Impactul instituționalizării asupra persoanelor vârstnice [627738]

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific:
Profesor dr. Gabriela Rățulea

Absolvent: [anonimizat],
2019

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDII: ASISTENȚĂ ȘI DEZVOLTARE COMUNITARĂ

Impactul instituționalizării asupra persoanelor vârstnice

Coordonator științific,
Prof. dr. Gabriela Rățulea
Absolvent: [anonimizat],
2019

CUPRINS
Introducere ………………… …………………………………………………………………….. ………………………….. 4

CAPITOLUL I: BĂTRÂNEȚEA – CONSIDERAȚII GENERALE ……………………………….. 5
1.1 Precizări conceptuale. …………… ………………………………………. ……………………………………………5
1.2 Nevoile persoanelor vârstnice…………………………………………………………… ………………………….7

CAPITO LUL II: PROTECȚIA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE …………….. 9
2.1 Servicii destinate persoanelor vârstnice …………………………………………….. ………………………….9
2.2 Instituționalizarea ca măsură de protecție a persoanelor vârstnice ………… …………………………14
2.2.1 Date statistice …………………………………………………………………. ………………………… 16

CAPITOLUL III: IMPACTUL INSTITUȚIONALIZĂRII ASUPRA
VÂRSTNICILOR ……………………………………………………………………………. …………………………. 19
3.1 Prezentarea locului de practică Asociația Centrul de Bătrâni „Casa Daniel” …………………….19
3.2 Identificarea problemei ………………………………………………………………….. ………………………….21
3.3 Scopul și obiectivele cercetării…………………………………………………………………………. ……….. 22
3.4 Universul cercetării ………………………………………………………………………. ………………………….. 22
3.5 Metodele și instrumentele cercetării ……………………………………………………. ………………………22
3.5.1 Interviul ………………………………………………………………………………………………………..22
3.5.2 Analiza și interpretarea datelor …………………………………………… …………………………..23
3.6 Concluziile cercetării …………………………………………………………………………………………………26

CAPITOLUL IV: CONCLUZII FINALE …………………………………………. ………………………… 28
Bibliografie ……………………………………………………………………………………….. …………………………. 29
Anexe …………………………………………………………….. ……………………………….. …………………………. 31

4
Introducere
Instituționalizarea persoanelor vârstnice este o temă de actualitate, destul de sensibilă în
rândul acestor persoane , cu multe implicații și controversată. Pe această temă s -au dezbătut
soluții, politici, obiective, s -au realizat planuri de acțiune pentru rezolvarea corespunzătoare a
problemei în necesitatea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului .
Tema abordată reprezintă un subiect de actualitate deoarece schimbările care au avut loc
de-a lungul timpului în societatea noastră, au influențat calitatea vieții persoanelor fiecăruia
dintre noi, dar din păcate nu o influență tocmai pozitivă, deoarece în ultimii ani s -a făcut
resimțită o îmbătrânire a populației pe fondul scăderii natalității și prin faptul că cei mai mulți
dintre tineri aleg să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai bune, lăsându -și în urmă
părinții care datorită faptului că nu au cine să îi mai îngrijească ajung beneficiari în instituțiile de
stat sau cele private.
Am ales ca temă „ Impactul instituționalizării asupra persoanelor vârstnice”, deoarece
am dorit să identific problematica socială cu care se confruntă persoanele v ârstnice din țara
noastră care au ales o formă de instituționalizare, fie din domeniul public sau privat .
Lucrarea de față cuprinde aspecte legate de schimbarea mediului de viață, de trăirile și
de implicațiile pe care instituționalizarea le are asupra persoanelor vârstnice, fiind una dintre
categoriile cele mai vulnerabile.
În următoarele două capitole o să mă axez strict pe partea de definire și câteva aspecte legislative
cu privire la persoanele vârstnice, urmând ca în capitolul trei să fie efectuată cercetarea calitativă.
În primul capitol sunt enumerate câteva definiții a conceptului de bătrân și a procesului
de îmbătrânire și identificarea principalelor nevoi ale vârstnicilor.
În al doilea capitol sunt enumerate serviciile și politicile sociale destinate persoanelor vârstnice ,
instituționalizarea văzută ca măsură de protecție a persoanelor vârstnice și câteva date statistice
referitoare la un număr aproximativ de persoane vârstnice instituționalizate cât și a centrelor
existente în România.
Partea practică a acestei lucrări am efectuat -o la Asociația Centrul de Bătrâni „ Casa
Daniel” din Săcele, județul Brașov, fiind o organizație nonguvernamentală ce oferă servicii
sociale unui număr aproximativ de 180 de beneficiari. Grupul țintă fiind format dint r-un număr
de zece persoane vârstnice beneficiare ale acestei asociații.

5
CAPITOLUL I BĂTRĂNEȚEA – CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Precizări conceptuale

În limba română, cuvântul “bătrân” are ca etymon cuvântul latin “veteranus” (formă
intermediară “betranus”=bătrân care desemna soldatul imperial după împlinirea vârstei până la
care trebuia să aducă servicii Romei. Aceste servicii erau răsplătite îndeobște prin dreptul la
liniște și viață prosperă, garantate prin proprietățile agricole pe teritoriul imperiului acolo unde
doreau să se stabilească. Spre deosebire de alte limbi, etimologia bătrânului în limba română
desemnează deopotrivă semnificația cuvântului și drpturile individului ajuns în această et apă a
dezvoltării umane (Neamțu G., 2003, ).
În limba română, cuvântul „bătrân” își are originea în latinescul „veteranus” (formă
intermediară „betranus = bătrân) și reprezintă o persoană ce trăiește de mulți ani, o persoană care
este înaintată în vârstă, un om de vârstă înaintată.
Potrivit Venerei Bucur și Adinei Maciovan, etimologia cuvântului „bătrân” desemnează
deopotrivă semnificația cuvântului (referința sa la o anumită categorie de persoane) și drepturile
individului ajuns în această etapă a dezvoltării umane, spre deosebire de alte limbi (în franceză –
vieillard, vieux, age, iar în engleză – old, aged -man).
Pe de altă parte, Dicționarului Larousse de psihiatrie, definește bătrânețea ca fiind
ultima perioadă a vieții corespunzând rezultatului normal al senescenței. Totodată, conform
Dicționarul ui Larousse de psihiatrie, îmbătrânirea reprezintă ansamblul de transformări ce
afectează ultima perioadă a vieții și care constituie un proces de declin, semnele îmbătrânirii
fiind: slăbirea țesuturilor, strofie musculară cu scăderea funcțiilor și perform anțelor, toate acestea
concurând cu limitarea progresivă a capacității de adaptare. (Bucur V., Bucur E., 2011)
Simona Ioana Bodogai (2009) definește procesul de îmbătrânire din punct de vedere
social, ca fiind identic cu „dezangajarea” față de rolurile soc iale active, retragerea din viața
profesională (pensionarea) și adoptarea altor roluri sociale dintre care unele cu caracter pasiv,
caracterizate de dependența fată de alții, iar altele cu caracter compensator. Bătrânețea impune
vârstnicului asumarea unor sarcini noi de dezvoltare, implicit exercitarea unor roluri sociale cu
caracter nemaiîntâlnit.

6
În completarea acesteia vine Venera Bucur (2007), care definește perioada de
îmbătrânire ca fiind o stare reprezentată printr -o multitudine de in teracțiuni, un „ ghem” de
tendinț e generative și cumulative, o răscruce obținută anevoios și conflictual. Din această cauză,
vârstnicii ajung să reprezinte, din ce în ce mai mult, un subiect de mare anvergură pentru
societatea noastră.
Gerontologii au încercat să estimeze când ar fi începutul exact al vârstei bătrâneții.
Astfel, unii fac disticția între „bătrânețe” și vârstă „avansată”. Se consideră că vârsta bătrâneții
timpurii apare la începutul vârstei de 65 și 74 de ani, iar vârsta bătrâneții târzii apare de la 75 de
ani înainte. În acest sens, subiectivitatea sau factorii psihologici sunt mai importanți în definirea
bătrâneții, decât menționarea numărului de ani trăiți. Totodată, aceștia sunt de părere că vârsta
bătrâneții este ultima fază a vieții.” (Birch, A., 2000)
În ultima perioadă de timp este tot mai acceptată limita vârstei de 65 de ani, în legătură
cu prelungirea duratei de viață, potrivit Simonei Bodogai (2009), însă bătrânețea este definită ca
fiind perioada finală a vieții care urmează după perioada adultă și care începe la vârsta de 60 de
ani.
„Vârsta a treia” sau „vârsta a patra” sunt considerate a fi perioade ale îmbătrânirii, însă
Roger Fontaine (2008) consideră că îmbătrânirea nu este în esență o stare, ci, mai degrabă,
aceasta reprezintă un proces de degradare treptată și diferențială de la individ la individ. Acest
fenomen afectează toate ființele vii și ia parte ca urmare a morții organismului. Incipitul acestui
proces este greu de stabilit, deoarece acesta diferă de la persoană la persoană, în func ție de
nivelul la care se află (psihologic, biologic sau sociologic), dar și de viteza și severitatea
procesului.
Dacă Roger Fontaine (2008), în cele menționate mai sus, consideră că nu se poate
preciza începutul fenomenului de îmbătrânire, Aurelia Curaj ( 2010) vorbește despre îmbătrânirea
substanțială a populației ca fiind un fenomen apărut încă din secolul anterior, ca și consecință a
reducerii mortalității infantile, a controlului bolilor infecțioase, a îmbunătățirii sistemurilor
sanitare, a creșterii bu năstării și a nutriției echilibrate. Aceste schimbări urmate de scăderea ratei
natalității în țările dezvoltate au determinat o creștere bruscă a populației de persoane încadrate
în vârsta a treia.

7
1.2 Nevoile persoanelor vârstnice

Potrivit Art 14 din legea 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice,
nevoile persoanelor vârstnice se elaborează pe baza documentelor cu privire la afecțiunile ce
necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări și de a împlini cerințele firești ale vieții
cotidiene, condițiile de locuit, precum și veniturile efective sau potențiale considerate minime
pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vârstnicilor.
Conform HG 886/2000 pentru aprobarea Grilei n aționale de evaluare a nevoilor
persoanel or vârstnice se stabilesc următoarele aspecte principale:
– Starea de sănătate a vârstnicului prin privin diagnosticul prezent, antecedentele
familiale relevante, antecedentele personale, tegumente și mucoase, aparat locomotor și
respirator, aparat cardiovascular, aparat digestiv, aparat urogenital, organele de sim ț, examen
neuropsihic, recomandări de specialitate privind tratmentul igienico -terapeutic și de recuperare.
– Capacitatea de autogospodărire și autoservire
– Condiții de locuit privind luminozitatea, umiditatea și igiena
– Rețeua familială: familia, prietenii, v ecinii
– Situația economică privin pensiile de asigurări sociale de stat, pensie de
agricultori, bunuri mobile și imobile aflate în posesie
– Gradul de dependență privind statusul funcțional și instrumental.
Această grilă națională de evaluare a nevoilor contr ibuie la stabilirea nevoilor
persoanelor vârstnice aflate în situația de pierdere parțială sau totală a autonomiei, aceste nevoi
putând fi de natură medicală, socio -medicală și psiho -afectivă.
De cele mai multe ori persoanele vârstnice ajung în situația de a avea nevoie de
asistență socială, deoarece această nevoie apare fie din lipsa resurelor financiare, fie din cauza
unui handicap, a unor probleme medicale, probleme conflictuale sau lipsa de relaționare cu
ceilalți.
Cătălin Zamfir (1999) susține că „ nevoia de asistență reziduală reprezintă nevoia de
asistență socială neacoperită de sistemul de asistență social”, fiind evidentă în cazul persoanelor
vârstnice din România.
„ Potrivit Grilei de evaluare e nevoilor persoanelor vârstnice, rămân neacoperite nevoile
legate de activitățile recreative, de socializare, de implicare civică, de utilitate socială, nevoi care

8
de cele mai multe ori nu pot fi satisfăcute de rețeaua guvernamentală, ci doar pr in alternativele
oferite de sectorul non -guvernamental.” (Sorescu E .)
Nevoilor persoanelor vârstnice nu pot fi stabillite prin urma caracteristicilor sociale cum
ar fi: clasa socială, venituri, etnia, gen sau religie. Fiecare caracteristică personală în combinație
cu trăirile persoanelor vârstnice sunt relevante pentru identificarea nevoilor persoanelor vârstnice
aflate în dificultate. Vârstnicul are nevoi specifice care sunt generate de schimbările
multidimensionale în combinație cu procesul de îmbătrân ire, aceste nevoi fiind diferite de cele
ale adulților, unele necesitând un ajutor special.

9
II. PROTECȚIA SOCIALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE

2.1 Servicii destinate persoanelor vârstnice

Problemele sociale în sistemul românesc de protective socială sunt asemănătoare
celorlalte state europene: creșterea numărului de pensionari în raport cu persoanele active,
scăderea natalității, creșterea speranței medii de viață, scăderea dramatică a nive lului de trai al
pensionarilor. Politicile sociale ar trebui reconsiderate și reconstituite pentru a rezolva
satisfăcător aceste probleme, iar una dintre aceste măsuri ar trebui să fie adoptarea unei limite de
vârstă mai flexibile pentru pensionare, pentru a scădea numărul pensionarilor care sunt susținuți
de persoanele inactive. (Bogdan, 2002 apud Bodi, 2017 )
Serviciile actuale de asistență socială a persoanelor vârstnice sunt:
– Îngrijirea comunitară: îngrijiri acordate persoanelor bolnave, cu dependent fiz ică
sau mentală în afara instituțiilor cu paturi (în comunitate, la domiciliul persoanei etc.);
– Universitățile geriatrice: instituții care reproduce modelul universităților clasice,
doar că în acest caz studenții sunt personae vârstnice, iar disciplinele s unt adaptate interesului și
posibilităților acestora;
– Terapia ocupațională: este o metodă de terapie care folosește drept agent
therapeutic activitatea;
– Clubul geriatric: este locul de întâlnire a persoanelor vârstnice singure , dar și a
celor ce simt nevoi a contactelor sociale, având rol de combatere a izolării, de menținere și lărgire
a contactelor sociale;
– Locuințe protejate: sunt locuințe construite special pentru asigurarea confortului
persoanelor vârstnice dependente având diverse handicapuri;
– Farmacia socială: farmacie care este administrate de organizații cu programe de
ajutor al persoanelor vârstnice suferinde, care colectează medicamente de la personae care nu
mai au nevoie, de la donator și le distribuie persoanelor care au nevoie, în special perso anelor
vârstnice;
– Spălătoria socială: este o formă de ajutor pentru persoanele vârstnice cu dificultăți
în a-și acoperi acest tip de nevoi;

10
– Masa caldă „pe roți”: transportul unei mese calde de prând la domiciliul
persoanelor vârstnice dependente, lipsite, de regulă, de posibilități;
– Centrele de colectare și redistribuire a protezelor, materialelor necesare
persoanelor vârstnice dependente, lipsite de posibilități;
– Centrul de zi pentru vârstnici: în centrul de zi se acordă supraveghere, mediu
social stimulat iv, terapie ocupațională;
– Găzduire temporară: preluare în supraveghere și îngrijire a persoanelor vârstnice
în anumite perioade ale anului;
– Instituționalizarea: punerea sub ocrotire socială, inclusive supraveghere și îngrijiri
medicale când este cazul, a u nei persoane aflate în dificultate datorită unui handicap social,
somatic sau mental, care pune persoana respectivă în situația de dependent; persoana
instituționalizată trece în protecția asistenței publice, în instituții de asistență socială, cămine de
bătrâni, cămine de pensionari sau cămine -spital, în terminologia socio -medicală recent adoptată
la noi, centru de asistență și îngrijire;
– Animația: activități stimulative, sociale, culturale, educative desfășurate după un
program și susținute de o persoană având pregătirea necesară, care se desfășoară în instituțiile
pentru persoane vârstnice și care urmăresc menținerea integrării în mediul psihologic și social al
persoanelor vârstnice, prin stimularea psihointelectuală și relațională în vederea întârzierii
regresiei, combaterii izolării și depresiei.
Din cauza posibilităților reduse ale vârstnicului de adaptare și răspuns la solicitările
societății, au apărut diferite tipuri de servicii prezentate în Ghidul european al vârstei a treia
(Gîrleanu -Șoitu D., 2006), aceste fiind :
a) Servicii medicale: spitale generale, spitale cu compartimente speciale de geriatrie,
spitale de psihiatrie, medici generaliști care lucrează în spital sau care fac vizite la domiciliu;
b) Servicii rezidențiale: adăposturi sau locuințe colective; apartamente de serviciu; case
ale vârstnicilor; centre de îngrijire; cămine de bătrâni; spitale care acordă îngrijire pe te rmen
mediu ș i lung;
c) Servicii comunitare: servicii de îngrijire la domiciliu; asistență medicală comunitară;
centre de zi sau sociale pentru vârstnici; servicii de furnizare a hranei la domiciliu; centre de
îngrijire pe parcursul zilei; servicii de cură țenie la domiciliu.

11
Accesarea serviciilor de protecție socială este un drept al persoanelor vârstnice prevăzut
în Carta socială europeană, aceștia având posibilitatea de a decide pentru ei care le este cel mai
adecvat stil de viața, fiind sprijiniți în ac est demers de re glementările legale cuprinse în Legea
17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârs tnice.
Articolul 23 din Carta socială europeană privind drepturile persoanelor vârstnice la
protecția socială:
În vederea exercitării efective a dreptului persoanelor vârstnice la protecție socială,
părțile se angajează să ia sau să promoveze fie direc t, fie în cooperare cu organizaț iile publice
sau private măsuri adecvate destinate, în special:
– să permită persoa nelor vârstnice să r ămână membri deplini ai societăț ii cât mai mult
timp posibil prin intermediul:
a) unor resurse suficiente care să le permită să ducă o existenț ă decen tă și să participe
activ la viaț a publică, socială și culturală;
b) difuzării inform ațiilor privind serviciile și facilităț ile disponibile pentru per soanele
vârstnice și posibilităț ile lor de a recurge la acestea;
– să permită persoanelor vârstnice să al eagă liber propriul stil de viață și să ducă o
existenț ă independentă în mediul lor obișnuit atâta timp cât doresc și cât acest lucru este posibil,
prin:
a) punerea la dispoziție a unor locuinț e corespunzătoare nevoilor acestora și stării lor de
sănătate sau sprijin adecvat în vederea amenajării locuinței;
b) îngrijirea sănătăț ii și servicii pe care starea acestora le impune;
– să garanteze persoanelor vâ rstnice care trăiesc în instituții o asistență corespunzătoare
în privința vieț ii private și p articiparea la stabilirea condițiilor de viață în instituț ie.
Serviciile destinate persoanelor vârstnice sunt în principal responsabilitatea
comunităților locale, fiind reglementate de Legea 17/2000 care prevede modalitatea de finanțare,
sistemul de implementare, responsabilitățile diferențiate conform serviciilor of erite, ca urmare a
evaluării nevoilor persoanelor vârstnice.
Servicii comunitare pot să fie:
– servicii asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu;
– Servicii asigurate persoanelor vârstnice în cămine.
Serviciile asigurate persoanelor vârstnice la do miciliu sunt:

12
a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării
sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică și administrativă, sprijin
pentru plata unor servicii și obligații curente, în grijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru
menaj, prepararea hranei. Aceste servicii sunt constituite și funcționează în principal în orașele
mari, care au fonduri suficiente care să facă posibilă dezvoltarea acestor servicii. Serviciile de
consilier e juridică sunt foarte importante pentru persoanele vârstnice deoarece absența
informației și consilierii de specialitate face posibilă prejudicierea vârstnicilor prin semnarea de
către aceștia în necunoștință de cauză a unor acte care îi prejudiciază de b unurile pe care le au în
favoarea unor terțe persoane.
b) servicii socio -medicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei
personale, readaptarea capacitaților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei
vârstnice și antre narea la activități economice, sociale și culturale, precum și îngrijirea temporară
în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate; Serviciile specializate sunt oferite în
general de către Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protec ția Copilului care oferă servicii
și persoanelor vârstnice ca urmare a solicitărilor serviciilor sociale comunitare, care trebuie să
justifice toate serviciile oferite persoanei vârstnice până atunci.
c) servicii medicale, sub forma consultațiilor și îngr ijirilor medicale la domiciliu sau în
instituții de sănătate, consultații și îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente,
acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale.
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în:
– ajutor pentru menaj;
– consiliere juridică și administrativă;
– modalități de prevenire a marginalizării sociale și de reintegrare socială în raport cu
capacitatea psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale , care constau în:
– ajutor pentru menținerea sau readaptarea capacităților fizice ori intelectuale;
– asigurarea unor programe de ergoterapie; – sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în:
– consultații și tratamente la cabinetul medical, în instituții medicale de profil sau la
patul persoanei, daca aceasta este imobilizată;

13
– servicii de ingrijire -infirmerie;
– asigurarea medicamentelor;
– asigurarea cu dispozitive medicale;
– consultatii și ingrijir i stomatologice.
În încercarea de a oferi servicii care să asigure confortul psihic necesar, costuri reduse și
pentru a nu supune vârstnicul unui efort deosebit de adaptare, serviciile medicale au fost
identificate ca fiind foarte importante în incercarea de a realiza păstrarea vârstnicului la
domiciliu, iar dacă acest lucru nu este posibil suportul necesar este asigurat de o instituție de
asistență socială.
Politicile sociale pun accent p e păstrarea pentru o perioadă cât mai mare a vârstnicului
în familie , prin oferirea sprijinului informal, cu asigurarea sprijinului prin serviciile de prevenție
de la nivel comunitar, deoarece costurile acestor servicii sunt semnificativ mai mici decât
costurile într -o instituție rezidențială. Responsabilitatea asigurării fondurilor necesare oferirii
acestor servicii atât la domicili u cât și în centre se realizează conform principiului împărțirii
responsabilităților între administrația publică centrală și cea locală. Persoanele vârstnice care
beneficiază de serviciile de în grijire de tip rezidențial, contribuie cu 60% din venitul propriu, dar
nu mai mult de 390 lei lunar. Evaluarea nevoilor persoanelor vârstnice este foarte importantă în
vederea oferirii serviciilor adecvate în concordanță cu nevoile lor, în funcție de care să se ofere
modalitați eficiente de intervenție.
Ca măsură suplimentară pentru elaborarea politicilor sociale în ceea ce privește
îmbătrânirea și persoanele vârstnice, se impune luarea în considerare a tuturor aspectelor care să
asigure consistența și imag inea de ansamblu a întregului proces după cu m urmează: medical;
juridic; adm inistrativ; economic; social; demografic; gerontologic. Activități concrete conform
reglementărilor Strategiei Naționale de Dezvoltare a Serviciilor Sociale pentru Familii și
Perso ane Vârstnice în România:
– Alcătuirea unei baze de date privind nevoile persoanelor vârstnice. Evidența este
absolut necesară și trebuie să constituie baza de elaborare a politicilor sociale pentru persoanele
vârstnice.
– Încurajarea studiilor și cercetărilor privind fenomenul înbătrânirii și tendin țelor
demografice, problemelor specifice vârstei a treia.

14
– Îmbunătățirea calității serviciilor prin dezvoltarea de servicii sociale integrate, acest
lucru fiind posibil doar în condițiile în care va exista un departament specializat în elaborarea,
coordonarea și monitorizarea politicilor sociale și a programelor naționale.
– Elaborarea unui sistem legislativ clar și coerent care să asigure transparență în
procesul de acordare al serviciilor persoanelor vârstnice, în momentul de față evidența
persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii de asistență socială, deoarece în momentul în
care persoana vârstnică dobândește un certificat de încadrare într -o categorie de handicap intră în
evidența Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.
– Crearea unei rețele naționale de servicii de îngrijire pentru persoanele vârstnice,
identificarea surselor de finanțare și stabilirea autorității care are responsabilitatea constitui rii,
monitorizării și dezvoltării acestor servicii.
– Creșterea calității pregătirii personalului, prin stabilirea unor criterii unitare privitoare
la formarea inițială și formarea continuă.
– Dezvoltarea serviciilor la domiciliu, prin asigurarea fonduri lor inițiale necesare de
către autoritatea centrală, asigurarea continuității fiind în responsabilitatea comunității locale.
– Promovarea parteneriatului public -privat pentru asigurarea unei distribuții uniforme a
serviciilor oferite la nivel național dar și pentru ridicarea calității serviciilor oferite persoanelor
vârstnice.
– Elaborarea unor criterii clare privind colaborarea dintre serviciile de asistență socială
și cele ale Ministerului Sănătății. (Bătrân D., 2010)

2.2 Instituționalizarea ca măsură de protecție a persoanelor vârstnice

În domeniul asistenței sociale, îngrijirea rezidențială sau îngrijirea instituțională
reprezintă îngrijirea pe termen lung oferită persoanelor vârstnice și nu numai. Conceptul de
îngrijire rezidențială a fost introdus pentru a înlocui termenii „instituție/instituționalizare”, care
au căpătat de -a lungul timpului puternice conotații negative . (Șoitu, 2003 apud Neamțu, 2006)
Zamfir și Vlăsceanu (1992 apud Neamțu, 2003) susțin că o instituție reprezintă o
organizație care are ca statut, reguli de funcționare stabilite prin regulamente și/sau legi, având
funcția socială de a satisface anumite ne voi colective.

15
W. Wolfensberger (1972 apud Neamțu, 2016, p. 510) definește termenul „instituție” ca
fiind „un loc de rezidență, alta decât cea de tip individual, unde persoanele sunt reunite într -un
număr mult mai mare decât ar putea fi întâlnite în famil ia lărgită (…) mediul fizic și cel social
tind spre cel mai mic numitor comun”, unde cea mai mare parte a activităților zilnice se
realizează sub același acoperiș.
Îngrijirea rezidențială a persoanelor vârs tnice este o măsură de protecție socială care
presupunde îngrijirea în cămine. Așa cum este reglementat în Legea nr. 17/2000, pentru a accesa
serviciile de îngrijire rezidențială, perosoana vârstnică trebuie să se afle într -una dintre situațiile
prevăzute de lege și anume: să necesite îngrijire medical ă permanentă deosebită, care nu poate fi
asigurată la domiciliu, nu se poate gospodări singură, este lipsită de susținători legali sau aceștia
nu pot să -și îndeplinească obligațiile din cauza stării de sănătate, a situației economice sau a
sarcinilor famil iale, nu are locuință sau nu realizează venituri proprii. Căminele asigură condiții
corespunzătoare de găzduire și hrană, îngrijiri medicale, recuperare, readaptare, activități de
ergoterapie și de petrecere a timpului liber, asistență socială și psihologi că.
Cauzele instituționalizării pe termen lung sunt (Bucur, Maciovan, 2003 apud Bodi,
2017):
– singurătatea și lipsa rețelei de suport;
– dorința manifestă a persoanei vârstnice;
– lipsa veniturilor;
– diferite afecțiuni cronice;
– handicapul fizic și mintal;
– pierderea locuinței;
– lipsa adaptării în cadrul serviciilor la domiciliu;
– „ crize” în familia de origine;
– imobilizarea la pat;
– violența domestică sau a celor care s -au angajat să îngrijească vârstnicul.
Aceste cauze se interferează, de cel e mai multe ori cauzele instituționalizării sunt
multiple, ceea ce face ca decizia de instituționalizare să fie foarte grea.
Decizia de instituționalizare are repercusiuni psihice, morale, financiare și afectează,
chiar modifică identitatea persoanei vârs tnice. Astfel, dintr -o persoană energică, activă, cu

16
planuri și responsabilități în viața de dinainte de instituționalizare, persoana vârstnică poate
deveni o persoană pasivă, fără motivație, fără activități, așteptând doar să treacă vremea.
Decizia de ins tituționalizare a unui vârstnic este un act de mare răspundere, în care sunt
implicați pe lângă persoana în cauză și familia acesteia, asistentul social și autoritățile
administrației publice locale, medicul de familie și medicul specialist. Luarea decizie i
instituționalizării și alegerea unei astfel de instituții fac necesară corelarea opțiunilor de ajutorare
cu resursele, ceea ce presupune estimarea organizație i care oferă asistență. (Buzducea D. , 2010,
p.381).
După luarea deciziei, ajutorul asistenului s ocial poate consta în minimalizarea
sentimentelor de culpabilitate resimțite de către familie și a resentimentelor sau deprimării
resimțite de vârstnic, dacă s -a optat pentru instituționalizare.

2.2.1 Date statistice
Pentru a înțelege mai bine problemele legate de instituționalizarea persoanelor vârstnice
trebuie luat în calcul și datele statistice existente la nivel național.

Sursa: INS
Observăm faptul că o deficiență a sistemului este în primul rând lipsa datelor statistice
referitoare la numărul exact al persoanelor vârstnice instituționalizate. Din tabelul de mai sus cu
privire la datele Institutului Național de Statistică identificăm doar câteva date din ultimii ani cu
privire la numărul de cămine pentru persoanele vârstnice și doar un număr mediu lunar de

17
beneficiari care în anul 2016 ajungea la 14.590 beneficiari atât în mediul public cât și cel privat .
Din păcate nu am aflat un num ăr exact de persoane vârstnice instituționalizate în ultimul an.

Sursa: Datele provin din evidența Ministerului Muncii și Justiției Sociale

18
Din datele cele mai recente prezentate în tabelul prezent se poate observa că avem un
total de:
– 329 de cămine pentru persoane vârstnice dintre care 107 din domeniul public și 222
din domeniul privat;
– 4 centre de tip respiro/ centre de criză dintre care 3 din domeniul public și 1 din
domeniul privat;
– 42 de locuințe protejate dintre care 23 din domeniul public și 19 din domeniul
privat;
– 49 de centre de zi de asistență și recuperare dintre care 24 din domeniul public și 25
din domeniul privat;
– 63 centre de zi de socializare și petrecere a timpului liber dintre care 38 din
domeniul public și 25 din domeniul privat;
– 53 centre medico -sociale dintre care 49 din domeniul public și 4 din domeniul
privat;
– 3 centre de îngrijiri paleative din domeniul privat;
– 212 unități de îngrijire la domiciliu dintre care 40 din domeniul public și 172 din
domeniul privat;
– 104 cantine socia le dintre care 47 din domeniul public și 57 din domeniul privat;
– 74 servicii de asistență comunitară dintre care 18 din domeniu public și 56 din
domeniul privat.

19
CAPITOLUL III IMPACTUL INSTITUȚIONALIZĂRII ASUPRA
VÂRSTNICILOR

3.1 Prezentarea locului de practică Asociația Centrul de Bătrâni „Casa Daniel”

Asociația Centrul de Bătrâni Casa Daniel înființată ca proiect în anul 2009 și
implemntată cu succes în anul 2010, este o organizație nonguvernamentală ce oferă servicii
sociale unui număr apr oximativ de 180 de beneficiari.
Funcționează din 2010 ca un cămin pentru vârstnici care oferă servicii socio – medicale
și de îngrijire. Aceste servicii constau în găzduire, acordarea de asistență medicala și îngrijire,
asigurarea hranei, servicii de social izare și petrecerea timpului liber, consiliere spirituală și
servicii de asistență socială. Politica de bază a căminului este „Starea de bine” a beneficiarilor
nostri. Starea de bine înseamnă demnitate, bună dispoziție, curățenie și dreptul de a participa
activ la viața căminului. Inducerea acestei stări de bine se realizează prin implicarea directă a
acestora în viața căminului.
Scopul constă în asigurarea persoanelor în vârstă și celor care necesită o atenție sporită
din cauza dificultăților de sănătate o îngrijire completă și condiții corespunzătoare în care pot
parcurge cu demnitate restul drumului vieții. Obiectivul principal este furnizarea unor servicii
complexe, prin intermediul cărora îngrijirea zilnică a beneficiarilor să fie adaptată la nevoile
acestora, atât din punct de vedere al confortului, îngrijirii sănătății fizice, a sănătății mintale, dar
și a terapiei ocupaționale.
Beneficiarii Asociației Centrul de Bătrâni Casa Daniel sunt persoane vârstnice care se
află în dificultate și care au nevoie de supraveghere permanentă și sprijin de specialitate pentru
satisfacerea nevoilor de bază, dar și persoane bolnave sau cu handicap, cărora familiile nu le pot
oferi îngrijirea de care au nevoie.
Asociația Centrul de Bătrâni Casa Daniel este formată din 6 cămine pentru perso ane
vârstnice.
Sediul asociației este localizat în Municipiul Săcele, pe strada Morii, nr. 89, pe strada
Petofi Sandor, nr. 89 este cel mai recent cămin deschis în luna mai a anului 2018 și tot în Săcele
(Bunloc) pe strada Kiss Sandor , următoarele cămine sunt situate ăn Brașov pe strada Defileului

20
nr 7, Moieciu de Sus, pe strada Valea Bangălească, nr. 181 și Moieciu de Jos pe strada
Principală, nr. 91.
Conditiile de cazare sunt urmatoarele:
– camere cu 2, 3 sau 4 paturi dotate cu mob ilier – dulap, noptiere, comode, televizor
(sunt luate toate masurile de prevenire a accidentelor domestice);
– grupurile sanitare sunt comune 6 persoane /1 grup sanitar;
– cabinet medical dotat corespunzator (pat consultatii, dulap pentru medicamente, bi rou,
scaun);
– sala de mese/ activitati utilata si dotata corespunzator (mese , scaune, canapele, TV,
radio);
– bucatarie dotata corespunzator (mobilier, masa de lucru, chuvete, aragaz, frigidere,
vesela, tacamuri, etc.);
Serviciile oferite sunt:
– gazduir e pe perioada determinat/nedeterminata;
– consultații medicale periodice efectuate de către medicul angajat;
– asigurarea administrarii medicatiei conform recomandarii medicilor specialisti;
– ajutor /sprijin in schimbarea materialelor de incontinenta ;
– igienă personală totală/parțială, îmbrăcat/dezbrăcat, bărbierit, pieptănat,
încălțat/descălțat, deplasare în interiorul și exteriorul camerei;
– asigurarea curățeniei si igienizarii în camera, in spațiile comune, in grupurile sanitare
și spațiile anexe;
– asigurarea igienei obiectelor de imbracăminte a beneficiarilor si a cazarmamentului,
prin contractul de colaborare pe care caminul il are incheiat cu spalatoria;
– activitati in aer liber cu beneficiarii care sunt insotiti in excursii, la spectacole, dar si
la consultatii in unitati medicale de profil.
– activitati in incinta caminului, serbarea zilelor de naștere, petreceri de sărbători,
petrecerea timpului liber într -o ambianță plăcută în sala comună, etc;
– asigurarea a 3 mese principale pe zi plus acordarea a doua gustari;
– supraveghere din partea personalului angajat;
– Serviciile spirituale – în baza contractului de colaborare cu Biserica Adormirea Maicii
Domnului Turcheș Săcele preotul se deplasează la cămin periodic sau ori de cate ori este nevoie,

21
împărtășește/spovedește beneficiarii, poatră discuții personale sau î n grup pe teme religioase și
ține slujbe în Capela situată în curtea căminelor.
Serviciile sociale sunt organizate sub coordonarea asistentului social: sprijin si
indrumare pentru obținerea drepturilor sociale, menținerea legăturii cu famil ia/ prieteni,
organizarea de activități socio -culturale și de petrecere a timpului liber etc.
Costurile serviciilor oferite pot fi consultate la sediul Asociatiei,acestea fiind stabilite
conform Hotararii Adunarii Generale in conformitate cu HG.978/16.12. 2015 privind aprobarea
standardelor minime de cost si sunt cuprinse intre 2500 lei si 3000 lei in functie de gradul de
dependent stabilite in urma evaluarii documentelor medicale solicitate.
Obiectivul principal este furnizarea unor servicii complexe, prin intermediul cărora
îngrijirea zilnică a beneficiarilor să fie adaptată la nevoile acestora, atât din punct de vedere al
confortului, îngrijirii sănătății fizice, a sănătății mintale, dar și a terapiei ocupaționale.
Din acest obiectiv derivă cele specific e:
– reamenajarea casei astfel încât să fie create locuri, în mod permanent, pentru un număr
de 18 beneficiari si echiparea acesteia la nivelul standardelor minime obligatorii;
– realizarea unui spațiu destinat relaxării în aer liber, alee și grădină în curte
– prevenirea și diminuarea simptomelor sindromului de instituționalizare
– respectarea intimității și confidențialității în procesul de asistare
– mentinerea stării beneficiarilor la acelasi nivel din punct de vedere medical si la un
nivel mai ridica t din punct de vedere social
– recrutarea personalulului de specialitate care să ajute la crearea unei atmosfere
familiale
– cultivarea și armonizarea relației beneficiar – salariat având la bază sentimente de
stimă, empatie, prietenie, respect reciproc, a parteneță.
Finanțarea se realizează din contribuțiile beneficiarilor și resurse proprii.

3.2 Identificarea problemei
Schimbările care au avut loc de -a lungul timpului în societatea noastră, au influențat
calitatea vieții persoanelor fiecăruia dintre noi, dar din păcate nu o influență tocmai pozitivă,
deoarece în ultimii ani s -a făcut resimțită o îmbătrânire a populației pe fondul scăderii natalității
și prin faptul că cei mai mulți dintre tineri aleg să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai

22
bune, lăsându -și în urmă părinții care datorită faptului că nu au cine să îi mai îngrijească ajung
beneficiari în instituțiile de stat sau cele private.

3.3 Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării: Identificarea problemelor și nevoilor cu care se confruntă persoanele
vârstnice instituționalizate .
Obiectivele cercetării:
O1: Identificarea cauzelor care au dus la instituționalizarea persoanelor vârstnice.
O2: Identificarea percepțiilor persoanelor vârstnice cu privire la instituționalizare.
O3: Ident ificarea contextului care generează crizele de adaptare sau alte proble me
specifice integrării în centru .

3.4 Universul cercetării

Universul cercetării mele este format dintr -un grup de 10 persoane vârstnice,
institiționalizate din cadrul Asociației Centru de Bătrâni „Casa Daniel” din Săcele, strada Petofi
Sandor 89, cu vârste cuprinse între 63 și 75 de ani, de gen masculin și feminin.

3.5 Metodele și instrumentele cercetării

Ca și metodă de culegere a datelor am folosit interviul semistructurat, a vând ca
instrument de cercetare ghidul de interviu. Anexa 1

3.5.1 Interviul

Definim interviul de cercetare ca o tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a
informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru
descrierea științifică a fenomenelor socioumane. (Chelcea S., 2001)
Interviul se folosește când se studiază comportamente dificil de observat pentru că se
desfășoară în locuri private; se cercetează credințele și atitudinile pentru care nu exist ă

23
documente scrise. În raport cu observația, prin interviu se accede la motivație, la definiția și
semnificația pe care actorii sociali le acordă acțiunilor lor. În interviul semistructurat sunt
stabilite temele în jurul cărora s e va purta discuția. (Scârn eci F., 2006)
Am ales interviul semistructurat ca metodă de culegere a datelor, deoarece am dorit să
pot avea un contact direct cu persoanele vârstnice instituționalizate, să pot purta o discuție pentru
a afla personal cât mai multe despre ei, despre trăirile pe care le au și despre problemele cu care
se confruntă.

3.5.2 Analiza și interpretarea datelor

Pentru analiza și interpretarea datelor am uitilizat codarea teoretică, mai exact codarea
deschisă.
Strauss și Cobrin definesc codarea deschisă ca un „ proces de sparg ere a datelor în părți
componente, de examinare atentă, de comparare în vederea descoperirii de similarități și
diferențe, de conceptualizare și de categorisire a datelor.” Codarea deschisă presupune
descoperirea și compararea fenomenelor și conceptelor.
Interpretarea datelor
În urma analizării datelor prin codare și din interpretarea lor reiese faptul că:
Pentru patru dintre cele zece persoane vârstnice instituționalizate din cadrul Asociației
Centrul de Bătrâni „Casa Daniel” intervievate, venirea la centru a reprezentat propria lor
alegere: „ Am venit în acest centru pentru că am avut discuții cu una dintre fetele mele și a fost
alegerea mea să vin aici” iar pentru celelalte șase persoane a însemnat mai mult o obligație: „Am
fost adusă aici de fina me a care m -a luat cu mașina și mi -a zis că mergem la cimitir la soțul meu
și ea m -a adus aici” .
Ca efecte ale instituționalizării, pentru șapte dintre cele zece persoane
instituțio nalizate, instituționalizarea a avut un efect pozitiv: „ „ Pentru mine a însemnat faptul că
nu mai sunt singură și am cu cine să socializez”, „ A fost un bine pentru mine că am venit aici că
altfel nu m -aș fi putut descurca” , „ A însemnat foarte mult, aici sunt îngrijită corespunzător” , „A
însemnat un lucur bun” , „ Am fost bin ecuvântată că am venit aici” , „ Eu nu sunt bolnav, dar
trebuie ca cineva să mă monitorizeze să iau tratamentul pe care îl am și fiind aici e un plus pentru
mine și pentru sănătatea mea” , „ Pentru mine e un lucru bun că îmi trece timpul mai repede până

24
vine soția acasă” , iar pentru celelalte patru persoane instituționalizarea nu a avut un efect tocmai
benefic: „ Mi -e foarte greu să explic pentru că eu niciodată în 87 de ani nu am fost plecată de
acasă de lângă copiii mei și am fost obișnuită să fac totul in dependentă de capul meu” , „ Mi -a
fost foarte greu, nu am vrut să stau nici o secundă aici, întrebam mereu când vine după mine să
mă ia” , „ A însemnat că am renunțat la tot ce am agonisit și la locul în care am trait și am strâns o
viață, aici venind cu un băgăjel, tot ce am strâns nu știu unde a ajuns. Nu mai am pe nimeni aici,
fetele sunt plecate în Canada, sora mea e bolnavă și nu mă vizitează nimeni”.
Opt dintre cele zece persoane au o părere bună despre centru: „ Mă simt destul de bine,
dar nu pot spun e că m -am acomodat pentru că sunt de abia o lună aici” , „ Eu consider că aici e
casa mea” , „ Mă simt foarte bine, m -am și acomodat aici” , „ Mi-e foarte bine, m -am acomodat și
mi-am făcut și prieteni” , „ Mă simt bine aici” , „ Mi -e bine aici și mă înțeleg bi ne cu toată
lumea” , „ Mă simt bine, m -am acomodat” , „ Mă simt bine, cu mici excepții, dar eu mă acomodez
în orice situație” , iar doar două persoane au o părere incertă: „ Nu pot spune că mă simt chiar
bine, doar relativ, încă nu m -am acomodat per total” „ Uneori mă simt bine, alteori mai rău, ca
acasă nu e nicăieri. Mă înțeleg bine cu toți, m -am acomodat, mi -am creat locul meu în camera,
dar nu sunt mulțumită în totalitate, aproape de sufletul meu nu e nimeni” .
Pentru toate cele 10 persoane o zi obișnuită decurge conform unui program zilnic care
se respectă: „ Păi în fiecare zi e aproape la fel, mă trezesc pe la 7:30, la 8:00 e micul dejun, la
9:30 cobor jos și dacă e timp frumos ies afară să mă plimb prin curte, și dacă nu stăm în sala de
socializare unde facem diferite activități, jucăm Remi și table, la ora 13:00 e masa de prânz și
după care de la 14:00 la 16:00 urcăm la camera unde stăm 2 ore după care coborâm și mai ieșim
afară sau stăm la televizor. La 18:00 e masa de seară și pe urmă urcăm la cameră unde ne mai
uităm la televizor, mai citim, mai vorbesc cu copiii la telefon și ne odihnim până a doua zi” .
După venirea la centru pentru șase dintre cele zece persoane schimbarea a fost una
favorabilă : „ De când sunt aici mă simt mai bine, mi -am mai reveni t și sunt mai sigură pe mine”,
„ S-a schimbat în bine, pentru că sufeream de una de alta, dar acum nu mai sufăr de nimic”, „ S -a
schimbat în bine, nu mai sunt îngândurată”, „ Starea mea de sănătate s -a îmbunătățit considerabil
și atunci și eu mă simt mai î n siguranță aici”, „ De când sunt aici și starea mea de sănătate s -a
îmbunătățit și mă simt bine și mă bucur că sunt sănătoasă”, „ De când sunt aici am socializat mai
mult, sunt mai deschis și am început să înțeleg mai bine oamenii, să le ascult poveștile” , pe când
pentru celelate persoane schimbarea nu a fost una tocmai favorabilă: „ Nu pot spune că s -a

25
schimbat în bine, doar faptul că nu mai sunt singură, dar în schimb stau cu stres că mă gândesc la
copii” , „ S-a schimbat totul, adică nu neapărat spre bin e, nu mă pot acomoda așa de repede” ,
„ De data asta nu e o schimbare tocmai în bine că a trebuit să încep să iau pastile de somn ca să
pot dormi câteva ore noaptea” , „ După ce am venit aici, mi -a decedat și soțul în celălalt cămin,
am fost în depresi e o perioadă, acum nu sunt fericită, dar sunt mai liniștită. S -a schimbat că nu
mănânc ce vreau când vreau, aici avem un program și nu mai am parte de atâta libertate” .
Ca nevoi identificate, pentru patru persoane contactul cu familia reprezintă principal
nevoie: „ Am nevoie să -mi văd copiii și nepoții mai des”, „ Nu vreau nimic din ce nu se poate,
aici toate nevoile mi -s satisfăcute, dar aș vrea doar să -mi văd băiatul care e bolnav și internat la
un centru, dar starea mea de sănătate nu -mi permite să mă de plasez prea mult”, „ Vreau doar să
fiu vizitată mai des de către rudele mele”, „ Am nevoie doar să știu că familia mea e bine și
sănătoasă și atunci și eu sunt bine”, la una dintre persoane am identificat nevoia de sprijin uman:
„ Am nevoie doar când e vor ba să mă deplasez”, iar pentru celelalte cinci persoane am identificat
nevoia de liniște: „ Am nevoie să fiu liniștită, să fie liniște” , „ Am nevoie să fiu bine, să nu mă
mai tem de nimic” , „ În primul rând să -mi văd de sănătate, nu cred că am nevoie de ce va
anume” , „ Am nevoie să nu fiu deranjat, noaptea în special, alte preferințe nu am” , „ Nevoia de
asistență medicală, de asta am venit mai mult” .
Referitor la activitățile desfășurate în centru am putut observa faptul că toate cele
zece persoane vârstni ce se implică în diferite activități cum ar fi: de socializare: „ Eu sunt foarte
populară și îmi place să socializez mult și atunci mă implic în orice activitate propusă”, „ Mie
îmi place să socializez și mă duc unde mă cheamă, nu stau locului, mă implic p este tot”;
recreative: „ Chiar dacă mă descurc doar cu mâna stângă îmi place să pictez, să desenez și să joc
Remi cu colegii mei”, „ Eu fac broderie, îmi place să cos și sunt migăloasă”, „ Joc Remi cu
colegii, mă mai și plimb prin curte să mă mai recreez” , „ Îmi place să joc Remi și table, dar
particip la ce mi se cere”, „ Ne plimbăm, stăm la soare, ne uităm la televizor, facem lucruri
manual, sărbătorim zile de naștere”; activități gospodărești: „ Mă implic în activități
gospodărești, de Crăciun am făcut biscuit și de Paște am vopsit ouă” și relaxare: „ Facem
gimnastică, plimbări prin curtea centrului, mie îmi place să croșetez mult pentru că asta mă
relaxează”, „ Nu -mi prea place să fac activități, doar să mă plimb și să mă relaxez în curte pe
leagăn”. Pe ntru persoanele vârstnice contează foarte mult implicarea lor în diferite activități

26
deoarece îi fac să se simtă utili, nu se plictisesc, nu li se degradează starea de sănătate, îi menține
persoane active și se simt ca acasă.
Toate cele zece persoane vârstnice au declarat că se află în relații bune, foarte bune și
excepț ionale cu personalul centrului : „ În relații bune”, „ Relații foarte bune, fetele te ajută la
orice ai nevoie”, „ Relații excepționale, nu am ce să reproșez”.
La atitudinea persoanelor vârstnice față de instituționalizare am putut identifica
faptul că, pentru șapte dintre persoane atitudinea este de acceptare: „ Nu am avut niciodată un
motiv de plecare, eu am fost fermă de la început și am știut că dacă vin aici e locul meu și ca
atare a trebuit să mă acomodez aici”, „ Nu m -am gândit sa plec, chiar mă simt bine aici”, „ Nu
mă gândesc să plec, aici e vecia”, „ Nu mă gândesc să plec”, „ M -am acomodat, parcă n -aș mai
pleca deloc”, „ E bine aici, dar o să mai plec ac asă și cu siguranță că o să mai revin”, „ Nu au
existat momente în care să vreau să plec” , pe când la celelalte trei persoane am identificat dorința
de părăsire a centrului: „ Da, m -am gândit să plec pentru că vreau să fiu mai aproape de copii”,
„ Da, am momente când vreau să plec pentru că mi -e dor de casa mea. De când mi -a murit soțul
eu am fost obișnuită să fac totul independentă”, „ M -am gândit să mă mut în chirie singură că nu
mai am casă, dar nu am cum, pentru că aici am medic, asistent medical”.

3.6 Concluziile cercetării

În urma realizării cercetării calitative efectuată la Asociația Centrul de Bătrâni „ Casa
Daniel”, am reușit să evidențiez o serie de sentimente ce sunt resimț ite de persoanele vârstnice în
momentul luării deciziei de instituțion alizare , după momentul instituționalizării și efectele
produse pe parcursul instituționalizării asupra acestor persoane.
Mi-am propus ca în această cercetare calitativă, având ca scop identificarea problemelor
și nevoilor cu care se confruntă persoanele vârstnice instituționalizate, să obțin unele detalii
privind impactul pe care îl are instituționalizarea asupra persoanelor vârstnice, să identific
cauzele care au dus la instituționalizare, percepțiile persoanelor vârstnice cu privire la
instituționalizar e și contextul care generează crizele de adaptare sau alte probleme specific
integrării în centru.
Din cercetarea calitativă efectuată am fost plăcut surprinsă să constatat faptul că din cele
zece persoane vârstnice instituționalizate intervievate, majorit atea au declarat că

27
instituționzalizarea a produs efecte pozitive și schimbări favorabile asupra vieții lor, cu toate că
la venirea lor în centru declarau că au venit din obligație și nu din propria alegere.
Această cercetare a fost o adevărată experiență bună și pozitivă pentru mine, deoarece
am reușit să comunic direct cu persoanele vârstnice instituționalizate , să le câștig oarecum
încrederea și faptul că au putut să -și expună sentimentele care îi încearcă fără frica de a fi
judecați.

28
CAPITOLUL IV CONCLUZII FINALE
Având în vedere faptul că instituționalizarea persoanelor vârstnice reprezintă o
problematică socială complexă, în special în țara noastră unde societatea este în curs de
îmbătrânire, am încercat să scot în evidență faptul că bătrânețea aduce cu ea dificultăți și
schimbări specifice acestui moment al vieții.
Inițial am plecat de la premisa că înstituționalizarea este un proces normal, fără vreo
anumită repercusiune asupra persoanei în cauză, dar de fapt persoanele care au al es această
formă de sprijin social se confruntă în mod real cu probleme de adaptare și schimbare a stilului
de viață, deoarece s -au rupt de mediul lor obișnuit. În noul mediu cunosc persoane noi, poate cu
povești asemănătoare de viață, își fac prieteni noi , socializează mai mult, se preocupă mai mult
de starea lor de sănătate, se implică și sunt implicați în diferite activități.
Mi-am propus ca din lucrarea de față să obțin unele detalii privind impactul pe care îl
are instituționalizarea asupra persoanelo r vârstnice, să identific cauzele care au dus la
instituționalizare, percepțiile persoanelor vârstnice cu privire la instituționalizare și contextul
care generează crizele de adaptare sau alte probleme specific integrării în centru .
Concluziile la care am ajuns după finalizarea lucrării evidențiază faptul că persoanele
vârstnice au nevoie de sprijin continuu din partea membrilor familiei, de consiliere psihosocială ,
de socializare, nevoi esențiale care ajută vârstnicii să se integreze și adapteze mai ușor l a noul stil
de viață.
În final aș dori să menționez și faptul că nu pentru toate persoanele instituționalizarea
reprezintă neapărat un lucru rău, alții chiar văd o schimbare favorabilă cu efecte pozitive care s –
au produs asupra lor și asupra stării de sănă tate.

29
Bibliografie
Bătrân, D., 2010, Îmbătrânirea, un proces ireversibil, Revista de Administrație Publică și Politici
Sociale, anul I, nr.3, (disponibil online : http://revad.uvvg.ro/files/nr3/ARTICOLUL%204.pdf ,
accesat în data de 19.06.2019)
Birch, A., 2000, Psihologia dezvoltării . București, Editura Tehnica
Bódi , D.C., 2017 Persoanele vârstnice. Resursă importantă în familie și în societate, Institutul
European, 2017, Iași
Bodogai, S., 2009, Protecția socială a persoanelor vârstnice , Editura Universității din Oradea ,
Oradea
Bogdan, C., 2002, Asistența socială a persoanelor vârstnice, în L.M Pop (coord.), Dicționar de
politici sociale, Editura Expert, București, pp.126 -139
Bucur, V.M., 2003, Probleme ale vârstei a treia, în G. Neamțu , Tratat de asistență socială,
Editura Polirom, Iași, pp. 907 -958
Bucur, V., E. , Bucur. , 2011, Vârsta a treia. Probleme medico -sociale. G. Neamțu, Tratat de
asistență socială , Editura Polirom, Iași
Buzducea, D., 2010, Asistența socială a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iași
Chelcea, S., 2001 Metodologia cercetării sociologice: metode cantitative si calitative , Editura
Economică, București
Curaj, A., 2010, Persoanele vârstnice: Caracteristici și probleme specifice. Buzducea (coord).
Asistența socială a grupurilor de risc , Editura Polirom , Iași
Fontaine, R., 2008, Psihologia îmbătrânirii , Editura Polirom , Iași
Gîrleanu -Șoitu, D., 2006, Vârsta a treia, Editur a Institutul European, Iași
Neamțu, G., 2003, Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași
Neamțu, G., 2016, Enciclopedia asistenței sociale, Editura Polirom, Iași
Roș, N., 2012, Protecția socială acordată persoanelor vârstnice din România, (disponibil online:
http://oaji.net/articles/2015/2064 -1432808111.pdf , accesat în data de 19.06.2019)
Scârneci, F., 2006, Îndrumar de cercetare calitativă în științele socio -umane, Editura
Universității Transilvania
Sorescu, E.M., 2010, Asistența socială a persoanele vârstnice , Buzducea (coord). Asistenț a
socială a grupurilor de risc, Editura Polirom , Iași
Zamfir, C., 1999, Politici sociale în România, Editura Expert, București

30
Acte legislative
⁎⁎⁎ Legea nr. 17/2000, republicată în Monitorul Oficial al României, Part ea I, nr. 157 din 6
martie 2007
⁎⁎⁎ HOTĂRÂRE Nr. 886 din 5 octombrie 2000 pentru aprobarea Grilei naționale de evaluare a
nevoilor persoanelor vârstnice .

31
Anexe
Anexa nr. 1
Ghid de interviu

Bună ziua!
Numele meu este Micu Roxana -Ioana și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Comunicare,
specializarea Asistență și Dezvoltare Comunitară, din cadrul Universității Transilvania din
Brașov.
În lucrarea mea de disertație realizez o cercetare al cărei scop este identificarea problemelor și
nevoilor cu care se confruntă persoanele vârstnice instituționalizate.
Vă voi adresa o serie de întrebări la care vă rog să răspundeți în acord cu sentimentele și
credințele dumneavoastră.
Datele dumneavoastră vor fi confidențiale.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
Date de identificare:
– Genul:
– Vârsta

1. Cum ați ajuns în acest centru pentru persoane vârstnice și de ce?
2. Ce a însemnat pentru dumneavoastră insti tuționalizarea?
3. Cum vă simțiți în acest centru? Credeți că v -ați acomodat? V -ați făcut prieteni?
4. Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?
5. Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră după ce ați venit în acest centru?
6. În prezent, care considerați că sun t principalele nevoi ale dumneavoastră?
7. La ce activități desfășurate în cadrul centrului participați?
8. În ce relații vă aflați cu personalul centrului?
9. Au existat momente în care să vă doriți să vă faceți bagajul și să plecați?

32
Anexa nr. 2
Codarea deschisă
Tema generală Categorie Subcategorie Coduri
Impactul
instituționalizării
asupra vârstnicilor

Venirea la centru Alegere „ Am venit în acest
centru pentru că am avut
discuții cu una dintre
fetele mele și a fost
alegerea mea să vin aici”
„ Fata mea nu a putut să
mă mai țină că se certa
cu soțul ei din cauza mea
și ca să nu îi stric casa
am ales să vin aici și să îi
las pe ei să trăiască
liniștiți”
„ Am avut un accident
vascular și am fost
internat la spital după
care starea de sănătate nu
mi-a mai permis și am
ales să vin aici să pot fi
îngrijit corespuzător”
„ Am ajuns aici la centru
din cauză că soția mea e
plecată în străinătate la
tratament și singur nu mă
prea descurc, am mai fost
și anul trecut și am ales
să vin și anul ăsta pentru
că m -am simțit foarte
bine”

Obligație „ Am venit aici la
sugestia copiilor mei
pentru că mă plângeam
de singurătate.”
„ Am fost foarte bolnavă,
locuiam singură, până
într-o noapte când m -am
simțit foarte rău și atunci
copiii au hotărât că
trebuie să fiu dusă
undeva unde să pot fiu
îngrijită pentru că ei au
service și nu mă pot

33
îngriji”
„ Am fost în spital și
când am venit acasă
fetele mi -au zis să mă
internez aici că acasă nu
are cine să aibă grijă de
mine”
„ După moartea soțului
meu eu am suferit o
pareză pe partea dreaptă,
toată partea dreaptă îmi e
paralizată și am putut să
mă mai îngrijesc singură
și nici copiii nu pot să
mă îngrijească pentru că
au servici, si atunci au
hotărât să mă aducă aici”
„ Am fost adusă aici de
fina mea care m -a luat cu
mașina și mi -a zis că
mergem la cimitir la
soțul meu și ea m -a adus
aici”
„ Prima data l -am adus
pe soțul meu pentru că
nu se mai putea deplasa
și nu aveam cum să îl
îngrijesc acasă, iar la o
lună am venit și eu
pentru că nepoata mea
mi-a spus că e mai bine
decât acasă și am venit
doar în probă, dar deja
stau de 2 ani”
Efectele instituționalizării Pozitive „ Pentru mine a însemnat
faptul că nu mai sunt
singură și am cu cine să
socializez”
„ A fost un bine pentru
mine că am venit aici că
altfel nu m -aș fi putut
descurca”
„ A însemnat foarte mult,
aici sunt îngrijită
corespunzător”
„ A însemnat un lucur

34
bun”
„ Am fost binecuv ântată
că am venit aici”
„ Eu nu sunt bolnav, dar
trebuie ca cineva să mă
monitorizeze să iau
tratamentul pe care îl am
și fiind aici e un plus
pentru mine și pentru
sănătatea mea”
„ Pentru mine e un lucru
bun că îmi trece timpul
mai repede până vine
soția acasă”

Negative „ Mi-e foarte greu să
explic pentru că eu
niciodată în 87 de ani nu
am fost plecată de acasă
de lângă copiii mei și am
fost obișnuită să fac totul
independentă de capul
meu”
„ Mi-a fost foarte greu,
nu am vrut să stau nici o
secundă ai ci, întrebam
mereu când vine după
mine să mă ia”
„ A însemnat că am
renunțat la tot ce am
agonisit și la locul în care
am trait și am strâns o
viață, aici venind cu un
băgăjel, tot ce am strâns
nu știu unde a ajuns. Nu
mai am pe nimeni aici,
fetele sunt pl ecate în
Canada, sora mea e
bolnavă și nu mă
vizitează nimeni”
Părerea despre centru Bună „ Mă simt destul de bine,
dar nu pot spune că m –
am acomodat pentru că
sunt de abia o lună aici”
„ Eu consider că aici e
casa mea”

35
„ Mă simt foarte bine, m –
am și acomodat aici”
„ Mi-e foarte bine, m -am
acomodat și mi -am făcut
și prieteni”
„ Mă simt bine aici”
„ Mi-e bine aici și mă
înțeleg bine cu toată
lumea”
„ Mă simt bine, m -am
acomodat”
„ Mă simt bine, cu mici
excepții, dar eu mă
acomodez în orice
situație”
Incertă „ Nu pot spune că mă
simt chiar bine, doar
relativ, încă nu m -am
acomodat per total”
„ Uneori mă simt bine,
alteori mai rău, ca acasă
nu e nicăieri. Mă înțeleg
bine cu toți, m -am
acomodat, mi -am creat
locul meu în camera, dar
nu sunt mulțumită în
totalitate, aproape de
sufletul meu nu e
nimeni”
O zi obișnuită în centru Program zilnic „ Mă trezesc, iau micu –
dejun, vine doamna
asistentă cu tratamentul,
la ora 9:30 cobor jos în
sala de socializare unde
croșetez și facem diferite
activități, la ora 13:00
este masa de prânz, de la
14:00 la 16:00 mergem
la camera unde ne
odihnim 2 ore, după care
la ora 16:00 coborâm
înapoi, mă plimb prin
curtea centrului, curăț
florile, la 18:00 e masa
de seară și pe urmă
urcăm la camere, privim

36
la televizor și ne odihnim
până a doua zi”
„ Zilele mele sunt toate
le fel, avem un program
la 8:00 e micul dejun, la
9:30 coborâm, ies afară
în curtea centrului și fac
mișcare, mai mătur, la
13:00 e masa de prânz,
după care de la 14 la 16
urcăm la camera unde ne
odihnim, la 16:00
coborâm și mai facem
una-alta, după care la
18:00 e masa de seară și
urcăm la camera până a
doua zi”
„ Păi în fiecare zi e
aproape la fel, mă trezesc
pe la 7:30, la 8:00 e
micul dejun, la 9:30
cobor jos și dacă e timp
frumos ies afară să mă
plimb prin curte, și dacă
nu stăm în sala de
socializare unde facem
diferite activități, jucăm
Remi și t able, la ora
13:00 e masa de prânz și
după care de la 14:00 la
16:00 urcăm la camera
unde stăm 2 ore după
care coborâm și mai
ieșim afară sau stăm la
televizor. La 18:00 e
masa de seară și pe urmă
urcăm la cameră unde ne
mai uităm la televizor,
mai citim, mai vorbesc
cu copiii la telefon și ne
odihnim până a doua zi”
Schimbări după venirea la
centru Favorabile „ De când sunt aici mă
simt mai bine, mi -am
mai revenit și sunt mai
sigură pe mine”
„ S-a schimbat în bine,

37
pentru că sufeream de
una de alta, dar acum nu
mai sufăr de nimic”
„ S-a schimbat în bine,
nu mai sunt îngândurată”
„ Starea mea de sănătate
s-a îmbunătățit
considerabil și atunci și
eu mă simt mai în
siguranță aici”
„ De când sunt aici și
starea mea de sănătate s –
a îmbunătățit și mă simt
bine și mă bucur că sunt
sănătoasă”
„ De când sunt aici am
socializat mai mult, sunt
mai deschis și am
început să înțeleg mai
bine oamenii, să le ascult
poveștile”

Nefavorabile „ Nu pot spune că s -a
schimbat în bine, doar
faptul că nu mai sunt
singură, dar în schimb
stau cu stres că mă
gândesc la copii”
„ S-a schimbat totul,
adică nu neapărat spre
bine, nu mă pot acomoda
așa de repede”
„ De data asta nu e o
schimbare tocmai în bine
că a trebuit să încep să
iau pastile de somn ca să
pot dormi câteva ore
noapt ea”
„ După ce am venit aici,
mi-a decedat și soțul în
celălalt cămin, am fost în
depresie o perioadă,
acum nu sunt fericită, dar
sunt mai liniștită. S -a
schimbat că nu mănânc
ce vreau când vreau, aici

38
avem un program și nu
mai am parte de atâta
libertate”
Nevoi identificate Contactul cu familia

„ Am nevoie să -mi văd
copiii și nepoții mai des”
„ Nu vreau nimic din ce
nu se poate, aici toate
nevoile mi -s satisfăcute,
dar aș vrea doar să -mi
văd băiatul care e bolnav
și internat la un centru,
dar starea mea de
sănătate nu -mi permite să
mă deplasez prea mult”
„ Vreau doar să fiu
vizitată mai des de către
rudele mele”
„ Am nevoie doar să știu
că familia mea e bine și
sănătoasă și atunci și eu
sunt bine”
Sprijin
„ Am nevoie doar când e
vorba să mă deplasez”

Nevoia de liniște „ Am nevoie să fiu
liniștită, să fie liniște”
„ Am nevoie să fiu bine,
să nu mă mai tem de
nimic”
„ În primul rând să -mi
văd de sănătate, nu cred
că am nevoie de ceva
anume”
„ Am nevoie să nu fiu
deranjat, noaptea în
special , alte preferințe nu
am”
„ Nevoia de asistență

39
medicală, de asta am
venit mai mult”
Activități desfășurate în
centru De socializare „ Eu sunt foarte populară
și îmi place să socializez
mult și atunci mă implic
în orice activitate
propusă”
„ Mie îmi place să
socializez și mă duc unde
mă cheamă, nu stau
locului, mă implic peste
tot”
Recreative „ Chiar dacă mă descurc
doar cu mâna stângă îmi
place să pictez, să
desenez și să joc Remi cu
colegii mei”
„ Eu fac broderie, îmi
place să cos și sunt
migăloasă”
„ Joc Remi cu colegii,
mă mai și plimb prin
curte să mă mai recreez”
„ Îmi place să joc Remi
și table, dar particip la ce
mi se cere”
„ Ne plimbăm, stăm la
soare, ne uităm la
televizor, facem lucruri
manual, sărbătorim zile
de naștere”
Gospodărire „ Mă i mplic în
activități gospodărești,
de Crăciun am făcut
biscuiți și prțjituri și de
Paște am vopsit ouă”
Relaxare „ Facem gimnastică,

40
plimbări prin curtea
centrului, mie îmi place
să croșetez mult pentru
că asta mă relaxează”
„ Nu -mi prea place să fac
activități, doar să mă
plimb și să mă relaxez în
curte pe leagăn”
Relația cu personalul
centrului „ Relații în general bune”
„ Relații excepționale, nu
am ce să reproșez”
„ Cei care lucrează aici
se comportă ca și cum
am fi copiii lor pentru că
omul la bătrânețe e ca un
copil”
„ În relații foarte bune”
„ În relații bune”
„ Fetele de aici se
comport foarte frumos cu
noi, eu le consider ca pe
fetele mele”
„ Oamenii de aici sunt de
treabă și se poartă
frumos cu noi”
„ Relații foarte bune, am
comunicat cu fe tele la
telefon și când am fost
plecat din centru”
„ Relații foarte bune,
fetele te ajută la orice ai
nevoie”
„ Bune, cu ei am noroc
că mă înțeleg bine și mă
ajută”
Atitudinea față de
instituționalizare De acceptare „ Nu am avut niciodată
un motiv de plecare, eu
am fost fermă de la
început și am știut că
dacă vin aici e locul meu
și ca atare a trebuit să mă
acomodez aici”
„ Nu m -am gândit sa
plec, chiar mă simt bine
aici”
„ Nu mă gândesc să plec,

41
aici e vecia”
„ Nu mă gândesc să
plec”
„ M-am acomodat, parcă
n-aș mai pleca deloc”
„ E bine aici, dar o să
mai plec acasă și cu
siguranță că o să mai
revin”
„ Nu au existat momente
în care să vreau să plec”
Dorința de părăsire a
centrului „ Da, m -am gândit să
plec pentru că vreau să
fiu mai aproape de copii”
„ Da, am momente când
vreau să plec pentru că
mi-e dor de casa mea. De
când mi -a murit soțul eu
am fost obișnuită să fac
totul independentă”
„ M-am gândit să mă mut
în chirie singură că nu
mai am casă, dar nu am
cum, pentru că aici am
medic, asisten t medical”.