DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRIȚA -NĂSĂUD COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ , ÎN SPAȚIUL U NIUNII EUROPENE… [627786]

MINISTERUL JUSTIȚIEI
DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE
SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRIȚA -NĂSĂUD

COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ , ÎN
SPAȚIUL U NIUNII EUROPENE
DOMENIUL PROBAȚIUNII, ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ

Ana-Maria FRANDEȘ

2018

3
I. COOPER AREA JURIDIC Ă INTERNAȚIONAL Ă ÎN MATERI E PENALĂ

I.1. Noțiunea, importanța și necesitatea

Cooperarea judiciară intern ațională în materie penală este reglementat ă prin
Legea 302/2004 , cu modificările și completările ei următoare, și constituie o
provocare de maximă actualitate în domeniul dreptului, atât datorită importanței, cât
și a complexității pe care le implică, cu consecințe pe plan național și internațional1.
În cadrul relațiilor internaționale bilaterale sau multilaterale, statele lumii au
realizat activități de cooperare într -o var ietate de domenii, cu accent pe cele
economice, culturale, de mediu, politice, mil itare și juridice. În acest context, putem
defini cooperarea internațională ca fiind o modalitate de întrajutorare între diferite
state ale lumii, în diverse domenii, stabilite în mod concret prin tratate, convenții,
acorduri, care vizează promovarea și p rotejarea unor interese naționale, regionale
sau mondiale, în baza principiului respectării independenței și suveranită ții fiecărei
părți contractante.2
Pericolul tot mai accentuat determinat de creșterea criminalității
transnaționale, necesitatea prevenir ii și combaterii acesteia cu mai multă eficiență au
determinat adoptarea unor instrumente internaționale zonale, care să unifice
eforturile în acest sens. Armonizarea internațională a incriminării unor fapte de
pericol social, precum și a procedurilor de d escoperire, cercetare și judecare a
acestora , permite realizarea în bune condiții a climatului de siguranță civică. Însă
principala problemă care se ridică în actualul proces de accelerare a globalizării
constă în coordonarea strategiilor și politicilor na ționale cu strategiile, politicile și
regulamentele statuate și acceptate pe plan internațional.3
În sens larg, prin cooperare judiciară internațională se poate înțelege acea
formă de cooperare care vizează activități complexe, prin care guvernele lumii,
având ca scop reducerea criminalității și crește rea siguranței propriilor cetățeni,
acționează la unison , acordându -și ajutor reciproc pentru realizarea unor activități
ca: extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de
procedu ri în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor, transferarea

1 www.editurauniversuljuridic.ro , Norel Neagu, Cooperare judiciară internațională în materie penală
2 Al. Boroi, I. Rusu, M.I. Rusu, Tratat de Cooperare judiciară internațională în materie penală , Editura C. H.
Beck, București, 2016, p. 3
3 Ibidem , p. 9

4
persoanelor condamnate, asiste nță judiciară în materie penală ori alte asemenea
forme sau norme stabilite prin legi, tratate, acorduri, convenții sau pe bază de
reciprocitate.
În sens restrâns, prin cooperare judiciară in ternațională se poate întelege o
modalitate specifică de acțiune, prin care guvernele lumii acționează acordându -și
ajutor reciproc prin formele stabilite de legi, acorduri, tratate, convenții, în scopul
probării a ctivității infracționale, prinderii și pedepsirii autorilor unor fapte penale, și,
implicit, a reducerii criminalității.4
Cooperarea judiciară în materie penală este și un pilon fundamental al Uniunii
Europene menit să creeze, chiar și în afara spațiului d e libertate, securitate și justiție,
contextul unei cunoașteri aprofundate a sistemelor de drept implicate, subliniind
încrederea și deschiderea pe care, în baza principiului cooperării loiale și a
obligațiilor asumate la nivelul Uniuni i Europene, statele trebuie să le acorde unul
altuia5.
După anul 2000, la nivelul Uniunii Europene, activitatea de cooperare
judiciară în materie penală a cunoscut maxima ei dezvoltare, atât prin crearea de
organizații/structuri în vederea prevenirii, dar mai ales a combateri i criminalității
transfrontaliere, cât și prin perfecționarea legislației în domeniu , mai ales în ceea ce
privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești adoptate în statele
membre ale Uniunii Europene și al asistenței judiciare.
Țelul și sc opul primordial al Uniunii European e – libertate, securitate și justiție
– nu se poate realiza decât în contextul perfecționării cooper ării judiciare în materie
penală între statele membre , tocmai pentru a se asigura acest deziderat .

I.2. Principi ile generale ale cooperării judiciare în materie penală
La baza cooperării judiciare internaționale în materie penală stau o serie de
principii generale , caracteristice dreptului român6, care completează principiile
fundamentale ale procesului penal rom ân și ale dreptului penal român (legalitatea
procesului penal, oficialitatea procesului penal, aflarea adev ărului, rolul activ al
organel or judiciare, garantarea libertății persoanei, respectarea demnit ății umane,
prezum ția de nevinov ăție, garantarea dreptul ui de ap ărare, limba în care se

4 Al Boroi, I. Rusu, M.I. Ru su, op. cit ., p. 9
5 http://www.prouniversitaria.ro/carte/cooperare -judiciara -in-materie -penala -in-uniunea -europeana –
/rasfoire/ , Norel Neagu , Cooperare judiciară internațională în materie penală
6 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ru su, op. cit. , p. 23

5
desfăș oară procesul penal, egalitatea persoanelor î n procesul penal, dreptul la un
proces echitabil etc.7).
Aceste principii generale sunt:
– respectarea intereselor fundamentale ale României;
– legalitatea;
– preeminența dreptulu i internațional;
– reciprocitatea și curtoazia internațională;
– non bis in idem ;
– confidențialitatea;
– umanismul;
– imunitatea de jurisdicție;
– recunoașterea și încrederea reciprocă.
Respectarea intereselor României presupune că ori de câte ori, în cadrul unei
forme de cooperare judiciară internațională, este pusă în pericol suveranitatea,
securitatea și ordinea publică – valori d efinite de Constituția României – activitatea
de cooperare în forma respectivă nu se va realiza.
Principiul legalității, recunoscut ca a tare în toate legislațiile statelor
democratice, stipulează norma conform căreia procedurile se desfășoară în
conformitate cu prevederile legislației care le cuprinde, dar și a legii române, cu
accent pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului8.
Aplicarea principiului preeminenței dreptului internațional presupune
asumarea și respectarea obligațiilor rezultate din actele juridice interna ționale la care
România este parte.9
Cooperarea judiciară se poate realiza ca urmare a curtoaziei internaționale
(ansamblu de norme, fără caracter juridic, care guvernează contactele dintre
reprezentanții statelor, menite să creeze și să mențină o atmosferă propice
dezvoltării raporturilor dintre state10) și a reciprocității, în baza cererii transmise pe
cale diplomatică de către statul solicitant și cu asigurarea scrisă a reciprocității dată

7 Prevăzute de Codul de procedură penală și de Constituție
8 Corneliu -Liviu Popescu, Protecția interna țională a dr epturilor omului , All Beck, București, 2000, p. 263
9 Art. 4 coroborat cu art. 2, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală , cu
modificările și completările ulterioare
10 http://www.scritub.com/stiinta/stiinte -politice/C URTOAZIA -INTERNATIONALA32328.php

6
de autoritatea c ompetentă a acelui stat11, în cazurile în care nu există act juridic
internațional.
În temeiul p rincipiul non bis in idem , cooperarea judiciară inte rnațională nu
este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s -a desfășurat un proces penal
pentru aceeași faptă și există o h otărâre judecătorească definitivă prin care s -a
dispus achitarea sau încetarea procesului penal sau pedeapsa aplicată a fo st
executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii.12
Principiul confidențialității impune obligația statului român de a asigura
confidențialitatea cererilor statelor solicitante sau ori de câte ori interesele operative
o cer ( atunci când confi dențialiteta este impusă practic de necesitatea prinderii
persoanei căutate și de evitare a posibilității de dispariție a acesteia)13.
Principiul umanismului presupune respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului în sfera cooperării judic iare internaționale, statele
convenind la cooperare la nivel internațional pentru a asigura promovarea și
respectarea drepturilor omului, conștiente de necesitatea reducerii riscului unor
violări grave, masive și sitematice ale acestora, la nivel intern, s ub acoperirea unei
suveranități statale absolute14 .
Potrivit principiului imunității de jurisdicție, persoanele care se bucură de
aceste imunități (ambasadorul, membrii consulatelor, atașatul de ambasadă sau
delegație, secretarul de ambasadă sau delegație, precum și membrii familiilor
acestora) nu pot fi urmărite sau judecate pe teri toriul statului în care sunt acreditate,
astfel că ele nu sunt obiect al unei forme de cooperare judiciară în materie penală,
conform articolului 120 al legii speciale, 302/2004 .
Principiul recunoașterii și încrederii reciproce este caracteristic țărilor membre
ale Uniunii Europene în domeniu cooperării judiciare .
Denum ite uneori și standarde ale conduitei internaționale a statelor, aceste
principii constituie criteriul suprem15 în aprecierea legalității oricărui act juridic în
relațiile internați onale. Prin respe ctarea acestor reguli, statele î și manifestă respect
reciproc în raporturile dintre ele.

11 Art. 5 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
12 Art. 10, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală
13 Al Boroi, I. Rusu, M.I. Ru su, op. cit ., p. 28.
14 Corneliu -Liviu Popescu, Protecția interna țională a drepturilor omului , All Beck, București, 2000, p. 9.
15 Adrian Năstase, Dumitra Popescu , Drept internațional public , Casa de Editură și Presă Șansa S.R.L., București,
1997, p. 88.

7

I.3. Autoritățile române centrale și competențele acestora referitoare la
transmi terea și primirea cererilor

În România, ca de altfel în majoritatea statelor europene, în materia cooperării
judiciare în materie penală, Ministerul Justiției este autoritatea centrală cu cele mai
mari responsabilități. Acesta, prin direcția de speciali tate, este competent în toate
cazurile în care există cereri care au ca obiect extrădarea, mandatul european de
arestare, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a actelor judiciare
penale, comisiile rogatorii internaționale sau orice altă formă de asistență judiciară
internațională având ca obiect o hotărâre penală sau un proces penal, indiferent de
stadiul procesual.
În ceea ce privește forma de cooperare internațională în faza de cercetare și
urmărire penală , competen ța revine Minister ului Public, prin structurile de
specialitate.
Deși legea prevede ca singură atribuție a Ministerului Afacerilor Interne
transmiterea unor date privind cazierul judiciar, atribuțiile acestuia sunt mult mai
complexe, în funcție de stadiul cercetărilor într -o cauză sau alta.16
Putem concluziona astfel că această competenț ă a organelor judiciare
române de a formula și de a transmite cereri în acest sens sau de a executa astfel
de cereri este diferită, în funcție de obiectul cererii sau stadiul procesului pena l.

II. RECUNOAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN CAZUL HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREȘTI ȘI A DECIZIILOR DE PROBAȚIUNE ÎN VEDEREA
SUPR AVEGHERII MĂSURILOR DE PROBAȚIUNE

II.1. Reglementarea instituției la nivel european
Una dintre cele mai importante forme de cooperare judiciar ă în materie
penală, în spațiul Uniunii Europene, este instituția recunoașterii hotărârilor
judecătore ști, principiu consacrat în cadrul concluziilor reuniunii Consiliului European
care a avut loc la Tampere la 15 -16 octombrie 1999 și reafirmat în Programu l de la
Haga din 4 -5 noiembrie 2004 de consolidare a libertății, a securității și a justiției în

16 Al Boroi, I.Rusu, M.I. Ru su, op. cit ., p. 32.

8
Uniunea Europeană. În cadrul programului de măsuri din 29 noiembrie 2000 , adoptat
în scopul punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărâ rilor în
materie penală, Consiliul s -a pronunțat în favoarea cooperării în materie de
condamnări cu suspendare și liberare condiționată17.
Într-un spațiu european comun de justiție ce are la bază încrederea reciprocă,
Uniunea Europeană a luat o serie de mă suri pentru a se asigura că nerezidenții,
obiect al unor proceduri penale, beneficiază de același tratament ca și rezidenții,
lucru de maximă importanță, dat fiind numărul în continuă creștere al cetățenilor
Uniunii Europene care au săvârșit fapte de natur ă penală în alte state membre. În
acest context, Uniunea Europeană a adoptat , în 2008 și 2009 , trei decizii cadr u,
care, odată transpuse corect de statele membre, ating obiectivul creării spațiului de
libertate, securitate și justiție pentru toți cetățenii UE18. Transpunerea corect ă și
completă a acestor decizii în statele membre asigură atingerea obiectivului cadru al
acestora, respectiv garantează faptul că justiția este înfăptuită, sporesc șansele de
reabilitare socială, reduc supraaglomerarea în închisor i, conducând la îmbunătățirea
condițiilor de detenție, permițând astfel efectuarea de economii semnificative în
bugetele alocate de statele membre pentru închisori , așa cum reiese din expunerea
de motive desprinsă din Raportul Comisiei către Parlamentul Eu ropean și Consiliu
privind transpunerea de către statele membre a deciziilor cadru .
Decizia -cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în
materie penală c are impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul
executării lor în Uniunea Europeană vizează recunoașterea reciproc ă și executarea
pedepselor cu închisoarea și a măsurilor privative de libertate.
Recunoașterea reciprocă și supravegherea conda mnărilor cu suspendare, a
condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancțiunilor alternative și a
deciziilor privind liberare condiționată este reglementată la nivel european prin
Decizia -cadru 2008/947/JAI, a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea
principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de
probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor
alternative .

17 Judith Hester , Michael Klackl , Mariana Zainea , Recunoașterea reciprocă în domeniul cooperării judiciare în
materie penală : instrumente juridice și implementarealor: manual , Editura Euro Standard, 2010 , p. 301
18 Raportul Comi siei către Parlamentul European și Consiliu privind transpunerea de către statele membre a
deciziilor cadru privind recunoașterea în cazul hotărârilor judecătorești, Bruxelles, 05.02.2014, p . 12

9
Prin Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2013 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,
publicată în Monitorul Oficial al României din 11 decembrie 2013, România a
transpus Decizia -cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al
deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a
sancțiunilor alternative19.
Potrivit informațiilor obținute de la Secretariatul General al C onsiliului Uniunii
Europene20 la momentul de față au transpus Decizia -cadru 2008/947 următoarele
state membre: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia,
Finlanda, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Republica Cehă,
România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Ungaria.
Decizia -cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009, privind
aplicarea principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de
supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă se referă la eliberarea
provizorie în faza precontencioasă și transferarea unei măsuri de supraveghere
neprivativă de libertate din statul membru în care persoana nerezidentă este
suspectată de comiterea unei infracțiuni în statul în care își are rezidența obișnuită.

II.2. Obiective, domeniu de aplicare și înțelesul unor termeni
Articolul 1 alineatul 1 din Decizia -cadru 2008/947/JAI privind măsurile de
probațiune și sancțiunile alternative stabilește trei obiective ale recunoașterii
reciproce ale hotărârilor , și anume facilitarea reabilitării sociale a persoanelor
condamnate, îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului larg, precum și
facilitarea aplicării unor măsuri de probațiune și sancțiuni alternative adecvate în
cazul in fractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare.
În vederea realizării acestor obiective, prezenta decizie -cadru stabilește
norme în conformitate cu care un stat membru, altul decât statul membru în care
persoana în cauză a fost condamnată, recunoașt e hotărârile judecătorești și, după
caz, deciziile de probațiune și supraveghează măsurile de probațiune aplicate în
temeiul unei hotărâri judecătorești ( sau sancțiunile alternative prevăzute de o astfel

19 https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/libdocumentpropertie s.aspx?Id=1214
20 https://www.ejn -crimjust.europa.eu/ejn/EJN_Library_StatusOfImpByCat.aspx?CategoryId=37

10
de hotărâre judecătorească ) și ia toate celelalte d ecizii privind hotărârea
judecătorească în cauză .
Coroborând normele deciziei -cadru cu prevederile transpuse în legislația
națională se constată că majoritatea termenilor utilizați au același înțeles . Astfel21:
-hotărârea judecătorească este orice hotărâre definitivă prin care o instanță a dispus
față de o persoană fizică ce a săvârșit o infracțiune una din următoarele sancțiuni:
suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei,
liberarea condiționată, dacă restul rămas de execu tat este de 2 ani sau mai mare, o
sancțiune alternativă
-suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – pedeapsă cu închisoarea sau
o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată integral sau
parțial, prin impunerea uneia sau a mai m ultor măsuri de probațiune
-amânarea aplicării pedepsei – măsură prin care aplicarea unei pedepse a fost
amânată condiționat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune,
sau în cadrul căreia una sau mai multe măsuri de probațiune sunt impus e în locul
unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate;
-liberarea condiționată – liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate
după executarea parțială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de
libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune;
-sancțiune alternativă – orice altă sancțiune neprivativă de libertate, aplicată unei
persoane fizice printr -o hotărâre judecătorească, ca urmare a săvârșirii unei
infracțiuni, alta decât o sancț iune financiară, și care constă într -o obligație sau
măsură de constrângere și care are o existență de sine stătătoare;
-decizie de probațiune – o hotărâre judecătorească sau administrativă luată în
temeiul unei hotărâri judecătorești, prin care s -a aplic at o măsură de probațiune sau
s-a dispus liberarea condiționată;
-măsuri de probațiune – orice măsuri, obligații sau restricții, stabilite în sarcina unei
persoane fizice în legătură cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiționată. Măsurile de probațiune sunt
prevăzute la art. 170.20, din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare , și se referă
la:

21 Extras Legea 300/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală

11
a) obligația pers oanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la
orice schimbare a reședinței sau a locului de muncă;
b) obligația de a nu intra în anumite localități, locuri sau zone definite din România
sau din statul emitent;
c) obligația de a n u părăsi teritoriul statului de executare;
d) dispoziții privind comportamentul, reședința, educația și formarea, activitățile
din timpul liber sau conținând limitări privind modalitățile de desfășurare a unei
activități profesionale;
e) obligația de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;
f) obligația de a evita contactul cu anumite persoane;
g) obligația de a evita contactul cu anumite obiecte care au fost utilizate sau ar
putea fi utilizate de către persoana conda mnată în scopul comiterii unei fapte penale;
h) obligația de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de
infracțiune și/sau obligația de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligații;
i) obligația de a presta muncă în folos ul comunității;
j) obligația de a coopera cu serviciul de probațiune sau cu o altă instituție sau
serviciu social care are responsabilități în ceea ce privește persoanele condamnate;
k) obligația de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxica re;
l) obligația de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de
existență ale persoanei condamnate
Referio r la recunoaște rea și execut area hotărârilor penale și a actelor
judiciare nu se pre vede o definiție expresă în legile și tratatele menționate mai sus.
Analizând însă textele și actele juridice, reiese că aceasta reprezintă o formă de
cooperare internațională în materie penală, reglementată expres în lege, care are ca
scop și finalitate luarea în considerare și respectarea în tocmai a cuprinsului unor
hotărâri penale pronunțate de organele competente.
Având la bază această definiție , putem caracteriza recunoașterea și
executarea hotărârilor penale astfel22:
• deși are o importanță deosebită, această formă de cooperare nu benefi ciază
de o definiție prevăzută expres nici în legea internă , nici în cele internaționale. De
lege ferenda a se da o definiție clară, concisă și precisă a acestei forme de
cooperare, pentru a se înlătura orice interpretare greșită asupra naturii sale juridi ce;

22 http://www. qreferat.com/referate/drept/Recunoasterea -si-executarea -ho958.php

12
• prin armonizarea procedurilor diferitelor sisteme juridice, este mai ușor să se
obțină recunoașterea hotărârilor emise într -un stat și aplicabile în altul ;
• principiul recunoașterii este un factor cheie atât în dezvoltarea unei zone a
libertății, se curității și justiției, cât și pentru creșterea protecției drepturilor
fundamentale. Prin realizarea faptului că o hotărâre adoptată într -un stat nu va fi
atacată în altul, recunoașterea hotărârilor contribuie la asigurarea certitudinii juridice
în cadrul Uniunii Europene ;
• implementarea principiului recunoașterii hotărârilor presupune încrederea în
sistemele de drept penal, încredere fundamentată pe angajamentul respectării
principiului libertății, democrației și drepturilor fundamentale :
• această formă de cooperare în materie penală este guvernată de două
principii: al recunoașterii și al încrederii reciproce între state.

II.3. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date
de către instanțele altor state membre UE, în scopu l executării lor în România

II.3.1 . Condiții generale
Conform legislației în vigoare, hotărârile judecătorești definitive pronunțate de
instanțele din alte state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută în
România pe baza principiului încred erii reciproce, dacă sunt de natură să producă
efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului
român. Pentru a fi recunoscute și executate hotărârile judecărorești definitive prin
care se stabilesc măsuri de probațiu ne sau sancțiuni alternative , trebuie îndeplinite
cumulativ următoarele condiții , așa cum sunt ele prevăzute de Legea 302/2004 :
a) prin hotărârea judecătorească a fost dispusă suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere, amânarea aplicării pedeps ei, liberarea condiționată sau o
sancțiune alternativă;
b) măsurile de probațiune sau sancțiunea alternativă stabilite prin hotărârea
judecătorească străină au corespondent în legea română și sunt compatibile cu
aceasta;
c) fapta pentru care s -a aplicat sancțiunea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost
săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune -dubla incriminare . În cazul în care
pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face
pentru fiecare infracțiu ne în parte . Nu este necesară verificarea dublei incriminări

13
pentru infracțiunile care se pedepsesc în statul de condamnare cu o pedeapsă
privativă de libertate de cel puțin trei ani. Acestea includ: participarea la o organizație
criminală, terorismul, tra ficul de persoane, pornografia infantilă, traficul ilegal de
organe umane, droguri, arme, explozivi sau substanțe nucleare și radioactive,
corupția, criminalitatea informatică, rasismul și xenofobia, infracțiunile împotriva
mediului, răpirea, falsificarea și violul. Pentru alte infracțiuni, statul de executare
poate recunoaște hotărârea judecătorească și decizia de probațiune, precum și
supravegherea măsurilor sau sancțiunilor, doar dacă acestea se referă la fapte care
constituie o infracțiune și în temeiul legislației statului de executare .23
d) persoana condamnată se află în statul emitent și dorește să se întoarcă și să
se stabilească în România sau se află deja în România , are cetățenie română și
locuiește sau urmează să locuiască în România, sau nu a re cetățenie română, însă ,
fie are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul României , în condițiile
legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetățean român sau a unei persoane
care are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritori ul României, fie face
dovada că urmează să desfășoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de
studii sau de pregătire profesională24.

II.3.2 . Procedura de recunoaștere25
Procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor la cererea unui stat
străin, formulată de autoritatea competentă a statului solicitant, este de competența
tribunalului în circumscripția căr uia domiciliază , își are reședința condamnatul sau
urmează să locuiască acesta . Prin excepție de la această regulă, atunci când
persoana în cauză comite o altă infracțiune, competența revine instanței care judecă
acea înfracțiune.
Solicitarea cu privire la intenția de a se întoarce sau de a se stabili în
România în următoarele 30 de zile de la data declarației , însoțită de o serie de
document e, traduse în limba română (hotărârea judecătorească, decizia de
probațiune, certificatul -standard completat și orice alt act depus de persoana în
cauză) , transmise de către autoritatea competentă a statului emitent, sunt verificate

23 Judith Hester, Michael Klackl, Mariana Zainea, op.cit. p . 322
24 Art. 170.19 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările
și completăril e ulterioare
25 Așa cum este ea descrisă în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare

14
de instanța formată din tr-un judecător. În condițiile în care acestea sunt conforme,
instanța admite în principiu cererea și fixează termen pentru soluționarea acesteia.
Rolul Serviciului de Probațiune din circumscripția tribunalului care judecă
cererea este de a -și da avizul, care este consultativ, cu privire la măsurile de
probațiune sau sancțiunea alternativă a căror executare a fost solicitată.
Ca măsură premergătoare judecării efective, instanța va respecta procedura
de citare a condamnatului, comunicându -i-se în același t imp hotărârea străină
împreună cu actele ce o însoțesc, într -o limbă pe care acesta o înțelege. Astfel,
persoanei în cauză i se vor respecta și garanta sub sancțiunea nulității actelor
întocmite, exercitarea dreptului la apărare și, după caz, la interpret. Instanța citează
de asemenea persoana solicitantă, serviciul de probațiune și procurorul, a cărui
prezență este obligatorie.
După ce se ascultă concluziile procurorului și declarațiile persoanei
condamnate , dacă sunt întrunite condițiile legale, instanța hotărăște prin sentință :
– fie recunoașterea hotărârii penale străine și dispune supravegherea măsurilor de
probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au fost stabilite în hotărârea
judecătorească a statului emitent, dacă au corespondent în legislaț ia noastră,
– fie recunoașterea hotărârii penale străine și dispune supravegherea măsurilor de
probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au rezultat în urma adaptării, astfel
încât ele să fie cât mai aproape de cele existente la noi, fără a îngreun a sancțiunea
însă.
Dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale și dacă există motive de refuz26,
instanța va respinge , motivat prin sentință, cererea de recunoaștere , situație în care,
o nouă cerere privind aceeași hotărâre este inadmisibilă .

26 a) persoana a fost condamnată în România pentru aceeași faptă. În cazul în care hotărârea judecătorească
străină a fost dată și pentru alte fapte, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt
îndeplinite celelalte condiții;
b) persoana a fost condamnată într -un alt stat pentru aceeași faptă, iar hotărârea judecătoreas că străină
dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României;
c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
d) sancțiunea a fost aplicată unei persoane care, potrivit legi i penale române, nu răspunde penal în virtutea
vârstei sale;
e) sancțiunea implică executarea unei măsuri care vizează starea psihiatrică sau de sănătate a persoanei și
care nu poate fi pusă în executare în România sau, după caz, prevede un tratament m edical sau terapeutic care
nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei;
g) atunci când persoana condam nată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul
emitent informează că, în conformitate cu legislația sa:

15
Atunci însă câ nd, în cazuri excepționale , instanța constată incidența unui
motiv de refuz , poate dispune totuși recunoașterea hotărârii judecătorești și
executarea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative în România numai
dacă există convingerea că prin acea sta s -ar contribui semnificativ la reintegrarea
socială a persoanei condamnate și nu sunt încălcate drepturile ori prejudiciate
beneficiile de care se bucură victimele infracțiunii săvârșite de persoana
condamnată, dacă acestea locuiesc în România. În toat e aceste cazuri , instanța de
judecată va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui raport în care să fie
prezentate perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate în societatea
românească și va consulta statul emitent .
Împotriva sentinței poate face apel atât procurorul , cât și persoana
condamnată. Soluția definitivă a instanței se comunică de îndată autorității
competente din statul e mitent. Durata procedurii de recunoaștere este de 60 zile,
termen ce poate fi prelungit cu încă 60 zile, în situații excep ționale, atunci când
documentele depuse necesită traducere sau dosarul este incomplet.
Supravegherea respectării măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative
impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probațiune care a făcut
obiectul recunoașterii este de competența serviciului de probațiune de pe lângă
tribunalul în circumscripția căruia locuiește persoana și se exercită conform
legislației române în domeniul probațiunii.
Supravegherea încetează fie la împlinirea t ermenului de
supraveghere/încercare, fie anterior, în condițiile stipulate de legea specială :
persoana s -a sustras supravegherii și nu este găsit în România, lucru frecvent
întâlnit (situație în care ar fi indicată darea în urmărire a acesteia în spațiul U niunii
Europene ), atun ci când acesta săvârșește o nouă infracțiune pentru care autoritățile

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare
telefoni că, fax, e -mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și
la consecințele legale în caz de neprezentare; sau
(ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l -a mandatat pe avocatul său ales sau
desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în
mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s -a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fo st încunoștințată că hotărârea este
supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe
baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal,
hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de
atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac;
h) durata termenului de supraveghere sau durata măsurilor de probați une, respectiv a sancțiunii alternative
sau intervalul de timp rămas până la împlinirea acestora sunt mai mici de 6 luni sau de 60 de ore în situația
muncii în folosul comunității.

16
statului emitent au început cercetarea penală sau au pronunțat o hotărâre de
condamnare, statul emitent a dispus modificarea hotărârii și aceasta nu mai e
compatibi lă cu sistemul de probațiune românesc . La încetarea activității de
supraveghere, serviciul de probațiune întocmește un raport, un rezumat al procesului
de supraveghere, pe care îl trimite judecătorului delegat cu execut area, în vederea
remiterii statului e mitent.
În cazul în care, pe durata supravegherii, persoana supravegheată nu
îndeplinește, cu rea -credință, măsurile de supraveghere sau sancțiunea alternativă
sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța română este competentă să revoce
sancțiunea , dacă se specifică expres în hotărârea recunoscută pedeapsa privativă
de libertate care urmează a fi impusă într -o astfel de situație (executare cu
asumarea deciziilor subsecvente). Per a contrario, neasumarea deciziilor
subsecvente presupune restituirea competenț ei de revocare statului emitent.

II.3.3 . Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii în România
hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date de către instanțele
altor state membre UE
Sumarizând informațiile de mai sus , subliniem rolul pe care îl are serviciul de
probațiune atunci când sunt transferate dosare de probațiune din alte state, în scopul
punerii lor în executare în Rom ânia:
1. Emite aviz consultativ în faza premergătoare recunoașterii, cu privire la
măsurile de probaț iune sau sancțiunea alternativă a căror executare a fost
solicitată.
2. Participă la judecarea efectivă a cererii de recunoaștere, alături de
procuror și persoana solicitantă.
3. Pune în executare, în conformormitate cu legea română, o astfel de
hotărâre.
4. Suprav eghează respectarea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii
alternative impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de
probațiune care a făcut obiectul recunoașterii.
5. Sesize ază biroul de executări penale atunci când persoana supravegheată
s-a sustras supravegherii și nu este găsită în România, întocmind raport
de evaluare în acest sens, în vederea remiterii competenței revocării

17
beneficiului către statul emitent în caz de neasumare a deciziilor
subsecvente.
6. Urmează procedura prevăzută de legea română și sesizează biroul de
executări penale, întocmind raport de evaluare, atunci când nu se respectă
măsurile, în vederea revocării de către instanța română a beneficiului
acordat.
7. Informează biroul de execută ri penale cu privire la încetarea supravegherii,
întocmind raport de evaluare, în vederea remiterii sta tului emitent.
Așadar , se observă comunicarea prin intermediar a serviciului de probațiune
cu statul emitent, îngreunându -se astfel procedura. De lege ferenda, protocoale de
colaborare directă a servicii lor de probațiune cu autoritatea competentă a statului
emitent ar asigura celeritatea și eficiența procedurii de recunoaștere a hotărârii
judecătorești. În aceste situații, angajarea de personal auxiliar în cadrul serviciilor de
probațiune, gen interpreți sau traducători , ar fi prior itară și mai mult decât utilă.

II.3.4. JURISPRUDENȚĂ: Caz practic de recunoaștere a unei hotărâri străine de instanța
română – hotărâre de recunoaștere în România a unei sentințe emise în Ungaria
„Pe rolul Tribunalului Cluj, se cția penală, a fost supusă judecății cererea de
recunoaștere a sentinței penale 21.Fk.23.906/2015/2 pronunțată de Judecătoria Centrală a
Sectoarelor din Pesta Republica Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceeași
dată, privind -o pe inculpa ta minoră A.L.
Reprezentanta Ministerului Public solicită în temeiul art. 170 ind.27 lit.b din Legea
nr.302/2004, recunoașterea hotărârii străine, urmând a se dispune adaptarea pedepsei
amânate de I an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 21.Fk.23.906/2015/2
pronunțată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din pesta Republica Ungaria, în măsura
educativă a supravegherii pe 6 luni față de inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de
Probațiune Cluj, cu cheltuieli judiciare în sarcina stat ului.
Judec ătorul de cameră preliminar ă a constat că prin sentința penală nr.
21.Fk.23.906/2015/2 pronunțată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta Republica
Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceeași dată, privind pe inculpata A .L., s -a
dispus amânarea pedepsei pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă Ia infracțiunea de furt prev. de art. 379 al. 1, 2 lit. b, bd, al. 3 lit. b ba). În timpul
perioadei de încercare , inculpata dg ord. II, tână ra adultă se va afla sub supravegherea
consilierului de probațiune.
În cauză, văzând prevederile art. 170 ind.27 lit.b din Legea nr.302/2004 , se va dispune

18
recunoașterea hotărârii străine și conform legislației penale în vigoare se poate dispune
adaptarea pedepsei amânate de I an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală
nr.21.Fk.23.906/2015/2 pronunțată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din Pesta Republica
Ungaria.
Concret, se va dispune adaptarea pedepsei amânate de I an 6 luni închisoare apl icată
prin sentința penală amintită mai sus în măsura educativă a supravegherii pe 6 luni față de
inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. ”27

Se observă faptul că a fost stabilită corect competența soluționă rii cererii
(minora locuiește pe raza județilui Cluj, competent Tribunalul Cluj) , judecata a avut
loc în camera de consiliu, respectarea procedurii stabilite de legea specială,
adaptarea sancțiunii la cea din legislația română aplicată minorilor (amânare a plicare
pedeapsă – măsura educativă a supravegherii).
Se remarcă prezența procurorului și a reprezentantului părții solicitante. Ceea
ce nu se observă însă, sunt mențiuni le referitoare la avizul S erviciului de Probațiune
Cluj.
În urma discuțiilor telefonice avute cu colegii din cadrul acestui serviciu , reiese
că li s -a comunicat prin biroul de executări penale sentința în cauză, însă minora nu
este de găsit și astfel nu se poate proceda la punerea în executare a acestei
sentințe, pentru a se începe supravegh erea ei efectivă, conform legislației specifice.
În cazul în care se va constata că aceasta nu mai este pe teritoriul României,
Serviciul de Probațiune Cluj va întocmi Raport de evaluare în vederea informării
statului emitent cu privire la imposibilitate ș i a revocării de către acesta a beneficiului
amânării executării pedepsei, conform propriei legislații, întrucât este vorba de o
recunoaștere fără asumarea deciziei, din conținut lipsind prevederile referitoare la
pedeapsa privativă de libertate care urmea ză a i se aplica minorei în caz de
revocarea sancțiunii.

27 Extras de pe Sentința nr. 245/2016, pronunțată de Tribunalul Cluj, în do sarul nr. 1734/117/2016, obținută în
colaborare cu S erviciul de Probațiune Cluj

19
II.4. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date
în România în scopul executării lor în alte state membre

II.4.1. Condiții generale
Potrivit atricolului 170.35 di n Lege a 302/2004, recunoașterea unei hotărâri
judecătorești pronunțate de instanța română și executarea acesteia pe teritoriul altui
stat membru se poate realiza atunci când:
-avem de -a face cu o hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care s -a dispus una din
următoarele sancțiuni: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,
amânarea aplicării pedepsei, stagiul de formare civică, supravegherea,
consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică sau ) liberarea condiționată.
Coroborând prevederile legale referitoare la sancțiunea dispusă, se observă faptul
că legiuitorul român acordă o atenție deosebită minorilor care au săvâșit fapte
penale , prin introducerea măsurilor educative neprivative de libertate drept condiție
sine qua non a hotărârii de r ecunoscut și executat în alt stat, tocmai pentru ca
acestora, în caz de adaptare a sancțiunii la legislația statului respectiv, să nu li se
agraveze situația juridică. Deși la acest capitol nu se face referire expresă la
adaptarea sancțiunilor în caz de ne concorda nță, consider necesar de lege ferenda
introducerea acestor mențiuni, astfel ca, în urma adaptării se ne asigurăm că
măsurile de probațiune sau sancțiunile alternative să nu fie mai severe decât cele
stabilite inițial prin hotărârea statului emitent .
-din lucrările dosarului, din declarația persoanei condamnate sau din datele
comunicate de organele competente rezultă că aceasta fie se află pe teritoriul
statului respectiv, fie va părăsi teritoriul României cel mai târziu la expirarea unui
termen de 3 0 de zile de la data declarației făcute în acest sens.
-persoana face dovada că are reședința legală și obișnuită pe teritoriul statului
respectiv.
-persoana condamnată nu este urmărită penal sau judecată pentru alte infracțiuni.
-intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere stabilit de
instanță este mai mare de 6 luni. Neîndeplinirea acestei condiții nu împiedică
transmiterea înscrisurilor și a informațiilor, dacă, în urma consultării cu statul de
executare, acesta declară că poate asigura executarea măsurilor de probațiune
pentru intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere;
-nu sunt incidente dispozițiile legale privind revocarea sau anularea sancțiunii;

20
-din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune, înainte de pronunțarea
hotărârii judecătorești sau pe perioada supravegherii, rezultă că exe cutarea
măsurilor de probațiune aplicate prin hotărârea judecătorească pe teritoriul statului
de executare este de natură să asigure reintegrarea socială a persoanei
condamnate . Se observă de această dată rolul act iv al serviciului de probațiune a
cărui opinie nu mai este doar consultativă, acesta având un cuvânt important de
spus referitor la un eventual transfer extern. De lege ferenda consider că se impune
ca și în cazul executării de măsuri de probațiune din alte state pe teritoriul României
serviciul d e probațiune să aibă autoritate, să nu i solicite doar un aviz consultativ, cu
atât mai mult cu cât este răspunzător de supravegherea acestora.
Se observă așadar că statul român poate declanșa procedura de
recunoaștere și executare a unei asemenea hotărâr i numai dacă sunt îndeplinite
cumulativ toate condițiile menționate mai sus, regula generală fiind c a persoana în
cauză să fie cetăț ean al statului respectiv sau să aibă reședinț a legală și obișnuită în
acel stat28.
Cu toate acestea, la cererea persoanei c ondamnate, recunoașterea hotărârii
judecătorești poate fi solicitată și altui stat membru decât cel pe teritoriul căruia
persoana condamnată are reședința legală și obișnuită, dacă sunt îndeplinite
condițiile de mai sus (cu excepția ultimei) și statul de e xecutare este de acord să
preia executarea pe teritoriul său a măsurilor de probațiune aplicate de instanța
română. În vederea stabilirii legăturii cu statul de executare pe teritoriul căruia
persoana condamnată solicită executarea măsurilor de probațiune stabilite în sarcina
sa, instanța de executare sau serviciul de probațiune poate solicita persoanei
condamnate, din oficiu sau la cererea statului de executare, prezentarea de
documente justificative29.

II.4.2. Procedura de recunoaștere30
Inițierea proced urii de recunoaștere a hotărârii judecătorești pronunțate în
România și executarea acesteia pe teritoriul altui stat are la bază consimțămăntul
persoanei condamnate. Consimțământul acesteia poate să intervină odată cu

28 Al Bor oi, I.Rusu, M.I. Ruru, op. cit. , p. 694
29 Art. 170.35, alineatul 2, Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și com pletările ulterioare
30 Așa cum este ea descrisă în Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu
modificările și completările ulterioare

21
pronunțarea hotărârii, fie cu ocazia d erulării procesului de punere în executare a
hotărârii penale definitive și executorii.
Procedura de recunoaștere a hotărârilor date în România î n scopul executării
lor în alt stat este de competența instanței care a pronunțat în primă instanță
hotărârea j udecătorească a cărei recunoaștere se solicită .
Astfel, în cazul situația în care, la data pronunțării, persoana condamnată
declară că intenționează să se întoarcă pe teritoriul altui stat membru, după
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dar an terior transmiterii acesteia
serviciului de probațiune, judecătorul delegat cu executarea de la Biroul de executări
penale a instanței de fond, din oficiu:
– completeză certificatul standard necesar și informează serviciul de
probațiune cu privire la măsuri le luate
– transmite (prin fax, email, orice mijlo c de comunicare sigur, sistemul
securizat a l Rețelei Judiciare Române) hotărârea judecătorească,
certificatul și restul documentelor prevăzute de lege, tradus e în limba
oficială a statului d e executare, către autoritatea străină competentă să le
primească și să le execute.
Dacă hotărârea judecătorească a fost transmisă serviciului de probațiune și
cu ocazia primei întrevederi ori la o dată ulterioară, persoana supravegheată declară
consilierului de probațiune că, după caz, s -a întors sau intenționează să se întoarcă
pe teritoriul altui stat, acesta informează instanța de executare. Declarația persoanei
condamnate se consemnează într -un proces -verbal semnat de consilierul de
probațiune și de persoana condamnată, dacă este prezentă, și se transmite instanței
de executare odată cu propunerea de inițiere a procedurii. Propunerea este cuprinsă
într-un proces -verbal motivat (raportul de evaluare) cu accent pe reintegrarea socială
a persoanei condamnate în caz de tranf er al dosarului în alt stat, astfel că
propunerea poate fi pro sau contra.
Odată cu transmiterea documentelor, judecătorul delegat cu executarea
solicită informații cu privire la durata maximă a privării de libertate prevăzute de
legislația statului de exe cutare pentru infracțiunea cu privire la care s -a pronunțat
hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul
încălcării măsurilor de probațiune sau al săvârșirii unei noi infracțiuni de către
persoana condamnată și o declar ație a statului de executare cu privire la asumarea
sau neasumarea deciziilor subsecvente recunoașterii hotărârii judecătorești.

22
Româ nia redevine stat executant dacă, prin autoritățile competente , retrage
certificatul sau dacă statul de executare nu își as umă deciziile subsecvente sau el
arată că se află în imposibilitatea de a pune în executare sau de a mai continua
executarea măsurilor de probațiune întrucât persoana condamnată nu poate fi
găsită, a fugit sau nu mai are reședința legală și obișnuită pe te ritoriul său.
În situația în care, înainte de recunoașterea hotărârii judecătorești, instanța
română a procedat la punerea în executare a măsurilor de probațiune,
supravegherea acestora încetează în România de la data la care instanța de
executare a fost i nformată de către autoritățile competente ale statului de executare
cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești. De lege feranda, a se stipula clar
în decizia cadru , termenul de comunicare a recunoașterii , întrucât acesta se poate
prelungi până la împlinirea termenului de supraveghere, caz în care procedura cu
toate costurile ei, inclusiv cele financiare , este în van.
Executarea măsurilor de probațiune aplicate printr -o hotărâre judecătorească
recunoscută de statul de executare este guvernată de leg ea statului de executare.
Se observă că , indiferent de statul în care se execută o hotărâre recunoscută,
atunci când recu noașterea se face fără asumarea deciziilor subsecvente și intervin
motive de revocare a sancțiunii , dacă persoana condamnată se află î n continuare în
statul de executare, ascultarea acesteia poate fi efectuată prin videoconferință, în
prezența unui reprezentant al serviciului de probațiune sau al autorității competente
cu supravegherea persoanei din statul de executare. Achiesez părerii profesorului
Alexandru Băloi și sunt de părere că ar fi indicată prezența fie a unui avocat ales,
atunci când persoana își permite, fie a unui avocat din oficiu, atunci când aceasta nu
își permite, pentru a se asigura dreptul la apărare a persoa nei suprave gheate.
Birourile de executare de pe lângă instanțe sunt obligate să întocmească și să
păstreze Registrul privind măsurile de probațiune și sancțiunile alternative executate
pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, pentru o evidență a activit ății în
acest sens.

23
II.4.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii hotărârilor
judecătorești sau a deciziilor de probațiune date în România în scopul
executării lor în alte state membre

Analizând cele expuse mai sus extragem rolul pe care îl are serviciul de
probațiune atunci când sunt transferate dosare de probațiune în alte state, în scopul
punerii lor în executare acolo:
1. Întocmește raport de evaluare fie în faza de judecată, înainte de
pronunțarea hotărârii judecătorești, fie pe perioada supravegherii, funcție de
momentul solicitării cererii de transfer , din care să rezulte că executarea măsurilor
de probațiune în alt stat este de natură să contrib uie la reintegrarea socială a
persoanei supravegheate, condiție necesară pentru s olicitarea recunoașterii hotărârii
judecătorești, acest fapt conferind serviciilor de probațiune un rol activ în această
procedură.
2. Întocmește raport de evaluare atunci când îi este solicitat punctul de
vedere referitor la retragerea certificatului pe m otiv de agravare a situației juridice a
solicitantului (sancțiunea adaptată este mai severă, pedeapsa în caz de revocare a
beneficiului este mai aspră decât cea prevăzută de legislația română)
3. Închide dosarul de probațiune la momentul primirii unei conf irmări din
partea statului de executare referitor la luarea în evidență și începerea procesului de
supraveghere.
4. Redeschide dosarul de probațiune atunci când certificatul este retras,
când statul de executare este în imposibilitatea punerii în executare a hotărârii
întrucât persoana nu este găsită sau nu mai are reședința pe teritoriul său .

II.4.4. JURISPRUDENȚĂ: caz practic de recunoaștere a unei hotărâri date în
România în scopul executării ei în Spania
Ca urmare a sesizării formulate de Serviciul de Probațiune Vaslui, Biroul de
Executări Penale din cadrul Judecătoriei Vaslui, în conformitate cu dispozițiile art.
170 ind. 35 și urm. din Legea nr. 302/2004, a inițiat, la data de 24.10.2014,
procedura de recunoaștere a hotărârii judecătorești și preluare a executării măsurilor
de probațiune de către Spania, sens în care a înaintat autorităților spaniole
certificatul standard însoțit de sentința penală de condamnare a numitului C .M., în

24
vederea recunoașterii hotărârii penale nr. 1452/21.XII.2014 a Judecător iei Vaslui și
executării măsurilor de supraveghere impuse prin aceasta în Spania.
Autoritățile spaniole au demarat procedura de recunoaștere și preluare a
executării hotărârii penale sus, admițănd cererea. Sentința penală tradusă are
următoare formă :
”MADR ID
DERIVĂ DE LA JUDECĂTORIA VASLUI (România)
HOTĂRÂRE DE RECUNOAȘTERE A DECIZIEI DE LIBERTATE
SUPRAVEGHEATĂ A TRIBUNALULUI EUROPEAN
Madrid, treizeci septembrie două mii cincisprezece
ANTECEDENTE
UNICUL. – La data de 21/12/2012 , Judecătoria Vaslui (România) a pronunțat o
decizie, definitivă Ia data de 14/02/2013 , prin care se înlocuia pedeapsa de 3 ani
închisoare aplicată pentru infracțiunea de fraudă și 2 luni pentru fals cetățeanului român
MC cu libertatea supravegheată pe o perioadă de 5 ani și supunere fa ță o serie de măsuri
care urmau să fie stabilite (referință dosar 5966/333/2012).
Autoritățile din România au solicitat recunoașterea și executarea în Spania a
libertății supravegheate, potrivit art. 6 din Decizia -cadru 2008/947/JAIcm a UE.
Ministerul Publ ic a emis la data de 21109/2015 următorul raport:
„Cauza conține documentele care acreditează reședința în Spania, încetățenirea
familială și în ceea ce privește munca a condamnatului CM, certificatul și sentința
pronunțată de către Tribunalele de Justiție din România, prin care persoana menționată a
fost condamnată Ia o pedeapsă de 3 ani și altă de 2 luni, ambele privative de libertate,
care au fost înlocuite cu cea de libertate supravegheată pe o perioadă de 5 ani și cererea
autorităților judiciare din me nționată de a se proceda la executarea acestei sentințe în
Spania, motiv pentru care se procedează Ia pronunțarea hotărârii de recunoaștere și
executare a acestei hotărâri, dat fiind faptul că se îndeplinesc cerințele stabilite pentru
aceasta în articolele 101 și următoarele din Legea Organică 23/2014 de Ia 20 noiembrie."
FUNDAMENTE JURIDICE
PRIMUL. — Se îndeplinesc cerințele stabilite în art. 101 din LRM, dat fiind faptul
că persoana condamnată are reședința legală și obișnuită în Spania.
AL DOILEA. — Perioada libertății supravegheate cu măsuri nu o depășește pe cea
stabilită de către legislația spaniolă care este de 5 ani, potrivit articolului 81 din Codul
Penal și aceste măsuri nu sunt incompatibile cu sistemul juridic spaniol.
AL TREILEA. — Nu există nic io cauză de respingere a recunoașterii și executării
în Spania prevăzută în art. 105 din LRM.

25
AL PATRULEA. — La data de 21 septembrie 2015, Ministerul Public a raportat în
mod favorabil referitor la recunoașterea sentinței și a executării în Spania a Liber tății
Supravegheate.
LUÂND ÎN CONSIDERARE articolele menționate și celelalte de aplicare pertinentă
și generală
D I S P U N: Se recunoaște sentința pronunțată de către Tribunalul Vaslui
1459/21/12/2012 împotriva lui CM pentru frauda continuată, pentru care i-a fost impusă
pedeapsa de 3 ani de închisoare, care s -a suspendat pentru cea de Libertate
Supravegheată pe o perioadă de 5 ani cu supunere față de măsurile care se stabilesc în
continuare, trebuind ca libertatea supravegheată să fie executată în Spania.
Măsurile care i se impun Iui CM:
l) Să se prezinte în fiecare zi de 15 a lunii la Judecătoria de Instrucție nr. 1 din
Marbella, pe o perioadă de 5 ani.
2) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și
orice deplasare car e depășește 8 zile, comunicându -i acestei Judecătorii data de plecare
și de întoarcere și motivul călătoriei.
3) Să comunice și să motiveze orice schimbare a locului de muncă.
4) Să comunice acestei Judecătorii, prezentând documente, care sunt
mijloacele d e trai de care dispune, în termen de 5 zile.
A se avertiza condamnatul în mod expres că, dacă încalcă vreuna dintre măsurile
hotărâte, ar putea fi revocată suspendarea executării pedepsei și ar putea intra în
închisoare pentru a îndeplini pedeapsa de 3 ani de închisoare impusă de către Tribunalul
Vaslui și că termenul de 5 ani de suspendare va începe din momentul în care i se notifică
această Hotărâre.
A se notifica această decizie condamnatului, în mod personal, cu avertizarea
precisă menționată, înștiințâ ndu-l că toate comunicările la care este obligat trebuie
adresate Judecătoriei Centrale Secția Penală (Strada Garcfa Gutićrrez nr. 1, Madrid.
Telefon 91.709.64.24 și fax 91.709.64.25).
3 Și în aceeași comisie rogatorie, a se solicita Judecătoriei Marbella ca în fiecare
semestru să prezinte Ia această Judecătorie înfățișările lunare și să comunice, fără
întârziere, încălcarea acestei obligații.
A se notifica această decizie Ministerului Public și Statului Emitent.
Hotărât, ordonat și semnat de către Dl. JOSË MARiA VĂZQUEZ HONRUBIA,
Magistrat Judecăt or al Judecătoriei Centrale Secț ia Penală de la Înalta Curte de Casație

26
și Justiție, autentific. —
PROCEDURĂ. – În continuare se îndeplinesc cele hotărâte, autentific. —”31

II.5. Aspecte practice
Necontestând i mportanța nici uneia dintre forme le de cooperare internațională
în materie penală , mi-am propus să acord o mai mare atenție recunoașterii
hotărârilor judecătorești prin care se impun sancțiuni neprivative de libertate, pe de o
parte datorită faptului că te ma este specific ă activității desfășurate ca și consilier de
probațiune , pe de altă parte urmare a faptului că, citind datele cu privire la activitățile
desfășurate de consilierii de probațiune, în anul 2017 am constatat că din totalul de
90546 dosare de s upraveghere înregistrate la nivelul serviciilor de probațiune din
țară, doar 18 au făcut obiectul unor transferuri externe.
Scopul general al demersului investigativ a fost de a analiza procedura
transferului interna țional de dosar de probațiune din perspe ctiva părților implicate ,
respec tiv a consilierului de probațiune și a persoanei supravegheate.
Obiectivele principale au fost :
– perce pția consilierilor de probațiune care s -au confruntat cu procedura
transferului de dosar din punctul de vedere al avant ajelor/dezavantajelor
resimțite , pe de o parte și
– percepția persoanelor supravegheate aflate în evidența Serviciului de
Probațiune Bistrița -Năsăud asupra procedurii de transfer internațional al
dosarului de probațiune , pe de altă parte .
În ceea ce priveș te primul obiectiv formulat, având în vedere faptul că la
nivelul S erviciului de Probațiune Bistrița -Năsăud nu s -au înregistrat cazuri de
transfer internațional, am procedat la solicitarea spijinului colegilor din alte servicii de
probațiune unde s -au înre gistrat astfel de situații. La solicitarea mea au răspuns 5
servicii de probațiune, derulând un interviu telefonic cu consilierii de probațiune în
cauză, interviu care a vizat aspecte practice privind procedura transferului, dificult ăți
resimțite și avant aje percepute.

31 Extras de pe o sentință de recunoaștere, emisă de Judecătoria Madrid , obținută în colaborare cu S erviciul de
Probațiune Vaslui

27
În urma discuțiilor purtate , a reieșit faptul că cea mai mare parte dintre
consilierii de probațiune consideră adecvată procedura de transfer internațional mai
ales din punctul de vedere al supravegherii efective a persoanei sancționate , dar și
al decongestionării muncii consilierului. Pe de altă parte , toate persoanele
intervievate au apreciat că procedura trasnferului este una de durată (în multe cazuri
s-a ajuns la depășirea termenului legal prevăzut de lege) și dificilă , mai ales din
punctul de vedere al comunicării cu autoritatea competentă din statul de executare
(atât în faza efectivă a procedurii de tr ansfer , dar mai ales în recepționarea
confirmării începerii supravegherii în statul de executare , lucru care a condus la
situația de “dublă supraveghere ”).
Astfel, c a și în speța de mai sus, statul executant întârzie transmiterea
informațiilor, îngreunând astfel, pe de o parte munca pe care o depune consilierul de
probațiune (care este obligat a continua supravegherea, dar și a solicita p ermanent
prin biroul de executări penale a instanței de fond, clarificări ale situației persoanei
condamnate), dar și situația persoanei supravegheate, care riscă, în caz de
nerespectare a măsurilor de supraveghere conform legislației române, revocarea
beneficiului acordat și executarea sancțiunii în penitenciar, cu toate că are
recunoscută hotărârea în statul solicitat. Menționăm faptul că, până la primirea
confirmării din partea autorităților competente din statul unde urmează să se pună în
aplicare hotăr ârea, persoana este în continuare în supravegherea serviciilor de
probațiune din România.
În ceea ce p rivește cel de -al doilea obiectiv formulat s -a procedat la
analizarea dosarelor de probațiune ale persoanelor supravegheate aflate în evidența
Serviciului de Probațiune Bistrița -Năsăud. La nivelul Serviciului de Probațiune
Bistrița -Năsăud nu s -a înregistrat niciun transfer extern de dosar de probațiune. La
finalul anului 2017, Serviciul de Probațiune Bistrița -Năsăud figura în evidențe cu
1312 persoane supra vegheate, dintre care ar fi putut beneficia de prevederile Legii
304/2004 un număr de aproximativ 40 de persoane.
S-a elaborat și s -a aplicat un chestionar (Anexă la prezenta lucrare) unui
număr de 25 astfel de persoane (procedura de aplicare a acestuia d erulându -se atât
în cadrul întrevederilor directe cât și prin contactare telefonică) cu scopul de a
analiza percepția acestora vizavi de transfer și de a identifica motivele pentru care
aceștia sunt/nu sunt de acord să beneficieze de prevederile legale pri vind transferul
de dosare în statul -țara care le oferă stabilitate locativă și material -financiară.

28
Pentru analiza și interpretarea rezultatelor s -a folosit progamul statistic SPSS,
rezultând astfel următoarele:

Rezultatele obținute arată
faptul că din totalul
persoanelor chestion ate
84% cunosc faptul că pot
solicita executarea hotărârii
în statul -țara în care au reședința/în statul -țara în care desfășoară act ivitatea
lucrativă contractuală, în timp ce 16% dintre persoane nu au avut cunoștință despre
acest fapt .

Dintre sursele de
informare despre
posibilitatea transferului
de probațiune , consilierul
de probațiune este cel
mai frecvent nominalizat
(68%) , urmată de avocat
(12%) și alte surse (4%).

O pondere de 28% dintre
perso ane și -a exprimat interesul
și intenția de a solicita, în viitor,
transferul dosarului de
probațiune în alt stat ,
comparativ cu 72 care nu își
doresc transferul dosarului.

29

În ceea ce privește motivele pentru care persoanele supravegheate ar solicit a
transferul dosarului de probațiune în alt stat , datele indică faptul că acestea sunt
reprezentate procentual astfel:
– 4% motive familiale – întreaga familie se află în străiătate, copi ii sunt înscriși la
școală în statul respectiv, sunt căsătoriți cu cetă țeni ai statului respectiv;
– 4% motive profesional financiare : au stabilitate profesional ă în acel stat și
lucrează cu normă întreagă, programul de muncă este restrictiv, costurile
asociate deplasărilor și timpul alocat executării sentinței îi afectează fi nanciar ;
– 12% motive țin de situația locativă , respectiv faptul că nu mai beneficiază de
vreo formă de locuință în România , statul de executare fiind unicul care le
asigură acestă nevoie ;
– 4% motive procedurale derivate din faptul că apreciază legislația r omânească
ca fiind dificilă și în dezacord cu nevoile lor.

În ceea ce privește motivele pentru care persoanele supravegheate nu ar solicita
transferul dosarului de probațiune în alt stat , datele indică faptul că acestea sunt
reprezentate procentual astf el:

30
– 20% motive familiale : familia de bază (părinți, soț/soție, copii) are stabilitate
în România și menține permanent contactul cu aceștia , ceea ce presupune
implicit deplasări periodice în țară , familia cu care locuie ște în alt stat nu știe
de sancțiune a aplicată în România , iar persoana supravegheată nu și -ar dori
să o supună unui stres suplimentar ;
– 28% motive profesional financiare : beneficiază de un contract de muncă
periodic (petrece intervale de timp și în țară), persoana supravegheată nu
dorește să -i fie afectată situația la locul de muncă , în sensul temerii pierderii
acestuia sau nu dorește să îi fie afectată imagini nea construit ă la locul de
muncă , din punct de vedere financiar pot susține deplasările periodice în țară
în vederea executării sancț iunii;
– 24% motive care țin de aspecte procedurale : nu cunosc/ resimt temere față
de procedura le gală din statul respectiv , capacitate diminuată de înțeleger e,
raport la necunoașterea adecvată a limbii și culturii statului respectiv,
consideră că procedura transferului este dificilă, nu sunt de acord cu faptul că
procedura transferului nu suspendă executarea, s -au obișnuit cu condițiile de
executare din România și au o relație adecvată cu consilierul manager de
caz, care manifestă înțelegere în adaptarea fr ecvenței la situația
locativă/profesională a persoanei ;
– 4% motive de ordin etic , respectiv apreciază că sancțiunea pentru o faptă
săvârșită în țară trebuie executată în țară , ca formă de retribuție socială
pentru norma încălcată .
– 4% au invocat motive proc edurale derivate din faptul că apreciază legislația
românească ca fiind dificilă
și în dezacord cu nevoile
lor.
Majoritatea persoanelor (64%)
chestionate consideră că acest
drept este insuficient promovat și
vizibil , unica sursă de inf ormare
fiiind de obic ei consilierul de
probațiune (legislația actuală neprevăzând însă obligativitatea consilierului de a
acorda aceste informații , acestea fiind dificil de accesat din alte surse ).

31
În condițiile în care o mare parte a beneficiarilor serviciilor de probațiune
tranziteaz ă spațiul european, muncind și locuind acolo, am încercat astfel
identificarea motivelor de fond și formă pentru un număr mic de transferuri externe.
Concluzia unanimă: procedura este dificilă și de durată , iar persoanele în cauză sunt
reticente.
Putem concluziona astfel că r ecunoașterea și executarea reciprocă a
condamnărilor cu suspendarea, a sancțiunilor cu amânarea aplicării pedepsei, a
sancțiunilor alternative și a deciziilor privind liberarea condiționată au ca scop
sporirea șanselor de rein tegrare socială a persoanei condamnate/sancționate ,
dându -i astfel acesteia șansa menținerii legăturilor familiale, lingvistice, culturale, dar
și o corectă monitorizare a măsurilor impuse prin sentință, în vederea prevenirii
recidivei, cu accent pe protec ția victimelor și a publicului larg. Din prezentarea
generală a obiectivului se poate observa importanța, necesita tea și justificarea
acesteia instituții în contextul actual al relațiilor internaționale.
Cu toate acestea însă, având în vedere și cele expu se mai sus, consider că
recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești nu a atins pragul maxim de
dezvoltare , deoarece , în practică , sunt foarte multe probleme care frânează această
activitate. Dintre acestea menționăm: existența unor legislații difer ite, deosebiri
legislative , varietatea de sisteme judiciare , caracterul lent al procedurilor , existența
unor limbi diferite , reticența persoanei condamnate , cauzată de teama de a nu -și
agrava situați a juridică, de a nu -și periclita minima stabilitate dobân dită.
Ca propuneri pentru eficientizarea procedurii de recunoaștere, protocoale le de
colaborare directă a serviciilor de probațiune cu autoritatea competentă a statului
emitent , sancțiuni aspre pentru autoritățile competente, în caz de nerespectare a
terme nelor legale , impunerea de termene scurte pentru îndeplinirea atribuțiilor legale
și sancționarea nerespectării lor (de exemplu pentru confirmarea înregistrării
supravegherii) , creșterea rolului servici ilor de probațiune răspunzăto are de
supravegherea măsu rilor, campanii de promovare a posibilității executării sancțiunii
în alt stat decât cel care a pronunțat hotărârea pe perioada procesului penal, de
către instanțe , ar fi doar câteva dintre ele .

32
Anexă
CHESTIONAR
aplicat persoanelor supravegheate la niv elul SP BN care dețin stabilitate
locativă și financiar -profesională/persoanelor care au reședința sau cetățenia
în alt stat decât cel care a pronunțat hotărârea (România)
1. Cunoașteți faptul că puteți solicita executarea hotărârii dvs. în statul -țara în
care aveți reședința/în statul -țara în care desfășurați activitatea lucrativă
contractuală? (Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală)
 da
 nu
2. Pe ce cale ați aflat de prevederile legale referitoare la transferul extern de
dosar de probațiune în statul -țara în care aveți reședința/în statul -țara în care
desfășurați activitatea lucrativă contractuală?
 consilierul de probațiune manager de cazul dvs.
 avocat
 alte surse (TV, net, presă, cunoștințe)
3. Intenționați să optați pentru tra nsferul dosarului dvs. de probațiune în statul –
țara care vă oferă stabilitate locativă și material financiară?
 Da
 Nu
4. Dacă da, enumerați cel puțin un motiv care vă determină să acționați astfel:

5. Care sunt motivele care vă determină să nu alegeți să benefic iați de
prevederile Legii 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în
materie penală ?

6. Considerați suficient promovată posibilitatea executării sancțiunii în alt stat
decât cel care a pronunțat hotărârea judecătorească? -opțional

33

BIBLIOGRA FIE:
1. BOROI , Alexandru , RUSU Ioan, RUSU, Minodora -Ioana , Tratat de Cooperare
judiciară int ernațională în materie penală , Editura C. H. Beck, București, 2016 .
2. HESTER, Judith, KLACKL, Michael, ZAINEA, Mariana, Recunoașterea reciprocă
în domeniul cooper ării judiciare în materie penală: instrumente juridice și
implementarealor: manual, Editura Euro Standard, 2010 .
3. NĂSTASE, Adrian, POESCU, Dumitra, Drept internațional public , Casa de Editură
și Presă Șansa S.R.L., București, 1997 .
4. POPESCU, Corneliu -Liviu, Protecția interna țională a drepturilor omului , Editura All
Beck, București, 2000 .

Resurse juridice :
1. Codul Penal și Codul de procedură penală
2. Decizia cadru 2008/947/JAI privind măsurile de probațiune și
sancțiunile alternative
3. Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie
penală, cu modificările și completările ulterioare
4. Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
transpunerea de către statele membre a deciziilor cadru privind
recunoașterea în cazul hotărârilor judecătorești, Bruxelles, 05.02.2014

Resurse electronice
1. http://eurlex.europa.eu/legalcontent/EN/ALL/?uri=celex%3A52014D
C0057
2. https://www.ejncrimjust.europa.eu/ejn/EJN_Library_StatusOfImpBy
Cat.aspx?CategoryId=37
3. www.editurauniversuljuridi c.ro
4. www.prouniversitaria.ro
5. http://www.qreferat.com/referate/drept/Recunoasterea -si-
executarea -ho958.php
6. http:/ /www.scritub.com/stiinta/stiinte -politice/CURTOAZIA –
INTERNATIONALA32328.php

34
CUPRINS:

I. COOPERAREA JURIDICĂ INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ ……..3

I.1. Noțiunea, importanța și necesitatea …………………………………………….. 3
I.2. Prin cipiile generale ale cooperării judiciare în materie penală …………..4
I.3. Autoritățile române centrale și competențele acestora referitoare la
transmiterea și primirea cererilor ………………………………………………………..7

II. RECUN OAȘTEREA RECIPROCĂ ÎN CAZUL HOTĂRÂRILOR
JUDECĂTOREȘTI ȘI A DECIZIILOR DE PROBAȚIUNE ÎN VEDEREA
SUPRAVEGHERII MĂSURILOR DE PROBAȚIUNE …………………………….7

II.1. Reglementarea instituției la nivel european ……………………………….. ….7

II.2. Obiective, domeniu de aplicare și înțelesul unor termeni …………………9

II.3. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune
date de către instanțele altor state membre UE, în scopul executării lor în
România ……………………………………………………………………………………….12
II.3.1. Condiții generale …………………………………………………………..12
II.3.2. Procedura de recunoaștere ……………………………………………13
II.3.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii în
România hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date de
către instanțele altor state membre UE ……………… ……………………………..16
II.3.4. JURISPRUDENȚĂ: Caz practic de recunoaștere a unei
hotărâri străine de instanța română – hotărâre de recunoaștere în România
a unei sentințe emise în Ungaria ……………………………………… ………………17

II.4. Recunoașterea hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune
date în România în scopul executării lor în alte state membre ………………19
II.4.1.Condiții generale …………………………………… ……………………….19
II.4.2. Procedura de recunoaștere …………………………………………….20
II.4.3. Rolul Serviciilor de Probațiune în procedura recunoașterii
hotărârilor judecătorești sau a deciziilor de probațiune date în
România în scopul executării lor în alte state membre ………………………..23
II.4.4. JURISPRUDENȚĂ: caz practic de recunoaștere a unei
hotărâri date în România în scopul executării ei în Spania ……………….23

II.5. Aspecte practice …………………………………………………. …….. ……………26