconstrucția economiei europene, prin
consolidarea cooperării dintre țări, în special în domeniul liberului schimb126.
Cei mai importanți pași care au precedat apariția monedei unice europene, euro, au fost
crearea Sistemului Monetar European (1979), s emnarea Actului Unic European (1986) și Tratatul
de la Maastricht (1992). Sistemul Monetar European a fost creat în scopul realizării unei zone de
stabilitate monetară în cadrul Comunității Economice Europene. Actul Unic European stabilește
libertățile de mișcare din cadrul Uniunii (a persoanelor, a capitalului precum și a serviciilor și
bunurilor), iar Tratatul de la Maastricht reprezintă baza legală a monedei unice127.
Pregătirile efective pentru realizarea monedei unice europe ne au demarat în anul 1994 pri n
introducerea ECU (European Currency Unit, nume generic folosit inițial), care a reprezentat de
fapt doar una din etapele, ce -i drept hotărâtoare, care au dus la apariția monedei unice europene.
În luna decembrie 1995, în cadrul reuniunii Consiliului Euro pean de la Madrid, s -a stabilit
denumirea viitoarei monede: EURO , nume ce s -a impus rapid pe piață și a fost asimilat de către
europeni. Unul dintre motivele pentru această alegere a fost faptul că euro este ușor de pronunțat
în toate limbile Comunității, această denumire obținând cele mai bune rezultate în toate sondajele
de opinie.
Moneda unică europeană și -a început existența pe 1 ianuarie 1999 după zeci de ani de efort
și negocieri din partea țărilor membre UE. Fostele monede naționale au fost rapid pre luate de către
euro și au încetat să mai existe. Euro este una dintre cele mai importante valute din lume, astfel
utilizarea bancnotelor și monedelor euro s -a extins pe tot globul pământesc128.

126 ,,Istoria monedei euro ”, disponibil ă la: http://www.ecb.europa.eu , accesat la 26.03.2018.
127 James Harold, Making of the European Union , the Bleknap Press of Harvard University, London, England, 2012,
pag. 23.
128 Hanah J. Farkas, Daniel C. Murphy, The Eurozone. Testing the Monetary Union , Nova Science Publishers, inc.,
New York, 2011, pag. 56.

47

Inițial euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuar ea de operațiuni de plată unde
nu se implicau bancnote sau monede. Pentru plățile în numerar se utilizau monedele vechi pentru
fiecare țară individual. Introducerea monedei euro în anul 2002 a reprezentat un eveniment
semnificativ pentru istoria Europei și o realizare tehnică majoră . Aceasta a reprezentat cea mai
amplă operațiune de substituire de monedă întreprinsă vreodată, care a implicat sectoru l bancar,
societățile de transport de valori, comercianții cu amănuntul, firmele care administrează
bancomatele și distribuitoarele automate și, desigur, publicul larg .
Pentru introducerea acesteia ca monedă oficială țările erau obligate să parcurgă schimbări
economice importante, trebuiau să atingă o rata a inflației mică, dobânzi bancare mici și statul
trebuie să aibă capacitățile economice necesare pentru a ține moneda sub control, odată cu aderarea
la aceasta. Două țări membre, Regatul Unit și Danemarca, care aveau posibilitatea să introducă
moneda au optat pentru clauza de neparticipare prevăzute în T ratatul de la Maastricht.
Elementele grafice pentru monedele euro au fost alese concomitent cu cele ale bancnotelor
euro. Selecția a fost coordonată de Comisia Europeană, fiecare monedă urmând să aibă o „față
europeană comună“ și o „față națională“. Pentru fața europeană comună, fiecare grafician a avut
obligația de a propune o serie completă de monede pe baza următoarelor teme:
• stilul arhitectural și ornamental;
• obiectivele și idealurile Uniunii Europene;
• personalități europene.
În luna martie 19 97, o comisie europeană prezidată de secretarul general al Comisiei
Europene și formată din experți independenți din diferite domenii (inclusiv artă, grafică și
numismatică, precum și reprezentanți ai consumatorilor) a ales nouă serii din cele 36 propuse129.
Fiecare țară a aplicat propria procedură de selecție pentru grafica fețelor naționale ale
monedelor. Singurele elemente comune au fost data emisiunii și cele 12 stele simbolizând Uniunea
Europeană. Din motive istorice și deseori constituționale, imaginea monarhului aflat la conducere
este reprodusă pe monedele emise de țările care au ca formă de guvernământ monarhia. În cazul
republicilor, grafica monedelor tinde să ilustreze un nivel mai ridicat de continuitate130. De

129 ,,Grafica monedei euro ”, disponibil ă la:
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/euro_became_our_moneyro.pdf?c0225a76481b4fb91f78da48cebc43e6 ,
consultat la 26.03.2018.
130 Ibidem.

48
exemplu, în Irlanda, motivul harpei cel tice a fost stabilit fără a se organiza un concurs de grafică
pentru monede.

Uniunea Europeană a decis că, spre deosebire de cele șapte bancnote euro, identice pentru
toate țările, monedele de 1, 2, 5, 10, 20 și 50 de
eurocenți și de 1 și 2 euro să disp ună de „fete
nationale„ prin urmare câteva exemple: În Atena
găsim tânăra Europa răpită de Zeus pe moneda de 2
euro, în Italia pe monedă găsim cele mai mari talente
(„Proportiile ideale ale corpului uman” de Leonardo
da Vinci sau „Nasterea lui Venus” de Botticelli), în
Austria s -au reținut în special monumente ale Vienei,
în Spania catedrala Santiago de Compostela și chipul
lui Miguel de Cervantes, Portugalia a ales să pună în
lumină secolul al XII-lea (cel al independenței)131.
Figura 3.1.132

Doar 11 țări din statele membre ale UE au introdus moneda unică europeană drept monedă
oficială pe 1 ianuarie 1999, Grecia 2 ani mai târziu după care Slovenia în 2007, Malta și Cipru în
2008, Slovacia în 2009 și Estonia în 2011. Grecia a fost țara care a aderat cu mici “pr obleme” în
anul 2001 care s -au dezvoltat până în ziua de azi și care au generat o criză dificilă.
Cele trei state independente, respectiv Monaco, San Marino și Cetatea Vaticanului, nu au
monede proprii, prin urmare, acestea utilizează monedele și bancnote le euro. Acordurile speciale
încheiate cu Franța și Italia, ambele țări acționând în numele UE, au făcut posibile baterea și
emiterea de către aceste țări a propriilor monede euro, în conformitate cu precizările comune133.
În prezent, euro este moneda unică adoptată de 19 dintre cele 28 de state membre ale
Uniunii Europene, ele formând zona euro134. Introducerea monedei a fortificat relațiile dintre țările

131 ,,Fața „europeană” și „natională” a monedelor euro , disponibil ă la: http://www.topoptiunibinare.com/blog/cum –
a-luat-nastere -moneda -euro-istoria -banilor/ , accesat la 26.03.2018.
132 ,,Seria monedelor euro ”, disponibil ă la: http://flagpedia.net/currency/euro , accesat la 25.03.2018.
133 Ibidem.
134 Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg,
Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.

49
member, fiind folosită, fie ca mijloc legal de plată, fie din motive practice, de o serie de alte țări,
cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. În total, este folosit de aproximativ 337,5 milioane de
cetățeni europeni.
Următoarele țări care au planific at adoptarea monedei euro sunt Letonia pe 1 ianuarie 2014
și Lituania pe 1 ianuarie 2015. Bulga ria, Ce hia și România nu au o dată țintă pentru adoptarea
monedei unice europene135.
Euro este utilizat și în afara Uniunii Europene, iar în ziua de azi numărul țărilor care au
valuta oficială euro a ajuns pragul de 23 de țări. Trei state – Monaco, San Marino și Va ticanul au
semnat acorduri cu UE pentru a utiliza moneda și pentru a emite propriul numerar. Andorra a fost
a 4-a țară la număr care a creat un acord de a utiliza și emite propriile monede în aprilie 2012 și
respectiv pe 1 iulie 2013. Kosovo și Muntenegru au adoptat oficial moneda euro însă acestea nu
au semnat nici un acord comun cu UE, de aceea aceste 2 state nu au dreptul de a emite bancnote
și monede euro.
Toate bancnotele si monedele pot fi folosite ca mijloc de plata în toate statele ce au adoptat
euro, inclusiv in teritoriile de peste mari, precum insulele Azore, Canare, Ceuta si Melilla, Guyana
Franceza, Guadelupa, Madeira, Martinica, Mayotte, Reunion, Saint Pierre si Miquelon136.
Denumirea monedei unice a constituit subiect al unor controverse. Unii s usțineau că
moneda unica trebuie să fie marca germană sau francul, în timp ce alții susțineau că ECU este cea
mai potrivită denumire.
În cadrul Consil iului European de la Madrid s-a decis renunțarea la numele ECU și
adoptarea numelui euro pentru viitoarea monedă unică. Ideea de a se adaugă prefixul “euro” la
numele monedelor naționale a fost respinsă pentru a evita unele divergențe precum “ euromarca
este mai puternică ca eurofrancul”; astfel nu s -ar mai fi vorbit despre monedă unică. La 15 iulie
1997 a fos t luată decizia utilizării unei prescurtări oficiale pentru euro, “EUR”.
Simbolul monede europene, €, provin e de la inițiala continentului E uropa, iar cele două
bare paralele reprezintă stabilitatea și siguranța. În alegerea caracterului €, creatorii s -au inspirit

135 Daniel Dăianu, Ella Kallai, Gabriela Mihailov ici, Aura Socol, România și aderarea la zona euro , Institutul
European, București, 2017, pag. 178.
136,,Utilizarea monedei euro ”, disponibil ă la: http://www.conso.ro/ghid/vacanta -cu-cardul -in-strainatate/ce -tari-
folosesc -euro-1, accesat la 26.03.2018.

50
de la grecescul epsilon, Grecia fiind leagănul civilizației europ ene137.
Figura 3.2.138

3.2. Necesitatea introducerii monedei euro
Helmut Kohl, fostul cancelar german și unul dintre cei mai înfocați susținători ai uniunii
monetare, conside ră că avantajele economice ale euro au o natură secundară, subliniind în schimb
că: „Experiențele amare încercate în acest secol, războaie și dictaturi, ne -au învățat că proiectul
unificării reprezintă cea mai bună asigurare împotriva unei renașteri a egoi smului național,
șovinismului și a conflictelor violente”139
Raportarea la obiectivele majore ale unificării economice și monetare în Europa: asigurarea
stabilității macroeconomice, promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă,
precum și in tensificarea coeziunii și convergenței între statele membre de monstrează că, pe
ansamblu, zona euro a avut o evoluție pozitivă, iar contribuția monedei unice a fost, fără îndoială,
benefică.
Introducerea monedei euro are implicații asupra fluxurilor comer ciale dintre țările din zona
euro și cele din exteriorul zonei și asupra fluxurilor internaționale de capital. Efectele introducerii
euro asupra statelor din afara Uniunii Economice și Monetare diferă, în funcție de gradul de
dezvoltare a relațiilor cu sta tele memebre, de accesul lor la piaț a internațională de capital și de
politică monetară și valutară promovată140.
Dacă euro este rezultatul unor acțiuni politice, obiectivele economice au jucat și ele un rol
important, chiar dacă unul secundar, încă de la î nceput. Fondatorii euro consideră că proiectele din
Europa ar fi promovat mult mai greu dacă noua monedă avea o bază economică slabă.
Tratatul din 1992 privind Uniunea European ă prezintă și el drept obiectiv principal
„ridicarea nivelului de trai și a cali tății vieții, precum și coeziunea economică și socială și
solidaritatea între statele membre".141 Europenii consideră că o monedă unică va reprezenta un
avantaj pentru stabilitatea și creșterea economică dar de multe ori acestia nu se întrabă dacă se pot

137 ,,Simbolul monedei euro ”, disponibil la: https://europa.eu/european -union/about -eu/money/euro_ro , accesat la
26.03.2018.
138 Ibidem .
139 Christian Chabot, EURO- Monedă Europeană , Ed. Teora, București, 2000, pag.35.
140 Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Moneda, Banci și Politici Monetare, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005.
Pag. 150.
141 Christian Chabot citat după Tratatul UE, art.2 – Monedă Europeană, Ed. Teora, București, 2000, p.35.

51
realiza atunci cum pot fi realizate Răspunsul presupune o privire atentă asupra beneficiilor și
dezavantajelor speciale rezultate din crearea unei monede comune.
Apariția monedei euro este gândită să aducă o adâncire a cooperării la nivel mondial, pe
baza a propierii și convergențelor în politicile valutare ale liderilor economici mondiali. Probabil,
acesta e unul dintre marile câștiguri ale lansării euro: conștientizarea de către puternicii lumii a
riscului de a acționa de unul singur și a avantajelor pe ca re le aduce coordonarea demersurilor.

3.2. Avantajele monedei unice
„Euro reprezintă cel mai bun candidat pentru rolul de monedă unică, neputând fi inlocuită
cu nici o altă monedă oricare ar fi tentația pe termen scurt". (Jacques Delors)
Un prim benefi ciu generat de moneda unică euro este dat de transparența prețurilor .
Acesta reprezintă un prim pas înspre realizarea unei armonizări la nivel european și asigurarea
unei concurențe viabile pe piața bunurilor și serviciilor. Exprimarea prețurilor într -o singură
monedă generează beneficii nu doar consumatorilor, care pe de o parte pot face o comparație mai
clară în ceea ce privește prețurile, ci și companiilor care evită astfel costurile de tranzacționare și
de conversie.
De asemenea companiile vor fi oblig ate să -și reevalueze poziția avută pe piață și să
dezvolte noi stategii care să le asigure o creștere durabilă în condițiile unei piețe unice.142
Îmbunătățirea tehnologiei combinată cu îmbunătățirea serviciilor destinate clienților și o monedă
unică va deter mina companiile să răspundă cu prețuri competitive și calitate sporită ceea ce va
produce avantaje importante pentru segmentul consumatorilor și care va genera o îmbunătățire a
perfomaței economice la nivel național și nu numai.
Cu toate că adoptarea unei monede unice are ca și efect indirect creșterea transparenței
prețurilor, este puțin probabil ca discriminarea în ceea ce privește prețurile sa fie eliminată odată
cu adoptarea acestei măsuri.143 Comisia Europeană a furnizat o serie de evidențe care reliefe ază
faptul că există diferențe majore în ceea ce privește prețul produselor între statele membre ale
Uniunii Europene.

142 J. Sipior, B. Ward, Preparing for euro business transactions , Information System Management, vol 16, 1999,
pag.47 -57.
143Vladimir Benacek, Janos Gacs , Catching up and EU accesion Conditions for Fast Real Convergence in the
Candidate Countries, International Institute for Applied System Analysis, Intern Report, 2002 , pag. 9.

52
Un alt beneficu major al introducerii monedei unice îl reprezintă reducerea costurilor de
tranzacționare . Reducerea acestor costuri este văzută ca și beneficiul principal pe care îl implică
participarea la o uniune economică și monetară precum și avantajul cel mai ușor de cuantificat.
Într-un raport publicat de Comisia Europeană se estima că economiile generate de
eliminarea costurilor de t ranzacționare variază între 13 și 20 de miliarde de euro anual.144
De asemenea existența unui regim unic de schimb va contribui la reducerea riscurilor
asociate investițiilor și astfel se va realiza o creștere a diversificării portofoliilor de investiții. D e
asemenea vor dispărea și costurile de administrare a unei piețe multivalutare, de exemplu costurile
de administrare a ratelor dobânzilor sau a volat ilității cursurilor de schimb.145
Cu toate acestea se impune menționarea unui aspect: atâta timp cât sistem ul de plăți nu este
complet integrat, transferurile realizate între statele membre ale zonei euro sunt mult mai
costisitoare decât cele realizate la nivel național. Acest fapt poate fi observat și la nivelul zonei
euro, unde diferențele existente între sis temele de plăți generează costuri suplimentare. Pentru a
preveni băncile din cadrul zonei euro să aplice tarife diferențiate la tranzacțiile internaționale a fost
creată așa numita Zonă Unică de Plăți în Euro (SEPA) care are ca și obiectiv principal simpli ficarea
mecanismului de realizarea a plăților la nivelul zonei euro.
Cel de -al treilea beneficiu pe care îl înglobează o monedă unică este reprezentat de
creșterea investițiilor . Existența unor regimuri de schimb variate descurajează investitorii datorită
riscurilor mari pe care acestea le presupun. Existența unui grad mare de incertitudine asociat unor
economii conduce la o retragere de capital din țara respectivă și o evitare a plasării capitalurilor
din partea investitorilor străini. Aceasta conduce în m od inevitabil la o scădere a încrederii
investitorilor în țara respectivă care atrage dupa sine și o descreștere economică. Existența unei
bănci centrale independente care să supravegheze asupra unei integrări monetare și asupra
respectării regulamentelor în vigoare este una extrem de importantă în condițiile în care piața
actuală a investițiilor a devenit extrem de exigentă.146
Un avantaj extrem de important generat de adoptarea unei monede unice este dat de
eliminarea riscurilor în ceea ce privește mecanism ul ratei de schimb . Gradul de incertitudine
ce caracterizează evoluțiile viitoare ale cursurilor de schimb influențează nu doar costurile viitoare

144 Š. Stanislav, S. Martin, Vladimír, T., Euro Adoption in the New EU Member Countries: Speed Limits on a One –
Way Road Eastern European Economics , Vol. 43 , 2005 , pag. 5.
145 Ibidem.
146 R. Hausmann, Should there be five currencies or one hundred and five, Foreign Policy , Vol.116, 1999, pag.65 -79.

53
ale diferitelor bunuri și servicii, care au la rândul lor efecte directe asupra comerțului ci au un efect
negativ și asupra investițiilor și a creșterii economice.
Un prim pas realizat în vederea stabilirii unei corelații pozitive între eliminarea costurilor
generate de riscurile asociate ratelelor de schimb și creșterea economică poate fi cuantificat
utilizând modelul neoclasic frecvent utilizat în cadrul raportului Comisiei Europene din anul 1990
”One Market, One Money”147. Pornind de la acest model pot fi evaluate efectele pozitive ale unei
uniuni monetare asupra creșterii economice.
Astfel, o eliminare a riscu rilor asociate unor regimuri de schimb conduce la o eliminare a
riscului sistemic.148 Această reducere a riscului sistemic va avea ca și efect o reducere a ratei
dobânzii reale. Explicația care stă la baza acestei teorii este aceea că în cadrul unui mediu ec onomic
caracterizat de un nivel mic al riscului, investitorii vor solicita o primă de risc mult mai mică pentru
a efectua o anumită investiție .
Un alt avantaj pe care îl presupune moneda unică este cel al stabilității prețurilor . Pentru
a face parte din ca drul Uniunii Economice și Monetare și pentru a adopta moneda euro, o țară
trebuie să îndeplinească o serie de criterii de convergență formale cunoscute sub numele de
criteriile de la Maastricht. Criteriile de convergență nominală sau criteriile de la Maast richt
presupun respectarea unor limite în ceea ce privește rata inflației, cursul de schimb, deficitul
bugetar, datoria publică sau rata dobânzilor pe termen lung.
Țările cu valori prea mari corespunzătoare ratei inflației sunt obligate să -și revizuiască
politicile fiscale în vederea alinierii la noile standarde. Criteriile de la Maastricht vizează
stabilitatea prețurilor bunurilor (rata inflației), a banilor (rata dobânzii), a bugetului (deficit si
datorie publică cumulată pe termen lung) și a cursului de schimb (încadrarea în New Exchange
Mechanism ).
Beneficiile unei uniuni economice și monetare și implicit a unei monede unice pot fi
evaluate și din perspectiva relației acesteia cu gradul de deschidere al unei economii149. Frankel
și Rose (2002) au demonstr at că existența unei uniuni economice și monetare și implicit existența

147 ,,Eșecurile și realizările economiei românești între 1990 – 2007 ”,
disponibil la: http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication7454_en.pdf , accesat la 26.03.2018.
148 Riscul ca neîndeplinirea obligațiilor care revin unui participant din participarea sa la un sistem, sau în piața
financiară, să conducă la neîndeplinirea la termen a obligațiilor asumate de către alți participanți. Online disponibil la:
www.BNR.ro , consultat la 25.03.2018.
149 Gradul de deschidere al unei economii se calculează ca raport între suma exportur ilor și a importurilor raportată la
valoarea PIB -ului.

54
unei monede unice conduce la o creștere a comerțului intra -comunitar în detrimentul comerțului
realizat cu statele nonmembre al acestei zone. Dacă analizăm această situație din perspec tiva
Uniunii Europene, moneda unică diminuează rolul dolarului american sau altfel spus conduce la
reducerea dependenței față de dolar.150

3.3. Riscurile monedei unice europene
În ceea ce privește costurile aderării la zo na euro, cele mai importante sunt localizate la
nivel macro -economic și rezultă din renunțarea la independența politicii monetare . Odată cu
intrarea într -o astfel de zonă, Banca Centrală Europeană este cea care stabilește politica monetară
comună tuturor s tatelor membre, în conformitate cu cerințele întregii zone monetare. Deși se
dorește o uniformizare în ceea ce privește politica monetară, deciziile Băncii Centrale pot avea
efecte diverse asupra economiilor naționale. Acest fapt poate genera consecințe ne gative asupra
economiilor în cauză care vor fi nevoite să dezvolte eforturi suplimentare pentru a putea face față
noilor cerințe și a se alinia nivelurilor impuse de alte țări.
Pierderea independeței în ceea ce privește politica monetară și în ceea ce pri vește politica
cursului de schimb sunt considerate a fi cele mai importante costuri pe care o țară trebuie să le
suporte odată cu decizia acesteia de a face parte dintr -o uniune monetară. Această opinie este
susținută și de către Mundell151 , care, în consid eră că cele două politici sunt extrem de utile atunci
când o țară se află în situația de a experimenta șocuri asimetrice.152
Atunci când o țară este membră a unei uniuni economice și monetare și experimentează un
șoc asimetric aceasta nu poate utiliza ca și intrumente de intervenție politica monetară sau cea
privind cursul de schimb. Pe de altă parte în cazul în care o țară nu este membră a unei astfel de
structuri aceasta poate să utilizeze politica monetară în scopul de a reduce ratele dobânzilor și de
a stimula consumul privat și investițiile153. Ambele politici sunt instrumente de bază utilizate în
vederea creșterii cererii agregate ceea ce determină o creștere a venitului și o scădere a ratei
șomajului.

150 El-Gra Alli, The European Union – Economics and Policies , Cambridge University Press, 2007, pag. 196.
151 Chris Mulhearn, V. Howard, V., The EURO –its Origins, Development and Prospects, Edward Elgar, Northampton,
MA, USA, 2008, pg.56.
152 O economie poate experimenta două tipuri de șocuri asimetrice. O primă categorie este reprezentată de acele șocuri
care afectează cererea agregată, un exemplu fiind acel al unor consumatori care își modifică brusc op țiunea dinspre
unele bunuri naționale înspre bunuri importate. Cea de -a doua categorie de șocuri este legată de oferta dintr -o
economie. Un exemplu de astfel de șoc este dat de greva de pe piața muncii.
153 ,,Costuri ale adoptării unei monede unice ”, disponibil la: www.ier.ro , accesat la 26.03.2018.

55
Un alt cost suportat de o țară care dobândește statutu l de membru a unei uniuni economice
și monetare este dat de pierderea seniorajului154. În trecut majoritatea guvernelor se bazau pe
senioraj în vederea creșterii veniturilor guvernamentale.
După cel de -al doilea război mondial, în majoritatea țărilor indust rializate au fost introduse
sisteme eficiente de impozitare, care permiteau creșterea substanțială a veniturilor bugetare fără
însă a afecta alocarea eficientă a resurselor.
Țările din sudul Europei se bazează în mod constant pe senioraj în vederea îmbună tățirii
veniturilor la bugetul de stat. Cu toate acestea, puține economii europene actuale recomandă
utilizarea seniorajului ca și sursă de venit, recomandând în schimb un sistem eficient și performat
de impozitare. Un astfel de sistem înglobează la rândul său o serie de avantaje. Prin intermediul
acestuia o economie este protejată de efectele negative ale inflației și conferă o mai mare libertate
băncii centrale .
Exista o serie de diferențe majore în ceea ce privește piața forței de muncă în cadrul
Uniunii Europene. Pe unele piețe există sindicate extrem de puternice, un exemplu elocvent în
acest sens fiind cel al Germaniei în timp ce pe unele piețe aceste sindicate sunt descentralizate,
cum ar fi cazul Marei Britanii155.
Toate aceste diferențe pot genera co sturi imense în cadrul unei uniuni economice și
monetare. Motivul ar fi acela că aceste diferențe la nivel instituțional pot conduce la diferențe
privind nivelurile salariilor și al prețurilor chiar și în cazul în care economiile respective urmează
aceeași direcție. În cadrul literaturii de specialitate o serie de teorii au fost dezvoltate cu privire la
importanța instituțiilor pieței forței de muncă.
Cele mai edificatoare studii sunt cele aparț inând lui Sachs156 care a concluzionat faptul că
în cadrul econo miilor cu sisteme puternic centralizate de negociere a salariilor (centralized wage
bargaining) atunci când se produce un șoc în cadrul structurii ofertei acesta determină în mod
inevitabil o scădere a salariul real, acțiune ce nu poate fi compensată de o creștere a salariului
nominal.

154 Banca centrală obține venituri din dobânda pe care o percepe pentru împrumuturile pe care le acordă sau randament
din activele pe care le dobândește, aceste venituri purtând denumirea „venituri din senioraj”. Online disponibil la:
https://www.ecb.europa.eu/explainers/tell -me/html/seigniorage.ro , consultat la 27.03.2018.
155 Aura Socol, Curs de guvernare , 2012. Online disponibil la: http://cursdeguvernare.ro/zona -euro-3-luni-pana -la-
dezastru.html , consultat la 26.03.2018.
156 J. Sachs., X. Sala -i-Martin, Federal Fiscal Policy and Optimum Currency Areas , Harvard University Working
Paper, pg.1 -37.

56
Situația este total diferită în cadrul economiilor cu sisteme mai puțin centralizate de
negociere a salariilor (less centralized wage bargaining). În cadrul acestor economii este mult mai
dificil a se ajunge la o moderare a salariilor după un șoc din partea ofertei.
Un alt cost pe care îl implică o uniune economică și monetară este cel privind diferențele
existente între sistemele legale. Aceste diferențe determină efecte extrem de complexe asupra
modului de funcționare al e conomiilor din țările respective.
Exemple concludente în acest sens sunt cele reprezentate de modul de funcționare al pieței
ipotecare datorită diferențelor existente în sistemul legal, al modului în care are loc finanțarea
companiilor în cadrul diverselo r economii. O uniformizare a acestor diferențe impuse odată cu
aderarea la o uniune economică și monetară presupune costuri importante ce trebuie evaluate de
către fiecare țară aspirantă în parte.
În esență, statele dintr -un grup sau care aderă la un grup pot câștiga reciproc din deținerea
unei monede comune doar atunci când fac parte dintr -o zonă monetară optimă, adică atunci când
structurile lor economice sunt similare și când nu există riscul ca șocurile asimetrice să afecteze
doar unele din aceste țări .
Cum însă între economiile statelor membre există diferențe notabile între nivelurile de
dezvoltare, acestea vor reacționa în mod diferit la șocurile venite din exterior. Astfel, pentru acele
state membre care sunt exportator net modificarea prețului mon dial al unui produs va avea efecte
opuse celor înregistrate de statele care se situează pe poziția de importator net157.
În mod similar, consumatorii din unele state membre se împrumută mai mult, alții mai
puțin și ca atare vor percepe în mod diferit fluctua țiile ratelor dobânzilor de pe piața internațională.
Șocurile asimetrice pot genera disfuncționalități și din perspectiva incompatibilității
ciclurilor de afaceri, în sensul că unele state membre se pot afla în faza de creștere, altele în cea de
declin sa u stagnare, astfel încât o politică monetară unică, proprie zonelor monetare optime, nu ar
putea rezolva problemele tuturor statelor implicate158.
La nivel micro -economic, putem identifica două costuri principale. Prima categorie se
referă la costurile oper aționale, necesare pentru adaptarea sistemelor la noua monedă.

157 ,,Zona monetară suboptim ă”, disponibil ă la:
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication7454_en.pdf , accesat la 26.03.2018.
158 P. De Grauwe, M. Senegas, Monetary policy design and transmission asymmetry in EMU: Does uncertainty
matter?, European journal of political economy, vol. 22, no. 4, 2006, pp. 787 – 808.

57
În al doilea rând, p articularizând pentru zona Euro, care nu reprezintă nici în acest moment
o zonă monetară optimă, se observă că statele membre ale acesteia nu mai au posibilitatea de a -și
stabili propria rată a dobânzii sau de a utiliza cursul de schimb ca ins trument al politicii economice.
Mai mult, nici unul din mecanismele alternative de ajustare, cum ar fi migrația, nivelul
salariilor, mișcările de capital, politica fiscală, transferuri le fiscale sau ajutoarele directe nu
funcționează la parametri optimi în spațiul Euro159. Economia în cauză poate intra cu o monedă
depreciată, constatând astfel o competitivitate în creștere, dar și presiuni asupra prețurilor prin
importuri scumpe, sau cu m oneda apreciată și cu riscurile pierderii competitivității până au loc
reglajele prin alte instrumente160.
În același timp, există bariere culturale și lingvistice legate de mobilitatea forței de muncă,
ceea ce determină variații legate de nivelul salariilor și de rata șomajului.
Din aceste considerente, Uniunea Europeană reprezintă și în prezent o zonă monetară
suboptimă, fapt ce constituie un impediment în această etapă a integrării.
Beneficiile și costurile asociate pierderii politicii monetare și a cursu lui de schimb sunt
într-o continuă schimbare în funcție de contextul economic mondial și de evoluția instituțională a
guvernanț ei zonei euro . Iar marea criză financiară începută în 2007 a evidenț iat pericolele la care
sunt expuse ță rile din zona euro care nu beneficiază de robustețe.
Totodată, criza a evidențiat carenț e ale construcț iei zonei euro , care seamănă cu cea a
etalonului aur din perioada interbelică. România î n decizia de aderare la ZE trebuie să țină cont
de161:
 evoluția țărilor care au aderat la zona euro în 1999;
 dacă criteriile de la Maastricht s -au dovedit suficiente pentru asigurarea creșterii economice
și ocupării în condiții de stabilitate a statelor care au adoptat moneda euro și, 3/ cum se
prezintă în privința proprietăților pe care le su sține teoria zonelor monetare optime, fără a
se pierde din vedere că Uniunea Economică și Monetară are o dimensiune politică majoră.

159 G. Zestos, European Monetary Integration – The Euro , Thomson, Soth -Western, 2006, pag. 6.
160 Michael Emerson , Daniel Gros , Alexander Italiane, One Market, One Money: An Evaluation of the Potential
Benefits and Costs of Forming an Economic and Monetary Union , in OUP Catalogue from Oxford University Press ,
1992, pag. 26. Online disponibil la: http://www.oup.com/ , consultat la 26.03 .2018.
161 Daniel Dăianu, Ella Kallai, Gabriela Mihailovici, Aura Socol, op. cit., 2017, pag. 32.

58
CAPITOLUL 4. MONEDA UNICĂ EURO. EVOLUȚIE ȘI PERSPECTIVE

4.1. Evoluția zonei euro în România
România este parte a Proiect ului European din 2007 în mod oficial. Uniunea Europeană
(UE), alături de NATO, este garant al democrației și securității noastre. În condițiile în care
Uniunea trece printr -o perioadă istorică foarte complicată, brăzdată de efecte persistente ale crizei
financiare, de spectrul unei stagnări seculare162 în lumea industriali zată, de criza zonei euro (ZE),
de supra -îndatorare publică și privată, de problema imigrației, de tendințe de fragmentare și
tensiuni geopolitice, România se dovedește loială construcției europene. Fiindcă Uniunea a ajutat
refacerea economică a Europei și a aplanat rivalități istorice pe un continent răvășit de două
războaie mondiale și de ideologii totalitare. Iar după 1989, UE a reprezentat un ghid pentru reforme
și un magnet pentru reînt oarcerea/reintrarea statelor post -comuniste în lumea democratică .
Pentru România, este vital ca Proiectul European să nu se destrame; este totodată important
ca România, în timp, să se alăture „nucleului dur” economic și politic al UE. Această țintă
strate gică la scara istoriei implică aderarea la ZE.
Dar aderarea la ZE, care este prevăzută în Tratatul de Aderare la UE și în Tratatul de
Funcționare a UE (TFUE), trebuie să fie o decizie făcută î n mod rațional, având în vedere
învățămintele ultimelor decenii si problemele majore cu care se confruntă UE.
Criza financiară actuală a arătat că simpla îndeplinire a unor criterii nominale este departe
de a fi suficientă pentru ca o țară să benef icieze de pe urma intrării în ZE . În plus, s -a demonstrat
că nevoia de politici economice care să asigure stabilitatea economică nu se termină odată cu
adoptarea euro163. O convergență reală sustenabilă reprezintă o condiție cheie pentru economiile
care vor să adopte o monedă comună și să fie rezistente la șocuri adverse.
Decal ajul mare d e dezvoltare între România și UE este piedica esențială în adoptarea
monedei unice164. UE are deja o mare problemă de eterogenitate. În timpul crizei, diferențele mari
de performanță economică dintre țări au condus la acumularea de dezechilibre ex terne tot mai

162 Noțiune pe care Alvin Hansen a folosit -o in 1938 pentru a descrie urmari ale Marii Depresiuni din perioada
interbelică și care a fost resuscitată de Summers (2013) într -o prezentare făcută la Jackson Hole (Wyoming).
163 I. Ignat, S. Pralea, Economie mondială , Editura Sedcom Libris, Iași, 2013, pag, 64. .
164 D. Păun, Drumul României către euro , Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2011, pag. 34.

59
mari, dezechilibre care, la rândul lor, au condus la crize de datorie suverană, după ce guvernele au
preluat datoriile private la datoria publică.
În lipsa unor instrumente comune de amortizare a șocurilor asimetrice, decalajele de
dezvoltar e din interiorul UEM generează dezechilibre precum în cazul crizei actuale, ceea ce va
reclama corecții foarte costisitoare în plan social și politic165.
Alături de problema decalajelor economice interv ine funcționarea defectuoasă a U E, care
are nevoie de a lte mecanisme și aranjamente de politici. Aceste două probleme fundamentale
indică dimensiunea riscuri lor unei aderări premature la ZE . În lumina lecțiilor funcțion ării ZE este
improbabil ca o aderare prematură să fie acceptată de țările care dau tonul în ZE – deși pot fi
imaginate rațiuni geopolitice care pot grăbi aderarea166. Este posibilă însă o aderare la UB înainte
de aderarea la ZE.

Convergența și competitivitatea
Dacă înainte de izbucnirea crizei ță rile din Europa Centrală și de Est devenite membre a le
UE au înregistrat rate ridicate de creștere economică, în special în virtutea procesului de catching –
up susținut de intrări mari de fluxuri de capital din ZE167, actuala criză financiară a încetinit
intrările de capital și traiectoria de creștere economic ă, subliniind vulnerabilități structurale
majore, mai ales in unele țări și necesitatea unor ajustări macro -economice de amploare. Nu în cele
din urmă a fost reliefată nevoia de a schimba modelul de creștere economică. De aici a rezultat
necesitatea promov ării reformelor structurale în aceste state -și nu numai -, în vederea mobilizării
rezervelor interne de eficiență, a creșterii potențialului economic și a dezvoltării în mod sustenabil.
Factorul esențial de realizare a convergenței reale este competitivit atea. O creștere mai
rapidă a competitivității ar conduce la o reducere a decalajelor economice, politice, sociale și
instituționale. Eficiența piețelor bunurilor, a muncii și a capitalului ce trebuie să țină cont de
imperative sociale (o creștere economic ă inclusivă) ar favoriza un grad mai ridicat de valoare al
afacerilor și potențarea motoarelor de creștere economică endogenă – investiții mai mari în inovare,
cercetare -dezvoltare și capital uman. Toate acestea ar ajuta România și celelalte țări analizate în

165 I. An geloni, M. Ehrman, Monetary transmission in the euro area: early evidence . Economic Policy, Vol. 18, No.
37, EMU Assesment, 2003, pag. 12.
166 Dar și în această situație trebuie judecate beneficiile economice ale aderării.
167 ,,Procesul de catching -up” disponibil la: http://bruegel.org/2016/12/the -impact -of-the-legal -and-operational –
structures -of-euro-area-banks -on-their-resolvability/ , accesat la 27.03.2018.

60
această lucrare – Polonia, Cehia și Ungaria – să treacă de la modelul economiilor bazate pe creștere
de eficiență la modelul de dezvoltare specific economiilor bazate pe inovare.
Analizele realizate în cadrul lucrării arată probleme comune din punct d e vedere al
competitivității pentru regiunea considerată. Astfel, distanța față de standardele de referință ale
Germaniei (ca cea mai performantă economie din Uniune) este una ridicată în ceea ce privește
infrastructura, dezvoltarea instituțională, sofisti carea afacerilor și, mai ales, inovarea168. Distanța
cea mai mare este înregistrată de economia României, în vreme ce economia Cehiei se află la
distanța cea mai mică comparativ cu economia Germaniei.
România are nevoie de o creștere economică sănătoasă, o creștere care să nu genereze
dezechilibre greu de controlat. Într -un context în care potențialul economiei românești a fost sever
afectat de criza financiară , intensificarea reformelor structurale, precum și stimularea surselor
sustenabile de creștere econ omică -investiții în capital și tehnologie, cercetare -dezvoltare și
inovare) și în sănătatea și educația capitalului uman – sunt soluții potrivite, deși nu sunt ușor de pus
în practică.
Deficitul de performanță în domenii ca: dezvoltare -instituțională, inf rastructură,
complexitatea afacerilor și inovare poate fi diminuat considerabil prin accesul deplin la fondurile
europene structurale și de coeziune al țărilor ECE. Probleme structurale ale economiei românești
pot fi rezolvate prin utilizarea unui volum câ t mai mare de fonduri europene. Investițiile străine
directe (ISD) pot ajuta în continuare România să se dezvolte, mai ales dacă se vor implementa în
domeniile ce favorizează formarea de avantaje competitive.
Dacă România și -ar păstra ritmul mediu de creșt ere înregistrat în perioada 2000 -2015,
atunci ar r euși să ajungă din urmă media UE în 27 a ni, în vreme ce 75% din media UE ar putea
atinge în 13 ani. Dacă ar crește în medie cu 5% pe an (în mod sustenabil), atunci ar putea ajunge
din urmă media U E în 18 an i, iar nivelul de 75% din media U E l-ar putea atinge în 9 ani, adică în
2024 (diferențialul de creștere economică ar fi de cca. 2,5 – 3%,, având în vedere că în perioada
analizată me dia U E a fost de 1,18%, în timp ce media în România a fost de 3,68% )169.
Rate mari de creștere economică sunt extrem de dificil de realizat în condițiile ce se pre –
figurează în economia europeană, în economia globală. Ne referim la spectrul unei stagnări

168 Ibidem.
169 Diferențialul de creștere economică ar fi de cca. 2,5 – 3%,, având în vedere că în perioada analizată mefdia ZE a
fost de 1,18%, în timp ce media în România a fost de 3,68% .

61
seculare (Summers, 2014)170, la gradul de supra -îndatorare ( debt-overhang ) din țările dezvoltate,
la revenirea economică dificilă din U E, la protecționism în creștere, etc. Chiar o rată de creștere
de 5% anual reclamă o mobilizare exemplară a rezervelor interne de eficiență și valorificarea
resurselor pentru a trece la un alt model de creștere.
Aderarea la ZE nu reclamă atingerea în prealabil a mediei PIB/capita din ZE. Cum se
argumentează în analiza noastră, se poate imagina aderarea după atingerea unui nivel de cca 75%
din media ZE și îndeplinirea altor condiții structurale.
Țările care au adoptat moneda unică după 2007 au avut PIB/capita în PPS relativ la media
UE28 în anul anterior adoptării monedei unice cuprins între 94%, în cazul Ciprului și 64%, în
cazul Estoniei (care avea însă Consiliu Monetar și este o țară foarte mică!). Țările Baltice, care au
funcționat cu consilii monetare ani buni înainte de aderare la ZE au avut o medie în jur de 70%,
iar celelalte țări (Cipru, Slovenia, Malta, Slovacia) o medie de 83%.
România credem ca trebuie să țintească un PIB/capita în PPS de c el puțin 75% din media
UE la data aderării. Țările baltice nu sunt cazuri relevante având în vedere dimensiunea lor și
aranjamentele de consiliu monetar ce au predispus la o opțiune.

Convergența structural ă
Balanța costuri -beneficii cu privire la adoptare a monedei unice depinde, în largă măsură,
de compatibilita tea existentă între România și U E din perspectiva structurii economice, a gradului
de integrare comercială, de sincronizare a ciclurilor de afaceri în aceste economii, ș.a.
Sincronizarea ciclurilor de afaceri între țările care formează o uniune monetară este considerată o
„meta pre -condiție” necesară a fi îndeplinită în perspectiva adoptării monedei unice. Dacă ciclurile
economice ale țărilor care participă într -o uniune monetară nu sunt sincronizate , o politică
monetară centralizată nu poate stabiliza toate economiile simultan171. În condițiile unei politici
monetare unice, un stat care se află într -o fază a ciclului de afaceri distinctă comparativ cu a
celorlalte țări din uniune se poate confrunta cu politici restrictive atunci când se află în recesiune,
sau cu politici monetare expansioniste, atunci când se află în perioada de expansiune (politica
monetară în ambele situații va fi nepotrivită, pro -ciclică).

170 Daniel Dăianu , Giorgio Basevi , Carlo D’Ad da ,Rajeesh Kumar, Criza zonei euro și viitorul Europei , Ed. Polirom,
2016, pag. 179.
171 Ibidem.

62
Dacă economiile sunt puternic corelate și r ăspund similar la șocuri, pot face ajustările cu
instrumente comune, fără a fi nevoie de o monedă pentru fiecare. În condițiile unor șocuri
asimetrice, trebuie să existe alte mecanisme de ajustare, atât la nivelul piețelor (de exemplu,
mobilitatea forței d e muncă), cât și la nivelul politicii macro -economice (de exemplu, utilizarea
stabilizatorilor fiscali, sau centralizarea fiscală și posibilitatea transferurilor fiscale în zona afectată
de recesiune).
Analizele obținute confirmă o corelație foarte ridica tă între ciclurile de af aceri ale statelor
din nucleul U E și ciclul de afaceri al întregii UEM172. Dintre economiile periferice ale ZE, Spania
a fost cea mai corelată cu ZE din punct de vedere a ciclurilor de afaceri173. În schimb, ciclul de
afaceri al Portuga liei a fost corelat î n proporție de cel mult 70% cu U E, în timp ce Grecia a fost
cea mai divergentă economie a UEM.
În ceea ce privește statele din Europa Centrală și de Est ,economia Cehiei a fost de departe
cea mai corelată cu cea a uniunii monetare cu valori înregistrate între 80 si 93%, valori superioare
celor înregistrate în cazul Portugaliei, de exemplu. Polonia si Ungaria au înregistrat valori relativ
asemănătoare, în timp ce România a manifestat cel mai scăzut grad de corelație între statele ECE
analizate (41% si 76%). Astfel, potrivit teoriei ZMO, România ar avea cel mai mult de pierdut în
urma renunțării la politica monetară proprie, mai ales că nu dispune de mecanisme interne
alternative cursului de schimb, suficient de puternice pentru a ajusta potențialele șocuri asimetrice.
Adoptarea monedei unice poate aduce beneficii mai mari decât costuri (beneficii nete) dacă
structura economiilor pe sectoare de activitate a economiilor participante la uniunea monetară este
similară. Mai mult, potrivit lit eraturii de specialitate, dar și evidențelor emp irice rezultate din
experiența U E, chiar dacă aceste economii sunt intens corelate – grad ridicat de sincronizare ale
ciclurilor economic – atâta timp cât există discrepanțe structurale între economiile ce fo rmează o
uniune monetară sunt șanse mari ca acestea să diveargă în viitor. Acest lucru se întâmplă deoarece,
dacă există structuri economice diferite, atunci vor exista și răspun suri diferite la șocuri comune.
De altfel, experți ai Comisiei Europene sublin iază174 că o carență mare a ZE este deficitul
de “convergența OCA” (optimal currency area convergence ). Prin urmare, creșterea gradului de

172 trei dintre cele mai importante economii din așa zisul nucleu (Germania, Franța și Italia) au un coeficient de
corelație care ia valori între 93% și 99%.
173 Coeficienții de corelație luând valori între 79 și 84%.
174 De pildă, din discuții pe care Daniel Dăianu le -a avut cu Elena Flores și alți experți ai CE în cad rul unor dezbateri
la Bruxelles .

63
convergență structurală constituie o condiție pentru reducerea probabilității manifestării unor
șocuri asimetrice, asig urând în același timp și creșterea corelației ciclurilor de afaceri cu
economiile integrate monetar175.
Conform analizelor176, România are cea mai diferită struc tură a ec onomiei comparativ cu
UE, în special, ca urmare a unei p onderi foarte diferite față de U E a agriculturii, industriei dar și a
sectorului serviciilor. Dintre statele analizate Ungaria înregistrează cea mai redusă divergență
structurală față de ZE pe întreaga perioadă analizată Deși se poate spune că divergența structurală
a crescut semnificativ , de la doar 19,2% în anul 2000, la 28,8% în 2015, totuși valorile sunt
semnificativ mai mici decât în cazul celorlalte state analizate. Polonia, de exemplu, înregistra încă
din anul 2000 o divergență de aproape 28%, pentru ca în 2015 să ajungă deja la cca 38%. În Cehia
divergența sectorială de -a lungul aceleiași perioade a fost superioară atât Poloniei, cât și Ungariei,
mai mică însă decât în cazul României.
În 2000 economia cehă avea o stru ctură divergentă față de cea a U E în proporție de numai
32,2%, aj ungând în 2015 la 40% divergență față de UEM. Ceea ce este de menționat aici, ca
element de îngrijorare, este dinamica acestui indicator de a lungul perioadei, respectiv tendința
constantă de creștere a diverg enței structurale vis -a-vis de U E în cazul tutu ror statelor analizate.
O cauză a decalajelor structurale constă în slaba contribuție a serviciilor (10,8% Germania,
Franța 12,5%, Ungaria 8,4%, Polonia 6,9%, 6,5% în cazul Cehiei și doar 4,8% în cazul României),
în special în ceea ce privește serviciile financiare (3% în cazul României față de 5% în ZE, 4,1%
în cazul Poloniei și Ungariei și, 3,8% în medie în cazul Cehiei). Pe de altă parte, România
înregistrează cea mai mare pondere a agriculturii în valoarea adăugată brută 8,6% în medie, față
de doar 1,8 % media în ZE, în perioada 2000 -2015, 0,8% Germania, 2,5% Cehia, 3,1% Polonia,
4,4% Ungaria.
Trebuie spus însă că, analiza convergenței structurale trebuie să fie nuanțată. De exemplu,
supra -financializarea economiei aduce și costuri. Și a avea o industri e puternică, ai zice
disproporționată ca pondere în formarea PIB (cum este cazul Germaniei), nu este automat ceva

175 Jennifer Jager , Kurt A. Hafner , The Optimum Currency Area Theory and the EMU, An Assessment in the Context
of the Eurozone Crisis. Online disponibil la: https://archive.intereconomics.eu/year/2013/5/875/ , consultat la
28.03.2018.
176,,Gradul de preg ătire a economiei rom ânești”, disponibil la: https://ec.europa.eu/commission/sites/beta –
political/files/convergence -criteria -for-joining -euro_ro.pdf , accesat la 28.03.2018.

64
rău177. Este de văzut, deci, despre ce servicii vorbim, care este structura industriei și care sunt
domeniile cu valoare adăugată înaltă.
Mai t rebuie remarcat că diferențe între economiile din zona Europei Centrale și de Est și
ZE vor persista mult timp, fie din cauza decalajelor de dezvoltare, fie din cauza poziției geografice,
sau pur si simplu din cauza specializării specifică fiecărui stat î n parte. De aceea, momentul
aderării unui stat la ZE nu trebuie sa fie dependent de compatibilizarea deplină a acestuia cu ZE
ci, mai curând, de atingerea unei mase critice de convergență structurală menită să -i asigure centura
de siguranță necesară fenome nelor specifice uniunilor monetare178.
Existența unor diferențe structurale foarte mari între economia românească și partea
competitivă a ZE constituie un argument puternic în defavoarea adoptării monedei unice în anii
imediați179.
Cel mai important pas făcut de țara noastră spre adoptarea monedei unice europene a fost
înregistrat la 1 ianuarie 2007, moment în care România devine stat membru al Uniunii Europene,
iar noile procese și reforme economice și monetare sunt îndreptate spre adoptarea monedei unice
europene, euro180.
După 2008 intrările de capital au încetinit, intermedierea financiară a scăzut și, îndatorarea
sectorului privat a fost substituită de îndatorarea sectorului public, care actualmente a atins un
nivel de cca 40% din PIB; este un nivel conside rat acceptabil pentru nivelul de dezvoltare al țării
și care nu trebuie să mai crească, având în vedere condițiile din economia globală.
Gradul înalt de euroizare a creditării a fost un real obstacol în mecanismul de transmitere
a politicii monetare și a politicii cursului de schimb, care a rămas în regim de flotare controlată.
După 2008 îngreunarea mecanismului de transmitere a politicii monetare de gradul înalt de
euroizare a creditelor nu s -a resimțit deorece majoritatea creditelor noi acordate au fost în monedă
națională și finanțate de economisirea internă.
Convergența dobânzilor la creditele în lei și euro a atins un punct ce permite în continuare
creșterea ponderii creditării in lei. Pe măsură ce acest proces va continua se va ajunge, probabil, la

177,,Convergența economică a țărilor din Europa Centrală și de Est ”, disponibil ă la:
http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/National_accounts_and_GDP/ro , accesat la 28.03.2018.
178 Marius -Corneliu Marinaș, Convergența structurală a economiei românești. Analiză comparativă , Economie
teoretică și apli cată, București, 2016, pag. 26.
179 În lucrare se arată cum în perioada analizată marja de manevra a politicii fiscale a fost semnificativ afectată de
caracterul preponderent pro -ciclic al politicii fiscale, atât în perioade de recesiune cât și de expansiu ne, ceea ce denotă
că funcția de stabilizare macro -economică a politicii fiscale a fost practic nefuncțională în cazul statelor din ECE.
180 I. Ignat, Uniunea European ă – de la Piața comun ă la moneda unic ă, Editura Economic ă, Bucure ști, 2002, p ag. 67.

65
situația în care întregul credit în valută va fi finanțat în totalitate de depozitele în valută ale
rezidenților. Este de salutat creșterea gradului de de -euroizare a economiei autohtone în ultimii
ani, ceea ce ajută mecanismul de transmisie și robustețea e conomiei .181
De-euroizarea mărește eficacitatea politicii monetare și ușurează practicarea regimului de
flotare controlată (managed floating) – efectul de venit și avuție ca urmare a unei deprecieri este
atenuat de scăderea euroizării – chiar dacă un „legacy effect” (reflex al stocului de credite
denominate în euro) se simte încă în mod semnificativ182.
În eventualitatea aderării României la ZE cu un decalaj de venituri mult mai mare față de media
ZE10183, există riscul unei inflații apreciabil mai ridicate decât în ZE, ceea ce ar conduce la dobânzi
reale mai mici decât în restul ZE și, la o tendință de apreciere în termeni reali a cursului de schimb,
precum s -a întâmplat în Spania și Portugalia. Și nu este clar dacă măsurile macro -prudențiale ar fi
suficient de e ficace pentru a combate mișcări de capital nefavorabile. Este improbabil ca inflația foarte
scăzută din ZE să influențeze expectațiile inflaționiste din România atât de mult încât să micșoreze
diferențialul de inflație și, mai departe, să invalideze supozi ția făcută184.
Ca parte a Proiectului European și în virtutea Tratatului de Aderare la UE, România trebuie
să adopte euro, mai devreme sau mai târziu. Prioritar pentru România este conturarea unei viziuni
clare cu privire la propriul drum, mai mult decât ase rțiunea simplă că trebuie să adoptam euro și
punct, n -avem de ales. O viziune concretizată într -o strategie oficială, un plan de trecere la euro185.
Este de salutat, în acest context, efortul de schițare a unui proiect de țară, care a fost un deziderat
formu lat de mai multe formațiuni politice.
Economistul Daniel Dăianu, propune câteva repere de urmat în procesul de pregătire în
vederea aderării la ZE186:
Obiectiv 1: Reducerea decalajului de convergență reală . dacă România ar crește cu 5% pe
an, conform estimăr ilor noastre, atunci ar trebui să realizeze 75% din media ZE în perioada 2023 –

181 Daniel Dăianu, De-euroizarea și aderarea la zona euro: o contradicție? . Online disponibil la:
http://cursdeguvernare.ro/daniel -daianu -de-euroizarea -si-aderarea -la-zona -euro-o-contradictie.html , consultat la
28.03.2018.
182 Ibidem.
183 ZE10 cuprinde țările care au adoptat m oneda unică în 1999 cu excepția Luxemburgului.
184 Dani Rodrik, The Real Exchange Rate and Economic Growth , Harvard University, 2008, pag. 365.
185Prelegere susținută deMugur Isărescu la SNSPA, 2016. Online disponibil la: http://www.snspa.ro/snspa/info –
snspa/stiri/item/886 -prelegere -sustinuta -de-academician -mugur -isarescu -la-snspa , consultat la 28.03.2018 .
186,,Condiții fundamental e pentru aderarea României la Z E”, disponibil e la: http://europunkt.ro/2016/11/16/studiu –
condus -de-daniel -daianu -romania -nu-este-pregatita -pentru -aderarea -la-zona -euro-este-nevoie -de-un-program -de-
dezvoltare -durabila/ , accesat la 28.03.2018.

66
2024. Aceasta nu înseamnă ca noi sugerăm ca aderarea la ZE să se facă pe baza unui asemenea
calendar, în mod mecanic. Fiindcă, mai importante decât PIB/locuitor sunt condițiile structurale.
Un exemplu grăitor este la îndemână: dacă într -o țară inegalități de venituri flagrante cresc rapid,
PIB/locuitor devine în largă măsură o cifră irelevantă. În plus, aderarea la ZE nu înseamnă să fi
fost realizată convergența reală în totalita te.
Obiectiv 2 : Îndeplinirea unor condiții de ordin structural între care dezvoltarea
infrastructurii, creșterea veniturilor fiscale care să mărească „spațiul fiscal”, consolidarea
finanțelor publice în mod durabil, creșterea gradului de competitivitate a economiei printr -o
structură mai bună a producției, de tip high -value added (deci nu prin salarii joase).. Între aceste
condiții fundamentale este sănătatea finanțelor publice, care să ajute controlul echilibrelor macro –
economice și limitarea îndatorării publice externe. Îndatorarea externă privată poate fi limitată prin
măsuri macro -prudențiale.
Obiectiv 3 : Intrarea în Mecanismul Cursului de Schimb ( MCS 2). MCS 2 este un fel de
anti-cameră a ZE, o perioadă obligatorie de minim doi ani în care România treb uie să demonstreze
că poate să rămână stabilă fără să utilizeze cursul de schimb leu/euro pe care -l pierde odată cu
admiterea în ZE. Practic, MCS 2 este o perioadă de testare ex -ante a economiei romanești înainte
de a face pasul final, o perioadă în care f luctuația leului în raport cu euro va fi limitată – pe care -l
pierde odată cu admiterea în ZE. Practic, MCS 2 este o perioadă de testare ex -ante a economiei
românești înainte de a face pasul final, o perioadă în care fluctuația leului în raport cu euro va f i
limitată.
Concret, în MCS 2 trebuie să reușești să menții criteriile nominale îndeplinite (ceea ce
presupune ca acestea să fi fost atinse în mod sustenabil), să crești în același timp convergența reală,
fără însă să te folosești de cursul de schimb, pe care va trebui sa -l menții în marja la care te -ai
angajat, ceea ce nu e puțin lucru dacă economia nu este performantă)187.
Momentul intrării în MCS 2 trebuie ales cu maximă atenție, deoarece România odată
intrată în această etapă premergătoare cunoaște term enul minim de „testare” (doi ani), nu și
termenul maxim, care poate fi prelungit dacă economia dovedește că nu este capabilă să se ajusteze în
lipsa cursului de schimb (dacă o apreciere a leului este permisă, o depreciere a acestuia va fi considerată
drept neîndeplinire a criteriului de la Maastricht (privind stabilitatea cursului de schimb) minim doi ani
in interiorul MCS 2; în această situație, participarea la MCS 2 ar putea fi extinsă, iar Romania va trebui

187 ,,Criterii economice ”, disponibil la: http://www.bnr.ro/Criteriile -economice -1247.aspx , consultat la 29.03.2018.

67
să amâne adoptarea euro cel puțin încă doi ani. Intrarea în MCS 2 depinde tot de performanța
economiei. În aceste circumstanțe, este de dorit o amânare mai degrabă decât o aderare prematură.
Obiectiv 4 : Uniunea Bancară Intrarea în UB poate preceda aderarea la ZE; poat e preceda
și intrarea în MCS 2.
Obiectiv 5 : Adoptarea euro . România credem ca trebuie s ă țintească un PIB de cel puțin
75% din media UE la data aderării. Țările baltice nu sunt cazuri relevante, având în vedere
dimensiunea si aranjamentele de consiliu monetar.
În toată această perioadă s unt de efectuat analize tehnice de fundamentare a fiecărui
pas/etapa/termen și de întocmit rapoarte periodice de monitorizare a implementării pașilor propuși,
pe baza unor indicatori de evaluare a obiectivelor.
Un consiliu special, care să includă oficial i guvernamentali, reprezentanți ai Comitetului
de pregătire pentru trecerea la euro din BNR, experți parlamentari și din mediul academic,
reprezentanți ai mediului de afaceri poate face acest lucru. Desigur, este de judecat cât de
cuprinzător să fie un ase menea consiliu pentru a -l face funcțional.
Aderarea la ZE ar avea loc când se va fi atins o suficientă convergență reală, surmontarea
unor probleme de ordin structural și o reducere a disparităților regionale a veniturilor. Aderarea ar
avea 4 sau 5 etape în funcție de decizia de aderare la UB.

Etapele aderării la euro în condițiile în care aderarea la UB se produce înainte de data
adoptării monedei euro :188

188 Daniel Dăianu, Ella Kallai, Gabriela Mihailovici, Aura Socol, op. cit., 2017, pag 191.

68

Etapa 1: Aderarea la Uniunea Bancar ă
 Adoptarea legislației naționale care permite participarea în Uniunea Bancar ă,
evaluarea cuprinzătoare a instituț iilor de credit;
 Încheierea cooperării strânse cu Banca Central ă European ă.

Etapa 2: Pregătirea participării la Mecanismul Cursului de Schimb 2- Semnarea
acordului de parteneriat cu UE

 Negocieri între Banca Națională a României, Ministerul Finanțelor Publice și
instituțiile europene (Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană) cu privire la
includerea Leului (RON) în Mecanismul Cursului de Schimb 2, inclusiv fixarea
parității monedei naționale și a intervalului de fluctuație;
 Decizia de intrare a monedei României, ca stat membru al U E, în Mecanismul
Cursului de Schimb 2 este luată la nivel de miniștri de finanțe din ZE (Eurogrup),
de președinte Banca Centrală Europeană și de miniștri de finanțe și guvernatori ai
băncilor centrale din statele me mbre care la acel moment fac parte din Mecanismul
Cursului de Schimb 2;
 Decizia este precedat ă de runde de consultări bilaterale conduse de Banca Centrală
Europeană și de Comisia Europeană.

Etapa 3: Introducerea leului în Mecanismul Cursului de Schimb 2

 Introducerea Leului (RON) î n Mecanismul Cursului de Schimb 2;
 România are obligația de a solicita Comisia Europeană și Banca Centr ală Europeană
evaluarea specifică de țară, respectiv redactarea raportului de convergență al Comisiei
Europeană și a raportului de convergentă al Banca Centrală Europeană, separat de ciclul
normal de evaluare (o dată la doi ani), mai puțin în cazul în care Consiliul decide
abrogarea derogării, pe baza rapoartelor de convergență ale Comisia Europeană și Banca
Centrală Europeană ;
 România are obligația de a transmite Comisia Europeană notificarea fiscală prin care
indică și, astfel, își asumă nivelul și cifrel e statistice privind deficitul bugetar și datoria
publică ;
 Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană redactează rapoartele de convergență
pe care le publică concomitant.

Etapa 4 : Introducerea euro

4.2. Strategia Europa 2020 și impactul ei asupra României
„Europa 2020 reprezintă strategia UE de creștere economică pentru următorii zece
ani. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE dorește să devină o economie inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei priorități se sprijin ă reciproc și sunt în măsură să
ajute UE și statele membre să obțină un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de

69
productivitate și de coeziune socială.” (José Manuel Durão Barroso, fost Președinte al Comisiei
Europene).
Economia României se confrunt ă cu un decalaj încă masiv de dezvoltare (comparativ cu
media ZE), cu deficiențe structurale la nivelul economiei reale, deficiente ce limitează atât
creșterea capacității productive a economiei, cât și bunăstarea populației – nivelul corupției,
birocrația excesivă, evaziunea fiscală, ineficiența colectării veniturilor la bugetul de stat189.
Din punct de vedere teoretic, adoptarea monedei euro generează o reducere a costurilor de
tranzacție, o intensificare a schimburilor comerciale și o majorare a investiți ilor, care contribuie la
majorarea potențialului productiv al economiei românești. Mediul de afaceri câștigă automat în
atractivitate, ceea ce poate impulsiona afacerile agenților economici. Cu toate acestea, este necesar
un efort intern propriu pentru a u șura inițierea, dezvoltarea, derularea unei afaceri, respectiv pentru
a simplifica și credibiliza sistemul fiscal190. Toate aceste reforme structurale ar trebui realizate
înainte de adoptarea monedei unice, pentru a crește flexibilitatea economiei românești.
Aderarea la zona euro va genera intensificarea concurenței pentru agenții economici
români, dar și pierderea unor instrumente de ajustare a șocurilor, iar politicile economice ale
guvernului trebuie să prevadă în acest scop adoptarea și promovarea unor r eforme structurale.
Reformele structurale sunt cele prin care se stabilește direcția de urmat pentru a diminua
distorsiunile care funcționează la nivelul unei economii.
Rezultă că finalitatea schimbărilor structurale stabilite la nivel macroeconomic se va
observa în comportamentul agenților economici de la nivel microeconomic. Pentru a evalua
progresele măsurilor de reforme structurale, trebuie utilizați o serie de indicatori structurali. Cel
mai cunoscut set de astfel de reforme a fost propus prin Strateg ia Lisabona și continuat prin
Strategia Europa 2020, având drept finalitate creșterea competitivității economiilor membre ale
Uniunii Europene.
Europa 2020191 este strategia actuală a UE pentru creștere economică și crearea de locuri
de muncă. Elementul său esențial este „semestrul european”, lansat în 2010, ca ciclu anual de

189 A. Hrebenciuc, Public Debt Evolution in the Eurozone and the Need of Policy Coordination , Theoretical and
Applied Economics, 8(549), 2010, pag. 53 -62.
190 A. G. Socol, D. Măntescu, Re-modeling the Romanian Fiscal Policy under the Terms of the Economic Crisis ,
Theoretical and Applied Economics, 1(554), 2011, pag. 111 -120.
191 Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene . Strategia își propune să elimine deficiențele modelului
Uniunii de dezvoltare și să creeze condiții favorabile pentru o creștere economică mai inteligentă, mai durabilă și mai
favorabilă incluziunii.

70
coordonare a politicilor economice și de dialog între instituțiile europene, guvernele statelor
membre și parlamentele naționale. Ca parte a acestui exercițiu, Comisia verifică starea ec onomiei
și finanțelor statelor membre, în cadrul așa -numitei Analize anuale a creșterii (AAC). Rezultatele
sale sunt publicate în noiembrie și ulterior discutate în detaliu de autoritățile naționale și europene.
În perioada mai -iunie a anului următor, Com isia formulează recomandări de politică
economică și bugetară, adaptate la contextul național („recomandări de țară”). Acestea sunt
discutate și adoptate de toți liderii și miniștrii de finanțe din UE.
În adoptarea deciziei de aderare la zona euro trebuie să se țină cont de doi factori. Primul
dintre aceștia se referă la capacitatea de îndeplinire a tuturor criteriilor de convergență nominală,
iar cel de -al doilea privește progresele obținute în procesul de convergență economică reală . În
cazul în care unu l dintre cei doi factori nu ar fi luat în considerare, economiile noilor state ar deveni
periferice, cu o flexibilitate scăzută și incapabile să elimine șocurile adverse.
România mai are nevoie de 22 ani pentru a egala nivelul mediu al PIB/locuitor din zo na
euro, în condițiile în care creșterea economică medie specifică perioadei 1999 -2014 se va menține
și în viitor .

4.2. Efectele monedei unice europene asupra economiei mondiale
Introducerea monedei unice euro – a avut un important impact asupra relațiil or economice
internaționale. În afară de rolul său de monedă unică a zonei formată din economiile țărilor
integrate în UE, euro are și un rol internațional deloc neglijabil.
Explicația utilizărilor internaționale ale monedei Euro se află, mai întâi, în loc ul deținut de
către zona emitentă în cadrul producției și comerțului mondial.
Euro este în ascensiune, propulsat de realitatea economică din zona euro și de factori de
natură tehnică, și există șanse mari ca ascensiunea să continue. 2017 a fost pentru mone da unică
europeană cel mai bun an din ultimii 14 în cursa contra dolarului, apre ciindu -se de la minimul de
1,04 dolari pe unitate atins în ianuari e la 1,20 de dolari pe unitate192.

192 ,,Ascensiunea Euro pe pe piața financiară ”, disponibil ă la: http://www.zf.ro/banci -si-asigurari /surprizele -monedei –
euro-sunt-abia-la-inceput -2017 -a-fost-cel-mai-bun-an-din-ultimii -14-in-cursa -contra -dolarului -16958273 , accesat la
28.03.2018.

71
La începutul anului tre cut dominau prognozele care spu neau că monedele v or ajunge la
paritate, însă evoluția peste așteptări a economiilor din zona euro și din UE în general a propulsat
euro.
În calitate de monedă de schimb și de rezervă EURO i ntră în competiție cu monedele țărilor
dezvoltate și modifică schimburil e economic e și internaționale.
Spațiul european permite întreprinderilor și băncilor să obțină avantaje din tranzacțiile
internaționale ce se decontează în EURO și să reducă impactul monedelor țărilor dezvoltate.
Moneda unică va permite membrilor Uniunii Europen e să-și exprime schimburile comerciale și să
limiteze dependența de dolarul SUA.
Moneda unică susține afirmarea și întărirea poziție Uniunii Europene și Monetare
Europene de pol economic în cadrul economie mondiale.
Ceea ce face și mai remarcabilă as censiunea euro în 2017 este că Re zerva Federală
americană a majorat de trei ori dobânda de politică monetară, iar cotațiile acțiu nilor americane,
măsurate cu indicele bursier S&P 500, au crescut cu aproape 20%, în timp ce BCE împingea la
putere maxi mă programul de achiziții de active însoțit de dobânzi ne gative la depozite.
Din perspectiva factorilor economici, Europa este excepțional de puternică. Un indice
realizat de Markit193 pe baza răspunsurilor date de directorii de achiziții din companiile din
industria producătoare, un indicator important al creșterii începând cu 1997, a atins nivelul record
de 60,6 puncte în decembrie 2017.
Un indicator al dispoziției din mediul german de business realizat de Ifo a atins și el niveluri
record în ultimele luni. Economia zonei euro nu doar că își revine, ci este pe cale să atingă viteza
la care este necesară retragerea programului BCE de achiziții de active.
Rapida valorizare a monedei europene a pus BCE în dilemă. Euro calmează presiunile
pentru schimbarea dobânz ii de referință în viitorul apropiat, pentru că frânează inflația și ieftinește
importurile.
În primul său deceniu de existență, moneda unică a asigurat stabilitatea prețurilor în țări
care erau predispuse la inflație, a oferit protecție împotriva crizelo r valutare și a contribuit la
crearea unui mediu propice creșterii economice. Introducerea monedei unice europene a contribuit,
de asemenea, la întărirea disciplinei fiscale, deși ultimele evoluții ne arată că, în unele țări, acest

193 ,,Economia zonei euro ”, disponibil la: https://ihsmarkit.com/ products/indices.html , accesat la 28.03.2018.

72
proces nu a fost suficie nt pentru a face față unor șocuri excepționale, precum actuala criză
economică194.
Pe plan internațional, deși rolul dolarului rămâne încă necontestat, statisticile arată că euro
a devenit o monedă regională puternică, a cărei utilizare este în continuă creș tere. În afara zonei
euro, moneda unică europeană a devenit deja principala monedă internațională în acele state
apropiate din punct de vedere geografic și instituțional de zona euro.195 La nivel mondial, este a
doua monedă de rezervă după dolar, ponderea sa în totalul rezervelor crescând de la 17,9%, în
1999, la 27,4%, în 2009.
Majoritatea statelor din Uniunea Europeană a acceptat dolarul ca monedă de prim rang. Un
asemenea rol îl joacă în prezent China, care finanțează deficitul american prin acceptarea do larilor
și constituirea unor reserve uriașe de devize. Totodată, analiștii vorbesc și de posibilitatea ca
autoritățile chineze să decidă acumularea unor mari rezerve de euro, ceea ce nu este puțin lucru,
dacă luăm în calcul mărimea economiei chineze. Dacă la un moment dat o pondere semnificativă
din rezervele deținute în dolari se va preschimba în euro, atunci consecințele internaționale vor fi
uriașe. La fel s -ar întâmpla și dacă Rusia ar decide la un moment dat să mărească ponderea
rezervelor sale deținut e în euro. Toate aceste ipoteze indică faptul că arhitectura financiară
internațională este pe cale să se schimbe, iar această modificare va duce la un sistem în care dolarul
și euro vor fi monede rivale pentru prima poziție pe piețele financiare și comerc iale196.
Teama de o eventuală devalorizare nu se justifică. Datele fundamentale sunt favorabile atât
pentru SUA, cât și pentru zona euro. Economia SUA va continua să profite de pe urma politicii de
impozitare. Iar în Europa, creșterea economică se va extinde , după cu m apreciază economistul
Matthes: "Nu a depășit încă nivelul inflației. Dar, pe termen mediu, vom asista la acest lucru".
Atunci BCE va trebui să majoreze dobânda de referință. Dat fiind că pe piețele de capital se
negociază viitorul, pe termen med iu moneda unica europeană va cunoaște o presiune mai puternică
de valorizare în raport cu dolarul197.

194 The international role of the euro, European Central Bank , iulie 2009.
195,,Euro versus dolar ”, disponibil la: https://semnelet impului.ro/international/economie/viitorul -monedei -unice.html ,
accesat la 28.03.2018.
196,,Perspectivele monedei euro ”, disponibil e la: https://biblioteca.regie live.ro/proiecte/economie/utilizarea –
internationala -a-monedei -euro-178856.html , accesat la 28.03.2018.
197,,Moneda unică-evolu ție”, disponibil ă la http://www.dw.com/ro/mone da-european%C4%83 –
r%C4%83m%C3%A2ne -puternic%C4%83/a -42320167 , accesat la 29.03.2018.

73
Istoria ne arată că foarte puține monede au reușit de -a lungul timpului să se impună la nivel
mondial și să devină monede internaționale de referință. Pentr u țările din zona euro, moneda unică
este cu atât mai folositoare cu cât este utilizată pe scară mai largă ca unitate contabilă, mediu de
schimb, standard de plată și de stocare a valorii198. Care este însă adevărata miză a unei monede
de circulație internaț ională? Care sunt principalele avantaje ale Statelor Unite ca țară emițătoare a
dolarului, avantaje râvnite și de emițătorii monedei unice europene?
În primul rând, este vorba despre ceea ce în jargonul economic se numește „privilegiul
exorbitant”. SUA, ca țară care emite o monedă cu rol internațional, sunt în măsură să împrumute
ieftin pentru a -și finanța deficitele, datorită faptului că este preferată de investitorii străini.
Totodată, câștigă considerabil în urma plasamentelor sale în străinătate. Un stu diu recent al lui
Maurizio Marcel Habib199, economist la Banca Centrală Europeană, întărește concluzia că, dincolo
de câștigul datorat asimetriei riscurilor, Statele Unite au un câștig semnificativ doar din faptul că
reprezintă statul care emite dolarul.
În al doilea rând, fiind țara emitentă a principalei monede de rezervă la nivel internațional,
SUA au un avantaj geopolitic important. O reducere a valorii dolarului înseamnă pierderi
semnificative pentru toate țările care își țin rezervele în moneda american ă. Astfel, acele țări au o
motivație puternică de a interveni pe piață, împiedicându -i căderea. Acest lucru permite Statelor
Unite să urmărească alte obiective economice și să lase grija pentru stabilitatea dolarului pe seama
restului lumii.
Faptul că SUA dețin o parte însemnată a producției și a comerțului la nivel mondial îi
conferă dolarului un mare avantaj natural. Deși, în ceea ce privește resursele, diferența dintre SUA
și UE nu este semnificativă, UE rămâne încă divizată, caracterizată de sisteme ins tituționale mai
puțin flexibile decât cele americane. Pentru a contrabalansa poziția dominantă a SUA, UE ar trebui
să învețe să se facă auzită cu o singură voce și să acționeze mult mai coordonat.
Existența unor piețe financiare libere, dar și suficient de dezvoltate, reprezintă o condiție
indispensabilă pentru o monedă internațională. Atâta timp cât Marea Britanie continuă să rămână
în afara zonei euro, moneda unică europeană are din acest punct de vedere un handicap, piețele

198 Luciana -Alexandra Ghica, Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, București, 2007, pag. 213 -229.
199 Maurizio Habib, „Excess Returns on Net Foreign Assets: The Exorbitant Privilege from a Global Perspective" ,
ECB Working Paper 1158, European Central Bank, februarie 2010.

74
financiare din Frankfurt sau P aris fiind mult mai puțin dezvoltate decât cele din New York sau
Londra.
În ciuda succeselor înregistrate în cei 11 ani de existență, moneda europeană rămâne încă
în plan secund. Lipsa unui guvern central și a unei trezorerii unice reprezintă principala fr ână în
calea atingerii unui statut dominant la nivel mondial, cu toate avantajele pe care acesta le
presupune. Uniunea Europeană nu este un stat federal, ci o uniune de state naționale, fiecare cu
specificul său instituțional, cu tradițiile și cu interesel e sale.
Economistul Joseph Stiglitz în lucra rea sa, The euro: How a Common Currency Threatens
the Future of Europe , vine cu o soluție: divizarea zonei euro în Nord și Sud. De asemenea el
recomandă ca moneda unică să fie desființată "cu blândețe", pentru c ă bancnota europeană nu a
fost gândită cu reguli economice serioase200.
"Moneda unică a fost concepută pentru a aduce prosperitate și să favorizeze solidaritatea
european" , explică Stiglitz în cartea sa. "Dar efectul a fost contrar, provocând crize în une le
țări, unle chiar profunde, precum Marea Depresie"201, susține economistul american.
Explicând, Stiglitz susține că euro a privat țările membre de posibilitatea de a acționa
asupra dobânzilor, ceea ce impune ajustări delicate în caz de dificultăți.
Expertul de peste Ocean sugerează, în egală măsură, adaptări tehnice și politice. Mai exact,
el crede că trebuie modificat Tratatul de la Maastricht, care pus bazele Băncii centrale europene și
a monedei unice, dâre care, prin amendamentele care i -ar putea fi aduse, ar conduce la dezintegarea
zonei euro.
"Sfârșitul monedei unice nu va fi sfârșitul proiectului european", scrie Stiglitz în lucrarea
sa. Potrivit aprecierilor sale, trebuie angajată o tranziție lină, începând cu ruperea zonei euro în
două, în No rd și Sud, cu un sistem de cooperare flexibil între cele două entități.

200 Joseph Stiglitz, The euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe, Published by W. W. Norton
Company Hardcover, 2016, pag. 271.
201 Ibidem.

75
CONCLUZII
Construcția Uniunii Economice și Monetare a fost constrânsă, încă de la crearea sa, de
eterogenitate și imperfecțiuni, iar unificarea monetară europeană reprezi ntă, de peste șaptesprezece
ani, o încercare riscantă de a realiza un parteneriat între state suverane, diferite din punctul de
vedere al dimensiunii, forței economice, politice și militare.
Euro a fost susținută de ideile ce au demarat acest proces de naș tere a unei monede unice
europene. Toate au fost posibile datorită existenței unei structuri legale bine stabilite pentru ca
euro să poată înlocui celelalte monede europene precum și asigurarea unui simplități și
accesibilități pentru crearea unui sentimen t de credibilitate la baza cetățenilor precum și a firmelor
de pe piață.
Lansarea monedei euro, reprezintă unul din cele mai importante, dacă nu cel mai important
eveniment petrecut după căderea zidului Berlinului. Conceperea și realizarea euro reprezintă mai
mult decât un exercițiu intelectual. Sistemul euro și UEM reprezintă prima provocare serioasă la
sistemul monetar internațional creat la Bretton Woods.
Sistemul creat în Europa nu -și bazează existența în mod primordial pe considerente
economice, el e ste în primul rând un eveniment politic, un moment esențial al procesului de
integrare politică europeană. Zona euro va pune în valoare o nouă mentalitate. Ea conține multe
schimbări fundamentale, constituind o abandonare reală a suveranității naționale.
Aprec iez că în viitorul apropiat România nu are șanse reale de adoptare a mo nedei euro,
deși ar trebui făcută cât se poate de repede având în vedere decalajul mult prea mare existent între
România și statele dezvoltate din zona euro , convergența reală trebuie să fie tratată prioritar, fără
a neglija, însă, convergența nominală. Adoptarea monedei unice fără a fi atins în prealabil un nivel
ridicat de convergență a venitului pe cap de locuitor este contraproductiv pentru că un decalaj prea
mare din punct de vedere al convergenței reale prezintă multe riscuri, inclus iv riscul complicarii
gestionării ciclurilor economice în absența unei politici monetare independente.
Orice întârziere în adoptarea euro determină stagnarea reformelor, încetinind pană la urmă
procesul de convergentă reală. Dimpotrivă, o strategie care urmăreste adoptarea rapidă st imulează
și sprijină realizarea reformelor și, deci, convergența reală. Iar reușita ar permite României să
inceapă să beneficieze de avantajele unei mai mari libertăti a prețurilor, a unor costuri de
tranzacționare mai mici și a unei structuri macroeconomi ce mai solide.

76
În prezent, adoptarea euro face parte dintr -un demers complex, mult mai structurat, la care
România este în mod obligatoriu parte, întrucât trebuie să s e pronunțe asupra întregului în care se
regăsește problematica Zonei Euro și a lărgirii acesteia.
Dezechilibrele UEM au readus în discuție statutul monedei unice europene în viito r, iar
incertitudinea pe care o traversează încă zona eu ro transformă moneda unică mai degrabă într -o
posibilă victimă decât într -un instrument de ajustare.
În prezent, moneda euro este sprijinită de două economii imp ortante -Germania și Franța –
, însă nu se știe cât timp vor mai accepta scurgeri de valoare din economiile lor către cele periferice.
Astfel, este incontestabil faptul că Uniunea Economică și Monetară a avut de suferit și nu poate fi
de durată în acest ritm.
Cât privește viitorul Uniunii Economice și Monetare , luând în calcul evitarea scenariului
pesimist al deplasării integrării monetare europene dinspre speranțele rămase către deziluzii
depline, o soluție optimă ar constitui -o divizarea monedei euro în două: euro -nord și euro -sud.
În aceste condiții, cea din urmă ar trebui să își devalorizeze semn ificativ moneda față de
cea dintâi, în așa fel încât statele din sudul zonei euro să se întărească și să își recapete
competitivitatea. În timp, în cazul în care această soluție ar da roade, cele două diviziuni ale
monedei euro ar trebui să se unifice, din nou, într -o singură monedă.
De asemenea, o altă soluție de mijloc, însă mult mai dificil de aplicat pentru a ajusta
discrepanțele de la nivelul zonei euro, o constituie desfacerea monedei euro în nouăsprezece
fracțiuni (euro -franc francez, euro -franc bel gian, euro -marcă germană, euro -liră italiană etc.) cu o
monedă euro -pivot.
Un alt deznodământ al crizei din zona euro, însă mult prea utopic pentru realitățile actuale,
îl constituie realizarea unei uniuni politici p entru a salva zona euro. Revin , astfel, la propunerea
lui Winston Churchill, care s -a numărat printre primii care au pledat în favoarea integrării politice
europene, prin crearea unor State Unite ale Europei.
Dimensiunile, stabilitatea și puterea economiei zonei euro -a doua ca mărime pe plan
mondial după Statele Unite – contribuie la creșterea atractivității monedei unice și în afara
frontierelor zonei euro. Datorită stabilității sistemului monetar pe care se sprijină, euro a devenit
o monedă „ancoră” extrem de atractivă pentru aceste țări, în special pentru cele care au încheiat
acorduri instituționale speciale cu Uniunea Europeană, cum sunt acordurile comerciale
preferențiale.

77

Bibliografie

Cursuri/ Tratate
1. Alli M., El -Gra, The European Union – Economics and Policies , Cambridge University
Press, 2007.
2. Aniței Nadia -Cerasela, Lazăr Roxana Elena, Drept bancar și valutar, Ed. Universul
Juridic, 2011.
3. Bailly Jean-Luc, Caire Gilles , Figliuzzi Archangelo , Lelièvre Valérie, Économie
monétaire et financière, Ed. Breal, Paris, 2000.
4. Baldwin Richard, Wyplosz Charles, The Economics of European Integration, 5th Edition,
McGraw Hill, London, 2015.
5. Begg, D, Giavazzi F., Spaventa L., Wyplosz C., European Monetary Un ion-The Macro
Issues , in Monitaring European Integration: The making of Monetary Union, London,
Centre for Economic Policy Research, 1991.
6. Berceanu Oana, Integrare Monetar ă Europeană, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
2006.
7. Bologa G., Uniunea econom ică și monetară , Ed. Universității Agora, Oradea, 2009.
8. Brociner Andrew, L'Europe monetaire. SME, UEM, monnaie unique , Ed. Institutul
European, Iași, 1999.
9. Brown Brendan, Euro Crash – The exit route from monetary failure in Europe , Second
edition, Palgrav e Macmillan, 2012.
10. Câlea Sorin, Deceanu Liviu, Luțaș Mihaela, Mihuț Ioana, Economie europeană – note de
curs, Cluj Napoca, 2016.
11. Cencini Alvaro, Monetary Theory: National and International, Ed. Routlege Economics,
London, 1995.
12. Cerna S., Teoria zonelor m onetare optime, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006.
13. Chabot Christian, EURO – Monedă Europeană , Ed. Teora, București, 2000.
14. Cosea Mircea , Economia integrarii europene , Ed. Pro Universitaria, Bucure ști, 2007.

78
15. Dardac Nicolae, Barbu Teodora, Moneda, Ba nci și Politici Monetare, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 2005.
16. Dăianu Daniel, Basevi Giorgio, D’Adda Carlo, Kumar Rajeesh, Criza zonei euro și
viitorul Europei , Ed. Polirom, 2016.
17. Dăianu Daniel, Kallai Ella, Mihailovici Gabriela, Socol Aura, Româ nia și aderarea la
zona euro , Institutul European, București, 2017.
18. Dăianu Daniel, Vrânceanu R., România și Uniunea Europeană: inflație, balanța de plăți,
creștere economică , Ed. Polirom, Iași, 2002.
19. El-Agraa Ali M., The European Union: Economics and Pol icies, 9th ed., Cambridg e
University Press, 9 edition , 2011.
20. Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene , ediția a V -a, revăzută și adăugită după
Tratatul de la Lisabona (2007/2009), Ed. Universul Juridic, București, 2011.
21. Fuerea Augustin, Tratatele funda mentale ale Uniunii Europene , Ed. C.H. Beck,
București, 2015.
22. Gaftoniuc Simona. Finante interna ționale . Ed. Economica, Bucure ști, 1997.
23. Ghica Luciana -Alexandra, Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, București,
2007.
24. Grauwe de Paul, Economics of Monetary Union, Eleventh Edition, 2016.
25. Harold James, Making of the European Union , the Bleknap Press of Harvard University,
London, England, 2012.
26. Houben C.F.J. Aerdt, The Evolution of Monetary Policy Strategies in Europe, Kluwer
Academic Iași, 1999.
27. Iancu Aurel, Problema trecerii României la euro și convergența economică, București,
2017.
28. Ignat I., Uniunea European ă – de la Piața comun ă la moneda unic ă, Editura Economic ă,
Bucure ști, 2002.
29. Ignat I., Pralea S., Economie mondială , Editura Sedcom Libris , Iași, 2013.
30. Kenen Peter B., The Substitution Account as a First Step Toward Reform of the
International Monetary System , Peterson Institute for International Economics, 2010.
31. Krugman P., Geogr aphy and Trade, Gaston Eyskens Lectures, (MIT Press), 1991.

79
32. Marinaș Marius -Corneliu, Convergență structurală a economiei românești. Analiză
comparativă , Ed. Teoretică și Aplicată. București, 2016.
33. Mazilu Dumitru, Integrare Europeană – Drept comunitar și ins tituții europene (ediția a –
IV-a), Ed. Lumina Lex, București, 2006.
34. Mulhearn Chris, V. Howard, V., The EURO –its Origins, Development and Prospects,
Edward Elgar, Northampton, MA, USA, 2008.
35. Nedelescu Mihai, Stănescu Cristina, Produse și servicii bancare, Ed. Universitară, 2012.
36. Păun D., Drumul României către euro , Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,
2011.
37. Stoica Marcela Monica, Uniunea Europeana – O abordare institutionala, Ed. Pro
Universitaria, Bucuresti, 2009.
38. Stiglitz Joseph, The euro: How a Common Currency Threatens the Future of Europe,
Published by W. W. Norton Company Hardcover, 2016.
39. Stoica O., Integrare financiar -monetar european – curs Jean Monnet, Ed. Junimea Iași,
2003.
40. Stoica Victor, Deaconu Petre, Bani și credit. Banii. Teorii mone tare. Administrarea
banilor și politica monetară, Ed. Economică, București, 2003.
41. Tasnadi Alexandru, Mundell A. Robert, Zonele Monetare Optime , Ed. ASE, București,
2000.
42. Tudorel Ștefan, Introducere în dreptul comunitar , Editura C.H.Beck, București, 2006.
43. Watson Alison M., Aspects of European Monetary Integration – The politics of
convergence MacMillan Press LTD, London, 2004.
44. Zestos G., European Monetary Integration – The Euro , Thomson, Soth -Western, 2006.

Studii și articole
1. Angeloni I., Ehrman M., Moneta ry transmission in the euro area: early evidence .
Economic Policy, Vol. 18, No. 37, EMU Assesment, 2003.
2. Beck Hanno, Prinz Aloys, The Trilemma of a Monetary Union: Another Impossible
Trinity, Vol. 47, nr. 1.

80
3. Benacek Vladimir, Gacs Janos, Catching up and E U accesion Conditions for Fast Real
Convergence in the Candidate Countries, International Institute for Applied System
Analysis, Intern Report, 2002.
4. Broz Tanja, The Theory of Optimum Currency Areas: A Literature Review , Privredna
Kretanja Ekonomska Polit ika, 104/2005.
5. Bukowski Sławomir I., The Maastricht Convergence Criteria and Economic Growth in the
EMU , 2003.
6. Calvo A. Guillermo, Reinhart M. Carmen, Fear of Floating, The Quarterly Journal of
Economics , Volume 117, Issue 2, 1 May 2002.
7. Cartelier J., The hypostasis of money : an economic point of view , Cambridge Journal of
Economics , 2007.
8. Dabrowski M., The Global Financial Crisis: Lessons for European Integration, Economic
Systems , 2010.
9. Dellas Harris, Tavlas ,G.S., An Optimum Currency Area Odyssey , CEPR Discussion
Paper No. DP7645 , January 2010.
10. Emerson Michael , Gros Daniel , Italiane Alexander, One Market, O ne Money: An
Evaluation of the Potential Benefits and Costs of Forming an Economic and Monetary
Union, in OUP Catalogue from Oxford University Press , 1992.
11. Farkas Hanah J., Murphy Daniel C. (editors), The Eurozone. Testing the Monetary Union ,
Nova Science Publishers, inc., New York, 2011.
12. Farkas J. Hanah, Murphy C. Daniel., The Eurozone. Testing the Monetary Union , Nova
Science Publishers, inc., New York, 20 11.
13. Feldstein S. Martin, The Costs and Benefits of Going from Low Inflation to Price Stability,
Chapter in NBER book Reducing Inflation: Motivation and Strategy (1997).
14. Fisher S., The role of Macroeconomi c Factors in Growth , NBER Working Papers, 1993,
No.4565.
15. FlemingJ Marcus, On Exchange Rate Unification, Economic Journal , vol. 81, 1971.
16. Frankel A. Jeffrey, Rose K. Andrew, The Endogenity of the Optimum Currency Area
Criteria, The Economic Journal, Vol. 108, Issue 449.
17. Friedman Milton, The Case for Flexible Exchange Rates, In M. Friedman (eds.), Essays in
Positive Economics, Chicago: University of Chicago Press, 1953.

81
18. Gabaix Xavier, Maggiori Matteo, International Liquidity and Exchange Rate Dynamics,
The Quarterly Journal of Economics, Oxford University Press, vol. 130(3), 2015.
19. Gallup J., Sachs J., Mellinger D., (998), Geography and Economic Growth , paper prepared
for the annual bank conferen ce on developmet economics, Washington, D.C.
20. Goldstein Morris, “New Currency Regime of “Managed Floating Plus” Recommended for
Larger Emerging Economies”, Peterson Institute for International Economics, 2002.
21. Grauwe de P., Senegas M., Monetary policy desi gn and transmission asymmetry in EMU:
Does uncertainty matter?, European journal of political economy, vol. 22, no. 4, 2006.
22. Habib Maurizio, „Excess Returns on Net Foreign Assets: The Exorbitant Privilege from a
Global Perspective" , ECB Working Paper 1158, European Central Bank, februarie 2010.
23. Hausmann R., Should there be five currencies or one hundred and five, Foreign Policy ,
Vol.116, 1999.
24. Hinshaw Randall, Currency Appreciation as an Anti -Inflationary Device , Quart Jour.
Econ., November, 1951.
25. Hrebenciu c A., Public Debt Evolution in the Eurozone and the Need of Policy
Coordination , Theoretical and Applied Economics, 8(549), 2010.
26. Issing Otmar, Monetary and financial stability – is there a trade off, BIS Review 16/ 2003.
27. Jager Jennifer , Hafner Kurt A., The Optimum Currency Area Theory and the EMU, An
Assessment in the Context of the Eurozone Crisis.
28. Jonung, L., Dr ea, E. (2009). The euro: It can’t happen, It’s a bad idea, It won’t last. US
economists on the EMU, 1989 – 2002.
29. Kenen P., 1969, The Theory of Optimum Currency Areas: An Eclectic View , in Mundell
and Swoboda (eds.) Monetary Problems in the International E conomy, University of
Chicago Press, Chicago.
30. Krugman R. Paul, What Do We Need to Know About the International Monetary
System? , Princeto n Studies in International Economics 190, International Economics
Section, Departement of Economics Princeton University.
31. Leboutte René, Histoire économique et sociale de la construction européenne , PIE Peter
Lang, 2008.
32. McKinnon Ronald I., Optimum Curr ency Areas. The American Economic Review.

82
33. Mihuț Ioana Sorina, Luțaș Mihaela, Factors that trigger inflation in Romania , Economic
Review, 2011.
34. Mihuț Ioana Sorina , The impact of inflation rate upon interest rate in Romania , Ovidius
University Annals, Econo mic Sciences Series.
35. Minford Patrick, Should Britain join the Euro? The Chancellor’s five tests examined ,
Institute of Economic Affairs, 2004.
36. Mulhearn Chris, Howard V., The EURO -Its Origins, Development and Prospects , Edward
Elgar, Northampton, MA,USA, 2 008.
37. Mundell A. Robert, A Theory of Optimum Currency Areas , Am. Econ. Rev., September
1961.
38. Ostry D. Jonathan, Ghosh R. Atish, Habermeier Karl, Chamon Marcos, Qureshi S.
Mahvash, and Reinhardt B.S. Dennis, Capital Inflows: The Role of Controls, February 1 9,
2010 SPN/10/04.
39. Plihon Dominique, La monnaie et ses mécanismes, Ed. La Découverte , 2008.
40. Popescu Ruxandra, Ciucu Ciprian, Orizontul Euro 2019 , CRPE Policy Brief no. 39,
Septembrie 2015.
41. Rodrik Dani, The Real Exchange Rate and Economic Growth , Harvard University, 2008.
42. Rossi S., Macroéconomie Monétaire , Genève, Zurich, Bâle : Bruylant, L.G.D.J.,Schultess,
2008.
43. Sachs J., Martin X. Sala -i-, Federal Fiscal Policy and Optimum Currency Areas , Harvard
University Working Paper.
44. Scott L. David, Wall Street Words , 3rd ed. 2003.
45. Sipior J., Ward B., Preparing for euro business transactions , Information System
Management, vol 16, 1999.
46. Socol A. G., Măntescu D., Re-modeling the Romanian Fiscal Pol icy under the Terms of
the Economic Crisis , Theoretical and Applied Economics, 1(554), 2011.
47. Stanislav Š, Martin S., Vladimír, T., Euro Adoption in the New EU Member Countries:
Speed Limits on a One -Way Road" Eastern European Economics , Vol. 43, 2005.
48. The European Central Bank, the Eurosystem, the European System of Central Banks (april,
2009).

83
49. Werner P., B.H. Ansiaux, Broourwers G., Chappier B., and others, Report to the Council
and the Commission on the Realisation by Stages of Economic and Monetary Union in the
Community, Bulletin II, 1970.
50. Wray R., Money, Working paper N°647, Levy Economics Institute of Bard College (USA),
décembre, 2010.

Legislație
1. Programul de convergență 2015 -2018 , Guvernul României, aprilie 2015.
2. Tratatele de instituire a Comun ității Economice Europene (CEE)și a Comunității Europene
a Energiei Atomice (CEEA, „Euratom”) în vigoare la 1 ianuarie 1958.
3. Tratatul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) sau Tratatul de la Paris,
semnat la 18 aprilie 1951, a intrat în vigo are la 25 iulie 1952.

Jurisprudență
1. Hotărârea nr. 57 din 22 iunie 2016 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea
Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și
Comitetul Regiunilor: Lansarea unei consu ltări privind un pilon european al drepturilor
sociale COM (2016) 127, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 28 iunie 2016.

Surse web
2.

3. file:///C:/Users/Mihaela/Downloads/R20170131.pdf ,.
4. http://bruegel.org/2016/12/the -impact -of-the-legal -and-operational -structures -of-euro-
area-banks -on-their-resolvabilit y/.
5. http://cursdeguvernare.ro/daniel -daianu -de-euroizarea -si-aderarea -la-zona -euro-o-
contradictie.html .
6. http://cursdeguvernare.ro/zona -euro-3-luni-pana -la-dezastru.html/ .
7. http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pdc/prog ramconvergenta2015 -2018.pdf .
8. http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication7454_en.pdf .

84
9. http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication7454_en.pdf ,.
10. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cp2015_romania_ro.pdf .
11. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -15-3220_ro.pdf ,.
12. http://europunkt.ro/2016/11/16/studiu -condus -de-daniel -daianu -romania -nu-este-
pregatita -pentru -aderarea -la-zona -euro-este-nevoie -de-un-program -de-dezvoltare –
durabila/ .
13. http://flagpedia.net/currency/euro ,
14. http://lexicon.ft.com/Term?term=European -Currency -Unit.
15. http://macronomy.blogspot.com/2012/11/guest -post-europes -third -snake -in-tunnel.html .
16. http://www.academia.edu/5786505/INTEGRAREA_MONETAR%C4%82 .
17. http://www.atlantico.fr/decryptage/ces -economistes -qui-allient -pour-dire-que-seul-
moyen -sauver -europe -est-renoncer -euro-jean-pierre -gerard -2032255.html .
18. http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/joining -the-euro-area/ ,.
19. http://www.conso.ro/ghid/vacanta -cu-cardul -in-strainatate/ce -tari-folosesc -euro-1.
20. http://www.cvce.eu/ .
21. http://www.cvce.eu/content/publication/2012/5/31/91882415 -8b25 -4f01-
b18c4b6123a597f3/publishable_en.pdf .
22. http://www.cvce.eu/content/publication/2012/5/31/c475e949 -ed28 -490b
81aea33ce9860d09/publishable_en.pdf .
23. http://www.dw.com/ro/moneda -european%C4%83 -r%C4%83m%C3%A2ne –
puternic%C4%83/a -42320167 .
24. http://www.ecb.europa.eu .
25. http://www.ecb.europa.eu/ecb/history/emu/html/index.en.html .
26. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.6.1.html/
27. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.6.2.html .
28. http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/SP OS_2016_Romania_si_aderarea_la_zona_euro
.pdf.
29. http://www.mae.ro/node/35876#_ftn1 .
30. http://www.oup.com/ .
31. http://www.snspa.ro/snspa/info -snspa/stiri/item/886 -prelegere -sustinuta -de-academician –
mugur -isarescu -la-snspa .

85
32. http://www.topoptiunibinare.com/blog/cum -a-luat-nastere -moneda -euro-istoria -banilor/ ,.
33. http://www.zf.ro/banci -si-asigurari/surprizele -monedei -euro-sunt-abia-la-inceput -2017 -a-
fost-cel-mai-bun-an-din-ultimii -14-in-cursa -contra -dolarului -16958273 ,
34. http://www.ziare.com/economie/zona -euro/zona -euro-nu-mai-e-sfantul -graal -obiectivul –
romaniei -e-foarte -ambitios -sustine -isarescu -1359300 .
35. https://afacerieuropene.mae.ro/node/484 ,.
36. https://archive.intereconomics.eu/year/2013/5/875/ .
37. https://ec.europa.eu/commission/sites/beta -political/files/convergence -criteria -for-
joining -euro_ro.pdf .
38. https://ec.europa.eu/commission/sites/beta -political/files/further -steps -completing –
emu_ro.pdf .
39. https://ec.europa.eu/commission/sites/beta -political/files/further -steps -completing –
emu_ro.pdf ,.
40. https://ec.europa.eu/info/business -economy -euro/euro -area/what -euro-area_ro/
41. https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2017/RO/COM -2017 -250-F1-RO-MAIN –
PART -1.PDF .
42. https://europa.eu/ european -union/about -eu/money/euro_ro .
43. https://europa.eu/european -union/about -eu/money/euro_ro .
44. https://ihsmarkit.com/produc ts/indices.html .
45. https://semneletimpului.ro/international/economie/viitorul -monedei -unice.html .
46. https://www.cointalk.com/threads/1979 -gold-e-c-u-medal.3714/ .
47. https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html ,.
48. https://www.ecb.europa.eu/explainers/tell -me/html/seigniorage.ro .
49. https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other /euro_became_our_moneyro.pdf?c0225a76481b
4fb91f78da48cebc43e6 .
50. https://www.golddelivery.cz/Catalog/Detail/200 .
51. https:/ /www.imf.org/external/pubs/ft/spn/2010/spn1004.pdf .
52. https://www.sciencedirect.com/science/journal/10629408 ,.
53. www.BNR.ro .
54. www.ier.ro .
55. www.mae.ro .

86
56. http://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/National_accounts_and_GDP/r
o.