Introducere … 3 [627758]

1
Cuprins

Introducere …………………………………………………………………………………………………….. 3
Capitolul 1. Noțiuni generale privind corupția ……………………………………………….. 5
1.1 Corupția ca fenomen social și juridic ……………………………………………….. 5
1.2Noțiunea de corupție în dreptul penal roman și pe plan internațional ..5
Capitolul 2.Dispoziții generale privind statutul Funcționarului Public ………….. ….7
2.1 Noțiunea serviciului public ………………………………………………………………. 7
2.2 Înfințarea ,desființarea și clasificarea servicilor publice ……………………. 8
Capitolul 3. Funcționarii publici ………………………………………………………………………. 11
3.1 Noțiunea și clasificarea funcționarilor din administrația publică ………. 11
3.2Numirea, promovarea și stabilitatea funcționarilor publici ……………….. 12
3.2.1 Numirea ………………………………………………………………… 12
3.2.2 Promovarea funcționarilor publici ……………………………………… 14
3.3Drepturile și îndatoririle funcționarilor publici ………………………………… 15
3.3.1 Drepturile funcționarilor pub lici………………………………………… 15
3.3.2 Îndatoririle funcționarilor publici ……………………………………… 17
Capitolul 4. Infracțiunea de luare de mită ………………………………………………………… 19
4.1 Conținutul legal al infracțiunii …………………………………………………………. 19
4.2 Condiții preexistente ale lu ării de mită ……………………………………………. 20
4.2.1 Obiectul infracțiunii …………………………………………………………… .20
4.2.2 Subiecții infracțiunii ………………………………………………………….. 22
4.2.3 Participația penală ……………………………………………… …………….. 26
4.3Conținutul constitutiv al infracțiunii ………………………………………………… .27
4.4 Forme, modalități și sancțiuni ale luării de mită ………………………………. 30
4.4.1 Forme ………………………………………………………………………………… 30
4.4.2 Modalitățile luării de mită ………………………………………………….. 31

2
4.4.3 Sancțiunile infracțiunii de luare de mită ………….. …………………. 32
4.5 Aspecte procesuale ale luării de mită ………………………………………………… 33
4.6 Luarea de mită în legislația altor state ……………….. ………………………….. .33
Capitolul 5. Infracțiunea de dare de mită ……………………………… ………………………….35
5.1Conținutul legal al dării de mită ……………………………………………………….. 35
5.2 Condițiile preexistente ale dării de mită ………………. ………….. ……………..35
5.2.1 Obiectul dării de mită …………………………………………………………. 35
5.2.2 Subiecții infracțiunii de dare de mită ……… ………………………….36
5.3Conținutul constitutiv al dării de mită …………….. ……………………………….. 37
5.3.1 Latura obiectivă ………………………………… ………………………………37
5.3.2 Latura subiectivă ………………………………. ……………………………. ..41
5.3.3 Cauzele ce exclud existența infracțiunii de dare de mită ………42
5.4 Forme, modalități și sancțiuni ale dării de mită ………………………………. .43
5.4.1 Formele dării de mită ……………………………… …………………………43
5.4.2 Modalitățile dării de mită …………………………………….. .44
5.4.3 Sancțiunile dării de mită …………………………………… …44
5.5Cauza de nepedepsire …………………………………………………….45
5.6Aspecte procesuale ……..…………………………………………………. 46
Capitolul 6. Comparație ………………………………………………………. ………………………..48
6.1 Luarea de mită. Teză comparativă între Vechiul și Noul Cod Penal ..48
6.2Darea de mită. Teză comparativă între Vechiul și Noul Cod Penal …..49
Capitolul 7. Studiu de caz …………………………………………………… …………………………51
Concluzii ………………………………………………………………….. ……….. …………………………54
Bibliografie ………………………………………………………………………… …………………………65
Anexe …………………………………………………………………… ………………………………………67

3
INTODUCERE

Tema aleasă pentru pre zentarea părții practice a examenului de licență, este
„LUAREA ȘI DAREA DE MITĂ.”
Am ales această temă deoarece consider că este una de actualitate și că prezintă un
interes major pentru viitorul oricărui student din cadrul specializării Administrație publică.
Pot spune că, în mod clar, această temă are o importanță deosebită în primul rând pentru
viitorul meu profesional, luând în calcul faptul că profesez în cadrul a cestui domeniu încă din
timpul facultății; acesta din urmă fiind unul din motivele principale ce m -au ghidat spre
alegerea acestei teme.
Un alt motiv ce a stat la baza acestei decizii , a fost faptul că atât luarea cât și darea de
mită, reprezintă încă din vechime și până în zilele contemporane una din problemele majore
atât ale sistemului public, cât și a întregii soietăți.
Trebuie precizat și faptul că în zilele noastre, atât luarea cât și darea de mită au ajuns
să fie , din punctul unora de vedere , un lucru necesar pentru realiz area îndatoririlor de serviciu
și nicidecum o infracțiune. Tocmai din această cauză, unul din obiectivele urmărite de -a
lungul acestei lucrări este în primul rând acela de a prezenta într -un mod cât mai clar, faptul
că aceast a reprezintă o infracțiune dăunătoare întregii societăți.
În al doilea rând, un alt obiectiv, este acela de a sesiza faptul că luarea și darea de mită se
pedepsesc nu numai în ceea ce îi privește pe funcționarii publici ci și pe toate celelalte
categorii d e persoane.
Bineînțeles, că pe parcursul acestei lucrări, cei mai vizați vor fi funcționarii publici, deoarece
aceștia prezintă un interes major pentru bunul me rs al instituțiilor publice.
Un alt obiectiv , pot spune că este acela de a induce în conștiința funcționarilor publici
sancțiunile ce le atrag du pă sine aceste două infracțiuni , cât și o încercare de combatere a
acestora.
În ceea ce privește structura logică a acest ei lucrări, am considerat că este necesară
pentru o mai bună înțelegere a temei propi u-zise, în primul rând o explicare a tot ceea ce
înseamnă noțiunea de corupție,iar mai apoi o detaliere a tot ce înseamnă a fi funcționar
public.

4
Mai apoi, am ales să tratez temă propiu -zisă, începând cu „Luarea de mită” ,
deoarece aceasta îi vizează în mod direct pe funcționarii publici, pentru că aceștia sunt
sancționați în primul rând pentru comiterea acestei infracțiuni. În cadrul acestui capitol am
ales sa dezvolt pas cu pas fiecare amănunt al luării de mită, începând cu semnificația acesteia
și terminâ nd cu sancțiunile ce le atrage după ea.
Al doilea mare capitol al lucrării este intitulat „Darea de mită” . În cadrul acestuia,
sunt vizate toate cele lalte categorii de persoane ce î ncearcă influențarea funcționarilor publici
în exercitarea atribuț ilor de serviciu . În ceea ce privește darea de mită, am ales sa pre cizez în
primul rând conținutul legal al infracțiunii, urmat de cel consitutiv și de toate celelalte aspecte
ale dării de mită ; iar nu in ultimul rând am prezentat sancțiunile ce le atrage dupa ea, această
faptă.

În continuarea stucturii logice a lucrării de față, am optat pentru prezentarea unui
studiu de caz în ceea ce privește atât luarea cât și dare de mită, și nu în ultimul rând am dorit
o comparație între Vechiul și Noul Cod Penal în leg ătură cu aceste două infracțiuni.

5

1. Noțiuni generale privind corupția
1.1 Corupția ca fenomen social și juridic
Un loc important în cadrul infracțiunilor pe care le poate comite un funcționar, ce face
parte din corupția pasivă, îl ocupă luarea de mită.
Societatea, își poate realiza de una singură o dezvoltare complexă, prin valorificarea
aptitudinilor membrilor săi și a personalității acestora. Pentru individ, societatea este cadrul
care asigură atât existența cât și dezvoltarea acestuia, mai ales prin faptul că fiecare individ
are un statut al său, care însumează totalitatea drepturilor și a obligațiilor pe care societatea le
acordă și le pretinde de la fiecare.
Ceea ce putem spune despre corupț ie, este faptul că aceasta face, indiscutabil parte
din acțiunile omului ce sunt neconvenabile atât pentru societa te, cât și pentru celalți membr i
ai ei. Mai putem spune că, ea este un fel de fenomen social deoarece, apariția și existența ei
este condiționată de viața socială și de normele de conduită impus e în cadrul societății. Ea
este atât un fenomen social, cât și unul antisocial; iar odată cu incriminarea ei a devenit si
fenomen juridic. Fenomen social, prin condițiile ei de existență; antisocial, prin consecințele
ce le atrage, iar ca fenomen juridic, ea trece de limitele faptului exclusiv social, fiind
generatoare de consecințe juridice și de răspundere penală.
2.1Noțiunea de corupț ie în dreptul penal roman și pe plan internațional.
Pot spune că, încă din antichitate, corupția ca și fenomen social a atras atenția spre
studiul ei. Ea a existat încă din cele mai vechi timpuri, însoțind societatea umană până în
zilele noastre. Spre exemplu, în legislațile antice corupția a fost aspru pedepsită, mai ales
când era săvârșită de către un judecător. Așadar, m agistrații care călcau strâmb în schimbul
banilor primiți erau grav pedepsiți. Și legile mozaice pedepseau co rupția grav. De exemplu,
aceste a dispuneau pedepsirea prin biciuire a judecătorilor corupți. O lege votată în anul 204
i.e.n. le interzicea avocați lor primirea unui folos legitim de pe urma talentului lor și
reglementa o acțiune de restituire. Un exemplu clar de pedepsire a corupției îl avem în legile
Romei. Acolo, au fost luate măsuri de reprimare a corupției prin legile: repetundarum,
cornelia,serv ilia, acilia și calpurnia.

6
Pe plan intern ațional, criza social -economică, slăbirea autorității statului, nedreptatea
legislațile la condițiile economice și sociale, degradarea nivelului de trai, precum și dorința
individului de îmbogățire rapidă prin orice mijloace, conturează tabloul cauzelor concrete ce
generează fenomenul antisocial al corupției. Dacă la început, oferirea și primirea de bunuri de
către funcționari ținea de curtoazie, în timp Codul penal francez din anul 1810, din timpul lui
Napoleon, a p revăzut sancțiuni grave pentru infracțiunile de corupție .
Din păcate nici o societate nu a fost și nici nu este ocolită de corupție și de efectele grave ale
acesteia. Societatea, este întotdeauna una concretă, având o anume structură economică și
politică, anumite norme și valori, insitituind anumite raporturi între indivizi și colectivitate.
La rândul său omul nu este o ființă abstractă, aspațială sau atemporală, ci este un om concret,
membru al unei societăți concrete, modelat după ea. În ceea ce privește protecția juridică
împotriva corupției, putem spune că, aceasta s -a impus mai ales din nevoia pe care societatea
organizată o datorează atâi ei cât și membrilor săi.
În ceea ce privește societatea românească, atât cea treacută cât și cea din prezent, din
păcate nu a fost și nici nu este ocolită de prezența, acțiunea și efectele corupției. Societatea
românească contemporană, a suportat și suportă în continuare impactul distructiv al corupției,
în plin proces de tanziție și consolidare a democrației. Integrată comunității internaționale,
aceasta resimte pericolul deosebit al corupției și tocmai pentru combatere acesteia, leguitorul
român a adoptat Legea nr 78/2000 pentru prevenirea , descoperirea și sancționarea faptelor
de corupție1, iar după câțiva ani Legea nr 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri ,
prevenirea și sancționarea corupției.2Trebuie specificat faptul că, până la promulgar ea
acestor legi, în legistația română nu au existat prevederi care să incrimineze o anumită
infracțiune cu termenul de corupție.
Așadar, priv ind aceste situații, corupția este un produs istoric al interacțiunii omului cu
mediul social. Ea este în esență un fenomen, un mod particular în care se manifestă
determinismul în societate, precum și modul de raportare a omului la realitatea cotidiană, dar
și mă sura în care acesta înțelege coordonatele c onviețuirii sociale, unde nevoia de
corectitudine și onestitate este esențială.

1Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 219 din 18/05/2000
2Publicată în Monitorul Oficial, nr. 279 din 21/05/2003

7
2. Dispoziții general e privind statutul Functionarului Public .
2.1 Noțiunea serviciului public.
În primul rând , consider că , trebuie precizată noțiunea serviciului public.În acest context ,
spunem că pentru realiz area bunului mers al societății, statul , județul sau comuna înființează
o serie de organisme ce au obligația de a pune în practică organismele create de acesta pentru
și în favoarea întregii populații a statului.Aceste organisme , pentru a duce la îndeplinire
sarcinile ce țin d e bunul mers al societății au primi t denumirea de servicii publice .
Pentru adoptarea normelor juridice obligatorii ce reglemen tează la nivelul întregii țăr i,
rapor turile sociale apărute î ntre membrii acesteia , statul a înființat serviciul public de
legifer are.Ceea ce pot spune despre acest serviciu de legiferare , este faptul că în țara noastră
este alcătuit din cel e două Camere ale Parlamentului ,mai exact Camera Deputaților și cea a
Senatului.
Ajungând acum la ceea ce ne interesează mai mult , pentru a soluț iona conflictele juridice
apărute între membrii societății ,dar și pentru a -i pedepsi pe cei ce încalcă legea , statul român
a înfințat serviciul public judiciar.Ceea ce trebuie spus despre acest serviciu este faptul că el
este format din sis temul instanțelo r judecătorești , cum ar fi judecătoriile ,tribunalele , Curtea
de Apel si Î nalta Curte de Casație și Justiție.
Nu în ultimul rând , pentru a putea realiza toate atribuțile statului în ceea ce privește domeniul
executării legilor și a hotărârilor judecătorești ,dar și pentru o bună asig urare a ordinii publice
în stat ,acesta a creat și continuă să creeze o diversitate de organisme ce înfăptuiesc atribuțiile
puterii executive.Acestea poartă denumirea de servicii publice administrative . Așadar după
cum putem obse rva din cele prezentate mai sus , ,,statul este alcătuit dintr -o totalitate de
servicii publice. ”3 În același context ,găsim studiul publicat de Prof. Gaston Jeze în revista de
drept public,unde citându -l pe renumitul Prof. R. Bonnard susține că ,, statul este un organism
social constituit esențialmente dintr -un ansamblu de servicii publice.”4
Ceea ce mai putem spune despre serviciile publ ice administrative ale statului ,este
faptul că acestea sunt organizate și funcționează fie ca or gane ale administrației publice , fie
ca instituții publice ,fie ca serv ici publice exploatate în regie .Ceea ce trebuie precizat aici este

3Conform Dr. Valentin I. Prisacaru , ,,Funcționarii publici,, , Ed.All Beck, București , 2004, Pag. 4
4Gaston Jeze , ,,Le service public,, , în R.D.P. NR.2/1926 , aprilie -iunie, pag. 11 .

8
faptul că acestea din urmă sunt regii autonome de interes sau cum li se spune în literatura
juridi că străină stabilimente publice .
Din cele tr ei ma ri categori de servicii publice , ce corespund celor trei puteri , adică
puterea legislativă,executivă și judecătorească precizăm faptul că o importanță destul de mare
este reprezentată de serviciile publice administrative ce își desfășoară activitatea pentru o
bună realizare a sarcinilor puterii executive .
2.2 Înfințarea , desființarea și clasificarea servicilor publice .
Ceea ce putem spune despre ac est subiect este faptul că serivi ciile publice se
înființează, pe baza legii , la această bază stând sarcinile statului de a satisface interesele
membrilor societăț ii.
În primul rând vom vorbi despre înfințarea servicilor publice,ce este determinată de
creșterea rolulu i statului în viața societății . În continuare spunem că avem o multitudine de
servicii publice organizate sub formă de : agenții naționale , autorit ăți naționale, comisii
naționale , institute națio nale și oficii naționale.
În ceea ce privește înființarea servicilor publice sub formă de organe de specialitate ale
administrației publice centrale,acestea sunt înfințate ori prin hotărâri ale guvernului sau
ordine a le miniștrilor , ori prin lege .În același context trebuie precizat faptul că în același mod
se înf iințează și instituțiile publice de interes național,dar și regiile autonome de ac elași
interes.
După ce am expus detaliile înfințării serviciului public , în continuare vom discuta despre
desfințarea acestora.Fără a se face o deosebire între servicile publice, spunem că ele se
desfințează prin aceleași acte juridic e prin care au fost co nstituite .
Privind din punctul de vedere al clasificării servi cilor publice ,spunem că din
perspectivă constituțională,servicile publice se împart în trei categorii .
O primă categorie este aceea a servicilor publice ale puterii legisl ative ce este alcătui tă,după
cum precizam mai sus din cele două Camere ale Parlamentului.
O a doua categorie este cea a servicilor publice ale puterii executive.
Ultima categorie este reprezentată de servicile publice ce aparțin puterii judecătorești.

9
Tot în ceea ce privește clasificarea servicilor publice , trebuie precizat că pe lângă aspectul
constituțional, avem și un as pect al competenței teritoriale , unde servicile publice se împart
în:
a) Servicii publice ce sunt competente pe întreg teritoriul țării ;
b) Servicii publice ce au competențe pe teritoriu județean, interjudețean și
comunal ori pe grupe de comune ;
c) Servicii publi ce ce aparțin puterii executive , mai precis servicii publice
administrative.
Acestea din urmă se împart la rândul lor în organe deliberative și organe executive. În ceea ce
privește organele deliberative acestea sunt compuse din consili ile locale și cele județene,dar
și din consiliul General al Municipiului București. Trebuie explicat faptul că de și acestea fac
parte din organel e administrației publice locale, ele nu î ntrunesc condițiile necesare unui
serviciu public ce aparți ne puterii executive ,deoarece ele nu sunt formate din funcționari
publici ci din demnitari publici, activitatea acestora desfășurându -se în sesiuni și nu este o
activitate continuă și ritmică , cum este în cazul celor dintâi .
În ace eași ordine de idei , organele executive sunt primarul și viceprimarul , președinții ,
vicepreședinții consili ilor județene sau primarul general și viceprimarii generali ai
municipiului București.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește c lasificarea serviciilor publice , expunem faptul că în
afara servici ilor publice organizate sub forma organelor locale ale puterii executive mai
avem și unele servicii publice , ce sunt de regulă locale și care de sfășoa ră activități industriale ,
în special de utilități publice . Acest tip de organe su nt ceea ce P.Negulescu și A. Teodorescu
le-au numit „stabilimente publice .”
Altă categorie ce face parte din clasificarea serviciului public , este aceea a servicilor publice
ca autorități administrative autonome. Le numim autonome , deoarece acestea nu sunt
subordonate guvernului , însă trebuie ținut cont că acest lucru nu înseamnă că ele nu sunt
supuse controlului organelor ce le -au numit sau ales. Ceea ce ar mai fii de explica t este faptul
că aceste autorități administrative pot funcționa de regulă numai ca org ane centrale , cum ar
fii, de exemplu, Consiliul Concurenței ori atât la un nive l național cât și pe plan local , cum
este cazul Curț ii de Conturi și al Camerelor de Contur i județene și al Municipiului București.

10

În primul rând toate serviciile publice ale administrației sunt dotate cu anumite funcții
publice, mai exac t cu unele grupări de atribuții , responsabilități și competențe ce duc la
realizarea sarcinilor specifice ale fiecarui servic iu public de către cei ce ocupă , în condiții
legale o anumită funcție publică.

11
3. FUNCȚIONARII PUBLICI

Consider că, este necesară înainte de tratarea propiu -zisă a temei, o expunerea ceea ce
înseamnă funcționarii publici, a rolului lor în administrația publică și a sancțiunilor ce le atrag
asupra lor prin luarea și darea de mită.
3.1 Noțiunea și clasificarea funcționarilor din administrația publică.
În primul rând trebuie precizat faptul că, funcționarul public, este acea persoana numită
într-o funcție publică, bineînțeles în condițiile legii.
Spunem că, toate serviciile administrației publice, sunt încă de la înființare, dotate cu anumite
funcții publice, mai exact, cu unele grupări de competențe, atribuții și responsabilități ce se
ocupă cu realizarea sarcinilor specifice fiecărui serviciu public.
Trebuie precizat și faptul că, pentru a putea ocupa o funcție publică, este necesar ca
individul să fie cetățean român cu domiciliul în țară, acest lucru găsindu -l specificat și în
Constituția țării reglementată. Pe langă aceste aspecte, avem și anumite legi ce ne cer alte
condiții pentru ocuparea unei funcții publice, cum ar fi cele ce fac referire la vârsta, studii ș.a.
În ceea ce privește aceste legi, spunem că, pentru a putea fi numit fun cționar public, o
persoană treb uie să aibă împlinită vârsta de 18 ani, să posede anumite studii, și chiar mai
mult, unele legi ne cer și o pregătire de specialitate, cum ar fi cea de jurist.
Tot în ceea ce privește investirea într -o funcție publică, spunem că aceasta se face pe
bază de examen ori concurs, că persoana fizică ce urmează a ocupa o funcție publică trebuie
să desfășoare o activitate continuă și ritmică, pe durata acesteia, individul având o serie de
anumite drept uri și obligații. Pentru această activitate depusă, persoana are dreptul la un
salariu, ce este slabilit potrivit legii.
În concluzie „ funcționarul public este acea persoană fizică , ce cu respectarea condițiilor
cerute de lege, a fost investită prin numire într -o funcție publică, pentru a desfășura, contra
unui salariu, o activitate continuă și ritmică într -un serviciu public administrativ. Pe timpul
cât deține funcția publică, persoana respectivă se bucură de stabiliate și are anumite drepturi
și îi revin anumite obligații.”5

5 Conform Dr. Valentin I. Prisacaru , ,,Funcționarii publici,, , Ed.All Beck, București , 2004.

12
După cum vedem în alin. (3) al art.2 din Legea nr. 188/1999, activitatea desfășurată
de funcționarul public, ce implică totodată exercitarea prerogativel or de putere publică
sunt:
1. Punerea în executare a legilor și a celorlalte acte normative;
2. Elaborarea proiectelor de acte normative și a altor reglementări specifice
autorității sau institției publice, precum și asigurarea avizării acestora;
3. Elaborarea proiectelor politicilor și strategiilor, a programelor, a studiilor,
analizelor și statisticilor, precum și a docume ntației privind aplicarea și
executarea legilor,necesare pentru realizarea compe tențelor autorității sau
instituției publice;
4. Consilierea, controlul precum și auditul public intern;
5. Gestionarea resurselor umane și a resurselor financiare;
6. Colectarea creanț elor bugetare;
7. Reprezentarea intereselor instituției publice, în raporturile acesteia cu pers oane
fizice sau juridice de dre pt public sau privat în țară și străinătate;
8. Realizarea de activități în conformitate cu strategia de informatizare a
administrației publice.
Tot în ceea ce privește acest aspect, vedem la prof. dr. Valentin I. Prisacaru, faptul că
activitățile desfășurate de funcționarii publici ce implică exercitarea prerogativelor de putere
politică, sunt atribuții ce se exercită în temeiul legii sa u a altor acte normative, a căror
încălcare atrage după sine sancționarea. Astfel zis, nu pot fi incluse în atribuțiile ce implică
exercitarea prerogativelor de putere politică, actele cuprinse la numerele 2 și 6, expuse mai
sus, datorită faptului că acest ea sunt operațiuni tehnico -materiale ori acte administrative
pregătitoare ce nu produc efecte juridice și nu au legătură cu exercitarea prerogativelor de
putere publică.6
3.2 Numirea, promovarea și stabilitatea funcționarilor publici.
3.2.1. Numirea:
În privința numirii funcționarilor publici, spunem că, actul administrativ de numire, este
sub formă scrisă, conținând în mod obligatoriu temeiul legal al numirii, numele
funcționarului, denumirea funcției publice, data la care urmează să exercite funcția, dr epturile
lui salariale și locul de desfășurare a activității.
După cum am precizat și mai sus, o persoană poate deveni funcționar public dacă
îndeplinește următoarele condiții:
1. Să aibă cetățenie română și domiciliul în România;
2. Să cunoască limba română, at ât în ceea ce privește vorbitul, dar și scrisul;
3. Să aibă vârsta de minim 18 ani împliniți;

6 Conform Dr. Valentin I. Prisacaru , ,,Funcționarii publici,, , Ed.All Beck, București , 2004.

13
4. Să aibă capacitate deplină de exercițiu;
5. Să aibă o stare de sănătate corespunzătoare funcției publice la care aplică, atestată
pe bază de examen medical de specialit ate;
6. Să îndeplinească condițiile de studii prevăzute de lege pentru această funcție
publică;
7. Să îndeplinească condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții;
8. Să nu fi fost condamnat niciodată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra
umanității, a statului sau a autorității de serviciu, ce împiedică înfăptuirea justiției,
sau pentru unele fapte de corupție care ar face incompatibilă exercitarea funcției
publice;
9. Să nu fi fost destituită dintr -o funcție publică în ultimii 7 ani;
10. Să nu fi desfășurat a ctivitate de poliție politică.
Ceea ce consider că mai trebuie specificat în ceea ce privește numirea funcționarilor,
este aspectul numirii celor debutanți. În ceea ce îi privește pe aceștia, putem spune că există
două probleme.
Aceste probleme, legate de numirea funcționarilor debutanți sunt:
a) Se emite un act administrativ de autoritate pentru numirea într -o funcție publică
definitivă;
b) Funcționarul public va depune definitiv jurământul prevăzut de lege.
După cum vedem în Legea nr. 188/1999, republicată, c u privire la organizarea și
dezvoltarea carierei funcționarilor publici, sunt emise două acte administrative de autoritate,
mai exact, unul prin care persoana fizică care a promovat examenul este numit funcționar
public debutant și unul prin care aceeași persoană este numită, în urma unei evaluări la
terminarea perioadei de stagiu, funcționar public definitiv.
„ În acest sens, alin (1) al art. 34 din H.G. nr.1209/2003 dispune că funcționarii publici
debutanți care au obținut la evaluarea activității calif icativul corespunzător, vor fi numiți,
prin transformarea postului, funcționari publici definitivi într -o funcție publică de execuție
din clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în gradul profesional asistent, iar în termen de
5 zile lucrătoare de la da ta împlinirii termenului de 6 luni, 8 luni, respectiv 12 luni.”7
În ceea ce privește jurământul depus,trebuie precizat faptul că acesta se depune o
singură dată și anume în momentul în care funcționarul public debutant a fost numit
funcționar public definitiv.

7 Potrivit Prof. Dr. Valentin I. Prisacaru, în “Func ționarii publici ”, Ed. All Beck , București,2004

14

3.2.2 Promovarea funcționarilor publici:
Cu privire la promovarea funcționarilor publici, vedem în art.60 alin (2) lit. a) și c) din
Legea nr.188/1999, republicată, faptul că scopul unei evaluări a performanțelor personale
individuale ale funcționarilor publici este în primul rând avansarea în grade de salarizare, dar
și promovarea într -o funcție publică superioară.
Ce putem spune despre promovarea funcționarilor publici într -o funcție superioară
vacantă, este faptul că, această promovare s e face prin concurs sau examen. Pentru a putea
participa la acest concurs pentru promovarea într -o funcție publică de execuție din gradul
profesional principal, funcționarul trebuie neaparat să întrunească unele condiții, cum ar fi o
vechime minimă de 2 an i în funcțile publice de execuție din gradul profesional asistent, mai
trebuie ca acesta să fi obținut în cadrul evaluării performanțelor profesionale individuale din
ultimii 2 ani, cel puțin calificativul „ foarte bun”, și să îndeplinească cerințele spec ifice
prevăzute de fișa postului.
Mai apoi, trebuie precizat faptul că un funcționar public, pentru a putea participa la
concursul dat pentru promovarea într -o funcție publică ce face parte din gradul profesional
superior , trebuie să întrunească anumite c ondiții, cum ar fi, să aibă o vechime minimă de 2
ani într -una din funcțiile publice din gradul profesional principal, ori 4 ani în funcții publice
de execuție ce fac parte din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor sale
absolvite; acesta trebuie să fi obținut cel puțin calificativul „ foarte bun” în cadrul evaluării
performanțelor profesionale din ultimii 2 ani; iar nu în ultimul rând, acesta trebuie să
îndeplinească cerințele specifice prevăzute de fișa postului.
În continuare, pre cizăm faptul că funcționarii publici de execuție pot participa la concurs și
prin urmare pot fi promovați, pentru a ocupa o funcție publică de conducere.
În ceea ce privește promovarea în clase a funcționarilor publici, trebuie precizat faptul
că funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei
funcții publice vacante într -o clasă superioară celei în care sunt încadrați, doar în urma
dobândirii unei di plome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară
activitatea.

15
3.3Drepturile și îndatoririle funcționarilor publici.
3.3.1 Drepturile funcționarilor publici
În ceea ce privește drepturile funcționarilor publici, spunem că în mod clar, aceștia au dreptul
la opinie. Acest drept al lor, trebuie însă coroborat cu îndatorirea conform căreia, funcționarii
publici au obligația ca în exercitarea atribuțiilor lor, să se abțină de la manifestarea publică a
convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic și să nu
participe la activități politice în timpul programului de lucru.
După cum vedem în alin (2) al art. 25 din Legea nr 188/1999 republicată, în cadrul
drepturilor funcționarilor publici se dipune fapt ul că este interzisă orice discriminare între
aceștia, pe baza unor criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice,
de sex, orientare sexuală, stare materială, sau orice altă asemenea natură.
Funcționarul public, mai are dreptu l de a fi informat în ceea ce privește deciziile ce
sunt luate în aplicarea prezentului statut și îl vizează pe acesta în mod direct. Un alt drept
garantat al funcționarilor, este dreptul de asociere sindicală . Acest drept, trebuie pre cizat că
nu este apl icat și în cazul funcționarilor ce fac parte în categoria înalților funcționari publici.
Tot pe baza acestui temei, funcționarii publici au dreptul de a înființa organizații sindicale, ba
chiar să exercite orice fel de mand at în cadrul acestora.
Ceea ce ma i putem spune despre drepturile funcționarului public, este faptul că acesta are
dreptul de a se asocia în organizații profesionale, iar după cum vedem în art. 28 din Legea
nr.188/1999, republicată, le este recunoscut dreptul la grevă, bineînțeles în condi țile legii și
cu respectarea principiului continuității și celerității serviciului public.
Un alt drept fundamental al funcționarului public, este acela că acesta din urmă are dreptul la
un salariu compus din, salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul
postului și suplimentul gradului.8 În legătura cu acest aspect trebuie precizat și faptul că
salarizarea în cazul funcționarilor publici se face bineînțeles în conformitate cu prevederile
legii.

8 Conform alin (1) al ar. 29 din Legea 188/1999, republicată.

16
Tot în ceea ce privește drepturile funcț ionarului public, spunem că acesta are, potrivit alin. (1)
al art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, dreptul de a se perfecționa în ceea ce privește
pregătirea profesională într -un mod continuu.
Legat de drepturile funcționarilor publici, mai preciz ăm faptul că în ceea ce îi privește pe
aceștia, durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săpămână.
Însă dacă există ore lucrate peste durata normală, fie din dispoziția conducătorului instituției
publice , fie în zile de să rbători legale, funcționarii au dreptul la recuperare sau plata majorată
cu un spor de 100% din salaiul de bază.
Funcționarii mai au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale, dar și la alte
concedii, bineînțeles că toate acestea făcându -se în condițiile legii, potrivit art. 34, alin.(1) din
Legea nr. 188/1999,republicată. Aceștia mai pot opta ca p e lângă indemnizația de concediu ,
au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anerioară plecării în concediu, ce este
impozitată separat.
În ceea ce privește, mediul de lucru, alin.(1), al art.36 din Legea nr.188/1999, republicată, ne
arată faptul că autoritățile împreuna cu instituțiile publice au obligația de a le asigura
funcționarilor publici condiții normale de muncă și igienă, în veder ea ocrotirii sănătății și
integrității fizice și psihice ale acestora. Potrivit, următorului aliniat al art. 36 din aceeași
lege, „funcț ionarilor publici li se poate aproba, în mod excepțional, pentru motive de
sănătate, schimbarea compartimentului în care își desfășoară acrivitatea. Schimbarea se
poate face pe o funcție publică corespunzătoare, dacă funcționarul public în cauză este apt
profesional să îndeplinească noile atribuții care îi revin.”9
Ceea ce mai este de spus, în cazul drepturilor funcționari lor publici, este faptul că
aceștia beneficiază de pensii, dar și de alte drepturi de asigurări sociale de stat, conform legii.
Funcționarii publici beneficiază în exercitarea atribuțiilor, de protecția legii.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat faptul c ă, instituția publică, este obligată să îl
despăgubească pe funcționarul public în situația în care aceasta a suferit, din cu lpa autorității
sau a instituției publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.10

9 Potrivit art.36, alin. (2), din Legea nr.188/1999, republicată.
10 Potrivit Prof. Dr. Valentin I. Prisacaru, în “Func ționarii publici ”, Ed. All Beck, București,2004.

17
3.3.2 Îndatoririle funcționarilor publici
Dacă mai sus am văzut drepturile funcționarilor publici, acum este momentul să expunem și
îndatoririle acestora.
După cum vedem în art.42, alin.(1), Legea nr.188/1999,republicată, funcționarii
publici sunt obligați să își îndeplinească în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu, dar
să se și abțină de la orice faptă ce ar putea aduce prejudicii unor persoane fizice sau juridice,
iar în ceea ce îi privește pe funcțonarii publici de conducere, vedem în alin. (2) al ace luiași
articol cum aceștia sunt oblig ați să sprijine propunerile și i nițiativele motivate ale
funcționarilor publici din subordine. Tot în cadrul aceluiași articol, mai exact în alin. (3),
vedem cum funcționarii publici au obligația de a respecta normele d e conduită profesională și
civică prevăzute de lege.
O altă îndatorire a funcționarilor publici o găsim în art. 43, alin. (1) din Legea
nr.188/1999, republicată, unde ne este precizat faptul că aceștia au obligația să se abțină de la
exprimare sau manifes tarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice și nici să
favorizeze vreun partid politic, ori să participe la vreo activitate politică.
În ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor, funcționarul public este obligat să „ se conformeze
dispoziții lor primite de la superiorii ierarhici ”,11și are dreptul “de a refuza în scris și
motivate, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră
ilegale.”12
O altă obligație, destul de importantă, zic eu, este accea că, funcționarii publici trebuie să
păstreze secretul de stat, cel de serviciu, dar și confidențialitatea în legătură cu faptele,
documentele, ori informațiile de care iau cunoștință în exercitarea funcției ce o dețin. Acest
lucru îl găsim precizat în art.45, din Legea nr.188/1999, reglementată.
Un alt gen de îndatorire a funcționarilor publici, o găsim în cadrul art. 47, alin. (1), al
Legii nr.188/1999, unde ne este precizat faptul că aceștia au obligația de a rezolva lucrările
repartizate în termenele stabil ite de către superiorii ierarhici.

11 Conform alin. (2), al art.44, din Legea nr.188/1999, reglementată.
12 Conform alin. (3), al art.44, din Legea nr.188/1999, reglementată.

18
Nu în ultimul rând, funcționarilor publici le este interzis cu desăvârșire să solicite sau
să accepte, fie direct, fie indirect, daruri ori alte avantaje. Acest punct, consider că este chiar
cel mai important, fiind punc tul esențial, de unde pornește tema propiu -zisă a lucrării.

19
4. INFRACȚIUNEA DE LUARE DE MITĂ
Un loc important prin gradul de gravitate ce îl atrage după sine, în cadrul infracțiunilor ce
pot fi comise de către un funcționar, îl ocupă luarea de mită. Aceasta fiind reglementată prin
art. 289 din Noul Cod Penal, reprezintă fapta funcționarului public, ce direct sau indirect,
pretinde ori primește bani sau alte foloase ce nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor
astfel de foloase, în le gătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea
împlinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui
act contrar acestor servicii.
Această infracțiune se pedepsește acum cu închisoare de la 3 la 10 ani, precum și prin
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita activitatea în
executarea căreia a săvârșit această faptă; iar înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod
Penal, luarea de mită se pedepsea cu înc hisoare de la 3 la 12 ani.13
4.1 Conținutul legal al infracțiunii
În primul rând putem spune că, corupția aparatului de stat este o tradiție foarte veche.
Un exemplu mai concret îl avem în Grecia antică, unde mita era atât de frecventă, încât
Platon a fost nevoit să propună pedepsirea cu moartea a funcționarilor ce primeau bani ori
foloase pentru a -și face datoria.
Vorbind strict de societatea noastră, românească din aceste timpuri, constatăm o
frecvență extrem de ridicată a faptelor de luare de mită. Putem spune că, una din principalele
probleme ale puterii de stat și ale opiniei publice democratice a devenit elimin area corupției
ce a luat forma mitei, dar și a traficului de influență.
„Potrivit, art. 289, alin.1. al Noului Cod Penal, luarea de mită constă în fapta
funcționarului public, care direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care
nu i se cuvin , ori accepta promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce i ntră în îndatoririle sale de serviciu. ”14
Dacă fapta aceasta a fost săvârsită de un funcționar cu atribuții de control, este mai gravă.15

13Conform Art.254 din Vechiul Cod Penal
14 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București
15Conform Art. 289, alin.2 din Noul Cod Penal

20
4.2 Condiții preexistente ale luării de mită :
În termeni generali, mituirea este clasificată în mituirea activă și pasivă; cea activă fiind
reprezentată de darea de mită, iar cealaltă de luarea de mită; însă în conformitate cu
dispozițiile legii penale, aceste denumiri nu sunt corespunzătoare, deoarece ace stea nu relevă
o semnificație reală a fiecărei fapte. 16
După sensul art. 289, corupția pasivă nu este doar fapta funcționarului ce se lasă cumpărat,
pentru a îndeplini sau pentru a se abține de la îndeplinirea unui act al funcției sale, atât timp
cât în modalitățile folosite de acesta, ințiativa îi aparține lui și nu mituitorului.
Așadar, putem spune că, sistemul incriminării bilaterale, cuprinde atât darea cât și luarea de
mită ca infracțiuni de sine stătătoare. Există totuși o mică contrazicere, datorită faptului că
independent de modul în care sunt acestea incriminate, în esența lor sunt două laturi ale unei
fapte complexe, c e presupune concursul necesar a două persoane. Datorită acestui lucru, mai
mulți autori văd în luarea și darea de mită o infracțiune bilaterală, unde faptul ilicit ia naștere
dintr -un raport bilateral constit uit între subiecții infracțiunii. O excepție a acestui lucru se face
atunci când mita nu este acceptată de către funcționarul public.
În ceea ce îl privește pe funcționarul public, acesta nu trebuie să fie influențat în
îndeplinirea îndatoririlor sale, de nici un fel de interese, fie ele materiale sau de obținerea
unor foloase ce nu i se cuvin.
4.2.1 Obiectul infracțiunii:
În ceea ce privește obiectul infracțiunii de luare de mită, vorbim de o clasificare a acestuia în
obiect al infracțiunii juridic special și obiect material.
Ceea ce putem spune despre obiectul juridic special, este faptul că el se constituie prin
relațiile sociale ce privesc o bună desfășurare a activității organelor de stat publice, sau a altor
persoane juridice, referitoare la îm plinirea activitățiilor de serviciu în anumite cond iții ce sunt
strict legate de în deplinirea acestora cu probitate, cinste și corectitudine din partea
funcționarilor publici.
Un exemplu din literatura juridică îl avem în opinia lui S. Kahane, care ne spun e că obiectul
special al luării de mită constă în “mănunchiul de relații sociale a căror formare normală,

16După părerea Prof. Univ. Dr. Vasile Dobrinoiu

21
desfășurare și dezvoltare nu ar fi posibilă fără a asigura – în orga nizațiile de stat și obștești –
exercitarea cu probitate de către funcționari a at ribuțiilor de serviciu încredinț ate lor și fără a
combate faptele de venalitate prin care se aduce atingere bunului mers al organizațiilor de stat
și obștești și se lezează implicit interesele legale ale persoanelor particulare ”17
O opinie diferită de cea a lui Kahane, ne demonstrează că de finiția dată de acesta este
intr-un anumit fel greoaie, deoarece cuprinde prea multe elemente explicative, iar faptul că în
ea se face referire la lezarea intereselor legale ale altor persoane particulare nu este necesar.
În această opinie, se consideră că obiectul juridic special, în cazul unor infracțiuni de serviciu
îl constituie relațiile sociale ce se pot forma și dezvolta în mod normal, numai în condițiile
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici.18 Putem spune că, fără
îndeplinirea tuturor acestor îndatoriri, nu ar fi posibilă o bună funcționare a organizațiilor de
stat și publice, din această cauză în cazul existenței unor infracțiuni de serviciu , accentul
ocrotirii penale căzând , în primu l rând pe relațiile sociale condiționate, iar în al doilea rând pe
cale de consecință, pe relațiile sociale ce privesc activitatea organizațiilor de stat.
În concluzie, putem spune că obiectul juridic special, este constituit de relațiile sociale
a căror formare și dezvoltare normală, impun o comportare cinsitită, corectă și onestă a
oricărui funcționar sau salariat. Mai mult, prin incriminarea faptelor ce c onstituie infracțiunea
de luare de mită sunt apărate și protejate relațiile sociale ce fac referire la asigura rea și
respectarea atâ t a drepturilor cât și a intereselor legitime ale persoanelor, aceste lucruri
constituind obiectul juridic special secundar al acestei infracțiuni.
În ceea ce privește obiectul material al luării de mită, putem spune că acesta este un
subiect destul de controversat în ceea ce privește probleme existenței acestuia, deoarece
potrivit unora obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie mita, mai precis spus banii
sau alte foloase, în timp ce alții consideră că luarea de mită nu are obiect material, deoarece
acțiunea făptuitorului nu este îndreptată împotriva unui bun sau a unei existențe materiale.
În același asentiment,a vem un exemplu în faptul că Plenul Tribunalului Suprem ne
arată în motivarea Deciziei de îndrumare nr.3/1073, că banii sau orice alte bunuri au format
obiectul material al infracțiunii de luare de mită, se confiscă.19 Există bineînțeles și păreri

17 V. Dongoroz, S. Kahane ș.a, în lucrarea colectivă “ Explicații teoretice ale Codului penal român ”, vol. IV,
Partea specială, Editura Academiei București, 1972, pag. 130
18 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea spec iala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București
19În C.D. pag.29.

22
conform că rora luarea și darea de mită nu au de regulă obiect material. Aceste ultime păreri
predomină mai mult în literatura juridică.
Dacă ar fi să ne luăm după opinia conform căr eia banii or foloasele pretinse sau
primite de către funcționari, constituie obiectul material al infracțiunii de luare de mită,
putem spune că se confundă obiectul material al infracțiunii cu obiectul mitei, acestea două
fiind foarte diferite una de cealaltă. Mai putem spune despre această opinie și faptul că în
momentul când funcționarul a efectuat un act pentru a cărui ducere la îndeplinire a primit
mită și dacă acest act privește un obiect material, acesta automat devine obiect material al
acestei infracțiuni.
Potrivit lui S. Kahane ace st punct de vedere, nu este întemeiat, deoarece nu actele
făcute de un funcționar în favoarea mituitorului sunt acele acțiuni tipice luării de mită, ci mai
mult, faptele de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere a promisiunii. Or, dacă
aceastea ar purta asupra un bun, operând fizic asupra lui, expunându -l unui pericol, acel bun
ar putea prezenta obiectul material al infracțiunii de luare de mită. S -a mai afirmat și faptul
că atunci când folosul necuveni t constă în prestarea unei muncii, obiectul asupra căruia se
efectuează munca devine și obiectul material al infracțiunii.20
Ceea ce mai putem spune despre obiectul material al acestei infracțiunii, este faptul că
în literatura juridică mai recentă s-a dezvoltat ideea că infracțiunea de luare de mită are sub
comiterea ei un obiect material, acesta fiind constituit din bani sau alte bunuri care potrivit
alin.3 al art.289 al Noului Cod Penal, sunt supuse confiscării.
4.2.2 Subiecții infracțiunii :
În ceea ce privește subiecții infracțiunii știm că avem mai multe tipuri de subiecți cum
ar fi: subiectul activ și subiectul pasiv special.
Ceea ce știm cu siguranță este faptul că luarea de mită este o infracțiune cu subiect activ
calificat, autorul ei putând fi doar un funcționar public ori un orice alt funcționar în
accepțiunea data lor prin art.175 al Noului Cod Penal.

20Potrivit lui S. Kahane, op.cit., vol IV, pag. 130 -131; Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea;
Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura Lumina Lex , 2000, Bucur ești

23
În primul rând, v om dezbate subiectul activ al acestei infracțiuni. Ceea ce putem
spune în primul rând este faptul că, infracțiunea de luare de mită, este un ac t ce are subiect
activ calificat, în sensul că doar un funcționar public poate fi autorul acestei fapte.
Legea nr.78/2000, ne specifică în Capitolul 1, art.1, categoriile de persoane asupra cărora se
aplică măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție .
Aceste categorii sunt:
 Persoanele ce exercită o func ție publică, indiferent de modul în care au fost investite , în
cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice ;
 Persoanele ce îndeplinesc permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare,
în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor
publice, regiilor autonome, societăț ilor comerciale, companiilor naț ionale, societăților
naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici ;
 Persoanele care exercit ă atribuții de control, potrivit legii ;
 Persoanele care aco rdă asistență specializată unităților prevăzute în primul și al doilea punct,
în măsura în care acestea participă la luarea unor decizii sau le pot influența ;
 Persoanele care indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență
special izată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la:
operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de
credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasam ent mutual ori privitor la
conturile bancare și cele asimilate acestora , tranzacții comerciale interne și internationale;
 Persoanele ce dețin o funcție de conducere într -un partid, sau într -o formațiune politică, într –
un sindicat, într -o organizație patro nală, ori într -o asociație fără scop lucrativ sau fundație ;
 Alte persoane fizice decât cele prevăzute la punctele 1 și 5, în condițiile prevăzute de lege.21
În ceea ce privește practica judiciar ă, avem un exemplu clar în faptul că mereu s -a
considerat că cei ce au calitatea de funcționari și pot fi subiecți activi ai acestei infracțiuni pot
fi diferiți. Avem o multitudine de exemple, cum ar fi șeful biroului personal și învățământ ce
pretinde fol oase materiale în scopul angajării unor muncitori; profesorul care în calitatea lui
de membru al comisiei de bacalaureat a primit sau pretins sume de bani pentru a facilita
reușita unor candidați în cadrul acestui examen ; funcționarul ce refuză comunicarea către

21http://www.euroavocatura.ro/legislatie/1232/Legea_78_2000,_Actualizata_2016,_pentru_prevenirea,_desc
operirea_si_sanctionarea_faptelor_de_coruptie

24
petiționar a unei soluții înainte de a i se da o anumită sumă de bani, ace st lucru însemnând
totodată condiționarea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu; fapta unui
primar ce preinde sau primește anumite sume de bani pentr u soluționarea favorabilă a unei
cerer i a mituitorului; un alt exemplu destul de clar și chiar ba mai mult , foarte des întalnit în
zilele noastre, pot spune că este cel al medicului care pretinde sau primește o anumită sumă
de bani sau anumite bunuri materiale, în timpul îndeplinirii unui act ce face privire la funcția
sa pentru ca acesta să îl efectueze cu o m ai mare grijă și atenție. Ca un alt exemplu destul de
practicat în zilele noastre îl putem da pe cel al ofițerului de poliție care a pretins și primit,
sume de bani în scopul de a nu întocmi acte de cercetare în cazul unor anumite infracțiuni.
Tratând ma i detaliat problema medicilor, este de menționat faptul că, ulterior
adoptării Hotărârii Guvernului nr.220/1992, prin unele hotărâri judeătorești, acestora li s -a
negat calitatea de funcționar, deci implicit și cea de subiect activ al luării de mită.22 Însă acest
lucru nu s -a putut impune nici în practica judiciară, nici în literatura juridică. Ba mai mult, ni
s-a arătat, ca potrivit art.1 pct.3 din Principiile de bază ale statutului medicului din România,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.220/1992, “medi cul practician prin natura umanitară și
liberă a profesiei sale, nu este funcționar public și nici nu va putea fi asimilat funcționarului
public .” Așadar, legea privind exercitarea profesiei de medic este în ansamblul său una ce are
caracter civil și al că rei obiect de reglementare este consituit din relațiile sociale din cadrul
domeniului medical. Aceasta lege nu conține vreo dispoziție cu caracter penal și nu face parte
nici măcar din categoria acelor legi nepenale ce cuprind dispoziții penale.
Totuși, m edicii încadrați în unități medico -sanitare din si stemul public sunt funcționari î n
sensul legii penale, datorită calității lor de salariați, prin care exercită o însărcinare în cadrul
unei instituții de stat. În concluzie, fapta unui medic ce își exercită serviciile în cadrul unei
instituții de stat, de a accepta unele bunuri sau foloase în schimbul acestor servicii este
considerată luare de mită.
Revenind la subiectul activ al infracțiunii de luare de mită, spunem că acesta, în
momentul săvârșirii acestei acțiuni, trebuie deci să aibă calitatea de funcționar. Dacă la
momentul săvârșirii acestei fapte, acesta era funcționar, există în mod clar luare de mită, chiar
daca înaintea efectuării acestui act el a pierdut această calitate și chiar daca banii sau
foloasele promise anterior i s -au dat după pierderea acestei calități. În nici un caz,

22Trib. Supr., Secț. Pen., dec. nr. 1647/1992, Revista Dreptul, nr. 4/1993 pag.63 ; Trib. Caraș -Severin ,
Sent.pen.nr. 15/1994, – Revosta de drept penal Anul III – nr. 1 ianuarie -martie 1996, pag. 134

25
funcționarul nu se poate folosi de tema împrumutului, deoarece această împrejurare este
irelevantă. Aceasta prezumție de împrumut, este invalidă pentru că împrumutul constituie un
folos, din moment ce a fost solicitat de către funcționar cu scopul de a face un act contrar
îndatoririlor sale de serviciu.
Ceea ce mai trebuie precizat în le gătura cu subiectul activ al infracțiunii, este existența
funcționarului cu atribuții de control. Conform art. 175, alin.2, subiectul activ în cazul unei
forme agravate a luării de mită este un funcționar cu atribuții de control.
În literatura juridică, prin funcționar de control se înțelege o persoană calificată ce trebuie să
fie în primul rând funcționar în sensul legii penale și mai apoi să aibă atribuții de control,
lucru ce ridică unele aspecte deosebite.
Termenul “atribu ții de control ” folosit pentr u func ționari, nu este nou în legislația
românească penală, fiind cuprins în art. 263, alin2 al Vechiului Cod Penal. În ceea ce privește
sensul acestui termen în literatura juridică au fost exprimate mai multe teze. Prima din
aceas tea este aceea că prin pe rsoană cu atribuții de control se înțelege o persoană calificată
prin dipozițiile legale aflate în vigoare. Mai apoi ni se spune că atribuțiile de control se
determină într -un mod concret pentru fiecare caz în funcție de natura atribuțiilor de serviciu
ale făptuitorului.23
Așadar, pentru a stabili dacă un funcționar are atribuții de control, este necesară
examinarea cu atenție a actelor normative ce fac referire la atribuțiile sale de seriviciu. Însă
trebui e precizat faptul că această ex aminare trebuie făcut ă în fiecare caz concret, evitân du-se
orice tip de generalizare, fără a se ține seama în mod concret de atrbuțiile de control ale
făptuitorului.
În concluzie, prin denumirea de funcționar cu atribuții de control se înțelege acel
funcționar calificat astfel, prin dispozițiile legale în vigoare, ce reglementează atribuțiile
funcționarului în cauză.
Această calitate de funcționar de control o pot avea: paznicii, gardienii publici, organele
Gărzii Financiare din Direcția generală a controlului financiar de stat din Ministerul

23A. Filipaș “Infracțiuni contra înfăptuirii justiției ”, Editura Academiei, București,1985, pag. 348

26
Finanțelor și unități subordonate, precum și orice alți funcționari ce, conform dispozițiilor
legale au atribuții de control.24
Revenind la infracțiun ea luării de mită, pentru existe nța acesteia ni se cere ca
subiectul acti v să aibă calitatea de funcționar sau salariat în momentul savârșirii acestei
acțiuni. Dacă în schimb făptuitorul nu avea una din calitățiile acestea în momentul săvârșirii,
atunci numai vorbim de luare de mită ci de înșelăciune. Tot în așa fel, dacă funcți onarul
public pretinde sau primește bani sau alte bunuri pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea unui
act, dar care nu ține de îndatoririle sale de serviciu, această faptă nu constituie luare de mită,
ci mai degrabă o altă infracțiune cum ar fi traficul de influență sau înșelăciune.
În cele de urmează vom discuta despre subiectul pasiv special al infracțiunii.
Ceea ce pute m spune despre acesta este că, î n cazul luării de mită, acesta este format din
autoritatea publică, din instituția publ ică, ori altă per soană juridică de interes public sau
privat, î n serviciul căreia făptuitorul î și realizează îndatoririle de serviciu. Uneori, subiectul
pasiv poate fi o persoan ă fizică, dacă obținerea mitei devine rezultatul unei constrângeri
exercitate de către funcțion ar; însă acest subiect este unul secundar și adiacent.
4.2.3Participația penală :
Ceea ce putem preciza despre această temă, este faptul că în Codul penal român,
fiecărui făptuitor i se alocă calitatea de autor material al infracțiunii pe care o comite. Așadar,
putem spune că mituitorul nu este participant activ la luarea de mită, ci ma i mult autor al
infracțiunii de dare de mită.
În sensul art. 289, funcționarul este autorul infracțiunii de luare de mită, fie că acesta
realizează per sonal sau printr -un intermediar, activitatea specifică laturii obiective.
Ceea ce mai putem spune este faptul că luarea de mită poate fi săvârșită în orice formă
a participației penale și că orice persoană poate fi instigator sau complice, pe când autorii
acestei infracțiunii trebuie să urmeze acele dispoziții din textul incriminator. Despre mituitor,
putem spune că nu este participant direct la această infracțiune, ci este un autor principal al
infracțiunii de dare de mită.

24Ion Dumitru “Funcționarul cu atribuții de control subiect act iv calificat al infracțiunii de luare de mită ” Revista
Dreptul nr.8/1994, pag. 61 -62

27
Totuși, se impun unele precizări și în ceea ce îi privește pe complice și instigator. De
aceea precizăm faptul că fiecare făptuitor are calitatea de autor, al infracțiunii comise de
acesta, din această cauză, î ntr-un caz de luare de mită, mituitorul nu poate fi nici complice
nici instigator, precum nici funcționarul mituit nu poate fi complice în darea de mită.
Cu toate acestea, nu exist ă luare de mită, dacă avem la mijloc un intermediar, iar suma de
bani pretinsă s -a oprit la acesta, neajungând la cunoștința persoanei căreia îi era adresată.
Fiind vorba de un intermediar, putem spune cu certitudine că acesta nu poate fi ceva mai mult
decât complice. Există însă situații când intermediarul îl determină pe funcționar să
săvârșească luarea de mită prin int ermediul său. În acest caz, ace sta va lua calitatea de
complice, răspunzând în fața legii numai pentru instignare, datorită faptului că du pă cum
știm, formele de participare săvârșite cu intenție au un ca racter abso rbant, iar în acest caz,
instig area absoarbe deci complicitatea. Ceea ce putem spune despre complicitate, este faptul
că în sistemul Codului penal româ n, ea nu este socotită ca infracțiune de sine stătătoare.

4.3 Conținutul constitutiv al infracțiunii
Conținutul constitutiv al infracțiunii are două laturi, una obiectivă și alta subiectivă.
În primul rând, vom discuta despre latura obiectivă. Aceasta la rândul ei este compusă
dintr -un element material, o urmare imediată și un raport de cauzalitate.
a) Elementul material :
În cadrul infracțiunii în cauză, elementul material se realizează prin acțiune și inacțiune,
mai precis spus, prin acțiune, adică prin pretinderea sau primirea de bunuri ori alte foloase ce
nu i se cuvin subiectului, sau prin acceptarea unor promisiuni ; în timp ce prin inacțiune
înțelegem faptul că funcționarul nu respinge o propunere de genul.
În primul rând, avem modalitatea normativă de săvârșire a infracțiunii , ce constă în fapta
funcționarului de a pretinde bani sau alte bunuri necuvenite, iar după cum știm a pretinde un
anumit lucru, presupune a cere cuiva, în special a avea o anumită pretenție. Deci, putem
spune ca pretinderea și initiațiva în acest caz apar ține funcționarului, fapta putându -se comite
fie prin cuvinte, gesturi,scrisori, fie prin orice mijloc de comunicare.

28
Un exemplu de comitere al acestei infracțiuni, prin care ni se arată elementul material este
acela, cum că infracțiunea de luare de mită a fost comisă printr -o acțiune de pretindere, în
momentul în care funcționarul a cerut unei persoane o sumă de bani pentru a -i întocmi unele
documente. Un alt exemplu prin care ne este scos în evidență elementul material al luării de
mită, îl avem într -o acțiune de primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin funcționarului.
Pentru a avea o existență cât mai clară a elementului material al laturii obiective,
realizată prin diferite mijloace, nu este suficientă doar voința de acțiune a funcționarului,
fiind necesare mai multe lucruri pentru ca acesta să se facă înțeles în fața persoanei căruia se
adresează. Cu alte cuvinte, o acțiune de pretindere realizată printr -un mijloc de genul acesta,
trebuie să aibă o anumită semnificație exactă, precisă și să su gereze neîndoielnic și
neechivoc cererea de bani, în așa fel încât cel căruia i se adresează aceasta pretindere să
înțeleagă. Mai putem spune că, această pretindere se p oate face și printr -o scrisoare. În
asemenea situații, acțiunea ce ne definește eleme ntul material al laturii obiective, nu se
săvâșește în momentul expedierii corespondenței, ci în acel moment când a fost aceasta
primită de către destinatar . Ce putem spune, despre atitudinea destinatarului, este că aceasta
nu afectează și nici nu influențează cu ceva existența elementului material al laturii obiective
a infracțiunii.
O altă modalitate de săvârșire a elementului material constă în primirea de către
funcționar de bani sau alte foloase materiale. A primi, înseamnă în mod clar a lua î n posesie
și spre deosebire de pretindere implică o predare efectivă a banilor sau bunurilor ce este
realizată din inițiativa mituitorului. Această primire trebuie să fie voluntară și nu poate fi
percepută fără o acceptare prealabilă a funcționarului. Cu toate acestea, între cele două
trebuie să fie un interval de timp, nu prea lung, care să determine relativa lor simultaneitate.
Dacă nu există această simultaneitate , atunci elementul material, se realizează ca în exemplul
dat anterior, infracțiunea prop iu-zisă înfăptuindu -se în momentul acceptării.
Acceptarea promisiunii este a treia modalitate a elementului material al infracțiunii de luare
de mită. Putem spune despre această modalitate, faptul că prin acceptarea promisiunii,
funcționarul o aprobă și es te de acord cu aceasta și că inițiativa îi aparține cu totul
mituitorului, funcționarul având doar rolul de a fi pus în fața acestui fapt și de a accepta sau
refuza.
A patra modalitate de săvârș irea a acestei infracțiuni, est fapta funcționarului de a nu
respinge promisiunea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin. Prin faptul că acesta nu o

29
respinge se înțelege conduita funcționarului ce nu dă la o parte și nu își manifestă respingerea
în fața mituitorului. Această nerespingere a funcționarului, nu este altceva decât o acceptare
tacită.25
Astfel, acțiunea de primire trebuie să fie voluntară și spontană. Această spontaneitate presune
o anume concomitență între acceptarea propunerii și primirea ei, deci putem spune că în
general orice primire implică la rândul ei o acceptare. În cazul luării de mită, această
acceptare, cât și primirea, nu pot avea loc dec ât în același timp, tocmai datorită faptului că
dacă acestea ar fi fost făcute separat, infracțiunea de luare de mită s -ar fi consumat deja în
momentul acceptări, din această cauză spunem că primirea este spontană, iar inițiativa îi
aparține mituitorului.
Așadar, putem spune că în oricare din modalitățile expuse mai sus este necesar ca
obiect al infracțiunii sa fie banii sau orice alte foloase . De exemplu, „în practica judiciară s -a
decis, că fapta unui funcționar de a solicita o sumă de bani cu titlul de î mprumut, în scopul de
a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, realizează infracțiunea de luare de mită”26,
deoarece împrumutul constituie un folos material în sensul dispozițiilor art.289 a Noului Cod
Penal.
Pentru o existență cât mai clară a infracțiunii de luare de mită, se cere ca bunurile sau
banii primite, trebuie să fie necuvenite, mai exact spus , “făptuitorul să nu fie îndreptățit a le
pretinde, primi, etc. ”27
Ceea ce mai putem spune, este faptul că, dacă făptuiorul pretinde sau primește foloase
ori bani, cu titlul de obligație ce trebuie îndeplinită de către cel ce soliciă efectuarea unui act,
atunci fapta numai este numită luare de mită ci primește denumirea de abuz în serviciu
împotriva intereselor persoanelor. Un alt aspect es te atunci când făptuitorul primește
foloasele după îndeplinirea actului privitor la îndatoririle acestuia de serviciu ; în acest caz
vorbim de primire de foloase necuvenite, nu de luare de mită. În acest caz, fapta constituie
luare de mită în momentul în ca re funcționarul primește bani sau foloase, după îndeplinirea
actului, însă cu siguranță trebuie să existe și o înțelegere anterioară.

25După cum ne spune I. Ionescu Dolj, în lucrarea colectivă “ Codul penal adnotat ” vol. II, Partea specială,
București, 1937, pag,140
26 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București

27 Ibidem.

30
b) Urmarea imediată:
Ceea ce putem spune despre urmarea imediată este f aptul că în cazul unei comiter i a
infracțiunii de luare de mită se creează o situație de pericol pentru relațiile sociale ce fac
referire la o actvitate normală a organelor, instituțiilor publice și a oricărei persoane juridice.
c) Raport de cauzalitate:
În cazul infracțiunii despre care discutăm noi, legatu ra de cauzalitate dintre elemental
material și urmarea imediată, rezultă din chiar materialitatea faptei, săvârșite de subiectul
activ.
În cele ce urmează vom discuta despre latura subiectivă a conținutului constitutiv al
acestei infracțiuni.
Ceea ce putem spune despre această latură este faptul că din punct de vedere subiectiv, luarea
de mită se comite cu o intenție directă. “Dacă fapta s -a comis în cu totul alte scopuri, nu există
infracțiunea de luare de mită, practica fiind constantă în acest sens.”28
Tot ca și latură subiectivă, mai putem preciza faptul că luarea de mită nu subzistă, în
momentul în care funcționarul se află în eroare , când primește banii sau celelalte foloase
pentru serviciul legal datorat cetățenilor.29
Ceea ce putem spune despre mob ilul faptei, este că de obicei este reprezentat de dorința
subiectului de obținere a unor câștiguri pe căi ilicite ; iar faptul că există și alte impulsuri care
concură la determinarea funcționarului în vederea săvârșirii luarea de mită, nu condiționează
existența vinovăției.
4.4 Forme, modalități și sancțiuni ale luării de mită.
4.4.1 Forme :
Ceea ce putem preciza aici, es te faptul că infracțiunea ce o tratam noi, este susceptibilă
de toate formele de paricipație penală. Tentativa, în cazul acestei infracțiuni nu este
considerată incriminatorie și nici sancționată.
Putem spune că formele infracțiunii se împart în trei categorii, și anume în actele
preparatorii, tentativă și infracțiunea consumată. Actele preparatorii sunt compuse din

28Trib. Supr., Secția pen., decembrie, nr.1956/1973, C.D. 1973, pag. 419
29 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, L ector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București

31
acceptarea și nerespingerea promisiunii de către funcționar ; tentativa este pretinderea
funcționarului de a primi bani sau alte foloase ; în ceea ce privește infracțiunea consumată,
spunem că această infracțiune se consumă prin executarea o ricărei acțiuni.
În continuare vedem cum, consumarea infracțiunii de luare de mită are loc chiar în
momentul pretinderii sau primirii banilor ori a altor foloase sau chiar a promisiunii ori
respingerii ei, acest fapt, concretinzându -se într -o infracțiune instantanee. Mai putem spune
despre consumarea acestei infracțiuni, faptul că “în situația în care banii sau alte foloase sunt
remise în rate succesive, fapta are caracterul de infracțiune continuată .”30
Din practica judiciară vedem cum, luarea de mită poate fi în concurs cu alte fapte
penale. Spre exemplu, inculpatul serg. maj. rez., aflându -se într -o noapte în timpul
seriviciului, a oprit prentru control un autoturism înmatriculat în altă țară; acesta găsindu -l pe
conducătorul auto circulând fără acte care să fie în regulă, a pretins și totodată primit o sumă
de bani pentru a fa ce nevăzut acest lucru și pentru a ascunde sau distruge procesul verbal. În
acest caz, fapta inculpatului constituie luare de mită în mod clar, dar aceasta este o luare de
mită aflată în concurs cu distrugerea de înscrisuri.31
Distrugerea de înscrisuri, e ste la rândul ei o infracțiune ce este pedepsită cu închisoare de la 1
la 5 ani ; iar dacă această faptă este săvârșită de către un funcționar public, limitele pedepsei
se majorează cu o treime, potrivit art.259 a Noului Cod Penal.
Tot privitor la formele infracțiunii , trebuie precizat și faptul că avem o infracțiune
continuă, în momentul în care, acționând pe baza aceleiași rezoluții funcționarul, cere sau
primește în mod repetat, de la aceeași persoană bani ori alte foloase.
4.4.2 Modalitățiile luării de mită:
În ceea ce privește modalitățile luării de mită, spunem că această infracțiune fie ea tip, fie
agravată, are două modalități de săvârșire.
Prima modalitate, constă în fapta funcționarului de a pretinde sau primi bani sau alte foloase
necuvenite ; iar a dou a modalitate reiese fie din acceptarea fie din respingerea de către
făptuitor a promisiuni. Cu toate acestea, infracțiunea de luare de mită prezintă și diferite
modalități faptice ce sunt determinate de împrejurările și circumstanțele concrete în care
aceasta s -a săvârșit.

30Potrivit Trib. Supr., Secția pen., decembrie, nr. 2133/1973, C.D. 1973 pag.379
31 Ibidem 19; Ioana Vasiu, op. Cit., vol. II

32
După cum bine știm, în practica judiciară s -a decis faptul că există luare de mită ca
infracțiune, chiar dacă făptuitorul restituie cele primite ori refuză primirea acestora, sau dacă
ulterior acceptării promisiunii, acesta este înlătur at din funcția pe care o ocupa la momentul
respectiv.
4.4.3 Sancțiunile infracț iunii de luare de mită:
În ceea ce privește acest aspect, putem spune că sancțiunile se împart în 4 categorii, și
anume, pedeapsa principală, pedeapsa complimentară, pedeapsa accesorie și confiscarea
specială.
a) Pedeapsa principală :
În primul rând, trebuie precizat faptul că infracțiunea de luare de m ită se pedepsește
cu închisoare de la 3 la 10 ani, precum și cu interzicerea unor drepturi, potrivit art. 289 alin.1
al Noului Cod Penal.
Dacă infracțiunea de luare de mită este săvârșită în interesul unei organizații criminale sau al
unuia dintre membrii unei astfel de grupări, maximul prevăzut de lege al pedepsei se
majorează cu 5 ani.
Mai apoi, p otrivit art. 289 alin. 3, banii, valorile și orice alte bunuri care fac obicetul luării de
mită se confiscă, iar dacă ele sunt de negăsit, inculpatul este oblig at să plătească echivalentul
acestora în bani.
b) Pedeapsa complimentară :
După cum precizam și în unele capitole anterioare, Art. 289 al Noului Cod Penal,
prevede pe langă pedeapsa principală a închisorii și o pedeapsă complimentară a interzicerii
unor drepturi. Drepturile al căror exercițiu poate fi interzis ne sunt enumerate în cadrul art. 66
al Noului Cod Penal, iar durata acestei interziceri poate fi stabilită de la 1 la 5 ani.
Printre drepturile al căror exercițiu poate fi interzis, art. 66 al Noulu i Cod Penal, prevede
printre altele și dreptul de a ocupa o funcție ori de a exercita o profesie de natura aceleia de
care se folosise condamnatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni. Unele exemple în acest
sens sunt, interzicerea dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de
a desfășura activitatea de care s -a folosit pentru săvârșirea infracțiunii; dreptului de a deține,
purta și folosi orice categorie de arme ; dreptului de a părăsi teritoriul României ; dreptului de

33
a comunica cu victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis
infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea ; dreptului
de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară
activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată .32
Ceea ce trebuie cu siguranță precizat, este faptul că în cazul luării de mită, aplicarea
pedepsei complimentare este obligatorie, însă doar în cazul în care pe deapsa stabiltă inițial,
cea principală, este închisoarea de cel puțin 2 ani.
c) Pedeapsa ac cesorie:
În cadrul acestei pedepse, făptuitorului îi este interzis , pe perioada executării pedepsei,până
la grațierea totală ori a restului de pedeapsă, sau până la împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei și dreptul de a exercita o funcție de natura celei pe care a încălcat -o.
d) Confiscarea spe cială :
În ceea ce privește confiscarea specială, vedem în art. 289, alin.3, al Noului Cod Penal, cum
banii sau orice alte foloase ce au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea
sunt de negăsit, condamnatul este obligat să plăteasca echivalentul lor în bani.

4.5 Aspecte procesuale ale luării de mită :
În cazul luării de mită, putem spune că, acțiunea penală este pusă în mișcare din oficiu,
competența de cercetare revenind procurorului, iar judecarea în primă instanță este efectuată
de tribunal.33
4.6 Luarea de mită în legislația altor state:
În cadrul acestui capitol voi încerca să expun, procesul luării de mită din cadrul altor state.
Un prim exemplu avem în Codul Penal german, ce incriminează primirea de foloase
sub denumirea de “Infrac țiuni de serviciu ”. Potrivit, capitolului XXIX din Codul Penal
german, această infracțiune se pedepsește cu închisoare până la doi ani, amendă funcțională

32Conform Art.66, alin.1 , lit . g; h; j; n; o, al Noului Cod Penal
33 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București

34
sau angajamentul special pentr u serviciul public. La germani, atunci când este săvâ rșit acest
act de către un judecător ce îndeplinește o asemenea infracțiune , se pedepsește cu închisoare
de până la 3 ani sau amendă ; iar dacă făptuitorul acceptă un folos nepretins de dânsul, dar
anunță autoritatea competentă despre acest lucru, nu este sancționat.
În ceea ce privește luarea de mită, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 10 ani,
fiind incriminată până și doar tentativa de mită. Dacă această fapta este mai ușoara,
incriminatul poate primi o pedeapsă de până la 3 ani închisoare și amendă ; iar dacă luarea de
mită este comisă de un judecător, fapta se pedepsește cu închisoare de la 1 la 10 ani.
În statul francez, Codul penal, i ncriminează fapta unui funcționar de pretindere,
promisiune sau acceptare de bunuri sau bani, în schimbul unui favor ce face parte din
atribuțiile sale de serviciu, în art. 432 -11. Această infracțiune se pedepse ște cu închisoare de
10 ani plus 1 milion de franci ca amendă.34
Un ultim exemplu, avem în Statele Unite ale Americii, unde atât luarea cât și darea de
mită sunt incriminate printr -o dispoziție unică ce poartă denumirea de “bribery” .
La ei, o persoană este incriminată de mituire, din moementul în care oferă, transmite sau
aprobă transmiterea prin altul sau de la altul ; această faptă fiind considerată infracțiune de
gradul 3.

34Franck Terrier , Francis de Gunehec, Frederic Desportes, Nouveau Code penal, Mod e d emploi, Union
Generale d Editions, Paris, 1994

35

5. INFRACȚIUNEA DE DARE DE MITĂ

Al doilea mare capitol al acestei lucrări este darea de mită. În sens general, darea de mită,
reprezintă latura activă a activității de mituire, ce este incriminată distinct ca o infracțiune de
sine stătătoare.
5.1 Conținutul legal al dării de mită :
Spre deosebire de luarea de mită, această infracțiune nu constituie în sine o infracțiune de
serviciu, ci mai mult una ce are legătură cu serviciul, ea caracterizându -se printr -o acțiune de
corupere exercitată de un individ particular asupra unui funcționar.
Potrivit art. 290 alin. 1 al Noului Cod Penal, darea d e mită constă în promisiunea,
oferirea sau darea de bani, în condițiile arătate în art. 289 și se pedepsește cu închisoare de la
2 la 7 ani.
Spre exemplu, a comis infracțiunea de dare de mită, individul ce a oferit o sumă de bani unui
funcționar pentru a -l determina pe acesta în vederea unor cercetări ce se efectuau cu privire la
o faptă săvârșită de acel individ, ori de o companie aflată sub propietatea lui.
Ceea ce putem spune, este faptul că infracțiunea de dare de mită, poate exista
independent de luarea de mită, mai precis în momentul în care individul particular promite ori
oferă un anumit folos funcționarului, dar acesta nu se lasă corupt fiind nevoit să recurgă la
refuz.
5.2 Condițiile preexistene ale dării de mită :
5.2.1 Obiectul dării de mită
În ceea c e privește obiectul dării de mită, la fel ca la infracțiunea luării de mită vorbim
despre un obiect juridic special și unul material.
În primul rând vom trata obiectul juridic special al dării de mită. În cazul acestei
infracțiuni, obiectul juridic speci al, este co nstituit din relațiile sociale cu privire la activitatea
de serviciu. Prin activitatea ilicită a persoanelor ce propun o asemenea faptă, este pus în
pericol bunul mers atât al societății cât și al altor persoane juridice.

36
În cele ce urmează, vom discuta despre obiectul material al dării de mită.
Trebuie precizat faptul că, această infracțiune nu are obiect material. Cu toate acestea, însă,
conform unor opinii, în momentul în care oferirea de mită este respinsă , bani sau al te foloase
ce ocupau rolul de mijloc pentru sâvârșirea faptei, devin obiecte materiale ale acestei
infracțiuni. De asemenea, atunci când folosul oferit constă în prestarea unei munci, obiectul
asupra căruia se efectuează munca devine obiect material al inf racțiunii.35
5.2.2 Subiecții infracțiunii de dare de mită
În ceea ce privește acest subiect, spunem că subiecții acțiunii de dare de mită se împart în
subiecți activi și pasivi.
a) Subiectul activ al dării de mită
În ceea ce privește darea de mită, subiectul activ al acesteia este compus din orice
persoană ce îndeplinește condițiile generale ale responsabilități i penale cu privire la vârstă, la
libertatea de hotărâre și acțiune prevăzute de lege.
Această infracțiune poate fi săvârșită de către un fun cționar sau un alt salariat, dar în această
situație acesta apare în raport cu funcția sau serviciul pe care îl îndeplinește funcționarul
mituit, ca persoană particulară.36
În ceea ce privește participația penală, potrivit legislației penale în vigoare, at ât darea
cât și luarea de mită sunt două fapte distincte, fiecare din cele două având un subiect activ
propiu, precizând faptul că mituitorul trebuie socotit întotdeauna ca autor al infracțiunii de
dare de mită și nu ca un instigator sau ca și complice la infracțiunea corelativă ; în timp ce
mituitul are calitatea de autor al infracțiunii de luare de mită, nu de instigator sau complice la
darea de mită.
Ceea ce putem spune despre fapta celui ce promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, pentru
și în numel e altei persoane, este socotită ca însăși fapta persoanei di n urmă, căreia, prin
urmare nu i se poate refuza calitatea de autor.

35Conform V. Dongoroz ș.a. op.cit., vol. IV, pag. 139 cu notă în Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ.
Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura Lumina Lex , 2000, București
36 Prof. univ.dr, Vasile Dobrinoiu, Lector univ. Nicolae Conea; Drept Penal partea speciala, vol. II, Editura
Lumina Lex , 2000, București

37
Darea de mită, poate fi comisă și pri ntr-un intermediar. Acest lucru, constituie infracțiune
doar în cazul în care promisiunea , oferta sau folosul ajunge la funcționa r, nu și atunci când
acțiunea nu este adusă la cunoștința funcționarului, ramânând la intermediar.
În cazul în care, chiar intermediarul îl determină pe mituitor în vederea săvârșirii
faptei prin intermediul său, acesta este socotit în mod clar instigator la infracțiunea de dare de
mită, în care se absoarbe complicitatea, deoarece instigarea ca și formă de participație
principal ă o absoarbe pe aceasta care este o formă de participație secundară.
Ceea ce mai spune, este faptul că poziția juridică a intermediarului este aceea de complice, fie
el și numai al mituitorului, fie al celui mituit.
b) Subiectul pasiv al dării de mită
În ceea ce privește subiectul pasiv al acestei infracțiuni, acesta este constituit din oric e
autoritate sau instituție publică, sau din alte persoane juridice din al căror personal face parte
funcționarul căruia se încearcă a i se da mită.
5.3 Conținutul constitutiv al dării de mită
În cadrul acestui aspect, avem o latură obiectivă și una subiectivă.
5.3.1 Latura obiectivă
Latura obiectivă a luării de mită este împărțită la rândul ei într -un element material, o urmare
imedată și un raport de cauzalitate.
a) Elementul material :
Acesta constă în fapta individului de a promite, oferi sau a da bani sau alte foloase ce nu i se
cuvin unui funcționar în schimbul îndeplinirii sau nu a unui act ce privește atribuțiile de
serviciu ale funcționarului.
În primă instanță vom vorbi despre promisiune. Prin ea, înțelegem un angajament, o
făgăduință sau o o bligație asumate de către un individ față de un funcționar de a remite în
viitor o sumă de bani, cu condișia ca acesta va acționa ăn sensul urmărit și dorit de mituitor.
Mai trebuie precizat faptul că, promisiunea este un act unilateral al mituitorului și nu implică
neaparat actul corelativ al acceptării din partea funcționarului.

38
În ceea ce privește mijloacele prin care se face aceasă promisiune putem spune că sunt
multiple, putându -se face în scris, dar și în alt mod, în așa fel încât ea trebuie să ajung ă la
cunoștința funcționarului, neavând relevanță modul de acceptare sau respingerii al acestuia.
În ceea ce privește oferirea, aceasta reprezintă prezentarea banilor sau a celorlalte
foloase, pe care funcționarul urmează să le primească, în scopurile pre cizate de mituitor. Cu
toate acestea, infracțiunea de dare de mită subzistă chiar dacă funcționarul în cauză respinge
oferta mituitorului.
Cu privire la mijloacele prin care oferta ajunge la funcționar, spunem că nu are relevanță din
moment ce ea a ajuns l a cunoșința acestuia , iar pentru a avea infracțunea de dare de mită se
cere ca oferta să fie precisă și să se concretizeze într -o acțiune efectivă și reală.
În momentul în care oferta este precedată de promisiune, infracțiunea se consumă în
momentul formulării promisiunii, însă cu precizarea că oferta inițială nu este lipsită de
consecințe de oridin juridic.
Faptul ce caracterizează oferta, este prezentarea b aniilor sau a celorlalte foloase ce constituie
obiectul mitei, sau exstă posibilitatea ca acestea să fie remise imeadiat. În acest caz oferta nu
este afectată de vreun termen, în timp ce în ceea ce privește promisiunea este afectată în mod
clar de un terme n. Spunem acest lucru deoarece în cazul promisiunii, ea privește sume de
bani sau unele foloase vii toare, ce nu sunt prezentate ori puse la îndemâna funcționarului în
momentul formulării acesteia.
În cazul în care, funcționarul respinge oferta, nu există i nfracțiunea de luare de mită, însă
dacă o acceptă, acesta primește banii sau foloasele, deci acceptarea se transformă în luare de
mită.37
Ceea ce mai putem spune despre elementul material al dării de mită este faptul că a da
bani sau alte foloase, presupun e în mod clar remiterea banilor sau a foloaselor funcționarului.
Putem spune că, este irelevantă împrejurarea cum că mituirea nu ar fi reușit, mai precis că nu
l-a determinat pe funcționar să accepte mita, deoarece infracțiunea se consumă in momentul
predă rii și înmânării foloaselor materiale.38

37Idem 26
38Conform Gh. Nistoreanu, V. Dobrinoiu ș.a., op. Cit., pag. 356

39
Nu are importanță dacă mituirea a fost realizată din propie inițiativă sau cedând presiunilor
funcționarului, sau dacă acesta s -a făcut în mod direct sau indirect printr -un intermediar.
Trebuie precizat fapul că dare a de mită subzistă 39chiar dacă actul pentru care s -a dat mita nu
a fost realizat, infracțiunea consumându -se cum spuneam mai sus, o dată cu activitatea de
predare a banilor ori foloaselor.
Pentru existența infracțiunii de dare de mită se cere a se întruni mai multe condiții esențiale.
Printre acestea, prima condiție este aceea că promisiunea sau darea de mită să aibă ca obiect
bani sau alte foloase materiale. După cum vedem în Codul Penal francez, “ în lipsa darurilor
nu poate exista o infracțiune, întrucât legea penală, evident nu pedepsește demersurile nici
rugămințile nici insistențele sau reomandările, chiar dacă ele ar avea drept rezultat
determinarea funcționarului să facă un act nedrept și să încalce din slăbiciune, îndatoririle
funcției sale .”
A doua condiție pentru existența dării de mită, este aceea că banii sau foloasele sau nu
fie datorate, ci să aibă caracter de retribuție, mai precis spus să constituie plata ori răsplata în
vederea unui act determinat, deoarece foloasele sunt necuvenite atunci când ele se oferă
pentru ceva ce este datorat în mod legal, adică este vorba despre plata în vedera realizării
unuia din scopurile arătate în art. 289 a Noului Cod Penal.
O a treia condiție, constă în faptul că promisiunea sau oferirea să se fi comis anterior
îndeplinirii sau neîndeplinirii actului în vederea căruia mituitorul a reacționat, sau cel târziu
în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu a funcționarului pub lic. În momentul în care
elementul material s -a realizat prin promisiune, darea efectivă a banilor sau foloaselor
materiale se poate face și după executarea actului dorit de mituitor, deoarece infracțiunea a
fost consumată din momentul promisiunii.
O ulti mă condiție pentru a avea infracțiunea de dare de mită este aceea cum că actul
cerut de mituitor să fie unul privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului, sau un act
contrar acestor îndatoriri.
În practica judiciară au fost calificate ca dare de mită, actele comise în legătură cu un fapt
contrar îndatoririlor de serviciu ale celui mituit . Mai precis, fapta unei persoane ce a oferit o
sumă de bani unui funcționar pentru a -l determina la darea unor foi de hârtie albă ce să aibă

39Potrivit E. Garcon, “Code penal adnote Paris, 1901 -1906, pag. 438, nr.12

40
pe ele sigiliul ins tituției, sigiliu ce ar trebui să se afle în mod permanent la șeful acelei
instituții.40 Un alt exemplu ce a fost calificat ca dare de mită este fapta unor gestionari de a
împărți cu revizorul contabil plusurile constatate în gestiune, pe care acesta în baz a unei
înțelegeri prealabile, a omis înregistrarea lor.Aceasta faptă pe langă mită constituie și
infracțiune de delapidare.41
Nu este constituită dare de mită atunci când funcționarul căruia i s -a promis sau oferit
o sumă de bani sau alte foloase materiale , nu are competența efectu ării actului cerut de
mituitor.
b) Urmarea imediată
În ceea ce privește acest aspect spunem că pentru a exista infracțiunea de dare de mită
trebuie ca activitatea ce formează elementul material să fi produs o anumită urmare imediată .
În cazul unei infracțiuni analizate, această urmare imediată constă în producerea unei anume
stări de pericol în sensul creării unei îndepliniri incorecte a atribuțiilor de serviciu de către un
funcționar public.
Privind din alt unghi, există și un per icol al stânjenirii relizării în bune condiții și în mod legal
a activității unui organ de stat, a unei instituții sau a oricărei persoane juridice.

c) Raportul de cauzalitate
Ceea ce putem spune despre acesta, este faptul că este abolut necesară o legătur ă de
cauzalitate între activitatea infracțională și urmarea imediată , pentru o întregire cât mai bună
a laturii obiecte a infrcațiunii de dare de mită.
În acest sens, tocmai această activitate de promitere, oferire sau dare de mită crează o stare de
pericol pentru bna desfășurare și activitate a organizațiilor de stat sau a altor persoane
juridice, iar dacă o asemenea stare de pericol este urmarea altor cauze cum ar putea fi
incompetența sau superficialitatea funcționarului, nu se poate vorbi despre u n raport de
cauzalitate specific altor fapte penale, cu m ar fi neglijența în serviciu.

40Cas. II., decembrie nr. 460/1946 în Codul Penal al R.P.R adnotat pag. 319
41Trib Sup., Secț. Pen., decembrie nr. 1205/1985 -C.D. 1985, pag.315

41
5.3.2 Latura subiectivă
Privind din latura subiectivă, darea de mită se comite cu o intenție directă și este calificată
prin scopul ei. Ceea ce putem spune despre subiectul activ al infracțiunii de dare de mită, este
faptul că, acesta cunoaște că banii sau foloasele pe care le promite, sau le dă unui funcționar
public, nu i se cuvin acestuia, ci ba mai mult, ele reprezintă o retribuție, pentru a -l determina
pe acesta, să înep linească sau să își încalce îndatoririle de serviciu. Acționând într -un
asemenea fel, subiectul este întruchihparea pericolului creat pentru activitatea unităților
prejudiciate, a căror funcționare normală presupune îndeplinirea serviciului de către toți
funcționarii într -un mod clar de probitate și legalitate.
“42Ceea ce mai putem spune, despre latura subiectivă a dării de mită, este și faptul că
dacă făptuitorul în momentul săvârșirii nu ar conștiința că acest fapt reprezintă o acțiune
incriminatorie, atu nci fapta nu constituie infracțiunea de dare de mită. ”
În ceea ce privește practica judiciară, s -a decis că oferta făcută în stare de ebrietate, sau în
împrejurări ce ne dovedesc că aceasta nu este rezultatul unui act deliberat, nu are o latură
subiectivă. Nu avem element subiectiv, nici atunci când făptuitorul se află în eroare în ceea
ce privește caracterul actului solicitat.
Latura subiectivă a dării de mită,include cerința unui scop care să fie urmărit e subiectul
activ, și anume îndeplinirea, neîndepl inirea sau întârziereaîndeplinirii unui act ce privește
îndatoririle de serviciu ale funcționarului asupra căruia se comite actul de corupere, ori
facerea unui act contrar acestor îndatoriri de serviciu, aici intervenind în mod clar, o intenție
calificată. În legătură cu practica judiciară în acest sens, s -a decis că, dacă s -a dat o sumă de
bani unui funcționar pentru a fasifica un act oficial, aceasta constituie dare de mită, dar nu și
instigare la infracțiunea de fals intelectual, și după cum ne spune pro f. univ. dr. Vasile
Dobrnoiu, soluția în acest sens este discutarea dacă nu ar fi fost mai potrivită reținerea
existenței concursului formal de infracțiuni, dat fiind faptul că fapta mituitorului întrunește
elemente atât a infracțiunii de dare de mită cât și a falsului intelectual, deși fapta acestuia este
unică din cauza urmărilor multiple pe care le produce.
Trebuie rețiunt faptul că nu are relevanță în ceea ce privește existența infrac țiunii de dare de
mită, dacă actul pentru care funcționarul săvârșește fapta de corupere, este legal sau nu, după
cum ne spune și Gergely.43

42Potrivit Prof. univ. dr Vasile Dobrinoiu, “Drept penal, partea specială ”, vol. II, București, 2000.

42
5.3.3 Cauzele ce exclud existența infracțiunii de dare de mită
Conform art. 290 al. 2 al Noului Cod Penal, darea de mită nu constiuie infracțiune atunci
când mituitorul a fost constrâns prin diferite mijloace de către cel ce a luat mită. În asemenea
situații,avem o cauză specială de înlăturare a caracterului penal al acestei fapte, prevăzute în
art. 44 -51 al Noului Cod Penal, pe lipsa de vinovăție a făptuitorului.
Trebuie insă , reținut faptul că între constrângerea prevăzută mai sus și cea prevăzută
în art. 290 alin. 2 al Noului Cod Penal, avem mai multe deosebiri de expri mare a
legiuitorului. În ceea ce privește constrângerea reglementată de a rt. 46, mijlocul de înfăptuire
a acesteia, este constituit din amenințarea cuun pericol, iar în privința constrângerii
regelemntate în art. 290. alin. 2 , aceast a se efectuează prin toate mijloacele, chiar mai mult,
printr -un refuz al funcționarului public de îndeplinire a unui act cerut de un inivid, fără a
primi unele foloase. Aceasta constrângere, provoacă o presiune în psihicul celui constrâns,
astfel determinându -l să acționeze conform cerințelor funcționarului.
O altă deosebire în ceea c e privește cele două tipuri , avem în faptul c ă în cazul „constrângerii
din art. 46, valoarea periclitată, este una leg ată de viața omului, iar în cazul celeilalte, este
vorba despre orice fel de valoare ce prezintă un interes mare pentr u cel constrâns, aici fiind
incluse și valorile de ordin patrimo nial.” 44
Ceea ce trebuie precizat este faptul că în cazul constrângerii prevăzute în cadrul art.
290 cel constrâns ar avea de ales înt re mai multe posibilități, cum ar fi renunțarea la actul
pretins de către funcționar, dar optarea pentru a ceda în fața c onstângerii depinde doar de
importanța pentru sine a acelui act. În schimb, în cadrul constrângerii prevăzute în art. 46, aș a
numita contrângere morală, cel constrâns nu are o p osibilitate de opțiune, pericolul de care
este amenințat nefiind înlăturat numa i prin săvârșirea acestei fapte infracționale.
Tebuie însă reținut în ceea ce privește constrângerea mituitorului, este con strângere
doar atunci când este vorba despre un act ilicit ce este solicitat de către acest a funcționarului,
pentru că în alte cazuri nu funcționarul e ste cel ce exercită o presiune anume asupra
solicitantului, ci mai mult acesta din urmă este cel ce aplică o presiune funcționarului în
încercarea sa de convingere cu bani sau alte bunuri, în veder ea încălcării îndatoririlor de
serviciu.

43E. Gergely, „Infracțiunea de dare de mită” în J.N. nr.5/1960, pag. 876
44 Potrivit Prof. univ. dr Vasile Dobrinoiu, “Drept penal, partea specială ”, vol. II, București, 2000.

43
În ceea ce privește practica judiciară în acest caz s -a decis că nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 290 alin. 2 al Noului Cod Penal, în cazuri în care inițiativa dării de mită
aparține mituitorului , chiar dacă m ai târziu, funcționarul a stăruit pe lângă mituitor pentru
obținerea mitei. 45
Spunem , deci, că nu există constrângere și că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 290 alin 2.,
în momentul în care mita a fost oferită dintr -o dorință a mituitorului de a fi în cadrat la munca
cu prioritate. De asem enea, nu avem constrângere nici atunci când inculpatul este cel ce a
avut inițiativa, iar infracțiunea de dare de mită, s -a consumat în momentul promisiunii.
5.4 Forme, modalități și sancțiuni ale dării de mită:
5.4.1 Formele dării d e mită
În ceea ce privește esența formelor dării de mită, spunem că din cele trei acțiuni ce compun
elementul materi al al acestei infracțiuni, constatăm că una din ele reprezintă un act de
pregătire al dării de mit ă, ce este însă incriminat autonom ca infracțiune consumată.
În ceea ce privește tentativa, precizăm faptul că legea noastră penală, nu o
sancționează în cazul dării de mită, acest lucru neînsemnând însă faptul că darea de mită este
susceptibilă de un început de executare sau că ac tele de executare nu prezintă gradul de
pericol social ce este necesar pentru intervenția răspunderii penale.
După cum vedem la I . Gheorghiu Brădeț, „ încercarea neizbutită a unui individ de
corupere a unui funcționar poate constitui o tentativă la infracțiunea de dare de mită, această
tentativă fiind asimilată formei consumate. ”
Ceea ce putem spune despre consumarea infracțiunii de dare de mită, este faptul că aceasta
are loc instantaneu în momentul săvârșirii oricărei acțiu ni tipice de dare, oferire ori
promisiune, incriminate în mod clar în cadrul art. 290 al Noului Cod Penal, darea de mită
putând subzista sub forma unei infracțiuni continuate doar dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute în art. 41 alin. 2 al Noului Cod Penal.

45Potrivit Trib. Supr., Secț.pen., dec.nr.2878/1972, în C.D. 1972 , pag. 358

44
5.4.2 Modalitățile dării de mită
În ceea ce privește acest as pect, spunem că avem în mod clar mai multe modalități de
consumare a dării de mită.
O primă modalitate normativă, este promisiunea de bani ori de alte bunuri necuvenite
unui funcționar public.
A doua modalitate de consumare a acestei infracțiuni se materializează în oferirea de
bani ori alte foloase necuvenite unui funcționar.
Ultima m odalitate normativă, constă în darea de bani sau alte foloase necuvenite unui
funcționar public.
Pe lân gă aceste trei modalități normative, pot apărea în practi că diverse alte modalități faptice
ce sunt determinate de circumstanțe concrete ale infracțiuni i, de acestea tinându -se seama în
mod clar la individualizarea judiciară a pedepsei.
5.4.3. Sancțiunile dării de mită
În ceea ce privește darea de mită, spunem că aceasta este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7
ani. Trebuie precizat și faptul că pedeaps a complementară a interzicerii unor drepturi poate fi
aplicată de instanța de judecată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de minim
2 ani și este necesară.
Ținând seama de prevederile art. 290. alin 4, spunem că banii, valorile sau orice alte
bunuri ce au făcut obiectul infracțiunii de dare de mită sunt confiscate, iar daca acestea sunt
de negăsit, condamnatul devine obligat de plata echivalentului lor în bani, chia r dacă oferta
nu a fost urmată de acceptare.
„În cazul dării de mită, măsur a confiscării speciale se face numai în momentul în care fapta
se săvârșește prin oferire și dare de bani sau alte foloase, însă nu în varianta comiterii
infracțiunii prin promisiunea de bani ori ale bunuri. ”46
În situații în care mita a fost promisă sau o ferită ca urmare a unei constrângeri, nu se
procedează la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, ci la baza art. 290 alin.
ultim al Noului Cod Penal, banii, valorile ori alte bunuri sunt restituite persoanei ce le -a dat.

46 Prof. univ. dr Vasile Dobrinoiu, “Drept penal, partea specială ”, vol. II, București, 2000.

45
5.5 Cauza de nepede psire
După cum ni se arată în art.290 alin.3 al Noului Cod Penal , cel ce oferă mita nu este
pedepsit în cazul în care denunță autorității fapta mai înainte ca aceasta din urmă să fii fost
sesizată pentru acea infracțiune; așada r cauza de nepedepsire se aplică numai în momentul în
care sunt îndeplinite o serie de condiț ii rezultate din analiza textului legal.
În primul rând, este obligatorie denunțarea faptei de că tre mituitor , aceasta
neînsemnând neaparat un denunț propiu -zis, ci fapta este considerată denunțată, de pildă, și în
situația în care mituitorul este urmărit pentru altă infracțiune și face o declarație prin care
prezintă organului de urmărire penală atât fapta sa precum ș i fapta funcț ionarului public ce a
primit mita. Abia în urma acestui den unț se pornesc cercetarile în ceea ce privește
infracțiunea de dare de mită .
Recunoașterea făcută de către mituitor în fața organului de urmărire penală ce a constatat
săvârș irea infra cțiunii de dare de mită, “nu constituie o denunțare propriu -zisă, în sen sul
dispoziț iilor art .290 alin.3 al Noului Cod Penal.“47
În al doilea râ nd, este necesar ca mituitorul să facă denunțarea în fața unei autorități.
Această denunțare poate fi făcută și în fața unei autorități necompetente în ceea ce privește
urmărirea penal ă în această materie, în lipsa unei precizări a legii, deoarece în asemenea
situaț ii autoritatea ce a primit denunțul este obligată la sesizarea imediată a organului de
urmă rire competent.
În ceea ce privește practica judiciară s -a hotarat că î n sensul ar t.290 alin .3 al Noului Cod
Penal,” denunțul mituitorului făcut în faț a unu i revizor contabil este valabil , deoar ece acesta
din urmă are atribuții de control și este obligat să sesizeze procurorul .”48
O a treia condiție în ceea ce privește cauza de nepedeps ire, este aceea ca denunțul să
fie făcut înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat în ceea ce privește fapta de
dare de mită.
Tot în ceea ce privește cauza de nepedepsire, prevăzută în art.290 alin.3 al Noului Cod Penal
s-au elaborat mai mul te opinii.“Prima dintre acestea, afirmă că această cauză de nepedepsire

47 Conform Trib. Supr., Secț. Pen., dec.nr.417/1970 în R.R.D. nr.4/1971, pag. 138
48 Conform prof.univ.dr. Vasile Dobrinoiu.”Drept penal” vol.II Bucureșt i , 2000 pag 124

46
urmărește scopul de prevenire a săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prin realizarea de către
funcționarul public a temerii că poate fi denunțat.”49
O a doua opinie , ne spune c ă pedeps irea mituitorului este o piedică î n calea descoperirii
infractiunii, pentru că dacă ar fi și el pedepsit nu s -ar plânge niciodată împotriva
funcționarului incorect, în acest mod funcționarul aflându -se oarecum la adăpost de
răspunde rea penală pentru fapta săvârșită50.
O altă pă rere pentru a justif ica cauza de nepedepsire s -a arătat că mituitorul este scutit
de pedeapsă numai în momentul în care denunțarea făcută duce la descoper irea unei fapte de
luare de mită. “Mai recent , s-a sustinut ide ea că denunț area faptei de către mituitor trebuie să
constituie numai o cauză de reducere a pedepsei , ci nu una de nepedepsire”51
5.6 Aspecte procesuale.
În ceea ce privește darea de mită, acțiunea penală este pusă din oficiu; urmărirea penală
fiind efectuată de căt re procuror iar judecarea în prima instanță îi revine tribunalului.
În legatură cu practica judiciară spunem că pentru existența infracțiunii de dare de mită ce
este prevăzută în art.290 al Noului Cod Penal nu este obligatoriu ca promiterea sau darea
banil or ori a altor foloase să fie urmată și de primirea acestora, fiind mai mult decât suficient
faptul că ele au fost făcute. Tot î n acest caz nu este relevant refuzul funcț ionarului public de
acceptare a ofertei făcute de mituitor și nici dacă scopul urmări t de acesta din urmă a fost dus
la îndeplinire. “Așadar, nu putem susține că individual a fost constrans să dea mită, datorită
faptului că el este cel ce a avut inițiativa, astfel infracțiunea consumându -se în mom entul
promisiunii, iar faptul că ulterior ofițerul de poliție ce dorea să facă proba mituirii î i
recomandă inculpatului să îi aducă banii promiși nu are nicidecum semnificaț ia unei
constrângeri î n sensul art. 290 alin.2 al Noului Cod Penal și ca atare nu poate duce la
înlăturarea răspunderii penale pentru infracțiunea de luare de mită.52
Conform art. 255 alin.3 al Noului Cod Penal, banii și valorile care au constituit
obiectul mitei se restituie persoanei care le -a dat, dacă acesta denunța autorității fapta mai

49 Conform V.Dongoroz s.a. op.cit., vol.IV,pag.144
50 Conform prof.univ.dr. Vasile Dobrinoiu.”Drept penal” vol.II Bucuresti , 2000; C.Ratescu,”Comentare,Cod
penal adnotat” vol.II,Bucuresti,1937,pag.127
51 D.Octavian,”Propunere de lege ferenda privind sanctionarea infractiunilor de serviciu si in legatura cu
serviciul
“in R.R.D.nr. 11/1981, pag.28 -29.
52 Conform Curtea de Apel Bucuresti , sect.a doua pen.,dec.nr.66/A/1997.

47
înainte ca organul de urmărire să fi fo st sesizat pentru infracțiunea săvârș ită. Trebuie precizat
faptul că restituirea are loc din oficiu fără a fi nevoie în prealabil de o cerere expresă în acest
sens din partea mituitorului.53

53Conform Curții de Apel București, Secț. A II -a pen., dec.nr.286/A/1997.

48

6 COMPARAȚIE

6.1 Luarea de mită. Teză comparativă între Vechiul și Noul Cod Penal.

În ceea ce privește luarea de mită, în primul rând trebuie specificat faptul că aceasta era
reprezentată în art. 254 al Vechiului Cod Penal, pe când în Noul Cod Penal, o găsim
reglementată în art. 289.
Pentru o mai bună înțelegere a acestei comparații, am ales punerea în balanță atât a
asemănărilor cât și a deosebirilor din cele două coduri de procedură penală.
În primul rând, vom expune deosebirile dintre Vechiul și Noul Cod Penal, în ceea ce privește
această infracțiune . Un prim aspect este acela al pedepsei atrase de funcționarul public în
urma luării de mită. De exemplu, în Vechiul Cod Penal, mai exact în art.254 alin. 1, ni se
spune că infracțiunea luării de mită este pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, pe cân d în
Noul Cod Penal, art. 289 alin.1,vedem cum pedeapsa a fost redusă la închisoare între 3 și 10
ani.
O altă modificare întalnită în alin.1 al aceluiași articol, o găsim în faptul că Vechiul cod
Penal, în ceea ce privește pedeapsa atrasă de această infr acțiune, ne specifică doar faptul că
funcționarului public i se interzic unele drepturi, pe când în Noul Cod Penal, ne sunt descrise
aceste drepturi interzise „ …interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori
de a exercita profesia sa u activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.”54
O altă deose bire ce face referire la infracț iunea luării de mită, constă în aceea că
Vechiul Cod Penal, în alin.2 face referire tot la sancțiunile ce le atrage după sine această
încălcare a legii, pe când în Noul Cod Penal, acest aliniat este reglementat, în sensul că
numai este vorba despre pedeapsă ci, ne este expus faptul că luarea de mită constituie o
infracțiune numai în cazul în care aceasta este comisă în legătură cu neîndeplinirea sau

54Potrivit art. 289, alin.1 din Noul Cod Penal.

49
întârzi erea îndeplinirii unui act ce face referire la îndatoririle funcționarului legale ori în
legătură cu efectuarea unui act contrar acestora.
În ceea ce privește luarea de mită, nu mai avem deosebiri între Vechiul și Noul Cod
Penal, însă mai avem o asemănare . Această asemănare o găsim în alin. 3 al ambelor coduri,
care ne specifică faptul că „ banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării
de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata
echivalentului lor în bani.”55
6.2 Darea de mită. Teză comparativă î ntre Vechiul și Noul Cod Penal.
Cu privire la darea de mită, trebuie precizat în primul rând faptul că aceasta o regăsim în
Vechiul Cod Penal în art. 255, iar în Noul Cod Penal în art.290.
În ceea ce privește deosebirile, la fel ca în cazul luării de mită, prima dintre ele face referire la
pedeapsă. În acest sens, în art. 255 alin.1,al Vechiului Cod Penal, ni se spune că darea de mită
este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar î n art.290, alin.1, din Noul Cod Penal, ni
se arată că această infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
O altă deosebire ce ține de darea de mită, pune problema bunurilor ori banilor oferiți.
Astfel, în Vechiul Cod Penal art. 255, alin. 4, ni se spune că se vor aplica în mod
corespunzător dispozițiile art.254 alin.3 ce face referire la luarea de mită, chiae dacă oferta nu
a fost urmată de acceptare; iar în art. 290, alin.4 ne arată că banii sau orice alte bunuri, sunt
restituite persoan ei care le -a dat, în cazul în care au fost date precum prevede alin. 256, ori
după denunțul prevăzut în alin. 3 și anume: „ Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta
mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.”
În ceea ce privește alin. 5 al ambelor coduri penale, nu putem spune în mod clar ca este vorba
de o deosebire. Avem o deosebire doar în ceea ce privește forma acestuia, nu și esența. Astfel
spus, în alin. 5 al art. 254. din Vechiul Cod Penal, ni se spune că bani, sau orice alte bunuri
sunt restituite persoanei care le -a dat în cazurile alin. 2 și 3; iar în Noul cod Penal, același
aliniat, ni se explică faptul că acestea sunt supuse confiscării, iar când nu se găsesc, se
dispune confiscarea prin echivalent.

55 Potrivit art. 254, alin.3 din Vechiul Cod Penal; art.289, alin. 3 din Noul Cod Penal.
56„Fapta prevăzută în alin 1 nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace
de către cel care a luat mită.” – Conform art. 255, alin.2, din Noul Cod Penal

50
Darea de mită, are ca asemănări în cele două coduri penale, alin. 2 și 3. Mai exact în
alin.2 art. 254 din Vechiul Cod Penal cât și în art.290 același aliniat din Noul Cod Penal, ni se
precizează faptul că darea de mită nu constituie infracțiune atunci câ nd mituitorul a fost
constrâns prin diferite mijloace de către cel ce a luat mita.
În pr ivința alin.3 din cele două coduri penale, spunem că există iarași o asemănare și anume
aceea că în ambele coduri ni se vorbește despre faptul că mituitorul nu este ped epsit în cazul
în care denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la
aceasta.
Iată așadar că în ceea ce privește ambele infracțiuni, avem atât asemănări cât și
deosebiri în cele două coduri penale. Putem spune c ă, Noul Cod Penal, este mai explicit în
ceea ce privește detalierea unor sancțiuni cee sunt consecințe atât alea luării , cât și ale dării
de mită.

51
7 STUDIU DE CAZ
În ceea ce privește studiul de caz, am considerat că un subiect interesant ce are foarte
mare legătură cu tema acestei lucrări este cazul „ Microsoft” . În primul rând, trebuie precizat
faptul că acest caz, este unul de corupție din țara noastră.
Pentru început, la data de 26 septembrie 2014, Direcția Națională Anticorupție a cerut
începerea procedurilor de urmărire penală în ceea ce privește 10 foști miniștri din România,
pentru unele fapte de corupție ce priveau unele contracte de licențe Microsoft destinate
școlilor.Aceste dosare aveau o valoare de sute de milioane de euro.
Pentru a înțeleg e mai bine acest caz, consider că mai întâi este necesară o prezentare a
sa mai.Astfel spus, Guvernul României a încheiat un prim acord cadru cu compania
Microsoft în anul 2003, pentru a cumpăra 50.000 de licențe pentru calculatoarele ce făceau
parte din a dministrația publică centrală. În urma acestui fapt, la 26 septembrie 2014, Direcția
Națională Anticorupție a solicitat camerei deputaților, cereri în vederea începerii urmăririi
penale în ceea ce privește doi senatori si un deputat din țara noastră, mai ex act față de
Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu și Valerian Vreme.Tot în aceași zi, Direcția
Națioanlă Anticorupție a solicitat o cerere de efectuare a urmăririi penale față de
parlamentarul european Dan Nica, adresată Parlamentului European ; mai multe cereri de
efectuare a urmăririi penale față de Adriana Țicău, Gabriel Sandu, Daniel Funeriu, Alexandru
Athanasiu și Mihai Tănăsescu, adresate Președintelui aflat la acel moment în funcțiune,
Traian Băsescu .Cel ce a semnat cel mai repede avizul pentru înce perea urmăririi penale în
cazul foștilor miniștrii, a fost președintele Traian Băsescula 3 octombrie 2014, fiind urmat la
scurt timp, mai exact în data de 13 octombrie același an, avizul Camerei Deputaților, aviz
semnat în vederea începerii urmăririi penal e în cazul deputatului Valerian Vreme. După
această mișcare a Direcției Naționale Anticorupție, Daniel Funeriu împreună cu Valerian
Vreme s -au autosuspendat din Partidul Mișcarea Populară -PMP.
Mai trebuie menționat faptul că, la trei zile după întâmplarea r elatată mai sus, Direcția
Națională Anticorupție a efectuat percheziții, în primul rând la fostul șef al Serviciului de
Informații Externe,Cătalin Harnagea, iar mai apoi la oamenii de afaceri Dorin Cocoș,Remus
Truică și Nicolae Dumitru.Tot atunci au mai fo st efectuate percheziții și la fostul ministru
Gabriel Sandu, la fostul consilier prezidențial Dorin Marian, la tatăl președintelui Comitetului
Olimpic Sportiv Român, Adrian Petrache, la Fundația Dinu Pescariu și la sediul firmei lui

52
Claudiu Florica , fost șef Fujitsu în România.În urma acestor percheziții, Gabriel Sandu, Dorin
Cocoș, Nicolae Dumitru și Ștefan Pinalti au fost arestați preventiv la data de 29 octombrie
2014 pe o perioadă de 30 de zile, iar mai apoi la 19 noiembrie același an, plenul Senatului
ridică imunitatea Ecaterinei Andronescu și lui Ștefan Mihăilescu .
În continuare, consider că este necesară o enumerare a persoanelor implicate în acest
scandal. Potrivit lui Gheorghe Ștefan Pinalti ,, mai mult de o sută de persoane sunt implicate în
scandalul de corupție,printre ei nouă foști miniștrii din guvernul Năstase și din Guvernele
Boc I , II si III și proeminenți oameni de afaceri.,,57
Ulterior declarației date de Pinalti, cercetările au fost extinse si asupr a celui de -al zece -lea
ministru.
În cele ce urmează îi vom enumera pe cei anchetați în acest caz.Mai exact , aceștia se
împart în două categorii, și anume cea a miniștrilor și categoria oamenilor de afaceri.
Din categoria miniștrilor fac parte :
 Ecaterina Andronescu , ce a fost Ministrul Educației și Cercetării în perioadele
decembrie 2000 – iunie 2003 ; decembrie 2008 – octombrie 2009 ; ministrul Educației
,Cercetării și Inovării în perioada 2008 -2012 ;
 Șerban Mihăilescu , ministru coordonator al Secretariatului General al Guvernului în
perioada decembrie 2000 – octombrie 2003 ;
 Valerian Vreme , ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale în perioada
septembrie 2010 – februarie 2012 ;
 Dan Nica , ministrul Comunicaților și Tehnologiei Info rmației în perioada 2000 – iulie
2004;
 Adriana Țicău , ministru Comunicaților și Tehnologiei Informației în perioada iulie –
decembrie 2004 ;
 Gabriel Sandu , ministru al Comuncaților și Societății Informaționale în perioada
decembrie 2008 – septembrie 2010 ;
 Daniel Funeriu , ministru al Educației și Cercetării în perioada 2009 – 2012 ;
 Alexandru At hanasiu , ministru al Educației și Cercetării în perioada 2003 – 2005 ;
 Mihai Tănăsescu , ministru al Finanțelor Publice în perioada 2000 -2004 ;

57Conform declarației date de Gheorghe Ștefan, zis Pinalti, jurnaliștilor Antena 3 despre dosarul Microsoft

53
 Elena Udrea , ministru a Dezvoltării Regionale și Turismului în perioada 2008 –
2012 .

Din categoria oamenilor de afaceri, cei ce au fost implicați în acest caz au fost :
 Remus Truică;
 Dorin Cocoș , om de afaceri și fost soț al Elenei Udrea;
 Cătălin Harnagea , fost șe f al Serviciului de Informații Externe;
 Dinu Pescariu, fost tenismen și om de afaceri;
 Gheorghe Ștefan, politician și om de afaceri ;
 Nicolae Dumitru .
Din toată acestă afacere, oamenii de afaceri Dumitru Nicolae și Dorin Cocoș au fost
trimiși în judecată și condamnați la câte doi ani și patru luni de închisoare , fostul ministru
Gabriel Sandu la trei ani , iar Gheorghe Ștefan, fostul primar din Piatra Neamț, la șase
ani.După ce au fost condamnați intermediarii, procurorii au trebuit să finalizeze
cercetări le în dosarul Microsoft rămas la unitatea de parchet, în cazul celor opt foști
miniștrii.Procurorul Șef al Direcției Naționale Antiorupție, Laura Codruța Koves i a
declarat în luna aprilie 2016 , că se continuă cercetările, iar pentru a stabili prejudicul
cauzat statului prin abuzul în serviciu se vor face analize financiare.
Din punctul meu de vedere acest dosara fost unul dintre cele mai mari cazuri de
corupție din România.Acesta a atras după sine o serie de critici din partea Uniunii
Europene, dar a și cr eat o imagine negativă ajungându -se chiar la un nivel mondial, mai
ales datorită faptului că în el au fost implicați miniștri si oameni de afaceri importanți din
țară cât și marea companie Microsoft.

54
8 CONCLUZII
În urma elaborării acestei lucrări, pot spune că am dobândit unele cunoștințe esențiale
pentru viitorul profesional al oricărui funcționar public.
În primul rând am văzut cum, luarea si dare de mită ocupă un loc important în cadrul
infracțiunilor ce fac parte din corupția pasivă. Am văzut cum, corupția face parte într -un mod
indiscutabil din acele acțiuni ale omului ce sunt neconvenabile pentru întreaga societate ; și
cum ea face parte atât din categoria fenomenelor sociale,datorită condițiilor ei de e xistența
condiționate de viața socială, din categoria fenomenelor antisociale, datorită consecințelor
atrase de de ea, cât și din categoria fenomenelor juridice datorită faptului că, aceasta este
generatoare de consecințe juridice și automat de răspundere penală.
Am văzut cum, corupția a atras aten ția asupra ei, încă din antichitate și cum aceasta a
fost tratată cu o maximă seriozitate, încă din cele mai vechi timpuri . Un exemplu clar de
pedepsire al coruției îl găsim în legile mozaice, ce dispuneau ca pedeapsă în cazul
judecătorilor corupți, biciuirea.
În ceea ce privește societatea românească, atât cea treacută cât și cea din prezent, vedem cum
aceasta nu a fost și nici nu est ocolită de prezența, acțiunea și efectele corupției. Pentru
combaterea acesteia, , leguitorul român a adoptat “Legea nr 78/2000 pentru prevenirea ,
descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”58,iar după câțiva ani „Legea nr 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.”59 În
continuare, spunem că până la promulgarea acestor legi, în legistația română nu a u existat
prevederi care să incrimineze o anumită infracțiune cu termenul de corupție.
Mai apoi, am considerat că este necesar o explicare a tot ceea ce înseamnă serviciul
public, mai ales funcționarul public și viața lui profesională, pentru o mai bună în țelegere a
temei propiu -zise. În urma tratării acestui subiect, am văzut cum pentru realizarea bunului
mers al societății, statul, județul sau comuna înființează o serie de organisme ce au obligația
de a pune în practică organismele create de acesta pentr u și în favoarea întregii populații a

58Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 219 din 18/05/2000.

59Publicată în Monitorul Oficial, nr. 279 din 21/05/2003.

55
statului. Aceste organisme, pentru a duce la îndeplinire sarcinile ce țin de bunul mers al
societății au primit denumirea de servicii publice.
După accea, am văzut cum în țara noastră, serviciul public se împarte într -un serviciu
public de legiferare și unul judiciar. . Ceea ce pot spune că am învățat despre acest serviciu
de legiferare, este faptul că în țara noastră este alcătuit din cele două Camere ale
Parlamentului, mai exact Camera Deputaților și cea a Senatului, iar în privința serviciului
public judiciar, specific fapt ul că acesta a fost înființat pentru a soluționa conflictele juridice
apărute între membrii societății, dar și pentru a -i pedepsi pe cei ce încalcă legea. Acesta din
urmă este format din sistemul instanțelor judecătorești, cum ar fi judecătoriile, tribunale le,
Curtea de Apel si Înalta Curte de Casație și Justiție. O ultimă categorie de servicii publice
înființată în țara noastră, este aceea a serviciilor publice administrative. Acesta a luat ființă
pentru a putea fi realizate toate atribuțile statului în ce ea ce privește domeniul executării
legilor și a hotărârilor judecătorești, dar și pentru o bună asigurare a ordinii publice în stat.
Din cele trei mari categori de servicii publice, ce corespund cele trei puteri, adică puterea
legislativă, executivă și ju decătorească precizez faptul că o importanță destul de mare este
reprezentată de serviciile publice administrative ce își desfășoară activitatea pentru o bună
realizare a sarcinilor puterii executive.
Un alt capitol de început al prezentei lucrări este cel intitulat „ funcționarii publici”. În
cadrul acestuia, am ales să dezbat mai multe aspect ce țin de viața profesională a
funcționarilor publici.
În pimul rând, am văzut cum toate serviciile administrației publice, sunt încă de la
înființare, dotate cu anu mite funcții publice, mai exact, cu unele grupări de competențe,
atribuții și responsabilități ce se ocupă cu realizarea sarcinilor spe cifice fiecărui serviciu
public ; și cum funcționarul public, este acea persoana numită într -o funcție publică, în
condiți ile legii.
Mai apoi, am ales să specific faptul că pentru a putea ocupa o funcție publică, este
necesar ca individul să fie cetățean român cu domiciliul în țară, acest lucru găsindu -l
specificat și în Constituția țării reglementată. Pe langă aceste aspec te, avem și anumite legi ce
ne cer alte condiții pentru ocuparea unei funcții publice, cum ar fi cele ce fac referire la
vârsta, studii ș.a. În ceea ce privește aceste legi, spunem că, pentru a putea fi numit funcționar
public, o persoană trebiuie să aibă împlinită vârsta de 18 ani, să posede anumite studii, și
chiar mai mult, unele legi ne cer și o pregătire de specialitate. Tot în ceea ce privește
investirea într -o funcție publică, vedem cum aceasta se face pe bază de examen ori concurs,
cum persoana fiz ică ce urmează a ocupa o funcție publică trebuie să desfășoare o activitate

56
continuă și ritmică, pe durata acesteia, individul având o serie de anumite drepturi și obligații.
Pentru aceasta activitate depusă, persoana are dreptul la un salariu, ce este sla bilit potrivit
legii.
În ceea ce privește aspectul numirii, promovării și stabilitții funcționarilor publici în
cadrul instituției, vedem cum, , actul administrativ de numire, este sub formă scrisă,
conținând în mod obligatoriu temeiul legal al numirii, nu mele funcționarului, denumirea
funcției publice, data la care urmează să exercite funcția, drepturile lui salariale și locul de
desfășurare a activității.
În cadrul aceluiași capitol am considerat ca este important de tratat și cazul funcționarilor
public i debutanți.În ceea ce îi privește pe aceștia, putem spune că există două probleme. O
primă problemă ar fi aceea a emiterii unui act administrativ, realizat de către autoritate pentru
numirea într -o funcție publică deifnitivă; iar cea de -a doua constă în d epunerea jurământului
definitiv prevăzut de lege. În ceea ce privește jurământul depus,trebuie precizat faptul că
acesta se depune o singură dată și anume în momentul în care funcționarul public debutant a
fost numit funcționar public definitiv.
Un alt su bcapitol, în ceea ce privește funcționari i publici, a fost cel ce face referire la
promovarea funcționarilor publici.
Mai apoi, un subiect ce consider că are o importanță destul de mare pentru a putea înțelege
mai bine tema porpiu -zisă este cel ce ține de drepturile și îndatoririle funcționarilor publici.
În cadrul acestuia am văzut cum, aceștia au în primul rând dreptul la opinie.Funcționarul
public, mai are dreptul de a fi informat în ceea ce privește deciziile ce sunt luate în aplicarea
prezentului statut și îl vizează pe acesta în mod direct. Un alt drept garantat al funcționarilor,
este dreptul de asociere sindicală .
Ceea ce am mai spus despre drepturile funcționarului public, este faptul că acesta are dreptul
de a se asocia în organizații profesi onale, iar după cum vedem în art. 28 din Legea
nr.188/1999, republicată, le este recunoscut dreptul la grevă, bineînțeles în condițile legii și
cu respectarea principiului continuității și celerității serviciului public. Un alt drept
fundamental al funcțio narului public, este acela că acesta din urmă are dreptul la un salariu
compus din, salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și
suplimentul gradului.
În ceea ce privește, mediul de lucru, alin.(1), al art.36 din Legea nr.188 /1999, republicată, ne
arată faptul că autoritățile împreuna cu instituțiile publice au obligația de a le asigura
funcționarilor publici condiții normale de muncă și igienă, în vederea ocrotirii sănătății și
integrității fizice și psihice ale acestora. Pot rivit, următorului aliniat al art. 36 din aceeași
lege, „funcționarilor publici li se poate aproba, în mod excepțional, pentru motive de
sănătate, schimbarea compartimentului în care își desfășoară acrivitatea. Schimbarea se

57
poate face pe o funcție publică corespunzătoare, dacă funcționarul publicîn cauză este apt
profesional să îndeplinească noile atribuții care îi revin. ”60
Mai apoi,din perspective îndatoririlor funcționarilor publici, spunem că după cum am
văzut în art.42, alin.(1), Legea nr.188/1999,re publicată, funcționarii publici sunt obligați să
își îndeplinească în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu, dar să se și abțină de la
orice faptă ce ar putea aduce prejudicii unor persoane fizice sau juridice, iar în ceea ce îi
privește pe funcțo narii publici de conducere, vedem în alin. (2) al aceluiași articol cum
aceștia sunt obligați să sprijine propunerile și înițiativele motivate ale funcționarilor publici
din subordine.
O altă obligație, destul de importantă, zic eu, este accea că, funcționarii publici trebuie să
păstreze secretul de stat, cel de serviciu, dar și confidențialitatea în legătură cu faptele,
documentele, ori informațiile de care iau cunoștință în exercitarea funcției ce o dețin. Acest
lucru îl găsim precizat în art.45, din Legea nr.188/1999, reglementată.
Nu în ultimul rând, funcționarilor publici le este interzis cu desăvârșire să solicite sau
să accepte, fie direct, fie indirect, daruri ori alte avantaje. Acest punct, consider că este chiar
cel mai important, fiind pun ctul esențial, de unde pornește tema propiu -zisă a lucrării.
Ajungând acum la ceea ce ne interesează cel ma mult pe noi, am ales să încep cu
infracțiunea luării de mită. Pe parcursul acestui capitol, vedem cum, luarea de mită, ocupă un
loc important în ca drul infracțiunilor ce pot fi comise de către un funcționar.
Luarea de mită, fiind reglementată prin art. 289 din Noul Cod Penal, reprezintă fapta
funcționarului public, ce direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase ce nu i
se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea,
neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea împlinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor servicii.
Aceast ă infracțiune se pedepsește acum cu închisoare de la 3 la 10 ani, precum și prin
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita activitatea în
executarea căreia a săvârșit această faptă; iar înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod
Penal, luarea de mită se pedepsea cu închisoare de la 3 la 12 ani.

60 Potrivit art.36, alin. (2), din Legea nr.188/1999, republicată.

58
În ceea ce privește obiectul luării de mită, am ales să exprim faptul că aici vorbim
despre o clasificare a acestuia în obiect al infracțiunii juridic special și obiect materi al.Ceea
ce am ales să evidențiez despre obiectul juridic special, este faptul că el se constituie prin
relațiile sociale ce privesc o bună desfășurare a activității organelor de stat publice, sau a altor
persoane juridice, referitoare la împlinirea activi tățiilor de serviciu în anumite condiții ce sunt
strict legate de îmdeplinirea acestora cu probitate, cinste și corectitudine din partea
funcționarilor publici. În ceea ce privește obiectul material al luării de mită, am ales să
specific faptul că acesta este un subiect destul de controversat în ceea ce privește probleme
existenței acestuia, deoarece potrivit unora obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie
mita, mai precis spus banii sau alte foloase, în timp ce alții consideră că luarea de mi tă nu are
obiect material, deoarece acțiunea făptuitorului nu este îndreptată împotriva unui bun sau a
unei existențe materiale.
În continuare am ales să tratez tema subiecțiilor infracțiunii luării de mită , unde am
aflat că există mai multe tipuri de su biecți cum ar fi : subiectul activ și subiectul pasiv special.
Ceea ce am putut preciza aici, în primul rând este faptul că, infracțiunea de luare de mită, este
un act ce are subiect activ calificat, în sensul că doar un funcționar public poate fi autorul
acestei fapte.
Trebuie specificat faptul că în momentul săvârșirii înfracțiunii de luare de mită, persoana
respectivă, trebuie deci să aibă calitatea de funcționar. Dacă la momentul săvârșirii acestei
fapte, acesta era funcționar, există în mod clar luare de mită, chiar daca înaintea efectuării
acestui act el a pierdut această calitate și chiar daca banii sau foloasele promise anterior i s -au
dat după pierderea acestei calități. Ceea ce am mai specificat în legătură cu subiectul activ al
infracțiunii, este existența funcționarului cu atribuții de control. Conform art. 175, alin.2,
subiectul activ în cazul unei forme agravate a luării de mită este un funcționar cu atribuții de
control.
În ceea ce privește subiectul pasiv special ,despre acesta spunem că este, in cazul luării de
mită, acesta este format din autoritatea publică, din instituția publică, ori altă persoană jur idic
de interes public sau privat, în serviciul căreia făptuitorul iși realizează îndatoririle de
serviciu. Uneori, subiectul pasiv po ate fi o persoan ă fizică, dacă obținerea mitei devine
rezultatul unei constrângeri exercitate de către funcționar ; însă acest subiect este unul
secundar și adiacent.

59
Tratând mai apoi, participația penală, spuneam despre aceasta faptul că, în
Codul penal r omân, fiecărui făptuitor i se alocă calitatea de autor material al infracțiunii pe
care o comite. Așadar, putem spune că mituitorul nu este participant activ la luarea de mită, ci
mai mult autor al infracțiunii de dare de mită.
În sensul art. 289, funcți onarul este autorul infracțiunii de luare de mită, fie că acesta
realizează personal sau printr -un intermediat, activitatea specifică laturii obiective.
Tot aici vedem cum, se impun unele precizări și în ceea ce îi privește pe complice și
instigator. De a ceea precizăm faptul că fiecare făptuitor are calitatea de autor, al infracțiunii
comise de acesta, din această cauză, intr -un caz de luare de mită, mituitorul nu poate fi nici
complice nici instigator, precum nici funcționarul mituit nu poate fi complice în darea de
mită.
În ceea ce privește conținutul constitutiv al luării de mită, vedem cum acesta are două
laturi, una obiectivă și alta subiectivă.
Din punct de vedere al laturii obiective, am observat faptul că, aceasta Aceasta la rândul ei
este compusă dintr -un element material, o urmare imediată și un raport de cauzalitate.
Ceea ce se poate spune despre elementul material al la laturii obiective, este faptul că acesta
se realizează prin acțiune și inacțiune, mai precis spus, prin acțiune, adică prin pr etinderea
sau primirea de bunuri ori alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, sau prin acceptarea unor
promisiuni ; în timp ce prin inacțiune înțelegem faptul că funcționarul nu respinge o
propunere de genul. O modalitate de săvârșire a elementului material constă în primirea de
către funcționar de bani sau alte foloase materiale. Această primire trebuie să fie volunta ră și
nu poate fi percepută fără o acceptare prealabilă a funcționarului. Cu toate acestea, între cele
două trebuie să fie un interval de timp, nu prea lung, care să determine relativa lor
simultaneitate. Așadar, putem spune că în oricare din modalitățil e în care se realizează luarea
de mită este necesar ca obiect al infracțiunii sa fie banii sau orice alte foloase.
Trecând mai apoi, la urmarea imediată a laturii obiective, spunem că în cazul unei
comiteri a infracțiunii de luare de mită se creează o situație de pericol pentru relațiile sociale
ce fac referire la o actvitate normală a organelor, instituțiilor publice și a oricărei persoane
juridice.

60
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, în cazul infracțiunii despre care discutăm
noi, legatura de cauzalitate dintre elemental material și urmarea imediată, rezultă din chiar
materialitatea faptei, săvârșite de subiectul activ.
În cele ce urmează am discutat despre latura subiectivă a conținutului constitutiv al
acestei infracțiuni. Ceea ce putem spun e despre această latură este faptul că din punct de
vedere subiectiv, luarea de mită se comite cu o intenție directă. Tot ca și latură subiectivă,
mai putem preciza faptul că luarea de mită nu subzistă, în momentul în care funcționarul se
află în eroare, c ând primește banii sau celelalte foloase pentru serviciul legal datorat
cetățenilor.
Tot în legătură cu luarea de miă, am ales în continuarea elaborării prezentei lucrări,
tratarea formelor și a sancțiunilor aferente acestei infracțiuni.
Privind, din punc tul de vedere al formei, spuneam că infracțiunea tratată, este
susceptibilă de toate formele de paricipație penală. Tentativa, în cazul acestei infracțiuni
nefiind considerată incriminatorie și nici sancționată. Putem spune că formele infracțiunii se
împa rt în trei categorii, și anume în actele preparatorii, tentativă și infracțiunea consumată.
Actele preparatorii sunt compuse din acceptarea și nerespingerea promisiunii de către
funcționar ; tentativa este pretinderea funcționarului de a primi bani sau alt e foloase ; în ceea
ce privește infracțiunea consumată, spunem că această infracțiune se consumă prin executarea
oicărei acțiuni.
Tot privitor la formele infracțiunii, trebuie precizat și faptul că avem o infracțiune continuă,
în momentul în care, acționând pe baza aceleiași rezoluții funcționarul, cere sau primește în
mod repetat, de la aceeași persoană bani ori alte foloase.
În ceea ce privește, modalitățiile luării de mită, spunem că această infracțiune fie ea tip, fie
agravată, are două modalități de săv ârșire. Prima modalitate, constă în fapta funcționarului de
a pretinde sau primi bani sau alte foloase necuvenite ; iar a doua modalitate reiese fie din
acceptarea fie din respingerea de către făptuitor a promisiuni.
Vorbind mai apoi despre sancțiunile l uării de mită, am văzut cum, acestea se împart în
4 categorii, și anume, pedeapsa principală, pedeapsa complimentară, pedeapsa accesorie și
confiscarea specială.
Legat de pedepaspa principală, în primul rând, trebuie precizat faptul că infracțiunea de lu are
de mită se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, precum și cu interzicerea unor drepturi,
potrivit art. 289 alin.1 al Noului Cod Penal. Mai apoi, potrivit art. 289 alin. 3, banii, valorile

61
și orice alte bunuri care fac obicetul luării de mită se confiscă, iar dacă ele sunt de negăsit,
inculpatul este obligat să plătească echivalentul acestora în bani.
Trecând mai apoi la pedeapsa complimentară, am evidențiat faptul că Art. 289 al Noului Cod
Penal, prevede pe langă pedeapsa principală a închisorii și o pedeapsă complimentară a
interzicerii unor drepturi. Drepturile al căror exercițiu poate fi interzis ne sunt enumerate în
cadrul art. 66 al Noului Cod Penal, iar durata acestei interziceri poate fi stabilită de la 1 la 5
ani.
Ceea ce trebuie cu sigur anță precizat, este faptul că în cazul luării de mită, aplicarea pedepsei
complimentare este obligatorie, însă doar în cazul în care pedeapsa stabiltă inițial, cea
principală, este închisoarea de cel puțin 2 ani.
Vorbind despre pedeapsa accesorie, spunea m că în cadrul acestei pedepse,
făptuitorului îi este interzis , pe perioada executării pedepsei,până la grațierea totală ori a
restului de pedeapsă, sau până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei și
dreptul de a exercita o funcție de natura celei pe care a încălcat -o.
Nu în ultimul rând, am ales să discut despre confiscarea specială și după cum vedem
în art. 289, alin.3, al Noului Cod Penal, cum banii sau orice alte foloase ce au făcut obiectul
luării de mită se confiscă, iar dacă acestea sunt de negăsit, condamnatul este obligat să
plăteasca echivalentul lor în bani.
Trecând mai apoi la al doilea mare capitol al lucrării, am ales să discut despre darea
de mită. Despre această infracțiune spunem că, reprezintă latura activă a act ivității de mituire,
ce este incriminată distinct ca o infracțiune de sine stătătoare.
În ceea ce privește conținutul legal al acestei infracțiuni, am ales să precizez în primă
instanță, faptul că spre deosebire de luarea de mită, această infracțiune nu co nstituie în sine o
infracțiune de serviciu, ci mai mult una ce are legătură cu serviciul, ea caracterizându -se
printr -o acțiune de corupere exercitată de un individ particular asupra unui funcționar.
Potrivit art. 290 alin. 1 al Noului Cod Penal, darea de mită constă în promisiunea, oferirea sau
darea de bani, în condițiile arătate în art. 289 și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Vorbind în continuare despre obiectul dării de mită, spunem că la fel ca la
infracțiunea luării de mită vorbim despr e un obiect juridic special și unul material.

62
În primul rând am tratat obiectul juridic special al dării de mită. În cazul acestei infracțiuni,
obiectul juridic special, este constituit din relațiile sociale cu privire la activitatea de serviciu.
Prin activitatea ilicită a persoanelor ce propun o asemenea faptă, este pus în pericol bunul
mers atât al societății cât și al altor persoane juridice. Mai apoi, trecând la obiectul material,
am precizat faptul că, această infracțiune nu are obiect material. Cu toate acestea, însă,
conform unor opinii, în momentul în care oferirea de mită este respinsă, bani sau alte foloase
ce ocupau rolul de mijloc pentru sâvârșirea faptei, devin obiecte materiale ale acestei
infracțiuni.
În ceea ce privește subiecții acestei infracțiuni, după o tratare mai detaliată a
subiectului, desprindem ideea că subiecții acțiunii de dare de mită se împart în subiecți activi
și pasivi.
Subiectul activ al acestei infracțiuni este compus din orice persoană ce îndeplinește condițiile
genera le ale responsabilității penale cu privire la vârstă și la libertatea de hotărâre și acțiune
prevăzute de lege. Darea de mită, poate fi comisă și printr -un intermediar. Acest lucru,
constituie infracțiune doar în cazul în care promisiunea, oferta sau folos ul ajunge la
funcționarului, nu și atunci când acțiunea nu este adusă la cunoștința funcționarului,
ramânând la intermediar. Ceea ce mai spune, este faptul că poziția juridică a intermediarului
este aceea de complice, fie el și numai al mituitorului, fie a l celui mituit.
Subiectul pasiv al dării de mită, este constituit din orice autoritate sau instituție publică, sau
din alte persoane juridice din al căror personal face parte funcționarul căruia se încearcă a i se
da mită.
În cele ce au urmat, am ales să discut despre conținutul constitutiv al dării de mită, iar
ceea ce putem spune despre acesta este faptul că avem o latură obiectivă și una subiectivă.
Latura obiectivă a dării de mită este împărțită la rândul ei într -un element material, o urmare
imedată și un raport de cauzalitate.
Elementul material, constă în fapta individului de a promite, oferi sau a da bani sau alte
foloase ce nu i se cuvin unui f uncționar în schimbul înCeea ce mai putem spune despre
elementul material al dării de mită este faptul că a da bani sau alte foloase, presupune în mod
clar remiterea banilor sau a foloaselor funcționarului. deplinirii sau nu a unui act ce privește
atribuți ile de serviciu ale funcționarului.Nu are importanță dacă mituirea a fost realizată din

63
propie inițiativă sau cedând presiunilor funcționarului, sau dacă acesta s -a făcut în mod direct
sau indirect printr -un intermediar.
În ceea ce privește urmarea imediat ă spunem că pentru a exista infracțiunea de dare de mită
trebuie ca activitatea ce formează elementul material să fi produs o anumită urmare imediată.
În cazul unei infracțiuni analizate, această urmare imediată constă în producerea unei anume
stări de per icol în sensul creării unei îndepliniri incorecte a atribuțiilor de serviciu de către un
funcționar public.
Nu în ultimul rând, ceea ce putem spune despre raportul de cauzalitate, este faptul că este
absolut necesară o legătură de cauzalitate între acti vitatea infracțională și urmarea imediată,
pentru o întregire cât mai bună a laturii obiecte a infracțiunii de dare de mită.
Vorbind mai apoi, despre latura subiectivă a dării de mită, spuneam că această
infracțiune mită se comite cu o intenție directă ș i este calificată prin scopul ei. Ceea ce putem
spune despre subiectul activ al infracțiunii de dare de mită, este faptul că, acesta cunoaște că
banii sau foloasele pe care le promite, sau le dă unui funcționar public, nu i se cuvin acestuia,
ci ba mai mul t, ele reprezintă o retribuție, pentru a -l determina pe acesta, să îneplinească sau
să își încalce îndatoririle de serviciu.Ceea ce mai putem spune, despre latura subiectivă a dării
de mită, este și faptul că dacă făptuitorul în momentul săvârșirii nu ar c onștiința că acest fapt
reprezintă o acțiune incriminatorie, atunci fapta nu constituie infracțiunea de dare de
mită. Latura subiectivă a dării de mită,include cerința unui scop care să fie urmărit e subiectul
activ, și anume îndeplinirea, neîndeplinirea sa u întârziereaîndeplinirii unui act ce privește
îndatoririle de serviciu ale funcționarului asupra căruia se comite actul de corupere, ori
facerea unui act contrar acestor îndatoriri de serviciu, aici intervenind în mod clar, o intenție
calificată.
Tot la capitolul dării de mită, am continuat cu formele și sancțiunile acestei
infracțiuni. Începând cu fromele dării de mită, specificam acolo, faptul că din cele trei acțiuni
ce compun elementul materi al al acestei infracțiuni, constatăm că una din ele reprez intă un
act de pregătire al dării de mit ă, ce este însă incriminat auto nom ca infracțiune consumată.
În ceea ce privește tentativa, precizăm faptul că legea noastră penală, nu o sancționează în
cazul dării de mită, acest lucru neînsemnând însă faptul că darea de mită este susceptibilă de
un început de executare sau că ac tele de executare nu prezintă gradul de pericol social ce este
necesar pentru intervenția răspunderii penale.

64
Continunând mai apoi cu modalitățile acestei infracțiuni, spunem că avem în m od clar mai
multe modalități de consumare a dării de mită.
O primă modalitate normativă, este promisiunea de bani ori de alte bunuri necuvenite
unui funcționar public.
A doua modalitate de consumare a acestei infracțiuni se materializează în oferirea d e
bani ori alte foloase necuvenite unui funcționar.
Ultima modalitate normativă, constă în darea de bani sau alte foloase necuvenite unui
funcționar public.
În ultimă instanță am tratat subiectul sancțiunilor atrase de această infracțiune. În ceea
ce pri vește darea de mită, spunem că aceasta este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Trebuie precizat și faptul că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi
aplicată de instanța de judecată, dacă pedeapsa principală stabilită este înch isoarea de minim
2 ani și este necesară.În situații în care mita a fost promisă sau oferită ca urmare a unei
constrângeri, nu se procedează la aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, ci la
baza art. 290 alin. ultim al Noului Cod Penal, banii , valorile ori alte bunuri sunt restituite
persoanei ce le -a dat.
În ceea ce privește cauzele de nepedepsire ale dării de mită, am văzut în art.290, alin.3 al
Noului Cod Penal, cel ce oferă mita nu este pedepsit în cazul în care denunță autorității fapta
mai înainte ca aceasta din urmă să fii fost sesizată pentru acea infracțiune; așadar cauza de
nepedepsire se aplică numai în momentul în care sunt îndeplinite o serie de condiții rezultate
din analiza textului legal.
O altă idee esențială, zic eu pentru e laborarea acestei teme este comparația celor două
infracțiunii în ceea ce privește tratarea lor atât în vechiul cât și în noul cod penal.
Un ultim capitol, este repzentat de studiul de caz, pentru care am ales tema dosarului
“Microsoft”. Am ales această temă deoarece mi s -a părut că acest caz are o legătură temeinică
cu tema lucrării.

65
Bibliografie

[1] Dr. Valentin I. Prisacaru, Funcționarii publici, Editura All Beck, București , 2004 .
[2] Prof. univ. dr. Vasile Dobrinoiu, Lect. Univ. Nicolae Conea, Drept penal, partea special,
Vol. 2, Editura Lumina Lex, București, 2000.
[3] Hobjilă Spătaru Isabela, Rudolf Schumtzer, Evaziunea fiscal: darea și luarea de mită ,
trafic de influență, Editura Moroșan, București, 2010.
[4] Cristina G. Georgescu, Primirea de foloase necuvenite. Elemente de definire și creiterii de
diferențiere față de luarea de mită, Editura Hoffman, Caracal, 2010.
[5] Anamaria Trancă, Luarea și darea de mită, traficul de influență:practică judiciară, Editura
Hamagiu, București, 2011.
[6] Romeo Glodeanu, Luarea și darea de mită, Editura Hamagiu, București, 2009.
[7] Prof.univ. dr. Dan Drosu Șaguna, Drept financiar și fiscal, Editura All Beck, București,
2003.
[8] Noul Cod de procedură civilă, Editura Uniersul Jueidic, București, 2014.
[9] Codul penal și codul de procedură penală, Editura Universul Juridic, București, 2017.
[10] Codul penal și codul de procedură penală, Editura Universul Juridic, București, 2014.
[11] Constantin Duvac, Luarea de mită în Noul Cod Penal, Revista Dreptul, N r. 4, 2013.
[12] Norel Neagu, Nicolae Bogdan Buzaianu, Considerații referitoare la confiscarea specială
în cazul infracțiunilor de corupție, Revista Dreptul, Nr.9, 2004.
[13] Georgeta Codreanu, Discuții privind modificarea și completarea art. 29 din Statul
funcționarilor publici -Legea nr.188/1999 – prin Ordonanța de urgență a Guvernului mr.
125/2008, Revista Dreptul, Nr.6, 2009.
[14] Ion Traian Stefanescu, Aurelian -Gabriel Uluitu , Acordul colectiv dintre autoritățile sau
instituțile publice și funcționarii publici, Revista Dreptul, Nr.1, 2008

66
[15] http://evz.ro/dosarul -microsoft -spaga -record -de-20-de-milioane -de-dolari -cine-sunt-
afaceristii -care-au-dat-mita-la-jumatate -din-guvern.html (accesare 01.06.2017)
[16] http://www.capital.ro/dosarul -microsoft -dna-deschide -actiune -penala -pentru -dinu-
pescar -1.html (acesare 01.06.2017)
[17] http://romanialibera.ro/actualitate/eveniment/omul -de-afacer -claudiu -florica –prezent -la-
dna-pentru -a-oferi -declaratii -in-dosarul -microsoft -446019 (accesare 01.06.2017)

67

Anexe
Nivelul și evoluția corupției în România și UE

68