PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF Vizat Facultatea de Științe Economice Aprobat, Director de departament, Lector… [627740]
Anexa 8
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI
FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE
DEPARTAMENTUL: CIBERNETICĂ, INFORMATICĂ ECONOMICĂ,
FINANȚE ȘI CONTABILITATE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF
Vizat
Facultatea de Științe Economice
Aprobat,
Director de departament,
Lector universitar dr.Tudorică Bogdan
LUCRARE DE LICENȚĂ
TEMA: IMPOZITUL – INSTRUMENT DE INTERVENȚIE A
STATULUI ÎN VIAȚA ECONOMICĂ
Conducător științific:
Conf. univ. dr. Haralambie George Alin
Absolvent: [anonimizat]
2017
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIESTI Anexa 9
FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE
DOMENIUL: FINANȚE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF
Aprobat,
Director de departament,
………………. Declar pe propria răspundere că voi elabora personal lucrarea
de licență și nu voi folosi alte materiale documentare în afara
celor prezentate la capitolul „Bibliografie”.
Semnătură student(ă):
DATELE INIȚALE PENTRU LUCRARE LICENȚĂ
Proiectul a fost dat student: [anonimizat]: Ștefan Roxana Teodora
1) Tema lucrării: Impozitul – instrument de intervenție a statului în viața economică
2) Data eliberării temei: Octombrie 2016
3) Tema a fost primită pentru îndeplinire la data: Octombrie 2016
4) Termenul pentru predarea lucrării: Iulie 2017
5) Elementele inițiale pentru lucrare: Bibliografie, planul lucrării
6) Enumerarea problemelor care vor fi dezvoltate: Introducere
Capitolul 1: Aspecte generale privind impozitele
Capitolu 2: Politica fiscală – componentă a politicii economice a statului
Capitolul 3: Dinamica încasărilor din impozite în perioada 2014 – 2016
Concluzii
7) Enumerarea materialului grafic : 1 tabel, 9 grafice
8) Consultații pentru lucrare, cu indicarea părților din proiect care necesită consultarea: periodice
Conducător științific: Student(ă)
Conf. univ. dr. Haralambie George Alin Ștefan Roxana Teodora
Semnătura: Semnătura:
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIESTI Anexa 10
FACULTATEA: ȘTIINȚE ECONOMICE
DOMENIUL: FINANȚE
PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF
APRECIERE
privind activitatea absolvent: [anonimizat]: Ștefan Roxana Teodora
în elaborarea lucrării de licență cu tema: Impozitul – instrument de intervenție a statului în viața economică
Nr. crt. CRITERIUL DE APRECIERE CALIFICATIV
1. Documentare, prelucrarea informațiilor din bibliografie
2. Colaborarea ritmică și eficientă cu conducătorul temei proiectului de diploma
/lucrării de licență
3. Corectitudinea calculelor, programelor, schemelor, desenelor, diagramelor și
graficelor
4. Cercetare teoretică, experimentală și realizare practică
5. Elemente de originalitate (dezvoltări teoretice sau aplicații noi ale unor teorii
existente, produse informatice noi sau adaptate, utile în aplicațiile inginerești)
6. Capacitate de sinteză și abilități de studiu individual
CALIFICATIV FINAL
Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent .
Comentarii privind calitatea lucrării:
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
________________
Data:
Conducător științific
Conf. univ. dr. Haralambie George Alin
CUPRINS:
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRVIND IMPOZITELE ………………………………………… 6
1.1 IMPOZITUL – CONCEPT, ROL ……………………………………………………………………….. 6
1.1.1 CARACTERISTICILE IMPOZITULUI ………………………………………………………… 6
1.1.2 ROLUL IMPOZITELOR ……………………………………………………………………………. 8
1.2 PRINCIPIILE IMPUNERII ……………………………………………………………………………….. 9
1.2.1 PRINCIPIUL ECHITĂȚII FISCALE ………………………………………………………….. 10
1.2.2 PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ ………………………………………………….. 12
1.2.3 PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ ……………………………….. 13
1.3 ELEMENTELE IMPOZITULUI ………………………………………………………………………. 16
1.4 CLASIFICAREA IMPOZITELOR ……………………………………………………………………. 18
1.4.1 IMPOZITELE DIRECTE ………………………………………………………………………….. 18
1.4.2 IMPOZITELE INDIRECTE ………………………………………………………………………. 20
CAPITOLUL 2. POLITICA FISCALĂ COMPONENTĂ A POLITICII ECONOMICE A
STATULUI ………………………………………………………………………………………………………………… 21
2.1. POLITICA FISCALĂ – CONCEPT, OBIECTIVE, PRINCIPII ………………………………….. 21
2.2. INTERDEPENDENȚELE POLITICII FISCALE …………………………………………………….. 26
2.3. POLITICA FISCALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA ACTUALĂ …………………………….. 28
2.4. POLITICA FISCALĂ ÎN EUROPA …………………………………………………………………….. 37
CAPITOLUL 3. DINAMICA ÎNCASĂRILOR DIN IMPOZITE ÎN PERIOADA 2014 – 2016 …. 40
CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………………. 52
5
INTRODUCERE
Impozitul constituie un produs al istoriei, a însoțit dezvoltarea civilizației umane de
la apariția primelor forme de organizare statală până astăzi. El a însoțit nașterea și
dezvoltarea statului, după care a făcut loc primatului libertăților politice și economice, ca în
final, să devină instrument privilegiat al politicilor publice .Reprezintă o noțiune complexă
fiind un rezultat al posibilității autorităților statale de a preleva o anumită parte din
veniturile create, pentru a putea susține finanțarea obligațiilor sociale și a îndeplini funcțiile
și sarcinile lor.
Cu toată istoria sa milenară, impozitul este una din instituțiile publice dintre cele
mai contradictorii. Integrarea imperfectă a impozitului în cadrul vieții sociale decurge după
unii autori din deficiențe de educație fiscală. În societățiile moderne impozitul este semn al
contradicțiilor ce există în cadrul lor, relevând disfuncționalități și simptoame ale
slăbiciunilor acestor. Nu este om oricât de bogat și am putea zice și onorabil, care să aibă
mustrarea de cuget că, prin unelitiri viclene, a ajuns să plătescă ca impozite jumatate sau și
mai puțin din ce ar fi drept. Educația contribuabilului nostru este astăzi atât de puțin
formată, încât el nu are decât o preocupare: să plătească cât mai puțin și dacă s-ar putea
deloc.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea
persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice,
prelevare ce se face în mod obligatoriu, cu titlu definitiv, nerambursabil și fără
contraprestație direct din partea statului.
Extinderea rolului economic și social al statului a necesitat creșterea volumului
veniturilor bugetare în vederea acoperirii cheltuielilor publice. În economiile de piață
moderne, statul participă la viața economic asigurând colectivității bunuri și servicii publice
și intervenind în funcționarea economiei pentru atenuarea fluctuațiilor conjuncturale în
scopul realizării unor obiective macroeconomice.
Finanțarea cheltuielilor statului, necesare realizării acestor acțiuni, reclamă existența
surselor de finanțare, surse ce au înregistrat o permanent diversificare, o expansiune în
scopul îndepliniri funcțiilor sale. (Haralambie G. A., 2013, p. 66)
6
CAPITOLUL 1. ASPECTE GENERALE PRVIND IMPOZITELE
1.1 IMPOZITUL – CONCEPT, ROL
Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărui apariție și evoluție
este strâns legată de existența statului și a banilor. Fiecărui moment de dezvoltare a
societății îi corespunde un anumit nivel al impozitelor, nivel care se schimbă pe măsura
acestei dezvoltări.
Economia modernă este caracterizată de fenomenul creșterii mai rapide a
necesarului de resurse decât a posibilităților de procurare a acestora. Pentru a-și putea
îndeplini rolul și funcțiile sale, statul trebuie să mobilizeze resurse și să facă cheltuieli
bănești. Astfel, el repartizează sarcinile publice între membrii societății, persoane fizice sau
juridice. Instrumentul financiar și juridic prin care se înfăptuiește această repartiție îl
constituie obligația fiscală sub forma impozitelor, taxelor și altor sarcini fiscale specifice
fiecărei tări și fiecărei etape istorice în parte.
1.1.1 CARACTERISTICILE IMPOZITULUI
Etimologic noțiunea de impozit provine de la latinescu impositum, prin care se
desemnează o obligație publică. Definiția impozitului a evoluat odată cu dezvoltrea statului
și a funcțiilor sale. Statul este obligat, în schimbul încasării impozitelor, să creeze și să
asigure un cadru general favorabil desfăsurării tuturor activitățiilor economice, sociale și
politice pentru toți membrii săi, respectând principiul ″cine achită impozite, are dreptul de a
se bucura de protecție din partea statului″.
O privire de ansamblu asupra economiei unei țări relevă extinderea rolului asumat
de către stat în ultimile decenii, de la furnizor de bunuri și servicii publice comunității, la
arbitru ce intervine în activitatea economică, în vederea atenuării fluctuațiilor
conjuncturale, orientării dinamicii economice, prin intermediul unor pârghii ca: impozite,
taxe, achiziții publice, în scopul îndeplinirii obiectivelor macroeconomice stabilite în
programul de guvernare. (Haralambie G. A., 2014, p. 34)
Intervenția statului în economie, prin corectarea dezechilibrelor care se manifestă la
nivelul acesteia, impune aplicarea unor politici macroeconomice viabile care să conducă la
7
bunăstarea membrilor societății. Instrumentele folosite de stat în vederea îndeplinirii acestui
deziderat se concretizează în politica fiscală, bugetară și monetară, alături de politica
veniturilor, procurarea fondurilor agenților economici, politica concurenței, politica
schimbului. (Haralambie G. A., 2014, p. 34)
Impozitele îndeplinesc în aria lor de manifestare funcțiile atribuite finanțelor în
general, dar cu unele particularități imprimate de conținutul lor economic, de procesele de
redistribuire a produsului intern brut. Raportat la funcțiile atribuite finanțelor publice în
ansamblu, impozitele îndeplinesc o funcție de repartiție denumită și funcție financiară, care
include și finanțarea cheltuielilor publice, o funcție de redistribuire a veniturilor și averilor
asupra activităților economico-sociale și o funcție de reglare a economiei, de corectare a
dezechilibrelor. Impozitul este principala formă de procurare a resurselor bănești la
dispoziția statului și, implicit, de redistribuire a resurselor intre sfera activităților materiale
și sfera activităților nemateriale, între diferitele ramuri și subramuri economice, între
membrii societății. În aproape toate țările, o bună parte din PIB este repartizat valoric, în
faza de redistribuire, prin intermediul impozitelor. Prin impozit, statul preia la dispoziția sa
o parte din veniturile realizate de actorii pieței factorilor de producție: din salariile cuvenite
pentru munca prestată, dobânda datorată pentru capitalul împrumutat, chiriile aferente
bunurilor mobile și imobile, profitul, respectiv dividendele cuvenite acționarilor și
asociaților veniturile obținute de persoane fizice din activități independene.
Impozitul reprezintă prelevarea unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor
fizice și juridice la dispoziția statului în vederea constituiri resurselor finaciare necesare
pentru acoperirea cheltuielilor publice în scopul atingerii obiectivelor propuse prin
programul de guvernare. Impozitele constituie în prezent obligații pecuniare, pretinse, în
temeiul legii, de către autoritățile publice, de la contribubili, în raport cu capacitatea
contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în mod silit și fără o cotraprestație
directă și ca instrumente de influențare a comportamentului plătitorilor în vederea
armonizării intereselor acestora cu cel public. (Haralambie G. A., 2013, p. 67). Din definiția
impozitului rezultă trăsăturile principale ale acestuia, și anume:
a) În primul rând, impozitul reflectă contribuția obligatorie în formă bănească a
persoanelor fizice și juridice la bugetul de stat si bugetele locale. Caracterul obligatoriu al
impozitului exprimă faptul că, plata acestuia către stat este impusă tuturor persoanelor
8
fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de
avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Dreptul de a institui impozite revine
organelor puterii centrale și locale.
b) Impozitul reprezintă o plată care se face către stat, cu titlu definitiv sau
nerambursabil. Resursele financiare prelevate la dispoziția statului sub forma impozitelor
sunt destinate acoperirii cheltuielior publice.
c) Transferul de valoare de la persoanele fizice și juridice la bugetul statului prin
impozit, se realizează fără contraprestație directă și imediată. În schimbul sumelor plătite la
buget sub formă de impozite nu se solicită contraprestații din partea organelor statului.
Prelevarea unor sume la buget sub forma de impozit, fără contraprestație directă și imediată
deosebește impozitul de taxe și de contribuții.
d) Impozitul se stabilește prin norme juridice de către puterea legislativă. În spiritul
acestei trăsături, rezultă că nu se pot percepe cu orice titlu contribuții directe sau indirecte
dacă nu sunt reglementate prin norme juridice.
e) Impozitele se individualizează prin obligativitatea așezată la baza stabilirii și
virării lor la buget.
1.1.2 ROLUL IMPOZITELOR
Un rol important în cadrul instrumentelor economico-financiare pe care statul le
utilizează în vederea mobilizării și redistribuirii fondurilor bănești, aflate la dispoziția sa,
este deținut de impozite.
Impozitele indeplinesc un rol complex în societate din punct de vedere social cât și
din punct de vedere economic și financiar, cunoscând diferențieri de la o etapă la alta.
Rolul economic al impozitelor se manifestă prin faptul că statul poate încuraja sau
frâna procesul economic prin dimensiunea și tipologia lor, dar și prin măsurile de relaxare
sau înăsprire fiscală .
Rolul financiar al impozitelor se manifestă puternic pe plan financiar, deoarece
prelevările fiscale reprezintă principalul mijloc de formare a veniturilor publice, deținând,
de regula, o pondere de 90% în totalul acestora.
Rolul social al impozitelor este concretizat in posibilitatea de redistribuire a
produsului social, dobândită de stat pentru satisfacerea nevoilor sociale. Impozitele
9
constituie principalele intrumente pe care statul le folosește în procesul de redistribuire a
veniturilor averii, preluând la buget astfel cam patru cincimi din produsul intern brut.
Datorită rolului complex pe care îl au impozitele la nivelul întregii societăți, se impune
adoptarea, din partea statului a unor măsuri complexe referitoare la activitatea de impunere
fiscală.
Sub aspectul rolului atribuit impozitului de instrument de influențare a activității
economice, Arthur Laffer a susținut că economia unui stat, prin reducerea impozitelor, se
poate redresa. Astfel, impozitele mai reduse – in opinia lui Arthur Laffer – contribuie la
creșterea productivității muncii, la scăderea numărului șomerilor prin crearea de noi locuri
de muncă, la reducerea inflației datorită investițiilor suplimentare, la creșterea ofertei și la
scăderea pe termen mediu a deficitelor bugetare. În vederea susținerii acestor idei, Arthur
Laffer a întocmit un grafic în care a reprezentat evoluția impozitului, cunoscut în literatura
de specialitate sub denumirea de “Curba Laffer”.
Venituri fiscale
Y1 M
Y2
X 1 X2 Presiune fiscală
Fig. 1. ″Curba Laffer″
Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifestă în plan finaciar, el
reprezentând mijlocul principal de preocupare a resurselor financiare publice necesare
pentru acoperirea cheltuielilor publice.
1.2 PRINCIPIILE IMPUNERII
Impunerea reprezintă un complex de măsuri și operațiuni, efectuate în baza legii,
prin care se urmărește stabilirea, calcularea și perceperea impozitului ce revine în sarcina
10
unei persoane fizice sau juridice precum și a facilităților de ordin fiscal de care fiecare
cetățean contribuabil este îndreptățit să beneficieze. Impunerea prezintă atât o latură de
natură politică prin care se urmărete ca fiecare impozit să corespundă anumitor principii și
cerinte, cât și una de ordin tehnic, concretizată în metodele și tehnicile utilizate în procesul
de identificare a materiei impozabile și stabilirea cuantumului impozitului.
Adam Smith, reprezentant de seamă al economiei politice clasice din secolul al
XVII-lea, a enunțat pentru prima oară aceste principii. În opinia acestuia, la instituirea unui
impozit sau taxe, legiuitorul ar trebui să țină cont de următoarele principii universal
valabile, respectiv:
a) Principiul justeței impunerii stipulează ca impunerea să fie făcută în funcție de
mărimea veniturilor realizate, capacitatea contributivă a acestuia;
b) Principiul certitudinii impunerii presupune ca impozitul pe care fiecare persoană
este obligată să îl plătească să fie bine precizat, în sensul că aceasta trebuie să cunoască
marimea, termenul de plată, modalitatea și locul de plată;
c) Principiul comodității perceperii impozitelor, conform căruia impozitele trebuie
să fie percepute în termenul și modalitatea cea mai convenabilă pentru contribuabil;
d) Principiul randamnetului impozitului, care presupune ca încasarea sumelor
datorate de contribuabili să se facă cu minimum de cheltuieli publice.
Fundamentarea așezării și perceperii impozitelor se realizează pe baza principiilor
de echitate fiscală, de politică financiară, de politică economică și socială. (Haralambie G.
A., 2013, p. 73)
1.2.1 PRINCIPIUL ECHITĂȚII FISCALE
Ca noțiune echitatea fiscală înseamnă dreptate socială în materie de impozite.
Principiul echității fiscale presupune ca la veniturile comparabile și de aceeași natură să se
plătescă impozite egale. Pentru a se putea vorbi de echitate fiscală trebuie respectate două
principii importante: aprobarea unui minim neimpozabil, în vederea protejării persoanelor
cu venituri reduse și realizarea unei impuneri diferențiate a veniturilor și averii.
Respectarea echității fiscale presupune îndeplinirea mai multor condiții, și anume:
11
identificarea și stabilirea unui minim neimpozabil ce presupune legiferearea
scutirii de la plata impozitului a unui venit minim sau a unei averi care să
asigure satisfacerea unui minim de nevoi de trai;
sarcina fiscală să fie stabilită în funcție de puterea contributivă a fiecărui
plătitor, în funcție de mărimea averii sau a venitului realizat care face
obiectul impunerii, precum și de situația familială,
impunerea să fie generală, adică să cuprindă în sfera sa toate categoriile
sociale, respectiv toate persoanle care realizeză venituri sau posedă un
anumit gen de avere, cu excepția celor care realizează un venit situat sub
nivelul minim stabilit pentru perioada respectivă.
Sarcinile fiscale se repartizează pe baza criteriului de echitate orizontală și a
criteriului de echitate verticală. Echitatea orizontală urmărește asigurarea egalității în fața
impozitului și se realizează atunci când contribuabilii cu situații familiale și venituri
similare plătesc același impozit. Echitatea verticală presupune diferențierea impozitului în
funcție de capacitatea contributivă a unei persoane.
Un rol deosebit în respectarea echității fiscale îl are cota de impunere care determină
modul de dimensionare a impozitului considerat. Se practică doua modalități principale de
impunere: în sume fixe și în cote procentuale.
Impunerea în sume fixe sub forma unei dări pe locuitor, nu ține seama de mărimea
venitului, a averii și nici de situația personală a contribuabilului. Prin aplicarea acestor cote
de impunere nu se asigură respectarea principiului egalității prin impozit a tuturor
contribuabililor.
Impunerea în cote procentuale reprezintă principala modalitate de așezarea a
impozitului în zilele noastre, asigurând o bună corelare între puterea contributivă a
contribuabilului și sarcina fiscală. Impunerea în cote procentuale poate fi întâlnită sub
forma impunerii în cote proporționale, în cote progresive și în cote regresive.
Impunerea în cote procentuale proporționale presupune aplicarea aceleiași cote de
impozit, indiferent de mărimea materiei impozabile, menținându-se aceeași proporție între
mărimea venitului și marimea impozitului datorat. Aceasta corespunde principiului
egalității contribuabililor în fața impozitelor, are avantajul că presupune calcule ușor de
efectuat și este mai simplu de administrat, dar prezintă și unele neajunsuri. Impunerea în
12
cote procentuale proporționale nu are în vedere faptul că puterea contributivă a diferitelor
categorii sociale crește pe măsură ce acestea obțin venituri mai mari sau posedă averi mai
importante.
Impunerea în cote procentuale progresive se caracterizează prin creșterea cotei
impozitului odată cu creșterea materiei impozabile. Impunerea în cote progresive îmbracă
două forme: impunere în cote progresive simple cand se aplică aceeași cotă de impozit
asupra întregii materiei impozabile ce aparține unui subiect al impozitului și impunerea în
cote progresive compuse, care presupune divizarea materiei ce aparține unui contribuabil pe
tranșe, fiecăreia corespunzându-i o anumită cotă de impozit.
În practica fiscală se regăsește si impunerea în cote procentuale regresive, care
presupune reducerea procentului din venitul perceput sub formă de impozit pe măsură ce
venitul crește. Acest tip de impunere este practicat la impozitele indirecte, de exemplu, în
cazul unor taxe, cota procentuală scade pe măsura creșterii contravalorii serviciilor.
În concluzie, dintre sistemele de impunere utilizate în practica fiscală internațională
cel care permite în mare măsură respectarea cerințelor echității fiscale este sistemul bazat
pe utilizarea cotelor progresive compuse. Cu toate acestea, utilizarea unei anumite
progresivități de impunere, chiar și în cazul când acesta este mai ridicată, nu conduce
automat la respectarea echității fiscale, deoarece, așa cum s-a arătat aceasta presupune și
indeplinirea celorlalte condiții. Totodată, nivelul ridicat al fiscalității este posibil să nu
afecteze prea mult puterea de plată a unor persoane, dacă, pe calea evaziunii ficale, acestea
au posibilitatea să sustragă de la impunere o parte importantă din materia impozabilă.
(Iulian Văcărel, 2007, p. 373)
1.2.2 PRINCIPII DE POLITICĂ FINANCIARĂ
În momentul introducerii și aplicării impozitului în practică, acesta trebuie să
respecte principiile de politică financiară, care reprezintă acele condiții de natură financiară
pe care fiecare impozit trebuie să le respecte. Impozitul trebuie să prezinte un randament
fiscal ridicat, elasticitate și stabilitate în aplicare.
Asigurarea unui randament fiscal ridicat necesită îndeplinirea mai multor condiții a
impozitului:
13
Să aibă un caracter universal, adică sa fie plătit de toate persoanele fizice sau
juridice care obțin venituri din aceeași sursă sau care posedă același gen de
avere;
Să nu existe posibilitatea de sustragere de la impunere a unei părți din
materia impozabilă;
Volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea și
perceperea impozitelor sa fie cât mai redusă.
Stabilitatea impozitului presupune ca randamentul acestuia să rămână constant și să
nu depindă de evoluția ciclului economic. Prin urmare, randamentul impozitului nu trebuie
să crească în fazele de boom economic sau sa scadă în perioadele de recesiune economică.
Stabilitatea este necesară și pentru a permite agenților economici să-și elaboreze planuri
financiare pe termen mediu și lung. Modificările frecvente ale sistemului fiscal și ale
cuantumului impozitării conduc la un climat de neîncredere, potrivinic unei dezvoltări
economice durabile. (Iulian Văcărel, 2007, p. 373)
Elasticitatea impozitului presupune ca volumul încasărilor din impozite să poata fi
adaptat în permanență la necesitățile de resurse financiare ale statului. Astfel, dacă se
înregistrează o creștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitul să poată fi majorat
în mod corespunzător și invers.
Impozitul necesită o anumită simplitate prin care să asigure administrare eficientă,
acceptare de către contribuabili și trasnparență. Problema multitudinii și diversității
tipurilor de impozite utilizate pentru procurarea resurselor financiare ale statului ocupă un
loc central în cadrul politicii financiare.
1.2.3 PRINCIPII DE POLITICĂ ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ
Un grup distinct de principii sunt cele de politică economică, al căror conținut se
referă la realizarea unor obiective economice pe care le are în vedere statul. Teoria
financiară nu definește în mod expres astfel de principii, ci doar genuri de obiective a
căroro realizare poste fi influențată prin impozite: procurarea veniturilor necesare efectuării
cheltuielilor avute în cedere de stat; folosirea impozitelor, în general a fiscalității, ca
pârghie pentru simularea dezvoltării economice generale, zonale sau de ramură.
14
Un alt grup de principii sunt cele social-politice, al căroro conținut se referă la
realizarea unor obiective sociale și politice pe care statul le are în vedere. Nici în acest caz
nu sunt definite în mod expres astfel de principii, ci doar obiective a căror realizare poate fi
influențată prin impozite: protejarea veniturilor unor categorii defavorizate, limitarea
consumului unor produse considerate dăunătoare sănătății, influențarea comportamentului
demografic al indiviziilor si familiilor, deplasarea poverii fiscale către categoriile sociale
care în principiu nu susțin partidul sau coaliția de guvernământ, corelarea fiscalității cu
interesele categoriilor sau grupurilor sociale pe care le reprezintă formațiunile politice
guvernante, refacerea imaginii guvernului în anul preelectroral. (Radu Stroe, 2004, p. 106)
Impozitele influențează deciziile economice, comportamentul indivizilor.
Reglementarea impozitele în România se realizează in conformitate cu Legea
nr.227/2015 Codul Fiscal. Aceasta precizează că la baza institurii impozitelor se află
urmatoarele principii :
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și
capitaluri, cu Principiile fiscalității Modificarea și completarea Codului fiscal forma de
proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român
și strain;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele,modalitatea și sumele de plată să fie precis
stbilite pentru fiecare plătitor,respectiv aceștia să poată urmări și întelege sarcina fiscală ce
le revine, precum si sa poata determina influența deciziilor lor de management financiar
asupra sarcinii lor fiscale;
c) justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui
contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcție de mărimea
veniturilor sau a proprietaților acestuia;
d) eficiența impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exercițiu bugetar la altul prin mentinerea randamentului impozitelor, taxelor și
contribuțiilor în toate fazele ciclului economic,atât în perioadele de avânt economic,cât și
cele de criză;
e) predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și
contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu pot
15
interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe și contribuții
obligatorii.
O privire de ansamblu asupra economiei unei țări relevă extinderea rolului asumat
de către stat în ultimile decenii, de la furnizor de bunuri și servicii publice comunității, la
arbitru ce intervine în activitatea economică, în vederea atenuării fluctuațiilor
conjuncturale, orientării dinamicii economice, prin intermediulunor pârghii ca: impozite,
taxe, achiziții publice, în scopul îndeplinirii obiectivelor macroeconomice stabilite în
programul de guvernare. (Haralambie G. A., 2014, p. 34)
Intervenția statului în economie, prin corectarea dezechilibrelor care se manifestă la
nivelul acesteia, impune aplicarea unor politici macroeconomice viabile care să conducă la
bunăstarea membrilor societății. Instrumentele folosite de stat în vederea îndeplinirii acestui
deziderat se concretizează în politica fiscală, bugetară și monetară, alături de politica
veniturilor, procurarea fondurilor agenților economici, politica concurenței, politica
schimbului. (Haralambie G. A., 2014, p. 34)
Impozitele îndeplinesc în aria lor de manifestare funcțiile atribuite finanțelor în
general, dar cu unele particularități imprimate de conținutul lor economic, de procesele de
redistribuire a produsului intern brut. Raportat la funcțiile atribuite finanțelor publice în
ansamblu, impozitele îndeplinesc o funcție de repartiție denumită și funcție financiară, care
include și finanțarea cheltuielilor publice, o funcție de redistribuire a veniturilor și averilor
asupra activităților economico-sociale și o funcție de reglare a economiei, de corectare a
dezechilibrelor. Impozitul este principala formă de procuare a resurselor bănești la
dispoziția statului și, implicit, de redistribuire a resurselor intre sfera activităților materiale
și sfera activităților nemateriale, între diferitele ramuri și subramuri economice, între
membrii societății. În aproape toate țările, o bună parte din PIB este repartizat valoric, în
faza de redistribuire, prin intermediul impozitelor. Prin impozit, statul preia la dispoziția sa
o parte din veniturile realizate de actorii pieței factorilor de producție: din salariile cuvenite
pentru munca prestată, dobânda datorată pentru capitalul împrumutat, chiriile aferente
bunurilor mobile și imobile, profitul, respectiv dividendele cuvenite acționarilor și
asociaților veniturile obținute de persoane fizice din activități independente.
16
1.3 ELEMENTELE IMPOZITULUI
Impunerea fiscală este introdusă prin lege, care precizează pentru fiecare impozit în
parte care sunt contribuabilii, materia impozabilă, mărimea relativă a impozitului,
termenele de plată, sancțiunile referitoare la sustragere. Prin aceasta se realizează, totodată,
punerea în cunoștință atât a organelor fiscale, cât și a contribuabililor, care în plus, pentru
anumite impozite, sunt încunoștiințați și în mod expres prin avize întocmite și expediate
prin grija organelor fiscale locale. Informațiile cuprinse în legile ce reglementează
impunerea fiscală includ elementele caracteristice fiecărui impozit introdus în practica
fiscală curentă a țării. (Radu Stroe, 2004, p. 97)
Cu prilejul introducerii unui nou impozit trebuie să se specifice o serie de elemente
din care să reiasă în sarcina cui cade impozitul respectiv, cuantumul acestuia, modul de
așezare și percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancțiunile pentru încălcarea
prevederilor legale. Precizarea categorică a acestor elemente este necesară atât pentru
contribuabil, pentru a ști cât are de plată și când trebuie să plătească, cât și pentru organele
fiscale, care trebuie să stabilească, să perceapă și să urmărească încasarea impozitelor.
Impozitele se caracterizează prin anumite însușiri determinate de modul de așezare,
proveniență, percepere, rolul lor etc. În același timp, însă sunt anumite elemente comune
specifice tuturor impozitelor care trebuie să se regăsească în reglementarea fiecărui tip de
impozit, fără de care acesta nu s-ar putea așeza, determina, urmări și realiza. Aceste
elemente trebuie să fie bine precizate în momentul introducerii unui impozit, deoarece din
ele rezultă în sarcina cui cade impozitul respectiv, cuantumul acestuia, modul de așezare și
percepere, căile de urmărire în caz de neplată, sancțiunile pentru încălcarea prevederilor
legale.
Subiectul impozitului sau plătitorul este persoana fizică sau juridică obligată prin
lege la plata acestuia. În cazul impozitului pe salarii, subiect al impozitului este orice
persoană fizică care realizează un venit sub formă de salariu, în cazul impozitului pe profit
subiectul (platitorul) este agentul economic etc. În practica financiară subiectul impozitului
mai este numit și contribuabil. În anumite cazuri, legea stabilește un terț, împuternicit și
obligat să rețină impozitul și să-l verse la buget. De pildă, în cazul impozitului pe salariu,
salariatul este subiect, el plătește impozitul din salariul său, dar reținerea și virarea la buget
revine celui care l-a angajat. (Radu Stroe, 2004, p. 97)
17
Suportatorul impozitului este persoana fizică sau juridică ce suportă efectiv plata
impozitului. Se mai numește destinatar, deoarece impozitul în cauză este virat spre
respectiva persoană, pentru a fi suportat. De pildă, în cazul taxei pe valoarea adăugată,
impozitul este perceput (datorat, calculat și vărsat la buget) de vânzătorul unui produs, care
este subiect al acestei taxe. Prin preț, însă, acesta poate vira taxa în sarcina cumpărătorului,
care este suportatorul acesteia. (Radu Stroe, 2004, p. 97)
Obiectul impozitului este elementul concret care stă la baza așezării impozitului
fiind reprezentat de materia supusă impunerii, respectiv ansamblul elementelor economice
ce intră în baza de impozitare. El poate fi diferit în funcție de proveniența venitului, scopul
urmărit și natura plătitorului. Pot constitui obiect al impozitelor și taxelor: venitul, profitul,
bunul mobil sau impobil, actul sau fapta. Dintre categoriile de obiecte impozabile cel mai
răspândit este venitul prin diversitatea de forme pe care le îmbracă în cadrul persoanei care
îl realizează. (Haralambie G. A., 2013, p. 70)
Sursa impozitului arată din ce anume se plătește impozitul, ceea ce în mod obișnuit
este venitul contribuabilului. Sursa poate să coincidă sau nu cu obiectul impozitului. La
impozitele pe venit, cele două elemente coincid; în schimb, la impozitele pe avere ele nu
coincid de obicei, deoarece numai în cazuri de excepție contribuabilul își diminuează
averea prin vânzarea unei părți a acesteia cu scopul de a-și achita impozitul aferent. (Radu
Stroe, 2004, p. 97)
Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură în care se exprimă obiectul
imozabil. În cazul impozitului pe salarii unitatea de impunere este unitatea monetară, la
impozitul pe clădiri, unitatea de impunere este metrul pătrat de suprafața utilă, la impozitul
funciar este hectarul.
Cota de impunere reprezintă impoztul ce revine pe unitatea de măsură a materiei
impozabile. Aceasta poate fi exprimată fie sub formă procentuală fie în unități monetare pe
unitatea de măsură a materiei impozabile în sume fixe. Cotele de impozitare exprimate
procentual pot fi:
a) Cote progresive, respectiv acele cote ce cresc pe măsura creșterii bazei
impozabile pe nivele ale acesteia. Cota este cu atât mai ridicată cu cât tranșa este mai mare;
b) Cote proporționale, situație în care cota rămâne nemodificată indiferent de
mărmea venitului realizat de către persoana fizică sau juridică;
18
c) Cote degresive și cote regresive. Cotele regresive scad pe măsura creșterii bazei
impozabile, în timp ce cele degresive cresc într-un anumit ritm până la atingerea unei
anumite valori a materiei impozabile, iar din momentul atingerii acestui "prag" ele scad
constant în raport cu venitul. (Haralambie G. A., 2013, p. 71)
Termenul de plată reprezintă data până la care impozitul trebuie să fie achitat.
Pentru impozitele introduse în legătură cu obiecte ce prezintă repetabilitate pe parcursul
anului se stabilesc termene repetitive legate de data constituirii obiectului impozitului: data
plății salariului, data închiderii gestiunii lunare etc. Pentru impozitele introduse în legătură
cu obiecte a căror modificare de volum este mai rară se fixează o dată sau câteva date pe
parcursul anului, la care plata se poate face integral, eventual în tranșe. Legea menționează
pentru fiecare tip de impozit sancțiunile care vor fi suportate de subiect în caz de
nerespectare a termenelor de plată: majorări, popriri, sechestru, scoaterea la licitație,
amenzi penale și, în cazuri extreme (evaziune intenționată sau frauduloasă), privarea de
libertate. (Radu Stroe, 2004, p. 98)
1.4 CLASIFICAREA IMPOZITELOR
Datorită varietății formelor impozitelor utilizate în diferitele state este necesară o
clasificare a acestora. Impozitele se deosebesc, nu numai ca formă, dar și în ceea ce privește
conținutul lor.
Pentru a observa mai ușor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan
economic, social și politic, se impune cu necesitate gruparea acestora pe baza unor criterii
științifice. În funcție de trăsăturile de formă și fond, impozitele se clasifică în doua mari
categorii: impozite directe și impozite indirecte.
1.4.1 IMPOZITELE DIRECTE
Impozitele directe reprezintă cea mai simplă formă de impunere. Ele au evoluat
odată cu dezvoltarea economic a statului. Ele prezintă o serie de avantaje rezultate din
trăsături ce răspund cerințelor multora din principiile impunerii: sunt nominative, sunt
legate de puterea economică și de situația personală a contribuabilului, sunt aduse la
cunoștința plătitorului anticipat plății atât în ce privește suma de plată, cât și termenele-
scadență. (Radu Stroe, 2004, p. 107) Ele se încasează de la subiectul impozitului la
19
anumite termene dinainte stabilite. În cazul acestor impozite, subiectul și suportatorul
impozitului sunt, în intenția legiuitorului, una și aceeași persoană, deși, practic, uneori
acestea nu coincid. Impozitele directe se pot grupa, ținând cont de criteriile care stau la
baza lor în:
1. Impozite reale, aplicate asupra unor anumite obiecte materiale fără a se ține cont
de situația personală a contribuabilului. Ele mai poarta denumirea și de impozite obiective
sau pe produs, deoarece sunt așezate asupra produsului brut al obiectului impozabil, fără a
se stabili vreo legătură cu subiectul impozitului.
2. Impozite personale, cunoscute și sub numele de impozite subiective sunt așezate
asupra veniturilor sau averii, în funcție de situația personală a contribuabilului. În raport cu
materia impozabilă urmărită, impozitele personale îmbracă forma impozitelor pe venit (care
pot fi impozite pe venitul persoanelor fizice și impozite pe venitul persoanelor juridice) și
impozitelor pe avere (impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulația averii;
impozite pe creșterea averii).
Impozit financiar
Impozit pe clădiri
Impozite pe activități
industriale, comerciale și
profesii libere
Impozite
Fig. 2. pe venit
pers. fizice
Impozite Impozite
pe venit pe venit
pers. juridice
pe averea
Impozite propriu-zisă
pe avere
pe sporul
de avere
pe circ. averii
Fig. 1.4.1.1. Clasificarea impozitelor directe
Impozite directe Impozite reale
Impozite personale
20
1.4.2 IMPOZITELE INDIRECTE
Pentru acoperirea nevoii tot mai ridicate de resurse financiare, statul stabilește o
serie de impozite indirecte asupra vânzărilor de mărfuri și prestărilor de servicii. De obicei,
în țările avansate importanța impozitelor indirecte în totalul veniturilor fiscale este mică, o
situație contrară întâlnindu-se, însă, în țările aflate în tranziție.
Impozitele indirecte sunt stabilite asupra vânzărilor de mărfuri și prestărilor de
servicii, ceea ce atribuie acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe
consum. Suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Fiind incluse în prețul
de achiziție al unui bun sau serviciu, impozitele indirecte nu pot fi stabilite în concordanță
cu puterea economică a contribuabilului, nerespectând principiul echității fiscale, acestea
afectand, îndeosebi, pe cumpărătorii cu venituri reduse.
Impozitele indirecte se caracterizează prin anumite trăsături, și anume:
Au o gamă largă de aplicare și presupune cheltuieli mai reduse de așezare și
urmărire;
Nu se pot deosebi în suficientă măsură, în funcție de starea socială a
beneficiarilor de bunuri și servicii;
Sunt dependente de consumul de bunuri și servicii;
Influențează prețurile și tarifele, precum și asupra raportului dintre cerere și
ofertă;
În cazul lor, prin lege, se acordă calitatea de plătitor al impozitului altei
persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.
Impozitele indirecte au în principal trei forme: taxele de consum, taxele vamale și
taxele generale. În afara acestora, în unele țări, există și monopoluri fiscale, adică o
concentrare totală sau parțială în mâna statului a activităților de producție și comerț
referitoare la anumite produse, cum sunt: tutunul, sarea, alcoolul, cărțile de joc ș.a. Dacă
monopolul fiscal vizeză și producția, și comerțul (în ansamblul lui), atunci se numește
deplin; dacă vizează producția și una din fomele de comerț (fie cu ridicata, fie cu
amănuntul), atunci se numște parțial. (Radu Stroe, 2004, p. 114)
21
CAPITOLUL 2. POLITICA FISCALĂ COMPONENTĂ A POLITICI
ECONOMICE A STATULUI
Politica fiscală, ca parte a politicii econimice a unui stat, se poate definii, în
sens restrâns, ca fiind politica în domeniul stabilirii resurselor financiare publice. În sens
larg, politica fiscală este definită ca fiind totalitatea măsurilor inițiate de autoritatile publice
privitoare la medodele și tehnicile de impozitare, raportul dintre impozitele directe și cele
indirecte, la stabilrea canalelor de obținere a veniturilor fiscale, la urmarirea ratei presiunii
fiscale cu scopul satisfacerii necesităților economice și sociale.
Politica fiscală este fundamentală pentru toate tările din lume, ea devenind
importantă atunci când vorbim de o grupare de state care îsi propune să actioneze și să se
dezvolte împreună. Acțiunile desfășurate într-o țară au impact și în celelalte țări, astfel
sistemul fiscal trebuie ssă fie cât mai simplu și cât mai neutru posibil.
2.1. POLITICA FISCALĂ – CONCEPT, OBIECTIVE, PRINCIPII
Politica fiscală reprezintă o componentă esențială a politicii bugetare, fiind
considerată un ansamblu de măsuri implemenate și inițiate de guvern, prin intermediul
bugetelor publice, în scopul realizării și menținerii echilibrului macroeconomic în
economia reală. Intervenția statului, în cazul polticii fiscale, își face simțită prezența prin
intermediul unor procese specifice finaciar fiscale cum ar fi: asigurarea echilibrelor
bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare și formarea prin impozite și taxe a veniturilor
bugetare. Are un rol important în cadrul politicilor aplicate de guvern pentru realizarea
principalelor obiective macroeconomice, utilizând instrumente specifice integrate în
sistemele fiscale aplicate la un moment dat. De asemenea, politica fiscală, poate fi definită
și ca o formă indirectă de intervenție a statului în economie, aplicabilă pe piața bunurilor și
serviciilor, intervenind mai ales la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne,
modificarea ei fiind lentă și dificilă.
Încă din cele mai vechi timpuri, conceptul de "politică" a avut mai multe înțelesuri.
El a fost utilizat la început pentru a denumi vechile orașe stat grecești sub formă de "polis".
Astfel, cuvântul "politică" derivă din grecescul "politeia" ce facea referire la modl de
22
administrare a cetății sau a societății. În literatura de specialitate au existat mai mulți
economiști care au făcut referire la termenul de "politică". Unul dintre ei este Weimer D., în
a cărui concepție termenul se referă la măsurile concrete adoptate de stat pentru oferirea de
soluții la problemele cu cares e confruntă socieatea. În concepția lui Junjan V. termenul
semnifică politica în ansamblul ei, activitățile variate din cadrul sferei politicului, de la
organizarea cetățenilor în funcție de orientarea ideologică și căutarea activă a obținerii prin
mijloace legale și legitime a punerii politice în stat până la participarea mai largă la viața
politică prin vot sau manifestații de protest.
În literatura de specialitate economiștii definesc noțiunea de fiscalitate ca fiind una
complexă, găsindu-și originile odată cu procesul de creare și funcționare a statului, de la
formele sale incipiente până în prezent când satului îi revine obligația de a-și indelinii
funcțiile și sarcinile multiple în condiții de eficiență. termenul de fiscalitate este folosit încă
din cele mai vechi timpuri având rădăcini în limba latină în cuvântul "fiscus" care
reprezenta la acea vreme un coș folosit pentru colectarea veniturilor de la populație ce
acopereau cheltuielile publice ale statului.
În abordarea politicii fiscale trebuie stabilit conceptul de politică fiscală, sfera
politicii fiscale, obiectivele și rolul acesteia. Conceptul de politică fiscală are la bază
eficiența fiscală și un randament ridicat care să asigure venituri cât mai mari la bugetul de
stat. Această politică arată concepția, măsurile și acțiunile statului privind impozitele și
rolul lor în formarea veniturilor bugetare și finanțarea cheltuielilor bugetare, tipurile de
impozite, întelegerea și folosirea lor ca instrument de stimulare a creșterii economice. Are
la bază criteriul eficienței fiscale, adică exigența unui randament cât mai mare, trebuie să
asigure mobilizarea unor venituri bugetare cât mai mari, în condițiile încurajării afaceriloe
economice, a investițiilor, concomitent cu promovarea echității în contribuția fiecăruia la
venituri, cu asigurarea protecției sociale.
Politica fiscală se circumscrie ca sferă de cuprindere în cadrul politicii bugetare,
care la rândul ei se încadrează în sfera politicii financiare și mai departe în politica
economică. Ca atare este concepută ca fiind inseparabilă de politica economică, se
manifestă ca parte integrantă, fundamentală a politicii economico-sociale, generale a unui
stat, se orientează în realizarea unor obiective de mare importanță economică și socială.
Politica fiscală este un element important al politicii financiare, care la rândul său,
23
reprezintă o parte principală a politicii generale a unui stat. Astfel, prin abordarea cât mai
corectă a conținutului politicii fiscale nu se poate efectua decât în cadrul mai larg aferent
politicii generale, intr-o manieră simplificată, aceasta din urmă, poate fi definită ca fiind o
activitate de conducere, organizare și reglare a societății în ansamblu său.
P
Fig.1. Politica fiscală componentă a politicii economice
Poltica fiscală vizează ansamblul deciziilor cu ajutorul cărora se realizează
modelarea sistemului fiscal, din punct de vedere structural, și se asigură funcționarea
acestuia, în scopul obținerii finalităților dorite de managerii publici cu putere de decizie în
acest domeniu.
Autoritățile publice folosesc politica fiscală în scopul atingerii unor ținte nefiscale,
de natură economică precum modificarea proceselor economice. Având în vedere direcțiile
spre care se îndreaptă politica fiscală, pricipalele obiective ale acesteia sunt:
a) alimentarea bugetului cu resurse financiare necesare realizării funcțiilor statului;
b) stabilizarea economică prin care se urmăresște realizarea unei rate înalte de
creștere economică, atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, asigurarea
stabilizării prețurilor și menținerea sub control a inflației, realizarea echilibrului balanței
comerciale și a balanței de plăți externe;
c) reglarea economiei și redresarea creșterii economice, relațiile intre fiscalitate, pe
de o parte, reglarea economiei și relansarea creșterii economice, pe de altă parte, sunt relații
de interdependență și recprocitate;
d) restructurarea și readaptarea economiei la cerințele modernității și performanței
economice; POLTICA ECONOMICĂ
POLITICA FINACIARĂ
POLITICA BUGETARĂ
POLTICA FISCALĂ
24
e) obiective sociale care sunt realizate prin diverse activități ce vizează reduceri,
scutiri de impozite pentru unele categorii socio-profesionale, supraimpozitarea unor
activități sau produse cu caracter distructiv asupra unei persoane.
Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2017 – 2019 se bazează pe:
– edificarea unui stat de orientare socială;
– asigurarea redistribuirii corecte a veniturilor și solidaritatea socială;
– asigurarea echității, stabilității și transparenței fiscale;
– sistematizarea legislației fiscale naționale;
– crearea unui mediu de afaceri prielnic pentru dezvoltare și creștere economică;
– îmbunătățirea și simplificarea mecanismelor fiscale naționale;
– armonizarea politicii fiscale și legislației fiscale naționale, inclusiv în contextual
implementării Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană
a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă
parte. (Finantelor, 2016) Strategia de politică discală a Uniunii Europene este explicată în
Comunicarea Comisiei intitulată "Politica în domeniul impozitării în cadrul Uniunii
Europene–priorități pentru anii viitori". Fiecare dintre statele membre este liber să-și aleagă
sisteul de impozitare pe care îl consideră cel mai potrivit, cu condiția să respecte normele
UE. În acest cadru, principalele priorități ale politicii fiscale a UE sunt eliminearea
obstacolelor de natură fiscală care împiedică activitatea ecnomică transfrontralieră, lupta
împotriva concurenței fiscale dăunătoare, a evaziunii fiscale și promovarea unei mai largi
colaborări la nivelul administrațiilor financiare, pentru asigurarea controlului asupra fraudei
și pentru combaterea acesteia. O mai mare coordonare a politicii fiscale ar asigura
sprijinirea unor obiective de politică ale UE mai largi prin politici fiscale ale stateor
membre, conform celormai recente prevederi din Strategia Europa 2020 pentru o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Dimensionarea, așezarea și perceperea impozitelor, precum și obiectele social-
economice urmărite prin politica fiscală sunt elemente esențiale ale sistemului fiscal, care
se intemeiază pe anumite cerințece dau raționalitatea sistemului fiscal.
Principalele principii ale politicii fiscal sunt:
25
1. Principiul impunerii echitabile, care presupune necesitatea impunerii diferențiate
a veniturilor și a averilor ținându-se cont de indeplinirea cumulativă a anumitor condiții,
cum ar fi:
– stabilirea unui minim neimpozabil, legiferarea scutirii de impozit a uni venit
minim și a unei averi care permit satisfacerea nevoilor stricte de trai;
– sarcina fiscală absolută și relativă a fiecărui contribuabil să fie stabilită în funcție
de puterea sa contributivă ce este dependentă de mărimea veniturilor și averilor impozabile
precum și de situația personală a subiectului impozitului;
– la o anumită putere contributivă, sarcina fiscală a unei categorii sociale să fie
stabilită în comparație cu sarcina fiscală a altei categorii sociale, iar cea a unei persoane
comparativ cu sarcina altei persoane din aceeași categorie socială;
– impunerea să fie generală, adică să cuprindă toți subiecții care realizează venituri
dintr-o anumită sursă sau care dețin un anumit gen de avere, cu excepția celor care se
situează sub nivelul minim considerat în perioada respectivă.
2. Principiul politicii financiare care cuprinde cerințele ce trebuie îndeplinite de
orice impozit nou introdus în practică, cu referire la un randament fiscal ridicat, la o
stabilitate și elasticitate acceptabile. Se are, de asemenea, în vedere numărul și tipul
impozitelor percepute de stat pentru formarea veniturilor sale. Trebuie îndeplinte de
impozit anumite condiții pentru ca acesta să aibă un randament fiscal: impozitul să aibă un
caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanle fizice și juridice care obțin venituri
din aceași sursă sau dețin același gen de avere, intreaga materie impozabilă fiind supusă
impunerii.
Stabilitatea impozitelor vizează respectarea cerinței meținerii constante a
randamentului impozitelor, fără ca acest randament să fie influențat de mișcarea ciclică a
economiei. Astfel, randamentul unui impozit considerat stabil nu trebuie să crească o dată
cu sporirea volumului producției și a veniturilor în perioadele favorabile ale ciclului
economic, și nici să scadă în perioadele de recesiune sau de criză ale economiei. Alegerea
numărului și tipului de impozite folosite diferă de la țară la țară, în funcție de caracterul
economiei și gradul de dezvoltare a fieceri țări, în funcție de tradiție, rezistența diverselor
categorii sociale la introducerea de noi impozite și alte criterii luate în considerare de către
guvernele și organele legiuitoare aflate în exercițiu.
26
3. Principiul de politică economică care vizează folosirea de către stat a impozitelor
nu numai ca mijloc de formare a bugetului public, ci și ca pârghie de influență asupra
dezvoltării sau restângerii activității din unele domenii, ramurii sau regimuri economice,
pentru a stimula sporirea producției și consumului unei anumite mărfi, în vederea extinderii
sau limitării relațiilor comerciale externe pentru anumite bunuri și servicii. Pentru
stimularea dezvoltării unor ramuri economice, statul reduce sau scutește de impozite
indirecte circulația produselor respective în țară, ori poate acorda unele reduceri la plata
impozitelor directe datorate de agenții economici. De asemenea, la cererea agenților
economici, se poate admite amortizarea accelerată a capitalului imobilizat în active
corporale, cu efecte pozitive asupra procesului investițional din cadrul ramurii respective.
2.2. INTERDEPENDENȚELE POLITICII FISCALE
Politica fiscală este o componentă principală a politicii financiare, ce poate fi
promovată numai de către stat sau autoritățile publice și care cuprinde deciziile prvind
stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor, concretizând opțiunile bugetare în materie de
impozite și taxe. Componenetele sale trebuie concertate cu cele de politica bugetară sau
monetară, respectiv cu politica prețurilor și cu cea a ocupării forței de muncă, pentru a se
integra în politica generală.
Politica fiscală își poate pune amprenta influențând asupra derulării proceselor
economico-financiare și implicit asupra evoluției întregii societăți. Ea este condiționată de
mediul economic, printr-o serie de factori, cum ar fi: starea economică, raporturile dintre
sectorul public și cel privat, nivelul veniturilor cetățenilor. Politica fiscală se află în raport
de interdependență cu politica bugetară, politica monetară, cu politica valutară, cu politica
prețurilor, cu politica ocupării forței de muncă și cu politica financiară a înteprinderii.
Opțiunile și deciziile ce conturează politica fiscală pot fi sintetizate pe următoarele
repere principale:
– Crearea și ajustarea ulterioară a sistemului de impozite, taxe și contribuții
obligatorii, respectiv stabilirea formelor de prelevare a resurselor fiscale la dispoziția
autoritășilor publice;
27
– Alegerea metodelor și instrumentelor tehnice utilizate în efectuarea operațiunilor
de stabilire a obligațiilor de prelevare a resurselor fiscale la dispoziția autorităților publice;
– Crearea și reglementarea funcționării instituțiilor însărcinate cu așezarea,
colectarea și administrarea resurselor fiscale;
– Organizarea și exercitarea contractuli prin organe fiscale asupra indeplinirii
sarcinilor și obligaților de efectuare a prelevărilor, incusiv combaterea evaziunii fiscale;
– Conceperea modalităților de influențare prin impozite și taxe aaupra unor
fenomene economice și sociale, inclusiv stabilirea condițiilor de acordare a facilităților
fiscale.
Politica fiscală, fie că este implementată la nivel național de către autoritățile
publice centrale sau de către autoritățile publice locale, fie la nivel comunitar de către
organele executive comunitare, Comisia Europeană, cuprinde în sine atât elemente juridice
cât și elemente economice. Este dificil de stabilit consitența sau preponderența unui
element asupra celuilalt, întrucât nu există un standard, o matrice pentru politica fiscală, în
sensul că aceasta cuprinde un foarte mare grad de subiectivism statal – adaptarea politicii
fiscale la nevoile și aspirațiile partidului aflat la guvernare. (Niculeasa, 2009, p. 19)
O componentă a politici finaciare alături de politica bugetară cu care se află în
raport de conexare și de interacțiuni reciproce puternice, este politica fiscală. Politica fiscal-
bugetară trebuie utilizată pentru menținerea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă, a
unui grad rezonabil al stabilității prețurilor, a unei rate convenabile de creștere economică,
a unei balanțe comerciale de plăți externe echilibarte, prin instrumente proprii, precum
modificarea numărului, tipurilor, nivelelor impozitelor și taxelor, ajustări în volumul și
structura cheltuielilor publice, obțiuni privind gestionarea soldului bugetar. Efectele
politicii monetare sunt imediate și rapide, iar cele ale politicilor fiscal-bugetare sunt
percepue pe termen mediu. Coordonarea între politica fiscal-bugetară și cea monetară
elimină și problema nesincronizării în timp a acestor politici, deoarece o creștere bruscă a
inflației în condițiile creșterii datoriei publice poate ajuta politica fiscală, dar slăbește
credibilitatea politicii monetare. Cele două tipuri de politici reprezintă ansamblul de
instrumente la dispoziția statului prin care acesta implementează obiecțiile de internție în
mediul economic și social. Politica fiscală a unui stat este reflectată anual de bugetul său. În
cadrul acestuia este prioritară silirea pe de o parte a volumului global al cheltuielilor, iar pe
28
de altă parte a modului în care urmează a fi finanțate aceste cheltuieli din surse fiscale sau
pe baza contractării unor împrumuturi fiecare dintre acestea generând efecte economice
diferite.
Privind politica finaciară, prin prisma integrării acesteia în politica generală
promovată de stat, aceasta reprezintă ansamblu de metode, mijloace și instituții prin
intermediul cărora se realizează activitatea finaciară în concordanță cu obiecțiile de politică
economico-socială urmărite de gruparea conducătoare. Astfel, politica finaciară este
concepută ca fiind indisolubil legată de politica economică. Transformările suferite de
politica finaciară, ca și schimbările pe care le imprimă întregului ansamblu economico-
social sunt rezultatul evoluției concrete a componentelor acesteia: politica fiscală, bugetară,
politica de credit și cea monetară, politica prețurilor. Fiecare tip de politică are propria
identitate, dar se integrează prin conținut și instrumente de lucru în ansamblul politicii
financiare, prin raporturi dinamice și interdependente.
La elaborarea politicii fisclae trebuie să se urmărească: criteriile de eficiență, costul
de oportunitate al fiscalității, veniturile contribuabililor și protejarea acestora, dezvoltatrea
impozitelor sau a altor forme de prelevări precum și stimularea acestora, disribuirea inițială
a veniturilor, care trebuie să influențeze activitatea economică, investițiile și consumul.
2.3. POLITICA FISCALĂ A ROMÂNIEI ÎN PERIOADA
ACTUALĂ
Statul, entitate abstractă din punct de vedere juridic, dar realitate concretă din punct
de vedere economic și financiar, are menirea/obligația constituțională de a satisface în mod
rezonabil nevoile sociale ale populației existente. În decursul timpului, literatura de
specialitate împreună cu politicienii au discutat despre gradul de implicare al Statului în
economie. În acest sens, spre exemplu teoria economică a migrat de la principiul laisser
faire, laisser passer până la teoria intervenționistă dezvoltată și nanțată de Keynes.
(Niculeasa, 2009, p. 1)
Implicarea Statului în economie, indiferent de gradul acesteia, are la bază folosirea
politicii fiscale, respectiv a politicii monetare. Au existat etape istorice când cele două
politici erau folosite în mod independent, fără ca acestea să se influențeze în mod voit
reciproc, însă în prezent combinarea acestor două politici a devenit o realitate și o
29
necesitate. Astfel, în acord cu Banca Națională a României, îndeplinirea politicii monetare
prognozate constând în țintirea directă a inflației nu poate fi realizată fără o politică fiscală
coerentă și riguroasă în acelașii timp. (Niculeasa, 2009, p. 4)
Scopul politicii fiscale este acela de a asigura echilibrul bugetar și financiar în
anumite condiții, date de evoluția economiei reale și stabilitatea socială. În acest context,
politica fiscală vizează urmatoarele grupe de posibile acțiuni sau finalități de realizat:
În același sens la nivel comunitar politica economică este implementată prin
intermediul politicii monetare respectiv a politicii fiscale. Dacă politica monetară este
prerogrativa Bancii Centrale Europene, o instituție independentă care are ca principal
obiectiv stabilitatea prețurilor, politica fiscală rămâne în mâinile statelor naționale, care la
nivel european sunt reprezentate de Consiliul Uniunii Europene. (Niculeasa, 2009, p. 4)
În primul rând, politica fiscală stabilește volumul resurselor financiare ale statului.
Mărimea acestora este dată de capacitatea contribuabililor de a contribui, de a plăti
impozitele și taxele impuse. Se poate întampla uneori ca nevoia de resurse să fie
supradimensionată (de exemplu un sector public prea dezvoltat, sau o orientare a
cheltuielilor publice către unele sectoare de mai mică importanță și care nu reusesc o
recuperare a efortului public). Dimensionarea veniturilor fiscale, cât și a cheltuielilor
publice trebuie deci, realizată ținându-se seama de capacitatea contributivă a
contribuabililor în condiții reale economice și sociale, sau în funcție de posibilitățile de
procurare a resurselor publice. Volumul veniturilor fiscale depinde apoi de nivelul de
dezvoltare economică și eficiența muncii, funcție de care se conturează în fapt capacitatea
contributivă în general a contribuabililor. Politica fiscală trebuie să țina seama astfel, de
realitatea economică în cadrul căreia se aplică, de asemenea și de condiții sociale, mediul
social în care se implementează (adică ocupațiile majore ale celor ce muncesc, în industrie,
servicii sau în agricultură și alte ramuri, fiecare generând un anumit tip de contribuabil).
În al doilea rând politica fiscală vizează proveniența resurselor financiare ale
statului. Problema care stă în fața politicii fiscale este de a stabili, concret și corect, de unde
provin resursele financiare: de la sectorul public, agenți economici privați și de la
populație. Cei care concep politica fiscala, pot opta pentru un tratament egal, echitabil
pentru toți contribuabilii, indiferent de forma de proprietate care stă la baza capacității
contributive a contribuabilului, sau pot opta pentru diferențieri in funcțtie de anumite
30
obiective economice sau sociale. Ideal ar fi un tratament egal pentru toți contribuabilii,
indiferent de forma de proprietate, sau cel puțin căutarea așa-numitei justiții sociale. În
perioada actuală, politicile fiscale diferențiază tratamentul fiscal în funcție de baza de
impunere, care este venitul, averea, sau cheltuiala, ajustate, acestea, cu criterii precum
capacitatea de muncă a contribuabilului persoană fizică, felul activității pe care o
desfășoară (salariat, liber profesionist, pensionar, agricultor) sau situația socială (căsătorit,
copii sau alte persoane în întreținere) etc. În cazul contribuabililor persoane juridice,
criteriile de diferențiere a sarcinii fiscale țin de ramura de activitate, de faptul dacă
întreprinderea investește sau nu, de tipul de proprietate, de rezidența etc.
În al treilea rând, politica fiscală stabilește numărul și felul impozitelor. Cu privire
la numărul prelevărilor, realitatea practică a impus varianta cu mai multe forme de
prelevare, îin defavoarea unicității impozitului, ca un impozit pe capital, mai ales pe avere,
idee care circulă în literatura de specialitate. Felul impozitelor pare a fi un criteriu mai
important din punctul de vedere al celor care concep politica fiscală, criteriu pe baza căruia
se desprind o serie de întrebari. Ce pondere să aibă în veniturile fiscale impozitele directe,
în comparație cu impozitele indirecte, care să fie ponderea impozitelor pe venituri față de
cele pe avere sau pe cheltuială, care să fie locul impozitelor pe veniturile persoanelor fizice,
față de cele pe veniturile persoanelor juridice, care să fie modalitățile de acordare a
facilităților fiscale, cum sa se acorde aceste facilități persoanelor fizice, cum se determină
capacitatea contributivă a contribuabilului și altele.
În Romania, politica fiscală joacă un rol foarte important, deoarece controlează în
mod direct circa 40 de procente din cheltuielile întregii economii. Daca Banca Națională a
Romaniei este lăsată să lupte singură împotriva inflației, vor rezulta rate ale dobânzilor mult
mai mari, care vor afecta ponderea investițiilor în PIB și astfel prespectivele de creștere. De
aceea, politicile adecvate de reacție ale BNR, care pot include noi creșteri ale ratelor
dobânzilor, trebuie sprijinite de o politică fiscală restrictivă, precum și de o politică
salarială prudentă în sectorul public, ambele cu scopul de a reduce inflația și de a promova
creșterea economică. (Niculeasa, 2009, p. 24)
Construcția politicii fiscale elaborate la nivel național, este axată pe menținerea
stabilității macroeconomice pentru a atinge convergența nominală și reală a unor criterii
referitoare la calitatea de membru al econoiei românești la spațiul monetar integrat al
31
Uniunii Europene. Orientarea politicii fiscale naționale este de a estompa unele
constrângeri majore cu privire la capacitatea ei de a asigura suportul extern, de a dezvolta
un proces noninflaționist, de formare și de consolidare a resurselor de finațare necesare
pentru realizarea angajamentelor post-aderare asumate de România în calitate de stat
membru al Uniunii Europene.
România stabilește următoarele obiective ale construcției bugetare pentru anul 2017
și orizontul 2018-2019:
1. Stabilirea, continuarea, consolidarea și menținerea unei creșteri economice
inteligente, sustenabile și incluzive, de natură a furniza premisele consolidării unui stat
puternic, proactiv și a unei societăți echlibrate, pentru a mări încrederea investitorilor în
economia românească.
2. Alocarea unor sume importante pentru susținerea investiților publice prin
prioritizarea investițiilor publice semnificative pentu asigurarea infrastructurii și serviciilor,
pentru îmbunătățirea calității vieții, cu efect multiplicator și aport direct la formarea brută
de capital fix.
3. Crearea unei politici fiscale predictibile pentru susținerea mediului de afaceri și
stimularea investițiilor în sectoarele cu valoare adăugată ridicată, simplificarea fiscalității și
fluidizarea proceselor interne, pentru a crea premisa unei creșteri economice sustenabile.
4. Măsuri adopatate de Guvern privind stimularea consumului prin adopatarea unor
măsuri salariale pentru unele categorii de personal din sectorul bugetar, concomitent cu
adoptarea unor măsuri sociale pentru asiguraraea protecției sociale și securității sociale
pentu persoane vârstnice, pensioanri, studenți și categoriile cele ami vulnerabile.
5. Dezvoltarea și diversificarea instrumentelor de management ale datoriei publice.
6. Îmbunătțirea, aplicarea și consolidarea guvernanței bugatare, creșterea
transparenței bugetare și eficientizarea chetuielilor publice. (Guvernul, Strategia fiscal-
bugetară pentru perioada 2017-2019, 2017, p. 3)
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice, cât și de
deciziile de politică fiscală adoptate, cum ar fi: creșterea salariului minim, majorarea
salariilor în sectorul bugetar, modificarea cotei standard de TVA, a modului de stabilire a
deducerilor personale în ceea ceprivește veniturile salariale, creșterea punctului de pensie,
majorarea cotei de contribuții aferentă fondurilor de pensii administrate privat, precum și
diminuarea cotei de contribu
accizelor. (Guvernul , Strategia fiscal
Fig. 2. Structura
fiscal-bugetară pentru perioada 2017
Fig. 3. Structura
fiscal-bugetară pentru perioada 2017
Fig. 4. Structura
fiscal-bugetară pentru perioada 2017
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
aferentă anilor 2014- 2015, s
cazul impozitului pe profit cu 0,2 puncte procentuale, a impozitului pe venit
puncte procentuale, veniturilor din taxa pe valoare adăugată cu 0,7 puncte procentuale,
26,90%8,10%6,10%7,20%
24,60%8,40%7,50%6,70%
27,40%8,00%0,40%diminuarea cotei de contribu ții de asigurări sociale de stat și modificarea cuantumului
, Strategia fiscal -bugetară pentru perioada 2017- 2019, 2017, p. 21)
. Structura veniturilor bugetare pentru anul 2014
bugetară pentru perioada 2017 -2019, 2017, p. 21)
. Structura veniturilor bugetare pentru anul 2015
bugetară pentru perioada 2017 -2019, 2017, p. 21)
. Structura veniturilor bugetare pentru anul 201 6
bugetară pentru perioada 2017 -2019, 2017, p. 21)
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
2015, s-au înregistrat în anul 2015 comparativ cu anul 2014 cre
cazul impozitului pe profit cu 0,2 puncte procentuale, a impozitului pe venit
puncte procentuale, veniturilor din taxa pe valoare adăugată cu 0,7 puncte procentuale,
5,70%
11,10%
23,70%
11,20%7,20%Structura veniturilor bugetare anul 2014
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
5,90%
11,40%
24,40%
11,10%6,70%Structura veniturilor bugetare anul 2015
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
6,90%
12,40%
23,10%
12,00%0,40%6,50%Structura veniturilor bugetare anul 2016
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
32 și modificarea cuantumului
2019, 2017, p. 21)
2014 (Guvernul, Strategia
2015 (Guvernul, Strategia
6 (Guvernul, Strategia
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
au înregistrat în anul 2015 comparativ cu anul 2014 cre șteri în
cazul impozitului pe profit cu 0,2 puncte procentuale, a impozitului pe venit și salarii cu 0,3
puncte procentuale, veniturilor din taxa pe valoare adăugată cu 0,7 puncte procentuale, Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primite de la UE și donații
Alte venituri
33
taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de
activități cu 0,1 puncte procentuale, a veniturilor nefiscale cu 0,3 puncte procentuale și în
cazul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate cu 1,4 puncte procentuale.
În paralel, s-au înregistrat în anul 2015 comparativ cu anul 2014 diminuări în cazul
veniturilor din impozite și taxe pe proprietate cu 0,4puncte procentuale, a veniturilor din
accize cu 0,1 puncte procentuale, a contribuțiilor de asigurări cu 2,3 puncte procentuale și a
veniturilor din capital cu 0,1 puncte procentuale. (Guvernul, Strategia fiscal-bugetară
pentru perioada 2017-2019, 2017, p. 21)
În anul 2016 s-au înregistrat creșteri față de anul 2015 la încasările din: impozitul pe
profit, contribuții de asigurări sociale, impozit pe salarii și venit, precum și accize, venituri
nefiscale. În ceea ce privește încasările din TVA acestea au înregistrat o scădere cu 9,6%
față de anul 2015, pe fondul reducerii cotei standard de TVA de la 24 % la 20% incepând
cu 1 ianuarie 2016, dar și cota de 9% la alimente aplicată pentru tot anul 2016 față de 2015
când s-a aplicat de la 1 iunie. De asemenea o scădere față de anul 2015 s-a înregistrat și la
sumele primite de la Uninea Europeană.
Conform Programului de Guvernare 2017-2020 aprobat de Parlamentul României și
publicat în Monitorul Oficial al României nr. 5 din 4 ianuarie 2017 modelul economic pe
care Guvernul îl va aplica începând cu 2017 este unul care vizeaz îmbunătățirea mediului
de afaceri din România, precum și creșterea bunăstării tuturor românilor.
Acest model economic este constituit din măsuri ce se pot aplica economiei
românești, implementate cu succes în nele state precum Polonia, Danemarca, Franța,
Gemania, Marea Britanie sau SUA, dar și din măsuri noi a căror adopatare va duce la
conturarea României ca statul din UE cu cea mai mică povară fiscală.
Programul economic va fi caracterizat de o sumă de principii, prin care, din
perspectiva politicii fiscale menționăm:
1. Simplificare, includerea tuturor legilor care vizează domeniul economic într-un
pachet legislativ unitar ce va fi pus gratuit la dispoziția tuturor agenților economici și
persoanelor fizice care desfășoară activități independente. Eliminarea din acest pachet
legislativ a tuturor prevederilor contrare, precum și reducerea numărului de articole și
capitole cu peste jumătate din numărul actual sunt condiții obligatorii. Codul legislativ va
purta numele "Codul Economic al României" și va conține Codul fiscal, Codul de
34
procedură fiscală, Legea de înfințare a societățiilor comerciale, Legea evaziunii fiscale și
toate celelalte legi cu caracter economic.
2. Deschidere, codul economic al României va fi dezbătut în primul trimestru al
anului 2017, cu patronatele, cu asociațiile oamenilor de afaceri și cu cei care desfășoară
activități independente în toate ramurile economiei, cu sindicatele, dar și cu ONG-uri,
autorități publice locale, alte autorități publice interesate, asociații ale cetățenilor, firme de
consultanță interne și internaționale, toată clasa politică.
3. Transparență, codul economic al României, odată dezbătut și asumat de toți cei
care vor
participa la îmbunătățirea lui, va fi pus în dezbatere parlamentară începând cu aprilie 2017,
încă din prima sesiune parlamentară.
4. Stabilitate, odată aprobat de Parlamentul României, Guvernul va cere un moratoriu
celorlalte forțe politice din parlament, prin care nicio formațiune politică să nu mai inițieze
propuneri legislative privind modificarea noului Cod economic al României, pentru cel
puțin o perioadă de 5 ani de zile.
5. Predictabilitate, aprobarea Codului economic al Româneiei se va face cel târziu la
1 iulie 2017, iar măsurile cuprinse î el se vor aplica cu 1 ianuarie2018, gradual până în
2022. În acest fel, agenții economici, precum și cei interesați vor ști din timp ce măsuri
economice îi vizează pentru
următorii 5 ani de zile și asta cu cel puțin 6 luni mai devreme pentru măsurile care se aplică
cu 1 ianuarie 2018.
6. Prevenție, unul din principiile de bază ale Codului economic al României va fi
prevenția. În acest fel, vor fi introduse prevederi legislative care să oblige autoritățiile cu
atribuții de control să procedeze în primul rând la educarea și perfecționarea antreprenorilor
de orice fel precum și la prevenirea greșelilor de orice fel. Acest lucru înseamnă de fapt că
un agent economic nu va mai putea fi sancționat sub nicio formă, dacă el nu a fost înainte
îndrumat și apoi prevenit.
7. Respect, modificările propuse în Codul economic al Romaniei vizează, cu
prioritate, creșterea respectului de care trebuie să se bucure cei care desfășoară o activitate
economică în Romania din partea statului român. De aceea, va fi simplificată birocrația prin
reducerea masivă a numărului de taxe.
35
8. Încurajare, pentru a se încuraja dezvoltarea sectorului IT&C, a fost eliminat
impozitul pe venitul IT-iștilor cu studii superioare. Începând cu 2017, se propune
extinderea neimpozitării și pentru IT-știi cu studii medii, dar și pentru medici și toți cei care
lucrează în cercetare. În felul acesta IT-ul, cercetarea și sănătatea vor devenii domeniile
care vor putea să aibă cea mai amre creștere în cazul contribuției acestora la PIB.
(Guvernul, Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2017-2019, 2017, p. 37)
Pe termen mediu, în vederea consolidării politicii fiscal-bugetare, obiectivele
politicii fiscale vizează continuarea măsurilor de creștere a eficienței sistemului fiscal,
creându-se astfel, pe de o parte, posibilitea simplificării fiscalității, eliminarea
disfuncționalității și stabilirea coordonatelor pentru un cadru legal fiscal coerent și modern,
iar pe de altă parte, premisele asigurării predictibilității sistemului fiscal și continuării
conduitei necesare unei consolidărifiscale
sustenabile. (Guvernul, Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2016-2018, 2015, p. 33)
Tabelul nr. 1 Politica fiscală din Romania în perioada 2013-2016 și estimările
pentru perioada 2017-2019
Perioada Obiectivele politicii fiscale
2013-2016 Politica fiscală în perioada 2013-2014 a urmărit asigurarea resurselor
pentru dezvoltarea economică sustenabilă prin creșterea cu 13,3 miliarde lei a
cheltuielilor bugetului consolidat a cheltuilelor bugetului general consolidat
în anul 2014 față de anul 2013, continuarea procesului de consolidare fiscală
prin măsur care să stimuleze creșterea economică și crearea de noi locuri de
muncă, creșterea veniturilor într-un ritm mai rapid decât creșterea
cheltuielilor, crearea unui sistem fiscal mai eficient și echitabil, dar și o mai
bună adiministrare a veniturilor bugetare. Întărirea disciplinei bugetare prin
plata arieratelor bugetului de stat, ale autorităților locale și întreprinderilor de
stat precum și măsuri pentru prevenirea formării de noi arierate. Creșterea
eficienței alocărilor bugetare prin reforma investițiilor publice, orientarea
substanțială a fondurilor pentru cofinanțarea proiectelor europene și
finanțarea cu prioritate, din resurse proprii, doar a acelor investiții care au
grad ridicat de execuție și care pot fi finalizate într-un orizont mediu de timp
(3-5 ani). Consolidarea cadrelor bugetare naționale, a instituțiilor fiscale în
36
concordanță cu angajamentele asumate prin Pactul Fiscal. Transparență în
utilizarea banului public și bune practici de raportare bugetară.
Managementul adecvat al datoriei publice.
Între obiectivele fundamentale privind fiscalitatea, menționate în
Programul de Guvernare 2013-2016, se înscriu simplificarea fiscalității și
crearea predictibilității într-un cadru fiscal – bugetar stimulativ pentru
dezvoltarea mediului economic privat și public.
Principalele direcții de acțiune se referă la:
– reducerea generală a impozitării;
– lărgirea bazei de impozitare;
– simplificarea sistemului de taxe;
– creșterea colectării veniturilor bugetare;
– reducerea evaziunii fiscale.
Caracteristicile politicii fiscale pe perioada 2014-2016: fiscalitatea trebuie
subordonată obiectivului fundamental al dezvoltării economice, viziunea
fiscală trebuie să fie una calitativă, să stimuleze mediul economic, investițiile
și inițiativa antreprenorială.
2017-2019 Stimularea, continuarea, consolidarea și menținerea unei creșteri
economice inteligente, sustenabile și incluzive, de natură a furniza premisele
consolidării unui stat puternic, proactiv și a unei societăți echilibrate, pentru a
mări încrederea investitorilor în economia românească. Alocarea unor sume
importante pentru sustinerea investițiilor publice prin prioritizarea
investițiilor publice semnificative pentru asigurarea infrastructurii și
serviciilor, pentru îmbunătățirea calității vieții, cu efect multiplicator și aport
direct la formarea brută de capital fix. Crearea unei politici fiscale
predictibile pentru stustinerea mediului de afaceri și stimularea investițiilor în
sectoarele cu valoare adaugată ridicată, simplificarea fiscalității si fluidizarea
proceselor interne, pentru a crea premisa unei creșteri economice sustenabile.
Măsuri adoptate de Guvern privind stimularea consumului prin adoptarea
unor măsuri salariale pentru unele categorii de personal din sectorul bugetar,
concomitent cu adoptarea unor măsuri sociale pentru asigurarea protecției
37
sociale și securitatii sociale pentru peroane vârstnice, pensionari, studenți și
categoriile cele mai vulnerabile. Dezvoltarea și diversificarea instrumentelor
de management ale datoriei publice. Îmbunătățirea, aplicarea și consolidarea
guvernanței bugetare, creșterea transparenței bugetare și eficientizarea
cheltuielilor publice.
2.4. POLITICA FISCALĂ ÎN EUROPA
Politica fiscală reprezintă o însușire a autonomiei naționale, un element al politicii
economice a fiecărei țări, prin participarea la finanțarea cheltuelilor publice, precum și la
redistribuirea veniturilor.
În domeniul impunerii, politica fiscală este fundamentală pentru toate statele
membre ale Uniunii Europene, actvitățiile desfășurate de o țară având efect și în țările
învecinate, nu doar în țara respectivă. (Haralambie G. A., 2014, p. 27)
Pe fondul internaționalizării piețelor studiul finanțelor s-a extins continuu, finanțele
internaționale reprezentând astăzi un domeniu complex și de mare actualitate. Ele includ ca
o componentă esențială fiscalitatea, care se sprijină pe două pârghii importante: una de
natură politică – politica fiscală (ca ansamblu de decizii prin care se definesc și se determină
prelevările obligatorii) și alta, de natură juridică – dreptul fiscal (ca ansamblu al normelor
juridice din domeniul fiscal).
Politica fiscală este importantă pentru toate statele lumii, dar ea devine esențială
atunci când este vorba de o grupare de state (Uniunii Europene) care își propun să acționaze
și să se dezvolte laolaltă. Aceasta pentru că, în asemenea condiții, acțiunile întreprinse într-
o țară au, de regulă, efecte care se propagă în celelalte state, ceea ce impune ca sistemul
fiscal al fiecărei țări să fie cât mai simplu și cât mai neutru posibil. Obietivul major pe care
Uniunea Europeană și l-a propus încă de la înființare a fost acela al înlăturării barierelor ce
existau în calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor, capitalurilor și presoanelor pentru
a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței unice.
Constatând existența a numeroase și profunde eterogenități în anumite domenii ale
acțiunilor publice măsurile întreprinse în domeniul fiscal au fost fondate pe principiul
38
subsudiarității, conform căruia fiscalitatea nu este un domeniu de competență comunitară,
în materie fiscală și în politicile de alocare urmând să prevaleze deciziile naționale.
Totuși, Uniunea Europeană nu putea ignora fiscalitatea pentru simplul motiv că
măsurile fiscale întreprinse de către statele membre pot frâna mobilitatea bunurilor,
capitalurilor și persoanelor și genera distorsiuni economice incompatibile cu constituirea
unui spațiu economic unificat.
În elaborarea politicii fiscale comunitare s-a avut în vedere faptul că sistemele
fiscale sunt, înainte de toate, sisteme naționale ale căror caracteristici, nivel și structură,
modalități de colectare etc. reflectă realitățile istorice, politice, sociale, economice,
instituționale și culturale din fiecare țară. De aceea în prezent, prin sistemele fiscale ale
statelor membre ale Uniunii Europene se încearcă o conciliere a obiectivelor de justiție
socială cu principiile consacrate asigurării eficienței economice în contextul globalizării.
Cum acest lucru nu este suficient pentru realizarea unei integrări și a unei Uniuni depline,
încercând să realizeze un echilibru între principiul subsidiarității și cel al intervenției
comunitare, instituțiile europene au elaborat un set de norme juridice care se constituie în
ceea ce numim dreptul fiscal comunitar.
Libera circulație a persoanelor și în special a capitalurilor în spațiul comunitar a
impus adaptarea legislației țărilor membre la directivele europene în domeniu. La nivelul
Uniunii Europene se aplică 28 depolitici fiscale, liantul dintre acesteafiind acquis-ul
comunitar în materie fiscală, care urmărește înlăturarea concurenței fiscale între statele
membre prin aplicarea unui tratament nediscriminatoriu, în cazul impozitării veniturilor
realizate de către persoanle juridice și fizice nerezidente, precum și prin alinierea
prevederilor referitoare la impozitele indirecte (TVA, accize). (Haralambie G. A., 2014, p.
28)
Politica fiscală în cadrul Uniunii Europene constă din două componente:
impozitarea directă, care rămâne de competența exclusivă a statelor membre, și impozitarea
indirectă, care influențează libera circulație a mărfurilor și libera prestare a serviciilor pe
piața unică.
În ceea ce privește impozitarea directă, UE a stabilit însă standarde armonizate
privind impozitarea companiilor și a persoanelor fizice, iar statele membre au luat măsuri
comune pentru a preveni evaziunea fiscală și dubla impozitare.
39
În domeniul impozitării indirecte, UE coordonează și armonizează legislația privind
taxa pe valoarea adăugată (TVA) și accizele. Se evită astfel distorsionarea concurenței pe
piața internă ca urmare a unor variații ale ratelor de impozitare indirectă și a unor sisteme
care le-ar oferi firmelor dintr-o anumită țară un avantaj inechitabil față de altele.
În ceea ce privește poitica fiscală comunitară, instituțiile abilitate legal să
implementeze această politică sunt reprezentate de Comisia Europeană și Consiliul Uniunii
Europene. Plcând de la rolul Comisiei Europene, există suficinete elemente pentru a
considera cea dintâi insituție – Comisia Europeană – este din punct de vedere fiscal mult
mai conservatoare decât Consiliul Uniunii Europene. Cel mai important criteriu care a
determinat această concluzie rezultă cu prisosință din evenimentele ce au condus la criza
din 2003 a Pactului de Stabilitate și Creștere economică, când Consiliul a decis să nu
adopte recomandarea Comisiei privind prcedura deficitului excesiv împotriva Germaniei și
Franței, ceea ce ar fi dus ambele țări foarte aproape de sancțiunile economice stabilite de
Pact. Un alt indiciu rezultă din diferențele dinre rextul recomandărilor Comisiei emise în
baza prevederilor din Pactul de Stabilitate și variantele finale negociate și adoptate de
Consiliul European. (Niculeasa, 2009, pg. 72,73)
Principalele reglementări ale Uniunii Europene se referă la: eliminarea taxelor
vamale între țările membre și a oricăror altor măsuri cu efect similar, asigurarea liberei
concurențe în cadrul pieței comune, deficitul bugetar să nu depășească valoarea de 3% din
PIB.
Prioritățile principale ale politicii fiscale a Uniunii Europene sunt:
– Înlăturarea barierelor care lezează actvitatea economică transfrontralieră;
– Promovarea unei largi colaborări la nivelul adiministrației financiare, pentru
asigurarea controlului asupra fraudei și pentru combaterea aesteia.
Astfel, politica fiscală a Uniunii Europene se înfăptuiește la nivel structural prin
intermendiul bugetului comunitar, respectiv prin modalitatea de regemenatre a veniturilor
ce fac parte din buget, suveranitatea este împărțită între statele memebre și instituțiile
comunitare. (Niculeasa, 2009, p. 73)
40
CAPITOLUL 3. DINAMICA ÎNCASĂRILOR DIN IMPOZITE ÎN
PERIOADA 2014 – 2016
Politica fiscală aplicată de către executiv, în perioada actuală, a urmărit reducerea
nivelului presiunii fiscale în vederea stimulării creșterii economice. Măsurile de relaxare
fiscală au vizat atât impulsionarea mediului de afaceri cât și creșterea gradului de colectare
a veniturilor fiscale la bugetul general consolidat.
Codul Fiscal, document de bază care transpune în practică politica fiscală, a suferit
modificări substanțiale în ultima perioadă atât în domeniul taxelor de consumație cât și a
impozitelor directe .
Reducerea cotelor de impozitare precum și facilitățile fiscale acordate
contribuabililor au condus la creșterea consumului și a investitiilor ca urmare a majorării
cererii și la crearea de noi locuri de muncă cu implicații majore asupra redresării
economiei.
Politica fiscală dusă de executiv în perioada 2014-2016 a vizat, în ceea ce privește
impozitul pe profit și impozitul pe veniturile microînteprinderilor introducerea de măsuri
fiscale de încurajare pentru înfințarea societăților de tip holding, acordarea creditului fiscal
sediilor permanente aparținând persoanelor juridice străine stabilte în Romania. Schimbarea
anului fiscal pentru contribuabilii care solicită modificarea exercițiului financiar, revizuirea
regimului fiscal aplicabil cheltuielilor cu sponsorizarea, eliminarea condițiilor de deținere
pentru considerarea ca neimpozabile a veniturilor din dividend, modificarea principiului
general de deducere a cheltuielilor, inclusiv a celor efectuate în relația angajat – angajator,
majorarea limitei minime legate de cifra de afaceri de la 0,3% la 0,5% pentru scăderea din
impozitul pe profit a sumelor reprezentând sponsorizare/mecenat/ burse private. Extinderea
aplicării scutirii pentru profitul reinvestit în producția/achiziția de calculatoare electronice
și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare, precum și în
programe informatice; majorarea plafonului de deducere a cheltuielilor sociale de la 2% la
5% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului, introducerea de reguli fiscale
specifice pentru persoanele juridice care se dizolvă cu lichidare în sensul definirii unui an
fiscal extins, corelat cu perioada aferentă aplicării procedurii lichidării și clarificarea
aspectelor legate de declararea și plata impozitului pe profit în anul fiscal extins.
41
Din punct de vedere al TVA-ului de la 1 ianuarie 2014 s-a aplicat opțional sistemul
TVA la încasare de către persoanele eligibile, respectiv persoanele impozabile cu o cifră de
afaceri inferioară plafonului de 2.250.000 lei (echivalentul a 500.000 euro), din ianuarie
2015 modificarea locului prestării pentru serviciile electronice, de telecomunicații,
radiodifuziune și televiziune prestate către persoane neimpozabile stabilite in Uniunea
Europeana, din iunie 2015 extinderea aplicării cotei reduse de TVA de 9 % pentru livrarea
următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate
consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și
ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau
înlocui alimentele, precum și pentru serviciile de restaurant și de catering, cu excepția
băuturilor alcoolice, din ianuarie 2016 diminuarea nivelului cotelor de TVA reducerea de la
24 % la 20% a cotei standard.
În anul 2014, din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual de
încasări principalele venituri bugetare au înregistrat următoarele evoluții: impozitul pe
profit 102,1%, impozitul pe venit și salarii 102,9%, taxa pe valoarea adăugată 94,4%,
accize 99,9%, contribuțiile de asigurări 100,3% și veniturile nefiscale 97,8%. Evoluții mai
puțin favorabile față de nivelul anual estimat al veniturilor s-au înregistrat în cazul sumelor
primite de la Uniunea Europeană în contul plaților efectuate, unde gradul de realizare a fost
de 90,3%.
Încasările bugetare au fost influențate atât de evoluțiile economice, cât și de
deciziile de politică fiscală adoptate, cum ar fi: creșterea salariului minim, majorarea
salariilor în sectorul bugetar, creșterea punctului de pensie, majorarea cotei de contribuții
aferentă fondurilor de pensii administrate privat, precum și diminuarea cotei de contribuții
de asigurări sociale de stat și modificarea cuantumului accizelor.
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
încasate, s-au înregistrat creșteri în cazul impozitului pe profit a veniturilor din impozite și
taxe pe proprietate, a veniturilor din accize, a veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri
și servicii și în cazul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate.
Fig. 1.
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.ro
În paralel, s- au înregistrat și diminuări în cazul impozitul
pe valoarea adăugată , a taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activită ți
Încasările din impozitul pe profit
principal încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 10,0%. Această evolu
fost influențat ă de evoluția
excepția comerțului cu autovehicule și motociclete), care în anul 2014, compara
2013 a înregistrat o creștere cu 7,0%.
De asemenea, cifra de afaceri din industrie, în anul 2014, față de anul 2013, a
crescut pe ansamblu cu 7,8%, datorită creșterii industriei prelucrătoare (+7,8%) și industriei
extractive (+7,5%).
Încasările din impozitul pe venit
creșterii numărului de salariați cu 1,1% și al câștigului salarial mediu brut cu 5,1%
asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut
modificarea punctului de pensie de la 762,1 lei la 790,7 lei, creșterea salariului minim brut
precum și plata anticipată a unor sume prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect
acordarea unor drepturi de natură salarială.
Încasările din TVA
rambursărilor de taxă cu 19,7% în timp ce încasările din operațiuni interne au crescut cu 3,9
%, iar încasările din importurile de bunuri au crescut cu 1,6%.
26,90%8,10%6,10%
1. Structura veniturilor bugetare în anul 2014
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.ro
au înregistrat și diminuări în cazul impozitul ui pe venit
, a taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe
ți, a contribuțiilor de asigurări și a veniturilor nefiscale
impozitul pe profit au înregistrat o creștere de 12,0% datorată în
cipal încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 10,0%. Această evolu
ă de evoluția volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul (cu
excepția comerțului cu autovehicule și motociclete), care în anul 2014, compara
2013 a înregistrat o creștere cu 7,0%.
De asemenea, cifra de afaceri din industrie, în anul 2014, față de anul 2013, a
crescut pe ansamblu cu 7,8%, datorită creșterii industriei prelucrătoare (+7,8%) și industriei
impozitul pe venit și salarii au înregistrat o creștere cu 4,2% pe fondul
creșterii numărului de salariați cu 1,1% și al câștigului salarial mediu brut cu 5,1%
asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut
modificarea punctului de pensie de la 762,1 lei la 790,7 lei, creșterea salariului minim brut
precum și plata anticipată a unor sume prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect
acordarea unor drepturi de natură salarială.
TVA au înregistrat o scădere ușoară de 1,8%, pe fondul cre
rambursărilor de taxă cu 19,7% în timp ce încasările din operațiuni interne au crescut cu 3,9
iar încasările din importurile de bunuri au crescut cu 1,6%.
5,70%
11,10%
23,70%
11,20%7,20%Structura venturilor bugetare în anul 2014
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
42
2014
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.ro
ui pe venit și salarii, a taxei
, a taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe
veniturilor nefiscale .
au înregistrat o creștere de 12,0% datorată în
cipal încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 10,0%. Această evolu ție a
volumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul (cu
excepția comerțului cu autovehicule și motociclete), care în anul 2014, compara tiv cu anul
De asemenea, cifra de afaceri din industrie, în anul 2014, față de anul 2013, a
crescut pe ansamblu cu 7,8%, datorită creșterii industriei prelucrătoare (+7,8%) și industriei
au înregistrat o creștere cu 4,2% pe fondul
creșterii numărului de salariați cu 1,1% și al câștigului salarial mediu brut cu 5,1% . De
asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut -o și
modificarea punctului de pensie de la 762,1 lei la 790,7 lei, creșterea salariului minim brut
precum și plata anticipată a unor sume prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect
nregistrat o scădere ușoară de 1,8%, pe fondul cre șterii
rambursărilor de taxă cu 19,7% în timp ce încasările din operațiuni interne au crescut cu 3,9 Structura venturilor bugetare în anul 2014
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
43
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată de creșterea volumului cifrei de
afaceri pentru comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu
7,0%, dar și de creșterea importurilor din zona extracomunitară cu 8,1%.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 14,2% pe fondul majorării nivelului
accizelor la țigarete, alcool etilic, benzină fară plumb, benzină cu plumb, motorină și petrol
lampant, a modificării modului de calcul al valorii accizelor în lei,
Încasările în cazul veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri și servicii, în anul
2014, au înregistrat o creștere a încasărilor cu 70,2% comparativ cu anul 2013, în principal
ca urmare a creșterii încasărilor la bugetul de stat (242%) și la bugetul fondului național
unic de asigurări sociale de sănătate (+43%).
Creșterea înregistrată la bugetul de stat a fost determinată de evoluția pozitivă a
încasărilor din impozitul pe veniturile suplimentare obtinute ca urmare a dereglementarii
prețurilor din sectorul gazelor naturale determinată de modificările de calcul a impozitului,
impozitului pe veniturile din exploatarea resurselor naturale (+22,5%) și a impozitului pe
monopolul din sectorul energiei electrice si al gazului naturale (35,4%).
De asemenea la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate
creșterea înregistrată, comparativ cu anul 2013, a fost datorată evoluției încasărilor din
contribuția trimestrială pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății (+43%).
Încasările din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activități s-au diminuat față de anul anterior cu 35,6% în condițiile în care
în anul 2013 au fost încasate în luna iunie taxele de licență pentru acordarea drepturilor de
utilizare a frecvențelor radio, potrivit prevederilor H.G. nr. 605/2012 .
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 5,9%, pe fondul evoluției
pozitive a numărului de salariați, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim precum
și a plații anticipate a unor sume prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect
acordarea unor drepturi de natură salarială.
Acestea au fost influențate negativ de creșterea în anul 2014 a cotei de contribuții
aferentă fondurilor de pensii administrate privat cu 0,5 puncte procentuale de la 4% la 4,5%
precum și de reducerea cu 5 puncte procentuale a cotei de contribuții de asigurări sociale de
stat datorate de angajator.
44
Comparativ cu anul 2013 s-au înregistrat creșteri la toate cele trei bugete de
asigurări sociale astfel la bugetul asigurărilor sociale de stat s-a înregistrat o creștere cu
2,7% a încasărilor, la bugetul asigurărilor pentru șomaj cu 7,2%, iar la bugetul fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate cu 13%.
Încasările din contribuțiile de asigurări au fost afectate în anul 2013 de obligația de
restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate către pensionari, conform
prevederilor O.U.G. nr. 17/2012 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor
contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate, în anul 2014,
au fost în valoare de 13 miliarde lei, în creștere cu 38,7% comparativ cu anul 2013.De
asemenea, ca raport în PIB, acestea au înregistrat o creștere cu 0,5 puncte procentuale de la
1,5% cât era în anul 2013 la 2% în anul 2014.
În anul 2015, România a înregistrat o creștere economică de 3,8%, pentru stimularea
căreria au fost prevăzute o serie de măsuri cum ar fi: creșterea salariului minim, indexarea
tuturor pensiilor, creșterea indemnizație sociale pentru pensionari, creșterea alocației, etc.
Încasările din veniturile fiscale au fost superioare programului anual, gradul de
realizare fiind de 100,3%, fiind influențate în principal de evoluția pozitivă a încasărilor din
impozitul pe profit (101,3%), impozitul pe venit și salarii (101,6%), taxa pe valoarea
adăugată (100,1%), impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale (105,2%),
alte impozite și taxe fiscale (110,3%). Evoluții mai puțin favorabile s-au înregistrat în cazul
încasărilor din impozite și taxe pe proprietate (99,7%), accize (99,5%) și alte impozite și
taxe pe bunuri și servicii (89,6%).
Încasările din contribuții de asigurări au fost superioare programului de încasări,
gradul de realizare fiind de 100,5%. Această evoluție a fost susținută de încasările
superioare programului anual înregistrate în cazul veniturilor din contribuții de asigurări
încasate la bugetul asigurărilor sociale de stat (100,6%) precum și a celor de la bugetul
fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (100,2%), în timp ce în cazul
bugetului asigurărilor pentru șomaj veniturile din contribuții s-au situat sub programul
anual de încasări, gradul de realizare fiind de (99,8%). Încasările din veniturile nefiscale s-
au situat sub programul anual, gradul de realizare fiind de 97,5%. Încasările din sumele
primite de la UE și alți donatori în contul pl
gradul de realizare înregistrat fiind de 86,3%.
Fig. 2.
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.
Din punct de vedere al
încasate, s- au înregistrat cre
salarii, veniturilo r din taxa pe valoarea adăugată,
utilizării bunurilor sau pe desfă
sumelor p rimite de la UE în contul plă
În paralel, s- au înregistrat diminuări în cazul veniturilor din im
proprietate , a veniturilor din accize, a contribu
Încasările din impozitul pe
urmare a evolu ției încas
urmare a încasărilor de la băncile comerciale ce au fost superioare comparativ cu anul
anterior cu 246,2 m ilioane.
Încasările din impozitul pe venit
fondul creșterii num ărului de salaria
De asemenea, influen
avut-o și cre șterea salariului de baz
punctului de pensie de la 790,7 lei în anul 2014 la 830,2 lei pentru anul 2015 precum
plata unor obliga ții de natur
24,60%8,40%7,50%și alți donatori în contul pl ăților efectuate s- au situat sub programul anual,
gradul de realizare înregistrat fiind de 86,3%.
2. Structura veniturilor bugetare în anul 201
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
au înregistrat cre șteri în cazul impozitului pe profit, a imp
r din taxa pe valoarea adăugată, taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea
utilizării bunurilor sau pe desfă șurarea de activită ți, a veniturilor nefiscale
rimite de la UE în contul plă ților efectuate.
au înregistrat diminuări în cazul veniturilor din im
, a veniturilor din accize, a contribu țiilor de asigur ări și a veniturilor din capital.
impozitul pe profit au înregistrat o cre ștere de 13,0%, în principal ca
ției încasărilor de la agen ții economici care au crescut cu 10,0% dar și ca
urmare a încasărilor de la băncile comerciale ce au fost superioare comparativ cu anul
ilioane.
impozitul pe venit și salarii au înregistrat o cre
ărului de salaria ți cu 2,7% și al câ știgului salarial mediu brut cu 7,8%.
De asemenea, influen țe pozitive asupra încas ărilor din impozitul pe
șterea salariului de baz ă minim brut pe țar ă garantat în plată, cre
punctului de pensie de la 790,7 lei în anul 2014 la 830,2 lei pentru anul 2015 precum
ții de natur ă salarială stabilite prin hot ărâri judecătore
5,90%
11,40%
24,40%
11,10%6,70%Structura venturilor bugetare în anul 2015
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
45 au situat sub programul anual,
2015
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.
ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
a impozitului pe venit și
taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea
ți, a veniturilor nefiscale și în cazul
au înregistrat diminuări în cazul veniturilor din im pozite și taxe pe
ări și a veniturilor din capital.
ștere de 13,0%, în principal ca
ții economici care au crescut cu 10,0% dar și ca
urmare a încasărilor de la băncile comerciale ce au fost superioare comparativ cu anul
au înregistrat o cre ștere cu 12,4% pe
știgului salarial mediu brut cu 7,8%.
ărilor din impozitul pe venit au mai
ă garantat în plată, cre șterea valorii
punctului de pensie de la 790,7 lei în anul 2014 la 830,2 lei pentru anul 2015 precum și
ărâri judecătore ști. Structura venturilor bugetare în anul 2015
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
46
Încasările din impozitele și taxele pe proprietate au înregistrat o scădere cu 7,2%
comparativ cu anului 2014, și respectiv 0,1 puncte procentuale ca raport în PIB gradul de
realizare al programului de încasări fiind de 99,7%.
Diminuarea încasărilor comparativ cu anul precedent s-a datorat în principal
evoluției încasărilor la bugetul de stat care au fost influențate de reducerea cotei de
impozitare în cazul impozitului pe construcții de la 1,5% la 1% începând cu anul 2015.
Încasările din TVA au înregistrat o creștere cu 12,3%, pe fondul creșterii încasărilor
din operațiuni interne cu 6,4%, a încasărilor din importurile de bunuri cu 9,8% dar și a
reducerii rambursărilor de taxă cu 7,9%.
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată de creșterea volumului cifrei de
afaceri pentru comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu 8,9%
dar și de introducerea cotei reduse de TVA de 9% (față de cota standard de 24%) pentru
livrările de alimente și băuturi non-alcoolice, animale și păsări vii din specii domestice,
semințe, plante și ingrediente alimentare, servicii de restaurant și catering, începând cu 1
iunie 2015.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 8,0% pe fondul majorării
cuantumului accizelor la benzină fără plumb, benzină cu plumb, motorină și petrol lampant
efectuată pe parcursul anului 2014 precum și a influenței pozitive determinată de creșterea
volumului cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule
cu 5,8% dar și de creșterea vânzărilor de produse alimentare, băuturi și tutun cu 19,1%.
Încasările din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activități au crescut comparativ cu anul anterior cu 20,7%, ca urmare a
creșterii încasărilor la bugetul de stat din taxele pe jocuri de noroc pe fondul introducerii de
noi taxe în acest domeniu.
Încasările din impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale au crescut
cu 26,9% comparativ aceeași perioadă a anului precedent în condițiile în care importurile
din zona extra comunitară s-au redus cu 0,2%;
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 0,1%, pe fondul evoluției
pozitive a numărului de salariați, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim precum
și a plații unor sume prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor
drepturi de natură salarială.
47
Acestea au fost influențate negativ de creșterea în anul 2015 a cotei de contribuții
aferentă fondurilor de pensii administrate privat cu 0,5 puncte procentuale de la 4,5% la 5%
precum și de reducerea cu 5 puncte procentuale a cotei de contribuții de asigurări sociale de
stat datorate de angajator.
Comparativ cu anul 2014 s-au înregistrat creșteri la bugetul asigurărilor pentru
șomaj cu 11,7% și la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate cu
11,3% în timp ce la bugetul asigurărilor sociale de stat s-a înregistrat o diminuare a
încasărilor cu 5,8%.
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (inclusiv
donațiile), în anul 2015, au fost în valoare de 17,4 miliarde lei, în creștere cu 34,1%
comparativ cu anul 2014. De asemenea, ca raport în PIB, acestea au înregistrat o creștere cu
0,5 puncte procentuale de la 1,9% cât era în anul 2014 la 2,4% în anul 2015.
Pentru anul 2016 a fost prognozată o creștere economică influențată de următorii
factori: cererea internă, ritmul de creștere a formării brute de capital fix și cheltuielile cu
consumul final al populației. Construcția bugetară pentru anul 2016 și orizontul 2017-2019
a avut la bază următoarele obiective: asigurarea stabilității și predictibilității fiscale pentru
creșterea încrederii mediului de afaceri și stimularea investițiilor private, creșterea
eficientei folosirii resurselor bugetare, prin continuarea reformei investițiilor publice prin
alocări de fonduri pentru cofinanțarea proiectelor europene și prioritizarea investițiilor
publice semnificative care au efect multiplicator și aport direct la formarea brută de capital
fix, creșterea transparenței în utilizarea banilor publici.
Comparativ cu programul anual de încasări veniturile bugetare în anul 2016 au
înregistrat următoarele evoluții:
Încasările din veniturile fiscale au fost inferioare programului anual, gradul de
realizare fiind de 97,7%, fiind influențate de evoluția pozitivă a încasărilor din impozitul pe
profit (100,5%); impozitul pe venit și salarii (100,3%); impozitele și taxele pe proprietate
(100,2%); alte impozite și taxe fiscale (173,5%). Evoluții mai puțin favorabile s-au
înregistrat în cazul încasărilor din taxa pe valoarea adăugată (97,3%); accize (97,8%) ; alte
impozite și taxe pe bunuri și servicii (60,4%); impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile
internaționale (92,9%).
Încasările din contribu
gradul de realizare fiind de 100,8%. Această evolu
superioare programului anual înregistrate în cazul veniturilor din contribu
încasate la bugetul as igurărilor sociale de stat (101,6%) precum
asigurărilor pentru șomaj (100,2%), în timp ce în cazul bugetului fondului național unic de
asigurări sociale de sănătateveniturile din contribu
încasări, gradul de realizare fiind de (99,3
Încasările din veniturile nefiscale s
realizare fiind de 88,0 %.
plăților efectuate s- au situat sub programul anual, gradul de realizare înregistrat fiind de
51,2%.
Fig. 3
Sursa: Prelucrarea proprie
Din punct de vedere al
încasate, s- au înregistrat cre
a impozitului pe venit
veniturilor din accize, a impozitului pe comer
veniturilor din contribu
veniturilor din taxa pe valoarea adăugată, a veniturilor din alte impozite
servicii, a veniturilor nefiscale veniturilor din capit
la UE în contul plă ților efectuate.
27,40%8,10%3,10%Încasările din contribu ții de asigurări au fost superioare programului de încasări,
gradul de realizare fiind de 100,8%. Această evolu ție a fost susținut
superioare programului anual înregistrate în cazul veniturilor din contribu
igurărilor sociale de stat (101,6%) precum și a celor de la bugetul
șomaj (100,2%), în timp ce în cazul bugetului fondului național unic de
asigurări sociale de sănătateveniturile din contribu ții s-au situat sub programul anual de
ări, gradul de realizare fiind de (99,3 %).
Încasările din veniturile nefiscale s -au situat sub programul anual, gradul de
%. Încasările din sumele primite de la UE și alți donatori în contul
au situat sub programul anual, gradul de realizare înregistrat fiind de
3. Structura veniturilor bugetare în anul 201
Sursa: Prelucrarea proprie pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.ro
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
au înregistrat cre șteri, comparativ cu anul anterior, în cazul impozitului pe profit,
a impozitului pe venit și salarii, a veniturilor din impozite și taxe pe proprietate
veniturilor din accize, a impozitului pe comer țul exterior și tranzacțiile inte
veniturilor din contribu ții de asigurări. În paralel, s- au înregistrat diminuări încazul
veniturilor din taxa pe valoarea adăugată, a veniturilor din alte impozite
servicii, a veniturilor nefiscale veniturilor din capit al, precum și în cazul sumelor primite de
ților efectuate.
6,90%
12,40%
23,10%
12,00%3,10%7,10%Structura venturilor bugetare în anul 2016
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
48 de asigurări au fost superioare programului de încasări,
ție a fost susținut ă de încasările
superioare programului anual înregistrate în cazul veniturilor din contribu ții de asigurări
și a celor de la bugetul
șomaj (100,2%), în timp ce în cazul bugetului fondului național unic de
au situat sub programul anual de
au situat sub programul anual, gradul de
și alți donatori în contul
au situat sub programul anual, gradul de realizare înregistrat fiind de
2016
pe baza datelor furnizate de www.mfinante.gov.ro
ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri
șteri, comparativ cu anul anterior, în cazul impozitului pe profit,
și taxe pe proprietate , a
țul exterior și tranzacțiile inte rnaționale și a
au înregistrat diminuări încazul
veniturilor din taxa pe valoarea adăugată, a veniturilor din alte impozite și taxepe bunuri și
precum și în cazul sumelor primite de Structura venturilor bugetare în anul 2016
Impozitul pe profit
Impozitul pe salarii și venit
TVA
Accize
Contribuții de asigurări
Venituri nefiscale
Sume primie de la UE și donații
Alte venituri
49
Încasările din impozitul pe profit au înregistrat o creștere de 11,7%, în principal ca
urmare a evoluției încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 13,9%, în timp ce
încasările de la băncile comerciale ce au fost inferioare comparativ cu anul anterior cu
217,1 milioane lei.
Încasările din impozitul pe venit și salarii au înregistrat o creștere cu 4,2% pe fondul
creșterii numărului de salariați cu 3,4% și al câștigului salarial mediu brut cu 13,0%.
De asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai
avut-o și creșterea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, creșterea valorii
punctului de pensie de la 830,2 lei în anul 2015 la 871,7 lei pentru anul 2016.
Încasările din impozitele și taxele pe proprietate au înregistrat o creștere cu 2,8%
comparativ cu anul 2015, iar ca raport în PIB s-au menținut la același procent de 0,8%,
gradul de realizare al programului fiind de 100,2%.
Creșterea încasărilor comparativ cu anul precedent s-a datorat în principal evoluției
încasărilor la bugetele locale ce au crescut cu 6,1%. La bugetul de stat impozitele și taxele
pe proprietate au fost mai mici cu 10% (-0,12 mld. lei) ca urmare, în principal, a evoluției
negative a impozitului pe construcții -12%(-0,13 mld. lei) influențată de modificarea cotei
de impozitare (de la 1,5% la 1%) și a bazei de impozitare (prin excluderea unor categorii de
construcții).
Încasările din TVA au înregistrat o scăderecu 9,6%, pe fondul reducerii încasărilor
din operațiuni interne cu 11,3%, a încasărilor din importurile de bunuri cu 13,5%, dar și a
reducerii majorărilor de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată cu 7,9%.
În ceea ce privește valoarea restituirilor de taxă, în anul 2016, aceasta s-a redus cu
17,4% față de aceeași perioadă a anului precedent. Astfel, valoarea taxei pe valoare
adăugată restituită a fost de 15 miliarde lei, cu 3,2 miliarde lei mai puțin față de valoarea
înregistrată în aceeași perioadă a anului precedent. Pentru luna decembrie valoarea restituită
s-a ridicat la 2 miliarde lei, fiind de circa 2 ori mai mare decât media primelor 11 luni ale
anului 2016.
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată pozitiv de creșterea volumului cifrei
de afaceri pentru comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu
13,5%, dar și de creșterea importurilor din zona extra comunitară cu 8,1%. Comparativ cu
programul anual încasările din TVA s-au realizat în proporție de 97,3%
50
Încasările din accize au fost în sumă de 27,0 miliarde lei în creștere cu 3,6%
comparativ cu anul anterior și un grad de realizare al programului anual de 97,8%.
Evoluția încasărilor din accize, comparativ cu anul 2015, a fost determinată în
principal de creșterea volumului cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul al carburanților
pentru autovehicule cu 10,2%, de creșterea vânzărilor de produse alimentare, băuturi și
tutun cu 13,7% dar și de o serie de măsuri de natură fiscală adoptate odată cu intrarea în
vigoare, de la 1 ianuarie 2016, a prevederilor Legii nr 227/2015, privind Codul fiscal cum
ar fi:
modificarea nivelului accizelor la alcool
creșterea nivelului accizelor la produse din tutun
eliminarea accizelor la cafea și la alte produse (blănuri, bijuterii, arme,
iahturi)
Încasările din alte impozite și taxe pe bunuri și servicii au scăzut cu 16,7%
comparativ cu anul 2015, programul de încasări realizându-se în proporție de 60,4%
datorită nerealizării veniturilor prevăzute la bugetul fondului național unic de sănătate,
respectiv contribuția trimestrială pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății, (față
de un nivel estimat de 2,8 miliarde lei, au fost încasate doar 1,3 miliarde lei, cea mai mare
nerealizare provenind din contribuția datorata pentru contractele cost-volum/cost-volum-
rezultat).
Diminuarea încasărilor față de anul anterior a fost influențată de asemenea și de
nerealizările de la bugetul de stat determinate în principal de scăderea încasărilor din
impozitul pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a dereglementării prețurilor din
sectorul gazelor naturale cu 18% (-0,14 mld. lei) pe fondul scăderii producției interne de
gaze în anul 2016 față de anul 2015 (-12,5%) determinată de prețul de achiziție mai mic la
gazele din import față de prețul de extracție intern al acestora fapt ce a favorizat creșterea
importurilor(+729%).
Încasările din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfășurarea de activitățis-au redus, comparativ cu anul anterior, cu 3,3%, în principal, ca
urmare a diminuării încasărilor la bugetul de stat din taxele pe jocuri de noroc.
51
Încasările din impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale au crescut
cu 8,2%, comparativ aceeași perioadă a anului precedent,pe fondul creșterii importurilor
din zona extra comunitară cu 8,1%.
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 6,3%, pe fondul evoluției
pozitive a numărului de salariați, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim,
precum și a majorărilor salariale acordate pentru unele categorii de salariați din domeniul
bugetar.
Acestea au fost influențate negativ de creșterea în anul 2016 a cotei de contribuții
aferentă fondurilor de pensii administrate privat cu 0,1 puncte procentuale de la 5% la
5,1%.
Comparativ cu anul 2015 s-au înregistrat creșteri la bugetul asigurărilor sociale de
stat cu 2,1%, la bugetul asigurărilor pentru șomaj cu 11,9% și la bugetul fondului național
unic de asigurări sociale de sănătate cu 9,6%.
Încasările din contribuțiile de asigurări au fost superioare programului anual de
încasări (+0,8%) în structură înregistrându-se creșteri în cazul bugetului asigurărilor sociale
de statunde gradul de realizare a fost de 101,6%, bugetului asigurărilor pentru șomaj unde
gradul de realizare a fost de 100,2%, în timp ce în cazul bugetului fondului național unic de
asigurări sociale de sănătate gradul de realizare a fost de 99,3%.
Veniturile nefiscale încasate în anul 2016 au totalizat 18,0 miliarde lei (2,4% din
PIB) cu 7,7% mai mici comparativ cu încasările anului 2015.
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (inclusiv
donațiile), în anul 2016, au fost în valoare de 6,9 miliarde lei, cu 60,2% sub nivelul
înregistrat în anul 2015. De asemenea, ca raport în PIB, acestea au înregistrat o scădere cu
1,6 puncte procentuale de la 2,5% în anul 2015 la 0,9% în anul 2016.
Diminuarea sumelor primite de la UE comparativ cu anul anterior s-a datorat
faptului că perioada de eligibilitate a proiectelor cu finanțare din fonduri europene din
cadrul financiar 2007-2013 s-a încheiat în anul 2015 și execuția acestora a fost reflectată
până la sfârșitul anului 2015 iar demararea proiectelor cu finanțare din fonduri externe
nerambursabile din cadrul financiar 2014 – 2020 a fost încă în faza de debut și ca urmare
rambursările de sume de către Uniunea Europeană se așteaptă a fi mai consistente în anii
următori pe măsură ce proiectele în cauză vor fi într-o fază de execuție mai avansată.
52
CONCLUZII
Un sistem fiscal trebuie să asigure o fiscalitate echilibrată și neîmpovărătoare în
raport cu diferitele categorii de contribuabili, să înlesnească munca de colectare a
impozitelor, să fie clar și concis pentru a fi înțeles de către persoanele fizice și juridice,
pentru a nu lăsa loc de interpretare.
Sistemul de impunere trebuie să concilieze două politici diametral opuse, pe de o
parte statul care dorește creșterea încasărilor din impozite și taxe la sistemul unitar de
bugete, în vederea finanțării cheltuielile publice tot mai mari și contribuabilul, care dorește
o presiune fiscală redusă, care să îi lase lui la dispoziție, o mai mare parte din veniturile
realizate.
Analizând volumul și structura încasărilor din impozite și taxe în perioda în
perioada 2014-2016 putem observa că acestea a fost influențate atât de evoluțiile
economice, cât și de deciziile de politică fiscal-bugetară adoptate, care au vizat: creșterea
salariului minim, majorarea salariilor în sectorul bugetar, majorarea punctului de pensie,
reducerea cotei standard de TVA și contribuții de asigurări sociale de stat suportate de către
angajator, precum și modificarea cuantumului accizelor.
Modificările care au fost adoptate în domeniul legislației fiscale au avut drept
rezultat creșterea încasărilor din impozitului pe venit, a celor din impozitul pe profit și a
taxelor pe utilizarea bunurilor, reducerea încasărilor din TVA. În paralel s-au înregistrat
diminuări în cazul veniturilor din impozite și taxe pe proprietate.
Din perspectiva echilibrului bugetar, o problemă importantă o constituie colectarea
veniturilor fiscale, în condițiile în care România are unul dintre cele mai mici nivele la
nivelul statelor din UE.
În acest sens, Guvernul a propus o serie de măsuri destinate îmbunătă țirii colectării
impozitelor și reducerii evaziunii fiscale care au vizat o mai bună consiliere a
contribuabililor pentru plata taxelor la timp și completarea corectă a declarațiilor fiscale,
îndrumarea contribuabililor pentru accesarea plății eșalonate a obligațiilor fiscale, în cazul
în care nu-și pot plăti la timp taxele și impozitele, inițierea de acțiuni de control în
domeniul comerțului on-line și intensificarea controlului pentru a descoperi contribuabilii
care înregistrează facturi false în contabilitate.
53
În urma analizei se observă faptul că impozitele îndeplinesc un rol complex în
societate, atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere social.
Astfel, rolul principal al impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul
principal de preocupare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice.
54
BIBLIOGRAFIE:
Finantelor, M. (2016). Obiectivele politicii fiscale si administrare fiscală pentru anii 2017-2019.
Guvernul, R. (2015). Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2016-2018. București.
Guvernul, R. (2017). Strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2017-2019. București.
Haralambie, G. A. (2013). Finante publice. București: Pro Universitaria.
Haralambie, G. A. (2014). Fiscalitate Teorie și Aplicații. București: Pro Universitaria.
Iulian Văcărel, F. G. (2007). Finante publice. București: Editura Didactică și Pedagogică.
Niculeasa, M. I. (2009). Politica fiscală. București: C.H.Beck.
Radu Stroe, D. A. (2004). Finanțe. București: ASE.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PROGRAMUL DE STUDII: FINANȚE ȘI BĂNCI FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: IF Vizat Facultatea de Științe Economice Aprobat, Director de departament, Lector… [627740] (ID: 627740)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.