Migrație și dezvoltare Fundația Soros România 1 Piața forței de munc ă în România și imigrația Migrație și dezvoltare – prezentare generală a… [627502]

Piața forței  
de muncă în România   
și imigrația 

Monica Șerban 
Alexandru  Toth 

București 2007 Fundația Soros 
România

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   1 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Migrație și dezvoltare  – prezentare  generală a programului  
 
Migrație si dezvoltare  este un program  inițiat, finanțat și implementat  de către 
Fundația Soros România.  Obiectivul  programului  este identificarea  modelelor  de 
integrare  ale migrației externe temporare  și a efectelor  asociate acesteia în politica 
autorităților centrale și locale și promovarea  acelor modele care permit minimizarea  
efectelor  negative  și maximizarea  celor pozitive.  
Programul  a fost lansat în anul 2006, într‐un context specific, marcat de 
apropierea  momentului  integrării efective a României  în Uniunea  European ă. Migrația 
românilor,  ținută sub un control strict în timpul regimului  comunist,  a cunoscut  o 
expansiune  deosebită în anii `90, atât ca volum al fluxurilor  migratorii,  cât și prin 
diversificarea  acestora din punct de vedere al destinațiilor, motivelor  și structurii  de 
status socio‐economic  a populației de migranți. Fenomenul  migrației a urmat o tendință 
ascendent ă și a implicat toate păturile societății, devenind  totodată unul dintre fluxurile  
migratorii  importante  la nivel european.  În ultimii ani, migrația externă s‐a impus 
pregnant  drept unul dintre fenomenele  definitorii  pentru societatea  româneasc ă. 
La sfârșitul anului 2006, Fundația Soros a lansat prima cercetare  la nivel național 
asupra migrației românilor  în străinătate pentru muncă: Locuirea temporară în străinătate. 
Migrația economică a românilor:  1990‐2006 (coordonator:  Prof. Dumitru  Sandu). Studiul a 
cuprins trei cercetări cantitative:  sondaj de opinie la nivel național și două cercetări 
microregionale  la nivelul județelor Teleorman  și Vrancea;  cercetări calitative  la nivelul a 
șase comunități din țară cu indice mare de emigrație și patru comunități din străinătate 
în Italia, Spania și Serbia. Studiul prezintă profilul celor care au plecat la muncă în 
străinătate și cauzele și consecin țele migrației pentru muncă în străinătate, după 1989.  
În martie 2007 a fost lansat al doilea studiu din cadrul programului,  Politici și 
instituții în migrația internațională: migrația pentru muncă din România.  1990‐2006 (Monica 
Șerban și Melinda Stoica). Studiul analizeaz ă schimbările succesive  ale legislației în 
domeniu  și ale atribuțiilor principalelor  instituții publice implicate,  precum și efectele 
acestor schimbări. Studiul permite atât înțelegerea evoluției fenomenului,  cât și 
estimarea  impactului  unor eventuale  noi modificări ale configura ției instituționale. 
Programul  a continuat  pe parcursul  anului 2007, prin abordarea  focalizată a unor 
aspecte pe care analizele  precedente  le‐au relevat ca fiind printre cele mai importante  
efecte ale migrației. Proiectul  abordeaz ă efectele fenomenului  la două niveluri:  
• efecte sociale la nivel local (în comunități): situația copiilor migranților și 
probleme  legate de dezvoltarea  comunităților 
• efecte economice  și sociale cu impact la nivel național: schimbările de pe piața 
forței de muncă și imigrația 
În această direcție, în luna octombrie  a acestui an Fundația Soros a lansat studiul 
Efectele migrației: copiii rămași acasă. Studiul abordeaz ă un subiect care, deși amplu 
mediatizat,  a fost puțin studiat: situația copiilor cu părinți plecați în străinătate la 
muncă. Studiul relevă că există aproximativ  350 000 de copii în România  ai căror părinți 
(unul sau amândoi)  muncesc  în străinătate. Totodată, cercetarea  prezintă impactul  
absenței părinților plecați la muncă în străinătate asupra copiilor rămași în țară  și 
propune  măsuri prin care efectele negative  pot fi diminuate.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   2 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
Piața forței de muncă din România  și imigrația 
 
Cercetarea  Piața forței de muncă din România și imigrația continuă seria 
studiilor  din cadrul programului  Migrație și dezvoltare , program  inițiat și finanțat 
de Fundația Soros. 
Studiul de față prezintă un alt efect al migrației externe a românilor  
pentru muncă, schimbările de pe piața forței de muncă, introducând  o nouă 
fațetă a migrației în România:  imigrația.  
În luna octombrie  a acestui an, Fundația Soros a desfășurat un sondaj 
reprezentativ  național despre piața forței de muncă din domeniile  cele mai 
afectate de lipsa de personal:  construc ții, textile și servicii (domeniul  hotelier).  
Alegerea  domeniilor  a fost făcută pe baza semnalelor  apărute în mass‐media, 
precum și pe baza studiilor  anterioare  făcute de Fundație sau de alți actori 
interesați de problemă. Totodată, am dorit ca domeniile  să fie reprezentative  din 
punct de vedere al diversific ării pe sexe (femei – textile, bărbați – construc ții) și 
pe natura muncii (sezonier ă/permanent ă). 
 
Repere metodologice : 
 
• Tipul eșantionului : reprezentativ  național pentru firmele din România  din 
domeniile  construc ții, textile si hotelier cu o marja de eroare de +/‐ 4,0 %, 
pentru  un interval de confiden ță de 95%. 
• Volumul  eșantionului : 600 firme, împărțite în trei subeșantioane  a câte 
200, din fiecare din următoarele domenii:  construc ții, industrie  textilă și 
hoteluri;  firme cu cel puțin 10 angajați; stratificare  cu alocare 
proporțională după cele 8 macroregiuni  istorice și după numărul de 
angajați (3 categorii:  10‐49 de angajați; 50‐249; peste 250) 
• Culegerea  datelor a fost realizata  prin interviuri  telefonice,  chestionarele  
au fost completate  de persoane  din managementul  firmelor:  administrator  
unic, director general/executiv,  director economic,  director resurse umane. 
• Perioada  de culegere a datelor : 20‐30 octombrie  2007 
 
 Culegerea  si introducerea  datelor au fost asigurate  de Metro Media Transilvania.  
Instrumentele  metodologice  și raportul au fost realizate  de echipa proiectului:  
Monica Șerban, Alexandru  Toth și Mihaela Ștefănescu (coordonator  programe  
Fundația
 Soros).

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   3 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Despre studiu 
Monica Șerban 
 
În ultimii doi ani se aud din ce în ce mai des voci sugerând  o criză „de 
oameni”.  Patroni din construc ții dau declarații despre problemele  pe care le au în 
a găsi personal,  fabrici de textile angajeaz ă muncitoare  din China, muncitori  
maghiari  fac naveta în România  pentru a lucra la construc ția de drumuri  în 
nordul țării, investitorii  turci își pun problema  să‐și asigure mâna de lucru cu 
lucrători din propria țară. 
Semnalele  vin din prea multe domenii și din prea multe locuri ca să nu ne 
punem întrebări. Ar putea fi vorba de o criză, începutul  unei crize sau sunt doar 
evenimente  izolate care țin de abilitatea  unuia sau mai multor angajatori  de a 
găsi personal,  de salariile prea mici pe care le oferă, de o zonă în care populația 
este îmbătrânită sau s‐a obișnuit de generații să își caute de lucru în alte părți ale 
țării, de ingeniozitatea  cuiva în a reduce costurile  de personal  (aducând  
muncitori  din țări îndepărtate)? Este posibil să trecem în decursul  a 18 ani de la o 
Românie  care își trimitea muncitorii  înainte de vârstă la pensie sau le oferea 
salarii compensatorii  pentru a‐și părăsi slujbele, la o Românie  cu probleme  de 
forță de muncă? De la astfel de întrebări pornește studiul. Cum am putea totuși 
trece de la declarații izolate la formularea  unei concluzii  cu caracter de 
generalitate?  Soluția cea mai simplă a fost să îi întrebăm direct pe cei care se 
ocupă de găsirea de angajați, într‐un număr suficient  de mare pentru a putea face 
inferențe legate cel puțin de anumite sectoare economice  (partea I a studiului,  
Migrația și deficitul forței de muncă din perspectiva  angajatorilor ). 
  Suntem în situația de a ști numai ce se întâmplă în momentul  studiului.  
Chiar dacă rezultatele  par să indice o problemă și pentru viitor, ceea ce știm cu 
siguranță este că avem o problem ă acum. Nu putem face nici un fel de 
considera ții despre cum va evolua situația în viitor. Tocmai de aceea avem 
nevoie de explicații. Există factori care ne îndreptățesc să afirmăm că situația, 
dacă nu era previzibil ă, este cel puțin explicabil ă și prin urmare are un caracter 
structural  (ceea ce implicit îi conferă persisten ță). Am încercat să prezentăm 
câteva explicații în partea a II‐a a studiului  (Unde sunt Românii? ). 
Analizele  noastre par a indica o problemă cu potențial de permanentizare.  
Ce înseamnă acest lucru? În mod fundamental,  că este puțin probabil ca lucrurile  
să se rezolve de la sine. Exemplele  altor țări sugereaz ă că nevoia de forță de 
muncă este într‐un fel sau altul compensat ă pe termen lung. Întrebarea  
provocatoare  pentru România  este „cum?”. În primă fază am vrut să vedem în ce 
măsură angajatorii  găsesc ei înșiși soluții și de ce natură sunt (partea a III‐a a 
studiului,  Soluții posibile – perspectiva  angajatorilor ). Asupra uneia dintre 
soluții am insistat în mod particular:  cea a imigrației. Rațiunile pentru care am

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   4 Piața forței de munc ă în România și imigrația
procedat  în acest fel sunt prezentate  în secțiunea a IV‐a (De ce discutăm despre 
imigrație în România ). Imigrația reprezint ă o constantă a societăților occidentale  
către care România  tinde. Dacă acesta pare a fi viitorul, întrebarea  pentru viitor 
este „În ce măsură România  este pregătită pentru o asemenea  evoluție?”. 
Evenimentele  recente din țări cu un nivel ridicat al imigrației par a demonstra  că 
migrația nu este un fenomen  ușor de gestionat,  iar consecin țele unui 
management  defectuos  se manifest ă mai devreme  sau mai târziu. Experien țele 
altor state (inclusiv  a unora cu tradiție îndelungat ă de imigrație, cum este 
Germania)  sugereaz ă că, în ciuda unui potențial de dezvoltare  extrem de rapidă 
a fenomenului  (a se vedea cazul Italiei sau Spaniei care în aproximativ  10 ani au 
devenit lideri în migrația european ă), există o oarecare inerție în acceptarea  unei 
asemenea  realități. Studiul nostru își propune,  din acest punct de vedere, să 
deschidă mai degrabă un spațiu de discuție decât să vină cu răspunsuri.   
Pentru că în spațiul românesc  discuțiile despre criza demografic ă, despre 
piața forței de muncă, despre efectele migrației internaționale (inclusiv  asupra 
pieței forței de muncă), despre imigrație s‐au accentuat  în perioada  recentă, iar 
studiul nostru face, parțial, referire la fiecare dintre aceste subiecte,  este necesar 
să facem o serie de precizări care să furnizeze  o cheie adecvată de citire a 
materialului.  Rezultatele  prezentate  se referă numai la trei sectoare economice,  
cu probabilitate  ridicată de a fi afectate de probleme  de forță de muncă: 
construc ții, textile și servicii (domeniul  hotelier).  Nu sunt justificate  nici un fel de 
generaliz ări către alte sectoare economice1. Întrebările cu care s‐a lucrat, dată 
fiind modalitatea  de aplicare a chestionarului,  sunt în mare parte întrebări 
închise. Ele nu permit investigarea  în profunzime  a situațiilor existente,  ci mai 
degrabă încadrarea  realității în categorii  predefinite  prin construc ția 
chestionarului.  Discuțiile despre posibilitatea  de a ne confrunta  pe viitor cu o 
accentuare  a deficitului  de forță de muncă se bazează numai pe argumente  de 
stoc. Aspectele  de natură demografic ă  și cele legate de migrație (emigrația 
externă) fac referire numai la intrările/ieșirile de pe piața forței de muncă. 
Ambele procese pot afecta în sens negativ deficitul de pe piață dacă celelalte 
condiții (actuale)  rămân constante.  Viitorul României  în termeni de regim de 
migrație (țară de emigrație – țară de imigrație) este abordat din perspectiv ă 
comparativ ă, bazată exclusiv pe date din sfera migrației. Scopul secțiunii este în 
primul rând de a deschide  un spațiu de discuție și de a ridica o problemă, 
nicidecum  de a furniza răspunsuri  categorice.  Dacă România  (alături de alte țări 
nou intrate în Uniunea  European ă) va parcurge,  din punct de vedere al migrației, 
traseul țărilor din bazinul mediteranean  este o întrebare  pe care merită să ne‐o 
punem, dar răspunsul se bazează încă pe prea multe necunoscute  pentru a fi 
unul clar. 

1 Formulările din text este posibil, din motive legate de repeti ție, să nu specifice acest lucru de fiecare dat ă.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   5 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
Migrația și deficitul  forței de muncă din perspectiva  
angajatorilor  
Alexandru  Toth 
 
La sfârșitul lunii septembrie  2007, cele trei domenii de activitate  asupra 
cărora ne‐am concentrat  atenția ocupau aproximativ  795.000 de persoane,  
reprezentând  circa 17% din numărul total de angajați2. Jumătate din acești 
angajați lucrează în domeniul  construc țiilor. Afectată serios în ultimii ani de 
reducerea  activității în regim lohn, industria  textilă a pierdut în perioada  
septembrie  2006 ‐ septembrie  2007 aproape 10% din volumul  forței de muncă 
ocupate, reprezentând  circa 30.000 de angajați. Celelalte  două domenii,  
construc țiile și HORECA,  au înregistrat  în aceeași perioadă o creștere a 
numărului de angajați cu 10.7%, respectiv  26.7%, reprezentând  per ansamblu  
62.400 noi locuri de muncă. 
Creșterea economic ă din ultimii ani se reflectă și în performan țele firmelor 
din cele trei domenii.  Astfel, aproximativ  80% din întreprinderile  cuprinse  în 
anchetă au raportat profit la sfârșitul anului 2006, iar circa 60% afirmă că în 
ultimele 12 luni vânzările lor au crescut. Procentaje  similare de manageri  se 
așteaptă ca și în următoarele 12 luni vânzările firmelor lor să crească.  
 
 
 
  
 
     
 
    
 
 

2 Institutul Na țional de Statistic ă, Buletinul Statistic Lunar, septembrie 2007. Distribu ția firmelor  care au avut locuri de muncă disponibile  
neocupate  mai mult de 2 luni pe parcursul  lui 2006 și 2007 
2530
12 131816
0102030405060708090100
2006 2007Ind. textil ă
Construc ții% firme din…

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   6 Piața forței de munc ă în România și imigrația
În contextul  fenomenului  de îmbătrânire a populației și al migrației 
internaționale, este de așteptat ca o parte din firmele din România  să se confrunte  
cu deficite semnificative  de forță de muncă. Deficitul  de forță de muncă poate 
afecta direct dezvoltarea  firmelor prin reducerea  capacității acestora de a 
răspunde cererii existente  pe piață, dar și indirect, printr‐o creșterea a fluctuației 
personalului  și, în consecin ță, o creștere a costurilor  legate de forța de muncă. În 
același timp, poate contribui  însă și la o creștere a gradului  de tehnologizare  
menită să conducă la creșterea productivit ății și a calității produselor,  făcând 
firmele mai competitive  atât pe piețele interne, cât și pe cele externe. 
În cadrul studiului  nostru, am operaționalizat  deficitul de forță de muncă 
la nivelul firmelor prin numărul de locuri de muncă disponibile,  neocupate  cel 
puțin două luni pe parcursul  anului. Atât în 2006, cât și în 2007, ponderea  
firmelor afectate de un deficit de personal  per ansamblul  celor trei domenii de 
activitate  este de aproximativ  16%. Firmele din industria  textilă sunt într‐o 
proporție semnificativ  mai mare afectate de deficitul forței de muncă comparativ  
cu cele din construc ții sau HORECA.  La nivelul anului 2007, 30% din firmele din 
industria  textilă s‐au confruntat  cu problema  neocupării unor posturi pe o 
perioadă de cel puțin două luni, în timp ce în celelalte două domenii procentul  se 
situează undeva la aproximativ  15%. În ce privește ponderea  deficitului  în 
volumul  de angajări noi, situația variază semnificativ  între cele trei domenii.  În 
domeniul  construc țiilor, rata deficitului  este de 10%, în timp ce, în cazul 
hotelurilor  și restaurantelor,  aceasta este de aproape 20%, maximul  
înregistrându ‐se în domeniul  textil – 25%. În termeni absoluți, o estimare  a 
acestui deficit indică aproximativ  17.000 de locuri de muncă neocupate  în toate 
cele trei domenii,  timp de cel puțin două luni de‐a lungul anului. Valoarea  
deficitului  este aproximativ  la același nivel atât în 2006, cât și în 2007.  
Rata de fluctuație a personalului  – operaționalizat ă prin numărul de 
angajați care și‐au părăsit locul de muncă pe parcursul  anului – este relativ egală 
pentru cele trei domenii de activitate  economic ă, situându ‐se undeva între 14 și 
17%. În același timp, aproximativ  40% dintre firme, indiferent  de domeniul  lor de 
activitate,  se confrunt ă cu rate de fluctuație a personalului  mai mari de 20%. În 
cazul industriei  textile și a firmelor din domeniul  HORECA,  fluctuația 
personalului  se asociază invers cu mărimea firmei. Firmele mici (10‐49 de 
angajați) se confrunt ă într‐o proporție mai mare (49% în domeniul  textil, 34% în 
HORECA)  cu fluctuația personalului,  comparativ  cu firmele medii sau mari din 
aceleași domenii.  În domeniul  construc țiilor, discrepan țele dintre firme de 
mărimi diferite în ce privește fluctuația personalului  sunt nesemnificative,  circa 
35% dintre acestea confruntând ‐se cu această problemă, indiferent  de numărul 
lor de angajați.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   7 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
  
 
     
 
   
  
 
 
   
Dincolo de estimarea  deficitului  real, am fost interesați de percepția 
managerilor  de firme din cele trei domenii în ce privește acoperirea  necesarului  
de forță de muncă în cadrul întreprinderilor  lor. Aproape  2/3 dintre managerii  
investiga ți au afirmat că în 2007 le‐a 
fost destul de sau foarte greu să găsească 
lucrători atunci când au avut nevoie. Diferențele dintre domenii în ce privește 
răspândirea  acestor dificultăți sunt nesemnificative.  Apar însă unele diferențe în 
interiorul  domeniilor,  în funcție de mărimea firmei. În cazul firmelor mici din 
industria  textilă, ponderea  managerilor  care afirmă că au avut dificultăți în 
ocuparea  posturilor  disponibile  este mai mare decât în cazul firmelor medii din 
același domeniu.  În cazul construc țiilor și a hotelurilor  și restaurantelor,  diferența 
apare între firmele mici și cele mari, ultimele având mai frecvent greutăți în 
găsirea de forță de muncă decât celelalte.  Dacă în cazul industriei  textile, 
problemele  cu forța de muncă este probabil să fie legate mai degrabă de calitatea 
slujbelor  – în special nivelul redus de salarizare  ‐  și de fluctuația mare de 
personal,  în cazul construc țiilor și a industriei  ospitalității problema  este mai 
probabil să fie legată de cauze structurale  ce țin de nivelul de calificare  a forței de 
muncă disponibile.    
 
  142540
17
1040
141938
0102030405060708090100
rata de fluctua ție a
personalului (% angaja ți
care au p ărăsit firmele la
care lucrau)deficit (% locuri
disponibile mai mult de 2
luni raportat la num ărul
de noi angaj ări)% firmelor care s-au
confruntat cu fluctua ție de
personal mai mari de 20%Ind. textil ă
Construc ții
Hoteluri, restauranteEstimări ale ratelor de fluctuație a personalului  și a 
deficitului  de forță de muncă

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   8 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
 
 
     
 
    
 
 
    În 2007, cât de greu sau de ușor v‐a fost să găsiți angajați când ați 
avut nevoie? 
29 32 31
36 28 3524 26 267 3 544412 3Ind. textil ă Construc ții Hoteluri, restaurante
destul de greu foarte greu destul de u șor foarte ușor Nu am avut nevoie NS

În ce măsură problemele  legate de găsirea forței de muncă necesare  se 
asociază cu performan țele financiare  ale firmelor?  Datele sugereaz ă o asociere 
între cele două, cel puțin la nivelul industriei  textile și al construc țiilor, fără a 
putea însă determina  sensul relației cauzale dintre cele două variabile.  În cazul 
industriei  textile, firmele care s‐au confruntat  cu dificultăți în angajarea  de 
personal  raporteaz ă o creștere a vânzărilor într‐o proporție mai mică decât cele 
care nu au avut astfel de probleme.  De asemenea,  22% dintre firmele din domeniul  
textil cărora le‐a fost greu să ocupe posturile  disponibile  afirmă că vânzările lor au 
scăzut în ultimele 12 luni, în timp ce doar 13% din firmele fără constrângeri  de 
personal  raporteaz ă o scădere a vânzărilor. Similar, în cazul firmelor din domeniul  
construc țiilor există o asociere între evoluția vânzărilor și problemele  legate de 
angajarea  de forță de muncă (vezi anexa, fig.5).  
 
 
 
 
 
   
 
 
    
 
     
 
 
 
  
 Răspândirea  problemelor  legate de angajarea  de personal  nou,  
în funcție de mărimea firmei 
70
5968
596267657175
0102030405060708090100
10-49 angaja ți5 0 – 2 4 9 2 5 0 +Ind. textil ă
Construc ții

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   10 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
  
 
     
 
   
  
 
    
 
 
Gradul de integrare,  experien ța firmelor pe piață nu se asociază 
semnificativ  cu o creștere/scădere a probabilit ății de a experimenta  dificultăți mari 
în găsirea forței de muncă necesare.  Indiferent  de vechimea  lor, firmele sunt 
afectate în aceeași măsur
ă de deficitul de forță de muncă existent. 
În ce măsură constrângerile  de forță de muncă cu care se confrunt ă cele trei 
domenii de activitate  sunt unele temporare,  contextuale,  care țin de specificul  și 
evoluția acestor domenii?  Am întrebat managerii  firmelor care se confrunt ă cu 
dificultăți în angajarea  de forță de muncă de cât timp au această problemă. Peste 
50% dintre ei au răspuns că se confrunt ă cu probleme  în găsirea de lucrători 
disponibili  de cel puțin doi ani, iar circa un sfert din ei spun că din 2006 au început 
aceste constrângeri  legate de forța de muncă. Aceste rezultate  și faptul că practic 
nu există diferențe între firme în funcție de domeniul  de activitate,  sugereaz ă 
existența unor cauze structurale  care determin ă constrângerile  de forță de muncă 
disponibil ă. Faptul că România  a devenit un exportator  important  de muncă în 
Europa explică probabil mare parte din aceste probleme.  De altfel și în opinia 
managerilor  acestor firme, emigrarea  este principalul  factor care influențează Asocierea  dintre performan ța firmei și existența dificultăților  
legate de angajarea  de personal  nou 
474168
61
526513 225
8
9932281924
3324
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Nu au
avut
problemeAu avut
problemeNu au
avut
problemeAu avut
problemeNu au
avut
problemeAu avut
problemeAu rămas la fel
Au scăzut
Au crescut

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   11 Piața forței de munc ă în România și imigrația
capacitatea  de a‐și acoperi necesarul  de forță de muncă. Peste ¾ dintre managerii  
chestiona ți au menționat emigrarea  muncitorilor  români ca fiind un factor care 
afectează în mare și foarte mare măsură capacitatea  lor de a angaja personal.  În 
rândul managerilor  firmelor de construc ții această opinie este mai larg răspândită 
decât în cazul celorlalte  firme. Dincolo de emigrare,  slaba pregătire a tinerilor 
absolven ți, concuren ța și nivelul salarizării au fost identifica ți ca factori de peste 
40% dintre managerii  cuprinși în acest studiu. Modul de distribuire  a acestor 
opinii în funcție de domeniul  de activitate  vine să întărească posibilele  explicații 
referitoare  la diferențele inter‐domenii în ce privește incidența deficitului  de forță 
de muncă. Astfel, în domeniul  textil, nivelul salarizării apare ca factor 
constrâng ător asupra angajărilor în mențiunile unei ponderi mai mari de manageri  
decât în industria  ospitalității, în timp ce aceștia din urmă consider ă într‐o 
proporție mai mare că posibilitatea  de a‐și acoperi necesarul  de forță de muncă 
este influențat în mare măsură de neconcordan ța dintre nivelul de pregătire al 
tinerilor absolven ți și cerințele pieței. Ancheta sugereaz ă că nivelul concuren ței de 
pe piață afectează capacitatea  firmelor de a atrage forță de muncă într‐o mai mare 
măsură în domeniul  textil și al construc țiilor, decât în HORECA.  
 
  
 
     
 
     
 
    
 De când se confrunt ă compania  dvs. cu astfel de probleme?
2117142228292830
241113
1142
73 48 39483
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
In d. t ex t il ă Construc ții Ho teluri, restauranteNS/NR
De mai mult de 5 ani
De aproximativ 5 ani
(din 2002)
De aproximativ 4 ani(din 2003)
De aproximativ 3 ani(din 2004)
De aproximativ 2 ani(din 2005)
De aproximativ 1 an(din 2006)
De câtev a luni

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   12 Piața forței de munc ă în România și imigrația
La nivel teoretic și pe baza cunoașterii existente  în prezent în ce privește 
migrația pentru muncă, este de așteptat ca deficitul de forță de muncă să aibă un 
caracter selectiv în ce privește nivelul de calificare  al lucrătorilor căutați de 
angajatorii  din România.   Reflectând  experien ța recentă a acestora,  datele de 
anchetă sugereaz ă o astfel de selectivitate  în funcție de calificarea  forței de muncă 
necesare,  existând însă diferențe între cele trei domenii investigate.  Dacă în 
industria  textilă deficitul de forță de muncă este legat în special de munca slab 
calificată, în domeniul  hotelier și al restaurantelor  acesta vizează într‐o mai mare 
măsură forța de muncă mediu și înalt calificată. În domeniul  construc țiilor, 
deficitul pare să fie uniform în funcție de nivelul de calificare  al forței de muncă 
necesare  (fig.8). Astfel, angajatorii  din industria  textilă s‐au confruntat  în proporție 
de aproape 40% cu dificultăți în angajarea  de personal  fără studii sau cu studii 
medii și doar în 24% din cazuri cu dificultăți în angajarea  de personal  înalt 
calificat. În domeniul  serviciilor  hoteliere  și de alimenta ție publică, 43% dintre 
angajatori  au avut dificultăți în găsirea personalului  cu studii medii necesar, 34% 
în angajarea  personalului  cu studii superioare  și 30% în angajarea  de personal  slab 
calificat. Angajatorii  din construc ții s‐au confruntat  în ponderi relativ similare – în 
jur de 35% din cazuri – cu dificultăți în angajarea  de personal,  indiferent  de nivelul 
de pregătire al acestuia.  
 
 
     
 
   
  
 
    
 În ce măsură credeți că următorii factori determin ă dificultățile pe 
care le aveți în a angaja oameni?  
73
1242 42 42
1386
24354855
1776
11333159
11
0102030405060708090100
E migrarea
forței de
muncă din
Rom âniaCondițiile
de m unc ă
dificile pe
care le
presupune
dom eniul
dv s.de
activ itateâNiv elul
salarizării
în
dom eniul
dv s. de
activ itateConcuren ța
de pe pia ța
pe care
activațiFaptul c ă
pregatirea
tinerilor
abso lven ți
nu
corespunde
cerițtelor
piețeiAlt facto rIn d. t ex t il ă
Construc ții
Ho teluri, restaurante

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   13 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Ce așteptări au angajatorii  din România  în ce privește evoluția pe termen 
scurt a deficitului  de forță de muncă? Răspunsul la această întrebare  variază atât 
în funcție de domeniul  de activitate,  cât și de experien ța anterioar ă a firmelor cu 
constrângeri  legate de forța de muncă disponibil ă. Per ansamblu,  peste 70% dintre 
angajatori  consider ă că este destul de sau foarte probabil ca în viitorul apropiat  să 
se confrunte  cu probleme  în găsirea de personal  atunci când vor avea nevoie. 
Ponderea  celor cu așteptări negative  este mai mică în cazul industriei  textile (66%), 
comparativ  cu cea din industria  ospitalității (77%). În rândul celor care 
intenționează să‐și mărească numărul de angajați în următorul an, ponderile  celor 
care împărtășesc astfel de așteptări negative  sunt relativ similare,  indiferent  de 
domeniul  de activitate.  Experien ța anterioar ă cu probleme  legate de asigurarea  
forței de muncă necesare  determin ă ca peste 80% dintre angajatori  să se aștepte pe 
termen scurt la probleme  în găsirea de lucrători, în timp ce în cazul celor care nu s‐
au confruntat  până în prezent cu astfel de probleme,  ponderea  este undeva la 
jumătate, comparativ  cu prima categorie  (fig. 9). 
 
    
 
     
 
     
 
    
 În 2007, când ați avut nevoie, cât de greu sau de ușor v‐a fost să 
angajați…? 
39 38
2433 3237
3043
34
0102030405060708090100
Personal f ără studii
(gimnaziu sau mai pu țin)Personal cu studii medii
(liceu)Personal cu studii
superioareInd. textil ă
Construc ții% răspunsuri  ”în mare + foarte mare 
măsură”

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   14 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
  
 
     
 
   
  6663
3781
7572
67
4589
8077
69
358589
0102030405060708090100
total firme firme care
intenționează
să facă
angajărifirme care nu
au avut
problem e în
angajarea de
personal noufirme care au
astfel de
problem e de
cel puțin 2
anifirme care au
astfel de
problem e de
cel mult 1 anInd. textil ă
Construc ții
Ho teluri,
restauranteCât de probabil  credeți că este ca în viitorul apropiat  să vă confrunta ți 
cu probleme  în găsirea de personal  atunci când veți face angajări? 
% răspunsuri  ”foarte + destul de 
probabil”

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   15 Piața forței de munc ă în România și imigrația

Unde sunt românii?  
Monica Șerban
 
1. Un răspuns demografic  
Reflexul nostru de gândire, exersat în/după ani buni de politică ceaușistă 
pronatalist ă ne îndeamn ă să ne uităm la noi înșine ca la o națiune numeroas ă. 21,5 
milioane  de locuitori în 20073 înseamnă a doua țară ca mărime în Estul Europei 
(reperul nostru postdecembrist  de compara ție) și a șaptea ca mărime din Uniunea  
European ă (reperul nostru cel mai recent de compara ție). Destul de greu de 
conceput,  în acest context, că România  ar putea să aibă în vreun fel nevoie de 
oameni.  
Totuși, populația României  a început, odată cu anii ’90, o adaptare  la starea 
de „normalitate”  demografic ă a țărilor (vest) europene  (cel puțin pe indicatorii  de 
fertilitate).  Ratele de fertilitate  menținute artificial la un nivel ridicat începând  cu 
1966‐1967, au început să scadă în 1990. Pentru populația României  începea o 
perioadă de „declin”:  din 1992 creșterea naturală a populației devenea negativă4. 
Din perspectiva  ierarhiei problemelor  României  anilor ’90, confruntat ă cu 
un exces de lucrători datorat în primul rând reformelor  economice,  scăderea 
numărului de născuți vii nu avea aproape nici o semnifica ție. Legătura a început 
să fie conștientizată abia în momentul  în care generațiile de după 1989 se apropie 
de intrarea pe piața muncii. Problema  nu este pentru moment extrem de vizibilă. 
Motivul este simplu: persoanele  care își încheie, pentru limită de vârstă, cariera de 
lucrător aparțin generației 1947 (în cazul femeilor)  și 1942 (în cazul bărbaților). O 
generație de dinaintea  și una de după cel de‐al doilea război mondial,  la rândul 
lor, puțin numeroase.  Dificultățile datorate unei lipse „fizice” de oameni vor 
începe să se manifeste  cu mai mare intensitate  probabil în momentul  în care 
generațiile „ceaușiste” (în special cele ale anilor 1967, 1968) vor depăși perioada  
vârstei active (după actualele  criterii de pensionare,  către sfârșitul anilor 2020 și 
începutul  anilor 2030). Discrepan ța mare între cele câteva generații după decretul 
de interzicere  a întreruperilor  de sarcină promovat  de autoritățile comuniste  și 
cele de după 1989 care le vor înlocui va crea probabil/teoretic  un dezechilibru  
serios pe piața forței de muncă. 
 

3 21.500.000 locuitori în 2007 (conform UNFPA (2007): State of world population. Unleashing the potential
urban growth .)
4 Vasile Ghe țău. 2007. Declinul demographic și viitorul popula ției României. O perspectiv ă din anul 2007
asupra popula ției României în secolul 21 . Editura ALPHA MDN

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   16 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Care sunt consecin țele unei asemenea  stări de fapt? Ca număr, românii (și, 
implicit numărul de români care pot să munceasc ă), se va reduce treptat. Chiar 
dacă, printr‐o politică pronatalist ă bazată pe măsuri de stimulare  pozitive,  
promovat ă activ, numărul copiilor născuți de o femeie ar crește, creșterea este 
imposibil  să fie una spectaculoas ă. Exemplele  ț ărilor vest europene  care au 
introdus  astfel de măsuri sunt ilustrative.  Îmbunătățirile indicatorilor  demografici  
se produc în timp și sunt (destul de) mici. Ar fi nerealist  să ne așteptăm la 
generații similare ca dimensiuni  celor din perioada  comunist ă. Oricum, efectele 
unei asemenea  posibile politici vor fi vizibile pe piața forței de muncă abia peste 
15 ani în raport cu momentul  creșterii numărului de copii. Deficitul  creat de 
perioada  care a trecut, chiar dacă va fi într‐un fel sau altul redresat la nivelul 
indicatorilor  demografici,  își va face simțită prezența pe piața forței de muncă abia 
în perioada  imediat următoare (generația 1990 abia a împlinit vârsta de intrare 
legală pe piață).  
Problema  pe care o creează scăderea populației nu este numai una de lipsă 
fizică, efectivă a lucrătorilor, ci și una de structură demografic ă. Scăderea 
numărului populației prin reducerea  natalității induce un proces de îmbătrânire a 
populației. Consecin ța, din perspectiva  participării pe piața forței de muncă, este 
creșterea numărului de pensionari,  concomitent ă cu o scădere a celor care 
muncesc.  Dacă adăugăm în ecuație efectele unei politici pronataliste  (creșterea 
numărului de copii) atunci, cel puțin pentru o perioadă, asupra celor care muncesc  
se va exercita presiunea  unei rate de dependen ță extrem de ridicate.   
Având în vedere scăderea previzibil ă a populației, procesul  de îmbătrânire, 
revenim la întrebarea  de la care am pornit. Este posibil ca lipsa de care vorbesc 
(unii dintre) angajatori(i)  să fie una temporar ă? Răspunsul,  din perspectiva  
numărului efectiv de lucrători, este nu. Dacă nu vor fi adoptate  alte soluții (de tip 
economic),  pe termen lung nu ne putem aștepta la o îmbunătățire a situației, ci, 
dimpotriv ă, la o înrăutățire treptată, care se va accentua  probabil către sfârșitul 
anilor 2020.  
 
2. Un răspuns socio‐demografic  
Să revenim la întrebarea  de la care au pornit căutările noastre. Am plecat de 
la ideea că, dacă pentru moment există probleme  pe piața forței de muncă din 
cauza lipsei de lucrători, ar trebui să vedem în ce măsură acestea sunt (și) 
rezultatele  unor procese de durată și, prin urmare, nu ne confrunt ăm doar cu o 
criză temporar ă. Din acest punct de vedere, legătura problemei  noastre cu 
migrația internațională este una logică. În primul rând pentru că migrația, ca și 
decesele din punct de vedere al mișcării naturale a populației, înseamnă dispariția

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   17 Piața forței de munc ă în România și imigrația
unor indivizi. Dacă ar fi să ne întrebăm unde sunt românii (sau cel puțin o parte 
din ei), atunci răspunsul cel mai la îndemân ă este, desigur, în străinătate.  
Spre deosebire  de mortalitate  însă, migrația internațională poate avea un 
caracter temporar  (indivizii  „dispăruți” reapar pe piața forței de muncă după 
încheierea  unui stagiu de muncă în străinătate) și, cel puțin teoretic, pentru toate 
cazurile,  un caracter reversibil  (chiar și cei care au plecat cu intenția de a se stabili 
definitiv  se pot întoarce).  Dacă ar fi să gândim în termeni de măsuri/solu ții, 
rezultatele  unor intervenții în această direcție sunt imediate  (nu trebuie să 
așteptăm ca în cazul unei politici pronataliste  de succes ca nou născuții să ajungă 
la vârsta de intrare pe piață. Migranții se pot întoarce și suplinii ‐ teoretic ‐ imediat 
stocul de care este nevoie.)  
Din perspectiva  întrebării noastre de început (Au șanse dificultățile în găsirea 
de personal să se accentueze? ) ne intereseaz ă, pe de o parte, în ce măsură emigrația 
are dimensiuni  demne de luat în seamă (ca să poată fi considerat ă un factor cu o 
contribuție consistent ă la situația actuală). Pe de altă parte, esențiale sunt 
caracteristicile  fenomenului  din punct de vedere al perioadei  de timp petrecute  în 
străinătate/stabilirii  definitive.  Nu în ultimul rând, suntem interesați de stabilitatea  
fenomenului  (sau, cu alte cuvinte, dacă migrația are „capacitatea”  de a continua  
sau cei plecați se vor întoarce sau/și nimeni altcineva,  sau un număr mic, va mai 
pleca). Din păcate, fiecare dintre cele trei aspecte sunt destul de greu de lămurit în 
cazul României.   
Emigrația românilor  ridică mari probleme  din punct de vedere al estimării 
valide a dimensiunii  fenomenului.  Dificultățile decurg în principal  din doua 
caracteristici:  caracterul  temporar  al deplasărilor și clandestinitatea  asociată 
deplasărilor. 
Prima caracteristic ă indică o dinamică accentuat ă a fenomenului.  Asta 
înseamnă că  și dacă la un moment dat ar exista o cifră extrem de precisă a 
numărului românilor  din străinătate, este foarte probabil să nu fie valabilă decât 
pentru o perioadă relativ scurtă de timp. Stagiile scurte de muncă în străinătate, de 
câteva luni, sunt greu de contabilizat  și, din păcate, nu avem încă studii care să fi 
aprofundat  subiectul  (nu știm dacă există o anumită periodicitate  a plecărilor pe 
parcursul  unui an legată de cicluri economice  din țările de destinație, nu știm cât 
din totalul migranților adoptă asemenea  strategii,  nu știm dacă și după ce pattern 
se transform ă o migrație temporar ă într‐una definitiv ă).   
Clandestinitatea  asociată unora dintre deplasări complică  și mai mult 
lucrurile.  A caracteriza  o experien ță de migrație drept clandestin ă înseamnă în 
primul rând a semnala caracterul  ei de a fi (în unul sau mai multe aspecte) în afara 
legii. Consecin ța imediată este imposibilitatea  de a prinde în statistici formale o

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   18 Piața forței de munc ă în România și imigrația
asemenea  populație. Lucrăm cu schimbări de domiciliu,  cu numărul permiselor  de 
muncă, numărul permiselor  de rezidență, dar cei care nu consemneaz ă, dintr‐un 
motiv sau altul, formal schimbarea  de domiciliu,  nu au permis de muncă și totuși 
muncesc,  cei care nu au permis de rezidență și totuși locuiesc în țara respectiv ă 
scapă acestor tipuri de înregistrări. Consecin ță a clandestinit ății este și o 
explicabil ă reticență a imigranților de a‐și declara prezența sau activitatea  pe 
teritoriul  țării de destinație. Tocmai de aceea, în principiu,  se presupune  că sursele 
formale de date subestimeaz ă imigrația, în condițiile în care segmentul  clandestin  
este consistent.    
Pentru România,  când discutăm despre numărul emigranților, lucrăm fie cu 
estimări bazate pe înregistrările surselor de date tradiționale în demografie,  fie cu 
estimări de sondaj, fie cu înregistrări ale instituțiilor de la destinație. Diferențele 
între datele furnizate  de diverse surse sunt considerabile.  Este interesant  să trecem 
în revistă, fără a intra în detalii, câteva dintre cele mai vehiculate  cifre. 
Institutul  Național de Statistică oferă anual (Anuarul Statistic al României ) 
numărul schimbărilor de domiciliu.  Din 1990 până în 2004 (inclusiv)  351.692 
persoane  și‐au schimbat  domiciliul  din România,  cu înregistrarea  schimbării de 
facto în actele de identitate.  Cifra pare destul de consistent ă, însă poate fi 
considerat ă un indicator  al migrației definitive  și, cu siguranță în primii ani de 
după 1990, mai degrabă un indicator  al migrației etnice.  
Grafic 1 sugereaz ă, tocmai din acest motiv, o situație complet inversă în 
raport cu așteptările noastre (migrația scade după 1990, iar punctul de minim al 
seriei de date pare a fi atins în 2002). 
 
Grafic 1: Evoluția numărului schimbărilor de domiciliu  din România  în străinătate (migrație 
definitivă) 
020,00040,00060,00080,000100,000120,000
1990
1991
1992 1993
1994
1995
1996 1997
1998
1999
2000
2001 2002
2003
2004
AnNumăr schimb ări domiciliu
 
Sursa datelor: Institutul  Național de Statistică, http://www.insse.ro

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   19 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Ultimul Recensământ al Populației și al Locuințelor ar trebui să reprezinte  
una dintre sursele majore de informații asupra caracteristicilor  și dimensiunii  
emigrației românești la începutul  anului 2002. Din păcate, datele rămân destul de 
greu accesibile  publicului  larg. Una dintre puținele lucrări care utilizeaz ă 
informațiile culese la recensământ în 20025 (utilizeaz ă o cifră pentru emigrația 
temporar ă de 361.310 persoane).   
 
Pe baza datelor de recensământ din 1992 și 2002, V. Ghețău6 propune  o 
estimare  a volumului  migrației externe (temporare)  care scapă statisticilor  oficiale 
(neînregistrat ă de Recensământ) la cca. 700.000 persoane  (697.000).  Dacă adăugăm 
această cifră celei înregistrate  oficial (128.000),  lucrăm în total cu o populație totală 
de cca. 825.000 migranți în 2002 (ceea ce ar însemna 73%7 din scăderea totală a 
populației României  între cele două recensăminte.) 
Informațiile culese pe baza sondajelor  de opinie în România  oferă și ele 
estimări diferite. Unul dintre cele mai recente sondaje, care utilizeaz ă o schemă de 
eșantionare  ținând cont de particularit ățile migrației (incidență teritorial ă 
diferențiată datorată dezvoltării fenomenului  pe baza rețelelor de migranți) 
propune  (cu mențiunea clară a subdimension ării fenomenului)  o cifră de ordinul a 
cca. 777.200 persoane  plecate în 2006 (în momentul  sondajului,  10% dintre 
gospodăriile de cel puțin două persoane  aveau cel puțin un migrant plecat la lucru 
în străinătate)8.  
Una dintre puținele estimări ale dimensiunii  migrației românilor  care 
utilizeaz ă surse combinate  de date (sondaj în aria de origine; date din aria de 
destinație) avanseaz ă o cifră de aproximativ  2 milioane  de români în străinătate 
căruia i se adaugă un segment de alte câteva sute de mii (3‐5) de migranți de 
„maximă instabilitate,  cu perioade  scurte de ședere în străinătate”9  
Dacă ne uităm la surse de date din țările de destinație, lucrurile  devin și 
mai complicate.  Pentru Spania, a doua destinație ca importan ță, Institutul  Spaniol 

5 D. Sandu, C. Radu, M. Constantinescu, O. Ciobanu. Romanian Migration Abroad: Stocks and Flows after
1989 . http://www.migrationonline.cz/e-library/?x=1963634

6 Vasile Ghe țău. 2007. Declinul demographic și viitorul popula ției României. O perspectiv ă din anul 2007
asupra popula ției României în secolul 21 . Editura ALPHA MDN
ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/Declinul_demografic&viitorul_populatiei_Romaniei.pdf
7 Conform calculelor aceluia și autor
8 Dumitru Sandu (coord.). 2006. Locuirea temporar ă în străinătate. Migra ția economic ă a românilor: 1990-
2006. Fundația pentru o Societate Deschis ă (Fundația Soros). http://www.soros.ro/ro/publicatii.php?pag=2
9 UNFPA. Populația și dezvoltarea României – prognoze și posibile solu ții. Migra ția românilor în
străinătate: premise pentru politici publice (I) . ftp://ftp.unfpa.ro/unfpa/NewsletterPD3.pdf

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   20 Piața forței de munc ă în România și imigrația
de Statistică oferă acces la datele înregistrate  anual de primăriile localităților. Cifra 
acoperă o parte din migrația clandestin ă (fără a o cuprinde  în totalitate).   
 
Grafic 2 prezintă evoluția numărului de români înregistra ți de primăriile 
localităților unde locuiesc în Spania. Pentru anul 2006 cifra este de 407.159 români. 
 

Grafic 2: Evoluția numărului cetățenilor români în Spania (înregistr ări ale primăriilor)  
050000100000150000200000250000300000350000400000450000
1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
anpersoane inregistrate la primarii
 
Sursa datelor: Instituto Nacional de Estadística,   http://www.ine.es/  
 
 
Pentru Italia, prima destinație ca importan ță pentru migrația actuală a 
românilor,  numărul permiselor  de rezidență se ridica la sfârșitul lui 2006 la 
324.200 (conform  Ministerului  Italian de Interne).   
 
050,000100,000150,000200,000250,000300,000
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
numărul permiselor de șederenumărul permiselor de ședere
 
Sursa datelor: Ministerio  dell Interno, http://www.ismu.org  
 
Ce legătură au aceste cifre, cele mai multe necomparabile  între ele cu 
subiectul  nostru? Fiecare ne ajută de fapt să lămurim până la ce punct putem vorbi 
cu acuratețe despre influența emigrației asupra „lipsei” de români. Cifra pe care o 
furnizeaz ă Institutul  Național de Statistică anual este, în principiu,  o cifră slabă

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   21 Piața forței de munc ă în România și imigrația
pentru a estima dimensiunea  fenomenului.  Este clar că numărul românilor  din 
străinătate este mult mai mare (și a fost pentru fiecare an) decât cel sugerat de  
Grafic 1. Totuși, informația pe care o furnizeaz ă este esențială pentru 
caracteristicile  fenomenului.  Dacă numărul celor care își schimbă oficial domiciliul  
este atât de mic (prin raportare  la cifrele din țările de destinație), atunci, în cazul 
migrației românilor,  lucrăm în primul rând cu persoane  a căror intenție de a stabili 
definitiv  în străinătate este relativ redusă. În principiu,  ne putem aștepta ca o bună 
parte din cei aflați în străinătate să fie „deschiși” la ideea de a se întoarce în țară. 
Care sunt condițiile în care ar putea‐o face, rămâne încă o întrebare.  
Estimările bazate pe datele de recensământ, sondaj și surse de date din 
spațiile de destinație, indică în principiu  că avem de‐a face cu un fenomen  de 
dimensiuni  ample10. Este clar că ordinul de mărime este cel puțin al sutelor de mii, 
cel mai probabil al milioanelor.  Este de presupus  ca efectul asupra pieței forței de 
muncă să fie unul consistent.  A discuta în termeni de magnitudine  este însă 
riscant. „Cât?” în raport cu piața forței de muncă rămâne, din păcate, o întrebare  
pentru care avem nevoie de estimări mai precise. Nu atât datorită numărului total, 
ci datorită faptului că migrația pentru muncă este un proces selectiv, care implică 
în primul rând populație adultă tânără. (Graficul 3 prezintă o evoluție a 
segmentului  de populație cu vârste cuprinse  între 15‐64 de ani în totalul populației 
de români înregistra ți la primăriile de pe teritoriul  Spaniei, conform datelor 
Instituto Nacional de Estadística . Procentul  în 2002 este unul destul de ridicat: 88.3%, 
dacă îl comparăm cu 68,3%11 cât reprezenta  același segment de vârstă în populația 
României  la Recensământul din 2002. Totuși, cifrele în sine trebuie tratate cu 
precauție: nu știm dacă nu cumva migranții cu vârste mai ridicate nu au tendința 
de a nu se înscrie la primărie. Informațiile de factură calitativă sugereaz ă că 
interesul  pentru regularizarea  situației la destinație este mai scăzut pe măsură ce 
vârsta migrantului  crește. 
 
  
 
  

10 Estimarea bazat ă pe combinarea de date din surse diferite de aproximativ 2 milioane, înseamn ă
aproximativ 10% din popula ția României
11 Procent calculat pe baza datelor de recens ământ publicate de Institutul Na țional de Statistic ă,
http://www.insse.ro

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   22 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Grafic 3: Evoluția procentului  segmentului  15‐64 ani din total populație româneasc ă înregistrat ă la 
primării (Spania) 
Procent populatie 15-64 ani din total populatie romani
inregistrata la primarii (Spania)
72%74%76%78%80%82%84%86%88%90%
1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
     Instituto Nacional de Estadística,   http://www.ine.es/   
 
Informațiile din cele două state de destinație indică în primul rând o 
dinamică accentuat ă a fenomenului  și o creștere consistent ă după 2002. Trendul 
pare să continue  a fi unul ascendent.  2007 este posibil să fi schimbat  pattern‐urile 
de migrație, dar este imposibil  să însemne o scădere semnificativ ă a numărului de 
migranți. Dacă, teoretic, se asumă că migrația se dezvoltă după o curbă 
asemănătoare unui clopot, cu un punct de maximă dezvoltare  urmată de o scădere 
treptată, se pare că în cazul migrației românilor  trendul este (încă) ascendent.   
 
Să revenim cu aceste comentarii  la ceea ce ne interesa despre emigrația 
românilor:  amploarea  (dacă este suficient  de consistent ă pentru a afecta piața 
forței de muncă din România);  perioada  de timp petrecută în străinătate/stabilirea  
definitiv ă; tendința fenomenului  (creștere/stagnare/descre ștere). Din punct de 
vedere al dimensiunii  fenomenului  este clar (indiferent  cât de aproape sunt 
estimările prezentate  de cifra exactă) că ne aflăm în situația unei influențe 
consistente.  Migrația definitiv ă pare a reprezenta  un procent destul de redus din 
totalul populației migrante.  Fenomenul  are o tendință ascendent ă, pentru 
moment.   
Ce ar însemna toate acestea: pe de o parte că migrația este una dintre 
sursele problemei  care se contureaz ă pe piață, dar poate fi în același timp una 
dintre soluții. Teoretic,  în momentul  în care încep să se manifeste  semnele 
reducerii  disponibilit ăților pe piața forței de muncă, ar trebui ca asupra 
angajatorilor  să se exercite o presiune  pentru creșterea salariilor,  care la rândul ei 
ar antrena o scădere a emigrației. Conform  acestui raționament,  dacă deja au

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   23 Piața forței de munc ă în România și imigrația
apărut semnele unei reduceri a efectivelor  de pe piață, atunci ne așteptăm ca 
emigrația să se reducă. Raționamentul  economiei  neoclasice,  extrem de atractiv 
teoretic, ridică însă destule probleme.  Probabil că anii următori sunt decisivi 
pentru stabilirea  trendurilor.  Pentru moment,  emigrația românilor  pare să nu‐și fi 
atins punctul de maximă creștere.  
Pe de altă parte, caracterul  temporar  al deplasărilor constituie  un avantaj. 
Forța de muncă extrem de mobilă păstrează conexiunile  în ambele arii (de origine 
și destinație) și poate fi (relativ ușor) adusă/re‐adusă/păstrată la destinație.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   24 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Soluții posibile (perspectiva  angajatorilor)  
Monica Șerban 
 
Capitolul  este dedicat investigării soluțiilor pe care angajatorii  români, ca 
reacție la dificultățile legate de găsirea de personal,  le‐au adoptat sau le au în 
vedere pentru viitor. Întrebările de chestionar  pe care se bazează analiza au fost 
construite  pornind de la principalele  tipuri de reacții teoretizate  în condiții de lipsă 
de forță de muncă. Modalitatea  în care a fost conceput  pachetul  de întrebări nu 
permite evaluări asupra „ingeniozit ății” agenților economici  în găsirea de soluții la 
criza de resurse umane (s‐a lucrat numai cu întrebări închise), dar permite o 
evaluare  a comportamentului  în raport cu anumite strategii specificate:  
• aducerea de forță de muncă din zone în care reprezintă o resursă în exces . 
Dimensiunile  României,  tradiția de migrație internă pentru muncă 
dezvoltat ă în unele din regiunile  țări (Moldova,  spre exemplu),  diferențele 
regionale  în incidența migrației externe (unul dintre factorii cu influență 
asupra lipsei de personal)  sunt rațiuni pentru care o serie de întrebări au 
vizat soluția migrație internă. Pe de altă parte, mai detaliat, am fost interesați 
de perspectiva  aducerii de forță de muncă din străinătate. Imigrația poate fi 
considerat ă în bună măsură soluția contemporan ă la problemele  legate de 
lipsa de forță de muncă, în special pentru sectoarele  economice  în cazul 
cărora „deplasarea”  activităților companiei  este imposibil ă (iar sectoarele  
asupra cărora ne‐am concentrat,  în special construc țiile și în mare măsură și 
serviciile  sunt în această situație). Mai mult, imigrația poate fi o soluție de 
reducere  a costurilor  de personal  chiar în condițiile în care pe piață există 
suficiente  resurse (imigran ții reprezint ă, datorită diferențelor economice  
între țările de origine și destinație, dar și a motivației pecuniare,  o „armată 
de rezervă” de forță de muncă ieftină și docilă). În mod evident, întrebările 
noastre nu vizează decât imigrația legală. Există în aceste condiții riscul 
subdimension ării adoptării/intenției de adoptare  a soluției imigrație. 
Imigrația legală este, indiferent  de context, mai scumpă decât angajarea  
străinilor în condiții de clandestinitate.  Întrebările referitoare  la cele două 
tipuri de soluții (migrație internă – imigrație) nu sunt numai un indicator  al 
comportamentului/inten țiilor, ci și o măsură indirectă a costului adoptării 
fiecăreia dintre ele. În situația în care politicile  de imigrație sunt restrictive,  
implică un lung proces birocratic  etc., aducerea  de muncitori  străini poate fi 
abandonat ă în favoarea  altei soluții sau devine accesibilă numai unui tip de 
companie  (de dimensiuni  mari spre exemplu).

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   25 Piața forței de munc ă în România și imigrația
• Deplasarea  activităților companiei  către zone bogate în resurse de forță de muncă. 
Chestionarul  a inclus întrebări referitoare  la diversele  strategii care vizează 
deplasări ale activității companiei.  Am lucrat cu distincții în funcție de locul 
către care se realizeaz ă deplasarea:  o zonă din țară bogată în resurse umane 
(în baza argumenta ției anterioare  legate în special de migrație externă, dar 
și pe baza constatărilor legate de diferențele regionale  ale ratelor fertilității – 
Moldova,  spre exemplu,  este o zonă cu o fertilitate  tradițional mai ridicată 
în România)  sau o zonă din străinătate. Am utilizat, de asemenea,  distincția 
între deplasarea  completă a activității (singura posibilitate  ar fi fost către o 
localitate  din țară) și mutarea parțială/extinderea  activității având în vedere 
criterii de abunden ță/lipsă a forței de muncă. 
• Soluții care presupun  în principiu  atragerea unor categorii de indivizi care nu 
sunt în mod necesar, în momentul  respectiv,  interesați de intrarea/reîntoarcerea  pe 
piața forței de muncă (sunt prinși în procesul  educațional, au ieșit de pe piață 
în urma pensionării) printr‐o ofertă specifică (program  redus, program  
flexibil). Este vorba de persoane  al căror status social nu se definește în 
primul rând pe piața forței de muncă  și, tocmai din acest motiv, 
participarea  lor la activități aducătoare de venit este bazată în general pe 
motivația financiar ă asociată muncii pe care o prestează, mai puțin 
prestigiului  social asociat. Nu sunt indivizi care investesc  în construc ția 
unei cariere și nu sunt în mod necesar atașați slujbelor  pe care le ocupă.  
• Dezvoltarea  și utilizarea  la nivel maxim a resurselor  existente.  Au fost solicitate  
informații angajatorilor  despre efortul investit în creșterea productivit ății 
muncii și a utilizării personalului  existent prin flexibilizarea  programului  
de lucru/recursul  la ore suplimentare.  Am fost interesan ți de asemenea  să 
urmărim în ce măsură companiile  au reacționat la criza de personal  prin 
investiții directe în înnoirea tehnologic ă, ca modalitate  de a reduce pe 
termen lung nevoia fizică de lucrători. 
• Externalizarea  unei părți a activităților companiei  (transferul  unor activități 
către terțe companii)  ca reacție la criza de personal  reprezint ă un alt tip de 
soluție de care am fost interesați.   
 
Am fost de asemenea  interesați să vedem în ce măsură lipsa forței de 
muncă poate conduce la restrângerea  activității companiei.  Evident, în acest caz, 
nu este vorba despre o soluție, ci mai degrabă despre un efect al dezechilibrelor  de 
pe piață.  
Un pachet de întrebări cu caracter specific a fost introdus  mai degrabă 
pentru a testa disponibilitatea  companiilor  de a adopta una dintre soluțiile despre

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   26 Piața forței de munc ă în România și imigrația
care se vorbește deja: cea a întoarcerii  românilor  din străinătate. Răspunsurile  
referitoare  la acțiuni deja întreprinse  în această direcție sau la intenții de viitor ar 
putea constitui  un indicator  al disponibilit ății agenților economici  de a participa  la 
implementarea  unei posibile politici care să vizeze întoarcerea  românilor  care 
muncesc  în prezent în afara granițelor țării. 
 
Un al doilea subiect căruia i‐am acordat o atenție specială a fost imigrația. 
Într‐o Europă în care ne‐am obișnuit deja să auzim vorbindu ‐se cele mai diferite 
limbi, să întâlnim muncind  persoane  din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, 
într‐o Europă din care noi înșine facem parte, este normal să ne punem asemenea  
întrebări. Este adevărat, până acum interesul  nostru s‐a centrat pe emigrație. Cei 
17 ani de după 1989 ne‐au obișnuit să ne gândim la noi înșine ca la o țară din care 
se pleacă, nu în care se vine. Totuși, țări în care astăzi românii muncesc  în număr 
mare (Italia, Spania) au schimbat  în mai puțin de 50 de ani statutul de țări de 
emigrație pentru cel de țări de imigrație. Și asta (și) pentru că pe piața forței de 
muncă a statelor respective  există nevoie de lucrători. Am fost interesați, în 
condițiile în care companiile  se confrunt ă cu dificultăți în găsirea de personal,  să 
vedem în ce măsură o asemenea  soluție este luată în considerare  de angajatorii  
români. 
Tipuri de soluții ca reacție la lipsa de forță de muncă 
Deși aproape jumătate din companiile  cuprinse  în eșantion declară că s‐au 
confruntat  cu dificultăți atunci când au făcut angajări și majoritatea  se așteaptă la 
accentuarea  acestui tip de probleme  pentru viitor, totuși, investiția până în prezent 
în soluții care să le asigure forța de muncă este mai degrabă slabă. Creșterea 
productivit ății muncii și tehnologizarea  sunt de departe opțiunile cele mai 
frecvente  pentru a răspunde problemelor  legate de personal  (Grafic 4). Investiția 
în creșterea productivit ății muncii se bucură de cea mai mare popularitate  între 
angajatorii  din eșantion (83% din companii).  Informația culeasă nu se situează la 
un nivel de detaliere  care să permită o discuție asupra tipului de investiții pe care 
companiile  le‐au făcut în creșterea productivit ății muncii. Este posibil ca procentul  
ridicat să fie nu în mod necesar rezultatul  unei investiții planificate,  ci reflexul 
unui mod de comportament  al managementului  care să accentueze  „grija” pentru 
angajat. Frecventa  utilizare a formulei  este posibil să fi trezit o ușoară reacție de 
prestigiu  din partea responden ților. În opinia noastră este puțin probabil ca 
procentul,  în condițiile în care s‐ar cere menționarea activităților în care s‐a 
investit, să rămână la un nivel atât de ridicat. Dincolo de cifră în sine, important ă 
este orientarea  către soluții care răspund problemelor  de cantitate  (lipsa fizică a

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   27 Piața forței de munc ă în România și imigrația
indivizilor  dispuși să munceasc ă) preponderent  prin strategii de creștere calitativă. 
În aceeași măsură merită remarcat ă tendința de a rezolva problema  de personal  
prin soluții „pentru viitor” (deși rezultatele  investițiilor în creșterea productivit ății 
muncii se pot pierde, în parte, în măsura în care nu sunt corelate cu tehnici de 
fidelizare  a personalului).   
Departe ca valoare de procentele  de adoptare  a primelor  două strategii,  o a 
doua grupă sugereaz ă mai degrabă o orientare  a companiilor  către soluții in situ 
sau către externalizarea  activităților. În jur de o treime din firmele din eșantion au 
recurs la modificarea  programului  de lucru (inclusiv  introducerea/m ărirea 
numărului de ore suplimentare)  sau la rezerva de pensionari,  studenți, teoretic 
categorii  a căror implicare  în muncă are un caracter temporar  (cariera celor două 
categorii  pe piața forței de muncă este fie încheiată – cazul pensionarilor;  fie nu a 
început la nivelul de educație așteptat – cazul studenților). Extrem de interesant ă 
este prezența destul de consistent ă (35% din companii)  a tendinței, contemporan ă 
de altfel, de externalizare  a activităților.  
Deplasarea  activității către zonele (mai) bogate în forță de muncă sau 
atragerea  de personal  din acestea constituie  a treia grupă de opțiuni (ambele 
strategii adoptate  de aproximativ  20% dintre companiile  din eșantion). Tradiția de 
migrație internă pentru muncă; disparitățile regionale  ale României  par să fie 
exploatate  de firme pentru a rezolva dificultățile în găsirea de personal.   
Dacă mișcarea în interiorul  ț ării face parte din bagajul strategiilor  
experimentate,  străinătatea, ca oameni sau posibilități de extindere  a afacerii este 
încă puțin explorată de companiile  din România.  Doar 3% au adus forță de muncă 
din străinătate; 12% s‐au orientat către românii care au muncit în străinătate iar 5% 
au încercat extinderea  dincolo de granițele României.    
Interesați în mod particular  de mobilitatea  forței de muncă, am încercat 
identificarea  momentului  în care strategiile  de suplinire  a deficitului  printr‐un 
comportament  activ de atragere de personal  au început să fie practicate  de 
companiile  din eșantion. Numărul mic de cazuri nu permite o analiză detaliată. 
Totuși, în linii mari, tendințele par a fi diferite pentru cele trei tipuri de mobilitate  
investigate.  Aducerea  de forță de muncă din alte regiuni ale țări reprezint ă, așa 
cum era de așteptat, o practică veche. După 2000 însă, numărul companiilor  care 
recurg la o asemenea  practică crește treptat, accentuându ‐se în ultimii ani (în 
special 2006 și 2007). Efectele combinate  ale migrației externe pe fondul creșterii 
economice  pe care a cunoscut ‐o România  în ultimii ani pot fi o explicație. 
Rezultatele  sunt consistente  cu răspunsurile  referitoare  la momentul  de apariție a 
problemelor  de personal  (anii 2006 și 2007 sunt principale  repere pentru debutul 
acestora la nivelul companiilor  din eșantion).

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   28 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Aducerea  de personal  din străinătate este nu numai o practică puțin 
răspândită, ci și foarte recentă. Primele cazuri apar în 2000, dar este clar că, în fapt, 
strategia  este abia la începutul  „carierei”  sale în România.  
Românii  plecați în străinătate reprezint ă o resursă pe care angajatorii  încep 
să o exploateze  către sfârșitul anilor ’90. Tendința, în mod firesc, se accentueaz ă în 
ultimii ani (2006, 2007) când creșterea salariilor  în România,  manifestarea  
problemelor  în găsirea de personal  și creșterea experien ței de migrație fac posibilă 
atragerea  migranților către slujbe din țară.  
 
Grafic 4: Soluții adoptate  de companii  ca reacție la problemele  legate de satisfacerea  necesarului  
forța de muncă 
Pentru a face fa țã dificultã ților legate de gãsirea de personal, firma dvs. a recurs la una dintre urmãtoarele solu ții…
3%23%12%5%21%10%83%76%28%38%35%
97%77%88%95%79%90%17%24%72%62%65%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%Aducerea de for țã de muncã din strãinãtateAducerea de for țã de muncã din altã regiune a țãrii decât cea în care vã
desfãșurași activitateaAngajarea de români care lucreazã în strãinãtateDeschiderea unei filiale/punct de lucru în altã țarãDeschiderea unei filiale /punct de lucru în altã localitate din țarãMutarea activitã ților în altã localitate din țarãInvestiția în creșterea productivitã ții munciiInvestiția în tehnologizareModificarea programului de lucru/numãrului de ore suplimentareAngajarea cu program redus de pensionari; studen țiSubcontractare a activitã ții altei/altor firme
Da
Nu
 
 
 
Modalitatea  în care companiile  au reacționat în trecut la confruntarea  cu 
dificultățile legate de găsirea de personal  poate fi considerat ă și un indicator  al 
capacității acestora de a răspunde posibilelor/probabilelor  viitoare provocări 
legate de piața forței de muncă din România.   
Grafic 5 5 se concentreaz ă asupra numărului soluțiilor adoptate  de 
companii  în situații de deficit de personal.  Cea mai mare parte au experimentat  
trei dintre strategiile  menționate în chestionar  (22,3%). Puțini dintre angajatori  par 
a avea experien ța de a răspunde problemelor  de pe piață prin soluții combinate.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   29 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Interesant  este că un procent destul de ridicat de companii  (14,2%) nu au apelat 
decât la una sau chiar nici una dintre strategiile  menționate.  
 
Grafic 5: Soluții adoptate  cumulativ  de companii  în confruntarea  cu dificultățile legate de găsirea 
de personal  
4.9%9.3%21.3%22.3%
18.4%
13.7%
6.0%
2.8%
1.0%0.3%
0%5%10%15%20%25%
0123456789Număr soluții adoptate cumulativ/companie
Număr soluții
 
 
Am încercat să vedem și care sunt preferințele angajatorilor  în raport cu 
tipurile de soluții propuse de chestionar.  Tabelul 1 prezintă alegerile  companiilor  
pentru un anume tip de soluție din totalul alegerilor/r ăspunsurilor  înregistrate.  
Investițiile bazate pe ceea ce firma deține și poate controla direct (tehnologie;  
productivitatea  muncii; subcontractare;  modificarea  programului  de lucru) sunt 
cele mai frecvente.  Căutările de personal  se plasează în imediata  proximitate  
(studenți/pensionari),  probabil disponibili  pe piața locală sau în interiorul  țării. 
Deplasarea  activității în căutarea forței de muncă pare a fi o soluție la fel de 
valorizat ă ca și atragerea  de personal  din alte regiuni ale României.  Tabelul indică 
slaba orientare  către exteriorul  țării (aducerea  de forță de muncă din străinătate 
reprezint ă numai 1% din totalul opțiunilor exprimate).   
  
Tabel 1.  Opțiuni pentru diverse tipuri de strategii de răspuns la dificultăților de personal  
Pentru a face față dificultăților legate de găsirea de 
personal,  firma dvs. a recurs la una dintre următoarele 
soluții Procent din 
răspunsuri  
Aducerea  de forță de muncă din străinătate  1.0% 
Aducerea  de forță de muncă din altă regiune a țării  6.9% 
Angajarea  de români care lucrează în străinătate  3.6% 
Deschiderea  unei filiale/punct  de lucru în altă țară  1.4% 
Deschiderea  unei filiale /punct de lucru în altă localitate  din 
țară  6.4% 
Mutarea activităților în altă localitate  din țară  2.9%

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   30 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Investiția în tehnologizare   22.7% 
Investiția în creșterea productivit ății  24.8% 
Modificarea  programului  de lucru/num ărului de ore 
suplimentare   8.4% 
Angajarea  cu program  redus de pensionari;  studenți  11.4% 
Subcontractare  a activității altei/altor   10.4% 
Total  100% 
 
 
Dacă cea mai mare parte din companiile  din eșantion au găsit soluții pentru 
a răspunde problemelor  legate de nevoia de personal,  există totuși un procent 
destul de mare (17%) care au fost nevoite/au  decis să reacționeze prin restrângerea  
activității. (Grafic 6). 
 
Grafic 6: Restrângerea  activității companiei  ca răspuns la dificultățile legate de găsirea de personal  
Res trângerea activitã ții companiei ca urmare a problemelor de personal
83%17%
0 Nu
1 Da
 
 
 
Dacă pe piața forței de muncă din România  pare deja să se facă simțită o 
anume criză de personal,  am fost interesați să vedem în ce măsură companiile  
intenționează să suplineasc ă pe viitor această lipsă prin atragerea/aducerea  
resurselor  din exteriorul  ț ării. Întrebările nu sunt întâmplătoare. Imigrația 
reprezint ă unul dintre răspunsurile  deja „tradiționale” în lumea contemporan ă la 
acest gen de probleme.  Una dintre primele teoretizări ale migrației internaționale 
explică fenomenul  prin dezechilibrele  de pe piețele forței de muncă din spațiile de 
origine și destinație. Dinspre zonele bogate în resurse umane indivizii se 
deplaseaz ă, în căutarea unui preț mai bun pentru vânzarea  forței lor de muncă, 
spre zonele sărace în resurse umane. Angajatorii  din ariile de destinație 
confruntate  cu o ofertă limitată de forță de muncă, tranzacționată la un preț

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   31 Piața forței de munc ă în România și imigrația
ridicat, sunt ei înșiși interesați să‐și micșoreze costurile  prin recursul la imigranți. 
Programele  de recrutare  de muncitori  reprezint ă o specificitate  a migrației lumii 
contemporane.   
Era normal să ne punem întrebarea  dacă, în condițiile în care se discută despre lipsă de resurse 
umane, în special în anumite  sectoare economice,  angajatorii  iau în considerare  o asemenea  
soluție. Într‐un viitor apropiat,  imigrația nu pare să constituie  însă o opțiune serioasă. Numai 
7% dintre firme intenționează să aducă forță de muncă din străinătate, deși un procent similar 
(9%) se declară indecise,  fără a respinge  însă această posibilitate.  (Grafic 7 
Grafic 7) 
 
Grafic 7: Interesul  angajatorilor  pentru forță de muncă din străinătate (următorul an) 
În urmãtorul an, firma dvs. inten ționeazã…
84%76%
7%13% 11%
9%
0% 20% 40% 60% 80% 100%Sã aducã for țã de
muncã din strãinãtateSã încheie contracte
cu/aduce ți
muncitori/angaja ți
muncitori români care
lucreazã în strãinãtate Nu
Da
Nu știu/Nu pot aprecia
 
 
Fără ca diferența să fie mare, pare a exista totuși o oarecare preferință 
pentru românii care lucrează în străinătate (13% din companii  se declară interesate  
de angajarea  de români care lucrează în străinătate). Cunoștințele de limbă, 
convingerea  că experien ța de muncă în străinătate schimbă mentalitatea  (inclusiv  
cea legată de muncă), rezolvarea  cheltuielilor  de cazare pot fi câteva dintre 
explicațiile pentru o asemenea  preferință. Ca și în cazul imigranților cetățeni 
străini, procentul  indecișilor (varianta  de răspuns „Nu știu/Nu pot aprecia”)  este 
aproximativ  egală cu cea a celor care sunt deciși să recurgă la forța de muncă 
româneasc ă emigrant ă.  
De ce, totuși, în condițiile în care o bună parte din companii  declară că s‐au 
confruntat  cu dificultăți să găsească personal  atunci când au făcut angajări și 
majoritatea  se așteaptă ca situația să se înrăutățească în viitor, nu iau în 
considerare  – decât în mică măsură  ‐  opțiunea imigrației? Explicațiile sunt 
multiple.  În primul rând, întrebarea  noastră nu a obținut decât un răspuns din 
sfera imigrației legale. Responden ții noștri cu siguranță au avut în vedere

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   32 Piața forței de munc ă în România și imigrația
angajarea  formală și aducerea  de personal  din străinătate în condiții de legalitate.  
Ori legalitatea  în migrație înseamnă costuri suportate  de angajator  (taxe, salarii 
garantate  la un anumit nivel, investiție de timp în procedurile  care trebuiesc  
parcurse  etc.). Este posibil ca aceste condiții să nu fie de natură să stimuleze  
angajarea  de străini în România.  Noua situație de țară membră a Uniunii 
Europene  și tendința de control a migrației promovat ă la nivel european,  situația 
de stat care gestioneaz ă o parte din granița externă a Uniunii sunt factori care duc 
mai degrabă către o politică strictă în domeniul  imigrației (cu consecin ța creșterii 
costurilor  pentru angajatori).  (Oricum,  ceea ce trebuie să avem în vedere este că 
numărul mic al celor care își exprimă intenția de a angaja în mod formal străini nu 
înseamnă în mod necesar și lipsa intenției de a angaja străini în mod clandestin.)  
Pe de altă parte, România  nu este un stat cu experien ță de imigrație. 
„Obișnuiți” în ultimii 17 ani cu problemele  ridicate de o emigrație crescând ă și cu 
statutul de țară de tranzit, părem cumva tributari unui reflex de gândire care nu 
ne permite încă să ne vedem în postura de destinație pentru migrația externă.  
Dacă numărul angajatorilor  deciși să apeleze la forță de muncă din 
străinătate (cetățeni români sau nu) este redus, cei care nu se declară interesați pe 
termen scurt de o asemenea  perspectiv ă par a fi destul de convinși că nici pe viitor 
nu vor avea nevoie de această soluție: numai 12% din companii  se declară 
interesate/foarte  interesate  să angajeze  români care lucrează în străinătate și 7% să 
angajeze  străini (Grafic 8). Numărul indecișilor este însă suficient  de mare (22%, 
respectiv  20%) pentru a sugera că cel puțin o parte din companii  nu exclud 
recursul la forța de muncă străină.  
Dincolo de numărul celor care sunt interesați de soluția imigrării, studiul a 
încercat să „descopere”  și principalele  țări de origine pe care le au în vedere 
angajatorii  români. Numărul redus al cazurilor  nu permite analize detaliate,  însă 
lista prezentat ă în Tabel 2 oferă o imagine asupra posibilelor  arii de origine. Ce 
spune un asemenea  „amestec”  de țări? În primul rând că este probabil ca nevoile 
de personal  să fie foarte inegale din punct de vedere al calificării. Mișcarea 
„naturală” de forță de muncă dinspre ț ările dezvoltate  spre cele mai puțin 
dezvoltate  este cea a personalului  înalt calificat (specialiști). Dacă există companii  
românești care au nevoie de personal  din țări ca Germania,  Spania, Italia, Japonia, 
atunci este probabil vorba despre specializ ări care lipsesc (sau sunt insuficien ți 
indivizi care le posedă) pe piața forței de muncă românești (așa se explică și 
deschiderea  companiilor  de a plăti costul mult mai mare al angajării forței de 
muncă din țări mai dezvoltate).  În al doilea rând, apare o categorie  de state aflate 
în proximitate  teritorial ă. Bulgaria,  Iugoslavia,  Macedonia,  Serbia, Ucraina, 
Moldova,  Turcia, Moldova  sunt în această situație. Dezvoltarea  relațiilor

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   33 Piața forței de munc ă în România și imigrația
economice  în zonele din apropierea  granițelor (inclusiv  în perioada  de apartenen ță 
comună la blocul comunist)  poate fi o explicație pentru aceste opțiuni. Faptul că 
Ungaria apare într‐o asemenea  listă se bazează mai degrabă pe această explicație 
(și foarte probabil strategia  funcționează sau va funcționa mai ales în zonele din 
proximitatea  graniței cu Ungaria)  decât pe costurile  mai mici ale forței de muncă 
provenind  din țările respective.  În ceea ce privește țările din Asia (cu excepția 
Japoniei)  și Mexicul,  este vorba deja de țări recunoscute  ca exportatoare  de forță de 
muncă. (Asemenea  origini ar corespunde,  să‐i spunem,  situației clasice din 
migrația forței de muncă astăzi.)  
 
Tabel 2: Posibile țări de origine pentru imigrația în România,  conform intențiilor de a aduce 
muncitori  din străinătate 
Țări UE Țări europene  non‐
UE  Asia  America  Latină 
BULGARIA  IUGOSLAVIA   CHINA  MEXIC 
GERMANIA  MACEDONIA   INDIA  
ITALIA  MOLDOVA   JAPONIA   
SPANIA   SERBIA  PAKISTAN   
UNGARIA  TURCIA   TAILANDA   
  UCRAINA     
 
Grafic 8: Interesul  angajatorilor  pentru forță de muncă din străinătate  
În ce mãsurã firma dvs. este interesatã…
1%1% 11%
17%16%
57%51%
20%22%
6%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%Sã aducã muncitori/angaja ți
strãini pentru a lucra în
firm a dvsSã angajeze români care
lucreazã în strãinãtate?Foarte interesatã
Destul de interesatã
Nu prea interesatã
Deloc interesatã
Nu stiu/Nu pot aprecia

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   34 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
De ce să discutăm despre imigrație în România  
Monica Șerban 
 
Dacă ne uităm la România  din punct de vedere al migrației internaționale, a 
devenit un truism să afirmăm că este o țară de emigrație. Numărul celor care 
pleacă a fost de‐a lungul perioadei  de după 1990 indiscutabil  mai mare (indiferent  
de acuratețea estimărilor) decât al celor care au ales să vină. Graficul 9 prezintă 
evoluția numărului străinilor care și‐au stabilit domiciliul  în România.  Un total 
care depășește cu puțin 80.000 de persoane  în 16 ani reprezint ă o cifră aproape 
insignifiant ă la o populație de peste 21 de milioane  de locuitori.  Mai mult, datele 
au o evoluție oscilantă: către sfârșitul anilor ’90 există o perioadă de câțiva de ani 
aproape de maximumul  atins până acum (11.907 persoane)  după care numărul 
schimbărilor de domiciliu  se reduce. Abia în 2005 poate fi detectată o ușoară 
„redresare”.  Nici dacă luăm în calcul imigrația temporar ă lucrurile  nu se schimbă 
fundamental:  Autoritatea  pentru Străini înregistra,  în 2005, 49.485 cetățeni străini 
(cu ședere temporar ă sau permanent ă) și 53.606 (48.177 cu ședere temporar ă și 
5.429 cu ședere permanent ă) în 2006, ceea ce reprezint ă un procent de aproximativ  
0,2%  din populația totală a României12. Cifrele nu au nevoie de multe comentarii;  
concluzia  este extrem de clară: în România,  cel puțin pentru moment,  imigrația nu 
este un fenomen  social de dimensiuni  ample. 
Cineva s‐ar putea întreba în condițiile acestea de ce am construit  un 
chestionar  în care acordăm prioritate  întrebărilor legate de imigrație și de ce 
continuăm o asemenea  discuție în situația în care un procent destul de mic din 
totalul companiilor  cuprinse  în eșantion se declară interesate  să aducă forță de 
muncă din străinătate. Răspunsul nostru este unul comparativ,  care are în vedere 
mai degrabă viitorul decât prezentul.   
 
  
 
 
 

12 Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Imigrația și azilul în România – anul 2006. București,
martie 2007;
http://www.mai.gov.ro/Documente/Prima%20Pag ina/STUDIU_migratie_2006_ultima_forma.pdf

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   35 Piața forței de munc ă în România și imigrația
 
Grafic 9: Evoluția numărului străinilor în România  (schimbări de domiciliu)  
Straini in Romania (schimbari de domiciliu)
02000400060008000100001200014000
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 annumar straini
 
Sursa datelor: Institutul  Național de Statistică (seria 1995‐2005): http://www.insse.ro ;  
Vasile Ghețău. 2007. Declinul demografic  și viitorul populației României.  O perspectiv ă din anul 2007 asupra populației României  în 
secolul 21. Editura ALPHA MDN (seria 1990‐1994) 
 
Un demers comparativ  se bazează pe repere. Suntem deja parte a unei 
structuri  superstatale  și este normal ca evoluția României  s‐o concepem  în raport 
cu state în situații similare.  Din „lecțiile” europene  s‐ar putea să descoperim  
evoluții la care ne‐am putea aștepta pentru viitor și, de ce nu, modalități în care să 
evităm deciziile/situa țiile care din perspectiva  timpului  s‐au dovedit a avea 
consecin țe negative.    
Atunci când este vorba de migrație, compara țiile la nivel internațional 
ridică serioase probleme  din cauza metodologiilor  diferite utilizate pentru 
înregistrare/  elaborarea  diverșilor indicatori.  Tabelul 3 prezintă o serie de date 
furnizate  de Eurostat,  care se bazează în calculul migrației nete (imigrația minus 
emigrația într‐un spațiu, pentru o perioadă de timp) pe modificările de număr ale 
populației totale și diferențele datorate creșterii naturale a populației respective.  
Datele acoperă perioada  1960 – 2002, o perioadă în care migrația în Europa a 
cunoscut  modificări importante:  reconstruc ția de după cel de‐al doilea război 
mondial și creșterea economic ă din deceniile  5 și 6 ale secolului  trecut au accentuat  
poziția de destinații a unora dintre ț ările europene  (din centrul și nordul 
continentului)  și au transformat  sudul în rezervor  de migrație intra‐european ă. 
Cazurile  care ne intereseaz ă în mod particular  sunt cele ale țărilor marcate cu 
culoarea  gri în Tabelul 3: Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia  și Spania. De ce? Pentru 
că acestea sunt spațiile care cunosc o schimbare  de regim a migrației: din 
exportatoare  de forță de muncă în anii ’50‐’60 devin arii de destinație începând  cu 
deceniile  8 ‐ 9. (În fapt, vorbim (și) despre destinații ale migrației românilor  după 
1990 și de cele mai importante  două astăzi (Italia și Spania).)

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   36 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Marile programe  de recrutare  a forței de muncă puse în aplicare de statele 
din centrul și nordul european  (Germania,  Franța, Elveția, Belgia) au găsit în țările 
mai sărace din sud principalele  rezerve pentru forța de muncă necesară creșterii 
economice.  Criza petrolului  din 1973 și declinul economic  care i‐a urmat au stopat 
trendul ascendent  al migrației pentru muncă intraeuropene.  Deceniul  7, în a doua 
jumătate a sa (marcat cu culoarea  gri în Tabelul 3), este cel al revenirii  către țările 
de origine (de aici și migrația netă pozitivă pentru cele mai multe dintre țările de 
emigrație). Creșterea economic ă pe care o experimenteaz ă fiecare dintre statele din 
sud le transform ă în destinații până la statutul de destinații majore europene  (în 
anul 2000 migrația netă este mai mare atât pentru Italia, cât și pentru Spania decât 
pentru Germania,  destinație tradițională pentru migrația european ă).  
 
Tabel 3: Migrația netă în statele membre ale Uniunii Europene  (mii)        
Tara/An  1960/64 1965/69 1970/74 1975/79 1980/84 1985/89 1990/94 1995/99  2000  2001  2002 
Austria  1  9.9  19.1 ‐3.1  3.3  14.4  48.7  7.2  17.3  17.3  26.1 
Belgia  14.1  16.7  9  7.2 ‐ 7.1  8.2  18.8  11  12.9  35.8  40.5 
Bulgaria  ‐ 0.1 ‐ 1.7 ‐ 7.6 ‐21.4  0 ‐ 51.3 ‐ 49.1  0.2  0  7.3  0 
Cehia ‐ 16.6 ‐ 0.3 ‐ 21.7  2.1 ‐ 6.5  2.3 ‐ 5.8  10.1  6.5 ‐ 8.5  12.3 
Cipru    ‐2.1 ‐ 29.5 ‐0.6  0.4  2  9.6  5.3  4  4.7  6.9 
Danemarc
a  0.9  1  6.4  2  1.1  6.4  10.6  15.7  10.1  12  9.6 
Estonia       8.2  5.2  5.3  3.5 ‐ 21.8 ‐ 8.7  0.2  0.1  0.2 
Finlanda  ‐ 11.2 ‐ 18.9  1.3 ‐7.3  4.1  2.5  9  4.2  2.4  6.2  5.3 
Franta  303.7  95.4  114.8  33.8  52.3  49.8  22.5 ‐ 1.6  45.9  64.2  65 
Germania   162.9  220.7  175.1  12.7  1.8  332.2  562.6  204.5  167.8  274.8  218.8 
Grecia  ‐41.2 ‐35.8 ‐24.8  56.7  17.2  24.4  58.1  22.5  12.2  33.9  32.1 
Irlanda  ‐20.9 ‐14.8  10.3  10.1 ‐6.6 ‐32.9 ‐1.4  15.7  26.2  45.9  32.6 
Italia  ‐81.4 ‐84.4 ‐36.9  19.3 ‐27.8 ‐2.5  108.9  117  181.2  125.8  350.1 
Letonia  17.6  11.6  11.7  8.7  6.4  12.4 ‐ 22.7 ‐ 14.8 ‐ 3.6 ‐ 5.2 ‐ 1.8 
Lituania  2.8  3.9  8.6  4.2  6.8  12.5 ‐ 18.5 ‐ 22.5 ‐ 20.3 ‐ 2.5 ‐ 2 
Luxemburg  2.1  0.9  3.9 
1.4  0.4  2.2  4.1  4.2  1.9  2.8  2.6 
Malta             ‐ 0.8  1.3  1.2  0.7  1.4  2.2  1.8 
Marea 
Britanie  59.9 ‐ 44.7 ‐ 32 ‐11.3 ‐ 11.6  60  72.8  137.3  168.5  184.3  126.5 
Olanda  3.9  9.6  26.7  35.7  14.2  27.4  41.4  31  57  56  27.6 
Polonia ‐ 6.3 ‐ 21.1 ‐ 73.5 ‐41.9 ‐ 24.3 ‐ 41 ‐ 15.2 ‐ 14 ‐ 19.7 ‐ 16.8 ‐ 12.7 
Portugalia  ‐78.3 ‐169.7 ‐45  88.8  4.5 ‐45.4  7.3  31.2  50.1  58.7  70 
Romania              ‐18.7 ‐ 20.1 ‐ 110.8 ‐ 12.4 ‐ 3.7  0.4 ‐ 1.6 
Slovacia  22 ‐ 5.3 ‐ 9.8  ‐3 ‐ 5.6 ‐ 3.5 ‐ 7.5  1.9  1.4  1  0.9 
Slovenia  ‐ 1.9  3.5  3.1  8.5  2.4  3.8 ‐ 2.7  0.3  2.7  4.9  2.2 
Spania  ‐109.7 ‐30.1 ‐32.1  28.2  0.8 ‐19.7  20.1  94.9  351.5  242.6  223.7 
Suedia  10.6  24.6  6.9  16.7  5.2  24.1  32.5  9.6  24.5  28.6  30.9 
Ungaria  0.9  0.9 ‐ 1.6  ‐1 ‐ 11.8 ‐ 26.7  18.2  17.4  16.7  9.8  3.5 
Notă: Migrația netă calculată pe baza diferențelor între creșterea populației și creșterea naturală; medii anuale pentru intervale 
Sursa datelor: Population  statistics.  Eurostat 
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pagei d=1090,30070682,1090_33076576&_dad=portal&_schema=PORTAL

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   37 Piața forței de munc ă în România și imigrația
  
Tabel 3 indică în mod destul de clar persisten ța statutului  de destinație 
pentru cele mai dezvoltate  state europene.  Austria, Germania,  Franța, Belgia sunt 
țări care pe întreg parcursul  perioadei  continuă să primeasc ă mai mult decât „să 
lase” să plece oameni. Blocul comunist  rămâne până în 1990 în mare parte închis 
migrației intraeuropene  pentru muncă (excepție cazul fostei Iugoslavii),  datorită 
unui control excesiv al autorităților asupra deplasărilor indivizilor.  În anii ’90 are 
deja loc schimbarea  de regim a statelor din „eșalonul secund” de dezvoltare  în 
state de imigrație, în timp ce fostele țări comuniste  devin principalul  rezervor al 
migrației intraeuropene  pentru muncă.  
Devine evident că interesul  nostru pentru imigrație în România  se bazează 
în bună parte pe evoluția pe care au cunoscut ‐o din punct de vedere al migrației 
internaționale ț ările din sudul european.  Întrebarea  provocatoare  este în ce 
măsură România  (una dintre principalele  exportatoare  din noul val de țări de 
emigrație europene)  va reproduce  modelul Italiei, Spaniei, Portugaliei,  Greciei sau 
Irlandei.  
O parte din răspunsul la întrebare  s‐ar putea să vină din compara ția cu fostele țări 
comuniste  (cele integrate  în Uniunea  European ă)13. Tabelul 4 prezintă o serie de 
date din aceeași sursă (Eurostat)  calculate  într‐un mod similar celor din Tabelul 3. 
În situația țărilor din tabel problemele  de înregistrare  a datelor legate de migrație 
sunt mult mai evidente.  Celulele colorate cu culoarea  gri marcheaz ă diferențe mari 
în seriile la nivel de țară induse de ajustarea  cifrelor cu rezultatele  de recensământ 
(ultima coloană a tabelului  prezintă anii în care au fost realizate  ultimele 
recensăminte în statele respective).  Problemele  provin în principal  din 
neînregistrarea  deplasărilor/emigra ției temporare.  Tratând cu precauție cifrele din 
tabelul 1, se poate observa existența a două categorii  de state din punct de vedere 
al migrației nete: cele care par a înregistra  un trend negativ (sunt state din care se 
pleacă definitiv  mai mult decât se vine definitiv):  România,  Polonia, Letonia, 
Lituania.  Cifrele pentru Estonia și Bulgaria par să indice o situație de 
„neutralitate”,  în timp ce în cazul Sloveniei,  Slovaciei,  Cehiei și Ungariei  deja 
putem vorbi de o tendință, este adevărat, ezitantă, de atracție.  
 
 

13 Din punct de vedere al migra ției interna ționale, compara ția cu statele sud-estului European neintegrate în
Uniune devine dificil ă. Integrarea a însemnat implementarea de m ăsuri specifice privind migra ția cu
consecințe asupra evolu ției fenomenului în fiecare țară. În principiu, apartenen ța la UE a deschis noi
“oportunit ăți” pentru emigra ție și le-a restrâns pe cele pentru imigra ție.

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   38 Piața forței de munc ă în România și imigrația
Tabel 4: Migrația netă* în țările din valul 2004 ** și 2007 de integrare  în UE (mii)  
  1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Ultimul 
recensământ 
Bulgaria   0  0  1  0  0  0 ‐221  7  0  0  0  2001 
Cehia  10  10  10  12  10  9  7 ‐43  12  26  19  2001 
Estonia ‐ 21 ‐ 16 ‐ 13 ‐ 7 ‐ 7 ‐ 1  0  0  0  0  0  2000 
Letonia ‐ 23 ‐ 14 ‐ 10 ‐ 9 ‐ 6 ‐ 4 ‐ 5 ‐ 5 ‐ 2 ‐ 1 ‐ 1  2000 
Lituania ‐ 24 ‐ 24 ‐ 23 ‐ 22 ‐ 22 ‐ 21 ‐ 20 ‐ 3 ‐ 2 ‐ 6 ‐ 10  2001 
Polonia ‐ 19 ‐ 18 ‐ 13 ‐ 12 ‐ 13 ‐ 14 ‐410 ‐ 17 ‐ 18 ‐ 14 ‐ 9  2002 
Romania  ‐ 16 ‐ 21 ‐ 19 ‐ 13 ‐ 6 ‐ 3 ‐ 4 ‐558 ‐ 2 ‐ 7 ‐ 10  2002 
Slovacia  5  3  2  2  1  2 ‐22  1  1  1  3  2001 
Slovenia   0  1 ‐ 4 ‐ 1 ‐ 6  11  3  5  2  4  2  2002 
Ungaria  18  18  18  18  17  17  17  10  4  16  18  2001 
* Notă: Migrația netă calculată pe baza diferențelor între creșterea populației și creșterea naturală; medii anuale pentru intervale 
**Nu au fost incluse în tabel Malta și Cipru  
Sursa datelor: European  Statistical  Yearbook,  2006, Eurostat;  
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page?_pagei d=1090,30070682,1090_33076576&_dad=portal&_schema=PORTAL  
 
Se va transforma  o asemenea  tendință într‐una mai puternică? Rămâne ca 
viitorul să ne răspundă. Deocamdat ă lucrurile  sunt încă greu de „decantat”  în 
sud‐estul Europei datorită migrației intraregionale  ca urmare a schimbării 
configura ției geo‐geopolitice  (modificarea  granițelor și crearea de noi state au 
afectat serios statisticile  și au transformat  persoane  care anterior erau migranți 
interni în migranți internaționali). Deplasările cu caracter etnic („libere”  să se 
manifeste  după 1990), către statele națiune sunt un motiv în plus pentru care 
capacitatea  de atracție a migranților (pentru muncă) a statelor sud‐estului 
european  este greu de decelat. Totuși, situația unor state ca Cehia (care înregistra  
în 2004, la o populație de 10,2 milioane  de locuitori,  252.000 migranți legali – un 
procent 2,5%, cu o creștere de 1,7% față de 1993, și o populație de migranți ilegali 
estimată la 300.000‐340.000 persoane14) atrage atenția unei posibile evoluții la 
statutul de destinație în sud‐estul Europei.   
 
Concluzii  
După o perioadă în care se discuta despre șomaj și despre efectele benefice 
ale migrației internaționale asupra reducerii  presiunii  pe piața forței de muncă, în 
România  anului 2007 ne punem problema  unei lipse de oameni. Se vorbește 
despre o criză demografic ă, despre politici pronataliste,  despre numărul românilor  

14 Date preluate din Drbohlav, Dušan. 2005. The Czech Republic: From Li beral Policy to EU Membership .
http://www.migrationinformation.or g/Profiles/display.cfm?ID=325

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   39 Piața forței de munc ă în România și imigrația
care muncesc  în străinătate, despre dificultățile companiilor  de a găsi angajați, 
despre întoarcerea  celor plecați temporar.  
Există, într‐adevăr, în România  probleme  pe piața forței de muncă? Aceasta 
a fost întrebarea  noastră fundamental ă. Am încercat să‐i răspundem  chestionând  
companii  din sectoarele  probabil cele mai afectate de migrația internațională, acolo 
unde, dacă putem discuta de manifestarea  unor dificultăți în asigurarea  forței de 
muncă în general, efectele ar trebui să fie deja manifeste.  Ce am aflat? 
Este posibil ca o asemenea  criză să se extindă/accentueze?  Dacă luăm în 
calcul argumente  venite dinspre evoluția demografic ă a României  (cea trecută și 
cea proiectat ă pentru viitor) foarte probabil răspunsul este da. Studiile dedicate 
subiectului  indică anul 1992 drept începutul  unui trend de scădere al populației 
datorat sporului  natural negativ. Indicatorii  de fertilitate  s‐au „adaptat”  rapid 
tendințelor scăzute ale Europei Occidentale,  iar previziunile  nu sunt optimiste.  
Diferențele mari între dimensiunea  generațiilor de dinainte și de după 1989, 
îmbătrânirea populației vor accentua  probabil problemele  pe piața forței de 
muncă.  
Dacă luăm în calcul argumente  legate de migrația internațională, situația 
devine și mai complicat ă. România  este țară care exportă de ani de zile forță de 
muncă. Estimările recente ale numărului românilor  care sunt în străinătate duc 
cifra până la ordinul milioanelor.  Până anul acesta trendul era unul ascendent  și 
chiar dacă în 2007, deși puțin probabil,  emigrația ar fi început să descreasc ă este la 
fel de puțin probabil ca reducerea  să fie una spectaculoas ă. Mai mult, numărul 
emigranților ascunde o „capcană”: migrația internațională este un fenomen  
selectiv, iar cei care pleacă sunt mai ales tinerii. Procesul  de îmbătrânire al 
populației găsește o nouă sursă de creștere în migrația internațională.  
Pe de o parte migrația internațională poate fi considerat ă una dintre sursele 
problemelor  de pe piața forței de muncă, pe de altă parte ar putea fi și una dintre 
soluții. Caracterul  temporar  al deplasărilor și caracterul  transnațional al fluxurilor  
fac posibilă reorientarea  migranților către spațiul de origine. Pentru a trece din 
registrul  potențialului la realitate este probabil nevoie de un pachet de măsuri 
specifice.  
Companiile  din sectoarele  noastre de interes încearcă să răspundă, 
deocamdat ă, mai degrabă ezitant schimbărilor de pe piața forței de muncă. 
Majoritatea  se concentreaz ă asupra unui număr mic de soluții alternative.  
Investițiile în suplinirea  deficitului  de personal  prin înlocuirea  tehnologiei  și 
creșterea productivit ății muncii sunt cele mai frecvente  strategii.  Căutările se 
îndreapt ă spre spațiul apropriat,  cel mult la nivelul țării, prea puțin dincolo de 
granițe. Imigrația, cel puțin în formă legală, nu pare să fie pentru moment o

Migrație și dezvoltare   Fundația Soros România   40 Piața forței de munc ă în România și imigrația
strategie  atractivă pentru firmele românești. De ce nu se întâmplă (încă) asta este o 
întrebare  mai degrabă pentru viitor. Lipsa unei tradiții de imigrație, reguli destul 
de stricte impuse de o politică de imigrație aliniată la standarde  europene  ar putea 
face parte din răspuns. De ce am căuta totuși răspunsuri  la problema  forței de 
muncă în sfera imigrației? Argumentele  sunt numeroase:  pentru că migrația 
pentru muncă este una dintre realitățile lumii contemporane,  pentru că alte state 
din Europa au început într‐un trecut nu foarte îndepărtat prin a exporta pentru ca 
apoi să importe lucrători, pentru că deja în sud‐estul Europei există semne de 
schimbare  a regimului  din ț ări de emigrație în ț ări de imigrație, și imigrația 
cunoaște deja un trend ascendent.  
De ce nu am lăsa lucrurile  să se întâmple  de sine: când va fi nevoie, firmele 
își vor aduce muncitorii  din străinătate, străinii vor veni singuri, iar cererea și 
oferta ar conduce întregul proces. Evoluții mai vechi sau mai noi din diverse spații 
sugereaz ă că migrația internațională este un fenomen  greu de gestionat.  
Managementul  migrației internaționale poate fi considerat  una dintre provocările 
începutului  de mileniu. Pentru România  nou integrată în structura  Uniunii 
Europene  provocarea  s‐ar putea să fie mai consistent ă decât ne‐am aștepta: 
alinierea  la tendințele comune de politică de migrație a Uniunii (în condițiile în 
care cele mai multe dintre statele vechi din Uniune sunt mai degrabă interesate  de 
controlul  strict al intrării în propriul spațiu decât de atragerea  de imigranți), 
poziția de graniță externă a UE (cu măsurile necesare  de securitate  asociate unei 
„porți” europene,  unul dintre spațiile nordului  bogat), pericolul  „devierii”  
migrației pe ruta clandestin ă în situația unor condiții stricte de intrare/ob ținere ale 
dreptului  de rezidență/muncă; lipsa experien ței în gestionarea  unui asemenea  
fenomen  sunt numai unele din aspectele  cărora poate a venit momentul  să le 
acordăm atenție.