FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂL DIN AFARA CĂSĂTORIEI [627549]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
– DREPT –

TEMA:

FILIAȚIA FAȚĂ DE TATĂL DIN AFARA CĂSĂTORIEI

Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Laura Macarovschi

Absolvent: [anonimizat] 2017

Cuprins
Capitolul I. FAMILIA
Secțiunea I. Fenomenul familial
Secțiunea a II -a. Noțiunea de familie
II.1. Noțiunea de familie în sens sociologic
II.2. Noțiunea de familie în sens juridic
Capitolul II. NOȚIUNI PRELIMINARII PRIVIND FILIAȚIA
Secțiunea I. Scurt istoric
I.1. Scurt istoric al filiației în dreptul privat roman
I.2. Evoluția reglementării filiației în România
Secțiunea a II -a. Aspecte generale privind filiația
II.1. Noțiunea de filiație
II.2. Sediul materiei
II.3. Clasificarea filiației
Secțiunea a III -a. Aspecte generale privind stabilirea filiației
III.1. Noțiunea de stabilire a filiației
III.2. Modurile de stabilire a filiației
Secțiunea a IV -a. Dovada filiației
IV.1. Considerațiuni generale
IV.2. Forța probantă
IV.3. Posesia de stat
Secțiunea a V -a. Acțiunile în justiție relativ la filiație
V.1. Clasificarea acțiunilor î n justiție relativ la filiație
V.2. Caracterele juridice ale acțiunilor în justiție relativ la filiație
Capitolul al III -lea. STABILIREA FILIAȚIEI FAȚĂ DE TATĂL DIN AFARA
CĂSĂTORIEI
Secțiunea I. Considerații introductive privind stabilirea filiați ei față de tată
I.1. Noțiunea de filiație față de tată
I.2. Clasificarea filiației față de tată

I.3. Modurile de stabilire a filiației față de tată
I.4. Prezumția timpului legal al concepției copilului
Secțiunea a II -a. Stabilirea paternităț ii din afara căsătoriei
II.1. Modalități de stabilire a paternității din afara căsătoriei
II.2. Efectele stabilirii paternității asupra unui proces penal
II.3. Stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei prin recunoaștere
II.3.1. Noțiunea de recunoaștere a filiației față de tată
II.3.2. Natura juridică a recunoașterii filiației față de tată
II.3.3. Caracterele juridice ale recunoașterii filiației față de tată
II.3.4. Capacitatea juridică necesară pentru recunoașterea filiației față de tată
II.3.5. Formele recunoașterii filiației față de tată
II.3.6. Copii cu privire la care filiația față de tată se poate stabili prin recunoaștere
II.3.7. Efectele recunoașterii față de tată
II.3.8. Înscrierea recunoașterii față de tată
II.3.9. Contestarea filiației față de tată
II.3.10. Nulitatea recunoașterii filiației față de tată
II.4. Stabilirea filiației față de tată p rin hotărâre judecătorească
II.4.1. Acțiunea în justiție pentru stabilirea filiației față de tată
II.4.2. Cazurile în care se poate stabili prin hotărâre judecătorească filiația față de tată
II.4.3. Aspecte procedurale relativ la a cțiunea pentru stabilirea filiației față de tată
II.4.4. Efectele admiterii acțiunii pentru stabilirea filiației față de tată
Secțiunea a III -a. Despăgubiri pentru cheltuielile făcute în timpul sarcinii, nașterii sau leuziei
Secțiunea a IV -a. Reproducerea umană asistată medical cu terț donator
IV.1. Noțiunea de reproducere umană asistată medical cu terț donator
IV.2. Sediul materiei
IV.3. Condițiile reproducerii umane asistată medical cu terț donator
IV.4. R egimul filiației în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator
IV.5. Contestarea filiației în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator
IV.6. Raporturile dintre tată și copil în cazul reproducerii umane asistat ă medical cu terț
donator
IV.7. Regimul informațiilor în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator

a.Prevederi legale
b.Anonimatul și dreptul copilului de a -și cunoaște identitatea biologică
IV.8. Alte aspecte importante în ceea ce privește reproducerea umană asistată medical cu
terț doantor
a.Părinții
b.Interesul superior al copilului și drepturile acestuia în dispozițiile internaționale
c.Dreptul la informare și consiliere
d.Infertilitatea
e.Reproducerea "post -mortem"
f.Riscurile medicale si etice pe care le implică metodele RUAM
g.Probleme religioase cu care se confruntă procedurile de RUAM
Secțiunea a V -a. Dreptul la cunoașterea identității biologice
V.1. Spețe relevante
V.2. Autoritatea de lucru interpretat a hotărârilor CEDO
Secțiunea a VI -a. Aplicarea în timp a dispozițiilor Codului civil referitoare la filiație
Capitolul al IV -lea. EFECTELE FILIAȚIEI
IV.1. Considerații generale
IV.2. Drepturile și înd atoririle părintești
IV.3. Numele copilului
Capitolul al V -lea. SCURTE CONSIDERAȚIUNI PRIVIND INSTITUȚIA FILIAȚIEI ÎN
DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT
V.1. Legea aplicabilă filiației copilului din afara căsătoriei
A. Determinarea legii aplicabile fi liației copilului din afara căsătoriei
B. Domeniul legii aplicabile filiației copilului din afara căsătoriei
a.Stabilirea filiației
b.Efectele filiației
V.2. Legea aplicabilă răspunderii tatălui
V.3. Reproducerea umană asistată medical c u terț donator
V.4. Convenții internaționale în materia filiației copilului și unor aspecte conexe
A. Convenții internaționale multilaterale
B. Convenții internaționale bilaterale

ANEXE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Copilul este unicul lucru pe care îl face omul fără vreun sentiment de responsabilitate, deși este acela
pe care ar trebui să îl facă terorizat de sentimentul responsabilității…1
Capitolul I. FAMILIA
Secțiunea I. Fenomenul familial
Fenomenul familial este unul complex care formează obiectul de studiu a numeroase
și variate domenii , precum: sociologic, juridic, biologic, demografic, psihologic, pedagogic,
dar și juridic2.
Așadar, prin uniunea d intre un bărbat și o femeie și prin procreare, familia este o
realitate biologică, prin comunitatea de viață dintre cei doi soți, precum și dintre aceștia și copii,
dar și dintre membrii familiei, este o realitate socială, iar, nu în ultimul rând, prin reg lementările
legale relativ la aceasta, familia este și o realitate juridică3.
Dreptul familiei se înrudește mai ales cu sociologia, deoarece are ca obiectiv
fundamental studiul modului de organizare și funcționare a relațiilor din cadrul f amiliei. Astfel,
sunt puse în evidență tendințele actuale ale acestui fenomen familial, și anume: o scădere a
ratei nupțialității și a ratei natalității paralel cu o creștere a numărului persoanelor celibatare și
a celor care aleg să trăiască în concubinaj , dar și a cuplurilor fără descendenți; creșterea
numărului divorțurilor și a copiilor născuți în afara căsătoriei; la care se adaugă presiunea
exercitată de cuplurile alcătuite din persoane de același sex4 și cel mai important aspect, cel al
implicațiilor tehnicilor de procreare asistată medical5.
În România, familia continuă să fie un element important din viața unei persoane,
căsătoria oficială reprezentând mijlocul de întemeiere a famil iei, iar uniunea consensuală
nefiind reglementată nu este așa de răspândită ca în alte state membre ale U.E. Oamenii aleg

1 Garabet Ibrăileanu, Privind viața , apud Marieta Avram, Filiația. Adopția națională și internațională , Editura
All Beck, București, 2011.
2 Marieta Avram, Filiația. Adopția națională și internațională, Editura All Beck, București, 2001, p. 1.
3 Ioan Albu, Dreptul familiei , Editura didactică și pedagogică, București, 1975, p.7.
4 Nupțialitatea: în anul 2013, în România s -au înregistrat 107.507 căsătorii , continuând un trend descrescător
începând cu anul 2007. După un ușor recul în anii 2000 -2002, numărul căsătoriilor din România a cunoscut un
trend ascendent până în anul 2007, când căsătoriile din România au atins un maxim datorită implementării unei
legislații care a instituit un sprijin financi ar pentru cuplurile care se căsătoresc pentru prima oară (Legea nr.
396/2006). Evoluția ratei nupțialității a urmat pe cea a numărului absolut al căsătoriilor, oscilând între un minim
de 5,2 căsătorii la 1000 de locuitori în anul 2011 și un maxim de 9,1‰ în 2007 ( a se vedea:
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro si graficul 1 din
rubrica Anexe).
Divorțialitatea: în anul 2013, s -au pronunțat 28.507 divorțuri prin sentințe definitive sau decizii ale notarilor
publici și ale ofițerilor de stare civilă, rata de divorțialitate fiind de 1,4 divorțuri la 1000 locuitori. Față de perioada
2000-2012, numărul divorțurilor și rata de divorțialitate au scăzut, după ce cunoscuseră o evoluție oscilantă cu
trend crescător în perioada 2004 -2011 ( a se vedea: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro si graficul 2 din rubrica Anexe).
Natalitatea: În anul 201 3 în România s -a înregistrat cel mai mic număr de născuți vii din anul 2000 încoace:
182.313. După o scădere accentuată în primii trei ani ai perioadei de referin ță, natalitatea a înregistrat o ușoară
apreciere în anii 2003 -2009, influențată și de efectele stimulării căsătoriilor din 2006. Rata totală de fertilita te s-a
apreciat continuu începând cu anul 2002 până a atins un maxim de 1,66 copii la o femeie în anul 2009, după care
a înregistrat o scădere accentuată până în anul 2013, apropiindu -se de nivelul anilor 2005 2006, când natalitatea a
fost cu circa 20% mai mare decât cea din 2013 ( a se vedea: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro si grafi cul 3 din rubrica Anexe).
5 Marieta Avram, op.cit .

să se căsătorească la vârste mai înaintate, după ce termină facultatea și sunt integrați pe piața
muncii, dispunând astfel de resurse materiale necesare unui trai decent în cuplu. Creșterea
vârstei medii la prima căsătorie6 duce la o creștere a vârstei la care mamele decid să aibă un
copil și implicit la o reducere a numărului de ani în care este posibilă nașterea și a altor copii,
care inevitabil produc efecte negative asupra fertilității. Un număr mare de copii sunt născuți
în afara căsătoriei, ceea ce duce la concluzia că această decizie nu mai este influențată atât de
mult de statutul de persoană căsătorita, de oprobiul altor persoan e, ci de alte aspecte precum:
găsirea unui partener de viață, un venit corespunzător, existența resurselor materiale necesare
creșterii și educării copiilor, dar și alte circumstan țe din viață fiecărui individ, etc7.
Evenimentele demogra fice din viața unui stat determină schimbări majore în
structura socială a acestuia și implicit a familiei. Corolarul acestui lucru este că are implicații
de o importanță deosebită la nivelul bugetelor de stat, a sistemului de pensii și a politicilor
publi ce. Sigur că, și analiza nupțialității are importanță în demografie deoarece reprezintă o
premisă pentru fenomenul de natalitate. Căsătoria este o instituție firească într -un stat și care
contribuie la evoluția acestuia: căsătoria se soldează cu urmași și duce la o creștere a populației
care influențează în mod direct sporul natural. Aceste fenomene sunt interdependente și se
influențează reciproc, generând numeroase efecte în domeniul muncii, sistemului de sănătate
și a celui de educație8.
Desigur că, dinamica fenomenului nu poate fi ignorată de drept, aceasta întrucât
însăși dispozițiile legale trebuie să evolueze, pentru a normaliza și a reflecta relațiile de familie
așa cu acestea se configurează în anumite etape ale evoluției societăți i. Nu putem exclude faptul
că, mai mult sau mai puțin, tradițiile, morala, moravurile au și trebuie să aibă un rol important9.
Așa cum am stabilit că familia este o realitate sociologică și juridică trebuie să facem
distincția între noțiune a de familie în sens sociologic și cea de familie în sens juridic.

Secțiunea a II -a. Noțiunea de familie

6 Conform rezultatelor obținute în urma Recensământului din 2011, peste jumătate din populația rezidentă a
României în vârstă de 20 de ani și mai mult consta din persoane căsătorite (61,1%) și o persoană din cinci nu
fusese niciodată căsătorită (21,5%). Văd uvele și văduvii reprezentau 12,0% din populația în vârstă de 20 de ani și
mai mult, iar persoanele divorțate reprezentau 5,4%. 716,4 mii de persoane, reprezentând 4,5% din populația în
vârstă de 20 de ani și mai mult, au declarat că trăiesc în uniune cons ensuală. Aproximativ trei sferturi dintre ele
nu fuseseră niciodată căsătorite legal, și 17,3% erau persoane divorțate la momentul de referință al
recensământului. Analiza vârstei medii a soților relevă o tendință constantă de creștere a acesteia și de a mânare
a căsătoriei. În anul 2007 (primul an după implementarea sprijinului financiar) se observă o creștere ușoară a
acestei vârste, determinată de căsătoriile amânate din motive financiare. Curba ratei nupțialității urmează fidel pe
cea a numărului căsăt oriilor, cu un maxim (8,8 căsătorii la 1000 locuitori) înregistrat în anul 2007, după care
amploarea fenomenului de nupțialitate scade masiv, influențat de fenomenul migratoriu extern determinat de
intrarea României în UE și deschiderea granițelor. (a se v edea http://ec.europa.eu/eurostat/statistics –
explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro si graficul 4 din rubrica Anexe).
7 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/Marriages_and_births_in_Romania/ro , accesat
online, 14.07.2016.
8 Ibidem.
9 Mari eta Avram, 2001, op.cit .

II.1. Noțiunea de familie în sens sociologic
Din punct de vedere sociologic, familia, este o formă specifică de comunitate umană
formată dintr -un grup de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care are ca și
trăsături comunitatea de viață, sentimente și aspirații10.
Doctrina de specialitate definește familia ca "o formă de comunitate umană alcătuită
din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizând, mai mult sau
mai puțin, latura biologică și/sau cea psihosocială"11.
Sociologia clasifică familia în următorul fel:
-familia nucleară : este cea formată din părinți și copii lor necăsătoriți, iar familia extinsă :
rezultă din unirea mai multor familii nucleare;
-familia de origine : este cea în care persoana se naște și crește, fiind formată din părinți, frați
și surori, și familia de procreare : este cea proprie și conjugală, stabilită prin propria căsătorie,
alcătuită din cei doi soți și copii;
-familia de rezidență : persoane care locuiesc împreună, și familia de interacțiune : are ca și
trăsătură principală schimbul reciproc de produse, vizite etc.;
-familia normală : cea care îndeplinește toate funcțiile unei familii, familia dezorganizată : este
cea în care una sau mai multe funcț ii este deficitară;
-familiile matriarhale, patriarhale și egalitare : clasificare stabilită în funcție de modul de
exercitare a autorității. În cadrul familiei matriarhale autoritatea este deținută de femeia cea
mai în vârstă sau de soție, spre deosebire de familia patriarhală unde autoritatea este deținută
de cel mai în vârstă bărbat sau de soț. În prezent, predominantă este familia egalitară , care
presupune exercitarea autorității în mod egal între soț și soție12.

II.2. Noțiunea de familie în sens juridic
Formă de conviețuire umană ancestrală, familia nu a avut cum să rămână în afara
ariei de reglementare a dreptului. Astfel, la nivel general, dispozițiile internaționale au statuat
că familia este elementul natural și fundamental al societății (art. 16 pct. 3 din Declarația
universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 dec. 1948 și art.
23 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, adopt at la 16 dec.
1966)13.

10 M. Voinea, Sociologia familiei , Editura Universitatea din București, 1993, pp. 5, 6.
11 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciupercă, Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei , Editura Press
"Mihaela", București, 1988, p. 17.
12 Marieta Avram , op. cit ., 2001, pp. 2, 3.
13 Marieta Avram, op.cit ., 2013, p. 3.

Din punct de vedere etimologic, termenul "familie" provine din cuvântul latin familia
(ae), care desemnează totalitatea membrilor dintr -o casă sau gintă14.
Înțelegerea noțiunii juridice a familiei presupune raportarea la actele normative care
reglementează relațiile de familie, astfel putem desprinde ceea ce definește "ochii legiuitorului"
prin familie15.
Relațiile de familie pot fi caracteri zate printr -un caracter complex al acestora, în
cadrul lor apărând aspecte morale, psihologice și economice16.
Din perspectiva diversității reglementării, putem spune că, lato sensu , dreptul familiei
înglobează mai multe ramificări. Așadar, p utem vorbi despre un drept civil al familiei, de un
drept social al familiei, de un drept penal al familiei (fiind vorba aici de violența din familiei
ori nerespectarea anumitor obligații), de un drept fiscal al familiei17.
Din punct de vede re juridic, nu există un text legal care să stabilească definiția
familiei, astfel acest rol i -a revenit doctrinei românești. Exempli grația : T.R. Popescu spune că
familia este principala formă de organizare a vieții în comun a oamenilor legați prin căsăto rie
sau rudenie; I. Albu consideră că familia este o realitate juridică generată de reglementările
legale18.
Familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi, dar și obligații care
își au izvorul în căsătorie, rudenie (adopți e), precum și în calte raporturi asemănătoare relațiilor
de familie. Din analiza diferitelor dispoziții legale se constată că noțiunea de familie comportă
două înțelesuri: un înțeles restrâns, ea cuprinde soții și copii lor minori, cât și un înțeles larg,
atunci când lor li se adaugă și alte categorii de persoane19.
În opinia mea, pentru a da o definiție juridică a familiei trebuie să avem în vedere
toate dispozițiile legale care reglementează relațiile de familie, atât în dreptul intern, câ t și în
cel internațional, acestea reflectând și realitățile sociale existente (legea se schimbă, ea se
adaptează în funcție de nevoile societății, iar nu invers; nu putem așeza datele noi în tiparele
vechi ale minților noastre, filtrând și dând deoparte t ot ce nu se potrivește). Astfel, dreptul
trebuie să țină cont de constatările făcute în domeniul sociologic relativ la instituția familiei,
care reflectă ca o oglindă stadiul societății.

14 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, Dreptul familiei , ediția a II -a, revăzuta și adăugită,
Editura Universul Juridic, București, 2013.
15 Marieta Avram, Drept civil. Familia , Editura Hamangiu, București , 2013, p. 5.
16 Simona Petrina Gavrilă, Instituții de dreptul familiei în reglementarea noului cod civ il, Editura Hamangiu,
2012, p.1.
17 Marieta Avram, op.cit.
18 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici , Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit.
19 Simona Petrina Gavrilă, op.cit ., p. 2.

Capitolul II. NOȚIUNI PRELIMINARII PRIVIND FILIAȚIA
Secțiunea I. Scurt istoric
I.1. Scurt istoric al filiației în dreptul privat roman
Atât în cazul căsătoriei cu manus, cât și în cazul celei fără manus situația copiilor
era la fel, în sensul că pentru a dovedi agnațiunea unui copil față de tată, mama trebuia să facă
dovada faptului că ea l -a născut, ceea ce nu era greu de demonstrat întrucât se făceau înregistrări
ale nașterilor ș i înainte de vremea lui Marcu -Aureliu. Astfel, stabilirea paternității presupunea
existența a două prezumții: copilul născut după șase luni de la căsătorie și cel mult zece luni
după desfacerea acesteia, se considera conceput în timpul căsătoriei ( ex iustu s nuptis ); copilul
născut în timpul căsătoriei se prezuma că este al soțului mamei20.
Trebuie precizat că singura rudenie, la început, era cea civilă, copilul născut în afara
căsătoriei nu putea fi privit ca rudă nici cu tatăl, nici cu mama . Nu se putea stabili agnațiunea
față de tată întrucât căsătoria nu există, de asemenea, nu se putea stabili nici față de mamă
deoarece acest tip de rudenie se transmitea doar pe linie masculină21.
Rudenia de sânge se numea agnatiune, iar cea civilă cognatiune22. Ca urmare a
recunoașterii anumitor efecte juridice cognatiunii, copilul este considerat ca fiind rudă cu
mama, însă nu și cu tatăl, din cauza că dovada paternității, în acea perioadă, era foarte greu de
stabilit, spre deosebire de d ovada maternității, adică a faptului nașterii, care era simplă. Astfel,
numai căsătoria putea crea raport de rudenie între tată și copil. Altfel spus, în Roma veche erau
recunoscuți doar tații legitimi. Calitatea de tată o putea avea doar soțul mamei și, î n temeiul
unei prezumției științifice, se bucura de statutul de copil legitim și acela care era născut în
intervalul de zece luni de la desfacerea căsătoriei23.
Pe lângă filiatiunea care se stabilea în urma nașterii, desigur aceasta având loc în
cadrul unei căsătorii legitime, filiația se putea crea și prin alte moduri: legitimatiunea
(recunoașterea) și adopțiunea. Relativ la legitimațiune, copii născuți din uniuni consensuale
(concubinat) se numeau liberi naturales , iar cei rezultați dintr -o "împreunare întâmplătoare"
erau numiți vulgo concepti . Așa cum am mai spus, treptat s -a admis că sunt legați de mamă
copiii naturali, adulterini și incestuoși. Religia nu agrea uniunile consensuale, nereligioase,
catalogându -le ca fiind împotriva morali tății, dar a dat posibilitatea părintelui să dobândească
patria potestas asupra copilului din concubinat; în acest mod se realiza legitimatiunea24.
Așadar, copii născuți din astfel de uniuni au dobândit treptat anumite avantaje. Împăratul
Constantin a crea t posibilitatea ca cei ce trăiau în concubinaj să -și legitimeze copiii cu
respectarea a două condiții: soții să se căsătorească într -un anumit interval de timp și să nu aibă
copii legitimi. La început măsura a avut un caracter temporar, ca, mai apoi împăra tul Anastasie
să o transforme într -una cu caracter stabil. Justinian a învederat -o în următoarele ipoteze:

20 Ion M. Anghel, Drept privat roman , Universitatea Europeană Drăgan -Lugoj , 1996, p. 58.
21 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, Curs de drept privat roman , Editia a IV -a, revăzuta și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2011, p. 146.
22 Ion M. Anghel, op.cit ., p. 54.
23 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, op.cit.
24 Ion M. Anghel, op.cit ., p. 61.

a. când căsătoria ar fi fost posibilă și în timpul concepției copilului (ceea ce exclude
legitimarea copiilor adulterini și cei proveniți din incest)
b. dacă se redactează un contract de căsătorie ( instrumentum dotale );
c. dacă există consimțământul copilului ori dacă nu există opunerea acestuia la
legitimare25.
Legitimatiunea, adică actul juridic al cărui efect era acela de asimilare a copilului
natural cu cel legitim, se realiză, așadar, prin trei modalități: prin căsătoria subsecventă, prin
oblațiune la curie și prin rescript imperial26.
Prin oblațiune la curie, tatăl natural trebuie să -l ridice pe fiul său la rangul de
decurion (membreu al senatului municipal) și să îi atribuie o suprafața de pământ27 sau fiicei îi
dădea pământul ca zestre și o mărita cu un decurion28. Aceasta întrucât impozitele se strângeau
greu de la populație, iar cei care erau răspunzători de adu narea impozitelor, membrii curiilor
municipale, nu făceau față unei asemenea sarcini, și nu se găsea ușor o astfel de persoană.
Tocmai pentru realizarea acestui deziderat, împărații Teodosiu și Valentinian au permis
legitimarea copiilor născuți din concubi naj29.
În ce privește legitimarea realizată prin rescript imperial, acesta își găsea
aplicabilitatea în situația în care căsătoria subsecventă a părinților nu se putea realiza ( exempli
grația : mama se căsătorise cu altcineva sau decedase et c.)30.
Așadar, legitimatiunea asimila aprope total copilul natural cu cel legitim (intra în
patria potestas , devenea adgnatul tatălui, dobândea dreptul la moștenire etc.)31.
O peocupare deosebită la romani era aceea de a asigura existența unui moștenitor
care să ducă mai departe sacra privată, astfel este justificat interesul pentru lăsarea de urmași,
care se realiza prin adopțiune, desigur în lipsa unor descen denți32.
Adopțiunea era un mod artificial de creare a puterii părintești, constând în trecerea
unu fiu de familie de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias33.
Astfel, adopțiunea răspundea un necesități stringente ale romanilor, permitea
îndreptarea unor consecințe inflexibile relativ la filia țiune și prin intermediul ei se atingeau
anumite rezultate de ordin politic (adoptarea unui plebeu de către un patrician)34.

25 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, op.cit.
26 Ionuț Ciutacu, Drept privat roman , Manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria, București, 2012, p.
41.
27 Emil Molcuț, Drept privat roman, Ediție revăzuta și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011, p.
101.
28 Ion M. Anghel, op.cit.
29 Vladimir Hanga, Mircea Dan Bob, op.cit ., pp. 146, 147.
30 Ion M. Anghel, op.cit.
31 Ibidem.
32 Ibidem.
33 Emil Molcuț, op.cit ., p. 100.
34 Ion M. Anghel, op.cit.

I.2. Evoluția reglementării filiației în România
Filiația a fost reglementată de Codul civil din 1864, Codul familiei, iar în prezent de
Codul civil care a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. Astfel, până la adoptarea
Codului familiei, fil iația a fost reglementată de dispozițiile Codului civil, în Titlul VII denumit
Paternitatea și filiatiunea (art. 286 -308). S -a făcut distincția între filiația legitimă, care avea la
bază căsătoria și filiația naturală, în cazul în care copilul se năștea di ntr-o uniune care nu era
consacrată prin căsătorie35.
Filiația legitimă era o noțiune complexă care cuprindea mai multe elemente. Astfel,
pentru a dovedi filiația, copilul trebuia să facă o triplă dovadă: să stabilească că părinții săi au
fost căsătoriți, că el s -a născut dintr -o femeie căsătorita care pretinde că îi este mamă și că tatăl
său a fost soțul celei care se pretinde mamă36.
Astfel, trebuia să se facă dovada maternității legitime, iar pe baza prezumției de
pater nitate se stabilea și paternitatea legitimă a copilului față de soțul mamei. Actul de naștere,
posesia de stat și proba testimonială reprezintă modurile prin care se dovedea maternitatea
legitimă37.
Filiația naturală se deosebește de cea legitimă, reprezentând raportul care leagă un
copil de părinți, în situația în care ei nu sunt căsătoriți. Astfel, situația copiilor naturali este cu
totul diferită de cea a copiilor legitimi. Căsătoria era modalitatea prin care se întemeia o familie.
Copi i naturali erau din afara căsătoriei, întrucât ei erau născuți, fie din uniune consensuală
(copii naturali simpli), fie din adulter (copii adulterini)38.
Relativ la filiația naturală remarcăm o discriminare între copilul din căsătorie
(legitim) și cel din afara căsătoriei (natural, născut din concubinaj sau adulter). Reglementarea
legiuitorului era cât se poate de defectuoasă, ea cuprindea dispoziții lipsite de unitate, care nu
permiteau soluționarea problemelor complexe pe care le rid ica filiația naturală, mai mult decât
atât ele generau inechități inadmisibile. Legiuitorul român de la acea vreme s -a dovedit a fi
lipsit de logică, acest lucru fiind susținut de modul în care a ales să redacteze Codul civil, prin
selectarea din Codul fra ncez a câteva texte, iar din Codul Caragea altele fără vreo orientare
precisă și fără a le corela, astfel obținând un randament de neînțeles și lipsit de echitate39. Așa
cum am stabilit în cuprinsul lucrării în dreptul civil roman copilul născut în afara că sătoriei nu
avea nici o legătură cu tatăl și nici cu mama, legea romană cunoscând doar înrudirea civilă
rezultată din căsătorie. Însă, dreptul roman a stabilit legături între mamă și copil, pe baza
cognatiunii (rudenia de sânge), lucru care nu dovedea că m ama este soția bărbatului. Legătura
de rudenie în privința tatălui nu există, dreptul roman necunoscând paternitatea naturală40. Nu
am cum să nu observ o asemănare a reglementării acestei instituții din dreptul roman cu cea
din Codul civil, legiuitorul aleg ând varianta cea mai simplă, aceea de a păstra vechile dispoziții

35 Marieta Avram, op.cit ., 2001, p. 13.
36 I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , Ediție îngrijită de Dumitru Rădescu, Volumul
I, Editura All, București, 1996, p. 284.
37 Marieta Avram, op.cit ., p. 14.
38 I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit ., p. 305.
39 Marieta Avram, op.cit .
40 I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op.cit ., p. 306.

și de a da la o parte legislațiile altor state mai dezvoltate, iar nu în ultimul rând realitatea și
problemele existente.
O greșeală intolerabilă a redactorilor Codului c ivil a fost aceea că au stabilit o
dicriminare de nead mis referitor la modul de stabilire a maternității și a paternității. Filiația
naturală se stabilea prin recunoaștere voluntară făcută de mama sau tatăl copilului natural,
adulterin sau incestuos. În si tuația în care copilul natural nu era recunoscut de bunăvoie , există
posibilitatea cercetării în justiție. Articolul 308 din Codul civil permitea cercetarea maternității
în baza principiului " semper certa est mater, eliam si vulgo conceperit ", spre deoseb ire de
articolul 307 care interzicea cercetarea paternității, singura excepție fiind răpirea mamei
copilului, iar timpul legal al concepției corespundea cu perioada răpirii41.
Și în ceea ce privește efectele pe care le produce filiația naturală, observăm
asemănări cu dreptul roman. Astfel, copilul natural era asimilat celui legitim față de mamă,
aceasta având exercițiul drepturilor părintești și a celor succesorale. Situația este cu mult
diferită când vine vorba despre paternitate, copil ul fiind absolut străin față de tată, această
recunoaștere neproduc ând nici un efect în privința legăturilor de rudenie, exercitării autorității
părintești sau a moștenirii. Unicul interes în stabilirea paternității este conturat în art. 142, 144
C. civ.: interzicerea căsătoriei între rudele în linie directă si cele în linie colaterală până la
gradul IV inclusiv, fără a face distincție între rudenia legitimă și cea naturală42.
Dreptul familiei, dar și aspecte privind filiația, nu au apărut dintr-o dată în sistemul
nostru de drept, prin intrarea în vigoare a Codului familiei. Apariția sa a fost consfințită de
diverse acte normative, care au marcat desprinderea dreptului familiei de dreptul civil, precum:
Constituția din 1948 [art. 21 alin. ( 1) care cuprindea dispoziții referitoare la egalitatea dintre
bărbat și femeie, art. 26 vorbea despre protecția căsătoriei și a familiei]; Constituția din 1952;
Constituția din 1965, republicată în 1986; Constituția din 1991, republicată în 200343.
Evoluția societății, configurarea relațiilor de familie și inechitățile pe care le -a
generat Codul civil au determinat necesitatea stringentă a unei noi reglementări care să pună
capăt acestei situații de inferioritate a copilului natura l.
Prin Legea nr. 4/1953 a fost adoptat Codul familiei care promovează egalitatea în
fața legii a copilului din afara căsătoriei cu cel din căsătorie, reglementând și modurile în care
se stabilește filiația, desigur fără a realiza din nou o discriminare. Deși noua reglementare a
acoperit unele inconveniente ale vechii reglementări, există dispoziții care necesită
îmbunătățiri. Este imperios modificarea regulii restrictive care spune că numai soțul mamei are
dreptul să tăgăduiască pater nitatea copilului, lucru care inevitabil aduce atingere dreptului
fundamental la viață familială al copilului. În timp ce cercetarea maternității este
imprescriptibila, acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei legiuitorul a prevăzut
termenu l de 1 an44. Astfel, consider că legiuitorul a realizat un eșec sub un dublu aspect: pe de
o parte, face distincție între părinții, încălcând principiul egalității între soți, stabilind că mamă
este mai importantă pentru copil decât tatăl, iar, pe de altă p arte, încalcă dreptul copilului de a –

41 Marieta Avram, op.cit .
42 Ibidem , p. 15.
43 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei, Editura Universul juridic, București, 2011, p. 7.
44 Marieta Avram, op.cit .

si stabili paternitatea oricând și fața de tată. Copilul are nevoie de prezența ambilor părinți în
viața sa, aceștia contribuind la formarea lui.
Pe de o parte, abrogarea Codului familiei și includer ea principalelor dispoziții
referitoare la relațiile de familie în Codul civil nu periclitează existența de sine stătătoare a
acestei ramuri de drept, atâta vreme cât realitatea socială impune aceasta. Pe de altă parte,
această modificare a legiuitorului e ste o revenire la viziunea tradițională, în conformitate cu
evoluțiile normative internaționale45.
Despre modul în care legiuitorul a reglementat filiația în Noul cod civil, dar și
despre cum este reglementată aceasta voi vorbi în cont inuare, în cuprinsul acestei lucrări.

Secțiunea a II -a. Aspecte generale privind filiația
II.1. Noțiunea de filiație
Filiația este raportul de descendență dintre copil și fiecare dintre părinții săi. În
general, este o relație biologică care rezultă din faptul concepției și cel al nașterii. Cu titlu de
excepție, există situații în care filiația nu se întemeiază pe o legătură biologică: reproducerea
umană asistată medical cu terț donator, aplicarea neju stificată a prezumției de paternitate etc46.
Alți autori definesc filiația ca fiind legătura biologică și juridică sau numai
juridică stabilită între două persoane ca urmare a faptului conceptiunii și al nașterii, sau al
actului juridi c al adopției și care generează între ele drepturi și obligații nepatrimoniale și
patrimoniale reglementate prin norme juridice47.

II.2. Sediul materiei
Filiația este reglementată de Codul civil în Capitolul II din Cartea a II a, T itlul III
(art. 408 -450), structurată în trei secțiuni: Stabilirea filiației (Secțiunea 1); Reproducerea umană
asistată medical cu terț donator (Secțiunea a 2 -a); Situația legală a copilului (Secțiunea a 3 -a)48.

II.3. Clasificarea filiației
Filiația se clasifică în funcție de mai multe criterii. Astfel:

45 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit. , pp. 7, 8.
46 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei , Editura Universul juridic, București, 2011, p.
262.
47 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Dreptul familiei, Editura Universul juridic, București, 2012, p.
231.
48 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare , Editura Hamangiu, București, Ediția 2013, p. 4.

1. În funcție de părintele față de care se stabilește, filiația poate fi:
a. filiație față de mamă, care se mai numește și maternitate;
b. filiație față de tată sau paternitate.

2. După natura relației dintre părinți, filiația se împarte în:
a. filiație din căsătorie, filiație legitimă;
b. filiație din afara căsătoriei sau filiație nelegitimă.

3. În raport de izvorul său, filiația se clasifică în:
a. naturală, bazată p e faptul procreării;
b. artificială, în cazul procreării asistată medical;
c. adoptivă, în cazul adopției49.

Secțiunea a III -a. Aspecte generale privind stabilirea filiației
III.1. Noțiunea de stabilire a filiației
Prin stabilirea filiației înțelegem probarea faptului juridic sau a actului juridic din
care decurge raportul de descendență dintre copil și genitorii săi. În funcție de felul filiației,
maternitate sau paternitate aceasta se stabilește diferit50.

III.2. Mod urile de stabilire a filiației
A. Filiația maternă, filiație față de mamă este întemeiată pe faptul cert al nașterii,
stabilindu -se unitar, fără deosebire dacă este din căsătorie sau din afară căsătoriei51.
Conform a rt. 408 alin. (1) Codul civil, filiația față de mamă rezultă din faptul
nașterii. Filiația față de mamă se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre
judecătorească52.

49 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit .
50 Ibidem , p. 263.
51 Laura Macarovschi, Dreptul familiei , Editura Universul Juridic, București, 2011 , p.87.
52 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare , Editura Hamangiu, București, Ediția 2013, p. 137.

Faptul nașterii reprezintă modalitatea de drept comun prin c are se stabilește filiația
față de mamă. În acest sens, este implicată femeia care a născut și copilul care a fost născut din
ea. Așadar, pentru a dovedi faptul nașterii și astfel filiația față de mamă, este nu doar necesar,
ci și suficient să se stabiliea sca identitatea mamei și a copilului,făcand aplicarea regulii
universale exprimate prin adagiul latin: " Mater semper certa est, pater incertus "53.
B. Filiația paternă prezintă un grad ridicat de incertitudine din cauza mai multor
factori: caracterul în general secret al raporturilor sexuale dintre bărbat și femeie, libertatea
sexuală a persoanei. Corolar celor spuse, filiația față de tată se stabilește diferit, având î n vedere
starea civilă a mamei la data concepției sau nașterii copilului54.
Dispozițiile legale învederează că filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește prin
efectul prezumției de paternitate (art. 408 alin. 2 C. civ.), spre deose bire de filiația față de tatăl
din afara căsătoriei care se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, după
caz (art. 408 alin 3 C. civ.)55.
Filiația față de tată, din moment ce a fost stabilită, produce aceleași efecte, indiferent
de modul în care s -a stabilit și fără a face distincția între paternitate din căsătorie sau dinafara
căsătoriei56.

Secțiunea a IV -a. Dovada filiației
IV.1. Considerațiuni generale
Ab initio , filiația trebuie să fie dovedită în condițiile legi pentru a putea genera efecte
juridice57.
Dispozițiile Codului civil învederează în art. 409 că filiația se dovedește prin
următoarele acte: actul de naștere întocmit în registrul actelor de stare civilă și prin certi ficatul
de naștere, eliberat pe baza acestuia. Relativ la copilul din căsătorie, dovada se face prin actul
de naștere și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, dar și prin
certificatele de stare civilă corespunzătoare58.

IV.2. Forța probantă

53 Laura Macarovschi, op.cit.
54 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, op.cit ., p. 232.
55 Codul civil adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011, Editura Colecți a
Lex dex, Săptămâna financiară, București, 2011, p. 69.
56 Emse Florian, Dreptul familiei, Editura C.H. Beck, București, 2011, p. 156.
57 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 264.
58 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, op. cit., p. 138.

În ce privește forța probantă a celor două înscrisuri despre care am vorbit (actul și
certificatul de naștere), trebuie să avem în vedere dispozițiile specifice în materie, și anume:
Legea nr. 119/1996, dar și cele din Codul Civil.
Așadar, pe de o parte, art. 1 din Legea nr. 119/1996, actele de stare civilă sunt acte
autentice59.
Pe de altă parte, art. 99 alin (2) din Codul civil stabilește că actele de stare civilă sunt
înscrieri autentice care fac dovada până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă
constatările persoanale ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte
mențiuni60.

IV.3. Posesia de stat
Codul civil actual, regle mentează, cu titlu de noutate, posesia de stat, aspect ce a fost
avut în vedere de literatura de specialitate sub incidența Codului familiei. Astfel, art. 410 alin.
(1) stabilește că posesia de stat este o stare de fapt care indică legăturile de filiație, dar și rudenie
dintre copil și familia din care se pretinde că face parte61.
Posesia de stat, constă, în principal, în una din următoarele împrejurări:
a. o persoană se comportă față de copil ca fiind al său, având grijă de creșterea și educarea sa,
iar copilul se comportă față de această persoană ca fiind părintele său ( tractus );
b. copilul este recunoscut de către familie, în societate, iar când este cazul de către autoritățile
publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său ( fama );
c. copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său ( nomen )62.
Posesia de stat trebuie să îndep linească anumite condiții, și anume este obligatoriu
să fie continuă, pașnică, publică și neechivocă63.

Secțiunea a V -a. Acțiunile în justiție relativ la filiație
V.1. Clasificarea acțiunilor în justiție relativ la filiație

59 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_actele_stare_civila_republicare_119_1996_2009.php , accesat online,
18.07.2016.
60 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, op. cit., p. 47.
61 Ibidem.
62 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, op.cit. , p. 236.
63 Ibidem.

Atât în cazul maternității, cât și în cazul paternității există posibilitatea legală a
introducerii unor acțiuni în justiție. Aceste acțiuni se clasifică în funcție de diverse criterii,
precum:
1. După obiectul lor:
a. acțiuni în recla mație de stat: acțiuni care au ca scop recunoașterea unei filiații, alta decât cea
de la data introducerii acțiunii ( exempli grația , acțiunea în stabilirea paternității din afara
căsătoriei, acțiunea în stabilirea filiației față de mamă, etc);
b. acțiuni în contestație de stat: acele acțiuni prin care se urmărește înlăturarea unei filiații
presupusă a fi nereală și înlocuirea ei cu cea reală, de exemplu acțiunea în contestarea filiației
din căsătorie.
c. acțiuni în modificare de stat: au ca obiectiv sch imbarea filiației pentru viitor, filiația
anterioară nefiind contestată.

2. În raport de persoanele îndreptățite să le exercite:
a. acțiuni care pot fi exercitate de orice persoană interesată, ca de exemplu acțiunea prin care
contestă recunoașterea de maternitate sau paternitate;
b. acțiuni care pot fi exercitate de anumite persoane, cu titlu de exemplu acțiunea în stabilirea
maternității sau a paternității, caz în care acțiunea poate fi exercitată de către titularul care
reclamă filiația, reprezen tantul său legal sau procuror;
c. acțiuni care pot fi exercitate doar de titular, exempli grația acțiunile în anularea recunoașterii
de maternitate sau de paternitate.

3. În funcție de termenul în care pot fi exercitate:
a. acțiuni prescriptibile, de exemplu acțiunea în stabilirea paternității;
b. acțiuni imprescriptibile, cum este acțiunea în contestarea recunoașterii de maternitate etc64.

V.2. Caracterele juridice ale acțiunilor în justiție relativ la filiație
Acțiunile mai sus prezentate prezintă următoarele caractere juridice:
1. imprescriptibilitatea;
2. indisponibilitatea: nu se poate renunța la ele sau tranzacționa cu privire la acestea;
3. personalitatea: ele nu pot fi exercitate de creditorii chirografari, în numele debitorului; nu
pot fi transmise moștenitorilor, numai excepțional65.

64 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit. , pp. 264, 265.
65 Ibidem , p. 265.

Capitolul al III -lea. STABILIREA FILIAȚIEI FAȚĂ DE TATĂL DIN AFARA
CĂSĂTORIEI
Secțiunea I. Conside rații introductive privind stabilirea filiației față de tată
I.1. Noțiunea de filiație față de tată
Filiația față de tată este reprezentată de legătura juridică, bazată pe concepția dintre
tată și copil66.

I.2. Clasificarea filiației față de tată
Paternitatea copilului din căsătorie este reglementată separat de paternitatea copilului
din afara căsătoriei, de către Codul civil, acestea reprezentând și cele două tipuri de
paternitate67.

I.3. Modurile de stabilire a filiației față de tată
Filiația față de tată rezultă din faptul concepției și se stabilește mai greu decât filiația
față de mamă, care se bazează pe faptul nașterii, ce poate fi dovedit mai ușor. Impedimentul
decurg e din aceea că faptul concepției nu poate fi dovedit direct, ci trebuie să probăm
împrejurări certe, conexe, din care se poate deduce procreația. Legat de copilul din afara
căsătoriei, faptul conex constă în relațiile sexuale întreținute de mamă cu pretins ul tată în
perioada timpului legal al conceptiunii (diferența dintre durata maximă a gestației, 300 de zile
și durata minimă, 180 de zile; perioada legală a concepției fiind de 120 de zile)68.
Filiația față de tată se poate stabili prin:
A. Recunoașterea copilului , se face în condițiile art. 415 alin. (2)NCC. Ea se poate realiza în
formele prevăzute de lege: copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de
către tatăl său; după moartea copilului, el poate fi recunoscut doar dacă a lăsat descend enți
firești. Recunoașterea poate fi făcută prin:
-declarație la serviciul de stare civilă;
-înscris autentic;

66 Dan Lupașcu, Dreptul familiei , Ediția a IV -a, Editura Universul juridic, București, 2009, p. 189.
67 Noul cod civil , op.cit., pp. 141 -145.
68 A. Bacaci, V.C: Dumitrache, C.C. Hageanu, Dreptul familiei, ed. 7, Editura C.H. Beck, București, 2012, pp.
196, 198.

-testament69.

B. Pe cale judecătorească , în următoarele situații:
-acțiuni în stabilirea de paternitate din afara căsătoriei;
-acțiuni în tăgada de paternitate, în cazul unei filiații deja stabilite față de tatăl din căsătorie;
-pe calea unei acțiuni în contestarea filiației față de tatăl din căsătorie70.

I.4. Prezumția timpului legal al concepției copilului
Prezumția timpului legal al concepției prezintă importanță deosebită pentru stabilirea
paternității copilului din căsătorie, dar și din afara căsătoriei71.
Potrivit art. 412 alin. (1) Codul civil: "Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a
o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al conceptiunii72".
Ca orice prezumție aceasta este rezultatul une i generalizări a legiuitorului, pe baza
unor date obținute în practică: diferența dintre durata maximă a gestației, 300 de zile și durata
minimă, 180 de zile; perioada legală a concepției fiind de 120 de zile. Trebuie făcută o precizare
foarte importantă, în situația în care cavitatea uterină prezintă malformații, fiind dublă, triplă
etc, timpul legal al concepției trebuie determinat pentru fiecare copil în parte73.
Timpul se calculează zi cu zi, așadar pe zile, iar nu pe ore. El se calcul ează de la
data nașterii copilului, înapoi până la 180 de zile, iar perioada concepției copilului este
intervalul cuprins între a 180 -a zi până la a 300 -a zi74.
Această prezumție are un caracter relativ deoarece se poate face dovada în jus tiție,
cu mijloace de probă științifice, că faptul concepției copilului a avut loc în afara acestui interval
sau într -o anumită perioadă din acest interval75. Această prezumție trebuie să fie dinamică, să
reflecte noile linii ale cunoașterii umane, pentru a fi utilă în aflarea adevărului, iar nu o
piedică76.

69 Simona Petrina Gavrilă, op.cit ., p. 177.
70 Ibidem , pp. 177, 178.
71 Al.Bacaci, V.C.: Dumitrache, C.C. Hageanu, op.cit ., p. 198.
72 Noul cod civil , op.cit. , p. 139.
73 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit. , p.277.
74 Ibidem.
75 Ibidem.
76 I. Deleanu, V. Mărgineanu, Prezumțiile în drept , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1981, p. 222.

Secțiunea a II -a. Stabilirea paternității din afara căsătoriei
II.1. Modalități de stabilire a paternității din afara căsătoriei
Acțiunea în justiție pentru stabilirea paternității sau acțiunea în reclamație de
paternitate, este acțiunea prin care se urmărește stabilirea pe cale judecătorească a paternității
copilului din afara căsătoriei77.
În prezent, acțiunea este prevăzută în art. 424 -428 din Codul civil78, dar și în art. 3
din Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, la care
România a aderat prin Legea nr. 101/199279. Pentru a nu limita dreptul copilului la stabilirea
paternității, legiuitorul a stabilit că dacă tatăl din afara căsătoriei nu îl recunoaște pe copil,
paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească80.
Recunoașterea prin hotărâre judecătorească se realizează respectând următoarele
condiții:
-acțiunea aparține copilului și se pornește în numele acestuia de către mamă sau de
reprezentantul legal, însă ea poate fi pornită și continuată și d e moștenitorii copilului, fiind
condiționată de calitatea de copil din afara căsătoriei a titularului dreptului;
-acțiunea se introduce împotriva pretinsului tată sau a moștenitorilor acestuia;
-acțiunea nu se prescrie în timpul vieții copilului81.
Codul civil instituie în art. 426 o prezumție de filiație față de pretinsul tată, în situația
în care se dovedește că acesta a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al
concep țiunii. Prezenta prezumție poate fi înlăturată d acă pretinsul tată dovedește că este
imposibil ca el să îl fi conceput pe copil82.

II.2. Efectele stabilirii paternității asupra unui proces penal
Art. 440 din Codul civil răstoarnă regula conform căreia penalul ține în loc civilul.
Astfel se stabilește că, în prezența infracțiunilor a căror calificare implică existența unui raport
de filiație care nu este stabilit legal, nu se poate pronunța o hotărâre penală înainte de rămânerea
definitivă a hotărârii c ivile referitoare la raportul de filiație83.

77 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, op.cit., p. 257.
78 Noul Cod Civil , op.cit. , pp. 141, 142.
79http://lege5.ro/Gratuit/he2dqobs/conventia -europeana -asupra -statutului -juridic -al-copiilor -nascuti -in-afara-
casatoriei -din-15101975 -, accesat online, 21 iulie 2016.
80 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, op.cit., p. 257.
81 Simona Petrina Gavrilă, op.cit., p. 178.
82 Ibidem.
83 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 287.

II.3. Stabilirea filiației față de tatăl din afara căsătoriei prin recunoaștere
II.3.1. Noțiunea de recunoaștere a filiației față de tată
Recunoașterea paternității este ac tul juridic unilateral prin care un bărbat declară
că un anumit copil este al său. Conform art. 415 alin. (2) din Codul civil, copilul conceput și
născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de tatăl său84.
Recunoașterea de paternita te este posibilă doar în cazul copilului din afara
căsătoriei, spre deosebire de recunoașterea maternității care este posibilă atât în cazul copilului
din căsătorie, cât și în cazul celui din afara căsătoriei. Aceasta se justifică prin aceea că, de
regulă, copilul din căsătorie beneficiază de prezumția de paternitate85.
Astfel, dispozițiile art. 415 alin. (2) Cod civil sunt lacunare, nefiind puse în acord
cu cele ale art. 426 Cod civil ce reglementează prezumția de paternitate față de pretinsul tată
ce a conviețuit cu mama copilului în timpul legal al concep țiunii. Sigur că dispozițiile art. 415
alin. (2) nu include copilul conceput și născut în timpul conviețuirii mamei sale cu pretinsul
tată, însă, per a contrario, admitem că un aseme nea copil poate fi recunoascut de orice bărbat,
fără a fi răsturnată prezumția de paternitate față de pretinsul tată, în condi țiile art. 426 alin. (2)
Cod civil. Semnalez că soțul mamei și presupusul tată sunt supuși unei prezumții de paternitate,
ceea ce se explică prin consacrarea principiului egalității în fața legii prevăzut în art. 16 alin.
(1) din Constituție86.

II.3.2. Natura juridică a recunoașterii filiației față de tată
Recunoașterea paternității are o natură juridică complexă, acesta reprezentând un
mijloc de probă prin care se realizează mărturisirea, dar și un act juridic unilateral, întrucât
reprezintă manifestarea de voință a unei singure persoane. Aceasta reprezintă și un act de stare
civilă în accepțiunea negotium juris , fiind supus înregistrării în registrul de stare civilă87.

II.3.3. Caracterele juridice ale recunoașterii filiației față de tată
Recunoașterea filiației față de tată pre zintă următoarele caractere juridice:
a. este opozabilă erga omnes;
b. este personală (act persoanal al tatălui): dreptul de a recunoaște copilul nu poate fi transmis
moștenitorilor săi. Poate fi făcută prin mandatar, cu procură specială și autentică;

84 Marieta Avram, op.cit ., 2013, p. 389.
85 Teodor Bodoa șcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 332.
86 Ibidem.
87 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 288.

c. este irevocabilă: nu se poate reveni asupra ei chiar dacă a fost făcută prin testament, însă
poate fi contestată de către autor;
d. este declarativă și produce efecte retroactiv, de la nașterea copilului și chiar de la concepție
când este vorba despre drepturile sale;
e. este un act juridic pur și simplu, nefiind afectat de modalități;
f. este un act juridic solemn: legea regle mentând formele în care poate fi făcut;
g. este facultativă: voința de a recunoaște copilul trebuie să fie liberă88.

II.3.4. Capacitatea juridică necesară pentru recunoașterea filiației față de tată
Singura condiție pentru a p utea recunoaște copilul, este că bărbatul în cauză să aibă
discernământ. Așadar, bărbatul minor necăsătorit, minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă
(fără încuviințare), dar și cel pus sub interdicție judecătorească, într -un moment de luciditate,
pot recunoaște valabil un copil89.

II.3.5. Formele recunoașterii filiației față de tată
Art. 416 alin. (1) din Codul civi stabilește limitativ formele recunoașterii de
paternitate: prin declarație la serviciul de stare civilă (teza I) , prin înscris autentic (teza a II -a),
prin testament (teza a III -a)90. Aceste forme limitative întărește carcterul solemn al actului
juridic al recunoașterii de filiație.

A.Recunoașterea de filiație prin declarație la serviciul de stare civilă
Ab ini țio, trebuie să stabilim dacă această declarație la serviciul de stare civilă
prevăzută de art. 416 alin. (1) teza 1 din Codul civil, este sinonimă cu declarația de naștere,
stipulată în art. 14 și 15 din Legea nr. 119/199691.
Practica și literatura de specialitate pune semnul egalității între cele două noțiuni,
însă din punct de vedere juridic acestea sunt distincte una de cealaltă. În susținerea acestei teorii
voi aduce mai multe argumente.

88 Ibidem.
89 Ibidem.
90 Noul cod civil, op.cit. , p. 139.
91 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit., p. 334.

În primul rând, acestea au un rol distinct. Declarația la serviciul de stare civilă
reprezintă o formă a recunoașterii de filiație92, spre deosebire de declarația de naștere care
reprezintă manifestarea unilaterală de voință prin care se întocmește actul de naștere93.
În al doilea rând, distincția decurge din persoanele care au calitatea să le
întocmească. Legea este mai restrictivă în ceea ce privește declar ația de stare civilă. Astfel,
declarația la serviciul de stare civilă poate fi făcută doar de părinte personal94, în timp ce
declarația de naștere poate fi făcută de: oricare dintre părinți, în situația unui impediment
aceasta poate fi făcută de medic, per soanele care au fost de față la naștere, persoanalul numit
de unitatea sanitară în care a avut loc nașterea sau orice persoană care a luat la cunoștință despre
nașterea copilului95.
În al treilea rând, din formularea textului de lege: "Au obligația de a face declarația
de naștere…" rezultă că aceasta are caracter obligatoriu96, spre deosebire de declarația la
serviciul de stare civilă care este un act juridic voluntar și opțional al femeii97 sau bărbatului
care doresc să își stabilească le gătura de filiație față de copil98.
În al patrulea rând , în privința termenului de introducere a declarației de naștere,
legiuitorul face distincția între copilul născut viu și cel născut mort. Astfel, relativ la copilul
născut viu, decla rația nașterii se face în termen de 15 zile, iar pentru cel născut mort în termen
de 3 zile. Termenele se socotesc de la data nașterii copilului, iar în cazul copilului care a fost
născut viu și a decedat înăuntrul termenului de 15 zile, declararea nașteri i se face în termen de
24 de ore de la data decesului99. În schimb, declarația la serviciul de stare civilă poate fi făcută
în tot timpul vieții copilului și după moartea acestuia doar dacă a lăsat descendenți firești100.
În al cincilea r ând, doar stabilirea filiației, inclusiv prin declarație la serviciul de
stare civilă, este supusă înscrierii prin mențiune în actul de naștere , și atunci când se impune,
în cel de căsătorie și de deces101.
În al șaselea rând , textul de lege face distincția expressis verbis între cele
două:"Dacă declarația privește pe un copil din afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității
are loc în momentul declarării nașterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile
corespunzăto are din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește"102.

92 A se vedea art. 416 alin. (1) din Noul cod civil, op.cit. , p. 139.
93 A se vedea art. 14 alin. (1) si (2) din Legea nr. 119/1996 actualizată in 29 noiembrie 2015,
http://www.primariatm.ro/evpers/legislatie/L119 -1996.pdf , accesat online, 25 iulie 2016.
94 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit.
95 A se vedea art. 16 din Legea nr. 119/1996 actualizată in 29 noiembrie 2015,
http://www.primariatm.ro/evpers/legislatie/L119 -1996.pdf , accesat online, 25 iulie 2016.
96 Ibidem.
97 A se vedea art. 415 alin. (1) coroborat cu art. 416 alin. (1) din Noul cod civil, op.cit. , p. 139.
98 Ibidem , art. 415 alin. (2) coroborat cu art. 416 alin. (1).
99 A se vedea art. 14 alin. (3) din Legea nr. 119/1996 actualizată in 29 noiembrie 2015,
http://www.primariatm.ro/evpers/legislatie/L119 -1996.pdf , accesat online, 25 iulie 2016.
100 A se vedea art. 415 alin. (3) din Noul cod civil, op.cit , p. 139.
101 A se vedea art. 43 lit. A) din Legea nr. 119/1996 actualizată in 29 noiembrie 2015,
http://www.primariatm.ro/evpers/legislatie/L119 -1996.pdf , accesat online, 25 iulie 2016.
102 Ibidem , art. 14 alin. (2).

Legiuitorul folosește în art. 416 alin. (1) teza I Cod cvil termenul de "declarație".
Consider la fel ca alți autori ( Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei103)
că această prevedere trebuie modificată în sensul că recunoașterea poate fi făcută prin decalartie
în formă scrisă la orice serviciu public comunitar local de evidența persoanelor sau ofițer de
stare civilă. Aceasta se impune întrucât, prin "declarație" putem deduce că aceasta se poate face
în formă scrisă sau verbal. Trebuie să precizez că această declarație este supusă formei scrise
datorită caracterului solemn pe care am stabilit că o are recunoașterea paternității. Mai mult
decât atât, am spus că recu noașterea de filiație este supusă înscrierii prin mențiune în actul de
naștere , și când se impune în actul de căsătorie și de deces.

B.Inscris autentic
Ca regulă, acesta este un act notarial, însă este valabilă și recunoașterea făcută
în fața instanței de judecată, aceasta având obligația de a verifica dacă acel copil nu beneficiază
de prezumția de paternitate104.
Pentru ca un înscris să fie autentic trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute
de art. 269 Cod de procedură civilă: să fie întocmit, primit și autentificat de o autoritate publică,
de notarul public, de o altă persoană investită de stat cu auto ritate publică, în forma și condițiile
stabilite de lege. Autenticitatea se referă la stabilirea identității părților, exprimarea
consimțământului acestora referitor la conținut, semnătura și data înscrisului. La acestea se
adaugă și înscrisul emis de cătr e o autoritate publică, căruia legea îi atribuie acest caracter105.
Sub imperiul Codului familiei, s -a decis că au caracter autentic înscrisurile
făcute în fața notarului public, dar și înscrisurile întocmite de funcționari publici în cadrul
competenței lor, inclusiv cele încheiate în fața instanțe lor de judecată106. Așadar, recunoașterea
de paternitate, generând efecte juridice prin ea însăși, se poate face în cadrul oricărui litigiu,
dacă a fost respectată forma solemnă prevăzută de lege107. Soluție preluată și de art. 269 Cod
de procedură civilă108.
Forța autentică a recunoașterii filiației se interpretează în sensul că, un asemenea
act face dovada până la înscrierea în fals, însă doar referitor la împrejurările care au fost
verificate personal de către notarul public sau de căt re organul competent. Aceasta dovedește
identitatea celui care a recunoscut copilul, modalitatea de exprimare a consimțământului,
semnătura și data înscrisului109.
În ceea ce privește valabilitatea consimțământului, sub impreiul Codu lui civil
din 1864, în jurisprudență, s -a stabilit că forță probant ă are un caracter relativ, ce poate fi
răsturnat prin administrarea unei probe contrare. Aceasta se justifică prin faptul că agentul

103 A se vedea lucrarea Dreptul familiei, ediția a II -a, revăzuta și adăugită, Editura Universul Juridic, București,
2013, p. 335.
104 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit. , p. 288.
105 Codul de procedură civilă și 12 legi uzuale , ediția a 11 -a. rev., Editura Hamangiu, București, 2016, p. 80.
106 Laura Macarovschi, Dreptul familiei , Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 115.
107 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., pp. 335, 336.
108 Codul de procedură civilă și 12 legi uzuale , op.cit.
109 Sentința civilă pronunțată de C.S.J, decembrie 2468/1992 în revista Dreptul nr. 10 -11 din 1993, p. 117 și nr.
222 din 1994 în revista Dreptul nr. 5 din 1995, p. 82.

instrumentator nu are posibilitatea să verifice dacă con simțământul este afectat de vreun viciu
sau nu. Interpretarea se aplică și în prezent, relativ la consimțământul prevăzut în cuprinsul art.
269 alin (1) teza a II-a Cod de procedură civilă110.
Legea nr. 36/1995 stabilește că notarul public este obligat să autentifice actul
numai după ce un medic specialist atestă în scris că partea poate să își exprime valabil
consimțământul în momentul încheierii actului, atunci când are îndoieli cu privire la
deplinătatea facultăților mintale ale vreuneia dintre părți111.
Art. 416 alin (2) Cod civil prevede necesitatea trimiterii unei copii a înscrisului
autentic prin care se realizează recunoașterea, oficiului serviciului de stare civilă competent
pentru a face mențiunea în registrele de stare civilă, obligație ce incubă autorității publice sau
persoanei învestite cu autoritate publică de a autentifica actul, mai exact serviciului public
comunitar local de evidență a persoanelor sau ofițer ul de stare civilă112.

C.Testament
Testamentul este actul juridic unilateral, personal și revocabil prin intermediul
căruia o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele prevăzute de lege, pentru
timpul când nu mai este în viață113.
Pe de o parte, trebuie să precizez că în temeiul legii, recunoașterea făcută chiar și
prin testament este irevocabilă. Pe de altă parte, Codul civil nu face distincția între formele
testamentului. Astfel, recunoașterea de filiație este valabilă indiferent de forma testamentului:
autentic, olograf sau într -o formă privilegiată (testament în caz de epidemii, catastrofe,
războaie; testament maritim și fluvial; testamentul militarilor; testamentul persoanelor
internate în instituții sanitare)114.
Codul civil actual a preluat în art. 416 alin. (3) dispozițiile Codului civil din 1864
și, respectiv Codului familiei prevăzute în art. 48 alin. (3) și ale art. 57 alin. (3). Astfel că,
testamentul es te un "tipar" care cuprinde diverse acte juridice de sine stătătoare. Validitatea
testamentului nu influențează validitatea recunoașterii de filiație cuprinsă în testament. Este
posibil ca anumite acte juridice din testament sau chiar testamentul să fie lo vite de nulitate,
însă altele, precum recunoașterea de filiație să își păstreze valabilitatea115.
Art. 1034 Cod civil stabilește că testamentul este revocabil în timpul vieții
testatorului. În consecință, cât timp se află în viață, test atorul poate reveni asupra manifestării
sale de ultimă voință mortis causa , modificând sau chiar anulând dispoziții cuprinse într -un
testament anterior încheiat. Acest caracter este de esența testamentului, testatorul nu poate
renunța la acest drept, orice clauză contrară fiind nulă116.

110 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Mafte i, op.cit ., p. 336.
111 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_notari_publici.php , accesat online, 25 iulie 2016.
112 Noul cod civil, op.cit. , p. 139.
113 Liviu Stănciulescu, Curs de drept civil, Succesiuni , ediție revăzuta, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 86.
114 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 337.
115 Ibidem.
116 Liviu Stănciulescu, op.cit. , p. 88.

Relativ la cele spuse se impun unele nuanțări.
Într-adevăr , este posibil și valabil ca testamentul să cuprindă mai multe acte
autonome din punct de vedere juridic, însă nu putem spune că nulitatea testamentului, ca "tipar"
a unor acte juridice, nu afectează și valabilitatea acestor acte. Exempli grația , este absurd să
susținem că nulitatea unui testament olograf, din cauza că a fost scris, datat și semnat de o altă
persoană decât testatorul, contrar dispozițiilor art. 1041 Cod civil, nu atrage și nulitatea
recunoașterii de filiație cuprinsă în testament117. În susținerea acestei teorii voi aduce
prevederile art. 418 lit. c) Cod civil care sancționează recunoașterea de filiație făcută în alte
forme decât cele reglementate de lege cu nulitate absolută118.
Art. 416 alin. (3) Cod civil derogă de la regimul juridic al testamentului și
stabilește că "Recunoașterea, chiar dacă a fost făcută prin testament, este irevocabilă "119. Per a
contrario, sub celelalte aspecte, recunoașterea de filiație este supusă și regimului juridic în
materie testamentară. Cu titlu de exeptie, art. 1050 Cod civil intitulat conversiunea formei
testamentare, stabilește că un testament poate produce ef ecte juridice chiar dacă este nul din
cauza unui viciu de formă, cu condiția de a îndeplini cerințele prevăzute de lege pentru o altă
formă testamentară120. Per a contrario, este inadmisibilă conversiunea unui testament lovit de
vicii de fond. Exemplificând , testamentul care nu este autentic, întrucât nu a fost autentificat
de notarul public sau de o altă persoană investită cu autoritate publică de către stat, îl putem
considera un testament olograf. Însă, dacă același testament îi lipsește caracterul persoa nal,
reconversiunea este inadmisibilă121.
Așadar, pe de o parte, irevocabilitatea recunoașterii filiației făcută prin testament
este prevăzută expresis verbis, iar irevocabilitatea recunoașterii filiației prin declarație la
serviciul de stare civilă sau a înscrisului autentic rezultă interpretând a fortiori dispozițiile art.
416 alin. (3) Cod civil. Pe de altă parte, acest caracter irevocabil al recunoașterii de filiație,
indiferent de forma în care se face ( declarație la serviciul de s tare civilă, înscris autentic și
testament) rezultă și din faptul că vorbim despre un act juridic unilateral122. Consider că, aceste
dispoziții pot fi modificate, având următoarea formulare: indiferent de forma în care este făcută,
declarație la serviciul d e stare civilă, înscris autentic sau testament, recunoașterea de filiație
este irevocabilă. Susțin aceasta, deoarece legea trebuie să fie clară, precisă și predictibilă, astfel
încât omul profan în materia dreptului să poată înțelege cu ușurință comportame ntul pe care
trebuie să îl adopte.

II.3.6. Copii cu privire la care filiația față de tată se poate stabili prin recunoaștere
De regulă, poate fi recunoascut orice copil din afara căsătoriei: "Copilul conceput
și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său"123.

117 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit.
118 Noul cod civil, op.cit ., p. 140.
119 Ibidem.
120 Ibidem , p. 320.
121 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 338.
122 Ibidem.
123 A se vedea art. 415 alin. (2) din Noul cod civil, op.cit ., p. 139.

Pot fi recunoscuți:
a. ca regulă, copilul născut;
b. în baza capacității de folosință anticipată, prevăzută de art. 36 Cod civil, poate fi recunoascut
și copilul conceput, dar nenăscut, recunoaștere afectată de o condiție suspensivă: copilul să fie
din afara căsătoriei la momentul nașterii. Această capac itate de folosință anticipată se aplică
încă din momentul concepției, relativ la drepturile sale, însă cu respectarea cerinței de a se naște
viu, iar nu și viabil ca în legislația altor state;
c. art. 415 alin. (3) Cod civil stabilește că poate fi recuno scut și copilul decedat, numai dacă a
lăsat descendenți firești. Justificarea rezidă din faptul că există interesul de a împiedica
recunoașterile care s -ar face doar în interesul tatălui, pentru a -l moșteni pe copil;
d. existând posibilitatea recunoașter ii succesive de paternitate, copilul recunoascut, poate fi
recunoscut de către un alt bărbat. Trebuie să menționez că nu există un text care să împiedice
expres recunoașterea copilului care a fost recunoascut de un alt bărbat, asemeni filiației față de
mam ă; singura condiție este, cum am mai precizat, acel copil să fie din afara căsătoriei. Sigur
că interesul fundamental al copilului este să își stabilească paternitatea față de adevăratul tată.
În cazul în care se fac mai multe recunoașteri succesive, perso ana interesată va contesta
recunoașterea care nu este conformă cu realitatea. Cea de a doua recunoaștere va fi influențată
de condiția suspensivă a înlăturării primei recunoașteri, recunoaștere care poate fi efectul
admiterii acțiunii care contestă prima r ecunoaștere sau a acțiunii în anularea sau în constatarea
nulității primei recunoașteri;
d. există posibilitatea recunoașterii copilului din afara casatoriei care și -a stabilit paternitatea
prin hotărâre judecătorească? Pe de o parte, pornind de la faptu l că hotărârea judecătorească în
cauză produce efecte erga omnes, o astfel de recunoaștere nu va produce efecte juridice până
când se va face proba contrară pe cale judecătorească și astfel se înlătura paternitatea stabilită
în justiție. Pe de altă parte, cel care face recunoașterea având calitatea de terț față de hotărârea
judecătorească, recunoașterea care a fost stabilită prin acest mod este valabilă sub condiție
suspensivă a contestării a paternității stabilite prin hotărârea judecătorească124.

II.3.7. Efectele recunoașterii față de tată
Sigur că efectul principal este acela de stabilire a paternității copilului față de acel
bărbat, efect ce rezultă din însuși rolul pe care îl are recunoașterea filiației față de tată.
Patern itatea se stabilește retroactiv de la data nașterii și, de la data concepției sale, în privința
drepturilor, copilul rămânând tot din afara căsătoriei. Aceste lucruri generează implicit o
schimbare a statusului civil și, astfel, efecte în ceea ce privește : numele, autoritatea părintească,
locuința copilului, obligația de întreținere, succesiune, cetățenie125.

124 Marieta Avram, op.cit. , pp. 389, 390.
125 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 289.

II.3.8. Înscrierea recunoașterii față de tată
În cazul în care recunoașterea de paternitate are loc în momentul declar ării
nașterii, datele privind tatăl copilului se înscriu în rubricile corespunzătoare din cuprinsul
actului de naștere ce se întocmește126.
Recunoașterea se înscrie prin mențiune pe marginea actului de naștere al
copilului respectiv, î n ipoteza recunoașterii într -un alt moment decât declararea nașterii
copilului127.

II.3.9. Contestarea filiației față de tată
A. Noțiunea de contestare a recunoașterii filiației față de tată
Art. 420 Cod civil reglementează contestarea recunoașterii filiației128. Contestarea
recunoașterii de paternitate reprezintă negarea acesteaia pe calea unei acțiuni în justiție având
ca obiect înlăturarea paternității stabilite în baza recunoașterii care nu corespunde cu
adevărul129.
În reglementarea anterioară, contestarea recunoașterii de maternitate a fost
prevăzută în art. 49, iar cea a recunoașterii de paternitate în art. 58 din Codul familiei. Astfel
că, cele două alineate ale art. 420 Cod civil au rezultat din unire a dispozițiilor art. 49 și ale art.
58 din Codul familiei130.

B. Situațiile în care poate fi contestată recunoașterea filiației față de tată
Contestarea recunoașterii de paternitate este admisibilă în situația în care aceasta
corespunde realității131.

C. Aspecte procedurale relativ la contestarea recunoașterii filiației față de tată

126 Vezi art. 14 alin. (2) din Legea nr 119/1996 , http://lege5.ro/Gratuit/gmytmmjqhe/legea -nr-119-1996 -cu-
privire -la-actele -de-stare -civila , accesta online, 27 iulie 2016.
127 Dan Lupașcu, Cristiana Mi haela Crăciunescu, op.cit .
128 Noul cod civil, op.cit ., p. 140.
129 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 290.
130 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 340.
131 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit.

C.1. Instanța competentă
Coroborând art. 265 cu art, 307 Cod civil, competența relativ la contestarea
recunoașterii de filiație aparține instanței de tutelă132.
În ce privește competența materială, până la reglementarea organizării și
funcționării instanței de tutelă, este competentă judecătoria. Sub aspectul competenței
teritoariale, competentă este in stanța de la domiciliul pârâtului133.

C.2. Calitate procesuală
a. Calitatea procesuală activă: acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate
poate fi exercitată de orice persoană interesată, ea urmărind înlăturarea prezumției de
paternitate care a fost greșit sau fraudulos aplicată. Astfel, poate formula acea stă acțiune
inclusiv bărbatul care a făcut recunoașterea134.
b. Calitatea procesuală pasivă: acțiunea se poate introduce împotriva autorului
recunoașterii sau, după caz, a copilului recunoscut135.

C.3. Termenul de exercitare a a cțiunii în contestarea recunoașterii filiației față de tată
Conform art. 420 alin. (1) Cod civil acțiunea poate fi introdusă oricând, fiind
imprescriptibilă136.

C.4. Mijloace de probă folosite în acțiunea în contestarea recunoa șterii filiației față de tată
Este admisibil orice mijloc de probă permis de lege pentru contestarea
recunoașterii de paternitate. Regula este că sarcina probei aparține reclamantului137. Însă,
potrivit art. 420 alin. (2) Cod civil: "Da că recunoașterea este contestată de celălalt părinte, de
copilul recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada filiației este în sarcina autorului
recunoașterii sau a moștenitorilor săi138."

C.5. Efectele pe care le generează admiterea acțiunii în contestarea recunoașterii filiației
față de tată

132 Noul cod civil, op.cit ., pp. 97, 107.
133 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit.
134 Simona Petrina Gavrilă, op.cit. , p. 181.
135 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit.
136 Noul cod civil, op.cit ., p. 140.
137 Dan Lupașcu, Crist iana Mihaela Crăciunescu, op.cit.
138 Noul cod civil, op.cit.

Admiterea acțiunii prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, înlătură
retroactiv paternitatea stabilită prin respectiva recunoaștere. Aceasta produce efecte cu privire
la nume, autoritatea părintească, locuința copilului, obligația de întreținere, succesiune s.a139.

II.3.10. Nulitatea recunoașterii filiației față de tată
a.Privire comparativă: Codul familiei și actualul Cod civil
Nulitatea recunoașterii de filiație, fie că vorbim de cea absolută, fie de cea relativă
este o noutate a legiuitorului român. Codul familiei nu prevedea dispoziții exprese, astfel că
literatura de specialitate și jurisprudența au dedus nulitatea recunoașterii de fil iație din modul
în care era reglementată140.
Reglementarea acestei sancțiuni civile în actualul cod denotă natura de act juridic
a recunoașterii de filiație, spre deosebire de natura juridică care îi era atribuită de doctrina sub
imperi ul Codului familiei: act juridic și mărturisire. Această dublă calificare avea drept scop
ușurința probațiunii. Opinie ce este discutabilă , întrucât nu a fost susținută din punct de vedere
juridic141.
Dat fiind faptul că nu există reglementări speciale relativ la nulitatea
recunoașterii de filiație, acesteia i se vor aplica dispozițiile generale din materia nulității actului
juridic unilateral, prevăzute în art. 1246 -1260 coroborate cu art. 1325 Cod civil142.
Actul juridic unilateral este lovit de nulitate absolută în cazurile expres
reglementate de lege și atunci când rezultă neîndoielnic că interesul ocrotit este unul general.
În schimb, actul respectiv este anulat atunci când au fost încălcate dispozițiile c are privesc
capacitatea de exercițiu, consimțământ, alte situații143.

b.Nulitatea absolută a recunoașterii de paternitate intervine atunci când:
-a fost recunoscut un copil a cărei filiație, stabilită potrivit dispozițiilor legale, nu a fost
înlăturată. R ecunoașterea este valabilă, dacă filiația anterioară a fost înlăturată prin hotărâre
judecătorească;
-s-a făcut într -o altă formă decât cea stabilită de lege;
-a fost făcută după decesul copilului, iar el nu a lăsat descendenți firești144.

139 Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit, p. 291.
140 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 338.
141 Ibidem.
142 Noul cod civil, op.cit. , pp. 368 -371, 385.
143 Petrică Trușcă, Andrada Mihaela Trușcă, Drept civil, parte generală, Editura Universul Juridic, București,
2012, pp. 259, 260.
144 Simona Petrina Gavrilă, op.cit ., p. 177.

Interpretând per a contrario art. 2501 Cod civil și remarcând o tăcere a
legiuitorului, acțiunea în nulitate absolută este imprescriptibilă, fiind în prezența unui act
juridic nepatrimonial145.

c.Nulitatea relativă
Recunoașterea paternității se anulează în următoarele cazuri:
-în cazul unui consimțământ viciat: eroare, dol, violență. Dreptul la acțiune se prescrie și
începe să curgă de la data încetării violenței, a descoperirii erorii sau a dolului;
-în cazul l ipsei discernământului bărbatului în momentul recunoașterii146.
Ne punem problema dacă recunoașterea filiației este anulabilă și în cazul în care
se încalcă regulile referitoare la capacitatea de exercițiu, în condițiile art. 1251 coroborat cu
art. 1325 Cod civil147. Art. 417 Cod civil îi dă posibilitatea minorului necăsătorit să își poată
recunoaște singur copilul, cu condiția de a avea discernământ la momentul recunoașterii, fiind
vorba despre un minor cu capacitate de exercitu rest rânsă sau fără capacitate de exercițiu148.
Per a contrario , persoana minoră sau majoră, căsătorită sau nu, dar lipsită de discernământ nu
poate recunoaște copilul. Nulitatea unei astfel de recunoașteri se întemeiază și pe dispozițiile
art. 1251 coroborate cu cele ale art. 1325 Cod civil, lipsind o normă specială derogatorie149.
Această posibilitate acordată de legiuitor minorului necăsătorit, dar cu
discernământ relevă că ne aflăm în prezența unui act juridic intuitu personae , opinie accept ată
și sub imperiul Codului familiei de doctrină în lipsa uni text expres150.
Relativ la această speță trebuie să facem câteva precizări:
-soluția este una firească, justificată de libertatea sexuală de care beneficiază o perosană;
-dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de 3 ani, neexistând un termen special;
-momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție în privința unei recunoașteri de
filiație lovite de dol sau violență concide cu cel din dreptul comun;
-în cazul erorii, termenul de prescripție începe să curgă de la un alt moment, diferit de cel din
dreptul comun. In concreto, în temeiul legii, dreptul la acțiune începe să curgă din ziua în care
cel îndrituit, reprezentantul său legal ori cel chemat să i ncuviinteza sau să autorizeze actele a
cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului
juridic151.

145 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit. , p. 339.
146 Dan Lupașcu, op.cit ., p. 291.
147 Noul cod civil, op.cit. , pp. 369, 385.
148 Ibidem , p. 140.
149 Ibidem.
150 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit. , p. 340.
151 Ibidem.

II.4. Stabilirea filiației față de tată prin hotărâre judecătorească
II.4.1. Acțiunea în justiție pentru stabilirea filiației față de tată
Acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei este o acțiune în reclamație
de stare civilă, având ca obiect determinarea legăturii de filiației din tre copilul din afara
căsătoriei și tatăl său, în situația în care nu este recunoscut de acesta din urmă152.

II.4.2. Cazurile în care se poate stabili prin hotărâre judecătorească filiația față de tată
Este de remarcat faptul că, atât în reglementarea anterioară, cât și în cea prezentă,
cercetarea paternității este liberă, în sensul ca nu sunt stabilite de lege limitativ cazurile în care
se poate introduce o asemenea acțiune, singura condiție este să privească un copil din afar a
căsătoriei153.
Sigur că, atunci când a fost tăgăduită cu succes paternitatea unui copil din căsătorie
devenind din afara căsătoriei, dacă nu este recunoscut, poate fi introdusă o astfel de acțiune154.

II.4.3. Aspecte procedurale relativ la acțiunea pentru stabilirea filiației față de tată
a.Instanța competentă
Instanța competentă din punct de vedere material este instanța de tutelă așa cum
prevede art. 265 Cod civil, iar sub a spect teritorial se aplică normele de competență prevăzute
dreptul comun în art. 107 și 108 Cod civil155.

b.Calitatea procesuală
b.1.Calitate procesuală activă
Actuala reglementare statuează că acțiunea aparține copilului și se p ornește în
numele lui de către mamă, majoră sau minoră, sau de reprezentantul legal al copilului. Acțiunea
poate fi pornită, sau continuată și de moștenitorii copilului. Remarcăm o modificare față de
vechea reglementare (Codul familiei) care prevedea ca t itulari pe copil, dar și pe mama
acestuia156.
Se impun următoarele precizări:

152 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 292.
153 Marieta Avram, op.cit. , p. 390.
154 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit .
155 Noul cod civil, op.cit ., pp. 97, 50, 51.
156 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit . p. 293.

-copilul cu capacitate deplină de exercițiu poate introduce persoanal acțiunea, întrucât, potrivit
art. 425 alin. (1) Cod civil, el este însuși titularul ei157. Relativ la minorul cu capacitate de
exercițiu restrânsă, se precizează că acesta poate introduce acțiunea, a fortiori ceea ce poate
face mama cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face și copilul pentru sine. Aceasta a fost
susținută și în doctrina d e sub imperiul Codului familiei158. În temeiul art. 41 alin. (2) Cod civil,
copilul va fi asistat de mamă, sau de un alt ocrotitor legal în lipsa acesteia159;
-copilul din afara căsătoriei adoptat, poate introduce acțiunea în stabilirea paternității, deoarece
la încetarea adopției, părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și obligațiile părintești,
ca regulă. Astfel, există interes în promovarea ace stei acțiuni. În altă ordine de iei, stabilirea
paternității din afara căsătoriei generează efecte retroactive, până în momentul nașterii, iar lipsa
stabilirii corectei paternități va putea conduce la încălcarea impedimentului la căsătorie
rezultând din ru denia firească și a interdicției adopției între frați;
-mama poate exercita acțiunea chiar dacă este minoră, respectiv chiar dacă are vârstă sub 14
ani, fără vreo altă încuviințare întrucât legiuitorul nu face nicio deosebire și trebuie să
respectăm regu la de interpretare a dispozițiilor civile exprimată prin adagiul latin " ubi lex non
distinguit, nec nos distinguere debemus ". Condiția pentru ca mama să poată promova acțiunea
este să aibă discernământ. După ce mama a introdus acțiunea, nu poate renunța l a ea, deoarece
acțiunea aparține copilului și are un caracter intuitu personae, aspect reglementat expressis
verbis de art. 437 Cod civil. Mai mult decât atât, mama sau reprezentantul legal nu pot nici să
stingă acțiunea printr -o tranzacție judiciară deoar ece ei nu sunt titularii acțiunii, iar acest gen
de tranzacție este admisibilă doar în cazul acțiunilor patrimoniale, ceea ce nu face obiectul
celor spuse;
-tutorele minorului poate porni acțiunea atunci când mama lipsește sau când aceasta este pusă
sub i nterdicție judecătorească. Promovarea acțiunii de către tutore are loc în condiții similare
cu cele în care poate fi promovată și de către mamă160;
-potrivit art. 92 alin. (1) Cod de procedură civilă, procurorul poate porni acțiunea când copilul
este minor , pus sub interdicție judecătorească, dispărut, sau poate realiza continuarea ei atunci
când a fost pornită de o altă persoană decât copil161.

b.2.Calitatea procesuală pasivă
Acțiunea în stabilirea paternității se introduce împotriva pretinsului tată. Dacă acesta
a decedat, acțiunea se poate introduce și împotriva moștenitorilor pretinsului tată, în temeiul
art. 425 alin. (3) Cod civil162.

157 Noul cod civil, op.cit. , p. 142.
158 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit. , p. 355.
159 Noul cod civil, op.cit ., p. 32.
160 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit. , pp. 355, 356.
161 Codul de procedură civilă și 12 legi uzuale , op.cit ., p. 30.
162 Noul cod civil, op.cit ., p. 142.

Ca regulă, în cadrul unor litigii în reclamație de paternitate, faptul că pârâtul este tatăl
copilului rezultă din relațiile intime întreținute cu mama acestuia în timpul legal al
conceptiunii163.
Instanța de judecată are obligația de a cerceta paternitatea față de toți, dacă în timpul
legal al conceptiunii femeia a între ținut realatii sexuale cu mai mulți bărbați164, întrucât, potrivit
jurisprudenței, toți bărbații respectivi au o poziție procesuală echivalentă sub aspectul
virtualității paternității cercetate165.

c.Termenul de exercitare a acțiunii pentru stabilirea filiației față de tată
În comparație cu veche reglementare care stabilea că acțiunea în stabilirea filiației
față de tatăl din afara căsătoriei poate fi pornită de mamă, în nume prop riu, în termen de 1 an,
de la nașterea copilului, actualul cod prevede în art. 427 alin. (1) Cod civil că dreptul la acțiunea
în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Dacă copilul a decedat după
introducerea acțiunii, moștenito rii săi o pot continua, însă în cazul în care a intervenit mai
înainte de introducerea acțiunii, moștenitorii copilului o pot introduce în termen de un an de la
data decesului. Aceasta se justifică prin aceea că este respectat interesul superior al copilul ui și
dreptul de a -și stabili a șcendența, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului și cu art. 7 alin. (1) din Convenția cu privire la drepturile copilului166.
Speță: Stabilire paternitate. Prescripție Curtea de Apel Cl uj, secția I -a civilă,
decizia nr. 912 din 28 mai 2014 . Prin sentința civilă nr. 1096 din 15.V.2013 pronunțată de
Judecătoria Vișeu de Sus s -a admis excepția prescripției invocate de pârâții M.P., M.M. și K.
M. C.. S -a respins acțiunea având ca obiect sta bilirea paternității din afara căsătoriei, formulate
de reclamantul R.V., împotriva pârâților M.P., M.M. și K. M. C.. Reclamantul a fost obligat să
plătească pârâților suma de 500 lei, cheltuieli de judecată. Pentru toate considerentele arătate,
constatând că prima instanță în mod corect a reținut că acțiunea reclamantului este prescrisă,
iar instanța de apel, în mod greșit a înlăturat excepția prescripției la acțiune, a desființat sentința
și a dispus trimiterea cauzei spre judecare pe fond, în baza art. 3 12 alin. 1, coroborat cu art. 304
pct. 9 Cod proc. civ., curtea, cu majoritate de voturi, va admite recursul declarat de pârâții M.P.,
M.M. și K. M. -C. împotriva deciziei civile nr. 44/A din 30.01.2014 a Tribunalului Maramureș,
pronunțată în dosar nr. …/ 336/2013, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul
declarat de reclamantul R.V. împotriva sentinței civile nr. 1096/15.05.2013 a Judecătoriei
Vișeu de Sus, pe care o va menține. Raportat la modalitatea de soluționare a recursului,
reclamantul este parte căzută în pretenții atât în apel cât și în recurs, astfel încât în temeiul art.
274 alin. 1 Cod proc. civ. îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată, astfel: cheltuieli de
judecată parțiale în apel în sumă de 500 lei, apreciind, raportat l a criteriile prev. de art. 274
alin. 3 Cod proc. civ. că această sumă este îndestulătoare ( f. 42 dos. apel) și 400 lei, cheltuieli
de judecată în recurs ( f. 44)167.

163 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit., p. 356.
164 A se vedea M. Enache, Aspecte ale stabilirii paternității , în " Dreptul " nr. 9 -12/1990, p. 89 -95.
165 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit.
166 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., pp. 293, 294.
167 http://www.curteadeapelcluj.ro/Jurisprudenta/sectia%20civila/Civil%20trim%202%20%202014.pdf , accesat
online, 30 iulie 2016.

d.Inadmisibilitatea renunțării la drept sau la judecată în cazul acțiunii pentru stabilirea filiației
față de tată
Din moment ce a fost introdusă acțiunea nu se mai poate renunța la acest drept, dar
nici la judecată deoarece renunțarea est e contrară intereselor copilului, al cărui statut civil se
cere a fi stabilit168.
De asemenea, cu privire la aceeași problemă părțile din proces nu pot tranzacționa169.

e.Mijloacele de probă
Pentru a se stabili paternitat ea copilului din afara căsătoriei trebuie dovedite anumite
împrejurări: nașterea copilului, conviețuirea mamei cu pretinsul tată în timpul legal al
concep țiunii, inexisten ța vreunei cauze care să facă imposibil ca pretinsul tată să fie biologic
tatăl copil ului170, copilul să nu beneficieze de prezumția de paternitate ori să nu se fi stabilit
paternitatea față de alt bărbat ca urmare a recunoașterii de filiație171.
Referitor la proba testimonială, se pot audia și rudele, dar și afinii părților, de orice
grad, excepție făcând descendenții172.
O recunoaștere voluntară de paternitate, în formă autentică este reprezentată de
mărturisirea pârâtului. Expertiza medico legală reprezintă un mijloc de probă fecvent utilizat,
fiind considerată o probă deosebit de importantă. În situația în care mama copi lului a întreținut ,
în perioada conceptiunii, relații intime și cu alți bărbați ( exeptio plurium concubentium ), nu
poate prin ea însăși să ducă la respingerea acțiunii173.
Expertiza medico -legală a filiației, în vederea stabilirii paternități i presupune mai
multe etape: serologică, HLA, ADN. Expertiza serologică poate genera două efecte: copilul are
aceeași grupă de sânge cu cea a pretinsului tată, nereprezentand o probă directă a paternității;
copilul nu are aceeași grupă de sânge cu cea a pr esupusului tată, ducând la respingerea acțiunii.
Cea mai concludentă este expertiza ADN174.
În jurisprudență s -a decis că proba serologică dispusă în cauză are caracterul unei
probe obiective, cu forță doveditoare absolută, ea neputând fi combătută decât cu o altă probă
de aceeași valoare175.

168 A se vedea CSJ, s. civ., dec. nr. 74/1990, în Probleme de drept din deciziile Curții Supreme de Justiție 1990 –
1992, Editura Orizo nturi, București, 1993, pp. 179 -180.
169 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 294.
170 A se vedea TS, Sentința civilă, dec. nr. 696/1978, în " Revista română de drept " nr. 11/1978, p. 63.
171 Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, op.cit., p. 262.
172 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit.
173 Ibidem.
174 Marieta Avram, op.cit ., p. 195.
175 A se vedea Sentința civilă nr. 22478 din data de 28.11.2012, apud
http://www.luju.ro/static/files/2013/martie/31/SENTINTA_PAUNESCU.1.pdf , accesat online, 4 august 2016.

Instanța poate, în bază rolului sau activ, să dispună și din oficiu efectuarea acestei
probe176.
Cercetarea judecătorească a paternității este o probă mai mult medicală, decât o
problemă juridică, deoarece asistăm la un progres științific medical remarcabil și mai ales al
geneticii177.
În jurisprudență, s -a pus problema consecinței juridice a refuzului pârâtului de a se
prezenta în vederea recoltării probelor necesare efectuării expertizei. S -a arătat că instanța
poate apela la diverse mijloace pentru a preveni o astfel de problemă, precum aplicarea unei
amenzi judiciare, deducerea din acesta inacțiune că reprezintă o mărturisire implicită a
paternității178.

f.Prezumția filiației față de pretinsul tată
Referitor la prezumții, art. 426 Cod civil, stabilește o prezumție legală relativă, cu
caracter de noutate în raport cu reglemantarea din Codul familiei179. Alin. (1) spune că
paternitatea se prezu mă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în
perioada timpului legal al conceptiunii, prezumție ce poate fi înlăturată de pretinsul tată dacă
dovedește că este exclus acest lucru [alin. (2)]180.

II.4.4. Efectele admiteri i acțiunii pentru stabilirea filiației față de tată
Stabilirea de paternitate prin acțiunea în justiție are efect declarativ, ceea ce înseamnă
că se presupune că legătura de filiație dintre copil și presupusul tată a existat încă din momentul
nașterii copilului, aplicându -se toate consecințe le patrimoniale, dar și morale ce decurg din
aceasta. Hotărârea judecătorească prin care a fost stabilită paternitatea din afara căsătoriei, se

176 Dacă pârâtul care este chemat în judecată nu recunoaște copilu l, iar din actele medico -legale depuse la dosar
rezultă o situație incertă, instanța, este obligată să administreze probe suplimentare, mai ales expertiza de
specialitate. A se vedea Tribunalul Vâlcea, s. civ., dec. nr. 344/R din 16 febroarie 1996 în C.P.J .C.A., Pitești,
Editura All Beck, București, 1999, p. 47.
177 Marieta Avram, op.cit.
178 A se vedea cauza Mikulic c. Croația, 7 febroarie 2002. C.E.D.O., printr -o decizie riguros argumentată, a arătat
că respectarea vieții private presupune ca orice persoană să poată să își stabilească elementele identității sale ca
ființă umană și că aceasta are o importanță fundamentală din cauza implicațiilor sale asupra formării personalității.
Astfel de persoane au un interes vital protejat de Convenție prin art. 8.
Curtea a arătat că, în cursul judecății cauzei în fața primei instanțe, deși a fost încuviințată efectuarea celor două
examene:serologic complex și sistemului HLA, în cadrul expertizei medico -legale, aceasta nu s -a efectuat din
cauza opoziției pârâtului. Curtea a reținut aceeași situație și pe parcursul judecării cauzei în apel de către
tribunal(proba cu efectuarea examenului medico -legal de cercetare a filiației prin compararea profilelor genetice –
ADN -, nu a putut fi efectuată ca urmare a refuzului explic it al intimatului de a se prezenta la institutul de medicină
legală). Curtea a mai remarcat că, încă de la judecarea cauzei în fața primei instanțe, reclamanta a contestat modul
incorect, defectuos de efectuare a celor două examene prin înlocuirea eșantioa nelor sau prin deturnarea
rezultatelor, solicitând astfel efectuarea unei expertize noi de către un alt institut de medicină legală din țară: Iași,
Cluj ori Timișoara.
179 Marieta Avram, op.cit ., p. 393.
180 Noul cod civil, op.cit ., p. 142.

înscrie prin mențiune, pe baza actului de naștere al copilului în registrul de stare civilă, iar
copilului i se va emite un nou certificat de naștere181.

Secțiunea a III -a. Despăgubiri pentru cheltuielile făcute în timpul sarcinii, nașterii sau
leuziei
Codul civil vine cu o reglementare specială în ceea ce privește recunoașterea pentru
mama copilu lui a unui drept de a fi despăgubită în privința cheltuielilor făcute în perioada de
sarcină și naștere. Aceasta poate cere și obține de la pretinsul tată:
-jumătate din cheltuielile nașterii și ale lehuziei;
-jumătate din cheltuielile făcute cu întrețin erea ei în timpul sarcinii și în perioada lehuziei182.
Această acțiune se introduce în termen de 3 ani de la nașterea copilului, chiar și în
situația în care copilul s -a născut mort sau a murit înainte de pronunțarea hotărârii privind
stabilirea paternității. Acțiunea nu poate fi admisă dacă m ama nu a formulat și acțiune pentru
a se stabili paternitatea183.
Opinez ca unii autori184 și spun că aceste despăgubiri au rolul de a suplini lipsa
sprijinului pe care tatăl copilului o datora mamei și copilului.

Secțiunea a IV -a. Reproducerea umană asistată medical cu terț donator
IV.1. Noțiunea de reproducere umană asistată medical cu terț donator
a. Definiție
Reproducerea umană asistată medical cu terț donator reprezintă modalitatea de
procreare umană realizată prin intermetiul tehnicilor medicale specifice, cu material genetic ce
poate aparține nu doar persoanelor care vor avea calitatea de părinți față de copilul astfel
conceput, ci și unor terțe persoane donatoare185, de sex masculin186.

181 Teodor Bodoa șcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit . ,p. 360.
182 Simona Petrina Gavrilă, op.cit ., pp. 178, 179.
183 Ibidem , p. 179.
184 A se vedea Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 295.
185 V. Dobozi, G. Lupașcu, I. Apetrei, Filiația în cadrul asistenței medicale a procreării, în Dreptul, nr. 9/2001,
pp. 41, 42.
186 Veronica Dobozi, " Reproducerea umană asistată medical în viziunea Noului Cod civil ", în Curierul Judiciar,
nr. 10/2011, p. 533.

b. Persoa nele care pot apela la procrearea asistată medical cu terț donator
Potrivit art. 441 Cod civil, persoanele care pot apela la această modalitate sunt: un
cuplu format dintr -un bărbat și o femeie, o femeie singură, care vor putea fi părinți i copilului
astfel născut187.
c. Drept comparat
Modalitatea de procreare este reglementată diferit în sistemele de drept. Exempli
gratia :
-în Marea Britanie, Spania sau Austria procrearea nu este condiționată de starea civilă a
persoanei;
-în Franța pot apela la această modalitate doar bărbatul și femeia care formează un cuplu sau
care dovedesc că au o viață comună de cel puțin doi ani, la vârsta aptă pentru a putea procrea
și își dau consimțământul, în prealabil, la transferul embrionilor sau la inseminare;
-în Quebec au acces la procrearea asistată medical cuplurile heterosexuale, dar și cele
homosexuale ori femeile singure;
-în Grecia au posibilitatea de a apela la procrearea asistată medical cuplurile heterosexuale
căsătorite sau necăsătorite și femeile singure188.
d. Considerații generale
Inseminarea artificială, fertilizarea in vitro și mama purtătoare reprezintă
operațiunile prin care se realizează reproducerea umană asistată medical cu terț donator189.
Inseminarea artificială se realizează prin prelevarea materialului genetic patern
prin mijloace tehnico -medicale și transferarea acestuia în corpul mamei unde are loc procesul
de fecundație și dezvoltarea embrionului uman190.
Fertilizarea in vitro constă în prelevarea de material fertilizator de origine paternă
și maternă, în copulația celulelor sexuale de sex diferit în exteriorul corpului mamei și plasarea
embrionului în uterul mamei genetice sau a mamei surogat191.
Mama purtătoare este acea femeie care își dă acordul de a purta o sarcină în locul
altei femei și care naște copilul pentru aceasta din urmă (variantă a fertilizării în vitro)192.
e. Convenția lui Oviedo și Codul Civil
Relativ la ceea ce ne intreseaza pe noi, trebuie să precizez că această convenție, in
art. 18 pct. 2, interzice crearea de embrioni umani în vitro în scopul cercetării, iar art. 14
stabilește că este interzisă utilizarea tehnicilor de procreare asistată me dical pentru alegerea

187 Noul Cod civil, op.cit. , p. 146.
188 Dan Lupa șcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit., p. 297.
189 G. Lupașcu, Unele aspecte ale filiației în cazul maternității de substituție , în "Dreptul" nr. 6/2004, pp. 83, 84 .
190 V. Dobozi, Filiația în cadrul asistenței medicale a procreării , in "Dreptul" nr. 9/2001, p. 42.
191 Ibidem.
192 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 373.

sexului viitorului copil, excepție făcând cazul în care au ca sigur scop prevenirea unei boli
ereditare grave legate de sex193.
Aceste dispoziții sunt transpuse și în dreptul intern. Astfel că, art. 63 din Codul
civil, sub denumirea marginală "intervenția asupra caracterelor genetice", interzice orice
intervenții medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendenței
persoanei, cu excepția celor care previn și a tartamentului maladiilor geneti ce. Mai mult, este
interzisă și orice intervenție care are ca scop crearea unei ființe umane genetic identice unei
alte ființe umane vii sau moarte, dar și de embrioni umani în scopuri de cercetare. Utilizarea
tehnicilor de reproducere umană asistată medic al nu este admisă pentru alegerea sexului
viitorului copil, doar pentru evitarea unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia194.
Și Protocolul adițional la Convenția de la Oviedo, semnat la 12 ianuarie 1998, la
Paris interzice ori ce intervenție care are ca scop crearea unei ființe umane genetic identică cu
altă ființă umană fie că este vie, fie că este moartă. "Ființa umană genetic identică unei alte
ființe umane" este acea ființă care are în comun cu o altă ansamblul genetic nucle ar195.

IV.2. Sediul materiei
Pentru a se adapta realităților medicinii moderne și a sprijini rezolvarea unor
probleme complicate cu care instanțele de judecată sunt confruntate în prezent, Codul civil
reglementează într -un mod absolut inovator pentru legislația noastră, situația copiilor născuți
prin intermediul operațiunilor de reproducere umană asistată medical cu terț donator196.
Reproducerea umană asistată medical cu terț donator este reglementată de art. 441 –
447 Cod civil197 și de legea specială cu privire la regimul juridic, asigurarea confidențialității
informațiilor care țin de aceasta, precum și modul de transmitere a lor198.
Reglementarea legală, oferă persoanelor care apelează la această mo dalitate de
reproducere umană confidențialitatea actului și asigură condițiile în care persoanele interesate
vor putea apela la ea, precum și a rapoturilor de filiație care se stabilesc față de respectivul
copil199.

193 http://www.medlegtm.ro/CONVENTIE%20Oviedo.pdf , accesat online, 5 august 2016.
194 Noul Cod civil, op.cit ., p. 38. A se vede și art. 3 alin. (2) lit. D) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii
europene (J. Of. Nr. C303 din 14.12.2007, p. 1).
195 A se vedea și Lege nr. 17 Ratificarea Convenției europene pentru protecția drepturilor omului și a demnității
ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei , apud
ihttp://www.cometc.ro/reglementari/Lege a_nr_17.pdf , accesat online, 5 august 2016.
196 Simona Petrina Gavrilă, op.cit ., p. 182.
197 Noul Cod civil, op.cit ., pp. 146, 147.
198 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit.
199 Ibidem.

IV.3. Condițiile reproducerii umane asistată medical cu terț donator
Articolul 441 alin. (1) Cod civil învederează că reproducerea umană asistată
medical cu terț donator nu determină nicio legătură de filiație între copil și donator. Astfel că,
nicio acțiune în răspundere nu poate fi pornită împotriva donatorului200.
Pentru a pune capăt controverselor și pornind de la spețele ivite în practica Curții
Europene a Drepturilor Omului, Codul civil stabilește în mod expres că nu poat avea calitatea
de părinți decât un bărbat și o femeie ori o femeie singură. Din cele spuse rezultă că, nu intră
în discuție cuplurile homosexuale, cuplurile formate din persoane de același sex201.
Pentru a apela la reproducerea umană asistată medical cu terț donator trebuie să
fie îndeplinite anumite condiții:
-existența consimțământului prealabil, care să asigure deplina confidențialitate în fața
notarului public;
-notarul să le explice, în mod expres, consecințele actului lor cu privire la filiație202.
Consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de
divorț sau al separației în fapt, ivite anterior momentului concepțiunii realizate în cadrul
reproducerii umane asitate medical. Sigur că, consimțământ ul poate fi revocat oricând, în formă
scrisă, chiar și în fața medicului care asigură asistența pentru reproducerea cu terț donator203.
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede reglementări
referitoare la prelevările de celule de de origine umană în scop terapeutic în Titlul IV, art. 141 –
163. Astfel, legea stabilește anumite condiții în ceea ce privește prelevarea de celule de origine
umană:
-prelevarea de organe, țesuturi, celule de origine umană, in scop terapeutic , se poate efectua de
la persoane majore în viață, cu capacitate deplină de exercițiu, numai după obținerea
consimțământului informat, scris, expres și prealabil al acestora. De asemena, este interzisă
prelevarea de organe, țesuturi și celule de la persoan e fără capacitate de exercițiu;
-consimțământul se semnează doar după ce doantorul a fost informat de medic, asistentul social
sau alte persoane abilitate și cu studii speciale de pregătire asupra eventualelor riscuri și
consecințe fizice, psihice, famili ale, profesionale ce pot rezulta din actul prelevării;
-donatorul poate să revină asupra consimțământului dat, până în la prelevare;
-prelevarea și transplantul de organe, țesuturi, celule de origine umană ca urmare a exercitării
constrângerii fizice sau morale asupra persoanei sunt interzise;
-donarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană nu pot face obiectul unor
acte sau fapte juridice, în scopul obținerii de foloase materiale sau de altă natură;

200 Noul Cod civil, op.cit ., p. 146.
201 Simona Petrina Gavrilă, op.cit., p. 183.
202 Ibidem.
203 Marieta Avram, op.cit ., p. 402.

-donatorul și primitorul treb uie să semneze un act legalizat prin care declară pe propia
răspundere că donarea se face în scop umanitar, are caracter alturist și nu constituie obiectul
unor acte și fapte juridice în vederea obținerii de foloase materiale sau de altă natură204.

IV.4. Regimul filiației în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator
a. Legăturile de filiație
Așa cum am mai spus, între terțul donator și copilul conceput astfel nu există nicio
legătură de filiație. Părinții (bă rbatul și femeia sau femeia singură) sunt cei care au apelat la
această modalitate de reproducere. Astfel, conform principiului mater in jure semper certa est ,
maternitatea va rezulta din faptul nașterii. În ceea ce privește paternitatea, ea se stabilește
diferit, în funcție de starea civilă a femeii care a dat nastre copilului. În cazul femeii căsătorite,
se va aplica prezumția de paternitate [art. 414 alin. (1)], iar copilul va avea ca tată pe soțul
mamei. Dacă vorbim de un cuplu necăsătorit, filiația faț ă de tată se va stabili prin recunoaștere
sau, dacă bărbatul care a consimțit la reproducerea umană asistată medical cu terț donator
refuză să recunoască copilul, prin hotărâre judecătorească205.

b. Răspunderea tatălui
În pr ivința răspunderii acestuia față de mamă și de copil se vor aplica dispozițiile
prevăzute de art. 444 Cod civil coroborat cu art. 424 și 428 din același cod. Relativ la donator
nu poate fi pornită ncio acțiune în răspundere206.
Atâta mama, câ t și copilul au dreptul la despagubiri potrivit dreptului comun, pentru
repararea prejudiciului material sau moral. Referitor la dreptul mamei la despăgubiri, se va
aplica pentru identitate de rațiune art. 428 Cod Civil, mama având posibilitatea de a cere
despăgubiri pentru cheltuielile nașterii și ale lehuziei, cheltuieli făcute cu întreținerea ei în
timpul sarcinii și în perioada lehuziei. În privința despăgubirilor ce se pot acorda copilului, cu
titlu de exemplu precizez despăgubirile pentru întreținerea sa până la data formulării acțiunii
in stabilirea paternității207.
În ceea ce privește stabilirea paternității pe cale judecătorească se vor aplica
prevederile art. 424 Cod Civil, iar nu cele ale art. 423 Cod Civil, singurele dovezi care trebuie
administrate sunt cele care se referă la consimțământul dat de tată și la faptul că, acel copil a
fost conceput prin tehnicile de procreație asistată medical cu terț donator208.

204 http://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/legea -nr-95-2006 -privind -reforma -in-domeniul -sanatatii , accesat online, 8
august 2016.
205 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 298.
206 Noul Cod civil, op.cit ., pp. 141, 142, 147.
207 Marieta Avram, op.cit ., p. 402.
208 Ibidem , pp. 402, 403.

Astfel, textul de lege, instituie, pe de o parte, răspunderea bărbatului care, după ce și –
a dat consimțământul, refuză să îl rec unoască, iar, pe de altă parte, modalitatea de stabilire a
paternității față de acest bărbat209.
Titularul acțiunii în stabilirea paternității este copilul, acțiunea urmând a fi continuată
în numele lui, de către reprezentantul său legal. Acțiu nea poate fi pornită sau continuată și de
moștenitorii copilului, dar și împotriva acestora dacă nu au recunoscut copilul. Dreptul la
acțiune este imprescriptibil, dar dacă copilul a decedat înainte de a introduce acțiunea,
moștenitorii săi o pot introduce în termen de un an de la data decesului210.

IV.5. Contestarea filiației în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator
Noul Cod civil preîntâmpină eventualele conflicte referitoare la filiația copiilor
născuți în ur ma reproducerii umane asistată medical cu terț donator211.
Articolul 443 Cod Civil stabilește că nimeni nu poate contesta filiația copilului pentru
motive ce țin de reproducerea umană asistată medical cu terț donator, nici copilul astfel născut
nu poate contesta filiația sa212.
Paternitatea copilului poate fi tăgăduită de soțul mamei, în condițiile legii, dacă nu
a consimțit la reproducerea asistată medical rezultată cu ajutorul unui terț donator, aplicându –
se dispozițiile din materia acțiunii in tăgada paternității213. Consider, la fel ca alți autori, că
titularul unei astfel de acțiuni poate fi soțul mamei care și -a revocat consimțământul înainte de
concepțiune, sau dacă în respectiv interval a intervenit una di n situațiile care înlătură efectele
consimțământului anterior exprimat (formularea unei cereri de divorț, despărțirea în fapt)214.
Referitor la dispozițiile art. 443 alin. (3) Cod civil, consider, alături de alți autori,
că există posibili tatea compromiterii principiului imuabilității stării civile a copilului conceput,
având în vedere că, într -o acțiune în tăgada paternității pornită în condițiile dreptului comun,
calitate procesuală activă o poate avea soțul mamei, mama, copilul, pretinsu l tată biologic sau
moștenitorii acestora, se poate dovedi foarte ușor că este cu neputință ca soțul mamei să fie
tatăl copilului, însă în ceea ce privește dovada că nașterea copilului se datorează sau nu
procreării asitate medical este mai greu de obținut . Astfe, putem observa că efectele negative
ale admiterii acțiunii se vor răsfrânge inevitabil asupra copilului, căruia nu i se va stabili
paternitatea215.

209 Ibidem, p. 402.
210 Noul Cod civil, op.cit. , p. 142.
211 Simona Petrina Gavrilă, op.cit.
212 Noul Cod civil, op.cit. , p. 146.
213 Ibidem.
214 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 299.
215 Ibidem.

IV.6. Raporturile dintre tată și copil în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț
donator
Dispozițiile legale consacră principiul ptrivit căruia tatăl are acceleasi drepturi și
obligații față de copilul născut prin reproducerea asistată medical cu terț donator ca și față de
un copil născut prin concepțiune naturală216.

IV.7. Regimul informațiilor în cazul reproducerii umane asistată medical cu terț donator
a.Prevederi legale
Articolul 445 Cod civil stabilește că orice informații legate de reproducerea umană
asistată medical sunt confidențiale. Sunt exceptate, situațiile în care, în lipsa acestor informații,
există posibilitate producerii unui prejudiciu grav pentru sănătatea unei persoane concepute în
acest mod sau a descendenților acesteia, instanța autorizând transmiterea lor, î n mod
confidențial: medicului ori autorităților abilitate. De acest drept beneficiază și oricare dintre
descendenții persoanei astfel concepute, dacă privarea de aceste informații poate să
prejudicieze grav sănătatea sa ori pe cea a unei persoane care îi e ste apropiată217.
Tribunalul Prahova stabilește prin decizia din 23.06.2015 că p rincipiul
confidențialității oricăror informații referitoare la reproducerea umană asistată, înainte de toate
a datelor privind identitatea părinților sau părinte lui, a copilului născut prin concepția asistată
medical, precum și a terțului donator, este menit să protejeze dreptul la viața privată, garantat
prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 26 din Constituția României.
De altfel și con simțământul exprimat al viitorilor părinți în fața notarului public, în vederea
concepției asistată medical cu terț donator se bucură de confidențialitate218.
În speță , este vorba de " cererea reconvențională prin care reclamanta solicită
obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 20.000 de Euro, tribunalul constată
că în mod greșit și fără o motivare corespunzătoare a fost respinsă cererea ca neîntemeiată
reținând că, în privința prejudiciului moral pe care l -ar fi suferit pârâta -reclamantă prin
scrisorile electronice trimise de reclamantul -pârât la diferite instituții publice, instanța nu poate
analiza acest aspect întrucât excede cadrului procesual de față, neexistând o legătură suficient
de strânsă între această împrejura re și obiectul cererii principale (tăgada paternității copilului
conceput prin procedura procreării asistate medical cu terț donator, s.n.), conform art. 209 alin.
1 C.p.c. Pretinsa conduită reprobabilă a reclamantului -pârât față de soția sa reprezintă o
chestiune conexă relației de cuplu, și nu paternității copilului. Pârâta sus ține în cererea
reconvențională că, reclamantul a făcut anumite afirmații denigratoare la adresa copilului și a
mamei acestuia, pârâta din prezenta acțiune, așa cum rezultă din emai l-urile trimise la diferite
instituții, cum ar fi, trimiterea de copii ale acțiunii în tăgada paternității diferitelor instituții
(Judecătoria Târgu Bujor, INM, Inspecția Judiciară din cadrul CSM.), cu încălcarea
dispozițiilor art. 445 Cod civil , care reglementează confidențialitatea informațiilor privind

216 Marieta Avram, op.cit ., 403.
217 Noul Cod civil, op.cit ., p. 147.
218 A se vedea Decizia civilă nr. 2534/2015, Tribunalul Prahova, apud
http://portal.just.ro/105/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=319 , accesat online 8 august 2016.

reproducerea umană asistată medical, afirmații care sunt dovedite cu înscrisurile depuse la
dosar. Faptele reclamantului nu se încadrează în limitările impuse de dispozițiile art. 75 Cod
civil, care stabilesc că, nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această se cțiune
atingerile care sunt premise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la
drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților
constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și conv ențiilor internaționale la care
România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute de textele de lege
menționate. Pentru considerentele arătate, Tribunalul va admite în parte cererea
reconvențională în baza dispozițiilor art. 1357 Cod civil și va obliga reclamantul la 5.000 de
Euro către pârâtă cu titlu de daune morale"219.

b. Anonimatul și dreptul copilului de a -și cunoaște identitatea biologică
Pe de o parte, unii specialiști au considerat că, copilul are dreptul de a -și cunoaște
identitatea biologică, originea (genetică) pentru a se putea identifica social și genealogic. Pe de
altă parte, susținător ii anonimatului își fundamentează teoria pe chestiuni de ordin social,
comercial și pragmatic. Studiile efectuate în cauză dovedesc că majoritatea părinților ascund
adevărul copiilor proveniți din reproducere asistată medical cu terț donator. Astfel că, ce i care
află adevărul din întâmplare sau la maturitate suferă traume emoționale mai mari decât cei
cărora li se spune de către părinți220.
Adevărata problemă constă în pericolele naturale pe care le generează recombinarea
genetică. Justificarea anonimatului prin aceea că înlăturarea acestuia ar duce la ruina industriei
reproducerii artificiale nu trebuie să fie menținută și să faciliteze cadrul de apariție a copiilor
din părinți care nu cunosc faptul că sunt rude de grade apropiat. Concluzionând această
dezbatere și problemă totodată, constat că dreptul partenerului infertil de nu i se face cunoscută
public suferința nu sunt suficiente pentru a răsturna supremația siguranței evoluției speciei
umane (interzicerea combinării genelor apropiate)221.

IV.8. Alte aspecte importante în ceea ce privește reproducerea umană asistată medical cu
terț doantor

a.Părinții: "Părinți în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau
o femeie singură" [art. 441 alin.(3) Cod civi l]222.
Dacă vorbim de infertilitatea sau sterilitatea patologică, verificată și atestată medical,
a unui cuplu alcătuit dintr -o femeie și un bărbat, acest lucru nu se aplică și în cazul unei femei
singure. Femeia nu poate procrea singură. Per a contrario, ajungem la o contradicție a realității.
Întotdeauna părinții unei copil sunt doi, un bărbat și o femeie. Sigur că putem admite situația

219 Ibidem.
220 M. Richards, Assisted Reproduction and Parental Relationships, în Children and their Families: Contact,
Rights and Welfare , edited by A. Bainham and col., Hart Publishing, Oxford -Portland, Oregon, 2003, pp. 304,
305.
221 Sabin Guțan, Reproducerea umană asistată medical și filiația, Editura Hamangiu, București, 2011, p. 7.
222 Noul Cod civil, op.cit ., p. 146.

în care un copil poate avea ca părinte o mamă singură sau un tată singur, în cazul în care aceștia
divorțează sau când unul din tre ei decedează. Acestea reprezintă accidente ale vieții. Dacă
punem semnul egalității între aceste situații și cea a unei femei singure care apelează la RUAM
cu terț donator, în mod deliberat, în puterea legii, asistăm la privarea unui copil de tatăl său și
plasarea lui într -un cadru care nu îi da posibilitatea de a se dezvolta integral. Prin urmare, legea
creează două categorii de copii: cei care au un tată și o mamă, și cei care au doar o mamă. Ne
putem da seama foarte simplu despre modul de dezvoltare a unui copil într -o familie formată
dintr -un bărbat și o femeie și cea formată dintr -o singură mamă. "El are nevoie de un tată și de
o mamă, deoarece fiecare dintre aceste persoane de sex diferit transmit copilului ceea ce celalat
sex nu deține". Mai mult, dacă vorbim de donatori anonimi, acești copii nu vor știi cine este
tatăl lor223.
b.Referitor la interesul superior al copilului și drepturile acestuia dispozițiile internaționale
consacră: dreptul copilului de a fi protejat juridic înainte și după nașt ere224, dreptul copilului
de a-și păstra identitatea225, dreptul copilului de a fi conceput, de a cunoaște și de a fi educat
de un bărbat și o femeie care sunt tatăl și mama sa226, interesul superior al copilului de a fi
crescut de părinții săi naturali227; oricar e stat trebuie să ia măsuri, cu prioritate, utile și care să
permită menținerea copilului în familia de origine228; dreptul de a întreține în mod continuu
relații de familie cu părinții sau, în cazul în care este despărțit de unul dintre ei229, dreptul de a –
și cunoaște originile230 etc.

223 Andreea Popescu, Memorandum privind propunerea legislativă referitoare la reproducerea umană asistată
medica l, 2013, pp. 8, 9, 17, apud http://eclj.org/pdf/memorandum -privind -propunerea -legislativa -ruam -2013.pdf ,
accesat online 10 august 2016.
224 Considerentul 9 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 : « dată fiind lipsa sa de
maturitate fizică și intelectuală, copilul are nevoie de protecție și îngrijire speciale, inclusiv de o protecție juridică
adecvată, atât înainte cât și după nașterea sa » .
225 Articolul 8 § 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului (1989) : « S tatele părți se obligă să respecte
dreptul copilului de a -și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale, astfel cum sunt
recunoscute de lege, fără nici o imixtiune ilegală »
226 Articolul 7 § 1 din Convenția ONU cu privire la dr epturile copilului din 1989 : « în măsura posibiliului,
dreptul [copilului] de a -și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia » ; articolul 9 § 1 din Convenția ONU cu
privire la drepturile copilului din 1989 : obligația statului de a « veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinții
săi împotriva voinței acestora, cu excepția situației în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii
judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această s eparare este în interesul suprem al
copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor
maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea un ei hotărâri cu
privire la locul de reședință a copilului.
227 Articolul 3 din Declarația ONU referitoare la principiile sociale și juridice aplicabile protecției și bunăstării
copiilor, de luat în considerare mai ales sub aspectul practicilor în materie de adopție și plasament familial pe plan
național și internațional din 1986.
228 Convenția de la Haga privitoare la protecția copiilor și la cooperarea în materie de adopție internațională
din 1993.
229 Articolul 9 § 3 din Convenția ONU cu privire la drepturil e copilului din 1989 impune statelor să respecte «
dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei de a întreține relații personale și contacte
directe cu cei doi părinți ai săi, în mod regulat, excepția cazului în care acest lucru contravine interesului suprem
al copilului » ; în cauza Neulinger și Shuruk c. Elveția (nr. 41615/07, hotărârea din 6 iulie 2010, § 136) CEDO a
afirmat că « interesul superior al copilului impune ca legăturile dintre [copil] și familia să fie menținute, cu
excepția cazului în care aceasta s -a dove dit a fi în mod particular nedemnă. Prin urmare, doar circumstanțe cu
totul excepționale pot, în principiu, conduce la o ruptură a legăturii familiale și trebuie făcut totul pentru a menține
relațiile personale, și dacă este cazul, la momentul potrivit, să se « reconstituie » familia.
230 Dreptul copilului de a avea acces la originile sale : articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului,
așa cum este el interpretat de către CEDO, recunoaște dreptul fundamental al copilului de a -și cunoaște origin ile

c. Dreptul la informare și consiliere
Întocmai ca și pacienții, părinții au dreptul de a fi informați cu privire la sănătatea
lor, dar și a riscurilor pe care le implică procedurile RUAM. CEDO a stabilit, în t emeiul art. 8
din Convenție denumit dreptul la respectarea vieții private și de familie, că statul este obligat
să furnizeze informații utile persoanei care are nevoie de aceastea din cauza riscului pentru
sănătatea ei și capacitatea de procreare231. În cauz a Csoma contra României, CEDO a constatat
o violare a dreptului reclamatei la respectul pentru viață privată și familială întrucât aceasta nu
a fost implicată în procedura de alegere a tratamentului medical și nu a fost informată
corespunzător în privința riscurilor la care se expune și pe care le implică procedurile
medicale232.

d.Infertilitatea
"Infertilitatea nu este reducerea capacității reproductive naturale a părinților, cum
este ea definită în propunerea de lege, termen care de altfel este foarte larg. Infertilitatea este
incapacitatea gameților de a fecunda, iar sterilatea este inexisten ța sau numărul foarte mic de
gameți. Imposibilitatea de a procrea trebuie să fie patologică, infertilitatea, cât și sterilitatea
trebuind a fi verificate, diagnosticate și atestate medical. Iar accesul la tehnicile de procreare
asistată medical ar trebui permisă doar atunci când se constată medical imposibilitatea
înlăturării prin alte mijloace terapeutice a cauzelor de infertilitate sau sterilit ate"233.

e. Reproducerea "post -mortem"
Această este o procedură prin care se poate realiza apariția unui copil după ce unul
dintre părinții donatori a decedat folosindu -se gameții crioconservai234.
Cea mai frecventă situație este doleanța femeii de a recurge la RUAM folosind
materialul genetic crioconservat al soțului decedat. Materialul genetic poate fi prelevat de la
soț și crioconservat după moartea sa, în baza consimțământului acestu ia. Copilul are toate
drepturile unui copil conceput în timpul vieții soțului. Problema apare atunci când soțul nu își
exprimă consimțământul înainte de moarte sau prin testament, iar legislația din țara respectivă
nu cuprinde nici un fel de prevederi, cum este și cazul României. În mod normal se va aplica
regulile comune în privința timpului legal al concepției. Dacă soții au recurs la conservarea
spermei, actul de concepție va interveni după moartea soțului, iar în dreptul nostru nu se poate
aplica regula timpului legal al concepției și astfel copilul este din afara căsătoriei. În temeiul
principiului adevărului biologic, copilul își poate stabili filiația față de fostul soț al mamei
printr -un test ADN, dar nu se poate dovedi timpul legal al concepției, în trucât în acest interval
de timp tatăl era decedat. Dacă s -a conservat preembionul , concepția are loc în timpul vieții

biologice că o componentă a « dreptului la identitate și la dezvoltare personală » ( Odièvre c. Franța , [GC], nr.
42326/98.
231 K.H. și alții c. Slovacia , nr. 32881/04, hotărârea din 28 aprilie 2009.
232 Csoma c. România , nr. 8759/05, hotărârea din 15 ianuarie 2013.
233 Andreea Popescu, op.cit ., p. 9.
234 Sabin Guțan, op.cit ., pp. 34, 35.

soțului și copilul va fi considerat din căsătorie. Dacă perioada de conservare depășește timpul
maxim legal prezumat pentru concepție , deși fecundarea a avut loc în timpul vieții soțului,
prezumția nu este suficientă, fiind necesară dovedirea perioadei de conservare și a faptului că
în acest interval evoluția preembrionului stagnează, cerându -se astfel suspendarea curgerii
timpului legal al concepției pe perioada crioconserv ării în temeiul art. 412 alin. (2) CC235.
O altă situație este reprezentată de moartea soțului în perioada în care soția urmează
procedurile RUAM, înainte de a se transfera sperma sau embrionul în uterul femeii. Unele state
nu permit continuarea procedurii, altele permit236.
În speț a în care soția moare după ce s -au recolta ovulele sau au fost realizați
preembrionii și se permite surogatul, soția exprimându -și consimțământul în timpul vieții sau
prin testament, bărbatul va putea recurge la: RUAM prin surogat pentru a avea copii,la do narea
preembrionilor către alte cupluri237.
Nota bene, majoritatea țărilor interzic reproducerea post -mortem din cauza
problemelor și a complicațiilor care ar putea apărea, mai ales pentru copii238.

f. Riscurile medicale si etice pe care le implică metodele RUAM
Aceste riscuri vizează mama și copilul și exemplific: sarcini multiple sau
extrauterine; mortalitatea ridicată a embrionului sau a fătului; nașteri premature; riscul
transmiterii unor boli (chiar necunoscute la momentul derulării procedurilor), lezare vezicii
urinare, a intestinului subțire, gros, risc crescut de chisturi ovariene etc239.
La acestea se adaugă și probleme etice generate de: posibilitatea folosirii embrionilor
astfel creați pentru c ercetare, experimente și posibilitatea clonării ființei umane; posibilitatea
utilizării în proceduri a materialului genetic non uman (în cadrul tehnicilor are loc doar o
selecție aleatorie a gameților, realizată de medic); posibilitatea fecundării unui ovu l feminin cu
alt ovul feminin, în cazul cuplurilor lesbiene (proces posibil și dovedit prin fecundarea în vitro
realizat pe șoareci, în anul 1977); copii născuți cu probleme emoționale, autism, deficiențe
senzoriale, imunitate scăzută, boli genetice; lipsirea copilului de un mediu familial normal ,
numărul femeilor singure care au conceput prin FIV fiind în creștere; copilului i se încalcă
dreptul de a afla cum s -a născut; crearea unor copii din persoane de același sex; afectarea
personalității copilului în cazul tehnicilor RUAM cu mamă purtătoare, fiind demonstrată
medical legătura care se naște în timpul purtării sarcinii între mama purtătoare și copil, relație
ruptă bruta l prin predarea copilului după naștere, în baza unor convenții de gestație; permite
derapaje eugenice, căci ne apropiem de medicina dorințelor, prin aceea că putem alege sexul
copilului, culoarea pielii, culoarea ochilor etc.; separarea sexualității de pro creație; posibilitatea
extinderii/exersării reproducerii „post -mortem” crearea unor gemeni identici; disocierea

235 Ibidem , p. 35.
236 Ibidem.
237 Ibidem.
238 Ibidem.
239 http://www.juridice.ro/311847/cateva -consideratii -privind -implicatiile -juridice -ale-tehnicilor -de-reproducere –
umana -asistata -medical -ruam.html , accesat online, 27 octombrie 2016.

maternității și paternității genetice de cea socială, cu bulversarea noțiunii de mamă , căci mama
surogat diferă de mama genetică și chiar de mam a legală240.

g. Probleme religioase cu care se confruntă procedurile de RUAM
Pe de o parte, B iserica ortodoxă este de acord cu tratamentul medical și chirurgical
al infertilității, însă se opune FIV sau altor tehnici de RUAM. Această poziție a influențat
esențial componen ța legiferării în acest domeniu, în România . Pe de altă parte, Biserica
Romano -Catolică respinge ferm orice tehnică de RUAM241.

Secțiunea a V -a. Dreptul la cunoașterea identității biologice
V.1. Spețe relevante
În ultimii ani, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
aprofundează în aplicarea art. 8 din Convenție, dreptul la respectarea vieții private și de familie,
adică a dreptului la cunoașterea identității bio logice așa cum este numit de " biotica și
jurisprudența Curții". Atât cazurile în care descendenții doreau să afle identitatea genitorilor,
cât și pentru situațiile în care tații solicitau stabilirea paternității sau o contestau au fost abordate
la comun de practică CEDO, numindu -le libertatea de a -ți dezvolta propria identitate242.
Datorită progresului biomedicinei, care permite stabilirea cu acuratețe a legăturii de
sânge, altădată aproape imposibil de realizat, interesul pentru stabilirea adevărul biologic a
crescut progresiv în ultimii ani243.
CEDO a înclinat de -a lungul anilor în stabilirea acestuia ca drept garantat de art. 8,
incluzându -l fie în dreptul la viață privată, fie de familie. În speța Godelli c. Italiei din
25.09.2012, Curtea a stabilit că sistemul italian pierdea din vedere interesul copilului. Aceasta
a statuat că nu a fost menținut justul echilibru între interesele în cauză, întrucât, în situațiile în
care mama a decis să își păstreze anonimatul nu p ermitea copilului adoptat și nerecunoscut la
momentul nașterii să ceară și să obțină informații despre originile sale (altele decât cele de
identificare), identitatea mamei biologice, cu consimțământul acesteia din urmă244. CEDO a
stabilit că dreptul la cuno așterea identității biologice intră sub umbrela noțiunii de viață privată,
deoarece între copilul care caută adevărul și genitor nu s -au stabilit legături specifice unei vieți
de familie, concluzie ce se desprinde printr -o interpretare logică a jurispruden ței, care consideră
că art. 8 protejează viața de familie, numai dacă este anterior demonstrată existența acesteia245.

240 Ibidem.
241 Ibidem.
242 http://www.juridice.ro/239922/dreptul -la-cunoasterea -identitatii -biologice.html , accesat online 9 august 2016.
243 Ibidem.
244 www.csm1909.ro/csm/linkuri/31_01_2013__54108_ro.doc , accesat online 9 august 2016.
245 http://www.juridice.ro/239922/dreptul -la-cunoasterea -identitatii -biologice.html , accesat online 9 august 2016.

Acum, testul ADN permite stabilirea legăturii de maternitate și paternitate cu o
precizie de 99,99%246. Oamenii doresc să a fle adevărata identitate, origine, adică trecutul lor,
din punct de vedere biologic, iar o necunoaștere a acestuia are implicații psihologice profunde
în ceea ce privește procesul de dezvoltare armonioasă a unui copil.
Începutul recunoa șterii dreptului la identitate biologică a fost făcut în cauza
Mikulić contra Croației, din 07.02.2002. Obiectul speței îl reprezintă un copil născut în afara
căsătoriei, care alături de mama sa au introdus o acțiune în stabilirea paternității. Reclamanta a
susținut, printre altele, că dreptul croat nu obligă pârâții din acțiunile în stabilirea paternității
să respecte hotărârile judecătorești care dispun efectuarea de teste ADN, iar instanțele interne
nu s-au pronunțat cu privire la cauza sa, generând ast fel o situație de incertitudine privitor la
identitatea sa247. Pentru a putea stabili dacă există sau nu o încălcare a vieții private a
reclamantei, CEDO a pus în balanță dreptul acesteia de a -și cunoaște identitatea biologică și
dreptul presupusului tată de a refuza să se supună testului ADN, drepturi protejate de art. 8 din
CEDO248. Curtea a stabilit că a fost încălcat, printre altele, art. 8 din Convenție, având în vedere
că ineficiența instanțelor a generat o stare de incertitudine referitor la identitatea reclamantei249.
De asemenea, Curtea, a învederat că asemenea persoane aflate în poziția reclamantei au un
interes vital, apărat de Convenție, acela de a obține informații utile descoperirii adevărului
relativ la identitatea lor personală (cunoașterea genitor ilor). Motivația CEDO, a fost reluată
ulterior în toate hotărârile acesteia ce se refereau la aceeași problemă250.

V.2. Autoritatea de lucru interpretat a hotărârilor CEDO
Având în vedere că am vorbit de recunoașterea dreptului la identitate biologică
în jurisprudența CEDO, se impune să fac câteva precizări despre autoritatea de lucru interpretat
a hotărârilor pronunțate de aceasta.
Literatura de specialitate din domeniu statuează că autoritatea de lucru interpretat
este autoritatea atașată jurisprudenței Curții care interpretează și face să trăiască Convenția
Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele sale. Aceasta are la baz ă armonizarea și
interpretarea Convenției, având un caracter flexibil și lăsând deschisă calea comunicării între
Curtea de la Strasbourg și judecătorul național251.
Profesorul Bîrsan spune că "sistemul european de protecție a drepturil or omului
este un sistem de garanție colectivă a acestor drepturi, bazat nu pe reciprocitate, ci pe
angajamentul comun al statelor contractante de a asigura respectarea lor". Curtea stabilește că
"hotărârile sale servesc nu doar tranșării cazurilor cu care este sesizată, dar pe un plan mai larg

246 http://www.legmed.ro/?doc=1237738010 , accesat online 9 august 2016.
247 www.csm1909.ro/csm/linkuri/31_01_2013__54108_ro.doc, accesat online 10 august 2016.
248 http://www.juridice.ro/239922/dreptul -la-cunoasterea -identitatii -biologice.html , accesat online 10 august
2016.
249 www.csm1909.ro/csm/linkuri/31_01_2013__54108_ ro.doc, accesat online 10 august 2016.
250 http://www.juridice.ro/239922/dreptul -la-cunoasterea -identitatii -biologice.html , accesat online 10 august
2016.
251 Titus Corlățean, Protecția europeană și internațională a Drepturilor Omului , Editura Universul Juridic,
București, 2015, p. 163.

să clarifice, să salvgardeze și să dezvolte normele Convenției, contribuind astfel la respectarea
de către state a angajamentelor pe care și le -au asumat în calitatea lor de părți contractante"252.
Așadar, din cele spuse se desprind două concluzii:
-jurisdicția națională confruntată cu o jurisprudență europeană trebuie să facă aplicarea directă
a Convenției și a Jurisprudenței Curții: când un stat contractant a fost deja condamnat pentru o
măsură de carcater general a dreptului național care a încălcat Convenția, Curtea denumește
autoritate inter partes , toate statele care au în ordinea juridică internă dispoziții contrare trebuie
să respecte jurisprudența Curții fără a mai aștepta să fie atacate în fața acesteia253;
-dispozițiile Convenției au forță juridică superioară normelor interne, în situația în care
normele interne prevăd dispoziții contrare celor europene, nu ar fi respectate înseși normele
interne, în general cele constituționale, care re cunosc superioritate prevederilor Convenției
Europene254.

Secțiunea a VI -a. Aplicarea în timp a dispozițiilor Codului civil referitoare la filiație
Noua reglementare a efectelor viitoare ale situațiilor juridice derivate din filiație,
născute anterior intrării în vigoare a Codului civil, cunoaște o situație specială în privința
acțiunilor prin care se stabilește sau se contestă filiația, noile dispoziții aplicându -se numai
pentru copii născuți după intrarea în vigoare a codulu i255. Astfel, în cazul unei cereri de stabilire
a filiației pentru un copil născut anterior datei de 1 octombrie 2011, rezolvarea capătului de
cerere privitor la stabilirea filiației va fi supusă legii în vigoare de la data nașterii copilului256,
însă efectele stabilirii filiației referitoare la numele copilului, exercițiul autorității părintești,
stabilirea locuinței copilului, stabilirea contribuției fiecăruia dintre părinți la cheltuielile de
creștere și educare a copilului, modul de realizare a relațiilor p ersonale dintre părintele la care
copilul nu locuiește și acesta se vor dispune potrivit Codului civil257.

252 Ibidem , p. 164.
253 A se vedea Hotărârea " Modinos contra Cipru " din 22 aprilie 1993, Seria A.259, par. 20 -24.
254 Titus Corlățean, op.cit .
255 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 300.
256 A se vedea art. 47 din Legea nr.71/2011, apud
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_71_2011_punerea_aplicare_noul_cod_civil_legea_287_2009_codul_
civil.php , accesat online 9 august 2016.
257 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit .

Capitolul al IV -lea. EFECTELE FILIAȚIEI
IV.1. Considerații generale
Potrivit dispozițiilor constituționale, copii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii
cu cei din căsătorie258. Și prevederile Codului civil, stabilesc în art. 260 că, copii din afara
căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie, dar și cu cei adoptați259, iar art. 448 Cod
civil, copilul din afara căsătoriei a cărei filiație a fost stabilită, cu privire la fiecare părinte și
față de rudele acestuia, are aceeași situație cu cea a unui copil din căsătorie260.
Din moment ce filiația copilului a fost stabilită, indiferent că est e vorba despre un
copil din căsătorie sau din afara acesteia, consecințele juridice sunt, în general aceleași, ele
referindu -se la: nume, drepturile și îndatoririle părintești, domiciliu, obligația de întreținere,
moștenire, cetățenie261.
Dreptul comun reglementează situația legală a copilului în art. 448 -450, în special
numele copilului, aceasta întrucât celelalte efecte sunt reglementate în cadrul altor materii262,
de exemplu:pensia de urmaș din legislația muncii, cele privind cetățenia din dreptul
constituțional etc263.
Situația legală a copilului este ansamblul normelor juridice cu privire la drepturile
personale nepatrimoniale și patrimoniale ale copilului a cărei filiație a fost stabilită legal264.

IV.2. Drepturile și îndatoririle părintești
A. Principii aplicabile în materia drepturilor copilului
Art. 6 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
republicată în 2014 prevede următoarele principii referitoare la respectarea și garantarea
drepturilor copilului:
a. respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului265;
Câmpul de aplicabilitate al acestui principiu este un extins care vizează și:
-orice dispo ziții referitoare la respectarea și promovarea drepturilor copilului;

258 A se vedea art. 48 alin. (3) din Constituția României , Editura Hamangiu, București, 2013, p. 49.
259 Noul Cod civil, op.cit ., p. 95. A se vedea și art. 7 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului (M.Of. nr. 557/23 iunie 2004).
260 Noul Cod civil, op.cit ., p. 147.
261 Marieta Avram, op.cit ., p. 404.
262 Noul Cod civil, op.cit ., pp. 147, 148.
263 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 301.
264 Ibidem . A se vedea și art. 263 Cod civil , care definește copilul, în înțelesul dispozițiilor legale privind protecția
acestuia, ca fiind acea persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu,
în condițiile legii.
265 http://ww w.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php , accesat online 12 august 2016.

-orice act juridic emis sau încheiat în prezentul domeniu;
-demersurile și deciziile cu privire la copii, realizate de autoritățile publice și de organismele
private abilitate, dar și cauzele soluționate de instanțele judecătorești;
-drepturile și îndatoririle părinților, altor reprezentanți legali și a altor persoane, cu privire la
copii266.
În ceea ce privește punerea în aplicare a principilui, se are în vedere obligația
autorităților competente de a da indicațiile necesare părților pentru soluționarea pe cale
amiabilă a conflictelor. Mai mult, doleanțele și interesele părinți lor sunt aduse la cunoștința
autorităților și în mod implicit sunt avute în vedere în hotărârile adoptate. Nu în ultimul rând,
trebuie să precizez că interesul superior al copilului reclamă principiul conform căruia
procedurile referitoare la copii se desf ășoară într -un timp rezonabil267.
b. egalitatea șanselor și nediscriminarea268;
În speța Vermeire contra Belgiei, din 29 noiembrie 1991 , Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, a constata că excluderea unei nepoate de la moștenirea bunici lor ei, pe
motiv de caracter "natural" al legăturilor de rudenie încalcă art. 8 coroborat cu ar. 14 din
Convenție. În fapt, este vorba de doamna Asterid Vermeire, fiica naturală, recunoscută de
Jerome Vermeire, unul dintre cei trei copii născuți din căsăto ria lui Camiel Vremiere cu Irma
Van den Berghe. Aceștia au crescut -o pe petiționară după moarte tatălui ei în anul 1939. Cei
doi decedează ab intestas pe 22 iulie 1980, și, respectiv, pe 16 ianuarie 1975. După decesul lui
Camil se deschide succesiunea aces tora și se împart bunurile între moștenitorii "legitimi" în
viață, respectiv cei doi copii ai fiului Robert. Doamna Vermeire este exclusă de la această
moștenire, în baza art. 756 din Codul civil (art. abrogat ulterior) care stabilea că, copii "naturali"
care sunt recunoscuți nu au nici măcar un drept asupra bunurilor părinților tatălui și mamei lor.
În luna iunie a anului 1981, persoana interesată introduce în fața primei instanțe (Tribunalului)
din Bruxelles acțiunea împotriva nepoților "legitimi". Prin decizia pronunțată pe 3 iunie 1983,
având la bază hotărârea Marckx din 13 iunie 1979 a Curții, tribunalul îi recunoaște Doamnei
Vermeire Dreptul la succesiunea bunicilor, nefăcând diferență între copii "naturali" și cei
"legitimi". Nepoții "legitimi" fac a pel la instanța din Bruxelles și modifică sentință din mai
1985, motivând că hotărârea menționată în cauză, din perspectivă juridică, nu este obligatorie
pentru instanțe. În febroarie 1978, Curtea de Casație respinge recursul, iar, pe 1 aprilie 1978,
doam na Vermeire sesizează Comisia, susținând că statul belgian a negat calitatea de
mostenitore a bunicilor săi și astfel a suferit o ingerință discriminatorie incompatibilă cu art. 8
și 14 din Convenție. Prin hotărârea din 29 noiembire 1991, în privința succ esiunii bunicului,

266 Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu, op.cit ., pp. 301, 302.
267 Ibidem , p. 302.
268 A se vedea art. 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea dreptur ilor copilului, republicată 2014
care stabilește că "Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare,
indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, aparten ență etnică
sau origine socială, de situația materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul
dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori ale altor
reprezentanți legali sau de orice altă distincție".

Curtea amintește că hotărârea Marckx a catalogat discrminatoare absența totală a vocației
succesoarale, având la bază doar caracterul "natural" al legăturii de rudenie. Aceeași rațiune se
aplică și în prezentul litigiu, întrucât este vor ba despre fapte asemănătoare. Așadar, excluderea
petiționarei de la moștenirea bunicului ei a încălcat art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție
(hotărâre luată în unanimitate)269.
c. responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și î ndeplinirea obligațiilor
părintești;
d. primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor
copilului;
e. descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și
parteneriatu l dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
f. asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
g. respectarea demnității copilului;
h. ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a ac esteia, ținând cont de vârsta și de
gradul său de maturitate;
i. asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont
de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsur i de protecție;
j. celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k. asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de violență
asupra copilului;
l. interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu
ansamblul reglementărilor din această materie270.

B. Ocrotirea copilului realizată de către părinți ce se manifestă prin exercitarea drepturilor și
îndatoririlor ce le revin, în temeiul legii. În acest caz apar două situații:
a. filiația copilului este stabilită față de ambii părinți . Potrivit dispozițiilor legale, de regulă,
părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească271.
Referitor la copilul din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau
succesiv față de ambii părinți, autoritatea pă rintească se exercită în comun și în mod egal, dacă
ei conviețuiesc împreună, iar în situația în care părinții conviețuiesc separat, instanța de tutelă
este cea care stabilește modul de exercitare a autorității părintești, aplicându -se mutatis
mutandis dis pozițiile referetoare la divorț272.

269 http://jurisprudentacedo.com /VERMEIRE -c.-BELGIEI -Excluderea -unei-nepoate -de-la-succesiunea –
bunicilor -ei-pe-motiv -de-caracter -natural -al-legaturilor -de-rudenie.html , accesat online, 12 august 2016.
270 http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php , accesat online 12 august 2016.
271 A se vedea art. 503 din Noul Codul Civil, op.cit ., pp. 160, 161 .
272 Marieta Avram, op.cit. , 2013, p. 404.

În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere privind stabilirea filiației, va fi
obligată să se pronunțe și asupra modului de exercitare a autorității părintești, aplicându -se prin
asemănare regulile din materia divorțului273.

b. filiația copilului este stabilită doar față de unul dintre părinți. Potrivit prevederilor legale
, în acest caz drepturile părintești se vor exercita doar de către părintele față de care a fost
stabilită filiația274.

C. Categorii de drepturi ale copilului
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 272/2004, cu modificările și completările ulterioare,
drepturile copilului se împart în:
a. drepturi și libertăți civile :dreptul la identitate (nume, cetățenie, relațiil e de familie), dreptul
la păstrarea relațiilor de familie, dreptul la menținerea relațiilor persoanle și contacte directe cu
anumite persoane, dreptul la întreținere (în privința copilului lipsit temporar de îngrijire sau
protecție), dreptul la circulația internă și internațională, dreptul la protejarea imaginii publice
și a vieții sale intime, private și de familie, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul de a -și
exprima opinia liber și de a fi ascultat, dreptul la libertate de gândire, de conștiință ș i de religie,
dreptul la liberă asociere și libertatea de întrunire pașnică, dreptul la informare, dreptul la
petiționare, dreptul la respectarea personalității și inviolabilității (nesupunerea copilului la
pedepse fizice sau alte tratamente umilitoare ori degradante). Copilul aparținând unei minorități
naționale,etnice, religioase sau lingvistice are următoarele drepturi: dreptul la viață culturală
proprie, dreptul la declararea apartenenței sale, dreptul la practicarea propriei sale religii,
dreptul de a folosi limba proprie;
b. drepturi privind mediul familial și îngrijirea alternativă :dreptul de a crește alături de părinți,
dreptul de a fi crescut de ambii părinți, dreptul de a fi crescut în condiții care să permită
dezvoltarea sa fizică, mentală spir ituală, socială și morală, dreptul de a nu fi separat de părinți,
dreptul la protecție alternativă;
c. drepturi referitoare la sănătatea și bunăstarea copilului :dreptul la sănătate, dreptul de a
beneficia de un nivel de trai care să îi permită dezvoltare a sub toate aspectele, dreptul de a
beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, dreptul la îngrijire specială în cazul
copilului cu handicap;
d. drepturi care vizează educația, activitățile recreative și culturale: dreptul la educație,
dreptul la odihnă și vacanță275.

273 A se vedea art. 438 coroborat cu art. 505 alin. (3) din Noul Cod civil, op.cit ., pp. 145, 161.
274 A se vedea art. 507 din același act normativ, p. 161.
275 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit. , pp. 303 -315.

D. Garanția respectării și exercitării drepturilor copilului.
Copii au dreptul la protecție și asistentă în vederea realizării și exercitării depline a
drepturilor lor276.

E. Răspunderea privind drepturile copilului
Răspunderea privind creșterea și asigurarea copilului revine:
a. în principal , părinților. Ei au obligația de a -și exercita drepturile și a -și îndeplini obligațiile
ținând cont de intere sul superior al copilului;
b. în subsidiar , colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. Autoritățile
administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau un alt reprezentant legal al
copilului în vederea realizării ob ligațiilor ce le revin, asigurând astfel servicii diversificate,
accesibile și de calitate aferente nevoilor copilului;
c. în mod complementar , statului. Acesta asigură protecția și garantează respectarea tuturor
drepturilor copilului prin instituțiile a utorităților publice cu atribuții în acest domeniu277.

IV.3. Numele copilului din afara căsătoriei
Dispozițiile civile învederează că, copilul din afara căsătoriei va purta numele de
familie al părintelui față de care filiația a fost mai întâi stabilită. Copilul poate lua numele de
familie al părintelui față de care și -a stabilit filiați a ulterior ori numele reunite ale acestora, prin
acordul părinților, dacă filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte. Noul nume de
familie al copilului se va declara de către părinți, împreună, la serviciul de stare civilă la care a
fost înregistrată nașterea. Instanța judecătorească poate încuviința copilului să poarte numele
părintelui față de care și -a stabilit ulterior filiația. În lipsa unui acord al părinților, instanța de
tutelă este cea care va hotărâ și va informa serviciul de s tare civilă unde este înregistrată
nașterea278.
În situația în care copilul și -a stabilit filiația în același timp față de ambii părinți, se
vor aplica dispozițiile stabilite în cazul copilului din căsătorie. Copilul din căsătorie ia num ele
de familie comun al părinților săi. Dacă părinții nu au un nume comun, copilul ia numele unuia
dintre ei sau numele lor reunite (prin acordul părinților și se declară odată cu nașterea copilului,
la serviciul de stare civilă)279.

276 A se vedea art. 5 alin. (1) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
republicată 2014 , apud http://www.dreptonline.ro/legislație/legea_protecției_copilului.php, accesat online, 11
septembrie 2016.
277 Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op.cit ., p. 303.
278 Teodor Bodoașcă , Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, op.cit ., p. 377.
279 Simona Petrina Gavrilă, op.cit. , pp. 184, 185.

Capitolul al V -lea. SC URTE CONSIDERAȚIUNI PRIVIND INSTITUȚIA FILIAȚIEI ÎN
DREPTUL INTERNAȚIONAL PRIVAT
V.1. Legea aplicabilă filiației copilului din afara căsătoriei

A. Determinarea legii aplicabile filiației copilului din afara căsătoriei
Potrivit art. 2 .605 alin. (1) C. civ., filiația copilului din afara căsătoriei se stabilește
potrivit legii naționale a acestuia de la data nașterii sale280. Legiuitorul a solutionat conflictul
mobil de legi in favoarea legii vechi, prin aplicarea legii nationale ( lex patriae ) a copilului de
la data nasterii, urmărind în acest mod înlaturarea fraudei de lege în materie281.
În situația în care copilul are dublă sau multiplă cetățenie se face următoarea
distincție:
a. dacă printre aceste cetățenii este și cetățenia română, se va aplica legea română;
Astfel se derogă de la dispozițiile art. 2.568 alin (2) C.civ. care impun că: "(…) legea
aceluia dintre state a cărui cetățenie o are și de care este cel mai strâns legată, în special prin
reședința sa obișnuită".
b. dacă are doar cetățenii străine, se va aplica legea cetățeniei care îi este cea mai favorabilă.
Relativ la copilul din afara căsătoriei apatrid sau refugiat, trimiterea la lege națională
se înțelege că fiind făc ută de legea statului unde are reședința obișnuită282.

B. Domeniul legii aplicabile filiației copilului din afara căsătoriei
În ceea ce privește sfera de aplicare a filiației copilului din afara căsătoriei intră, în
principal, următoare le:
a. Stabilirea filiației, față de mamă și față de tată, elementele referitoare la stabilirea filiației
copilului din căsătorie fiind aplicabile în mod corespunzător283.
Dispozițiile art. 2605 alin. (2) stabilesc că, intră în sfera leg ii filiației, recunoașterea
și efectele ei, precum și contestarea recunoașterii filiației. La acestea se adaugă și stabilirea
paternității copilului din afara căsătoriei. Supusă aceleiași legi este și prezumția filiației față de
pretinsul tată, din afara c ăsătoriei, inclusiv termenul de prescripție în materie284.

280 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, op. cit ., p. 710.
281 Dragoș -Alexandru Sitaru, Drept internațional privat, Partea generală, Partea specială -Normele conflictuale
în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat , Editura C.H. Beck, București, 2013, p. 226.
282 Claudiu -Paul Buglea, Drept internațional privat român , Editura Universul Juri dic, București, 2013, p. 168.
283 Dragoș -Alexandru Sitaru, op.cit.
284 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, op. cit .

b. Efectele filiației: rapotrurile dintre părinți și copil, obligația părinților de a întreține
copilul, de a -l educa și de a -i administra bunurile. Cât privește obligația de întreținere dintre
părinți și copilul din afara căsătoriei, este aplicabilă legislația specială, pe care o voi analiza în
cele ce urmează285.
Așadar, în sfera de incidență a legii aplicabile filiației copilului din afara căsătoriei
intră:
-stabilirea filiației față de mamă și față de tată (modalități, condiții etc. );
-sfera persoanelor care pot introduce acțiuni de stare civilă;
-prescripția dreptului la acțiune;
-efectele filiației;
-contestarea filiației față de mamă și față de tată;
-recunoașterea filiației și efectele ei, precum și contestarea recunoașterii filiației;
-nulitatea recunoașterii de maternitate și a recunoașterii de paternitate;
-admisibilitatea, sarcina, obiectul și puterea doveditoare a probelor în acțiunile speci fice etc286.
Exced domeniului de aplicare a acestei legi:
-competența jurisdicțională, care este supusă legii forului;
-procedura de judecată, care este supusă legii forului;
-administrarea probelor, care este supusă tot legii forului;
-proba filiației, ca element de stare civilă, și puterea doveditoare a actului de stare civilă,
instrumentum, care sunt supuse legii locului de întocmire a actului;
-forma exterioară a înscrisului în ceea ce privește recunoașterea de maternitate sau
recunoașterea de paternitate, care este supusă legii care guvernează forma actului juridic
unilateral;
-dreptul mamei de a cere tatălui copilului din afara căsătoriei sa răspundă pentru cheltuielie
din timpul sarcinii, dar și pe cele prilejuite de naștere a copilului, care este supus legii naționale
a mamei etc287.

V.2. Legea aplicabilă răspunderii tatălui

285 Dragoș -Alexandru Sitaru, op.cit ., p. 227.
286 Dan Lupașcu, Diana Ungureanu, Drept internațional privat , Editura Universul Juridic , București, 2012, p.
164.
287 Ibidem.

Dispozițiile art. 2606 C. civ. stabilesc că dreptul mamei de a cere tatălui copilului din
afara căsătoriei să răspundă pentru cheltuie lile din timpul sarcinii și pentru cele prilejuite de
nașterea copilului sunt supuse legii naționale a mamei288.
Așadar, condițiile răspunderii tatălui pentru cheltuielile pe care le -am menționat exced
legii naționale a copilului. Rațiunea aces tei reglementări este de a acorda maximum de protecție
mamei, care va putea acționa în baza legii sale naționale, pe care se prezumă că o cunoaște cel
mai bine289.

V.3. Reproducerea umană asistată medical cu terț donator
Cât privește regimu l filiației în cazul reproducerii umane asistate medical cu terț
donator, cred, la fel ca și alți autori290, că este supusă legii aplicabile filiației copilului din
căsătorie ori din afara căsătoriei. Aici intră regimul și condițiile filiației, contestarea f iliației,
răspunderea tatălui, dar și raporturile dintra tată și copil.

V.4. Convenții internaționale în materia filiației copilului și unor aspecte conexe
A. Convenții internaționale multilaterale
România este parte la numeroase convenții internaționale multilaterale care conțin,
printre altele, și dispoziții privitoare la filiația copilului. Exemple de astfel de convenții:
a. Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului , adoptată la New York la 20
noiembrie 1989 și ratificată prin Legea nr. 18/1990. Aceasta este considerată o convenție
generală în materie. Amendamentul a fost adoptat de Adunarea Generală a O.N.U., prin
Rezoluția 50/155 din 21 decembrie 1995, la Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului și a fost acceptat de România prin Legea nr. 183/2002. România a ratificat și
Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, cu privire la vânzarea de
copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, semnat la New York la 6 septembrie 2000,
prin Legea nr. 470/2001 și Protocolul facultativ cu privire la implicarea copiilor în conflicte
armate, semnat de România la 6 septembrie 2000, prin Legea nr. 567/2001;
b. Convenția europ eană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată
la Strasbourg la 15 octombrie 1975, la care România a drerat prin Legea nr. 101/1992;

288 Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, op. cit ., pp. 710, 711.
289 Dragoș -Alexandru Sitaru, op.cit .
290 Ibidem.

c. Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor în materie de în credințare
a copiilor și de restabilire a încredințării copiilor, adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, la
care România a aderat prin Legea nr. 216/2003;
d. Convenția asupra relațiilor personale care privesc copii, adoptată la Strasbourg la 15 mai
2003, ratificată prin Legea nr. 87/2007291.

B. Convenții internaționale bilaterale
Normele conflictuale referitoare la filiație și aspecte juridice conexe sunt cuprinse și
în tratatele de asistență juridică. Exempli grația : Tratatul dintre Ro mânia și Republica Moldova
privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat de România în anul 1997; Tratatul
dintre România și Ucraina privind asistenta juridică și relațiile juridice în cauzele civile,
ratificat de România în 2005292.

291 Ibidem , pp. 227, 228.
292 Ibidem , pp. 228, 229.

ANEXE
Graficul 1: Căsătorii și rata nupțialității în anii 2000 -2013 în România ( Sursa: I nstitutul
Național de Statistică)

Graficul 2: Divorțuri și rata divorțialității în anii 2000 -2013 în România ( Sursa: Institutul
Național de Statistică)

Graficul 3: Născuții vii și rata totală de fertilitate în anii 2000 -2013 în România ( Sursa:
Institutul Național de Statistică)

Graficul 4: Vârsta medie la prima căsătorie a soților în România ( Sursa: Institutul Național de
Statistică)

CONCLUZII

"A studia o instituție fără a o studia istoricește în trecut, fără a o studia în comparație cu
instituțiile similare din alte țări este a ne reduce la un studiu care poate să aibă oarecare
însemnătate practică, dar care nu formează mintea adevăratului jurist. " Mircea Djuvara

Legiuitorul a adoptat sistemul monist începând cu data de 1 octombrie 2011, unificând
dreptul familiei cu dreptul comercial în actualul cod civil. Actualul cod civil, per ansa mbul
dorește să promoveze concepția monistă de reglementare a raporturilor de drept privat într -un
singur act normativ.
Astfel, noua reglementare a relațiilor de familie, inclusiv a celor privind stabilirea
filiației din afara căsătoriei, val orifică soluțiile și propunerile de lege ferenda exprimate în
practica judecătorească, dar și în doctrină, având ca surse principale Codul civil francez, Codul
civil Quebec, Codul civil elvețian.
Evoluția legislativă este marcată de tendința de a pune bazele unui drept mai flexibil,
în care rolul primordial să îl dețină voința individuală, însă fără a nega dimensiunea socială a
familiei293.
Cât privește moralitatea reproducerii umane asistate medical (RUAM), este necesar să
ne raportăm la timpurile în care trăim. Trebuie să avem în vedere nu neaprăt doctrina morală
a trecutului multimilenar, ci cu precădere efectele reale asupra societății prezente și viitoare.
Este moral să nu fii de acord cu ceva, pentru că nu ești pregatit să accepți noul, acceptând ca
fireasc suferința unora și ca nefirească modalitatea de rezolvare a problemei, pentru că acum
sute sau mii de ani cineva a spus „nu”…? Sau este etic să analizezi efectele noului asupra
societății, contribuția la evoluție și perfecționare? În orice caz, nu trebuie să acceptăm orbe ște
orice, atât timp cât aduce profit sau pentru că o minoritate insistă să fie altfel decât poate fi în
mod firesc. Trebuie găsit echilibrul între utilitate și securitate socială294.
Legea este cea care trebuie să se modifice în funcție de realitatea socială, iar nu invers.
Motorul care ne propulsează către cunoaștere este noul. Sigur că, acest fenomen complex este
un amestec bizar de subiectivism și obiectivism, care generează susținăto ri și oponenți. Un
lucru trebuie să fie clar stabilit, când vorbim de reproducerea umană cu terț donator: aceasta nu
este o joacă și trebuie să se facă respectându -se anumite reguli precise. Aceasta se impune din
mai multe considerente, cel mai important f iind reprezentat de protejarea speciei umane. O
problemă majoră cu care se confruntă societate care apelează la o astfel de reproducere este
anonimatul. Din această cauză, există riscul tot mai mare ca frații genetici, care nu se cunosc,
să se întâlnească și să procreeze. Care este rezultatul unei reglementări într -atât de deficitare?
Apariția problemelor bioetice, și cel mai dezatros este produsul reprezentat de copii cu
malformații sau diverse boli. De aceea dreptul la cunoașterea identității biologice es te consacrat

293 Marieta Avram, op.cit ., p. 17.
294 Sabin Guțan, op.cit. , p. 1.

în anumite state ( Suedia și Anglia, permit copilului, la o anumită vârstă, să obțină informații
privind originea sa295).
Astfel, mă întreb cum și cât permitem acesul la reproducerea umană asistată medical?
Jurisprudența din țar a noastră este stufoasă în domeniu, dar dorința de a obține profit o împinge
adesea în sfera ilegalității (trafic de ovule296, trafic de persoane etc.). Prin lucrarea de față am
identificat câteva probleme, de ordin juridic, etic, medical, religios, social si psihologic cu care
se confruntă domeniul reproducerii umane asistate medical. Consider că, este necesar un
control social mai mare al fenomenului prin propunerea de legi.
Este din ce în ce mai pregnantă tendința de a detrona familia cl asică (tată, mamă și
copii) și de a promova familia cu un singur părinte sau cu părinți de același sex. În unele țări
europene se vehiculează ideea de a interzice folosirea cuvintelor "mamă" și "tată" în locuri
publice, pentru evitarea discriminării (lucru instituit în sistemul de învățământ britanic) și
astfel, utilizarea unor variante precum: "primul părinte", "coparinti" (regăsite în legislația
spaniolă, britanică etc.)297.
Familia formată din mamă și tată reprezintă primul mediu de viață al copilului, în
care acesta deprinde regulile generale de conviețuire, este familiarizat cu diverse statuturi (de
copil, de frate, de soră etc.). Acest nucleu are o importanță deosebită în dezvoltarea intividuală
și integrarea socială a copilului, de aici și expresia "cei șapte ani de acasă". Copilăria reprezintă
acea etapă din viața oricărui om, o etapă care îl formează. Ceea ce vede și învață în familie se
va reflecta asupra caracterului, personalității și felului sau de a fi ca adult. Ori instabilitatea din
familie, iresponsabilitatea și altele sunt definitorii în privința copilului. Acesta are nevoie și de
mamă și de tată, tocmai pentru a putea învăța de la fiecare , fiecare îi oferă ceva ce celălalt nu
îi poate oferi. Este suficientă însă o singură ca rență a familiei pentru a dezechilibra planul vieții
psihice a copilului.

295 Ibidem, p.3.
296 În dosarul cu traficul de ovule, managerul spitalului Athena din Timișoara a fost arestat la domiciliu, iar șefa
de laborator cercetată sub control judiciar prin decizia pronun țată in 2014 de Tribunalului Timiș. În comunicatul
transmis de DIICOT se arată că: ”Din probele administrate în cauză rezultă că au fost efectuate proceduri de
inseminări in vitro cu mamă purtător, fără o procedură aprobată de către Agenția Națională de Trans plant, fără
respectarea Ordinelor Ministrului Sănătății, la nivelul spitalului fiind încheiate doar protocoale sumare, sub formă
de tipizat, cu donatoarele de ovocite sau cu mamele purtătoare. Persoanele erau direcționate de către personalul
medical spre d iverși notari publici, unde erau redactate declarații notariale prin care donatoarele de ovocite sau
mamele surogat se obligau să doneze sau să poarte o sarcină fără nici o pretenție materială, iar în ceea ce le privește
pe mamele purtătoare acestea se obl igau ca la naștere să predea copilul cuplului beneficiar, fără nicio altă pretenție.
Și cuplurile beneficiare au semnat declarații notariale prin care se arăta că sunt de acord cu fertilizarea in vitro, cu
transferarea embrionului rezultat în uterul mamei purtătoare, recunoscând, totodată, că pruncul rezultat este
copilul lor natural”. Au fost identificate 12 cazuri de mamă -surogat (din România, Ungaria și Slovacia), două
dintre acestea au dat naștere la câte un copil, aceștia fiind predați părinților biol ogici. Cuplurile beneficiare sunt
cetățeni din Roamnia, Ungaria, Norvegia și Grecia. Pe de o parte, mamele purtătoare au declarat că au beneficiat
de sume de bani sau alte bunuri, de exemplu 1.000 -1.500 lei lunar pentru întreținere ca salariu. Pe de altă parte,
personalul medical racola tinere donatoare de ovocite contra sumei de 300 de euro pentru o procedură de donare
ovocite. A se vedea http://www.mediafax.ro/social/dosarul -traficului -de-ovule -managerul -spitalului -athena –
din-timisoara -arestat -la-domiciliu -sefa-de-laborator -cercetata -sub-control -judiciar -12665 858, accesat online,
27 octombrie 2016.
297 Sabin Guțan, op.cit. , p. 4.

BIBLIOGRAFIE

Acte legislative
1. Noul Cod Civil și legea de punere în aplicare, Editura Hamangiu, București, 2013.
2. Codul civil adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, în vigoare de la 1 octombrie 2011,
Editura Colecția Lex dex, Săptămâna financiară, București, 2011.
3. Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 cu privire la actele de stare civilă.
4. Codul de procedură civilă și 12 legi uzuale, ediția a 11 -a. rev., Edi tura Hamangiu, București,
2016.
5. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii europene (J. Of. Nr. C303 din 14.12.2007).
6. Lege nr. 17 privind Ratificarea Convenției europene pentru protecția drepturilor omului și a
demnității ființei umane față de aplicaț iile biologiei și medicinei.
7. Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (1989).
8. Declarația ONU referitoare la principiile sociale și juridice aplicabile protecției și bunăstării
copiilor din 1986.
9. Convenția de la Haga privitoare la protecți a copiilor și la cooperarea în materie de adopție
internațională din 1993.
10. Convenția europeană a drepturilor omului.
11. Constituția României, Editura Hamangiu, București, 2013.
12. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilul ui (M.Of. nr. 557/23
iunie 2004).

Cărți monografice
1. Avram, Marieta, Filiația, Adopția națională și internațională, Editura All Beck, București,
2011.
2. Avram, Marieta, Filiația, Adopția națională și internațională, Editura All Beck, București,
2001.
3. Deleanu, I., Mărgineanu, V., Prezumțiile în drept, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1981.

Cursuri universitare

1. Albu, Ion, Dreptul familiei, Editura didactică și pedagogică, București, 1975.
2. Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universitatea din București, 1993.
3. Mitrofan, Iolanda, Ciupercă, Cristian, Incursiune în psihologia și psihosexologia familiei,
Editura Press "Mihaela", București, 1988.
4. Bodoașcă, Teodor, Drăghici, Aurelia , Puie, Ioan, Maftei, Iulian, Dreptul familiei, ediția a II –
a, revăzuta și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2013.
5. Bodoașcă, Teodor, Drăghici, Aurelia, Puie, Ioan, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic,
București, 2012.
6. Avram, M arieta, Drept civil, Familia, Editura Hamangiu, București, 2013.
7. Gavrilă, Petrina, Simona, Instituții de dreptul familiei în reglementarea noului cod civil,
Editura Hamangiu, 2012.
8. Anghel, M., Ion, Drept privat roman, Universitatea Europeană Drăgan -Lugoj, 1996.
9. Hanga, Vladimir, Bob, Dan, Mircea, Curs de drept privat roman, Ediția a IV -a, revăzuta și
adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2011.
10. Ciutacu, Ionuț, Dre pt privat roman, Manual de studiu individual, Editura Pro Universitaria,
București, 2012.
11. Molcuț, Emil, Drept privat roman, Ediție revăzuta și adăugită, Editura Universul Juridic,
București, 2011.
12. Bălănescu, Rosetti, I., Băicoianu, Al., Tratat de drept civil român, Ediție îngrijită de
Dumitru Rădescu, Volumul I, Editura All, București, 1996.
13. Lupașcu, Dan, Crăciunescu, Mihaela, Cristina, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic,
București, 2011.
14. Macarovschi, Laura, Dreptul familiei, Edi tura Universul Juridic, București, 2011.
15. Florian, Emse, Dreptul familiei, Editura C.H. Beck, București, 2011.
16. Bacaci, A., Dumitrache, V.C., Hageanu, C.C., Dreptul familiei, ed. 7, Editura C.H. Beck,
București, 2012.
17. Stănciulescu, Liviu, Curs de drept civil, Succesiuni, ediție revăzuta, Editura Hamangiu,
București, 2012.
18. Trușcă, Petrică, Trușcă, Mihaela, Andrada, Drept civil, parte generală, Editura Universul
Juridic, București, 2012.
19. Richards, M., Assisted Reproduction and Parental R elationships, în Children and their
Families: Contact, Rights and Welfare, edited by A. Bainham and col., Hart Publishing,
Oxford -Portland, Oregon, 2003.
20. Guțan, Sabin, Reproducerea umană asistată medical și filiația, Editura Hamangiu,
București, 2011.

21. Corlățean, Titus, Protecția europeană și internațională a Drepturilor Omului, Editura
Universul Juridic, București, 2015.
22. Buglea, Claudiu -Paul, Drept internațional privat român, Editura Universul Juridic,
București, 2013.
23. Sitaru, Dragos -Alexan dru, Drept internațional privat, Partea generală, Partea specială –
Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Editura C.H. Beck,
București, 2013 .
24. Lupașcu, Dan, Ungureanu, Diana, Drept internațional privat, Editura Univer sul Juridic,
București, 2012.

Reviste/Studii de specialitate/Note de jurisprudență
1. Dreptul nr. 10 -11 din 1993.
2. Dreptul nr. 5 din 1995.
3. Dreptul nr. 9 -12 din 1990.
4. Probleme de drept din deciziile Curții Supreme de Justiție 1990 -1992, Editura Orizonturi,
București, 1993.
5. Revista română de drept nr. 11 din 1978.
6. C.P.J.C.A. Pitești, Editura All Beck, București, 1999.
7. Dreptul, nr. 9 din 2001.
8. Curierul Judiciar, nr. 10 din 2011.
9. Dreptul nr. 6 din 2004.
10. Dreptul nr. 9 din 2001.

Website/Resurse electronice
1.http://ec.europa.eu/eurostat/statistics -explained/index.php/Marriages_and_briths_in_Romania/ro.
2.http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_actele_stare_civila_republicare_119_1996_2009.
php.3.http://lege5.ro/Gratuit/he2dqobs/conventia -europeana -asupra -statutului -juridic -al-
copiilor -nascuti -in-afara -casatoriei -din-15101975 -.

4.http://www.primariatm.ro/e vpers/legislatie/L119 -1996.pdf.
5. http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_notari_publici.php.
6.http://lege5.ro/Gratuit/gmytmmjqhe/legea -nr-119-1996 -cu-privire -la-actele -de-stare -civila.
7.http://www.curteadeapelcluj.ro/Jurisprudenta/sectia%20civila/Civil%20trim%202%20%20
2014.pdf.
8.http://www.luju.ro/static/files/2013/martie/31/SENTINTA_PAUNESCU.1.pdf.
9.http://www.medlegtm.ro/CONVENTIE%20Oviedo.pdf.
10.http://www.cometc.ro/reglementari/L egea_nr_17.pdf.
11.http://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/legea -nr-95-2006 -privind -reforma -in-domeniul –
sanatatii.
12.http://portal.just.ro/105/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=319.
13.http://eclj.org/pdf/memorandum -privind -propunerea -legislativa -ruam -2013. pdf.
14.http://www.juridice.ro/239922/dreptul -la-cunoasterea -identitatii -biologice.html.
15.www.csm1909.ro/csm/linkuri/31_01_2013__54108_ro.doc.
16.http://www.legmed.ro/?doc=1237738010.
17.http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_71_2011_punerea_aplicare_noul_cod_civil_leg
ea_287_2009_codul_civil.php.
18.http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php.
19.http://jurisprudentacedo.com/VERMEIRE -c.-BELGIEI -Excluderea -unei-nepoate -de-la-
succesiunea -bunicilor -ei-pe-motiv -de-caracter -natural -al-legaturilor -de-rudenie.html.
20.http://www.mediafax.ro/social/dosarul -traficului -de-ovule -managerul -spitalului -athena –
din-timisoara -arestat -la-domiciliu -sefa-de-laborator -cercetata -sub-control -judiciar -12665858
21.http://www.juridice.ro/311847/cateva -consideratii -privind -implicatiile -juridice -ale-
tehnicilor -de-reproducere -umana -asistata -medical -ruam.html

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR"
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
– DREPT –

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Laura Macarovschi

Absolvent,
Rotărescu I. Ana -Maria

BUCUREȘTI 2017