ȘEF DE LUCRĂRI DR. JURCA MARIA CLAUDIA ABSOLVENT UIVAROȘAN IOANA ROXANA ORADEA 2020 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE… [627660]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA MEDICINĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF DE LUCRĂRI DR. JURCA MARIA CLAUDIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA MEDICINĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

ANOMALII CROMOZOMIALE
GONOZOMALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF DE LUCRĂRI DR. JURCA MARIA CLAUDIA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

1
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
PARTEA I. PARTEA TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
CAPITOLUL I. Anomaliile cromozomiale. Generalități ………………………….. ………………………….. .. 6
I.1- Definiția a nomaliilor cromozomiale ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
I.2. Clasificarea anomaliilor cromozomiale ………………………….. ………………………….. ……………… 9
CAPITOLUL II. Fiziopatologia anomaliilor cromozomiale ………………………….. ……………………… 10
II.1 Anomaliile cromozomiale numerice ………………………….. ………………………….. ………………… 10
II.2 Anomaliile cromozomiale structurale ………………………….. ………………………….. ………………. 13
CAPITOLUL III. Implicațiile studiilor cromozomiale în detectarea bolilor cromozomiale
gonozomale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 23
III.1 Cariotiparea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
III.2 Hibridizare in situ în fluorescență (FISH) ………………………….. ………………………….. ……….. 25
III.3 Hibridizarea genomică comparativă ………………………….. ………………………….. ……………….. 26
III.4 Testul cromatinei sexuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
CAPITOLUL IV. Sindromul Turner ………………………….. ………………………….. …………………………. 31
IV.1 Incidență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
IV.2 Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 32
IV.3 Tablou cl inic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 33
IV.4 Diagnosticul pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator. ………………………….. ……………. 36
IV.4 Diagnostic Diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 38
IV.6 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 38
IV.7 Evoluție și prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 40
IV.8 Risc de recurență și sfat genetic ………………………….. ………………………….. …………………….. 40

2
CAPITOLUL V. Sindromul Klinefelter ………………………….. ………………………….. …………………….. 41
V.1 Incidență ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 41
V.2 Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 42
V.3 Tablou Clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 42
V.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator. ………………………….. ……………….. 45
V.5 Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 47
V.6 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 47
V.6 Evoluție și prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 49
V.7 Riscul de recurență și sfat genetic ………………………….. ………………………….. …………………… 50
CAPITOLUL VI. Trisomia X ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 51
VI.1 Incidență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 51
VI.2 Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
VI.3 Tablou Clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51
VI.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator ………………………….. ……………….. 53
VI.5 Diagnostic diferențial. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 53
VI.6 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 54
VI.7 Evoluție și prognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 54
VI.8 Risc de recurență și sfat genetic ………………………….. ………………………….. …………………….. 55
CAPITOLUL VII. Sindromul 47, XYY ………………………….. ………………………….. …………………….. 56
VI.1 Incidență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 56
VI.2 Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 56
VI.3 Tablou Clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 57
VI.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator ………………………….. ……………….. 57
VI.5 Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 58
VI.6 Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 58

3
VI.7 Evoluție și p rognostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 58
VI.8 Risc de recurență și sfat genetic ………………………….. ………………………….. …………………….. 58
PARTEA A II -A. PARTEA PRACTICĂ ………………………….. ………………………….. ………………….. 59
CAPITOLUL I. Obiectivul și scopul lucrării ………………………….. ………………………….. ……………… 60
CAPITOLUL II. Material și metodă ………………………….. ………………………….. …………………………. 61
CAPITOLUL III. Rezultate și discuții. ………………………….. ………………………….. ……………………… 62
III.1. Mediul de proveniență ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 64
III.2 Rangul copilului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 65
III.3 V ârsta gestațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 66
III.4 Gr eutatea la naștere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 67
III.5 Vârsta mamei la naștere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 69
III.6 Vârstă de diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 71
III.7 Manifest ări clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 73
III.8 Dismorfismul cranio -facial ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 76
III.9 Rezultatele analizelor citogenetice ………………………….. ………………………….. …………………. 77
III.10 Patologii asociate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 80
III.11. Retardul mintal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 86
III. 12. Profilul Psihologic și comportamental ………………………….. ………………………….. ………… 87
CAPITOLUL IV. Prezent ări de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. 90
CAPITOLUL V. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 97
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 98

4
INTRODUCERE
Genetica medicală a reprezentat întotdeauna un capitol revoluționar al Medicinei care a
reușit să elucideze câteva dintre aspectele importante atât a patologiilor transmise pe cale
familială, cât și a materialului genetic primit de la părinți, incluzând ai ci până și grupele
sanguine.
Am optat pentru tema Anomaliilor cromozomiale gonozomale ca și subiectul cel mai
potrivit pentru această lucrare de licență deoarece am fost mereu impresionată de cum o
singură anomalie a unui cromozom poate să ne definească întregul bagaj genetic și implicit
întreaga noastră capacitate de relaționare cu mediul și persoanele din jur.
Cu toate că elaborarea și finisarea acestei lucrări a fost una minuțioasă, a fost totuși un
proces care a reușit să imi aducă anumite răspusuri pe care le aveam referitor la aceste
anomalii precum: incidența, impactul pe care vârsta avansată a mamei îl are asupra apariției
acestor patologii, dar și cât de dezvoltat este intelectul acestor pacienți comparativ cu
populația generală.
Anomaliile cromozo miale gonozomale se referă la acele modificări care apar la nivelul
cromozomilor X și Y, implicați în determinarea sexului genetic, de unde și dismorfismele
apărute la nivelul caracterelor sexuale secundare ale pacienților, ceea ce creează la pubertate
numeroase complexe și frustrări cu impact asupra sociabilității acestora. Toate acestea m -au
făcut să realizez cât de important este ca familia să fie alături de aceste persoane și câtă putere
si devotament au acești părinți în a fi aproape de copii lor, indiferent de problemele cu care se
confruntă pe parcursul evoluției lor și a interacțiunii cu persoanele de vârsta lor.
Lucrarea de faț ă își propune astfel să expună principalele trăsături ale anomaliilor
cromozomiale gonozomale precum: incidența, etiopatogenia, tabloul clinic, elementele
diagnosticului pozitiv și ale explorărilor paraclinice, diagnosticul diferențial , tratamentul,
evoluția și prognosticul și nu în cele din urmă riscul de recur ență și sfatul genetic.
Doresc să îi mulțumesc doamnei doctor Jurcă Cla udia pentru toată implicarea, interesul și
îndrumarea pe care mi le -a oferit în redactarea acestei lucrări, dar și Centrului Regional de
Genetică Medicală (CRGM) Bihor din cadrul Spital ului Clinic Municipal “Dr. Gavril
Curteanu” pentru disponibilitatea oferirii informațiilor necesare.

5

PARTEA I .
PARTEA TEORETICĂ

6
CAPITOLUL I. Anomaliile cromozomiale. Generalități
I.1- Definiția anomaliilor cromozomiale
Cromozomul uman reprezintă o structură compactă alcătuită dintr -o moleculă de ADN
regăsită la nivelul nucleului celular. Rolul cromozomului este de a transmite descendenților
informația genetică ereditară necesară dezvoltării celulare si tisulare, dar și d e a atribui funcții
specifice diferitelor celule prin intermediul genelor aflate la nivelul său.
Cariotipul uman este alcătuit in mod normal din 46 de cromozomi î mpărțiți in 23 de
perechi proveniți atât de la mamă, cât și de la tată, din care 22 sunt repr ezentați de cromozomi
autozomi și o pereche de cromozomi sexuali (gonozomi) – XX la femeie și XY la bărbați.
Semantic, denumirea de anomalie cromozomială se definește ca o deviație de la normal a
structurii sau a numărului de cromozomi apărută in timpul diviziunii celular e, reprezentând
astfel un dezechilibrul al dozajului cromozomial si implicit al materialului genetic transmis.
Anomaliile cromoz omiale reprezintă o sursă importantă d e morbiditate si mortalitate în
rândul copiilor , având o inci dență de 7,5% din totalul concepțiilor. Este util de precizat faptul
că în procent de 60% aceste sarcini se pierd prin avorturi spontane timpurii și in 5% din cazuri
prin avorturi spontante tardive, astfel în totalul de nou -născuți vii aceste aberații se î ntălnesc
in 0,62 % din cazuri.1
Asemenea oricărui tip de boală genetică, și anomaliile cromozomiale pot fi ereditare, deci
moștenite de la părinți, sau consecințe ale unei mutații “de novo” , nefiind întălnite în
antecedentele heredocolaterale ale niciunuia dintre părinți. Se impune astfel ca după nașterea
unui copil cu o anomalie cromozomială, să se realizeze testarea în detaliu și demararea unui
proces compelx de studiere a cariot ipurilor pe care părinții îl au, în vederea prevenției unor
următoare sarcini cu aceleași patologii genetice.
Totodată unele aberații cromozomiale pot să fie prezente chiar înainte de fecundație, la
nivelul ovulului sau spermatozoidului , determimând prezența acesteia în fiecare celulă a
organismul ui fătului. În schimb producerea unei modificări a cariotipului după concepție

1 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.

7
conduce la apariția fenomenului genetic denumit Mozaicism, definit ca existența unor celule
cu morfologie normal alături de celule cu diferite mutații cromozomiale numerice sau
structurale.2
În principiu, a nomaliile cromozomiale apar ca urmări ale mutațiilor apărute în timpul
diviziunii celulare, atât în mitoză, cât și în meioză , la care se ad augă anumiți factori de risc cu
o pondere importantă în producerea acestora. Printre acești factori putem aminti:
a) Vârsta înaintată a mamei – peste 35 de ani fiind mult mai frecvente sarcinile cu
modificări ale materialului genetic cu impact sever asupra calității vieții și a
speranței de viață ale fătului .
b) Antecedentele heredocolaterale – prezența în familie a un ei rude sau a unui alt copil
al cuplului cu o patologie cromozomială duce la creșterea exponențial ă a șanselor,
cu aproximativ un procent, ca următorul copil să moștenească această anomalie
genetică .
c) Avorturile spontane în antecedentele personale – aceste evenimente dacă se produc
repetat, atrag atenția asupra posibilității ca feții să fi prezentat anumite aberații ale
materialului genetic, astfel se recomandă o investigare amănunțită a bagajului
genetic pe care părinții îl posedă.3
d) Agenții teratogeni (tutun, drogu ri, medicamente precum cele pt epilepsie, substante
toxice, virusuri, bacterii , expunerea la radiații, proble me medicale nesupravegheate
precum Diabetul zaharat) – expunerea mamei pe timpul sarcinii la aceștia se
presupune a efect asupra evoluției sarcinii si a dezvoltării fătului din punct de
vedere genetic.4
Gradul de severitate al oricărui fel de anomalie cromozomială depinde de câteva aspecte
care necesita o atenție deosebită:

2 https://www.genome.gov/about -genomics/fact -sheets/Chromosome -Abnormalities -Fact-Sheet
3 https://www.msdmanuals.com/home/women -s-health -issues/detection -of-genetic -disorders/overview -of-
genetic -disorders
4 https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=medical -genetics -how-chromosome -abnormalities –
happen -90-P02126

8
• Dimensiunea alterării cromozomiale – cele complete sunt mai grave dec ât cele parțiale
• Afectarea zonelor cu conținut genic diferit – modficări la nivelul zonelor cu
eucromatină au impact mai sever față de cele apărute la nivelul zonelor cu
heterocromatină
• Tipul in care se încadrează patologia – cele autozomale sunt mult mai pe riculoase
decât cele gonozomale
• Numărul celulelor afectate – anomaliile cromozomiale omogene prezintă o severitate
net superio ară decât cele cu mozaicism.
Genetica a cunoscut o expansiune extraordinară în ultimul deceniu, astfel încât s -au studiat
si contu rat treptat o multitudine de tablouri clinice ale celor mai întălnite boli genetice. Prin
urmare s -a observat faptul că anomaliile cromozomiale se pot încadra cu usurință în marea
familie a bolilor sistemice datorită efectelor complexe pe care acestea le a u asupra întregului
organism al nou născutului, dar și al adultului. Cu toate acestea, bolile cromozomiale pot fi
recunoscute după un anumit tipar de manifestări comune tuturor sindroamelor în care
cariotipul uman este modificat și care le deosebesc de alt e boli sistemice. Printre aceste
manifestări putem evidenția următoarele:
1. Tulburări de creștere pre și postnatală
2. Retard psihomotor
3. Sindrom plurimalformativ
4. Tulburări de reproducere5

5 Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. E diția III, Editura Polirom.

9
I.2. Clasificarea anomaliilor cromozomiale
Anomaliile cromozomiale cunosc câteva criteria de clasificare:
1. Momentul apariției
❖ Constituționale
❖ Dobândite
2. Modul de afectare al materialului genetic
❖ Numerice
➢ Aneuplodii
➢ Poliploidii
➢ Mixoploidii
❖ Structurale
➢ Echilibrate
➢ Neechilibrate
❖ Funcționale
➢ Disomia unip arentală
3. Numărul de celule afectate
❖ Omogene
❖ Mozaicism
4. Tipul de cromozom afectat
❖ Autozomale
❖ Gonozomale
5. Tipul de celule afectate
❖ Somatice
❖ Germinale

10
CAPITOLUL II. Fiziopatologia anomaliilor cromozomiale
Anomaliile cromozomiale cunosc o gamă largă de mecanisme de apariție pe care le voi
sumariza și grupa în funcție de modul de afectare al materialului genetic, acesta fiind cel mai
comun si utilizat criteriu de clasificare al acestor patologii. Prin urmare se diferențiază două
categorii de anomalii cromozomiale: numerice și structural e.
II.1 Anomaliile cromozomiale numerice
Anomaliile cromozomiale numerice reprezintă existența unui număr anormal de
cromozomi normali la nivelul celulelor somatice. În aceste sens s -a demonstrat existența a 3
tipuri importante de anomalii: poliploidia, aneuploidia și mixoploidia.
În mod normal celulele somatice ale organismului uman prezintă un număr de 46 de
cromozomi, adică un număr diploid, iar cele sexuale mature prezintă 23 de cromozomi, deci
un număr haploid de cromozomi.
Se numește Poliploidie situația în care numărul de cromozomi este un multiplu exact al
unui număr haploid mai mare decât diploidia.6
Triploidia este definită ca existența a unui număr de 69 d e cromozomi, iar în tetraploidie
există 92 de cromozomi. Sarcinile în care se regăsesc aceste anomalii nu sunt duse la bun
sfârșit, cele mai multe ajungând să fie avorturi spontane. R areori se nasc feți cu poliploidie,
însă și aceș tia în cele din urmă mor, anomaliile congenitale prezente de la naștere fiind
incompatibile cu viața.
Termenul de Aneuploidie se referă la un număr de cromozomi care nu este un multiplu
exact al unui set haploid. C ele mai frecvent întălnite aneuploidii s -au evide nțiat a f i:
Monos omia , definită ca absența unui cromozom di ntr-o pereche, regăsită în cazul
Sindromului Turner (45,X) și Trisomia definită ca fiind prezența unui cromozom în plus ,
situație întălnită în Tris omia X (47, XXX ) și Tris omia 21 sau Sindromul Down. Acesta din
urmă fiind prima anomalie cromozomială identificată în istoria geneticii umane fiind ușor de
determinat, printr -o simplă numărare a cromozomilor, nefiind necesare tehnici complexe de

6 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.

11
citogenetică. Alte Trisom ii compatibile cu viața și ușor de identificat desc operite relativ rapid
sunt: Tris omia 13 sau Sindromul Patau și Tris omia 18 sau Sindromul Edwards.7
Mixoploidia, un alt tip de anomalie cromozomială numerică se caracterizează prin
prezența a două sau mai multe linii celulare diferite din punct de vedere g enetic la același
individ. Acestea pot proveni de la același zigot, fenomen numit Mozaicism sau de la zigoți
diferiți, fenomen denumit Himeră.
Sursa de apariție a anomaliilor cromozomiale numerice stă la baza segregării
cromozomiale anormale, altfel denumită si Non -disjuncție. Aceasta se regăsește în literatura
de specialitate sub două ipostaze: Non -disjuncția din timpul meiozei si Non -disjuncția din
timpul mitoze i.
Non-disjuncția meiotică este carac teristică apariției aneuploidiilor . Modul de producere al
acesteia este reprezentat de nesepararea cromozomilor de cele mai mult e ori în timpul meiozei
I. Există însă și cazuri în care acest fenomen se evidențiază și la nivelul meiozei II și extrem
de rar poate fi prezent în ambele faze ale acestui proces de diviziune celulară. Consecința
segregării defectuase a perechilor de cromozomi este formarea de gameți cu un număr de
perechi de cromozomi inegal , pe de -o parte evidențiindu -se absența unui cromozom, iar pe de
altă parte prezența unui cromozom în plus. Astfel rezultă două posibile anomalii
cromozomiale: monozomii sau tris omii.
Se presupune că factorul major î n dezvoltarea acestui proces genetic necorespunzător ar fi
vârsta mamei, procesul de îmbătrânire al ovocitului primar având implicații deosebite reliefate
prin raportul în creștere seziat în cazul pacienților cu sindromul Down. Așadar incidența
acestei pat ologii raportat la vârsta mamei este: la 20 de ani: 1:1500 de nașteri ; la 30 de ani:
1:400 de nașteri ; la 40 de ani: 1:100 de nașteri ; la 45 de ani: 1:30 de nașteri .8

7 Irons, Mira B. Korf, Bruce R – Human genetics and genomics -Wiley -Blackwell (2013).,pg.: 100 -114
8 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.

12

Foto 1. Non -disjuncția meiotică prezentată în paralel în cele două faze ale diviziu nii.
(https://www.sciencedirect.com/topics/medicine -and-dentistry/nondisjunction )
Non-disjuncția mitotic ă rezultă din neseparea în timpul anafazei a celor două cromatide ale
unui cromozom. Firesc, anterior mitozei propriu -zise, are loc o fază S a ciclului celular în care se
produce dublarea materialului gen etic prin procese de replicare, având ca rezultat cro mozomi cu
2 cromatide surori unite prin intermediul centromerilor. Ulterior, în anafaza se realizează
separarea acestor doua unități urmând migrarea lor la poli i diametral opuși ai celulei. În cazul
unei non -disjuncții migrarea nu are loc și astfel una din celulele fiice generate va prezenta
ambele cromatide surori de la cromozomul afectat. Prin urmare acest fenomen duce la realizarea
Mozaicismului, restul de celule fiice formate neprezentând această aberație cromozomială.
Așadar se produc pe de -o parte cel ule cu 3 cromozomi omologi, o Tris omie, și pe de alta parte
celule cu un singur cromozom dintr -o pereche, Monos omie.

Foto 2. Non -disjun cția mitotică cu migrarea la accelași pol a cromatidelor cromozomului.
(https://en.wikipedia.org/wiki/Nondisjunction )

13
Cauzele non -disjuncției mitotice nu sunt pe deplin cunoscute însă se suspicionează faptul că
inactivarea enzimelor: topoizomera zei II, condezinei și se parazei ar avea un rol decisiv în
separarea incompletă a cromozomilor. 9
II.2 Anomaliile cromozomiale structurale
Structural, cromozomii se evidențiază, în timpul metafazei, ca fiind formați din două
segmente egale unite în centru printr -o îngusta re denu mită centromer. Cele două părț i ale
cromozomului se numesc croma tide, în alcătuirea lor intrând filamente spirale ale ADN –
ului, care în timpul diviziunii celulare se separă și migrează la polii diferiți ai celulei în
vederea obținerii a două celule fiice. La rândul său, centromerul împarte cromatidele în două
brațe ale cromozomului, unul scurt (p) și unul lung (q ).10
Anomaliile cromozomiale structural e se încadrează obiectiv în două clase:
• Anomalii cromozomiale structurale balansate = nu există pierdere sau adaos de
material genetic, în principiu fiind inofesive .
• Anomalii cromozomiale structurale nebalansate sau dezechilibr ate = există
modificări evidente ale materialului genetic, fiind exprimate clar fenotipic.11
Printre anomaliile cromozomiale balansate se enumeră: inversiile, inserțiile, translocația
reciprocă și cea Robertsoniană. În ce privește anomaliile cromozomiale nebalansate pu tem
aminti următoarele: deleții, duplicații, cromozomii inelari și izocromozomii.
A. TRANSLOCAȚIA
a. Reciprocă
Acest tip de anomalie structurală reprezintă un schimb reciproc de material genetic de la
nivelul terminal a doi sau mai mulți cromozomi , implicând ast fel un număr mare de gene .

9 https://en.wikipedia.org/wiki/Nondisjunction
10 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universități i din Oradea, pg.: 95 -110.
11 Strachan T., Read A.P., (2004) – Human Molecular Genetics Third Edition, Garland Publishing, UK, pg.: 40 -57.

14
Din punct de vedere fenotipic nu se manifestă la persoana purtătoare, însă produsul de
concepție poate să aibă de suferit fiind de cele mai multe ori avortat sau prezintând de la
naștere malformații complexe si grave.
În ceea ce privește modul de transmitere a acestei anomalii structural e se prez intă sub 4
posibilități în funcț ie de tipurile de cromozomi transmiși în timpul meiozei la nivelul
gameților.
Normal în meioză se produce unirea cromozomi lor omologi bivalenți formând așa
numitele tetrade. Pe parcursul formării acestora se produce fenomenul de crossing -over în
care se realizează schimburi de gene între cromozomii omologi. Momentul de apariție a unor
posibile anomalii cromozomiale are loc în decursul meiozei II c ând se divid cromatidele și
deci separarea cromozomilor are loc la nivelul centromerilor. În acest fel se pot diferenția
următoarele situații de migrare a cromozomilor în gameți:
i. Migrarea a ambilor cromozomi cu morfologie normală = cariotip normal al
fătului.
ii. Asocierea a doi cromozomi derivați, deci cu translocație reciprocă = anomalie
cromozomială structurală balansată .
iii. Unirea unui cromozom normal cu unul cu translocație = anomalie
cromozomială structural nebalansată .
iv. Segregarea a celor doi cromozomi omolo gi normali + cromozom cu translocație
într-un gamet și migrarea celului de -al doilea cromozom cu aberație în alt
gamet / segregarea a celor doi cromozomi cu translocație + cromozom normal
într-un gamet și migrarea celuilalt cromozom normal în alt gamet = t risomie +
monos omie.
Ultimele două situații au aceleași rezultate constând pe de -o parte din producerea
avorturilor spontane și pe de altă parte nașterea unor copii cu malform ații diverse î n funcție de
cât de mare este segmentu l cromozomial afectat. Cu cât zigotul e mai neechilibrat din punct
de vedere al materialului genetic, cu atât crește și probabilitatea pierderii sarcinii.12

12 Beechey, Searle – Encyclopedia of Genetics (2001), Elsevier, Harwell, UK, pg.: 2003 -2007

15
b. Robertsoniană (Fuziunea Centrică )
Translocația Robertsoniană este una dintre cele mai întălnite aberații cromozomiale, chiar
dacă în rândul populației se regăsește în proporție de 1:100 de cazuri.
Acest t ip de anomalie are loc la nivelul a doi cromozomi acrocentrici ( grup D: 13, 14, 15,
grup G 21, 22 ) realizându -se o rupere a brațelor scurte ale acestora în vecinătatea
centromerilor. Ca și consecință aceste brațe scurte se pierd, iar cele lungi se unesc formând un
singur c romozom de dimensiuni mai mari, cariotipul acestui individ având astfel 45 de
cromozomi. În ciuda pierderii unui cromozom, s -a dovedit faptul că materialul genetic
conținut de brațele mici nu are un efect fenotipic evident, fiind practic constituit din gene care
codifică ARN -ul riboz omal și care poate fi regăsit la oricare alt cromozom acrocentric răma s
intact.
Cele mai frecvente translocații Robertsoniene survin între cromozomii 13/14, 13/21 și
14/21. Rareori există cazuri în care translocația constă din unirea a brațelor lungi ale aceluiași
cromozom ca de exemplu 21q/21q și care duc astfel la un risc de recurență important de 100%
a patologiei la viitorii descendenți, în acest caz însemnând faptul că toți născuții vii vor avea
Sindromul Down. 13
c. Prin inserție
Translocația prin inserție presupune inserarea unui anumit segment al cromozomului în
regiunea interstițială a altui cromozom,a cromozomului omolog sau în altă poziție a aceluiași
cromozom. Pentru a se realiza este necesară prezența a cel puțin 3 rupturi ale cromozomului,
ceea ce oferă acestei anomalii structurale caracterul de anomalie rară.
Inserția poate fi de două feluri: directă, când segmentul își păstrează orientarea în raport cu
centromerul, sau indirect, când segmentul inserat devine cel mai îndepărtat față de centromer.
În principiu, translocația prin inserție la fe l ca restul translocațiilor este o anomalie
echilibrată, însă poate să devină la rândul ei dezechilibrată odată cu transmiterea în meioză a
acesteia la gameți .

13 Wilch ES, Morton CC. (2018) – Historical and Clinical Perspectives on Chromosomal Translocations. Adv
Exp Med Biol .;1044:1 -14.

16

Foto 3 . Translocație prin inserție
(https://en.wikipedia.org/wiki/Insertion_(genetics)#cite_note -4)
B. DELEȚIA
Deleția reprezintă procesul de pierdere totală și ireversibilă al unui segment cromozomial
terminal, necesitând un singur situs de ruptură, sau interstițial, fiind necesare două situri de
ruptură.

Foto 4 . Deleția cromozomială
(https://en.wikipedia.org/wiki/Deletion_(genetics) )
Severita tea acestui tip de anomalie depinde de numărul de gene pierdute , observându -se
faptul că o pierdere mai mare de 2% din întregul genom haploid este fatală.
În clinică sunt întâlnite două tipuri de deleții: microscopice și microdeleții
(submicroscopice) . 14

14 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.

17
Deleția microscopică , după cum îî spune și numele este evidentă la microscopul optic și
deci este ușor de recunoscut în timpul cariotipării. Tipic acestui fel de anomalie este pierderea
unui segment mai mare și mai bogat în gene ducând astfel la o modifi care a dozajului
cromozomial și la consecințe grave asupra exprimării fenotipice a materialul genetic al fătului
prin afectarea intelectuală și fizică evidentă încă de la naștere. Cele mai întâlnite patologii
genetice ale căror fiziopatologie este marcată de prezența acestei aberații sunt: Sindromul
Cri-du-chat, unde este prezentă deleția brațului scurt al cromozomului 5 și Sindromul Wolf –
Hirschhorn , unde este afectat brațul scurt al cromozomului 4. 15
Deleția submicroscopică, denumită și microdeleție se diferențiază de cea microscopic ă prin
dimensiunea mult mai mică a segmentelor cromozomiale afectate depista bile paraclinic doar
printr -o metoda mai specială de i nvestigație denumită hibridizare fluorescent ă in situ sau
FISH. 16 Prin dimensiunile mici ale a berației rezultă o pierdere implicit mai mică de gene
decisive pentru viabilitatea fătului, prin urmare acest mecanism de apariție este regăsit ca
parte integrată a patogeniei bolilor cromozomiale gonozomale precum Sindromul Turner ,
prin deleția brațului s curt al cromozomului X, ceea ce are ca și consecință deficiențe în
determinismul și diferențierea sexuală, dar și afectarea importantă a genezei gameților.
Totodată a fost surprisă și implicarea acestei anomalii în pierderea unor gene supresoare
tumorale a vând ca rezultat inițierea oncogenezei, siuație întâlnită în cazul Retinoblastomului .

C. CROMOZOMII INELARI
Cromozomul inelar se formează fie în urma ruperii capetelor terminale ale amb elor brațe ale
cromozomului și unirii capetelor proximale, fie prin fuziunea telomerilor disfuncționali ale
aceluiași cromozom. Mărimea și compoziția acestuia este variabilă datorită instabilității
cromozomului pe parcursul mitozei, fiind susceptibil altor anomalii structural e precum
duplicațiile sau schimbului de gen e între cromatidele surori. Așadar nu se poate stabili exact un

15 https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/chromosome -and-gene -anomalies/chromosomal –
deletion -syndromes
16https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/chromosome -and-gene –
anomalies/microdeletion -and-microduplication -syndromes

18
raport genotip -fenotip care să fie specific pentru pacienții care prezintă această aberație. Se
cunoaște însă că acest tip de cromozom poate să fie luat în considerare ca unul din posibilele
procese patogenetice ale Sindromului Turner.
Din punct de vedere al tipologiei, cromozomii inelari se pot prezenta sub două forme: non –
supranumerar cu un cariotip alcătuit tot din 46 de cromozomi sau supranumerari cu un
cariotip format din 47 de cromozomi, comportându -se astfel sub forma de Trisom ie parțială.
Această formă de aberație apare în procent de aproximativ 99% ca o anomalie “ de novo ”,
iar restul cazurilor fiind ereditare. Pacienții cu cromozom inelar apă ruți ‘de novo” este
prezint ă malformații majore asociate cu una sau mai multe anomalii minore, cu tulburările de
creștere și dezvoltare, dar și cu deficiența cognitivă moderată, iar la cei cu această aberație
ereditară se notează inexistența vreunei forme de malformație majoră observabilă.
Procentul scăzut al acestor cromozomi moșteniți se dat orează fragilității cromozomilor
demonstrată în timpul diviziunii celulare care poate să se desfășoare în trei posibile ipostaze.

Foto 5 . Cromozomul inelar și posibilitățile manifestării sale în timpul diviziunii celulare
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4729093/ )
Prima ipost ază este caracterizată de absența crossing -over-ului între cromatidele surori,
separarea în anafază a cromatidelor din con stituția inelului realizându -se fără nicio problemă,
la final obținându -se doi cromozomi inelari identici cu cel inițial , fiecare cu centromerul său.
A doua ipostază este reprezentată de un singur schimb de gene între cromatidele surori
formând un inel dic entric larg cu doi centromeri, aceștia ulterior, în anafază, migrând spre

19
poli diferiți ai celulei și realizând o punte anafazică. În funcție de zona unde se produc
rupturile și fuziunile , în timpul telofazei, se pot forma inele instabile datorită procese lor de
deleție sau duplicație la care sunt supuse.
Cea de -a treia situație este definită de prezența a două schimburi de gene între cromatidele
cromozomului cu producerea a două inele interconectate a căror viitoare rupere, în timpul
anafazei, conduce la formarea de inele derivate de dimensiuni variabile, cu deleții, duplicații,
fragmente acentrice și pierderea constituției inelului original. Aceste tipuri de cromozomi sunt
mult prea fragili , astfel că marea majoritate a acestora nu sunt viabili și nu rez istă unei
eventuale diviziuni celulare. Cu toate acestea există și excepții, care în cele din urmă duc la
producerea de mozaicisme.
Prin urmare s -a dovedit că dimensiunea cromozomului este direct proporțională cu
fragilitatea sa din timpul diviziunii celul are, având o probabilitate mai mare de a fi expus
proceselor de crossing -over. În acest mod se poate concluziona faptul că eventualitatea unui
retard de creștere și dezvoltare somatică a nou-născutului crește exponențial cu mărimea
cromozomului inelar.17
D. DUPLICAȚIA CROMATIDIANĂ
Duplicația cromatidiană este definită de prezența în exces a unui fragment cromozomial ca
urmare a unui crossing -over inconstant dintre doi cromozomi omologi. Acest proces are loc în
timpul meiozei când cromozomii materni se alătur ă celor paterni, iar cromatidele acestora fac
schimb reciproc de gene. Cu cât există mai multe simi litudini între genele celor două perechi
de cromozomi cu atât cresc șansele ca o posibilă repetare a segmentelor în timpul crossing –
over-ului să se producă. Urmare a acestui fenomen este pierderea unui segment dintr -un
cromozom și regăsirea acestuia la nivelul cromozomului omolog care acum are același
segment de două ori.18

17 Yip, Moh -Ying – “Autosomal rin g chromosomes in human genetic disorders.” ,Translational pediatrics vol.
4,2 (2015): 164 -74.
18 https://en.wikipedia.org/wiki/Unequal_crossing_over

20
Există două tipuri de duplicaț ie: directă, în care segmentul repetat o dată sau de mai multe
ori își păstrează orientarea în raport cu centromerul sau inversă, în care poziția segmentului
duplicat este inversată.19
E. INVERSIA
Această aberație presupune existența a două rupturi la nivelul cromozomului și răsturnarea
segmentului interstițial cu 180 ° față de poziția inițială. În acest caz nu există nicio pierdere de
material genetic, anomalia fiind una echilibrată, iar pacienții purtători fiind normali din punct
de ve dere fenotipic. Cu toate acestea există în schimb cazuri în care ruptura inițială apare la
nivelul unui segment care conține gene cu funcții decisive în viabilitatea zigotului și astfel se
manifestă ca o genă letală.
Tipologic vorbind, centromerul are o în semnătate deosebită în diferențierea a celor două
feluri de inversie : para centrică ș i peri centrică. Se numește inversie paracentrică anomalia
structurală care apare la un singur braț al cromozomului și c are exclude centromerul din ace st
proces , iar producer ea a 2 linii de ruptură la nivelul ambelor brațe ale cromozomului cu
introducerea centromerului în inversie se numește inversie pericentrică.

Foto.6 Tipurile de inversii
Inversia paracentrică – se formează o punte cromozomială dicentrică și un fragment
acentric care se pierde. Pe urmă, în anafaza I cromozomii se separă, însă centromerii rămân

19 Huret J.P, Leonard C.., Savage J.R.K (2005) – Chromosomes, Chromosome Anomalies . Atlas of Genetics and
Cytogenetics in Oncology and Haematology .

21
atașați de acea punte cu cromatidele care nu au intrat în crossing over situate distnță de
aceștia. Datorită tensiunii produse în acea zonă se produce ruperea punții și formarea a doi
cromozomi cu deleții terminale. Gameții cu acești cromozomi sunt de cele mai multe ori
neviabili, dar și dacă ar fi viabili, zigoții formați nu ar putea supraviețui.
Inversia pericentrică – cromozomii conținând centromerii în zona de inversie, se disociază
în mod normal fără formarea punții tipice inversiei paracentrice. În ciuda acestui aspect,
schimbul de gene produce cromatide care conțin duplicații, urmate de pierderi ale anumitor
segmente cromozomiale, urmând ca zigotul format în urma fecundației să nu fie viabil
datorită acestui dezechilibru al conținutului genetic.20
F. IZOCROMOZOMII
Izocromozomul se formează în urma deleției totale ale unui braț în treg al cromozomului și
duplicați a brațului rămas. În acest mod se realizează o trisomie parțială a izocromozomului și
o monozomie pentru brațul pierdut, ceea ce atribuie acestei anomalii caracterul de anomalie
dezechilibrată.
Cauzele implicate în producerea acestora s -au dovedit a fi maldiviziunea centrom erului și
schimbul de gene în formă de U.

Foto 7 . Maldiviziune centromerului în formarea izocromozomului
(https://alchetron.com/Isochromosome )

20 Griffiths AJF, Miller JH, Suzuki DT, et al. (2000) – An Introduction to Genetic Analysis. 7th edition, W. H.
Freeman; New York; Inversions.

22
În timpul unei diviziuni celulare normale, centromerul se divide în plan longitudinal,
paralel cu axul lung al cromozomului, însă în cazul izocromozomului acesta se disociază
transversal sau perpendicular pe ax. Consecința acestui fenomen este realizarea de cromozom
izodicentric cu doi centromeri apropiați, rezul tând o eventual pierdere de material genetic.
Într-un procent mai redus se pot forma și izocromozomi monocentrici.
Crossing -over-ul în formă de U este considerat un mecanism mai frecvent în patogenia
izocromozomului, fiind evident în stadiile incipiente al e anafazei atât din timpul mitozei, cât
și din timpul meiozei. Tipic acestui proces este prezența a două linii de ruptură la nivelul
zonei pericentrice ale cromozomului conducând la cromatide surori cu doi centromeri care în
cele din urmă se unesc și duc l a apariția unui cromozom izodicentric. Orice fragment acentric
obținut în urma acestui eveniment se pierde, nefiind viabil și astfel există o monozomiei a
zonei din care face acest fragment.
Izocromozomii reprezintă unul dintre cele mai importante mecanism e ale patogenezei
Sindromului Turner , dar și al neoplaziilor.
În ceea ce privește Sindromul Turner, al cărui cariotip este de 45, X0, a fost evidențiat
izocromozomul X, cu două copii ale brațului lung, ca fiind cel mai comun dintre mijloacele de
apariție acestei patologii genetice. În principiu, izocromozomul X se produce în urma
crossing -over-ului în U, cu pierderea conținutului genetic de pe brațul scurt, important pentru
dezvoltarea sexuală normală a produsului de concepție. Astfel, fenotipic e fectele Sindromului
Turner sunt evidente încă de la naștere. Triplarea materialului genetic care se regăsește pe
brațul lung al cromozomului X crește predispoziția copilului de a dezvolta o formă de
Tiroidită autoimună.
De asemenea, în cazul neoplaziilor s e observă faptul că izocromozomii formați în urma
aceluiași proces de schimb de gene în formă de U conțineau, anterior deleției, gene ale
suprimării proceselor tumorale pe brațele scurte pierdute. 21

21 https://en.wikipedia.org/wiki/Isochromosome

23
CAPITOLUL III. Implicațiile studiilor cromozomiale în detectarea
bolilor cromozomiale gonozomale
Este importantă cunoașterea metodelor de diagnosticare corectă și concisă a bolilor
cromzomomiale gonozomale pentru punerea unui diagnostic cât mai rapid și inițierea unui
posibil tratament ideal pentru ameliorar ea simptomatologiei asociate acestor tipuri de
patologii.
Inovațiile aduse în decursul anilor în ingineria genetic ă au conturat o mulțime de tehnici
de manipulare moleculară și celulară a materialului genetic cu rezultate impresionante în
depistarea para clinică a numeroase anomalii genetice. În cazul anomaliil or cromozomiale
gonozomale se pot menționa câteva studii care s -au dovedit a fi esențiale în diagnosticarea lor
precum: Cariotiparea, Testul cromatinei sexual e, Hibridizarea in situ în fluorescenț ă și
Hibridizarea genomică comparativă .
III.1 Cariotiparea
Cariotiparea este o metodă de depistare prenatală definită ca aranjamentul sistematizat al
cromozomilor după numărul și morfologia cromozomilor. Tehnica propriu -zisă de cariotipare
urmează câteva etape definitorii pentru succesul scontat.
În primul rând este necesară obținerea de material genetic aflat în procesul de diviziune
celulară, de la pacientul în cauză din diferite surse precum: măduva osoasă, tumori solide, din
celule care se pot stimuli in vitro pentru a se divide ca limfocite, fibroblaști din piele, celule
din vilozitățile coriolare și celule din lichidul amniotic, toate acestea pentru obținerea de
conținut genetic aflat în mitoză, iar pentru evidențierea cromozomilor în meioză se prelevează
celule din testicul sau ovar.
Ulterio r este obligatorie acumularea unui număr ideal de celule aflate în metafază și
blocarea lor în această fază a diviziunii celulare prin intermediul unor agenți mutageni care au
capacitatea de a împedica formarea fusului de diviziune celulară. Cea mai utiliz ată substanță
cu această particularitate este Colchicina care în plus are și un rol de a contura într -un mod
mai clar morfologia cromozomului prin contractarea și accentuarea clivării longitudinale ale
acestora.

24
Următoarea etapă este caracterizată de hipotonizarea sau umflarea propriu -zisă a celulelor
cu scopul unei mai bune dispersări a cromozomilor într -un spațiu mai larg. Pentru realizarea
acestui fenomen este recomandată utilizarea unor substanțe precum Citratul de sodiu 1% sau
Clorura de potasiu 0,558% . Ulterior se impune fixarea cu substanțe chimice (metanol, etanol,
acid acetic glacial) și aplicarea pe lamă pentru vizualizarea lor la microscopul optic.
Pentru facilitarea unei imagini cât mai clare a cromozomilor este extrem de utilă folo sirea
tehnicii bandării cu soluție Giemsa colorându -se astfel anumite segmente din cromozomi și
evidențiind posibilele anomalii numerice și structural e (deleții, translocații ale unor segmente
mari de ADN).
În urma acestor etape se obține o hart ă completă a genomului uman, cromozomii fiind
ordonați în raport cu lungimea și poziția centromerului în 7 grupe de la A la G, cromozomii
sexuali fiind situați în grupa C din care face parte cromozomul X și respectiv grupa G pentru
cromozomul Y.
Printre in dicațiile folosirii acestei tehnici pentru detectarea anomaliilor cromozomiale se
enumeră:
1) Sindroamele dismorfice și deficiența cognitivă
2) Copii născuți morți cu sau fără malformații
3) Stări intersexuate
4) Cuplurile cu sterilitate primară fără o cauză bine det erminată
5) Personale cu comportament agresiv 22

22 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.

25

Foto 8 . Cariotip uman normal
III.2 Hibridizare in situ în fluorescență (FISH)
FISH este o metodă de citogenetică moleculară de identificare a anomaliilor cromozomiale
structural e sau numerice care prin metoda convențională de cariotipare nu se pot identifica.
Această tehnică presupune asocierea, pe baza complementarității , secvențe i-țintă a unui
segment de ADN monocatenar , marcat cu substanță fluorescentă, cu o secvență -țintă a unui
cromozom, urmând analizarea acestora la microscop. În acest mod se pot evidenția locusul
unor posibile microdeleții sau microduplicații care pot să apară și să fie trecute cu vederea la o
cariotipare standard. De asemenea se poate identifica mult mai ușor sexul genetic al copilului
în stările intersexuate, într -un timp mai scurt, de 48 -72 de ore , folosindu -se sonde de ADN
specifice regiunilor centromerice ale cromozomilor X, Y. 23
Beneficiile Hibridizării in situ în fluorescență rezidă din faptul că se pot folosi celule
indiferent de faza de diviziune celulară în care se află sau țesutul din care provin. Totodată
rezultatul este analizat celulă cu celulă și obținut într -un timp mult mai scurt n efiind necesară
cultivarea celulelor pentru blocarea cromozomilor în metafază.

23 http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Hibrizitatea -fluorescenta

26
Dezavantajul ar fi posibilitatea studierii unei singure zone ale genomului care este
complementară cu proba de ADN folosită.24
III.3 Hibridizarea genomică comparativă
Această in vestigație paracilinică este utilă în diagnosticarea anomaliilor cromozomiale
dezechilibrate comparând genomul pacientului cu genomul de referință, nefiind necesară
cultura anterioară a celulelor, ceea ce și oferă acestei tehnici o rapiditate superioară cl asicei
Cariotipări.
Metoda propriu -zisă prezintă câteva etape care trebuiesc urmate pentru obținerea
rezultatelor dorite. Prima etapă este reprezentată de marcarea cu substanțe fluorescente
diferite ale ambelor probe, roșu pentru proba de ADN de referință și verde pentru proba
provenită de la pacient . Următorul pas constă în aplicarea probelor pe lame array, care la
rândul lor prezintă numeroase fragmente de ADN care au scopul de a recunoaște și de a ținti
anumite segmente de cromozomi și gene. Informațiile privitor la culorile formate în urma
hibridizării și intensitatea nuanțelor sunt mai apoi evaluate cu ajutorul unui scanner special.
În cazul unui cariotip normal , ca urmare a hibridizării celor două probe de ADN se
vizualizează o culoare netă galbenă ca rezultat a îmbinării unor cantități echivalente ale celor
culori inițiale.
În ceea ce privește o posibilă duplicație se evidențiază o nuanță intensă de verde existând o
cantitate de ADN mai mare în proba prelebată de la pacient comparative cu cea din proba de
referință, iar o eventual deleție este relevată obiectiv prin apariția unei nuanțe mai intense de
roșu fiind evident cantitatea exponențial mai mare de ADN în proba standard.
Indicațiile utilizării acestei tehnici paraclinice ca metodă de diagnostic de primă intenție
sunt: dificultățiile în procesul de învățare ale copilului, înârzierea în dezvoltarea cognitivă și
somatică, comportamente deviante caracteristice tablourilor clinice ale bolilor din s pectrul

24 Levy, B. et al. (2014) – Genomic Imbalance in Products of Conception: Single -Nucleotide Polymorphism
Chromosomal Microarray Analysis. Obstetrics & Gynecology 124, pg.: 202 –209.

27
autist, sindroamele dis morfogene și malformațiile evidente încă de la naștere și avorturile
repetate.25
Utilitatea acestei metode inovative de depistare a patologiilor cromozomiale rezidă din
faptul că asigură posibilitatea identificării anomaliilor imposibil de reperat cu ajurorul
metodelor clasice precum: deleții, duplicații și diferite forme de mozaicism. De asemenea
probele biologice recoltate pot să conțină celule în orice fază a diviziunii celulare, ba chiar pot
proven i din piesele bioptice prelevate din diferite țesuturi sau chiar din procesul de autopsie,
dar și de la produși de concepție avortați. Alt avantaj important este cantitate mică de produs
biologic relevant, dar și rapiditatea obținerii unui rezultat nefiind necesară cultivarea celulelor.
Dezavantajele constau în incapacitatea Hibridizării genomice comparative de a analiza și
identifica anoma liile cromozomiale echilibrate precum translocațiile sau inversiile, dar și
costul piperat necesar pentru efectuarea sa.26
III.4 Testul cromatinei sexuale
Ultimul, dar nu și cel din urmă test paraclinic de depistare al bolilor cromozomiale, fiind și
cel ma i important în cazul temei abordate în această lucrare m este testu l cromatinei sexual e,
denumit și testul Barr.
Cromatina sexuală reprezintă un corpuscul situat de cele mai m ulte ori la periferia
nucleului celulei, fiind vizibil în timpul interfazei. Rolul său este de determinare a sexului
genetic al fătului produs în urma procesului de fecundare al gameților, astfel se diferențiază
două tipuri de cromatine sexuale: X și Y.

25 Levy, B. et al. (2014) – Genomic Imbalance in Products of Conception: Single -Nucleotide Polymorphism
Chromosomal Microarray Analysis. Obstetrics & Gynecology 124, p g.: 202 –209.
26 Adriana Sirețeanu et al (2012) – Hibridizarea Genomică Comparativă Pe Micror ețele: Considerații Tehnice Și
Aplicații . Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Iași Vol.116(2), pg.: 545 -550.

28
A) CROMATINA SEXUALĂ X
Cromatina sexua lă X descoperită la 1951 de către Barr, s -a dov edit a fi produsă printr -un
proces de heterocromatinizare , de condensare, a celui de -al doilea cromozom sexual X din
cartiopul feminin , în timp ce cel de -al doilea cromozom X rămâne în stadiu de eucromatină,
fiind activ și exprimat fin punct de vedere feno tipic.
Inactivarea cromozomului X, denumită și Lyonizare, nume preluat de la cea care a
descoperit acest fenomen, Mary Lyon, este un proces precoce apărut în embriogenză,
ireversibil și întâmplător, șansele de inactivare ale cromozomului X provenit de pe l inie
maternă raportat la șansele inactivării cromozomului X patern fiind de 50%. Scopul acesteia
este de a balansa dozajul cromozomial dintre cariotipul feminin și cel masculin deoarece
dubla prezență a cromozomului X la sexul feminin poate avea efecte tox ice fenotipice. 27
Uneori însă s -au evidențiat cazuri în care aceasta inactivare nu se face complet, de unde și
apariți a aneuploidiilor X. Cu cât numărul de cromozomi X crește s -a evidențiat o creștere
direct proporțională a dezechilibrului comportamental.
Procedeul de vizualizare al corpusculului Barr presupune respectarea următorilor pași:
1. Obținerea probei biologice
Este indicată toaletarea feței interne a obrazului cu o compresă sterilă pentru ca mai apoi să
se racleze ușor și gentil cu o spatulă această zonă la adulți, iar la copii fața internă a buzei
inferioare.
2. Pregătirea lamei de examinat
Celulele prelevate sunt ulterior întinse pe două lame degresate în prealabil, care sunt lăsate
să se usuce, iar apoi sunt supuse alcoolizări repetate în 3 etape cu alcool de 95%, 70% și 50%
timp de aproximativ 15 minute. Urmează trecerea acestor lame pe sub un jet de apă și se
expun acidului clorhidric timp de alte 20 de minute.

27 https://en.wikipedia.org/wiki/Barr_body

29
În final se folosește albastru de toluidină 1% sau acetooercein 0,2% pentru colorarea
celulelor și implicit pentru o mai bună expunerea a acestora la microscop cu un obiectiv mic
de 10x.
3. Interpretarea propriu -zisă
Imaginea formată și analizată la microscop ul optic relevă nuanțarea în albastru a nucleilor,
în al bastru deschis a citoplasmei, iar corpusulii Barr se diferențiază prin culoarea albastră
închis, dar și prin aspectul triunghiular de dimensiuni minuscule măsurate în micron i (0,7-1,2
microni).
Pentr u obținerea unui rezultat cât mai corect se recomadă studierea unui număr de
aproximativ 100 -200 de celule fiind necesar un procent de 15 -30% pentru validarea
rezultatului. În cazul în care acest interval de procente nu este obținut e ste utilă analizarea
unui numă r mai mare de celule de 400 -500 și efectuarea unei medii într -un final a celor 500 –
600 de celule.
Numărul de corpusculi de cromatină dintr -un nucleu este realizat printr -o ecuație simplă
de scădere cu unu din numărul total de cromozomi X. Astfel a vem următoarele situații:
Tabel.1 Numărul de corpusculi Barr în funcție de genotip
(Bembea M. – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea 2001 )
Genotip Fenotip Număr total de
cromozomi X Număr corpusculi
Barr
46,XX –normal Feminin 2 1
46,XY -normal Masculin 1 0
45,X – Sdr. Turner Feminin 1 0
47,XXY -Sdr.
Klinefelter Masculin 2 1
47, XXX – super
femeie Feminin 3 2
47, XYY Masculin 1 0
48, XXXX Feminin 4 3

B) CROMATINA SEXUALĂ Y
Cromatina sexuală Y este recunoscută ca fiind o consecință a condensării a două treimi a
regiunii distale a brațului lung a cromozomului Y și care se poate determina și analiza printr -o

30
metodă total diferită față de cromatina X, utilizându -se o colorație p e bază de quinacrină.
După colo rare se examinează cu ajutorul microscopului optic și se evidențiază în timpul
interfazei, un corpscul intens fluorescent (F) aflat fie liber, fie lipt de membrana nucleară.
Spre deosebire de cromatina sexuală X, numărul de c orpusculi F este egal cu numărul de
cromozomi Y existenți în cariotipul individului.28
INDICAȚIILE CLINICE ALE TESTULUI CROMATINEI SEXUALE:
1. Ambiguitate sexuală
2. Dezechilibru în dezvoltarea somatică
3. Retard mintal asociat cu anomalii sexuale
4. Semne și simptome care sugerează prezența Sindromului Turner sau Klinefelter
5. Amenoreea primară sau oligomenoree
6. Pubertate întârziată
7. Hipogonadism
8. Dezvoltare anormală în timpul pubertății29

28 Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.: 95 -110.
29 Williams D.L., Runyan J. W (1966) – Sex Chromatin And Chromosome Analysis , Annals of Internal Medicine
Vol. 64 (2), pg.: 422 -456.

31

CAPITOLUL IV. Sindromul Turner
În literatura de specialita te, primele m enționări ale carac teristicilor principale ale
Sindromului Turner au fost realizate în anul 1938, când endocrinologul american Henry
Turner a descoperit si militudini în tablourile clinice a 7 dintre pacientele sale cu vârsta
cuprinsă între 15 și 23 de ani, fiin reprezenta te de deficiența în dezvoltarea sexuală și nani sm.
Ca urmare a acestei revelații, s -a încercat introducere a extra ctelor hipofizare ca remediu al
patologiei, însă fără un rezultat pozitiv .30

Foto.9 Fetiță în vârstă de 14 ani cu Sindrom Tu rner la care se evidențiază: toracele lățit,
mameloanele îndepărtate, gât scurt, palmat.
(Colecția CRGM Bihor )
Sindromul Turner, denumit și Monosomia X sau sindrom Bonnevie -Ulrich , este singura
monosomie viabilă cunoscută, carac terizată de absența cromozomului sexual X de unde și
cariotipul 45,X0 întălnit la aceste paciente.
Cele mai caracteristice manifestări fenotipice ale acestei patologii sunt : statura mică,
limfedemul congenital, torace lățit cu distanță intermamelonară mare, cubitus valgus,
dezvol tare sexuală pubertară deficienț ă datorită insuficienței ovariene primare.

30 https://www.medscape.org/viewarticle/445555

32
IV.1 Incidență
S-a demonstrat faptul că Sindromul Turner apare în proporție de 1:2,500 sau 1:3,000 de
nou-născuți cu fenotip feminin, îns ă se aproximează că procentul adevărat de sarcini cu
monosomie X ar fi de 2%. Așadar rezultă că un număr important de feți cu Sindrom Turner
nu reușesc să supraviețuiască primului trimestru de sarcina, 98% de avorturi spontane fiind
produse în primele trei luni de sarcină.
Spre deosebire de alte anomalii cromozomiale, în acest caz vârsta înaintată a mamei nu a
fost evidențiată ca fiind un factor incriminatoriu a creșterii riscului de apariție a bolii,
neexistând în acest fel o evidentă implicare a vreunui factor de risc în etiopatogenia
Sindromului Turner. 31
IV.2 Etiopatogenie
Patogenia Sindromului Tuner este încă într -un proces continuu de elucidare, însă până în
momentul de față s -au distins trei mecanisme de apariție pe care le putem grupa astfel:
• Non-disjuncția meiotică – apărută fie în spermatogeneză, fie în ovogeneză -50% din
cazuri
• Anomalii cromozomiale structurale cu pierderea brațului scurt al cromozomului x precum
cromozomul inelar sau izocromozomul – 30% din cazuri
• Mozaicism – dator ită unei non -disjuncții în procesul de diviziune celulară, cu formarea
mai multor linii celulare (45X/46XX) – 20% din cazuri32
În ceea ce privește pacientele cu sindromul Turner s -a observat o prevalență mai mare de
50-70% a unei non -disjuncții meiotice pe cale paternă, produsă în timpul spermatogenezei sau
post-fertilizare, rezultând gameți lipsiți de cromozomi gonozomali.

31 Morgan T (2007) – Turner Syndrome: Diagnosis and Management, American Family Physician, Vol. 76 (3),
pag.:405 -410.
32 Bembea M., (2016) Genetica in pediatrie – Compendiu clinic, Editura RISOPRINT Cluj -Napoca, pg.: 422 -427.

33
Statura mică poate fi atribuită insuficienței haploide a genei SHOX , iar limfedemul
congenital poate avea ca și cauză absența regiunii Xp11.4 de pe brațul scurt al cromozomului
X care se pierde în cazul unei anomalii cromozomiale structurale.
Triplarea prezenței brațelor lungi în urma modificărilor structurale întâlnite în cazul
izocromozomilor conduce la existența în dublu exemplar a lo cilor POF1, de pe regiunea
Xq26, și POF2, de pe regiunea Xq13 -21, ceea ce produce menținerea funcției ovariene la
aceste paciente.
IV.3 Tablou clinic
Preponderent, diagnosticul de certitudine este pus abia la vârsta pubertății, simptomele și
semnele clin ice de la naștere fiind de cele mai multe ori minore sau ignorate. Diagnosticul
clinic poate fi pus astfel de-a lun gul a trei perioade ale vieții: neonatală, prepubertar ă și
postpubertar ă.
În perioada neonatală se observă câteva aspecte relevatoare pentru această patologie
precum: copil de sex f eminin, de statură mică pentru o vârstă gestațională normală, limfedem
periferic prezent predominant la nivelul feței dorsale a mâinilor și picioarelor, cu gât scurt,
exces de piele pe ceafă, pterigium coli și distanță intramamelonară mare.

Foto.10 Sugar în vârstă de o lună cu Sindrom Turner, prezentând edeme masive periferice.
(Colecția CRGM Bihor)
În perioada prepubertară principalele carcateristici conform cărora diagnosticul poate fi
realizat la o treime din pacienți sunt reprezentate de existența unui evident retard al creșterii

34
asociat cu gâtul scurt, inserția joasă a părului la nivelui cefei și torace lat cu mameloane
îndepărtate.
Postpubertar se exprimă fenotipic cele mai definitorii trăsături ale Sindromului Turner
grupate într -o triadă diagnostică sugestivă: hipostatura, amenoree primară și deficiența
caracterelor sexuale feminine secundare.
• Hipostatura – se regăsește în tabloul clinic a peste 95% dintre pacientele cu
Sindromul Turner, devenind evidentă încă de la naștere. Talia medie a pacientelor
ajunge la 130-150 de cm, însă o diagnosticare precoce și un tratament cu hormoni
de creștere, inițiat înainte de vârsta de 10 ani influențează pozitiv statura finală a
pacientei, reușind să se câștige în plus încă 6 -10 cm.
• Amenoreea primară – prezintă ca și cauze disgenezia gonadică și înlocuirea
parenchimului ovarian cu bandelete fibroase. În acest fel ovarele nu produc ovule,
pacientele prezentând sterilitate primară și ireversibilă , posibilitatea unei eventuale
sarcini fiind inexistentă. Există însă și cazuri în care degenerescența ovariană nu
este pe deplin realizată și astfel pacienta poate avea parte de o dezvoltare pubertară
relativ normală cu cicluri ovulatorii neregulate, însă acest lucru nu reprezintă o
creștere a șanselor unei sarcini, probabilitatea rămâ nând extrem de mică.
• Caractere sexuale secundare feminine deficitare – sunt datorate absenței totale a
secreției hormonale de estrogeni și progesteron care prin procesul de feedback
produce o creștere a hormomului luteinizant (LH) și a hormonului de stimu lare
foliculară (FSH). Consecințele acestui dezechilibru hormonal constau în
➢ Glande mamare slab dezvoltate
➢ Absența pilozității axilare și reducerea pilozității pubiene
➢ Organe genitale externe insuficient dezvoltate, cu aspect infantil
➢ Uter hipoplazic
Sindromul Turner este considerat o patologie cu implicații importante în deficitul
dezvoltării întregului organism rezultând afectare pluriorganică ș i un sindrom dismorfogen

35
sever ( dismorfie cranio -facială , malformații cardiovasculare , renale , ortopedice, afectare
oculară și otică și afectare cognitivă și psihologică ).
Dismorfia cranio -facială din Sindromul Turner este una necaracteristică acestuia fiind
reprezentată de existența unui “aspect matur al feței copilului cu facies triunghiular,
epica ntus, fante palpebrale antimongoloide, palat înalt, anomalii dentare și urechi
proeminente .” 33
Din punct de vedere cardiovascular s-a pus în evidență prezența preponderentă a
anomaliilor cardiace situate la nivelul jumătății stângi a cordului precum: coarctația aortei ,
bicuspidie aortică , stenoza aortei și prolapsul valvei mitrale . Acestea pot prezenta un risc
crescut de mortalitate în rândul pacientelor cu Sindrom Turner prin apariția în evoluția lor a
unor complicații severe ca: hipertensiune pulmona ră și disecția aortică. 34
De asemenea prezența acestor malformații pot crește semnificativ riscul de Endocardită
bacteriană, fiind necesară profilaxia cu antibioterapie înainte d e orice manevră c hirugicală la
care vor fi supuse aceste paciente.35
Malformațiile renale se rezumă în aceste cazuri la rinichiul în formă de potcoavă sau
chiar agenezie , existând un pericol crescut de a dezvolta hipertensiune arterial și infecții ale
tractului urinar.
Ca un răspuns la retardul de creștere întălnit la pacientele cu Sindrom Turner se
evidențiază o întărzierere în maturarea osoasă și prezența a numeroase malformații
ortopedice : scurtarea metacarpului 4 (identificată la închiderea pumnului printr -o
depresiune a articulație i , în loc de protruzia fiziologică ), genu valgum (“picioare în X”),
scolioza (devierea l aterală a coloanei vertebrale), micrognația (mandibulă retractată și de
mici dimensiuni) , cubitus valgus (devie rea anormală înspre exterior a antebrațului la o
extensie maximă a membrului superior cauzată de anormalități ale trochleei humerusului ceea

33 Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. Ediția III, Editura Polirom.
34 https://rarediseases.org/rare -diseases/turner -syndrome/
35 https://en.wikipedia.org/wiki/Turner_syndrome

36
ce produce o modificare a un ghiului articulației cu ulna), bolta palatină înaltă având o
formă de V sau U în formel e severe.
Tabloul clinic poate prezenta totodată afectare ocular ă cu strabism sau ptoză palpebrală .
Strabismul de cele mai multe ori este convergent (esotropie) cu devierea axului ocular spre
interior și poate fi identificat cu ajutorul testării reflexulu i pupilar la lumină, fiind evidentă p
asimetrie a poziției a acestui reflex.
De asemenea se cunoaște o incidență mai mare față de populația generală a tulburărilor
auditive și a dezvoltării încă din copilărie a Otitelor medii acute recurente .
Prezența nevilor tegumentari reprezintă un semn patognomic pentru Sindromul Turner ,
crescând în dimensiuni și în număr pe măsura înaintării în vârstă, studii recente demonstrând
faptul că existența acestora crește riscul apariției Melanomului.36
În decursul numeroaselor studii efectuate pe tema Sindromului Turner s -a evidențiat o
predilecție a dezvoltării patologiilor cu mecanism autoimun cum ar fi Tiroidita Hashimoto ,
Diabetul zaharat , Boala celiacă și concomitent a afecțiunilor precum Osteoporoz a și
Refluxul gastroesofagian .37
În ceea ce privește dezvoltarea cognitivă la aceste paciente se remarcă un coeficient de
inteligență relativ normal însă cu câteva particularități tipice sindromului: deficit în percepția
spațială vizuală, dificultăți în șofat, scaderea capacității de recunoaștere a anumitor subtilități
sociale și impedimente în rezolvarea unor problem matematice.38
IV.4 Diagnosticul pozitiv . Explorări paraclinice și de laborator.
Un diagnostic pozitiv de certitudine se real izeaz ă în cazul Sindromului Turner prin
combinarea semnelor și simptomelor care conturează tabloul clinic tipic asociate cu analiza
citogenetică, cât și dozajul hormonal și tehnici de investigare imagistică.

36 https://www.medscape.org/viewarticle/445555
37 https://rarediseases.org/rare -diseases/turner -syndrome/
38 Bembea M., (2016) Genetica in pediatrie – Compendiu clinic, Editura RISOPRINT Cluj -Napoca, pg.: 422 –
427.

37
Diagnosticul PRENATAL
Suspiciunea unui făt cu Si ndrom Turner este ridicată în urma ecografiilor efectuate pe
parcursul sarcinii când în primul trimestru se evidențiază o transparență nucală de mari
dimensiuni (spațiul transparent de la nivelul gâtului fătului) și higromă chistică
reprezentând mase chistice septate în regiunea nucală fetală formate ca urmare a anomaliilor
de dezvoltare a sistemului limfatic. Pe măsura ce sarcina evoluează tot ecografic se pot
observa atât acumulări mari de lichid în întreg ogranismul fătului, situa ție denumită hidrops
fetal , cât și prezența diverselor malformații cardiovasculare, renale și osoase.
Confirmarea diagnosticului se realizează cu ajutorul amniocentezei cu prelevare de celule
fetale din lichidiul amniotic sau biopsia de vilozități coriale urmând ca mai apoi produsele
biologice obținute să fie supuse cariotipării sau tehnic ii de citogenetică moleculară, FISH .
Diagnosticul POSTNATAL
Diagnosticul postnatal este realizat, pe lângă evidentele particularități clinice, cu ajutorul :
a) Analizelor cit ogenetice
Test Barr = negativ (absența cromatinei sexuale)
Cariotipare = 45,X, 45 ,X/46 ,XX, 45,X/46XY
Tehnică de citogenetică moleculară (FISH)
b) Dozare hormonală
Gonadotropine (FSH, LH) = crescute
Estrogeni și progresteron = scăzuți sau absenți
TSH = scăzut în cazul afectării simultane a funcției tiroidiene
c) Diagnostic ul complicațiilor asociate
Dozarea glicemiei – datorită riscului crescut de Diabet zaharat la aceste paciente
Investigarea funcției renale – ultrasonografie a rinichilor și a sistemului col ector
Investigarea funcției și a malformațiilor cardiace:
• Ecocardiografie .

38
• CT/RMN .
• Măsurarea presiunii artreriale la cele patru membre – datorită incidenței crescute de
instituire a Coarctației de aorta.
Evaluare audiometrică – indicată de la vârsta de un an și înainte de a merge la școală cu
reevaluare ulterioara la 5 ani. Metodă necesa ră în cazul fetițelor care au suferit Otite medii
acute recurente .39
Examen ginecologic – cu evidențierea aspectului de “bandelete fibroase” ale ovarelor .
Examinare radiologică – pentru evidentțierea modificărilor de la nivel osos precum
scurtarea metacarp ului 4 .
IV.4 Diagnostic Diferențial
Sindromul Turner este foarte des confundat cu o altă patologie genetică frecvent întălnită
denumită Sindromul Noonan , datorită similitudinilor din punct de vedere al caracteristicilor
clinice.
Sindromul Noonan i s -au atribuit o lungă perioadă denumiri precum “Sindrom Turner
masculin”, “pseudosindrom Turner feminin”, însă s -au relevat caracteristici importante care
duc la deosebirea completă a celor două maladii genetice precum faptul că Sindromul Noonan
afecteaz ă deopotrivă atât sexul feminin , cât și cel masculin, anomaliile cardiac congenitale
sunt situate la nivelul jumătății drepte a cordului, pubertatea este întârz iată, nu absentă, iar
disfuncția reproductivă constă în criptohidrie. Cu toate acestea cel mai important aspect care
pune capăt confuziei în diagnosticul celor două este faptul că în cazul sindromului Noonan
cariotipul este normal.
IV.6 Tratament
Principii le terapeutice în Sindromul Turner vizează în principal corectarea a două
manifestări fenotipice importante în a sigurarea unei mai bune calități a vieții la aceste
paciente și anume: hipostatura și deficitul de sexualizare secundară.
Tratarea hipostaturii presupune respe ctarea a trei etape terapeutice:

39 https://newsmed.ro/sindromul -turner -monosom ia-x-semne -si-simptome/

39
Etapa I. Administrare de hormon de creștere (STH) în timpul copilăriei (2 -11 ani)
Este esențială administrarea cât mai precoce a acestui tratament și menținerea sa continuă
pe o perioadă de peste 4 ani pentru a avea efectele scontate. Doza eficace este de 0,25 -0,35
mg/kgc/săptămână , având o eficiență evidentă până la vârsta de 14 ani, însă este recomandată
sistarea terapiei cu STH în jurul vârstei de 11 -12 ani datorită faptului că corelația creșterii
somatice cu STH se diminuează.Rezultatul administrării de STH a fost stipulat în literatura de
specialitate ca fiind o creștere de aproximativ 7,5 cm a înălțimii finale.
Etapa a II -a. Administrarea de Oxandrolon (androgen slab) în perioada pubertății
(după vârsta de 11 -12 ani)
Oxalondronul stimulează creșterea în lungime a oaselor, iar terapia cu acest androgen este
important de menținut timp de 18 -24 de luni.
Etapa a III -a. Substituția estro -progestativă corectând atât hipostatura cât și deficitul de
sexualizare secundară
Tratamentul deficitului de sexualizare este realizat progresiv cu debutul terapiei de la
vârsta pubertății, de 13 -14 ani, și se realizează cu preparate estrogenice și progesteronice, cu
efecte importante în mineralizarea osoasă și asi gurarea unei vieți sexuale normale.
Estrogenul este recomandat să se administreze per os, transdermic, percutan, circa 1/10
din nivelul normal al adultului, cu o creștere etapizată a dozajului la fiecare 6 luni până la
obținerea nivelului adultului. Terap ia cu progesteron începe la aproximativ 18 -24 de luni de
la debutul celei cu estrogen, dozajul avînd o creștere progresivă pe parcursul a 1 -2 ani.40
Menținerea acestui tip de tratament se face pe o perioadă lungă de timp, până la vârsta de
instalare normal ă a menopauzei (40 -50 de ani).
Este util de precizat faptul că poate fi de folos și adăugarea terapiilor suplimentare la
schema de tratament precum: substituția cu hormoni tiroidieni – în caz de hipotiroidie ,
antihipertensive – pentru cele cu malformații cardiace și renale , terapie de reproducere prin
fertilizare in vitro .

40 Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. Ediția III, Editura Polirom.

40
IV.7 Evoluție și prognostic
Evoluția poate fi una favorabilă dacă se intervine terapeutic la timp și dacă pacientele sunt
supuse unei monitorizări multidisciplinare frecvente, având șansa să ducă o viață relative
normală . Cu toate acestea totuși speranța de viață se menține scăzută de 10 ori comparativ cu
populația generală.
Prognotiscul este influențat direct proportional cu severitatea complicațiil or ce pot să apară
pe parcursul vieții pacientelor cu Sindrom Turner și care cresc mortalitatea în rândul acestora.
Cele mai important de menționat complicații , care cresc drastic mortalitatea din perioada
neon atală , sunt hipoplazia jumătății stângi a cord ului și coarctația de aorta. Acestea având ca
și corespondent la vârsta maturității, disecția aortei.Alte complicații cu implicații clare și
importante în apariția mor talității precoce se regăsesc printre complicațiile de natură renală,
hipertensiunea arte rială, obezitatea și diabetul zaharat. 41
IV.8 Risc de recurență și sfat genetic
Sindromul Turner este considerat o patologie cu caracter sporadic, riscul de recurență fiind
apropiat de cel al populației generale, asocierile cu alte tipuri de anomalii gene tice fiind de
asemenea cu o recurență redusă la aceste sarcini.
În cazul cuplurilor care au o fetiță cu Sindrom Turner și își doresc o nouă sarcină, se
recomandă consultarea unui medic specialist genetician în legătură cu o posibilă testare
genetică precum analiza cromozomială pentru ca mai apoi să existe posibilitatea beneficierii
de sfat genetic pentru evaluarea gradului de risc de recurență.
Chiar dacă Sindromul Turner este o boală genetică rară apărută la una din 2500 de sarcini
aduse la termen cu feți vii, se evidențiază faptul că un procent de 1 -2% din totalul embrionilor
prezintă Sindrom Turner, însă din aceștia 99% sun avortați în primul trimestru de sarcină
cunoscându -se că 10% din totalul avorturilor spontane din primul trimestru sunt cauzate de
monosomia X.42

41 https://newsmed.ro/sindromul -turner -monosomia -x-semne -si-simptome/
42 Morgan T. (August, 2007) – Turner Syndrome: Diagnosi s and Management. Am Fam Physician .; 76(3): pg.:
405-417.

41
CAPITOLUL V . Sindromul Klinefelter
Primele manifestări evidente ale Sindromului Turner au fost recunoscute și descrise în
literatura de specialitate, în anul 1942 când trei cercetători și endocrinologi: Klinefelter,
Reifenstein și Albright au evidențiat la un grup de nouă pacienți cu hipogonadism masculin,
caractere asociate și identice la toți subiecții:
➢ Atrofie testiculară
➢ Ginecomasti e
➢ Eunucoidism
➢ Nivele serice crescute de hormon foliculostimulator.43
Acestea au fost considerate inițial ca fiind manifestări ale unei p atologii endocrine, până
când în anul 1959 , Patricia A. Jacobs și Dr. J.A. Strong au descoperit conexiunea dintre
Sindr omul Klinefelter și unui fenotip anormal cu un cromozom X în plus , rezultând astfel
cariotipul 47, XXY.
Azi, Sindromul Klinefelter este recunoscut ca fiind o patologie genetica cromozomială
gonozomală fiind cea mai importantă și frecventă cauză de hipogona dism masculin și
infertilitate.
V.1 Incidență
Sindromul Klinefelter cunoaște o incidență relativ crescută c omparativ cu celelalte
anomalii cromozomiale gonozomale, fiind întâlnit la 1/500 -1/600 din nou -născuții cu fenotip
masculin , însă aproximativ 75% din cazuri rămân nediagnosticate.
În proporție de 40% din totalul produselor de concepție care prezintă acest tip de pa tologie ,
reușesc să supraviețuiască pe tot parcursul sarcinii , cât și în perioada postnatală. Severitatea
malformațiilor congenitale crește exponențial cu numărul de cromozomi X în plus,
hipogonadismul și retardul mental fiind mult mai grave la pacienții c u cariotip 49, XXXXY

43 Bolile cromosomiale ale omului, Diagnostică și clinică – sub redacția E.F Davidenkova, Editura medicală,
București, 1966

42
decât la cei cu cariotip 48, XXXY. Cu toate acestea mortalitatea în cazul pacienților cu
Sindrom Klinefelter nu este mai crescută decât mortalitatea populației generale.
V.2 Etiopatogenie
Principalele și cel mai des întălnite mecanism e de apariție a Sindromului Turner sunt Non-
disjuncțiile :
➢ Meiotice – se regăsește în patogeneza a 50% din totalul de pacienți și poate să apară
atât în procesul de ovogeneză, cât și în procesul de spermatogeneză. S -a observat
însă o preval ență crescută a acestor anomalii (75%) în cazul meiozei I din
ovogeneză, acest fapt fiind asociat cu vârsta înaintată a mamei ca fiind factor
favorizant.
➢ Mitotice (postzigotice) – reprezintă o non -disjuncție cromatidiană care apare rar
(10%) în mitoza unui embrion de sex masculin , producându -se mozaicisme ale
cariotipului pacienților cu Sindrom Klinefelter . În aceste cazuri exprimarea
fenotipică este mai șt earsă, iar diagnosticul este de cele mai multe ori este omis.
Din punct de vedere al cariotipului, cel mai întâlnit în practica medicală este cariotipul 47,
XXY în proporție de 80 -90% din cazuri, mozaicismele precum 46,XY/47, XXY fiind extreme
de rare (10 % din cazuri).Alte variante care au mai fost puse în evidență includ:
➢ 48,XXYY;
➢ 48,XXXY;
➢ 49,XXXYY;
➢ 49,XXXXY. 44
V.3 Tablou Clinic
Din punct de vedere clinic, simptomatologia și aspectul fizic caracteristic acestei patologii
este evident numai postpuberta r, diagnosticul fiind doar suspectat în perioada prepubertară
datorită staturii înalte, aspectului fizic firav și a dificultății de adaptare la cerințele școlare.

44 Visootsak J, Graham JM Jr. ( 2006 Oct 24 ) – Klinefelter syndrome and other sex chromosomal
aneuploidies. Orphanet J Rare Dis . 1:42.

43
Postpubertar, consecințele dizgeneziei gonadice specifice Sindromului Turner devin
evidente ș i ajută la elaborarea unui diagnostic cât mai corect. Astfel fibro -hialinizarea tubilor
seminiferi, apărută în urma dizgeneziei gonadice, se concretizează pe de -o parte prin
azoospermie și pe de altă parte prin apectul ferm și diminuat al testiculelor . În plus, pe
lângă acest aspect histopatologic , se remarcă o modificare semnificativă și a celulelor Leydig
care suferă un proces de fibroză interstițială și hipertofie tradus prin afectarea funcției sale
secretorii cu repercursiuni asupra producției de testosteron cu efecte prin feedback negativ
asupra secreției de hormoni gonadotropi (LH, FSH) care cresc.
Absența testosteronului este exprimată prin:
1. Reducerea/absența pilozității: faci ale, axiale, tronculare, pubiene.
2. Disociație peno -orhitic ă: penisul este dezvoltat normal comparativ cu testiculele .
3. Conformație feminină a corpului prin scăderea masei, tonusului și forței musculare.
4. Timbrul vocii este mai înalt.
5. Adipozitatea are o dispoziție de tip ginoid: la nivelul coapselor, feselor.
6. Ginecomastie evidentă.
Majoritatea pacienților prezintă infertilitate și sterilitate primară și ireversibilă, însă există
cazuri de mozaicism cromozomial (46,XY/47,XXY) fertilitatea este păstrată, iar șansa de
transmitere în descendență a bolii es te crescută.45
O altă urmare a deficitului de androgeni apare și la nivel scheletal cu scăderea densității
osoase și dezvoltarea anormală a scheletului. Cu toate că înălțimea acestor pacienți este mai
mare decât media populației generale masculine, se rele vă o dezvoltare disproporțională a
extremitățiilor inferioare în comparație cu trunchiul și membrele superioare. Astfel înălțimea
pubis -podea (creșterea osoasă apendiculară) este mai mare față de înălțimea vertex -pubis
(creșterea osoasă axială).46

45 Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. Ediția III, Editura Polirom.
46 https://www.revistagalenus.ro/practica -medicala/disgenezii -ale-tubilor -seminiferi -sindromul -klinefelter/

44

Foto.11 “Băiat în vârstă de 17 ani cu Sindrom Klinefelter, de talie înaltă (187cm),
ginecomastie, hipogenitalism, distribuție de tip ginoid a țestului adipos, diametru
bitrohanterian care depășește diametrul biacromial.”
(Colecția CRGM Bihor)
Privitor la d ezvoltarea cognitivă a acestor pacienți este util de menționat faptul că deși
inteligența este în principiu normală sau se situează la limita inferioară a acesteia, problemele
care apar la acești pacienți țin de componenta verbală a coeficientului intelect ual, fiind dificil
pentru ei să înțeleagă compoziții gramaticale complexe și limbajul oral. De asemenea aceștia
prezintă dificultăți în exprimarea narativă orală, găsindu -și cu greu cuvintele.
În proporție de 70% din cazuri este evidentă și o dizabilitate în ceea ce privește procesul de
învățare prin dislexie, afectare a memoriei de scurtă durată cu dificultăți în rememorare și
tulburare de atenție. Totodată s -au pus în evidență și creșterea ratei de suferință psihologică și
predispoziția spre probleme comp ortamentale. Inserția socială este astfel afectată, pacienții cu
Sindrom Klinefelter prezentând frecvent anxietate, lipsă de încredere în propriile lor forțe,
depresii și psihoze.

45
V.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator.
Diagnostic ul PRENATAL
Modalitățile de diagnosticare prenatală a Sindromului Klinefelter nu sunt numeroase, însă
au o utilitate importantă în punerea unui diagnostic precoce și alegerea unei atitutidini
terapeutice optime. Acestea sunt reprezentate de analizele citoge netice fetale realizate prin
examinarea vilozităților coriolare și a lichidului amniotic obținut prin amniocenteză , dar
și de o procedură noninvazivă, nou descoperită, care constă în examinarea ADN -ul fetal din
sângele mamei.
Diagnosticul POSTNATAL
Postnatal, suspiciunea de Sindrom Klinefelter este prezentă odată cu apariția unui tablou
clinic care conturează progresiv caracteristicile specifice acestui sindrom și care în urma
diferitelor tehnici paraclinice confirmă diagnosticul prezumtiv pus pe baza st rict a semnelor și
simptomelor:
• Sugari – hipospadias + penis de dimensiuni mici + criptorhidism
• Copii mici – hipotonie + dezvoltare întârziată, în special al aptitudinilor lingvistice
• Școlari – întârziere în exprimare verbal ă + tulburări din spectrul autism ului +
deficit de atenție + hiperreactivitate cu deficit de atenție (ADHD)
• Adolescenți – talie înaltă + habitus eunucoid + ginecomastie + testicule ferme +
pilozitate corporală rară
• Adulți – difuncție testiculară + număr de spermatozoizi redus sau chiar absenți +
malignitate la nivelul glandei mamare + tulburări psihice
În urma suspicionării diagnosticului de Sindorm Klinefelter se recomandă:
a) Analize citogenetice
Test Barr și testul cromatinei sexuale Y – pozitive .
Tehnică de citogenetică moleculară (FISH) .
Cariotiparea – 80-90% cariotip 47, XXY

46
-10% mozaic uri cromozomiale: 46,XY/47,XXY; 46,XY/48,XXXY;
47,XXY/48,XXXY.
Tehnica de polimerizare în lanț cantitativă a genei receptorilor androgeni – tehnică simplă
și de încredere în diagnosticul pozitiv al Sindromului Klinefelter, presupunând determinarea
numărului de copii al genei AR localizată la nivelul cromozomului X ( Xq11.2-Xq12 ).
b) Dozare hormonală
Gonadotropine (FSH, LH) – crescute
Estradiol, Testosteron – scăzute
Administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG) produce creșterea nivelului de
testosteron.
c) Diagnosticul complicațiilor asociate
Screening -ul densități i osoase – pacienții cu Sindrom Klinefelter prezentând un risc
crescut de osteopenie și osteoporoză.
Screening pentru evidențierea hipercoagulabilității sângelui – există un risc mai crescut
comparativ cu populația masculină generală de tromboză venoasă pr ofundă și embolism
pulmonar.
Ecocardiografie – pentru evaluarea riscului de de Prolaps de valvă mitrală.
Radiografie – pentru analizarea densității osoase, a sinostozei, a taurodontismului (lărgirea
pulpei și a corpului molarilor).
Examenului Histologic
➢ a materialului bioptic prelevat de la nivelul testiculilor
• Prepubertar: conservarea tubilor seminiferi cu un număr scăzut de celule
germinale și aspect normal al celulelor Sertoli și Leydig.
• Adult: – fibroza și hialinizarea tubilor seminiferi
– hiperplazia interstițiului
– număr scăzut sau chiar absent de cellule germinale

47
➢ a materialului bioptic prevelat de la nivelul glandei mamare: poate evidenția
hiperplazia țesutului interductal.
V.5 Diagnostic diferențial
Hipogonadism hipogonadotropic
Pacienții cu această patologie prezintă în principal nivele scăzute de testosteron ca urmare
a deficienței de producere de gonadotropine. Acest aspect împreună cu rezultatul cariotipării
tranșează confuzia generată de simptomatologia și semnele similare cauzate de deficitul de
testosterone a Sindromului Klinefelter și a patologiilor care se însoțesc de această
particularitate hormonală precum Sindromul Kallman.
Sindromul X Fragil
Similaritățile clinice precum: dizab ilitatea intelectuală, trăsăturile din spectrul autist,
hipotonia și talia înaltă pot produce confuzii în diferențierea Sindromului X Fragil și
Sindromul Klinefelter, fiind de altfel frecvent confundate pe parcursul copilăriei. Cu toate
acestea și de aceas tă data, diagnosticul diferențial se realizează odată cu utilizarea metodei
Cariotipării.
Sindromul Marfan
Sindromul M arfan este cunoscut ca fiind o patologie a țesutului conjunctiv caracterizat ă de
talia înaltă, hiperlaxitate articulară și hipotonie, part icularități regăsite de altfel și în cazul
tabloului clinic al Sindromului Klinefelter , fiind departajate din nou tot cu ajutorul
Cariotipării.
Alte pat ologii cu tablou clinic similar:
• Sindroame genetice cu microdeleții și microduplicații
• Homocistinuria
• Sindromul Sotos – datorită tulburărilor de creștere.
V.6 Tratament
Tratamentul în cazul Sindromului Klinefelter presupune rezolvarea a trei mari aspecte:
hipogonadismul, ginecomastia și dificultățile psihosociale.

48
Terapia de elecție a hipogonadismului est e substituția hormonală cu Testosteron , inițiată
în jurul vârstei de 12 ani, când în mod normal ar trebui să debuteze pubertatea. Cea mai
folosită metodă de administrare a Testosteronului este cea intramusculară , pornind de la
doze mici crescându -se ulterior progresiv până la realizarea unui n ivel hormonal
corespunzător vârstei. 47
Testosteronul se mai poate găsi și sub formă de plasturi de dimensiuni mari , însă aceștia
sunt de preferat mai degrabă la pacienții vârstnici, la tineri fiind nevoie de cel puțin doi
plasturi folosiți simultan pentru furnizarea unui nivel hormonal suficient. U n alt dezavantaj
este necesitatea schimbării zilnice a plasturilor, dar și incidența crescută a apariției reacțiilor
alergice cutanate.
Gelurile cu Testosteron furnizează o cantiate optimă de Testosteron necesar pentru
dezvoltarea pubertară armonioasă, însă ca inconvenient este aplicarea zilnică la nivel cutanat,
care de nenumărate ori nu se respectă întotdeauna conducând la un management defectuos a
hipogonadism ului.48
Efectele acestei terapii se rezumă la normalizarea proporțiilor corporale și la dezvoltarea
normală a caracterelor sexuale secundare masculine. Astfel, se observă treptat creșterea forței
și a masei musculare, apariția pilozității faciale și corpor ale, creșterea libidoului, mărirea în
dimensiuni a testiculelor, îmbunătățește starea psihică și protejează împotriva instalării
precoce a osteoporozei, dar și a bolilor autoimune și a cancerului mamar. Cu toate acestea,
Testosteronul nu tratează infertili tatea și ginecomastia.
Tratamentul infertilității presupune tehnici de microchirurgie și metode artificiale de
reproducere. S -a evidențiat un real succes în obținerea unei potențiale sarcini prin combinarea
tehnicii microchirurgicale de extracție a spermei (TESE) cu folosirea spermatozoizilor,
obținuți în urma acestui proces, pentru efectuarea fertilizării in vitro. TESE presupune
secționarea unei porțiuni mici testiculare, sub anestezie locală, și extracția celulelor germinale

47 Visootsak J, Graham JM Jr.( 2006 Oct 24) – Klinefelter syndrome and other sex chromosomal
aneuploidies. Orphanet J Rare Dis . 1:42.
48 https://www.healthymale.org.au/files/resources/klinefelter_syndrome_ -_hormones_and_me_guide.pdf

49
viabile regăsite la nivelul a cestui țesut pentru folosirea acestora în injectarea
intrcitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI) .49
În cazul ginecomastiei, tratamentul de elecție este cel chirurgical prin îndepărtarea
glandelor mamare (mastectomie bilaterală) utilă atât pentru obținerea unui comfort psihic al
pacientului, cât și profilactic pentru prevenirea dezvoltării unui potențial cancer mamar.50
Deosebit de importană este de asem enea și terapia comportamentală , la care este
necesară participarea unei echipe multidisciplinare pentru asigurarea unei asistențe optime a
corectării oricărui tip de dificultate în elaborarea unei exprimări verbale complexe și oricărui
tip de dificultate existent în timpul pro cesului de învățate, fiind astfel recomandată inițierea
acestei terapii cât mai precoce.
Terapia fizică este necesar de a fi instituită în cazul pacienților care prezintă hipotonie sau
cu funții motorii sever întărziate ce pot afecta grav tonusul muscular, echilibrul și
coordonarea. Terapia ocupațională este utilă în cazul pacienților cu dispraxie motorie,
nefiind capabili sa execute mișcări coordonate.
V.6 Evoluție și prognostic
Copii cu Sindrom Klinefelter nu diferă foarte mult de ce i sănătoși, speranța de viață fiind
relativ normală comparativ cu populația generală. Cu toate că aceștia întămpină diverse
dificultăți pe parcursul adolescenței, pe plan emoțional, comportamental și academic, ei
reușesc să trăiască o viață independent ca adulți.
Prognosticul este unul favorabil, deși în unele cazuri s -a observat o creștere a mortalității
datorată complicațiilor posibile care reduc speranța de viață cu aproximativ 5 ani față de
populația neafectată. Aceste complicații pot fi: cancerul mamar , diabetul zaharat, patologii
autoimune, trombembolismul venos și osteoporoză.

49 Visootsak J, Graham JM Jr.( 2006 Oct 24) – Klinefelter syndrome and other sex chromosomal
aneuploidies. Orphanet J Rare Dis . 1:42.
50 Abramsky L, Chapple J (April 1997). – "47,XXY (Klinefelter syndrome) and 47,XYY: estimated rates of and
indication for postnatal diagnosis with implica tions for prenatal counselling", Prenatal Diagnosis. 17 (4 ):
363–8.

50
V.7 Riscul de recurență și sfat genetic
Riscul de recurență este similar cu cel al populației generale, deseori fiind asociat cu vârsta
înaintată a mamei. La ce mai mare proporț ie dintre pacienții care suferă de Sindrom
Klinefelter, riscul de transmitere în descendență a patologiei este 0, aceștia prezentând
sterilitate primară de cele mai multe ori.
În cazul unui cuplu care are deja un copil cu Sindrom Klinefelter, șansele de re apariție a
bolii la următorul copil sunt nesimnificative (1%), însă se recomandă sfatul genetic înaintea
unei noi sarcini, existând în present numeroase tehnici de diagnostic prenatal utile.51

51 http://edubolirare.ro/node/75

51
CAPITOLUL VI. Trisomia X
Trisomia X denumită și Sindromul XXX sau Sindromul triplo X a fost descris pentru
prima dată în anul 1959 la o femeie de 35 de ani cu amenoree secundară de la vârsta de 19 ani
asociată însă cu o dezvoltare intelectuală normală. De la prima mențiune a acestei patologii s –
au mai descoperit do ar căteva sute de cazuri cu caracteristici fenotipice variabile din punct de
vedere al dezvoltării somatice și intelectuale puse în valoare prin nenumărate studii din anii
1970 -1980 desfășurate în mai multe centre din America, Canada și Anglia bazate pe
urmărirea în evoluție a femeilor diagnosticate la naștere cu Triplo X .
VI.1 Incidență
Trisomia X este una dintre cele mai frecvente anomalii cromozomiale gonozomale
întâlnite în clinică, fiind prezentă la una din 1,000 de nașteri, însă din acestea doar 10% d in
cazuri sunt diagnosticate cu adevărat deoarece majoritatea pacientelor nu prezintă fenotipic
trăsăturile caracteristice bolii.
VI.2 Etiopatogenie
Mecanismul patogenetic implicat în apariția Trisomiei X este reprezentat de non -disjuncție
care poate sa ap ară:
• În timpul gametogenezei – ovogeneză în cazul mamei sau în a doua diviziune
metiotică în cazul tatălui
• Post-zigotic, după formarea produsului de concepție
Asemenea altor trisomii și în acest caz s -a observa t o corelație între non -disjuncția
meiotică și vârsta înaintată a mamei, ca factor favorizant. Totuși există și o excepție întâlnită
în cazul mozaicismului din Trisomia X reprezentată de cariotipul 45,X/47,XXX , care s -a
evidențiat ca fiind produs în princi pal de non -disjuncția produsă post -zigostic,fără a exista
vreo influență din partea vârstei materne.
VI.3 Tablou Clinic
La examenul fizic se pot observa câteva aspect definitorii ale Trisomiei X dar cu
prevalență variabilă. Dismorfismul facial este moderat și se caracterizează de prezența
hipertelorismului, epicantusului și a fantelor palpebrale de tip mongoloid. Se poate întâlni de

52
asemenea și un grad moderat de hipotonie și hiperextensibiltate articulară asociate cu
clinodactilie, cu suprapunerea degetelo r și pectus excavatum.
Chiar dacă greutatea și lungimea la naștere sunt încadrate în norme, se obervă o tendință de
accelerare a creșterii taliei în timpul copilăriei, la adolescență aceste fete fiind mai înalte decât
alte fete de vârsta lor. Există totuș i o oarecare disproporționalitate a segmentelor corpului,
membrele inferioare fiind lungi, iar înălțimea în poziția șezut fiind mică la care se adaugă și
un permetrul cranian mai mic decât normal.
Caracteristicile clinice
S-a pus în evidență faptul că Sin dromul Triplo X se asociază cu anomalii din diverse
spectre precum:
1. Genitourinar : rinichi unilateral, displazie renală, malformații ovariene .
2. Cardiac: defecte congenitale de sept ventricular sau atrial, stenoză de arteră pulmonară,
coarctație de Aortă .
3. Neurologic: crize comițiale parțiale, generalizate și absențe care răspund prompt la
tratamentul standard anticonv ulsivant.
4. Gatrointestinal: constipația și dureri abdominale
Debutul pubertății și dezvoltarea sexuală este în principiu normală la pacientele cu
Sindrom TiploX, însă există cazuri demonstrate disgnezie uterină sau ovariană, dar și de
insuficiență ovariană prematură cu mult timp înainte de menopauza normală carcaterizată de
un sindrom de hipogonadism hipergonadotropic.
În absența unei malformații genitourinare, fertilitatea nu are de suferit la aceste paciente,
fiind capabile de a se reproduce.
Dezvoltarea psihosocială și intelectuală
S-a remarcat o incidență crescută a întârzierii în exprimarea verbală și tulburări de limbaj
la aceste paciente, la care se adaugă o moderată întârziere în dezvoltarea motorie și a
coordonării datorată hipotoniei.
De asemenea acest sindrom este caracterizat de un grad ușor de retard mental, pacientele
prezentând deficite cognitive și tulburări de învățare, IQ -ul acestora fiind situat în limita de

53
80-90. Totodata un număr crescut de paciente (25 -35%) au tulburare hiperkinetică cu deficit
de atenție (ADHD) aceasta având un impact important asu pra îndeplinirii sarcinilor și
evoluției academice.
Pacientele cu Sindrom Triplo X suferă pe plan psihologic de depresii, anxietate, dificultăți
de acomodare la diverse situații și colectivități ca urmare a dificultăților acestora de exprimare
fiindu -le destul de greu să comunice cu persoanele din jurul lor ceea ce le creează complexe și
insecurități în ceea ce privește viața lor socială.
VI.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator
Diagnosticul PRENATAL
Aceste se rezumă la precizarea ca riotipului fătului prin:
• Amniocenteză
• Examinarea vilozităților coriale
Diagnosticul POSTNATAL
Se suspicionează Sindromul Triplo X în cazul unei paciente care prezintă: retard mental
moderat, hipotonie, epicantus/hipertelorism/clinodactilie, talie înaltă, insuficiență ovariană
premature, dizabilitate intelectuală, deficit de atenție/ADHD, anxietate și alte tulburări
psihologice.
Pentru confirmarea diagnosticului prezumti v format în urma acestui tablou clinic se
recomandă apelarea la examenele citogenetice precum:
• Testul cromatinei sexuale X – pozitiv, cu unul sau doi corpuscului Barr.
• Cariotiparea – 47, XXX
• FISH – pentru examinarea posibilității existenței mozaicismelor
Este deosebit de importantă evidențierea mozaicismului cu Sindromul Turner (47, XXX/
45, X0) pentru alegerea opțiunilor terapeutice optime pentru tratarea Sindromului Turner.
VI.5 Diagnostic diferențial.
Diagnosticul diferențial în acest caz se face c u alte patologii genetice cu caracteristici
clinice asemănătoare precum:

54
1. Sindromul X fragil
2. Tetrasomi/Pentasomiile X – unde retardul mental și aspectele dismorfice sunt mai
severe
3. Sindromul Down (sau Trisomia 21) – hipotonie, epicantus și hipertelorism
4. Sindromul Marfan (hiperlaxitate articulară și membre inferioare lungi), Sindrom Sotos
și Sindromul Beckwith -Weidemann – talie înaltă
Diferențierea dintre acestea si S indromul Triplo X se face cu ajutorul examinărilor
citogenetice. 52
VI.6 Tratament
Tratamentu l este strict symptomatic și se utilizează doar la nevoie. Câteva opțiuni utile ar
putea fi:
➢ Screening -ul periodic.
➢ Terapii precoce pentru dezvoltarea exprimării verbale, pentru atenuarea
simptomatologiei psihiatrice.
➢ Asistență educațională.
➢ Consiliere pshiologică și asigurarea unui mediu optim.
➢ Asistență și suport în desfășurarea activităților și sarcinilor zilnice.53
VI.7 Evoluție și prognostic
Evoluția și prognosticul sunt variabile în cazul Trisomiei X, oscilând între o evoluție
favorabilă la pacientele cu manifestări clinice minime și cele cu tulburări cognitive și
psihologice semnificative care au o evoluție mai puțin bună.
Un prognosticu mai bun au pacientele care sunt diagnosticate prenatal, dar și cele cu un
cariotip cu mozai cism 46, XX/47, XXX

52 Tartaglia, N.R., Howell, S., Sutherland, A. et al(2010). – A review of trisomy X (47,XXX). Orphanet J Rare
Dis 5, 8.
53 https://www.mayoclinic.org/diseases -conditions/triple -x-syndrome/diagnosis -treatment/drc -20350981

55
VI.8 Risc de recurență și sfat genetic
Provocarea sfatului genetic survine îm cazurile de Sindrom X diagnosticat prenatal
deoarece este necesar de menționat faptul ca sarcina nu prezintă niciun risc de avort spontan
sau complicații și c ă decizia le aparține în ceea ce privește păstrarea sau nu a sarcinii. În cazul
în care părinții doresc sa continue evoluția sarcinii, aceștia sunt sfătuiți să apeleze la metode
de ameliorarea a simptomatologiei încă din primele luni de viață a nou născutu lui de îndată ce
apare necesitatea lor. Se recomandă tototdată și cariotiparea repetată pentru identificarea
eventualelor mozaicuri care ar putea influența evoluția patologiei.
În cazul femeilor Triplo X este foarte importantă consilierea genetică în ceea ce privește
fertilitatea și riscul de recurență. În cele mai multe cazuri fertilitatea este păstrată, însă
posibilitatea recurenței la descendenți a anomaliei este de 1%, ceea ce presupune faptul că
anomalia apare sporadic și nu se transmite în mod normal fetelor. 54

54 Tartaglia, N.R., Howell, S., Sutherland, A. et al(2010). – A review of trisomy X (47, XXX). Orphanet J Rare
Dis 5, 8.

56
CAPITOLUL VII. Sindromul 47, XYY
Sindromul 47,XYY a fost descoperit pentru prima dat ă în anul 1961 de către doctorul
Avery Sandberg și colegii săi, în urma cariotipării unui pacient care avea o fetiță cu
Sindromul Down, singurele manifes tări fenotipice în cazul acestuia fiind doar talia înaltă
asociată cu acneea.
Alte studii realizate din acel moment au relevat faptul că unii pacienți cu acest sindrom au
o predispoziție la un comportament antisocial, agresiv și de asemenea pot manifesta t ulburări
în dezvoltarea neurologică precum întărziere în exprimarea verbală, dificultăți motorii și la
citire. Agresivitatea a fost întălnită doar la 1 -2% din pacienți fiind considerată ca fiind direct
proporțională cu numărul de cromozomi Y în plus.
VI.1 Incidență
Sindromul 47, XYY se întălnește la 1 din 1,000 de nou -născuți de sex masculin , însă doar
15% dintre pacienți sunt diagnosticați postnatal, manifestările fenotipice determinate de acest
sindrom fiind minore și reușind astfel să nu atragă atenția î n mod deosebit. Vârsta medie de
diagnostic este de 17 ani, cu toate acestea jumătate dintre cazuri fiind diagnosticate abia la
adulți. 55
VI.2 Etiopatogenie
Acest tip de anomalie cromozomială gonozomală nu este una ereditară, fiind cauzată de un
eveniment întâmplător apărut în timpul spermatogenezei, în anafaza a II -a din a doua meioză
conducând la nesepararea cromozomială cunoscută ca non -disjuncție ceea ce produce gameți
cu un cromozom Y în plus.
De asemenea, s -au descoperit și cazuri de mozaicism produs prin non -disjuncția mitotică
post-zigotică formându -se un cariotip 46, XY/47, XYY.

55 https://www. https://en.wikipedia.org/wiki/XYY_syndrome sciencedirect.com/topics/medicine -and-
dentistry/47 -xyy-syndrome

57
VI.3 Tablou Clinic
Pacienții cu sindrom 47, XYY prezintă fenotipic talie înaltă, hipotonie, clinodactilie,
hipertelorism și acnee severă pe perioada adolescenței.56
Trăsăturile pregnante ale acestui sindrom sunt reprezentate în special de manifestările
comportamentale și cognitive. Astfel deși există o dezvoltare relativ normală a intelectului, se
poate observa o scădere a coeficientului de inteligență de aproximativ 10 -15 puncte
comparativ cu restul membrilor din familie. Comportamental se evidențiază o predilecție spre
hiperreactivitate și impulsibilitate, iar cognitiv există o tendință de întâ rziere a dezvoltării
limbajului articulat, o dificultate în procesul de învățare, pacienții având probleme academice.
Dezvoltarea sexuală și fertilitatea nu este afectată în mod normal la acești pacienți, chiar
dacă există și cazuri excepționale de pacienț i cu insuficiență testiculară. 57
VI.4 Diagnostic pozitiv. Explorări paraclinice și de laborator
Asemenea altor anomalii cromozomiale gonozomale și în acest caz este posibil
diagnosticul prenatal realizat prin intermediul screening -ului prenatal prin amni ocenteză și
prin biopsia vilozităților coriale.
În urma suspiciunii de boală realizată de statura înaltă, hipotonia și tulburările de
dezvoltare a limbajului, se recomandă utilizarea examinărilor citogenetice pentru finalizarea
diagnosticului.
Cariotiparea – 47, XYY
Testul Cromatinei sexuale Y – prezența a doi corpusculi F
FISH – identificarea cromozomului Y și a posibilelor mozaicisme.

56 https://kidshealth.org/en/parents/xyy -syndrome.html
57 Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. Ediția III, Editura Polirom.

58
VI.5 Diagnostic diferențial
Existența patologiilor cu fenotip asemănător Sindromului 47, XYY, impune diagnosticul
diferențial realizat cu ajutorul tehnicilor citogenetice de diagnostic. Astfel se face
diferențierea acestui sindrom cu: Sindromul Klinefelter, Sindromul Marfan, Sindromul Sotos.
VI.6 Tratament
Nu există un tratament specific pentru această boală, fiind utilă doar terapia simptomatică
utilizată la nevoie.
Ergoterapia – utilă pentru pacienții cu hipotonie, pentru redarea abilităților fizice și a
tonusului muscular.
Logopedie – pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare și de întelegere a limbajului
Terapie comportamentală sau medicație – pentru cei cu ADHD sau alte probleme de
comportament.
Terapie hormonală – în unele cazuri de infertilitate.
VI.7 Evoluție și prognostic
În principiu, pacienții cu sindrom 47, XYY au o evoluție și un prognostic pe termen lun g
favorabil, terapiile complementare ajutându -i pe aceștia să se integreze ușor în colectivități, să
mențină un loc de muncă și să îșî întemeieze o familie.
VI.8 Risc de recurență și sfat genetic
Riscul de recurență nu este diferit față de populația normală, sindromul 47, XYY fiind o
patologie care apare sporadic, nefiind influențată de prezența acesteia la alți membrii ai
familiei. Chiar dacă fertilitatea nu este afectată, bărbații 47, XYY, nu prezintă un risc crescut
de a transmite în descendență anomalia. Totuși dacă un cuplu are deja un copil cu acest
sindrom pot apela la un sfat genetic pentru a determina șansele reale de a regăsi anomalia la
un viitor copil. 58

58 Legget t V, Jacobs P, Nation K, et al. (2010 )-Neurocognitive outcomes of individuals with a se x chromosome
trisomy: XXX, XYY, or XXY: a systematic review. Dev Med Child Neurol;52:119 -129.

59

PARTEA A II -A.
PARTEA PRACTICĂ

60
CAPITOLUL I. Obiectivul și scopul lucrării

Obiectiv ul acestei lucrări este de a reliefa pe lângă aspectele morfologice întălnite frecvent
la o majoritate din cazurile analizate , și punerea în evidență a patologiilor asociate anomaliilor
cromozomiale gonoz omale, care se resfrâng asupra capacității de integrare socială, dar și
asupra calității vieții acestor pacienți.
Se dorește de asemenea analizarea posibilităților terapeutice individualizate pentru fiecare
caz în parte și urmărirea pe termen lung a efecte lor acestora asupra controlului manifestărilor
clinice.
Scopul principal este de a conștientiza complexitatea acestor sindroame și a îngrijirii
specifice fiecărui pacient astfel încât speranța de viață a acestora să se apropie cât mai mult de
limitele norm ale întâlnite în cadrul populației generale.

61
CAPITOLUL II. Material și metodă
Această lucrare reprezintă un studiu statistic retrospectiv, interpretat într -o manieră strict
personală, a tuturor cazurilor de anomalii cromozomiale gonozomale din județul B ihor.
Materialele folosite pentru realizarea acestui studiu au constat în analizarea foilor de
observație a pacienților cu anomalii cromozomiale gonozomale aflate în evidența Centrului
Regional de Genetică Medicală Bihor. Astfel această lucrare cuprinde c azuri diagnosticate de -a
lungul a unei perioade de 35 de ani .
Aspectele luate în calcul au fost:
✓ Mediul de proveniență
✓ Rangul nou-născutului
✓ Durata sarcinii
✓ Greutatea la naștere
✓ Vârsta mamei la naștere
✓ Vârsta la stabilirea diagnosticului
✓ Existența sau nu a retardului mental și a altor modificări psihologice
În plus față de acestea s -au mai analizat anumite date clinice și paraclinice sugestive pentru
diagnosticul pozitiv, dar și posibilele asocieri ale altor patologii cu efect direct asupra
evolu ției bolii.
De asemenea s -au avut în vedere și particularitățiile legate de strategia terapeutică aplicată
și de eventualele beneficii ale acesteia asupra tabloului clinic individual al fiecărui caz în
parte.
În încheierea acestei introspecții generale asupra complexității anomaliilor cromozomiale
gonozomale, am realizat câteva prezentări amănunțite a câtorva cazuri pentru a expune cu
exactitate impactul acestor patologii asupra pacienților.

62
CAPITOLUL III. Rezultate și discuții.
În cadrul Centrului Regional de Genetică Medicală Bihor se află în evidență un număr total
de 5181 de pacienți cu malf ormații congenitale, din care 30 de cazuri aparțin anomaliilor
crom ozomiale gonozomale.
Numărul de cazuri Procentaj
Malfomații congenitale în
total 5181 99,42%
Anomaliile cromozomiale
gonozomale 30 0,57%

Tabel.1. Procentajul cazurilor de anomaliile cromozomiale gonozomale din numărul total de
malformații congenitale.

Grafic.1 Reprezentare g rafică a procentului de cazuri ale anomaliilor cromozomiale gonozomale
din numărul total de malformații congenitale.

99.42%0.57%Procentul cazurilor de anomalii
cromozomiale gonozomale
malfomații congenitale
totale
anomalii cromozomiale
gonozomale

63
Din cele 30 de cazuri:
• 25 de cazuri de Sindrom Turner.
• 4 cazuri de Sindrom Klinefelter.
• 1 caz de T risomie X.
• 0 cazuri de Sindromul 47, XYY.
Număr de cazuri Procentajul cazurilor
Sindrom Turner 25 83,33%
Sindrom Klinefelter 4 13,33%
Trisomia X 1 3,33%
Sindromul 47, XYY 0 0%

Tabel 2. Procentul fiecărui sindrom din cadrul procentului total al anomaliilor cromozomiale
gonozomale.

Grafic 2. Reprezentare grafică a procentajului fiecărui tip de sindrom din totalul de
anomalii cromozomiale gonozomale

83.33%13.33%3.33% 0.00%Sindromul Turner Sindromul Klinefelter
Trisomia X Sindromul 47,XYY

64
III.1. Mediul de proveniență
Interpretând distribuția anomaliilor cromozomiale gonozomale în funcție de mediul de
proveniență se poate constata o frecvență moderat mai mare în rândul celor ce provin din
mediul rural, existând un număr de 19 de pacienți ( 63,33 %), situație r aportată la cele 30 de
cazuri din cazuistica utilizată în acest studiu.
Număr cazuri Procentajul cazurilor
Mediul rural 19 63,33%
Mediul urban 11 36,66 %

Tabel 3. Mediul de proveniență.

Grafic 3. Reprezentarea grafică a mediului de proveniență a paci enților cu anomalii
cromozomiale gonozomale.

mediu urban ,
63.33%mediu rural ,
36.66%

65
III.2 Rangul copilului
Ca urmare a acestui studiu se relevă o predominanță mai crescută a apariției anomaliilor
cromozomiale gonozomale în rândul nou născuților de rang I (43,33% ), locul doi ca frecvență
fiind reprezentat de nou născuții de rang II (23,33%) .
Rang I Rang II Rang III >Rang III
Nr.
cazuri % Nr.
cazuri % Nr.
cazuri % Nr.
cazuri %
Sindrom
Turner 11 44% 4 16% 5 20% 5 20%
Sindrom
Klinefelter 2 50% 2 50% 0 0% 0 0%
Trisomia
X 0 0% 1 100% 0 0% 0 0%
Sindromul
47,XYY 0 0% 0 0% 0 0% 0 0%
Total 13 43.33% 7 23.33% 5 16.66% 5 16.66%

Tabel 4. Frecvența anomaliilor cromozomiale gonozomale în concordanță cu rangul copilului.

Grafic 4. Reprezentarea grafic ă a distribuției anomaliilor cromozomiale gonozomale în
concordanță cu rangul copilului .
0.00% 5.00% 10.00% 15.00% 20.00% 25.00% 30.00% 35.00% 40.00% 45.00%Rangul IRangul IIRangul IIIRang > III
43.33%23.33%16.66%16.66%
Rangul I Rangul II Rangul III Rang > III

66
III.3 V ârsta gestațională
Analizând cazuistica, se poate observa faptul că aceste tipuri de anomalii congenitale au
afectat într -un număr foarte mic evoluția in utero a fe ților, din cele 30 de cazuri, nașterea
prematură fiind prezentă doar in 4 cazuri (13,33%) , restul de 26 de sarcini (86,66%) fiind
duse la bun sfârșit.
Prematuri Născuți la termen Postmaturi
Nr. cazuri % Nr. cazuri % Nr. cazuri %
Sindrom
Turner 4 16% 21 84% 0 0%
Sindrom
Klinefelter 0 0% 4 100% 0 0%
Trisomia X 0 0% 1 100% 0 0%
Sindrom 47,
XYY 0 0% 0 0% 0 0%
Total 4 13.33% 26 86.66% 0 0%

Tabel 5. Durata sarcinii în cazul feților cu anomalii cromozomiale gonozomale.

Grafic 5. Reprezentarea grafică a duratei sarcinii în cazul feților cu anomalie
cromozomială gonozomală.

13.33%86.66%0.00%
0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00% 100.00%PrematuriNăscuți la termenPostmaturi
Prematuri Născuți la termen Postmaturi

67
III.4 Greutatea la naștere
Greutatea la naștere a nou -născuților eutrofici poate fi încadrată în limite extinse ce
cuprind ca și valori 2500 -4000 de grame. Astf el, raportându -ne la aceste valori de referință, se
observă o tendință relativ ă de scădere a greutății la naștere a pacienților cu anomalii
cromozomiale gonozom ale, existând deci și cazuri sporadice de nou -născuți prematuri, având
o greutate începând de la 1200 de grame. Cu toate acestea greutatea medie a acestor pacienți
este de 2658 și se situează în limitele de referință, considerate normal e.
Ca urmare a acestei observații, se poate afirma faptul că anomaliile cromozomiale
gonozomale nu au implicații dir ecte semnificative asupra dezvoltării intrauterine a feților,
existând deci un risc de greutate mică la naștere asemănător cu cel al populației generale.

Grafic 6. Reprezentare grafică a greutății la naștere în rândul pacienților cu anomalii
cromozomiale gonozomale comparativ cu greutatea la naștere a nou -născuților eutrofici.

50010001500200025003000350040004500
0 5 10 15 20 25 30greutategreutate la naștere a nou –
născuților cu anomalii
cromozomiale gonozomale
greutate la naștere a nou –
născuților eutrofici

68
Este evident ă preponderența unei greutăți la naștere situate în limitele normale,
majorit atea cazurilor introduse în ace st studiu, în număr de 23 (76,66%), fiind înc adrate în
categoria de normoponderali . Se consolidează astfel afirmația conform căreia anomaliile
cromozomiale gonozomale nu sunt implicate în mod deosebit asupra evoluției sarcinii, feții
fiind predominant născuți la termen și cu o greutate corespunzătoar e.
Subponderali Normoponderali Supraponderali
Nr. cazuri % Nr. cazuri % Nr. cazuri %
Sindrom
Turner 5 20% 20 80% 0 0%
Sindrom
Klinefelter 0 0% 2 50% 2 50%
Trisomia X 0 0% 1 100% 0 0%
Sindrom 47,
XYY 0 0% 0 0% 0 0%
Total 5 16.67% 23 76.66% 2 6.66%

Tabel 6. Greutatea la naștere a nou -născuților cu anomalii cromozomiale gonozomale.

Grafic 7. Reprezentarea grafică a procentelor greutăților la naștere a nou -născuților cu
anomalii cromozomiale gonozomale.
16.67%
76.66%6.66%
subponderali
normoponderali
supraponderali

69
III.5 Vârsta mamei la naștere
Vârsta mamei în momentul nașterii a reprezentat întotdeauna un subiect sensibil și
important de semnalat în patologiile de tip genetic, observându -se de -a lungul istoriei faptul
că acesta este un factor de risc cu o pondere crescută asupra incidenței acest ora și a
malformațiilor congenitale.
Cu toate acestea în cazul cazuisticii abordate în acest studiu, se poate nota un procentaj
ridicat de 56,66% al mamelor cu o vârstă între 20 -30 de ani. Aceasta este considerată în
general ca fiind adecvată conceperii un ui copil, dar și o vârstă lipsită în principiu de un risc
semnificativ de malformații congenitale a nou -născuților.
Nu este de neglijat nici procentul de 26,66% a l mamelor care au născut acești pacienți la o
vârsta de peste 30 de ani, încadrându -se astfel în grupa de risc pentru dezvoltarea acestor
anomalii cromozomiale gonozomale și susținând deci considerațiile generale conform căreia
vârsta mamei are un impact pregnant asupra produsului de concepție.

< 20 ani 20 – 30 ani > 30 ani
Nr. mamelor % Nr. mamelor % Nr. mamelor %
Sindrom
Turner 4 16% 15 60% 6 24%
Sindrom
Klinefelter 1 25% 1 25% 2 50%
Trisomia X 0 0% 1 100% 0 0%
Sindrom 47,
XYY 0 0% 0 0% 0 0%
Total 5 16.66% 17 56.66% 8 26.66%

Tabel 6. Vârsta mamelor la nașterea nou-născuților cu anomalii cromozomiale gonozomale.

70

Grafic 8. Reprezentare grafică a procentajului vârstelor mamelor la nașterea nou -născuților
cu anomalii cromozomiale gonozomale.

16.66%
56.66%26.66%< 20 ani 20 – 30 ani > 30 ani

71
III.6 Vârstă de diagnostic
Preponderent anomaliile cromozomiale gonozomale sunt diagnosticate la vârsta pubertății,
când manifestările fenotipice devin mai evidente și trag un semnal de alarmă pacientului și
familiei, privind dezvoltarea defectuoasă a caracterelor sexuale secundare . Astfel în ceea ce
prive ște cazuistica folosită, se poate observa o prevalență crescută a diagnosticului pus la
vârsta pubertății, dar și la nou -născuți, ambele perioade de dezvoltare situându -se ca procentaj
la 30%.
De menționat este faptul că în cazul Sindromului Turner cele mai multe cazuri, 9 (36% din
cazurile aferente Sindromului Turner) , au fost diagnosticate cu predilecție la nou -născuți,
fiind evidente încă de la aceste vârste limfedemul membrelor inferioare și superioare, distanța
intermamelonară mare, dar și pteri gium coli.
Sindromul Klinefelter fiind caracterizat în special de modificările caracterelor sexuale
secundare, dar și de talia înaltă, a fost diagnosticat în special în ca zul pacienților aflați la
pubertate , regăsindu -se astfel la 3 cazuri din cele 4, deci într-un procent de 75%.

Nou-născut Preșcolar Școlar Pubertate Adolescență Adult tânăr
Nr
cazuri % Nr
cazuri % Nr
cazuri % Nr
cazuri % Nr
cazur
i % Nr
cazuri %
Sindrom
Turner 9 36% 1 4% 6 24% 6 24% 3 12% 0 0%
Sindrom
Klinefelte
r 0 0% 0 0% 1 25% 3 75% 0 0% 0 0%
Trisomia
X 0 0% 0 0% 0 0% 0 0% 0 0% 1 100
%
Sindrom
47, XYY 0 0% 0 0% 0 0% 0 0% 0 0% 0 0%
Total 9 30% 1 3.33
% 7 23.33
% 9 30% 3 10% 1 3.33
%
Tabel 7. Vârsta de diagnosticare a anomaliilor cromozomiale gonozomale.

72

Grafic 9. Reprezentarea grafică a procentajelor aferente vârstei de diagnostic a anomaliilor
cromozomiale gonozomale.

Grafic 10. Reprezentarea grafică a procentajelor aferente vârstei de diagnostic
corespunzătoare fiecărui tip de anomalie cromozomiale gonozomale.

30.00%
3.33%23.33%30.00%10.00%3.33%Nou-născut Preșcolar Școlar Pubertate Adolescență Adult tânăr
0.00%10.00%20.00%30.00%40.00%50.00%60.00%70.00%80.00%90.00%100.00%
Sindrom Turner
Sindrom Klinefelter
Trisomia X
Sindrom 47,XYY

73
III.7 Manifest ări clinice
În ceea ce privește tablourile clinice ale pacienților, lucrarea de față încearcă să
eviden țieze prevalența principalelor trăsături specifice regăsite la un procent semnificativ
dintre aceștia.
În cadrul Sindromului Turner se observă o predominanță crescută a hipostaturii în rândul
acestor paciente, fiind întâlnită la 76% din cazuri din cele 25, aceasta fiind și principala țintă
terapeutică în cadrul tratamentului. Pe al doilea plan ca și frecvență se notează și prezența
gâtului scurt/gâtului palmat (44%) , dar și a dismorfismului cranio -facial (40%) , trăsături
care în esență pot sugera cu ușurin ță diagnosticul clinic.
Sindromul Turner
Manifestare clinică Număr de cazuri Procent
Hipostatură 19 76%
Limfedem congenital 7 28%
Gât scurt/ palmat 11 44%
Pterigium colli 7 28%
Păr cu inserție joasă 6 24%
Dismorfism cranio -facial 10 40%
Distanță intermamelonară
mare 5 20%
Glande mamare slab
dezvoltate 2 8%
Pilozitate corporală
deficitară/absentă 4 16%
OGI cu aspect infantil 2 8%
Uter hipoplazic 7 28%
Amenoree primară 6 24%

Tabel.9 Frecvența principalelor trăsături ale Sindromului Turner raportate la cele 25 de
cazuri ale cazuisticii utilizate pentru realizarea acest ui studiu statistic.

74

Grafic 11. Reprezentarea grafică a tuturor manifestărilor clinice din cadrul Sindromului
Turner raportate la cele 25 de cazuri ale c azuisticii utilizate pentru realizarea acestui studiu
statistic.
0%10%20%30%40%50%60%70%80%Hipostatură
Limfedem congenital
Gât scurt/ palmat
Pterigium colli
Păr cu inserție joasă
Dismorfism facial
Distanță intermamelonară mare
Glande mamare slab dezvoltate
Pilozitate corporală
deficitară/absentă
OGI cu aspect infantil
Uter hipoplazic
Amenoree primară

75
În cazul Sindromului Klinefelte r s-a evidențiat faptul că gineco mastia bilaterală este
manifestarea clinică întâlnită în toate cele 4 cazuri, fiind de altfel și un simptom clinic care
ridica suspiciunea unei ambiguit ăți de gen la pacienții de sex masculin.
Constituția ginoidă și talia înaltă s-au observat a fi de asemenea întâlnite la un procent
semnificativ de 75% din cele 4 cazuri, situându -se astfel pe un al doilea plan a frecvenței
semnelor și simptomelor din cadrul examenului obiectiv la acești pacienți.
Tabel 10. Procentajul principalelor manifesări clinice întâlnite în Sindromul Klinefelter
raportat la cele 4 cazuri din cazuistica utilizată în realizarea acestui studiu statistic.

Grafic 12 . Reprezentarea grafică a procentajului principalelor manifesăr i clinice întâlnite în
Sindromul Klinefelter raportat la cele 4 cazuri din cazuistica utilizată în realizarea acestui
studiu statistic.
0%20%40%60%80%100%120%
Ginecomastie bilaterală
Constituție ginoidă
Talie înaltă
Obezitate
Corp penian mic
Scrot puțin dezvoltat
Anomalii testiculareSindromul Klinefelter
Manifestare clinică Număr de cazuri Procent
Ginecomastie bilaterală 4 100%
Constituție ginoidă 3 75%
Talie înaltă 2 50%
Obezitate 3 75%
Organe
genitale
externe Corp penian mic 1 25%
Scrot puțin dezvoltat 1 25%
Anomalii testiculare 2 50%

76
III.8 Dismorfismul cranio -facial
Ca o concluzie a tabelul ui și graficului de la punctul III.7, dismorfismul cranio -facial
ocupă un loc fruntaș în ceea ce privește manifestările fenotipice ale Sindromului Turner . Cu
toate acestea, particularitățile sale nu sunt caracteristice acestei anomalii , fapt pentru care v oi
prezenta succesiv trăsăturile acestuia în funcție de fiecare caz în care se întâlnește.
Nr. Numele Dismorfism cranio -facial
1 D.L.G • Hipertelorism
• Fante palpebr ale cu orientare antimongoloidă
• Piramidă nazală aplatizată și lățită
• Urechi cu inserție joasă și cu dezvoltare a nterioară.
2 S.B • Ptoză palpebrală stângă
• Fante palpebr ale cu orientare antimongoloidă
• Microprognatism moderat
• Boltă palatină ogivală
3 L.N • Sprâncene stufoase arcuate
• Boltă palatină ogivală
• Anomalii de implanta re dentară
• Urechi mari
4 C.K • Nas mic și lat
• Implantare vicio asă a dinților
• Ochi profund situați în orbite
5 P.V • Fante palpebrale mongoloide
6 L.D • Facies rotund puț in expresiv ; mimica săracă , stearsă
7 V.M • Epicant us bilateral
• Vârful nasului lăț it
8 A.F.S • Limbă scrotală
• Profil acvilin
• Erup ție dentară neregulată
9 C.T • Fante palpebrale cu ușoară orientare antimongoloidă
10 C.N • Facies triunghiular

Tabel 11. Principalele trăsături ale dismorfismului cranio -facial întălnit în cadrul cazuisticii
de Sindrom Turner.

77
III.9 Rezultatele analizelor citogenetice
Testul Barr în anomaliile cromozomiale gonozomale prezintă trei situații reprez entative în
funcție de modi ficărilor asupra cromozomilor sexuali X, și anume:
➢ NEGATIV – în cazurile de Sindrom Turner classic 45,XO.
➢ POZITIV – în cazurile de Sindrom Klinefelter și de Trisomie X.
➢ NORMAL – în cazurile de mozaicism ale Sindromului Turner .
Test barr Număr cazuri Procent
Negativ 18 60%
Pozitiv 5 16,66%
Normal 7 23,33

Tabel 12. Testul Barr în anomaliile cromozomiale gonozomale raportate la cazuistica
folosită pentru realizarea studiului.

Grafic 13 . Reprezentarea grafică a procentajului în care Testul Barr se regăsește în
anomaliile cromozomiale gonozomale raportate la cazuistica fol osită pentru realizare
studiului.
60% 17%23%Test Barr
Negativ
Pozitiv
Normal

78
Citogenetic se pune în evidență existența a două situați i:
➢ Cariotipul specific anom aliei cromozomiale
➢ Mozaicismul.
S-a demonstrat faptul că din cele 30 de cazuri ale anomaliilor cromozomiale gonozomale ,
19 dintre acest ea (63,33% ) prezintă un cariotip specific fiecărui tip de sindrom în parte :
• 45, XO –pentru Sindromul Turner
• 47, XYY – pentru Sindromul Klinefelter
• 47,XXX – pentru Trisomia X.
Chiar dacă din punct de vedere al cariotipului, majoritatea cazurilor se încadrea ză în
criteriile clasice ale sindroamelor, există și un procent deloc de neglijat de 23,33%, de pacienți
cu mozaicism, dar și un număr mic de cazuri cu cariotip nespecificat reprezentând 10% din
totalul de cazuri.
Sindrom Cariotip Nr.
cazuri Total Procentaj TOTAL
Cariotip
specific Sindrom
Turner 45,XO 17 19 56,66% 63,33%
Sindrom
Klinefelter 47, XXY 1 3,33%
Trisomia X 47, XXX 1 3,33%
Mozaicism Sindrom
Turner 45,XO/46,XX 6 7 20% 23,33%
Sindrom
Klinefelter 46,XY/47,XXY 1 3,33%
Trisomia X – 0 0%
Cariotip
nespecificat Sindrom
Turner – 1 3 3,33% 10%
Sindrom
Klinefelter – 2 6,66%
Trisomia X – 0 0%
Tabel 13. Cariotipul întâlnit în rândul pacienților cu anomalii cromozomiale gonozomale.

79

Grafic 14 . Reprezentarea grafică a situației procentuale în cazul cariotipului întâlnit în rândul
pacienților cu anomalii cromozomiale gonozomale.

0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00% 60.00% 70.00%Cariotip specificMozaicismCariotip nespecificat
Cariotip specific Mozaicism Cariotip nespecificat
Series 1 63.33% 23.33% 10.00%

80
III.10 Patologii asoc iate
Ca urmare a analizării detaliate a cazuisticii, s-a evid ențiat un număr mare de alte boli
asociate anomaliilor cromozomiale gonozomale cu implicații directe și importante asupra
sănătății și calității vieții pacienților.
În ceea ce privește Sindromul Klinefelter, patologiile asociate au existat numai în cazul
unui singur subiect din cei 4 , fiind reprezentate de către:
➢ Chist tirodian la nivelul lobului drept
➢ Cifoscolioză dorso -lombară discrete
➢ Luxația recidivantă de rotulă .
De notat este faptul că în cazul singurei paciente cu Trisomia X din cazuistica pusă sub
analiză, nu se observa a fi evidentă nicio boală asociată.
Datorită numărului de cazuri de Sindrom Turner mult superior celorlalte două anomalii
cromozomiale gonozomale (sindr omul Klinefelter și Trisomia X) se poate observa cu ușurintă
ponderea semnificativă a patologiilor asociate acestuia. Pe acest considerent a fost posibilă
realizarea unui tabel complex care să ilustreze exact patologiile raportate fiecărui caz în parte
în care acestea sunt prezente.
Astfel s -a reușit gruparea în linii mari a celor mai sugestive asocieri preponderent după
criteriul sistemului afectat. Există totuși și un procent mic (8%) de afecțiuni care nu se
regăsesc ca și componente ale acestui criteriu fiind reprezentate de patologii ale fanerelor sau
cele de pe linie chirurgicală.
Ponderea cea mai mare a patologiilor asociate pacienților cu sindrom Turner este
reprezentată de către afecțiunile sistemului scheletic regăsindu -se în rândul a 14 cazuri din
cele 25 (56%), urmate fiind de cele digestive cu 7 cazuri (28%), dar și de cele oculare și
cutanate fiind evidente la 6 cazuri fiecare, deci existând într -un procent de 24%.

81
Nr
Cazuri Procent Nume

Cardio Vasculare

5

20% D.L.G Tahicardie sinusală
S.B Stenoză aortică subvalvulară
C.N Pericardită

B.N Malformație congenitală de cord
necianogenă
Persistență canal A -V

V.M BRD minor
Bicuspidie aortica ăcu valvă
normofuncțională
Foramen ovale patent
HVS concentrică stâ ngă

Scheletice(Osoase)

14

56% D.L.G Torace cu stern î nfundat

S.B Cifoscolioză dextro -convexă
Cubitus valgus bilateral
A.A Torace în platosă – lărgit ½ superior

L.N Torace plat
Luxație coxofemurală dreaptă înaltă
Mers șchiopă tat

L.L Necroză aseptică plantă dreaptă
Artrita idiopatică juvenilă forma
pauciarticulară
Osteoporoză 1/3 distală tibie drea ptă
si calcaneu drept
Picior scobit

82
Torace aplatizat,umeri lărgiț i

C.K Torace plat,globulos
Membre superioare ș i inferioare
scurte,grosolane
Mână pătrată
P.V Brahidactilie

S.A Torace aplatizat și umeri lărgiț i
Pliu interdigital
Degete alu ngite subț iri
Metacarpiene ș i falange proximale
mai alungite
Deget 5 deviat spre interior
predominant la stâ nga
Halux valgus bilateral
Aplatizare articulaț ii interfalangiene
distale
Metatarsiene mai alungite
B.N Membre scurte
H.F Torace in carenă
Brahimetacarpie 1,4,5

I.A Hiperlordoză lombară
Deformare regiune toracică si bazin
Extremități membre îngroș ate
Luxație bilaterală de ș old
L.D Trunchi globulos
Cubitus valgus bilateral

83
V.M Brahidactilie bilateral
Picior plat bilateral
A.F.S Extremitate distală a degetelor lățită

Oculare

6

24%

D.L Miopie forte
Astigmatism ochi drept
Cataractă congenitală polară anterior
dreaptă
A.A Sclere albastre
S.A Iris cu lizereu marginal mai
depigmentat
B.N Astigmatism hipermetropic
H.F Nistagmus orizontal

Digestive

7

28% D.L Stomatită micotică

A.A Colecist malformat,septat,cudat cu
aspect BISAC,destins
C.N Icter prelungit prin inhibiție
enzimatică din laptele matern
P.V Episoade gastroenterocoli tă acută
Sz.A + S.A Colecist moderat deschis septat ș i
cudat
A.F.S Colecist destins hipoton

Renal

3

12% C.N Hidronefroză stângă grad I
B.N Duplicitate siste m pielocaliceal drept
(posibil și stâ ng)

A.F.S Rinichi de mici dimensiuni cu
minime dilată ri caliceale

84

Cutanat

6

24%
P.H Pata cafe au lait față dorsală antebraț
Efelide multiple (față ș i membre
superioare)
M.E Acnee juvenilă
Keratoză foliculară
A.F.S Pată maronie 1/3 distală antebraț
stâng
A.A Acnee ju venilă
P.V Dermatită herpetiformă
O.A Angiocheratom circumscris

Fanere
2
8% A.F.S Unghii sticlă ceasornic
A.A Hipertrichoza spate

Chirurgicale
2
8%
A.A Hernie inghinală bilaterală mai
pronunțată pe dreapta
O.A Bursită exterioară picior stâ ng

Tabel 14. Patologiile asociate pacienților cu Sindrom Turner reprezentate individual
fiecărui caz în parte în care acestea se găsesc, raportate la cele 25 de cazuri ale acestui
sindrom.

85

Grafic 15 . Reprezentare grafică a patologiilor asociate pacienților cu Sindrom Turner
reprezentate individual fiecărui caz în parte în care acestea se găsesc, raportate la cele 25 de
cazuri ale acestui sindrom.
0 2 4 6 8 10 12 14Cardio-
vascularScheleticOcularDigestivRenalCutanatFanereChirurgical

86
III.11. Retardul mi ntal
Retardul mi ntal reprezintă o a devărată provocare în cazul pacienților cu anomalii
cromozomiale gonozomale fiind o componentă importantă atât a dezvoltării psihosomatice,
cât și a integrării acestora într -un mediu academic sau într -un cerc de prieteni.
Cu toate că acest indice este dese ori întâlnit la acest tip de pacienți, c onform rezultatelor
obținute în urma analizării cazuisticii utilizate, s-a evidențiat faptul că în proporție de 63,33% ,
pacienții cu anomalii cromozomiale gonozomale nu p rezintă nicio formă de retard mi ntal.
În schim b este necesar de precizat faptul că Sindromul Klinefelter ar avea o pondere ma i
mare a prezenței retardului mi ntal în cadrul tabloului clinic caracteristic, fiind întâlnit la
jumătate din totalul pacineților luați în evidență în această lucrare.
Retard m intal
prezent Retard mi ntal
absent
Nr
cazuri Procent Nr
cazuri Procent
Sindromul Turner 9 36% 16 64%
Sindromul
Klinefelter 2 50% 2 50%
Trisomia X 0 0% 1 100%
Total 11 36.66% 19 63.33%
Tabel 15. Retardul mi ntal întâlnit în cadrul cazuisticii folosite la realizarea acestei lucrări.

Grafic 16 . Reprezentare grafică a procentajului aferent existenței retardului mi ntal întâlnit în
cadrul cazuisticii folosite la realizarea acestei lucrări.
36.33%
66.33%
Retard mental
prezent
Retard mental
absent

87
III. 12. Profilul Psihologic și comportament al
În cadrul cazuisticii utilizate pentru realizarea acestui studiu s -a evidențiat faptul că
pacientele cu Sindrom Turner au o predispoziție mai mare de a prezenta modificări ale
profilulu i psihologic și comportamental . De aici derivă și dificultatea pregna ntă de a se
integra î n societate a acestora, ceea ce conduce la diverse frustrări și stimă de sine scăzută,
necesitând o susținere morală mai sporită din partea celor din jur.
Incidența crescută a acestor modificări este evidentă prin procentajul mare de 48% din
totalul de 25 de cazuri de Sindrom Turner , deci 12 cazuri , ceea ce se poate observa în
reprezentarea grafică realizată în continuare.

Grafic.17 Reprezentare grafică a procentajului pacientelor cu Sindrom Turner care prezintă
o alterare a profilul ui psihologic raportat la cele 25 de cazuri de Sindrom Turner.
Numar Nume Profil psihologic și comportamental
1 C.K − Nu vorbe ște
− Merge de la 3 ani
− Fără control sfincterian
2 L.L − IQ=55
− Deficiență mi ntală ușoară
− Imaturitate afectiv comportamentală
− Colaborează foarte greu
− Distres emoț ional dat orită spitaliză rii
3 O.A − IQ=71
− Instabilitate a atenț iei
− Hipobulie
− Dispozitie capricioasă
− Elemente de hetero -agresivitate
− Dependență crescută față de mamă
− Autoservire redusă
48%
52%Profil psihologic Modificat Profil psihologic normal

88
− Control sfincterian nefavorabil
− Crize de afecț iune
4 C.E − IQ=88
− Memorie si atenție deficitară
− Imaturitate psiho -socială și afectiv -emoțională
− Control sfincterian nocturn si diurn neformat
5 P.V − IQ=60
− Afectivitate săracă
− Dependență totală in autoservire
− Maturizare psiho -socială si dezvoltarea psiho –
motricității sub nivelul vâ rstei
6 D.L − IQ=80
− Distractibilitate
− Bradipsihie
− Vocabular să rac
− Puțin comunicativă
− Imaturitate afectiv -emoțională
− Voință slab reprezentată,puțin colaborativă
− Retractivă socio -relațional
− Toleranță mică la frustrare
− Maturizare psiho -socială sub nivelul vârstei cronologice
− Deficiență mi ntală ușoară
− Aptitudini foarte slab conturate
− Întâmpină dificultăț i in majoritatea activităț ilor
− Sensibilitate marcat ă
− Nivel scă zut de concentrare
− Memorie de lungă durată cu deficienț e
7 A.A − IQ=104
− Perfecționistă,foarte afectată de eș ecuri minore
− Ambițioasă,uneori aspirații mai inalte decât potenț ialul
− Foarte selectivă in relațiile cu cei de vârsta ei ceea ce
determină o oarecare izolare
8 A.F.S − IQ=34
− Tulbură ri de comportament grave la 30 de ani
− Anxietate socială
− Tulbură ri sfincteriene
− Tulburări emoț ionale
− Colaborare dificilă pe fond de deprivare senzorial ă de
tip auditiv
− Deficit atenț ional,mutitate
− Deficit MN EZIC global,instabilitate
− Imaturitate afectiv -emoțională
− Labilitate

89
− Dispoziție anxios -depresivă
− Hipermotivitate
− Retractivitate socio -relațională
− Inhibată ,complexe inferioritate
− Nervozitate
− Suspicioasă
− Insomnia mixtă
− Deplasare deficitară
− Dependență de alte persoane
9 B.N − IQ=55
− Retard psihomotor
− Intârziere mi ntală ușoară
10 I.A − IQ=61
− Deficit mi ntal uș or
− Comprehensiune sub nivelul vâ rstei cronologice
− Deficit adiț ional pe nivelul hipoprosexic
− Memorie de ficitară,hipobulică
− Afectiv emoț ional: intro versie,labilitate psiho –
afectivă,timiditate marcată
− Episoade de agresivitate
− In evidență cu Schizofrenie (tratament cu Rispolept)
11 L.D − Întârziere in dezvoltare somato -psihică si intelectuală
(încă din primul an)
− Vorbirea coerentă se formează doar la 8 ani
− Scolarizare compromisă
− Silabisește la 2 ani,umblă la un an
12 Sz.A − IQ=75
− Deficiență mintală medie
− Sindrom alcoholic fetal
− Capacitatea de concentrare a atenției limitată
− Colaborează foarte greu
− Memorie slabă
− Bradipsihie
− Timiditate
− Incredere in sine
− Foarte retrasă
− Nu se integrează in grupul de copii de vâ rsta ei
− Vocabular foarte să rac
Tabel. 16. Profilul psihologic și comportame ntal al pacientelor cu Sindrom Turner din cadrul
cazuisticii utilizate în elaborarea acestui studiu.

90
CAPITOLUL IV. Prezent ări de caz
Cazul nr. 1
D.L – 18 ani
Data nașterii : 23.07.1997
Domiciliu: str. Borsecului, nr. 10, județul Bihor
Date privind sarcina :
− Vârsta gestațională = 38 de săptămâni
− Greutatea la naștere = 2500 de grame
− Naștere naturală – prezentație craniană
Vârsta la diagnostic : 9 ani
Dismorfisme:
1. Păr cu inserție joasă
2. Hiperteloris m, fante palpebrale cu orientare antimongoloidă
3. Piramidă nazală aplatizată și lățită
4. Gât scurt
5. Stern înfundat
6. Hipotrofie staturo -ponderală (sub percentila 5)
7. Brahidactilie a membrelor superioare și inferioare bilateral
Organe genital e interne:
– La tușeul re ctal, uterul este hipoplazic, iar anexele nu se pot palpa.
Patologii asociate :
− Tahicardie sinusală
− Hipotiroidism sub tratament
− Miopie forte, Astigmatism la nivelul ochiului drept

91
− Cataractă congenitală polară anterioară dreaptă
− Hipercolesterolemie
− Stomatită micotică
− Anemie microcitară normocromă
Radiografie de pumn :
– Vârsta osoasă corespunde vârstei de 11 ani.
Consult cardiologic :
a) Ex clinic cardiac:
– Zgomote cardiace ritmice, tahicardice 129 bpm, clare, bine bătute, fără sufluri
– AV =129 bpm
– Puls prezent la marile artere
b) EKG:
– Ritm sinusal regulat cu AV = 129 bpm
– Ax electric deviat la stânga
– PR = 0,12 ms
c) Ecocardiografie
– Ao = 18,2 mm , AS = 22,8 mm, VS = 38,6/23,8 mm
– AD = 21,8 mm , VD = 22,3 mm
– SiA, SiV integre, aparat valvul ar normal, Pericard liber
Concluzii: aspect aparent normal. Tahicardie sinusală. Greu de examinat datorită displaziei
toracice.
Ecografie abdomino -pelviană :
– Ficat cu e coconstrucție omogenă, lob stâng hepatic = 4,4 cm
– Colecist îngroșat, conținut transonic, fără calculi

92
– VP (vena portă) în hil de calibru normal =0,8 cm
Examen de laborator:
– Colesterol = 6,2 mmol/l (V.N < 5,2 mmol/l)
– Trigliceride = 1,75 mmol/l (V.N <1,7 mmol/l)
– Hemoglobina = 11,7 g /dl (V.N = 11,8 -15,7 g/dl)
– MCH = 25,6 pg (V.N = 27,0 -30,0 pg)
– MCHC = 32,3 g/dl (V.N = 33,0 -36 g/dl)
– Calciu = 4,0 mg/dl ( V.N = 4,2 -5,2 mg/dl )
– TSH = 6,77 uui/ml ( V.N =0,51 -4,30 uui/ml)
– FT4 = 1,16 mg/dl (V.N =1,1 -1,7 mg/dl)
– IGF- 1 (insulin -like growth factor 1) = 213,0 ng/ml (V.N = 342 -445 ng/ml)
– Prolactin a = 16,26 ng/ml (V.N <10 ng/ml)
– Estradiol = 27 pg/ml ( V.N < 5 -15 pg/ml)
Profil psihologic :
– IQ = 80
– Mers independent
– Distractibilitate
– Vocabular = sărac, puțin comunicativă
– Imaturitate afectiv – emotională
– Motivație săracă
– Temperament cu note colerice
– Voință slab reprezentată
– Puțin colaborativă, retractivă socio -relațional
– Toleranță scăzută la frustrare

93
– Maturitate psiho -socială sub nivelul vârstei cronologice
Test Barr – negativ
Cariotip = 45,X0/46,XX
Diagnostic – Sindrom Turner ( Mozaicism)
Sfat genetic: anomalie cromozomial ă cu risc de recurență similar cu cel al populației
generale.
Cazul nr. 2
Ț.H.V – 15 ani
Data nașterii : 16.09.2002
Domiciliu: Str. Jules Vernes, Nr.12, Oradea, Bihor
Date privind sarcina :
– Vârsta gestațională = 38 de săptămâni
– Naștere prin cezariană
– APGAR = 9/10
Vârsta la diagnostic : 15 ani
Dismorfisme:
1. Statură înaltă = 189 cm ( peste percentila 97), normal = 177 ± 10 cm
2. Exces ponderal = 105 kg ( peste percentila 97) , IMC = 29
3. Constituție g inoidă cu țesut subcutanat bogat reprezentat la nivelul abdomenului și
coapselor
4. Ginecomastie bilaterală
Somatometrie :
– Talie = 189 cm
– Greutate = 105 kg
– PC (perimetru cranian) = 60 cm

94
– MDB (marea deschidere a brațului) = 196 cm
– DBA (diametru biacromial) =44 cm
– DBT (diametru bitrohanterian) = 38 cm
Patologii asociate :
– Obezitate gradul I
– Chist tiroidian lob drept
– Luxație recidivantă de rotulă
– Cifoscolioză dorso -lombară discretă
Radiografie de pumn : vârstă osoasă corespunzătoare vârstei de 17 ani
Radiografie de genunchi bilateral: calcificări ale ligamentului contralateral și
ligamentului patelar superior
Ecografie tiroidiană:
– glandă tiroidă cu structură izoecogenă
– în jumătatea inferioară a lobului tiroidian drept se evidențiază o formațiune chistică cu
dimensiuni de 0,2/0,34 cm
– vascularizația parenchimului fără modificări
– adenopatii laterocervicale bilateral de tip inflamator
Ecografia mamară:
– Bilateral, la nivel mamar se observă numeroși paniculi adipoși hipertrofiați,
retrotegumentar, l a nivelul regiunii mamare fiind prezentă o masa adipoasă
voluminoasă
– Nu se constată hipertrofia țesutului glandular mamar
CONCLUZII:
A. Mase adipoase bilateral la nivelul regiunii mamare
B. Fără ginecomastie ( fără hipertrofia țesutului glandular)

95
Examen de laborator:
– FSH = 8,88 UI/dl ( V.N = 0,78 – 5,10 UI/dl)
– MCV = 77,7 fl (V.N = 78,0 – 93, 0 fl)
– MCH = 25,6 pg (V.N = 26,0 -32,5 pg)
– Fibrinogen = 3,72 g/l (V.N = 1,80 – 3,50 g/l)
– FT4 ( tiroxina liberă) =0,85 ng/dl (V.N = 0,89 -1,76 ng/dl)
– Testosteron = 3,92 ng/ ml ➔ stadiu Tanner 3
Test Barr – pozitiv
Cariotip – 47, XXY
Diagnostic: Sindrom Klinefelter
Sfat genetic: anomalie cromozomial ă cu risc de recurență similar cu cel al populației
generale.

Caz nr. 3
L.E – 21 de ani
Data de na ștere: 20.04.1968
Domiciliu : Urvind, nr.90, județul Bihor
Dismorfism :
1. Pilozitate acccentuată la nivelul buzei superioare, gambelor și vulvo – perineală
2. Labii mici , subțiri, congestionate
3. Torace cu umeri largi
Tușeu vaginal :
– Nu se palpează colul uterin
– Uterul nu se palpează

96
– Disgenezie gonadică cu atrofie a tractului genital
– Zone anexiale libere
Ecografie abdomino – pelvină :
– Nu se evidențiază uterul
– Ovarul drept aparent cu aspect normal
– Ovarul stând nu se evidențiază
Radiogr afie de șa turcească :
– Diametru antero -posterior mărit
– Dorsul șelar decalcificat
Urografie :sistemul pielo -caliceal fără modificări radiologice.
Test Barr : pozitiv , 9% [t(X,D)]
Cariotip : 47, XXX
Diagnostic : Trisomie X
Sfat genetic: anomalie cromozomial ă cu risc de recurență similar cu cel al populației
generale.

97
CAPITOLUL V . Concluzii
1. Anomaliile cromozomiale gonozomale reprezintă un procent foarte mic (0,57%) din
totalul malfomații lor congenitale din județul Bihor.
2. Mediul de proveniență în care s -a observat o preponderență moderat mai mare a acestor
patologii este cel rural fiind reprezentat de un procent de 63,33%.
3. Apariția anomaliilor cromozomiale gonozomale se remarcă a fi mai frecventă în cadrul
nou născuților de rang I comparativ cu cei de rang II și III.
4. Vârsta gestațională, cât și greutatea la naștere s -au dovedit a fi încadrate în limitele
normalului la majoritatea dintre pacienți.
5. Vârsta mamei la naștere nu a infl uențat în mod direct apariția anomaliilor
cromozomiale, la un procent de 56,66% dintre pacienți, mamele având o vârstă ce
poate fi încadrată ca fiind cea mai optimă pentru procreere.
6. Vârsta de diagnostic a cazurilor analizate a fost în conformitate cu apariția semn elor și
simptomatologiei clinice. Astfel în cazul Sindromului Turner, pacientele au fost
diagnosticate preponderent încă din perioada de nou -născut, în cazul Sindromului
Klinefelter diagnosticul s -a pus la vârsta pubertății, iar în cazul Trisomiei X
diagno sticul a fost realizat la o persoană adultă.
7. Cu toate că tablourile clinice sunt extrem de variate s -a putut observa faptul că toate
semnele și simptomele regăsite se încadrează perfect în tiparul fiecărei patologii și
reușesc să ne orienteze spre un posib il diagnostic.
8. S-a pus în evidență multitudinea de patologii asociate anomaliilor cromozomiale
reușind să confere acestor tipuri de anomalii caracterul de patologii complexe , cu
implicații importante asupra întregului organism. Cele mai frecvente patologii asociate
sunt cele ale sistemului scheletic, fiind regăsite la un procent de 56% din pacienți.
9. Chiar dacă retardul mental este absent în cea mai mare proporție a cazurilor , efectele
acestor tipuri de sindroame asupra psihicului, comportamentului și a înca drării în
societate ale acestor pacienți sunt semnificative , aceștia necesitând o atenție specială.

98
Bibliografie
1. Bembea M. , (2016 ) Genetica in pediatrie – Compendiu clinic, Ed itura RISOPRINT Cluj –
Napoca, pg.: 422 -427.
2. Bembea M. (2001) – Genetică medicală și clinică, Editura Universității din Oradea, pg.:
95-110.
3. Irons, Mira B. Korf, Bruce R – Human genetics and genomics -Wiley -Blackwell
(2013) .,pg.: 100 -114.
4. Strachan T., Read A.P., (2004) – Human Molecular Genetics Third Edition, Garland
Publishing, UK, pg.: 40 -57.
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Chromosome .
6. https://www.genome.gov/about -genomics/fact -sheets/Chromosome -Abnormalities -Fact-
Sheet .
7. https://www.winchesterhospital.org/health -library/article?id=101107 .
8. Covic M., Ștefănescu D., Sandovici I., Gorduza E. (2017) – Genetică Medicală. Ediția III,
Editura Polirom .
9. https://www.msdmanuals.com/home/women -s-health -issues/detection -of-genetic –
disorders/overview -of-genetic -disorders .
10. https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=medical -genetics -how-
chromosom e-abnormalities -happen -90-P02126 .
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Nondisjunction .
12. Beechey, Searle – Encyclopedia of Genetics ( 2001), Elsevier, Harwell, UK, p g.: 2003 –
2007 .
13. Wilch ES, Morton CC. (2018) – Historical and Clinical Perspectives on Chromosomal
Translocations. Adv Exp Med Biol .;1044:1 -14.
14. https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/chromosome -and-gene –
anomalies/chromosomal -deletion -syndromes .
15. https://www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/chromosome -and-gene –
anomalies/microdeletion -and-microduplication -syndromes .
16. Huret J.P, Leonard C.., Savage J.R.K (2005) – Chromosomes, Chromosome Anomalies.
Atlas of Genetics and Cytogenetics in Oncology and Haematology.

99
17. Yip, Moh -Ying (2015): – “Autosomal ring chromosome s in human genetic disorders.”,
Translat ional pediatrics vol. 4,2 : pg.: 164-74.
18. https://en.wikipedia.org/wiki/Unequal_crossing_over .
19. Griffiths AJF, Miller JH, Suzuki DT, et al. (2000) – An Introduction to Genetic Analysis.
7th edition, W. H. Freeman; New York; Inversio ns.
20. https://en.wikipedia.org/wiki/Isochromosome .
21. http://www.saptamanamedicala.ro//articole/Hibrizitatea -fluorescenta .
22. Adriana Sirețeanu et al (2012) – Hibridizarea Genomică Comparativă Pe Microrețele:
Considerații Tehnice Și Aplicații. Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat., Iași Vol.116(2), pg.:
545-550.
23. https://en.wikipedia.org/wiki/Barr_body
24. Levy, B. et al. (2014) – Genomic Imbalance in Products of Conception: Single –
Nucleoti de Polymorphism Chromosomal Microarray Analysis. Obstetrics & Gynecology
124, p g.: 202 –209.
25. Williams D.L., Runyan J. W (1966) – Sex Chromatin And Chromosome Analysis, Annals
of Internal Medicine Vol. 64 (2), pg.: 422 -456.
26. https://www.medscape.org/viewarticle/445555
27. Morgan T (2007) – Turner Syndrome: Diagnosis and Management, American Family
Physician, Vol. 76 (3), p g.:405 -410.
28. https://en.wikipedia.org/wiki/Turner_syndrome
29. https://rarediseases.org/rare -diseases/turner -syndrome/
30. https://newsmed.ro/sindromul -turner -monosomia -x-semne -si-simptome/
31. Morgan T. (August, 2007) – Turner Syndrome: Diagnosis and Management. Am Fam
Physician .; 76(3): pg.: 405 -417.
32. Bolile cromosomiale ale omului, Diagnostică și clinică – sub redacția E.F Davidenkova,
Editura medicală, București, 1966 .
33. Visootsak J, Graham JM Jr.( 2006 Oct 24) – Klinefelter syndrome and other sex
chromosomal aneuploidies. Orphanet J Rare Dis . 1:42.
34. https://www.revistagalenus.ro/practica -medicala/disgenezii -ale-tubilor -seminiferi –
sindromul -klinefelter/

100
35. Abramsky L, Chapple J (April 1997). – "47,XXY (Klinefelter syndrome) and 47,XYY:
estimated rates of and indication for postnatal diagnosis with implications for prenatal
counselling", Prenatal Diagnosis. 17 (4 ): pg.: 363–8.
36. http://edubolirare.ro/node/75
37. Tartaglia, N.R., Howell, S., Sutherland, A. et al(2010). – A review of trisomy X
(47,XXX). Orphanet J Rare Dis 5, 8.
38. https://www.mayoclinic.org/diseases -conditions/triple -x-syndrome/diagnosis –
treatment/drc -20350981
39. https://en.wikipedia.org/wiki/XYY_syndrome
40. https://kidshealth.org/en/parents/xyy -syndrome.html
41. Leggett V, Jacobs P, Nation K, et al. (2010) -Neurocognitive outcomes of individuals with
a sex chromosome trisomy: XXX, XYY, or XXY: a systematic review. Dev Med Child
Neurol;52:119 -129.

101