Dimensiunile accentuate și relațiile lor cu prin cipalii factori ai [627464]

49

Dimensiunile accentuate și relațiile lor cu prin cipalii factori ai
personalit ății

Ticu Constantin, Ana Maria Hojbota, Andreea Rusu, Simona Haivas și Anda Fraseniuc
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Ia și

The study investigates the relationships between „D.A. 3.” questionnaire, a self-report
measure developed after Karl Leonhard’s (1972) model of accentuated personality traits and
other three personality scales measuring the Bi g Five factors „Big Five 3”, self esteem
„A.S.I.” and social desirability – „D.S.” (S ocial Desirability Scale). „D.A. 3.” is a
psychological assessment tool, concerned with the accentuated personality traits, vulnerabilities that can impact the employee performance of the employees or can disrupt the work environment; by analyzing these tend encies, both incompatibilities and personal
resources for the job could be identified.
The internal consistency of the scale and correlation obtained on a sample of 272
participants between the subscales of the qu estionnaires and the other three scales are
considered from the point of the convergent validity. The practical value, advantages and
limitations of the instrument are also discussed.

Keywords: personality, big five, personality disorders, accentuated personality traits

Address of correspondence: Professor Ticu Constantin, 3 Toma Cozma St., 700328
Iași, Romania. E-mail: [anonimizat]

Aptitudini și competen țe versus tr ăsături accentuate de
personalitate

De cele mai multe ori un examen de selec ție
profesional ă se concentreaz ă pe identificarea
aptitudinilor personale și competen țelor profesionale,
cele care sunt estimate de c ătre evaluatori ca fiind sunt
necesare pentru realizarea cu succes a atribu țiilor unui
post. Aceste dou ă aspecte sunt urm ărite în analiza
documentelor solicitate la depunerea candidat: [anonimizat],
scrisoare de motiva ție, chestionare de angajare,
recomand ări etc.), în analiza r ăspunsurilor la întreb ările
din cadrul interviului semi-str ucturat sau în ierarhizarea
performan țelor la probele de competen țe profesionale.
Rareori se recurge la evaluarea trăsăturilor de
personalitate pentru a vedea care este „profilul
personalit ății” care st ă în spatele acestor aptitudini și
competen țe profesionale.
Dacă se face evaluarea tr ăsăturilor de
personalitate, principalul scop al evalu ării personalit ății
în context organiza țional este cel de identificare a
acelor dimensiuni psihologice care pot constitui „atuuri” (sunt recomandate pentru ocupantul unui post) sau „vulnerabilit ăți” (sau contraindicate pentru
ocupantul unui post) prin raportare la solicit ările unui
anumit loc de munc ă. De exemplu, cel pu țin la o prim
ă
estimare, extraversiunea este o caracteristic ă
psihologic ă indicată în vânz ări și relații publice,
conștiinciozitatea este recomandat ă în special pentru
activitățile ce presupun rutin ă, respectarea procedurilor
și o planificare riguroas ă, în timp ce stabilitatea
emoțională este evaluat ă în special pentru locurile de muncă care presupun solicit ări emoționale deosebite
(medic psihiatru, pilot, poli țist, asistent social etc.).
Destul de rar îns ă se urm ăresc, în mod explicit,
surprinderea unor aspecte negative ale personalit ății, a
unor vulnerabilit ăți care, de și nu sunt evidente în
timpul interviului sau din analiza documentelor, pot
avea un impact major asupra performan ței viitorului
angajat.
Pe de alt ă parte, un candidat care poate face o
impresie deosebit ă la interviu, prezentând dezinvolt
realizările sale deosebite și eventualele motive ale
demisiilor anterioare (justificate frecvent de nevoia lui de a-și face treaba cât mai bine, nevoie care a intrat in
conflict cu „mentalitatea” colegilor și șefilor…), nu
este ușor de identificat o tr ăsătură accentuat ă de
personalitate, de exemplu, de tipul „hiperperseve-
ren
ței”. Hiperperseverentul , în viziunea lui Leonhard
(1972), este o persoan ă vindicativ ă și ambițioasă la
care egoismul (mai intens decât la celelalte persoane),
susceptibilitatea, susp iciunea, predispozi ția de a se
simți ușor jignit, persisten ța ecoului afectiv îl pot
determina s ă recurgă la discreditarea și înlăturarea
oamenilor în care vede posibili concuren ți, reacționând
cu dușmănie; dezvoltarea /accentuarea acestor
caracteristici duc la o „personalitate paranoid ă”
(Leonhard, 1972). Problema este c ă, persoanele la care
această trăsătură de personalitate este accentuat ă, fac o
impresie deosebita (pozitiv ă) la un interviu, au
capacitatea de a argumenta deosebit de conving ător
conduitele lor anterioare și au o capacitate mare de
disimulare astfel încât doar cei relativ apropia ți (rude,
prieteni colegi), dup ă o perioad ă îndelungat ă de timp Revista de Psihologie Aplicat ă Copyright 2009 @ Editura Universit ății de Vest Timi șoara &
2009, Vol.10, Nr.1, 49-59 Centrul Euroregional de Psihologie Aplicat ă

50își pot a seama de aceste „calit ăți” ale colegului,
prietenului sau rudei lor. Nu cred ca mai trebuie argumentat de ce un astfel de angajat poate fi o achiziție extrem de nociv ă pentru un colectiv.
În mod similar putem c ădea în capcana de a
angaja pe un post de contabil șef, un candidat extrem
de bine preg ătit profesional dar care are o u șoară
timiditate (scuzabil ă mai ales dac ă este o persoan ă
tânără!) și scoruri mari la dimensiunea hiperexactitate .
La prima vedere, faptul c ă are tendin ța de fi extrem de
meticulos, cu o grij ă excesivă pentru exactitate și
certitudine, manifestat ă prin verific ări repetate a tot
ceea ce face, par a fi un atuu important pentru un contabil! În realitate personalitatea accentuat ă de tip
hiperexact are mari dificult ăți în luarea deciziilor mai
ales în situa ții de ambiguitate sau incertitudine
(activitatea financiar-contabil ă presupunând deseori
interpretarea legilor și multă incertitudine sub aspectul
corectitudinii deciziilor). O astfel de persoan ă,
independent de motiva țiile și de nivelul ei de
inteligență, poate bloca efectiv activitatea unei
companii datorit ă inflexibilit ății, toleran ței scăzute la
incertitudine și incapacit ății sale de a decide în situa
ții
în care faptele sau datele pot fi interpretate diferit de o
alta autoritate.
Am dat doar dou ă exemple de tr ăsături
(accentuate) de personalitate care ar trebui s ă fie luate
în calcul în orice evaluare psihologic ă care are leg ătură
cu domeniul profesional. Dup ă cum o sa vedem,
numărul acestor dimensiuni accentuate, definind
„aspecte vulnerabile ale personalit ății”, este de 10 în
modelul propus de Leonhard si de 12 în modelul
trăsăturilor accentuate propus de noi. În opinia noastr ă,
în evaluările psihologice de medicina a muncii și în
evaluările psihologice de angajare este esen țială
aplicarea unei astfel de probe pentru a putea identifica
posibile tendin țe sau aspecte „ascunse” ale
personalit ății individuale, cele care nu pot fi decelate
din analiza documentelor, în timpul interviului sau prin
aplicarea probelor clasice, generale de evaluare a
personalit ății și care, trecând neobservate, ar putea
avea efecte negative asupra întregii organiza ții. Dacă
considerăm cadrul actual al legisla ției muncii, foarte
favorabil angaja ților, identificarea acestor
vulnerabilit ăți devine cu atât mai necesar ă.
În acest articol vom descrie câteva caracteristici
ale unei probe de evaluare a personalit ății (Chestionar
D.A. 3) construite, în mod special, pentru a surprinde
posibile aspecte negative ale personalit ății,
vulnerabilit ăți care pot avea un impact major asupra
vieții profesionale și performan ței viitorului angajat.

Definirea tr ăsăturilor accentuate ale personalit ății

În opinia lui Leonhard , ceea ce îi deosebe ște pe
oameni între ei este, în mare m ăsură, rezultatul
dezvoltării lor diferite în cursul vie ții, și nu felul lor de
a fi înnăscut. Autorul men ționat crede c ă mediul social
și experien ța de via ță formeaz ă personalitatea
individual ă și nu o anumit ă moștenire genetic ă. Două
persoane cu firi înn ăscute asem ănătoare pot ajunge în
felul acesta cu totul diferite una de cealalt ă, în timp ce
o asemănare a destinului exterior poate avea drept rezultat c ă persoane foarte diferite ca structur ă psihică
să înceapă să semene una cu cealalt ă (Leonhard, 1972).
În cazul tulbur ărilor de personalitate, psihologii și
psihiatrii au propus diferite tipologii și clasificări în
funcție de un set de simptome intercorelate
(Constantin, Hojbot ă, Niculescu, Iarcuczewicz,
Amariei, 2008). Dar, datorit ă polimorfismului
tulburărilor de personalitate și a insuficientelor
delimitări teoretice, fidelitatea diagnosticului clinic este
relativ slab ă iar clasificarea categorial ă este, deseori,
contestată. În ultimii ani s-a pus accentul din ce în ce
mai mult pe o abordare dimensional ă, care plaseaz ă
tulburările de personalitate pe continuum-ul s ănătate
psihică – patologie, abordare care a câ știgat tot mai
multe dovezi în vederea valid ării sale empirice prin
studii biologice. Majoritatea acestor studii pun în evidență, în cazul tulbur ărilor de personalitate u șoare
(de tipul nevrozelor sau tendin țelor accentuate),
modificări neuro-fiziologice și cognitive similare
calitativ cu tulbur ările omonime grave la care fac
referire (schizofrenia are drept corespondente
tulburările schizotipale și schizoid ă, paranoia –
tulburarea de personalitate paranoid ă etc.)
Mallinson a desc ris personalit ățile vulnerabile sau
cu trăsături accentuate ca fiind acele personalit ăți care
se află într-o pozi ție intermediar ă între personalit ățile
normale și cele patologice (Mallinson, apud L ăzărescu,
2007). La aceea și categorie se refer ă și Constantin
Gorgos, care descrie personalitatea dizarmonic
ă ca
fiind cea care se manifest ă o printr-o rupere a
echilibrului tr ăsăturilor fire ști de personalitate cu
accentuarea uneia sau a mai multora dintre ele, având
drept consecin ță disfunc ționalitatea întregului
ansamblu. În accep țiunea autorului men ționat
termenul de dizarmonie se afla în zona de trecere dintre
patologic și normal. De exemplu, personalitatea de tip
paranoic se caracterizeaz ă prin orgoliu excesiv,
neîncredere în oameni și neînțelegerea motiva ției lor
psihologice, psiho-rigiditate, suspiciune. În aceea și
ordine de idei, personalitatea de tip schizoid se
caracterizeaz ă în special prin dificultatea individului de
a forma rela ții sociale, indiferen ța la aprecieri pozitive,
la critică sau la sentimentele celorlal ți în timp ce
personalitatea tip exploziv se caracterizeaz ă prin
înclinarea deosebit de pronun țată către descărcare
brutală și primitiv ă a afectelor în mod zgomotos, la
incitații de mic ă intensitate (Gorgos, 1985, apud
Constantin și colab., 2008).
Trebuie subliniat faptul c ă personalitatea de tip
accentuat, în accep ția modelului propus de Leonhard și
acceptat de noi drept cadru de referin ță, nu este o
personalitate de tip dizarmonic. La personalitatea de tip accentuat acel echilibru al tr ăsă
turilor de personalitate
de care vorbea Gorgos, se p ăstrează, chiar dac ă apar
accentuări ale uneia sau a mai multora dintre ele, spre
deosebire de personalita tea de tip dizarmonic ă la care
acest echilibru se rupe afectând capacitatea persoanei
de integrare social ă și profesional ă.
Conceptul de personalitate accentuat ă a fost
introdus prima dat ă de către neuropsihiatrul Leonhard
în 1972. Acesta define ște personalitatea accentuat ă ca
fiind caracterizat ă printr-o serie de însu șiri speciale sau
trăsături a căror intensitate dep ășește media, favorizând
o pregnan ță a manifest ării respectivei tr ăsături. Sunt

51acele structuri de personalitate care se pot adapta în
medii favorabile, dar care se decompenseaz ă în condiții
solicitante sau stresante spre deosebire de personalit ățile patologice care se pot decompensa în
orice situa ție. În viziunea lui Leonhard putem situa
personalit ățile accentuate în zona incert ă dintre
normalitate și patologie psihic ă, fiind rezultanta unui
cumul de factori, pe de o parte constitu ționali, pe de
altă parte sociali (educa ționali, culturali, lega ți de
experiența de via ță etc.). Personalit ățile accentuate
prezintă o tendință spre fenomene psihopatologice, îns ă
nu există dovezi clare privind gradul în care contribuie
la declanșarea lor. În cazul personalit ăților accentuate
nu produce o deteriorare grav ă în funcționarea social ă
sau profesional ă și nu se perturb ă grav echilibru
personalit ății, permi țând individului s ă se adapteze
societății, uneori îns ă cu limitări sau dificult ăți.
Așa cum am mai afirmat (Constantin și colab.,
2008), termenul de „accentuat” se suprapune par țial
peste cele de „pregnant”, „atipic” sau „extravagant”, și
nu peste cel de „anormal”, fiind vorba de un cumul de
aspecte ce reliefeaz ă puternic caracterul unei persoane,
f
ără a o face neap ărat și dezadaptativ ă. În descrierea
dimensiunilor accentuate, Leonhard utilizeaz ă
sintagma „tr ăsături ale firii” ( Wesenszuge ), denumire
prin care se pot deriva o serie de caracteristici ale conceptului: sunt principale, ocup ă un rol definitoriu în
structura personalit ății, sunt profunde și au rădăcini
înnăscute. Astfel, vorbim de „asocieri de tr ăsături
caracteristice și persistente, predominant cognitive,
afective sau rela ționale ilustrabile printr-un
comportament ce deviaz ă în măsură mai mare sau mai
mică de la normele grupului din care face parte
individul” (Leonhard, 1972).
Leonhard considera c ă mai mult din jum ătate din
populația țărilor dezvoltate ar putea fi identificate cu un
tip de personalitate accentuat ă, ceea ce poate fi o
exagerare, generat ă poate de definirea prea general ă al
termenului de „accentuat”. Pe de alt ă parte, el afirm ă
că deschizătorii de drumuri în știință, artă, politică sau
filosofie au fost personalit ăți accentuate, c ă marile
personalit ăți ale omenirii au avut tr ă
sături accentuate și
că istoria a fost scris ă de astfel de oameni. Oriunde ar
fi, personalit ățile accentuate ies în eviden ță, fie in sens
pozitiv, fie în sens negativ, fie pur și simplu prin
caracterul lor deosebit, prin faptul ca sunt altfel decât
marea majoritate a oamenilor.
Trebuie s ă mai subliniem faptul c ă nu exist ă o
graniță bine delimitat ă între oamenii medii, obi șnuiți –
personalit ățile „comune” și personalit ățile
„accentuate”. Dimensiunile accentuate ale personalit ății pot coexista atât oamenii obi șnuiți, la
care se pot manifesta doar anumite tendin țe, mai slabe
sau mai bine conturate, cât și la „personalit ățile
accentuate” în adev ăratul sens al cuvântului, acele
persoane la care exist ă un patern de factori accentua ți
bine structurat și manifest. Altfel spus, când ajung la
anumită intensitate, dimensiunile accentuate î și pun
amprenta pe personalitatea omului, iar când se
accentueaz ă și mai mult, ajung s ă perturbe structura
personalit ății devenind astfel disfunc ționale sau
dezadaptative. În cadrul literaturii asupra personalit ății
normale și patologice, aceast ă viziune este sus ținută de
interpretă
rile dimensionale (Costa și Widiger, 2002) ale patologiei personalit ății, în care simptomele se
plasează pe un continuu, de la normal la patologic,
trăsăturile disfunc ționale fiind o exagerare a celor
normale. Pe de alt parte, de și există studii care încearc ă
să elucideze rela ția dintre tr ăsăturile normale și cele
patologice ale personalit ății (vezi metaanaliza lui
Saulsman și Page, 2004), ele nu ofer ă suficiente dovezi
privind ipoteza continuit ății, datorit ă designului
transversal folosit, în care tr ăsăturile modelului Big
Five sunt corelate cu pa tologii de personalitate.
În cartea sa Karl Leonhard (1979) prezint ă zece
tipuri de tr ăsături accentuate (numite de el “ firi “),
trăsături care sunt opera ționalizate în cadrul unui
chestionar standardizat de H. Schmieschek.
Chestionarul Personalit ăți Accentuate (P.A.) realizat de
Schmieschek (1970) a fost tradus și adaptat în
România în anul 1975, de Nestor (apud Minulescu, 2004). Chestionarul cuprinde 88 de întreb ări, la care o
persoana poate r ăspunde cu DA sau NU. Întreb ările
randomizate, coteaz ă pentru zece grupe ale tr ăsăturilor
care pot fi accentuate în personalitatea unui individ:
demonstrativitate, hiperexactitate, hiperperseveren ță,
impulsivitate, hipertimie, distimie, labilitate, exaltare,
anxietate și emotivitate . În cadrul chestionarului P.A.
se poate vorbi de accentuarea propriu-zis ă a unei
trăsături, atunci când num ărul de r ăspunsuri
semnificative sau simptomatice dintr-o grupa (prestabilite de autor) trece de 50%. Nu mai insist ăm
pe descrierea detaliat ă a acestor tr ăsături accentuate pe
care am realizat-o într-un articol anterior (Constantin și
colab., 2008).
Chestionarul construit de autorii germani a fost
aplicat pe popula ția romanesc ă mai ales în context
clinic. Din p ăcate modul de formulare a itemilor, slaba
rezistență la tendin ța de fațadă și lipsa unui e șantion
adaptat popula ției române ș
ti a făcut acest chestionar s ă
fie destul de vulnerabil. Nefiind recomandat pentru a fi
utilizat în context organiza țional, în procesele de
selecție profesional ă, am considerat oportun ă
construirea unei probe de evaluarea a tr ăsăturilor
accentuate, pornind de la modelul propus de Leonhard, probă definită și validată pornind de la realitatea
româneasc ă și adaptată contextului organiza țional.

Premise metodologice anterioare

Într-un articol anterior (Constantin și colab.,
2008) am descris efortul nostru de a construi un
chestionar de evaluare a personalit ății după modelul
teoretic propus de Karl Leonhard. A șa cum am precizat
anterior, am vizat construc ția și optimizarea unui
instrument care s ă fie aplicabil și în context
organizațional, în cadrul examenelor de evaluare
psihologic ă sau în procesele de orientare și selecție
profesional ă. Pentru atingerea acestui obiectiv, în
intervalul septembrie 2005 – iunie 2006, am analizat modelul amintit în cadrul grupului de cercetare E-
team
1 și am construit itemi cu r ăspuns dihotomic, itemi
care să surprindă toate aspectele semnificative ale celor
10 dimensiuni accentuate propuse de Leonhard. A

1 E-team este o echip ă de cercetare mixt ă studenți – cadre didactice – absolven ți,
cu peste 45 de membri, echip ă care își desfășoară activitatea în cadrul Facult ății de
Psihologie și Științe ale Educa ției, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Ia și

52rezultat astfel o prim ă versiune a chestionarului D.A.
având 203 de itemi dihotomici cu variante de r ăspuns
de tip adev ărat / fals, chestionar care a fost aplicat pe
un lot de 524 de subiec ți pentru analiza consisten ței
interne, izolarea și descrierea dimensiunilor /factorilor
finali și analiza rela țiilor semnificative stabile cu alte
variabile ale personalit ății. În urm ătorii ani 2006 –
2008, trecând prin numeroase studii de calibrare și prin
două versiuni intermediare, am ajuns la o prim ă forma
stabilă a Chestionarului D.A. (D.A. 2 2006), chestionar
evaluând 10 factori: demonstrativitate, hiperexactitate,
hiperperseveren ță, nestăpânire, hipertimie, distimie,
labilitate, exaltare, anxietate și emotivitate .
Începând din 2008 am început s ă lucrăm cu noua
versiune a chestionarului D.A. (D.A. 3) care difer ă de
cea anterioar ă, în primul rând, prin introducerea unui
set suplimentari de itemi în scopul contur ării mai
precise a ariei de semnifica ție a fiecărei dimensiuni, în
acord cu cele propuse de K Leonhard. În al doilea rând,
noua versiune difer ă de prima prin introducerea a dou ă
noi dimensiuni ( asocialul și dependentul ), dimensiuni
pe care le-am considerat relevante pentru evalauarea
personalit ăților „vulnerabile” și neacoperite de modelul
teoretic anterior. Nu în cele din urm ă, continuând
demersul început în cercetarea anterioar ă, am urm ărit
analiza rela țiilor stabilite între factorii chestionarului
D.A. și alte variabile de person alitate, prin aplicarea lui
concomitent cu alte probe psihologice.
Referindu-ne la prima schimbare în cadrul
versiunii D.A. 3, în cadrul unui grup de exper ți am
reanalizat componen ța pe itemi în cadrul fiec ărei
dimensiuni, a șa cum a rezultat ea din prima aplicare a
probei pe un lot de 534 de subiec ți. Pornind de la
concluziile acestei analize (semnifica ții neacoperite
prin itemi în cadrul unei dimensiuni, supra-
reprezentarea unor fa țete, repeti ția unor idei, itemi
ambivalen ți etc.) am eliminat o serie de itemi și am
construit o serie de itemi noi care s ă completeze și să
optimizeze modelul ini țial. Am inclus astfel sub-
dimensiuni (fa țete ale unora dintre cele 10 dimensiuni
accentuate) pe care, dup ă o analiză a datelor empirice
obținute anterior, am constatat c ă sunt insuficient
conturate sau absente. Itemii rezulta ți, alături de itemii
reprezentând alte dou ă noi dimensiuni accentuate –
asocialul și dependentul – au fost incorporate în noua
formă a chestionarului D.A. 3 chestionar care cuprinde
în final 187 de itemi.
Cele dou ă noi dimensiuni accentuate ad ăugate
chestionarului D.A. 3. – asocialul și dependentul – au
apărut din necesitatea de a completa tabloul posibilelor
aspecte disfunc ționale (la limita normalit ății) care ar
putea fi considerate dimensiuni accentuate.
Asocialul a fost definit ini țial de noi ca fiind o
persoana extrem de preten țioasă incapabil ă să accepte
„banalitatea” atât la el cât și la ceilalți. Extrem de critic
și exclusivist vede la ceilal ți în special defectele,
neavând nici un fel de toleran ța față de defectele firii
umane. Consider ă că profunzimea gândirii si bunele
maniere sunt cele mai importante calit ăți a unui om,
preferând singur ătatea ca singur ă armă împotriva
„superficialit ății și prostiei”. Pentru c ă foarte pu ține
persoane se ridic ă la standardele lui intelectuale și
morale, evit ă „să se amestece cu gloata” și preferă
izolarea de ceilal ți. Dependentul este parțial opus asocialului. Daca
asocialul î și are propriul etalon în a-i judeca pe ceilal ți
și a lua decizii, de cele mai multe ori în opozi ție cu
marea majoritate, dependentului îl lipse ște și un
elementar sistem de referin ță intern în luarea deciziilor.
Mereu indecis, este dependent de sfaturile și suportul
celorlalți pentru toate deciziile pe care trebuie s ă le ia.
Nu poate face aproape nimic f ără suportul, sfatul,
prezența sau aprobarea celorlal ți, indiferent dac ă este
vorba de decizii minore sau majore. Deciziile și
imaginea de sine rezult ă dintr-o continu ă „negociere”
pentru ob ținerea confirm ării din partea celor din jur.
Din analiza factorial ă a itemilor chestionarului am
mai izolat un factor secundar (tr ăsătură accentuat ă)
numit de noi „ nevrozism”, factor care se formeaz ă pe
baza itemilor la factorii distimie, exaltare, anxietate și
emotivitate.
Nevroticul definește o personalitate vulnerabil ă,
emotivă, complexat ă și anxioas ă. Ușor de afectat de
remarcile negative ale celorlal ți și de evenimente
negative, „se pierde” în situa țiile dificile. Cu o p ărere
proastă despre sine, este nesigur de deciziile pe care le
ia. Evită sarcinile cu o r ăspundere ridicat ă și se teme s ă
își susțină punctul de vedere în fa ța celorlalți.
Cei trei noi factori au fost inclu și în noua form ă a
chestionarului D.A. (D.A. 3) pentru a le fi probat ă
consistența internă (Alpha Cronbach) și validitatea
concurent ă (corelațiile semnificative cu variabile cu
care este logic /ne a șteptăm să coreleze).

Metodă

Participan ți

Noua versiune a chestionarului D.A. (D.A. 3) a
fost aplicat pe un lot de 272 de subiec ți din popula ția
generală, subiecți cu vârste cuprinse între 15 și 75 de
ani, media fiind de 33,5, cu o pondere aproximativ
egală de subiec ți de gen feminin (51,1%), respectiv
masculin (48,9%). În ce prive ște educația, 10.3% dintre
subiecți au studii gimnaziale, 53.3 % au studii liceale și
36.4 % au studii universitare. În ceea ce prive ște
nivelul de venit, 57.4 % dintre subiec ții participan ți
câștigau sub 200 € pe lun ă, 24.9 % între 200 și 300 €
pe lună, iar 17.8 % aveau venituri de peste 300 € pe
lună.

Instrumente

Chestionarul D.A. 3 a fost aplicat împreun ă cu
alte probe psihologice, în vederea evalu ării validit ății
de construct și concurente.
Chestionarul A.S.I. (Macarie, Constantin, Iliescu,
Fodorea, Prepeli ță, 2008), o prob ă care își propune s ă
evalueze stima de sine, atât în parametrii normali cât și
dimensiunile sale accentuate – autodeprecierea și
infatuarea . Chestionarul con ține 55 de itemi la care
subiecții trebuie s ă răspundă pe o scală în 4 trepte.
Chestionarul D.S. (Dezirabilitate social ă) – o
probă construit ă de E-team (nepublicat ă), probă care
conține 71 de itemi descriind doi factori: dezirabilitate
și incorectitudine

53Scala stimei de sine (Rosenberg, 1965), chestionar
unidimensional care con ține 10 itemi, cu r ăspunsuri pe
o scală în patru trepte.
Chestionarul Big-Five III (Macarie, Constantin,
Orzan, Constantin, Fodorea, 2008), este o versiune
experimental ă chestionarului Big Five II (cu cinci
factori: extraversiune, con știinciozitate, agreabilitate,
deschidere, nevrozism .
La toate aceste probe am ob ținut o consisten ță
internă pe factori (Alpha Cronbach) superioar ă valorii
de .70.

Rezultate

Consisten ța internă a scalelor incluse în DA 3

Tabelul 1. Coeficien ții de consisten ță internă ai
factorilor chestionarului DA 3.
1. Demonstrativitate 0.753
2. Hiperexactitate 0.765
3. Hiperperseveren ță 0.705
4. Nestăpânire 0.735
5. Hipertimie 0.719
6. Distimie 0.701
7. Labilitate 0.773 8. Exaltare 0.766 9. Anxietate 0.755
10. Emotivitate 0.802
11. Nevrozism 0.801 12. Dependen ță 0.748
13. Asocialul 0.504

Pentru noul factor „ dependen ță”, am ob ținut un
coeficient de consisten ță internă satisfăcător (0,748), în
timp ce pentru factorul „nevrozism” coeficientul de
consistență internă a fost de 0.801. Aceasta ne-a permis
să reținem aceste dimensiuni în analizele statistice ale
prezentului articol și în formele ulterioare ale
chestionarului D.A. 3, al ături de celelalte dimensiuni
accentuate. În ceea ce prive ște factorul „ asocialul ” din
păcate coeficientul de consisten ță internă obținut a fost
prea mic (0,504) și am decis eliminarea acestui factor
și neincluderea lui în variantele ulterioare ale probei.

Diferențe în funcție de gen, vârst ă și nivelul
veniturilor

Comparând mediile ob ținute la fiecare dimensiune
a chestionarului se remarc ă o serie de diferen țe în
funcție de genul subiecților. Astfel, femeile tind s ă aibă
scoruri mai mari decât b ărbații pe dimensiunile
accentuate distimie, labilitate, exaltare, anxietate,
emotivitate, nevrozism și dependen ță. Pentru versiunea
anterioară a Chestionarului D.A (D.A. 2 2006), am
înregistrat diferen țe semnificative doar pentru
dimensiunile emotivitate și exaltare . În cazul aplic ării
noii versiuni a chestionarului D.A., cele mai mari diferențe între medii se observ ă pentru dimensiunile
emotivitate și exaltare (cele scoase în eviden ță de
versiunea anterioar ă; t= – 4.7, t= – 3.9 și t= – 4.3). Noile
contraste ap ărute în func ție de gen credem c ă se
datorează în primul rând schimb ărilor în structura
itemilor care compun chestionarul DA de și nu
excludem ca aceste diferen țe să fie dependente de diferențele structurale între loturile de subiec ți
investigați în cele dou ă etape.
În ce prive ște vârsta , diferențe semnificative se
remarcă în cazul dimensiunilor distimie, anxietate și
hiperexactitate . Cu alte cuvinte, cu cât vârsta este mai
înaintată, cu atât cre ște probabilitatea prezen ței
trăsăturilor distimice (F
(3,243) =3.5, p<0.05), anxioase
(F(3, 245) =4,6, p<0.005) și hiperexacte , (F (3,243) =5,36,
p=0.001). Acelea și tendințe au fost observate și în
analizele realizate cu ajutorul chestionarului anterior.
Diferențe între mediile subiec ților în func ție de
nivelul veniturilor se observ ă atât în cazul
dimensiunilor hiperperseveren ță, nestăpânire,
distimie , cât și în cazul factorului nou identificat,
nevrotism. În cazul dimensiunii hiperperseveren ță
(F(2,194) =3.7, p=0.025), se observ ă diferen țe
semnificative între subiec ții cu venituri sub 200 de euro
și cei cu veniturile cele mai ridicate, în sensul c ă primii
tind să obțină scoruri semnificativ mai ridicate la
factorul perseveren ță. Pentru dimensiune nestăpânire
(F(2,191) =5.38, p=0.005), se observ ă diferențe între cei
cu venituri mici și medii, cu primii având scoruri mai
mari la itemii ce vizeaz ă această dimensiune. Pentru
dimensiunea distimie (F (2,193) =7.2, p=0.001),
diferențele semnificative apar între cei cu venituri mici,
respectiv ridicate, cu cei din urm ă având valori mai
mici la aceast ă trăsătură.

Descrierile dimensiunilo r din perspectiva validit ății
concurente

Pentru analiza validit ății concurente a probei D.A.
3, propunem descrierea fiec ărei trăsături accentuate
prin raportare atât la celelalte dimensiuni accentuate
ale personalit ății, cât și la alte dimensiuni, evaluate cu
inventarele de personalitate men ționate anterior
(Chestionarul Big-Five III, Chestionarul A.S.I., Scala
stimei de sine Rosenberg și Chestionarul DS).
Prima tr ăsătură analizat ă, demonstrativitatea,
caracterizeaz ă persoanele cu tendin ța exagerat ă de a
vorbi despre realiz ările și calitățile personale, dublate
de un oarecare oportunism și capacitatea de a intra sub
pielea celor din jur pentru a ob ține avantajele
personale. În studiul nostru, aceast ă dimensiune
corelează pozitiv și semnificativ cu dimensiunile
accentuate ale chestionarului D.A. 3 (Tabelul 2)
hiperperseveren ță, nestăpânire, hipertimie, labilitate și
exaltare . Toate aceste corela ții indică faptul c ă
dimensiunea este concentrat ă în jurul unor tr ăsături ce
relevă oportunism, un temperament impetuos, energic
(hipertimie, exaltare ), orientat spre câ știguri imediate
(hiperperseveren ță, nestăpânire ), cu un bun catharsis
afectiv ( labilitate ). Corelația cu dimensiunea labilitate
poate indica în acest caz capacitatea ridicat ă de a-și
ajusta comportamentul în func ție de circumstan țe, ceea
ce ar putea fi un indiciu al capacit ății sale de a- și ajusta
nuanța afectivă în concordan ță cu cea a celor din jurul
său. Demonstrativul î și cunoaște scopurile și își
orientează cu succes for țele în direc ția obținerii lor,
este greu de descurajat, gestionându- și eficient
eșecurile. Aceste observa ții sunt dublate de corela țiile
negative ce se observ ă cu dimensiunile distimie și
autodepreciere.

54
Tabelul 2. Corela ții între factorii chestionarului DA 3
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1. Demonstrativ –
2. Hiperexact -.038 –
3. Hiperperseverent .278** .157** –
4. Nestăpânit .316** .021 .542** –
5. Hipertimic .576** -021 .098 .237** –
6. Distimic -.304** -.399** .208** .056 -.322* –
7. Labil .177** .054 .358** .415** .067 .327** –
8. Exaltat .233** .113 .142* .266** .234** .193** .507** –
9. Anxios -.139* .314** .218** .165** -.249** .617** .436** .403** –
10. Emotiv -.107 .278** -.027 .150* .024 .240** .314** .550** .441** –
11. Nevrotic -.128*
.036 .127*
.198** .263** .156* -.324** .600** .422** .263** .733** .280** –
12. Dependent .152* .116 -.128* .327** .287** .431** .497** .318** .477** –
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.01
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.05

În ce prive ște corela țiile cu factorii celorlalte
chestionare, semnificative sunt cele cu factorii
Chestionarului A.S.I.. (Tabelul 3), corela țiile cu
factorul stima de sine, indică o părere pozitiv ă despre
sine, expectan țe înalte de la propria persoan ă, dispuse
să își asume riscuri. Mult mai puternice sunt îns ă
corelațiile cu factorul infatuare , corelații care indic ă
faptul că persoanele ce tind s ă obțină scoruri ridicate la
demonstrativitate au și dorință peste medie de a fi nu
doar acceptate, ci apreciate, adorate, admirate, având în
cele mai multe cazuri o percep ție augmentat ă a
propriilor capacit ăți și realizări.
Prin raportare la chestionarul B.F. III (Tabelul 4)
am identificat corela ții puternice pozitive cu fa țeta
sociabilitate (extroversiune), dimensiune care se
suprapune, într-o form ă moderat ă, peste cea ale
demonstrativului și corelații puternice dar negative cu
fațeta discreție (a factorul agreabilitate) caracteristic ă
ce nu apar ține în mod evident demonstrativului. În ceea
ce privește defensivul (nevrozism) corela țiile sunt
negative și puternice, ceea ce indic ă din nou faptul c ă
demonstrativul are un spirit ofensiv, c ăutând afirmarea
în situațiile sociale. Nu întâmpl ătoare este și corelația
puternică și negativă a demonstrativit ății cu factorul
onestitate din scala de D.S. (Tabelul 5), subliniind caracterul oportunist, orientat mai degrab ă pe scop și
disponibilitatea de a câ știga prestigiul și admirația
celorlalți prin orice mijloace. Altfel spus,
demonstrativul nu este atât de mult interesat de jocul
coret, de fair-play, cât de spectacol și de laurii victoriei.

Tabelul 3. Corela țiile dintre factorii chestionarului A.S.I. si
cei ai chestionarului DA 3.
Stima de sine Autodepreciere Infatuare
Demonstrativ .168** .046 .346**
Hiperexact .129* .049 .200**
Hiperperseverent .019 .271** .065
Nestăpânit .017 .201** .086
Hipertimic .218* -.190** .363**
Distimic -.169** .279** -.106
Labil -.116 .291** .005
Exaltat -.042 .165** .139*
Anxios -.221** .448** -.115
Emotiv -.087 .156* .019
Nevrotic -.337** .581** -.248**
Dependent -.293** .396** -.046
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.01
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.05

Tabelul 4. Corela țiile dintre factorii chestionarului BF III. si factorii chestionarului DA 3.
Extraversiune Con știinciozitate Agreabilitate Deschidere Nevrozism
Demonstrativ .481** .038 -.462** .122* -.408**
Hiperexact -.235** -.059 .069 -.235** .118
Hiperperseverent .037 -.207** -.204** -.115 .-.071
Nestăpânit .191** -.179** -.238** -.044 -.227**
Hipertimic .501** .301** -.420** .313** -.463**
Distimic -.489** -.307** .361** -.421** .464**
Labil -.001 -.104 -092 -.108 .055
Exaltat .159** -.038 -.169** -.123* -.067
Anxios -.378** -.374** .217** -.419** .409**
Emotiv -.129* -.139* .029 -.164** .133*
Nevrotic -.319** -.394** .299** -.319** .430**
Dependent -.244** -.361** .077 -.411** .254**
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.01
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.05

A doua tr ăsătură analizată, hiperexactitatea2, se
caracterizeaz ă pe de o parte, prin pedanterie și pe de

2 Spre deosebire de varianta anterioar ă, nu se mai constat ă corelații
pozitive și semnificative cu factorul nest ăpânire, aspect ce constituie în
opinia noastr ă o delimitare mai bun ă a dimensiunii, ale c ărei altă parte de obsesia pentru ordine și respectarea exact ă
a regulilor. Hiperexactitatea stabile ște corela ții
pozitive, semnificative atât cu dimensiunile accentuate

manifestări dominante sunt supunerea la reguli, r ăbdarea, organizarea
excesivă și nu impulsivitatea.

55ale chestionarului DA 3 (Tabelul 2) hiperperseveren ță,
distimie , anxietate și emotivitate , cât și cu noua
dimensiune ad ăugată în aceast ă versiune a
chestionarului: dependen ța. Corelațiile cu dimensiunile
„nevrotice” ( distimie , anxietate și emotivitate )
sugerează vulnerabilitatea hiperexactului, teama de
schimbare și dificultățile experimentate de acesta în
situațiile incerte sau care implic ă un grad ridicat de
risc. Obsedat de ordine și perfecționist, hiperexactul
preferă contextele sigure, sarc inile bine delimitate ce
presupun algoritmi preci și, făcând cu greu fa ță
schimbărilor, fapt subliniat și de corela ția negativ ă cu
factorul explorare (deschidere la nou ) din cadrul
chestionarului B.F. III (Tabel ul 4). Considerând foarte
important ă integritatea sa moral ă, hiperexactul o caut ă
și la ceilalți, având o tendin ță minimă spre a oferi celor
din jur o imagine dezirabil ă social, fapt dovedit de
corelațiile negative și puternice cu scala de
dezirabilitate și pozitive cu factorul onestitate din scala
de D.S. (Tabelul 5). Pu țin orientat spre ceilal ți
(corelație pozitiv ă cu distimia și negativ ă cu
sociabilitatea din cadrul modelului Big-Five), prefer ă
să lucreze singur decât în echip ă, fiind iritat de
colaboratorii mai pu țin responsabili, pe care îi
blamează cu orice ocazie (corela ția cu
hiperperseveren ța). Asocierea cu dependen ța se
explică prin nevoia de repere fixe, de ghidaj permanent
și competent. Hiperexactul este un executant, prefer ă
să primeasc ă ordinele, luând rareori sau deloc ini țiativa
în activit ățile pe care trebuie s ă le desfășoare, fiind
contraindicat pe posturile ce reclam ă abilități
manageriale. De și evită toate aceste responsabilit ăți, nu
ezită să critice ori de câte ori g ăsește prilejul, deciziile
managerilor sau modul de ac țiune al colegilor s ăi, prin
remarci care rar reu șesc să fie constructive. Cu toate
acestea, hiperexactul tinde s ă aibă o imagine bun ă
despre sine fapt sus ținut de corela țiile pozitive cu
dimensiunile stima de sine și infatuare din cadrul
chestionarului A.S.I. (Tabelul 3).

Tabelul 5. Corela țiile între factorii chestionarului D.S. și
factorii chestionarului D.A. 3.
Dezirabilitate Onestitate Scal ă minciună
Demonstrativ .106 -.447** -.144*
Hiperexact -.319** .163** .098
Hiperperseverent .211** -.404** -.195**
Nestăpânit .191** -.311** -.305**
Hipertimic -.061 -.138* .008
Distimic -.240** .143* .020
Labil .104 -.238** -.261**
Exaltat .012 -.132* -.293**
Anxios -.070 -.069 -.172*
Emotiv -.157* 097 -.240**
Nevrotic -.024 -.125* -.169*
Dependent -.086 -.134* -.147*
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.01
*-corelația este semnificativ ă la pragul de 0.05

O altă trăsătură ce stabile ște conexiuni interesante
este hiperperseveren ța. Vindicativ, ambi țios și
încăpățânat, hiperperseverentul are șanse mari de a
avansa mult în ierarhia organiza țională. In același timp
el este deseori și victima propriilor sale ambi ții și mai
ales a metodelor prin care încearc ă să își atingă
obiectivele persoane, ajungând s ă fie respins sau sancționat de ceilal ți datorit ă firii sale dificile,
egocentrice și suspicioase. Referitor la corela țiile cu
factorii chestionarului D.A. 3 (Tabelul 2) – demonstrativitatea și hiperexactitatea – am men ționat
anterior câteva posibile explica ții. Interesante sunt de
analizat rela țiile pe care le stabile ște hiperperseveren ța
cu dimensiunile accentuate nestăpânirea , labilitatea și
distimia . Dacă hiperexactul era adeptul principiului,
„încet, dar sigur”, considerând c ă tergiversarea este un
pă
cat mult mai tolerabil decât superficialitatea,
hiperperseverentul renunță la ușor la constrângerea de
a respecta metodele și principiile etice acceptate în
organizație, fiind mult mai motivat de ob ținerea
imediată a obiectivelor personale (corela ția pozitiv ă cu
nestăpânirea și negativ ă cu onestitatea din cadrul
scalei D.S.). Spre deosebire de demonstrativ , care este
în aceeași măsură oportunist, hiperperseverentul are o
structură mai nevrotic ă, gestionându- și cu mai mare
dificultate emo țiile negative, fapt indicat de corela țiile
pozitive cu anxietatea , nevrozismul (chestionarul D.A.
3) și cu autodeprecierea (chestionarul A.S.I .; Tabelul
3 ) . E l n u e s t e l a f e l d e o r i e n t a t s p r e c â știgarea
încrederii și acceptării celorlal ți ca demonstrativul
(corelația pozitiv ă cu distimia din D.A. 3 și cu
defensiva din cadrul Big-Five; tabelele 2 si 4 din
Anexe). Hiperperseverentul este puternic motivat de scopuri bine definite, de cele mai multe ori pe termen scurt, ce pot oferi recompense substan țiale imediate.
Ajuns în posturi de conducere, nu rezist ă mult timp
datorită capacității reduse de orientare pe termen lung,
înc
ălcării normelor etice sau morale și conflictelor pe
care are darul de a le crea între el și cei cu care
lucrează (colegi și subalterni).
Trăsătura accentuat ă nestăpânire este
caracterizat ă de două mari tendin țe comportamentale
generale, care se reflect ă în majoritatea manifest ărilor
sale, tendin țe ce interfereaz ă în mod negativ cu
activitatea profesional ă și relațiile cu cei apropia ți.
Prima este impulsivitatea, manifestat ă prin intoleran ța
la frustrare, tensiune negativ ă și izbucnirile colerice
frecvente. A doua tendin ță – conflictualitatea – se
datorează incapacit ății nestăpânitului de a- și tempera
sau inhiba tendin țele agresive și înclinației sale de a
provoca sau c ăuta situații conflictuale. Configura ția
corelațiilor cu celelalte dimensiuni accentuate este mai
ușor de descris decât cele observate în cazul celorlalte
dimensiuni accentuate, nestăpânirea stabilind corela ții
pozitive cu demonstrativitatea , hiperperseveren ța,
labilitatea , exaltarea și hipertimia din cadrul
chestionarului D.A. 3 (T abelul 2). Altfel spus,
nestăpânitul este sclavul propriilor sale oscila ții
afective între dimensiunile prezentate anterior, fiind încărcat de o energie pe care o investe ște haotic în
diverse proiecte, pe care cel mai adesea nu le
finalizeaz ă, ceea ce îi alimenteaz ă tendința spre
autodepreciere (corela ție pozitiv ă cu scala
chestionarului A.S.I.. Tabelul 3). U șor e motiv și
nevrotic , este mai pu țin agreabil în rela țiile cu ceilal ți
(corelații negative cu factorul discre ție din chestionarul
Big Five; Tabelul 4) de și se străduiește să afișeze o
imagine dezirabil ă social. Onestitatea în rela țiile cu
ceilalți nu este punctul lui forte (corela ție negativ ă,
puternică cu factorul onestitate a chestionarului D.S.;
Tabelul 5).

56Hipertimicul , prin caracteristicile sale descriptive
(„un surplus de energie; o combina ție de veselie,
optimism, cu dorin ța de a ac ționa”; Constantin și
colab., 2008) e și prin configura ția de corela ții pe care
le stabilește cu celelalte dimensiuni analizate, pare a fi
dimensiunea cea mai benign ă ca manifestare.
Corelațiile pozitive cu sociabilitatea (extraversiune),
ambiția (conștiinciozitate) și explorarea (deschiderea
la nou) din cadrul chestionarului Big Five III. (Tabelul
4) par a face din hipertimic angajatul și coechipierul
ideal. Demonstrativ (Tabelul 2), orientat spre inovare și
comunicare, hipertimicul este plin de energie, pe care o investește aparent în îmbun ătățirea permanent ă a
relațiilor cu ceilal ți, fiind un generator de dinamism în
grupul din care face parte. Cu toate acestea, l ăsat pradă
entuziasmului s ău debordant, hipertimicul este ușor
captivat de obiective noi și interesante, care îl poate
deturna de la obiectivele ini țiale. Mai mult, corela țiile
negative cu factorul discre ție (agreabilitate) sugereaz ă
faptul că nu este întotdeuna un coleg comod și agreabil,
continua sa agita ție și inițiativele sale „tulburând”
homeostazia grupului. Hipertimicul este o prezen ță
benefică, atât timp cât este temperat și ajutat s ă
stabileasc ă în mod realist priorit ățile, fiind un bun
sprijin în motivarea și dinamizarea angaja ților. Deși
ușor infatuat (Tabelul 3), hipertimicul nu are tendin ța
exagerată a demonstrativului de a se pune într-o lumin ă
pozitivă (corelațiile cu factorul dezirabilitate sunt
nesemnificative). Greu de influen țat de eșecuri sau de
evenimente nefaste (existând o corela ție puternic ă și
negativă cu factorul nevrozism atât din D.A. 3 (Tabelul
2), cât și cu factorul defensivă /nevrozism din B.F. III
(Tabelul 4), hipertimicul este independent, motivat de
cunoaștere, dezvoltare și mai puțin de principii rigide și
orare fixe (dovad ă fiind și corelațiile negative cu
distimia; Tabelul 2)3.
O trăsătură accentuat ă care pare la polul opus
hipertimiei este distimia , aceasta descriind indivizii cu
o tendință marcată spre seriozitate și rigiditate în
respectarea regulilor și abordarea problemelor.
Tendința distimicului spre o comunicare minimal ă cu
cei din jur, mai ales pe plan personal – afectiv, este acompaniat ă de o apatie generalizat ă și de
incapacitatea de a ie și din cercul emo țiilor negative.
Din punctul de vedere al eficien ței profesionale,
distimicii sunt acei angaja ți care au nevoie de un mediu
liniștit, securizant și calm, angaja ți care demonstreaz ă
o eficien ță ridicată atunci când lucreaz ă pe cont
propriu, f ără presiuni exterioare . Distimicul manifest ă
un interes sc ăzut pentru socializare (corela ții negative
puternice sociabilitatea B.F. III; Tabelul 4), sau evit ă
situațiile stânjenitoare, care i-ar putea pune la încercare
abilitățile de comunicare, eschivându-se de la
activitățile sau situa țiile în care ar putea deveni centrul
atenției celorlal ți (corela ții negative cu
demonstrativitatea și hipertimia)
. Cu o slab ă rezistență
la frustrare, ace ști indivizi tind s ă acumuleze și alte
caracteristici nevrotice, fiind mult mai anxio și
(corelație foarte ridicat ă cu anxietatea ), mai emotivi și

3 Mai mult, spre deosebire de corela țiile stabilite de varianta anterioar ă
a chestionarului, hipertimicul nu mai stabile ște corelații pozitive cu
dimensiunile labilitate și emotivitate , accentuând stabilitatea
emoțională sugerată de celelalte corela ții. mai labili decât celelalte personalit ăți accentuate
(Tabelul 2). Mai mult, distimicii sunt firi dependente (corelații pozitive cu factorul dependen ță D.A. 3), cu o
stimă de sine sc ăzută (corelații negative cu scala stimei
de sine din A.S.I și pozitive cu autodeprecierea;
Tabelul 3). Nu simt nevoia s ă se pună pe ei înșiși într-o
lumină pozitivă (corelații negative cu scala de
dezirabilitate ; Tabelul 5), ori pur și simplu nu se simt
îndreptățiți să ofere o astfel de imagine, fiind mai
degrabă defensivi în rela țiile cu ceilal ți (corela ții
pozitive puternice cu factorul defensivă / nevrozism din
chestionarul B.F. III; Tabelul 4). Ezit ă să schimbe
substanțial starea de fapt actual ă, deoarece aceasta le
oferă confortul certitudinii și familiarului, ferindu-i de
consecințele eventualelor e șecuri (corela ții negative,
puternice cu factorul explorare /deschiderea la nou ).
Foarte pruden ți, contrapun rigidit ății o serie de tr
ăsături
precum con știinciozitatea, consecven ța (corela ția cu
perseveren ța din cadrul Big Five) și onestitatea . Lăsat
să lucreze în propriul s ău ritm, la ad ăpost influen țe
stresante, distimicul poate fi un angajat de încredere,
responsabil și perseverent, mai ales în activit ăți ce
impun o rezisten ță crescută la sarcini monotone.
Trăsătura accentuat ă labilitate (ciclotimie în
chestionarul PA propus de H. Schmieschek) are ca
particularitate tendin ța de a corela cu toate
dimensiunile accentuate (Tabelul 2) care se deta șează
fie prin manifest ări afective exagerate
(demonstrativitate , exaltare ), printr-un slab control al
impulsului (cum este cazul nestăpânirii ,
hiperperseveren ței, exaltării) sau prin tendin ța de a
reacționa la evenimente printr-un r ăspuns afectiv de tip
nevrotic ( anxietate , emotivitate , dependen ță).
Particularitatea este dat ă mai ales de puterea acestor
corelații, sugerând c ă labilitatea poate constitui un
factor definitoriu pentru toate dimensiunile
„nevrotice”, persoanele cu scoruri ridicate la aceast ă
dimensiune având asociate scoruri ridicate la
autodepreciere (chestionar A.S.I.). Cu factorii Big-
Five nu se constat ă corelații semnificative, iar cu cei ai
scalei de dezirabilitate social ă, de menționat este rela ția
negativă cu onestitatea (Tabelul 5).
Exaltarea ne-a creat o serie de dificult ăți de
definire tocmai datorit ă ambiguit ății definirii sale
teoretice ini țiale, de c ătre însăși autorul modelului
operaționalizat de noi (Leonhard, 1972). Rela țiile
identificate de noi atât cu celelalte dimensiuni
accentuate cât și cu alte dimensiuni ale personalit ății nu
ne-a oferit date suficiente pentru o mai clar ă definire.
Principalii doi factori subsuma ți acestei dimensiuni
sunt impresionabilitatea (tendința de a reac ționa intens
atât la evenimente pozitive, cât și negative) și
exteriorizarea prin comportamente vizibile a tr ăirilor
afective. Exaltatul î și manifest ă zgomotos reac țiile
afective, f ără intenția de teatralitate a demonstrativului .
Stabilind corela ții semnificative cu toate dimensiunile
accentuate ale chestionarului D.A.3 (Tabelul 2), cu
excepția celei a hiperexactului , exaltatul pare a de ține o
tendință spre experimentarea tuturor gamei de tr ăiri
afective, fiind un individ al extremelor, cu reac ții
hipersensibile la orice eveniment la care particip ă. Cu o
capacitate de control emo țional mult mai slab ă,
exaltatul oscileaz ă între explozii de bucurie și
adevărate drame provocate de incidente minore.

57Această capacitate de a tr ăi emoții atât de diverse și de
intense îl pot obosi. În ce prive ște stima de sine, în
cazul exaltatului întâlnim în exclusivitate situa ția
ambivalent ă a coinciden ței corelațiilor pozitive atât cu
infatuarea , cât și cu autodeprecierea (Tabelul 3).
Entuziasmul și trăirile sale intense nu sunt îns ă foarte
bine gestionate, ci mai degrab ă exprimate haotic și
nediferen țiat, fiind cel mai adesea un foc de paie,
simple desc ărcări emoționale și lipsite de caracterul
contagios și dinamizant al manifest ărilor
hipertimicului .
Firea anxioasă se poate manifesta prin conduite
de timorare, sentimente de inferioritate, timiditate și
docilitate, deseori o astfel de personalitate fiind
incapabilă să se afirme în cazul divergen țelor de
opinie. Dimensiunea anxietate corelează semnificativ
pozitiv cu dimensiunile accentuate hiperexactitatea ,
hiperperseveren ța, nestăpânirea , labilitatea , exaltarea ,
emotivitatea , dependen ța si distimia , (Tabelul 2), cu
aceasta din urm ă înregistrându-se și corelațiile cele mai
puternice. Dintre corela țiile de semn contrar, cele mai
puternice sunt cu hipertimia , mai slabe cu
demonstrativitatea , ambele fiind opuse oric ărei
tendințe caracteristice anxiosului, cum ar fi tendin ța
evitantă, teama de a fi respins sau criticat, frica de
incertitudine. În ce prive ște relațiile anxiet ății cu stima
de sine, corela țiile sunt negative, medii și ridicate cu
scala stimei de sine și pozitive și puternice cu
dimensiunea autodepreciere din cadrul chestionarului
A.S.I. (Tabelul 3) . Cu referire la factorii chestionarului
Big-Five III., factorul anxietate coreleaz ă pozitiv cu
dimensiunile agreabilitate și nevrozism și negativ cu
deschiderea la nou, con știinciozitatea și sociabilitatea ,
sugerând c ă tendința anxiosului de a încerca s ă facă pe
placul celorlal ți și, în acela și timp, de a nu reu și să
manifeste acea determinare, deschidere și sociabilitate
care să îl orienteze spre cunoa ștere, descoperire,
dezvoltare.
În general, corela țiile pe care dimensiunea
emotivitate le stabile ște cu celelalte dimensiuni
accentuate au fost epuizate în prezentarea dimensiunilor anterioare: corela ții pozitive
semnificative în special cu exaltarea, anxietatea,
dependen ța și labilitatea (din cadrul chestionarului
D.A. 3) De remarcat în plus, pot fi câteva aspecte ce se
referă la diferen țele dintre versiunile chestionarului
D.A.3. Cele dou ă trăsături principale în jurul c ărora s-
au organizat itemii acestei dimensiuni au fost
compasiunea și manifestarea tr ăirilor intense . Astfel,
dacă la analiza corela țiilor variantei anterioare
(Constantin si colab., 2008) se putea constata o suprapunere a configura ției relațiilor stabilite cu ceilal ți
factori între dimensiunile anxios și emotiv , acum
constatăm o diferen țiere mai mare între ele, sugerând o
mai bună dependen ță a celor dou ă variabile. De aceast ă
dată, emotivul nu mai stabile ște corelații semnificative
cu dimensiunile hiperperseveren ță și
demonstrativitate . Mai mult, spre deosebire de anxios,
emotivul nu mai înregistreaz ă acele corela ții negative
cu scalele stimei de sine, ci doar o u ș
oară corelație
pozitivă cu factorul autodepreciere (Tabelul 3). Cu
factorii chestionarului Big Five III, patternul de
corelații este acela și cu excep ția agregabilit ății, dimensiune la care nu se constat ă nici un fel de
asociere..
Firea dependent ă, ce caracterizeaz ă persoanele
care au nevoie de sprijin și aprobare permanent ă în
activitatea lor, evitând sau amânând pe cât posibil
luarea independent ă a deciziilor, coreleaz ă pe de o
parte cu dimensiunile accentuate care indic ă rigiditate
(hiperexactitate , hiperperseveren ță), repliere pe sine și
evitarea situa țiilor sociale ( distimicul , emotivul ),
tendința de a tr ăi sentimente și emoții puternice,
dezadaptative ( emotivul , exaltatul , anxiosul ) sau
inconstan ța acestor tr ăiri (labilul ). Dependentul cel mai
adesea se supune opiniei generale, delegându- și
responsabilitatea în decizii pentru a se sim ți acceptat,
deși interiorizarea valorilor grupului de care apar ține o
face în mod artificial, din nevoia de conformare. A șa
cum era a șteptat, aceast ă dimensiune prezint ă corelații
puternice, pozitive, cu factorul autodepreciere și
negative cu factorul stima de sine (Tabelul 3). Conform
corelațiilor înregistrate cu factorii chestionarului Big
Five III (Tabelul 4), dependentul are mei degrab ă
tendințe defensive ( nevrozism ) este mai pu țin sociabil
(extraversiune) , mai puțin ambițios ( conștiinciozitate )
și mai puțin deschis spre experimentare și explorare
(deschidere ).

Discuții și concluzii

Din cele descrise mai sus, sunt evidente leg ăturile
stabilite atât între factorii chestionarului D.A. cât și
cele dintre factorii chestionarului D.A. și alte variabile
ale personalit ății. Aceste elemente, care țin mai
degrabă de validitatea convergent ă sau de validitatea
de construct, ofer ă indicii despre utilitatea probei în
examenele de evaluare psihologic ă, fie că este vorba de
procedurile de selec ție profesional ă la angajare, fie de
cele ce țin evaluările periodice din medicina muncii.
În acest context trebuie precizat faptul c ă acest
chestionar nu permite formularea unui diagnostic
clinic . Cu ajutorul lui putem surprinde tendin țele
individuale spre una dintre cele 12 dimensiuni evaluate, tendin țe mai vagi sau mai clar conturate.
Atunci când aceste tendin țe sunt clar conturate (scoruri
în clasele 8, 9 și 10) putem afirma ca acea dimensiune
accentuat ă este prezent ă la persoana evaluat ă și ne
putem pune problema modului în care acea accentuare
îi va afecta via ța personal ă și profesional ă. Conform
teoriei tr ăsăturilor accentuate (Leonhard, 1972)
aspectul func țional /disfunc țional nu este dat atât de
intensitatea de manifestare a tr ăsăturii accentuate, ci
mai degrab ă de capacitatea /incapacitatea persoanei de
a a-și menține sau crea un echilibru psihologic, de a
folosi acea tr ăs
ătura accentuat ă în folosul s ău, în scopul
adaptării sale socio-profesionale. De exemplu, un
demonstrativ va avea dificult ăți de integrare și afirmare
profesional ă în domenii tehnice care cer rigurozitate,
precizie, constan ță și mai puțină interacțiune social ă, în
schimb va fi printre pu ținii care pot rezista ca,
indiferent de starea sa de spirit, seara de sear ă de seară,
luni de zile, s ă facă „spectacol” sau ”anima ție” într-un
program de divertisment în sezonul estival.
Un alt aspect important care trebuie subliniat este
acela că, pentru fiecare dintre cele 12 dimensiuni
evaluate, în momentul în care acestea sunt bine

58conturate (scoruri mari) putem vorbi atât de riscuri
/vulnerabilit ăți /puncte slabe cât și de avantaje /atuuri
/puncte tari. De exemplu, la aceea și personalitate
accentuat ă de tip „ demonstrativ ”, la avantaje putem
descrie faptul c ă este „ empatică, se face u șor
simpatizat ă; se adapteaz ă rapid la interlocutor; bun
negociator, animator sau agent de vânz ări” (D.A.3. –
Manual de interpretare, nepublicat, pag 3), în timp ce
la dezavantaje putem puncta faptul c ă este
„lăudăroasă, nesincer ă sau chiar mitoman ă (în face
plăcere să exagereze sau minte din pl ăcere fără a
urmări un scop pragmatic); abandoneaz ă dacă nu este
admirată; tendințe spre isterie sau exhibi ționist” (D.A.
– Manual de interpretare, nepublicat, pag 3). În func ție
de intensitatea de manifestare a factorului, de valorile
celorlalți factori și de valorile ob ținute la alte probe de
evaluare a personalit ății putem formula o concluzie
finală ținând cont atât de posibilele avantaje cât și de
posibilele riscuri.
În plus, luând în considerare caracterul și eticheta
negativă atașată acestor tendin țe individuale, trebuie s ă
subliniem recomandarea c ă toate concluziile care pot fi
formulate pe baza rezultatelor la acest chestionar
trebuie dublate de validarea lor în cadrul unui interviu,
structurat pe verificarea acestor prime concluzii.
Simpla lor consemnare nu este suficient ă pentru
atașarea etichetei de „accentuat”. Interviul se cere
condus în direc ția identific ării profunzimii și
generalității manifest ării acestor tendin țe potențial
maladaptative pe plan social și profesional.
Identificarea modalit ăților în care o astfel de tr ăsătură
se manifest ă în situațiile profesionale poate fi sus ținută
de un interviu comportamental, prin adresarea de
întrebări țintite, referitoare la aspecte din trecutul
profesional al individului vizând probleme specifice și
modul în care au fost gestionate de c ătre acesta. În
urma folosirii acestor metode complementare se pot
extrage concluzii valide referitoare la generalitatea și
gravitatea tr ăsăturilor accentuate evaluate, cu alte
cuvinte, poate fi, sau nu, confirmat ă probabilitatea
ridicată c a , î n s i t u a ții de criz ă, aceste tr ăsături
accentuate s ă dea na ștere unor comportamente
disfuncționale la locul de munc ă.

*

Chestionarul propus de noi este unul
comprehensiv, acoperind o gam ă largă de dispozi ții
individuale cu poten țial risc și conține concepte și
descrieri familiare atât psihologului practician cât și
publicului larg. Mai mult, este u șor de administrat,
sensibil la tendin ța de fațadă, fiind un instrument de
evaluare psihologic ă economic și versatil, atractiv atât
pentru selec ție cât și dezvoltarea personalului cât și
pentru evaluarea personalit ății în context clinic.
Aceasta prob ă poate fi deosebit e util ă în diferite
domenii ale activit ății psihologului în firm ă / instituție:
în evaluarea psihologic ă periodică ce ține de medicina
muncii (identificarea posibilelor aspecte vulnerabile ale
personalit ății în vederea explor ării lor aprofundate cu
ajutorul scalelor clinice sau a interviului clinic), în
procesul de selec ție profesional ă (eviden țierea
atuurilor și a punctelor slabe ale candida ților prin
raportare al solicit ările job-ului), în activitatea de orientare voca țională sau consiliere profesional ă
(orientarea persoanei evaluate spre categorii de activităț
i au filiere de dezvoltarea profesional ă
compatibile cu structura personal ă) sau în cele în care
se urmărește optimizarea satisfacției profesional ă și a
performan ței colective (gestionarea personalit ăților
„accentuate” dificile pentru a nu perturba activitatea
grupului și direcționarea acestor personalit ăți spre
activități în care atuurilor lor pot fi folosite în mod
optim).
Proba prezint ă desigur și o serie de limite. Profilul
oferit este exploratoriu, permi țând doar semnalarea
posibilei prezen țe a unor tendin țe dezadaptative, f ără o
valoare decizional ă critică, cu alte cuvinte f ără a-i atașa
o valoare predictiv ă în ceea ce prive ște traseul
profesional al candidatului. De asemenea, un alt inconvenient este insuficien ta validare a modelului lui
Karl Leonhard, abandonat în defavoarea altor abord ări
dimensionale mai recente. Cu toate acestea, cert este
că abordarea aspectelor cu poten țial disfunc țional nu a
fost neglijat ă în practica și cercetarea evalu ării
personalit ății în context profesional. Studiile empirice
planificate pentru urm ători anii ne vor oferi credem
suportul empiric necesar pentru realizarea unor
predicții statistice având ca variabile independente
factorii chestionarului D.A.3.
și ca variabile
dependente. Viz ăm atât evaluarea unor indicatori a
randamentului/ performan ței profesionale cât și
indicatori ai comportamentelor contraproductive
(accidente de munc ă, incidente cu colegii, neimplicarea
în sarcină, absenteism, alcoolism, fraud ă, vandalism,
sabotaj etc.). Ne propunem s ă studiem și nivelul de
asociere ale tendin țelor individuale accentuate cu alte
criterii profesionale, specifice diferitelor tipuri de job-
uri (agent de vânz ări, manager resurse umane,
conducător auto profesionist etc. ) ob ținute prin
evaluări la 360° de la supervizori sau colegi /clien ți. În
acest sens construim o re țea de colaboratori (care obțin
dreptul de a utiliza gratuit chestionarul în evaluarea
psihologic ă individual ă cu condi ția să ne ofere bazele
de date, nenominale, ob ținute), cu ajutorul c ărora
dorim s ă realizăm verificarea și validarea
chestionarului în diverse contexte organiza ționale și
clinice.
Este evident faptul c ă pentru a proba cele
menționate mai sus, chestionarul construit de noi
trebuie s ă se dovedeasc ă a fi o prob ă validă în
evaluarea personalit ății, probă care s ă respecte
standardele de fidelitate și de validitate acceptate la
nivel interna țional. În acest sens în lucru avem înc ă
două studii vizând verificarea calit ăților psihometrice
ale chestionarului D.A.3. Un prim studiu (aflat în etapa de analiză a datelor și formulare a concluziilor) vizeaz ă
verificarea validit ății concurente și a constat în
aplicarea chestionarului construit de noi (versiunea D.A. 307 care a rezultat în urma analizelor prezentate în acest articol) în paralel cu chestionarul „Personalit ăți
accentuate” (P.A.) realizat de H. Schmieschek (tradus
și adaptat în Romania în anul 1975, de Nestor). Datele,
culese pe un lot de 752 de subiec ți, ne permit analiza
corelațiilor dintre factorii celor dou ă probe și testarea
celui mai bun model predictiv. Un al doilea studiu
vizează analiza fidelit ății test-retest atât a
chestionarului D.A.307. cât și a chestionarului P.A., la

59un interval de un an, pe un pe un lot panel de 574 de
subiecți. Aceste date ne vor permite analiza
indicatorilor de fidelitate a celor dou ă probe. În final,
cu ajutorul acestor date empirie vom descrie calit ățile
psihometrice ale chestionarului D.A.307 și vom putea
pune la dispozi ția practicienilor argumente solide
pentru a putea considera chestionarul D.A. 307 o prob ă
validă de explorare a personalit ății în context
profesional.
Așa cum am descris mai sus, chestionarul D.A. 3
are deja capacitatea de a surprinde tendin țele
accentuate sau aspectele vulnerabile ale personalit ății
fiind gândit și construit pentru a fi aplicat în cu referire la activitatea profesional ă. Versiunile sale viitoare
(D.A 401) poate acoperi o lacun ă în domeniul probelor
de evaluare a personalit ății existente în România, aceea
de a explora în mod declarat și detaliat tendin țele
individuale spre una din formele accentuate ale
personalit ății, fie în forma lor u șoară, non-
disfuncțională, fie în cea disfunc țională, în care se
poate pune problema și unei evalu ări aprofundate de
natură psihiatric ă. Sperăm ca în curând s ă aducem noi
dovezi în favoarea validit ății și utilității probei și să o
propunem spre acreditare Colegiului Psihologilor din
România, pentru a putea fi folosit ă de psihologii
practicienii români.

Bibliografie

Constantin T., Hojbot ă A. M., Niculescu A., Iarcuczewicz
I., Amariei C. (2008). Este modelul „personalit ăților
accentuate” un model valid? Strategii de construc ție a
unui chestionar standardizat de evaluare a
dimensiunilor accentuate ale personalit ății, Revista
„Psihologie Organiza țională”, Nr 1, 2 /2008.
Costa, P.T., & Widiger, T.A. (2002). Personality
disorders and the five-factor model of personality (2nd
ed.). Washington, DC: American Psychological
Association.
Feist, J., Feist G. (2005). Theories of Personality (6th ed.),
Boston: Mc Graw Hill.
Gorgos, C. (1985). Vademecum in psihiatrie, București:
Ed. Medical ă.
Groth-Marnat, G. (2003), Handbook of Psychological
Assessment , (4th ed.), New Jersey: John Wiley & Sons,
Inc.
Lăzărescu, M., Nire ștean, A. (2007). Tulburările de
personalitate , Iași: Editura Polirom.
Leonhard, K., (1979). Personalit ăți accentuate în via ță și
în literatur ă, București: Editura Enciclopedic ă Română.
Millon, Th. (2000). Personality Disorders in Modern Life,
(2nd ed.) , New York: John Wiley and Sons. Macarie A. Constantin T., Orzan A., Constantin L.
Fodorea A. (2008). Modelul Big Five al personalit ății;
abordări teoretice și modelarea empiric ă a unui
chestionar standardizat, Revista „Psihologia Resurselor
Umane ”, 2 (6), 62 – 74.
Macarie A., Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, Prepeli ță
G. (2008). Stima de sine – intre normalitate și trăsătură
accentuată, Psihologie si societate: nout ăți in psihologia
aplicată, Iași: Editura Performantica.
Minulescu M. (2004). Psihodiagnoza modern ă.
Chestionare de personalitate, Bucure ști: Editura
Fundației România de mâine.
Rosenberg, M. (1965). Society and the adolescent self-
image . Princeton, NJ: Princeton University Press.
Saulsman, L. M., & Page, A. C. (2004). The Five-Factor
Model and personality disorder empirical literature: A meta-analytic review. Clinical Psychology Review, 23,
1055-1085.
Schmieschek, H. (1970). Questionnaire for the
determination of accentuated personalities, Psychiatrie,
Neurologie und Medizinische Psychologie , 22(10),
378-381.