Teza De Doctorat Studii De Biodinamica P [627463]

I

REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT

STUDII DE BIODINAMICĂ PARODONTALĂ ÎN TERAPIA
ORTODONTICĂ DIN BOALA PARODONTALĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ. Dr. Silvia MÂRȚU

2016
DOCTORAND: [anonimizat] 1
CAPITOLUL I
APLICAȚII ALE METODEI ELEMENTELOR FINITE ÎN CERCETAREA
BIODINAMICII ORTO -PARODONTALE ………………………….. ……………………. 3
I.1. Introducere ………………………….. ………………………….. …………………… 3
I.2. Metodologia in analiza cu elemente finite ………………………….. …….. 4
I.3. Avantajele FEM ………………………….. ………………………….. ……………. 7
I.4. Aplicațiile generale ale FEM ………………………….. ………………………. 7
I.5. Aplicațiile FEM în medicina dentară ………………………….. ……………. 7
CAPITOLUL II
INTERRELAȚII ÎNTRE PATOLOGIA PARODONTALĂȘITRATAMENTUL
ORTODONTIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 9
II.1 Date generale ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
II.2 Răspunsul parodontal la aplicarea de forțe ortodontice ……………… 10
II.3 Influența ter apiei ortodontice asupra structurilor parodontale
afectate prin boală ………………………….. ………………………….. ……… 11
II.3.1. Deplasarea ortodontică a dinților cu pierdere de țesut
parodontal de susținere ………………………….. …………………. 12
II.3.2. Influența forțelor ortodontice asupra ligamentului parodontal
inflamat ………………………….. ………………………….. …………….. ..12
II.4. Caracteristici ale tratamentului ortodontic care determină apariția
patologiei funcționale parodontale ………………………….. ……………. 14
II.5. Considerentele specifice tratamentului ortodontic …………………… 17
CAPITOLUL III
BIOLOGIA ȘI IMUNOHISTOCHIMIA BIODINAMICII PARODONTALE ÎN
CONTEXTUL TRATAMENTU LUI ORTODONTIC ………………………….. ……. 20
III.1. Deplasarea dentară fiziologică ………………………….. ………………… 20
III.2. Deplasarea dentară ortodontică ………………………….. ……………….. 20
III.2.1.Reacția biologică a osului alveolar în cursul deplasării
dentare ortodontice ………………………….. ………………………….. . 21
III.2.2. Remodelarea parodontală: zona de tensiune …………. 25
III.2.3. Mec anismele de control biologic în deplasarea dentară 29
CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL IV
STUDII FEM PRIVIND BIODINAMICA ȚESUTURILOR PARODONTALE
AFECTATE SUB ACȚIUNEA FORȚELOR ORTODONTICE …………………… 38
IV.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………. 38
IV.2. Obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. …. 38
IV.3. Material si metodă ………………………….. ………………………….. ……. 39
IV.3. Rezultate ………………………….. ………………………….. …………………. 44

III IV.3.1. Simularea uprighting -ului molar pe teren parodontopat 45
IV.3.2. Simularea intruziei la nivelul grupurilor frontale
superioare și inferioare pe teren parodontopat …………………… 56
IV.3.3. Simularea palatinizării respectiv lingualizării grupurilor
frontale superioare și inferioare cu afectare parodontală …….. 84
IV.4. Discuții ………………………….. ………………………….. …………………. 112
IV.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………….. 118
CAPITOL V.
STUDIU CLINICO -STATISTIC COMPARATIV ÎNTRE STATUSUL
PARODONTAL PRE – ȘI POST TRATAMENT ORTODONTIC ………………. 120
V.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ……………… 120
V.2. Obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. … 121
V.3. Material si metodă ………………………….. ………………………….. ……. 121
V.4.Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………….. 122
V.5. Discuții ………………………….. ………………………….. …………………… 152
V.6.Concluzii ………………………….. ………………………….. …………………. 162
CAPITOLUL VI.
STUDIU PRIVIND RĂSPUNSUL BIOLOGIC CELULAR ÎN ȚESUTURILE
PARODONTALE AFECTATE -CONSECINȚĂ
A FORȚELOR ORTODONTICE ………………………….. ………………………….. ….. 163
VI.1. Intro ducere ………………………….. ………………………….. …………….. 163
VI.2. Obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. .. 164
VI.3. Material și metodă ………………………….. ………………………….. …. 164
VI.3.1. Recoltarea și prelucrarea materialului biologic, saliva … 164
VI.3.2.Principiul testului ELISA de imunodetecție ……………….. 166
VI.3.3. Variantele metodei ………………………….. …………………….. 167
VI.3.4. Protocol de lucru ………………………….. ……………………….. 170
VI.3.5..Determinarea IL1 -β ………………………….. …………………… 174
VI.3.5.1. Material și metodă ………………………….. … 174
VI.3.5.2. Rezultate ………………………….. ……………… 175
VI.3.6. Determinarea nivelului de MMP -9 ………………………….. . 181
VI.3.6.1. Material și metodă ………………………….. … 181
VI.3.6.2. Rezultate ………………………….. ……………… 181
VI.3.7. Determinarea prostaglandinei E2 ………………………….. …. 187
VI.3.7.1. Material și metodă ………………………….. .. 187
VI.3.7.2. Rezultate ………………………….. ……………… 187
VI.4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………….. 193
VI.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………… 194
CONCLUZII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………… 195
ORIGINALITATEA CERCETĂRII ȘI DIRECȚII PRACTICE DE
APLICARE A STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ……….. 197
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 201
ANEXE

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

1
INTRODUCERE

Cercetarea de față a pornit de la ideea că scopul oricărui tratament
ortodontic este nu doar acela de a îmbunătăți estetica facială și funcționalitatea
aparatului dentomaxilar, ci și de a prezerva sănătatea țesuturilor parodontale de
susținere, pentru că, oricât de corectă ar fi rezolvarea ortodontică a unui caz,
niciodată nu este de neglijat susceptibilitat ea parodontală a acestuia. Obiectivele pe
termen scurt și lung ale oricărui tratament ortodontic sunt influențate de statusul
parodontal al pacientului înainte, în timpul și după tratamentul ortodontic active.
Ortodontul trebuie să recunoască întotdeauna formele clinice ale
afecțiunilor inflamatorii parodontale, precum și etiologia multifactorială implicată
în patogeneza parodontală, cooperarea interdisciplinară fiind extrem de benefică în
stabilirea unui diagnostic și a unui plan terapeutic corect și comp let. O astfel de
interrelație o consider obligatorie între ortodonție și parodontologie ținând cont de
faptul că, în multe cazuri, condiția parodontală este îmbunătățită de către deplasarea
dentară, în timp ce tratamentul ortodontic este adesea facilitat d e către terapia
parodontală.
Am considerat util subiectul cercetat în cadrul acestei teze de doctorat,
deoarece acesta suscită un interes deosebit în literatura de specialitate a ultimilor
ani, nenumărate controverse putând fi identificate între diverși au tori, la diverse
perioade de timp, motiv pentru care consider necesară aprofundarea unor noi
direcții de cercetare în acest sens.
Pornind de la aspectele enunțate mai sus, consider necesară o extindere a
cercetărilor în domeniul interrelației parodontolog ie-ortodonție, în vederea
îmbunătățirii obiectivelor de tratament. Terapia ortodontică trebuie să corecteze
anomaliile dento -maxilare, să faciliteze managementul unor probleme restaurative
și estetice și să îmbunătățească sănătatea parodontală în aceste ci rcumstanțe
(Dannan, 2010). Însă, să nu uităm, că tratamentul ortodontic are, în anumite
condiții, și un potențial distructiv asupra parodonțiului, putând determina diverse
complicații(Dannan, 2010).
Subiectul acestei teze de doctorat este fundamentat pe c ercetări clinico –
statistice, microbiologice și modele matematice, în încercarea de a clarifica relația
dintre deplasarea dentară ortodontică și diversele tipuri de afectare parodontală.
Rezultatele prezentate sunt în acord cu datele furnizate în literatur a de specialitate
care arată că tratamentul ortodontic corect efectuat la pacienții cu o igienă orală
excelentă și în absența destrucțiilor parodontale severe preexistente, nu presupune
riscuri pentru țesuturile de atașament. Însă în prezența unei igiene d entare
deficitare, a complicațiilor parodontale preexistente, netratate, tratamentul
ortodontic cu aparatură fixă și deplasarea dentară ortodontică pot genera consecințe
distructive semnificative asupra parodonțiului .

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

2 CONTRIBUȚII PERSONALE
CAPITOLUL IV
STUDII FEM PRIVIND BIODINAMICA ȚESUTURILOR
PARODONTALE AFECTATE SUB ACȚIUNEA FORȚELOR
ORTODONTICE

Obiectivul studiului
Cercetarea de față și -a propus sa evalueze comparativ efectul forțelor cu
magnitudini diferite pe teren parodontopat comparativ cu paro donțiul neafectat,
încercând totodată sa stabilească o serie de recomandări cu aplicabilitate practică
vis-a-vis de management -ul ortodontic, cu rezultate predictibile, a pacientului ce
prezintă o reducere a capitalului osos, în contextul reabilitării oral e complexe. De
asemenea scopul prezentului studiu a fost de a identifica si potențiale hazarde
parodontale ce pot apărea și care nu a fost încă identificate clinic.
Obiectivele stabilite la începutul studiului curent au fost de a urmări tensiunile
echival ente maximale la nivelul întregului complex dinte -ligament parodontal -os
alveolar cu grade diferite de afectare parodontală, tensiunile maximale ce apar pe
direcția forței și, nu în ultimul rând, de a evalua cantitativ și comparativ deplasările
dentare pro duse, în diferite scenarii clinice reproduse prin modelare matematică.
Un alt obiectiv urmărit a fost de a determina dacă, datorită
particularităților morfologice ale dinților anteriori, aceștia s -ar putea comporta
diferit la solicitări cu forțe de magnit udini egale în același context de afectare
parodontală.
Material și metodă
Cercetarea curentă cu elemente finite a presupus realizarea a trei modele
principale tridimensionale care au inclus crearea unui grup frontal superior alcătuit
din patru incisivi cu și fără afectare parodontală, a unui grup frontal inferior alcătuit
din patru incisivi cu și fără afectare parodontala și a unui molar secund mandibular
cu grade diferite de înclinare mezială și afectare parodontală. Particularitățile
anatomice au fost re produse în simularea matematica utilizând un model didactic
Nissin la scara reala cu afectare parodontală ( www.nissin−dental.net ). In decursul
modelării s -a ținut cont de următoarele considerente: geometria și morfologia
dinților, a structurilor parodontale și a arcadelor dentare ; Proprietățile fizice ale
dinților, ligamentului parodontal și ale osului aleveolar ; Magnitudinea și direcția
forței cu care s -a realizat simularea solicitării ortodontice pe teren paro dontopat
comparativ cu parodonțiu neafectat.
Rezultate și discuții
Simularea uprighting -ului molar pe teren parodontopat
Așa cum reiese și din analiza multivariată cel mai afectat parametru de
forța aplicată este deplasarea înregistrată (f – r=0.957), fii nd urmat de valorile
tensiunii înregistrate pe direcția de aplicare a forței (σ c – r=0.805) și în ultimul

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

3 rând valorile tensiunii echivalente la nivelul complexului dinte – ligament
parodontal – os alveolar (σ ech – r=0.796). Tensiunile la nivelul ansambl ului dinte –
ligament parodontal -os alveolar cresc proporțional cu gradul de afectare
parodontala și cu magnitudinea forțelor de distalizare aplicate pentru redresarea
molarilor secunzi inferiori. Cercetarea de fata demonstrează ca magnitudinea forței
de red resare distală influențează semnificativ statistic atât tensiunile echivalente,
cat și tensiunile pe direcția forței, dar, mai ales deplasarea dentara. Analiza
multivariată a permis o ierarhizare a importantei parametrilor ce influențează
uprighting -ul mol arilor secunzi, factorul cel mai important fiind magnitudinea
forței, urmata de prezenta lizei osoase inițiale, iar în ultimul rând, mezio inclinarea,
care nu s -a dovedit a avea o importanta statistic semnificativa asupra valorilor
tensionale din sistemul analizat. În cazul molarilor neafectați parodontal am arătat
ca angulația meziala inițiala nu influențează tensiunile apărute la nivelul
complexului parodontal și nici deplasările dentare, nefiind un element ce afectează
sau limitează predictibilitatea upr ighting -ul molar. În cazul molarilor afectați
parodontal putem retine ca o angulație mai mare va induce o solicitare parodontală
foarte ușor diminuată, însă se va însoți, în mod obligatoriu, de o deplasare dentară
mai redusă.
Simularea intruziei la nivelu l grupurilor frontale superioare și
inferioare pe teren parodontopat
Cercetarea de fata a arătat ca în cazul intruziei incisivilor centrali inferiori
valorile tensiunilor echivalente se mențin constante atât în cazurile fără afectare
parodontala, cat și î n cele cu afectare pentru orice magnitudine a forțelor aplicate,
dar cresc proporțional cu creșterea magnitudinii forței. In cursul intruziei incisivilor
laterali inferiori am constatat ca tensiunile echivalente cresc odată cu creșterea
afectării parodonta le și cu creșterea magnitudinii forței aplicate. În cazul afectării
parodontale de 33% valorile σech nu prezintă diferențe semnificative comparativ cu
cele înregistrate în cazul neafectării parodontale. La nivelul grupului frontal inferior
valorile tensionale pe direcția de aplicare a forței σ c prezintă o creștere
exponențială în funcție de forța aplicată în cazul neafectării sau a afectării
parodontale. Deplasarea dentară prin intruzie crește exponențial odată cu creșterea
magnitudinii forțelor aplicate, dar și cu afectarea parodontală prin liză osoasă
orizontală., dublându -se chiar pentru o afectare de 66 comparativ cu 33.
Magnitudinea forțelor intruzive la nivelul grupului frontal inferior influențează în
primul rând valorile tensiunilor echivalente, urmate de cele ale tensiunilor pe
direcția forței și în ultimul rând deplasarea incisivului central inferior; în schimb,
influențează în primul rând valorile tensiunilor pe direcția forței, apoi a tensiunilo r
echivalente și în ultimul rând deplasarea incisivului lateral inferior.
Simularea intruziei la nivelul grupului frontal superior pe teren
parodontopat
La nivelul grupului frontal superior valorile σech prezintă o creștere
exponențială în funcție de forța aplicată, indiferent de prezența afectării

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

4 parodontale. Valorile σech se mențin constante pentru fiecare nivel al forței aplicate
atât pentru situațiile cu , dar și pentru cele fără afectare parodontala inițiala.
In cazul intruziei incisivilor centrali superiori am constatat ca valorile σ c
cresc proporțional atât cu magnitudinea forțelor, cat și cu gradul de afectare
parodontala de la 33 la 66. In cazul intruziei incisivilor laterali superiori am
constatat ca valorile σ c scad odată cu apariția afectării parodontale, dar cresc ușor
atât cu magnitudinea forțelor, cat și cu gradul de afectare parodontala de la 33 la
66. În cazul neafectării parodontale val orile σ c prezintă valori semnificativ mai
mari comparativ cu cele înregistrate în cazul afectării parodontale pentru grupul
frontal superior . În cazul afectării parodontale în proporție de 66% creșterea
valorilor de deplasare prin intruzie f în funcție de nivelul forței aplicate este
exponențială și totodată prezintă valori semnificativ mai mari comparativ cu cele
înregistrate în cazul neafectării sau a afectării în proporție de 33% .
Magnitudinea forțelor intruzive la nivelul grupului frontal superior
influențează în primul rând valorile deplasărilor, urmate de cele ale tensiunilor
echivalente și în ultimul rând a tensiunilor pe direcția forței la nivelul incisivului
central superior; în schimb, influențează în primul rând valorile tensiunilor
echivalente, apoi a deplasărilor și în ultimul rând valorile tensiunilor pe direcția
forței la nivelul incisivului lateral superior.
Simularea palatinizării respectiv lingualizării grupurilor frontale
superioare și inferioare cu afectare parodontală
Studiul de față a plecat de la provocarea realizării cat mai fidele a unor
modele tridimensionale complexe cu morfologie cât mai apropiată de cea reală. Din
punct de vedere parodontal, redresarea molarilor prin uprighting presupune o
deplasare simultană a țesuturilor de atașament ale dintelui: os, ligament, țesuturi
moi, constatându -se o reducere a profunzimii pungilor parodontale mezial de
molarul înclinat, o reducere a lizei osoase verticale prin apoziție osoasă de partea
opusă deplasării, dar și o îmbună tățire a arhitecturii gingivale consecutive retenției
mai reduse de placă. Din punct de vedere protetic, uprighting -ul molar poate ajuta
la redimensionarea spațiilor în arcadă și la restabilirea paralelismului radicular
necesar reconstrucțiilor protetice u lterioare. Din punct de vedere ortodontic, un
molar redresat distal poate fi apoi deplasat corporeal către mezial, cu închiderea
spațiilor posterioare în arcadă, mecanică dificilă, care presupune un ancoraj maxim
pe dinții anteriori, cu instaurarea unei oc luzii laterale optime, ceea ce s -a obținut la
pacientul de mai sus. În cadrul studiului de față am decelat faptul că odată cu
creșterea magnitudinii forței de distalizare molară, cresc proporțional toate valorile
tensionale (atât tensiunile echivalente von Misses cât și tensiunile pe direcția forței
de distalizare), dar și deplasările dentare atât pentru molarii secunzi mandibulari
neînclinați mezial, cât și pentru cei cu înclinare mezială inițială.
În cazuistica analizată, cel mai frecvent am folosit pentr u uprighting resortul de
redresare molară compus din:

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

5
un segment posterior (β) scurt, din NiTi, superelastic, de 0,016 x 0,022, conectat
printr -un tubușor culisant cu
un arc secțional din oțel de 0,017 x 0,025(α);
două tubușoare prefabricate solidari zate perpendicular unul pe celălalt și
aplicate unul pe arcul de ancoraj în regiunea C – Pm1, iar celălalt, vertical, va
asigura inserția arcului secțional de oțel.
În studiul nostru am constatat ca atât pentru o forță cu magnitudinea de 0,25N
cât și pentr u o forță cu magnitudinea de 1N nu există diferențe semnificative ale
valorilor tensionale și ale deplasărilor nici în cazul dinților cu parodonțiul sănătos și
nici în cazul molarilor cu parodonțiul afectat. De asemenea angulația
mezioînclinării nu a influ ențat în mod semnificativ evoluția valorilor tensionale în
complexul dinte -ligament parodontal -os alveolar nici în cazul parodonțiului sănătos
și nici în cel al parodonțiului afectat prin liză osoasă orizontală de 5,5 mm.
Studiul de față a pus în evidență pentru simularea intruziei la nivelul
grupului frontal inferior că odată cu creșterea magnitudinii forței de intruzie, se
constată o creștere progresivă a tensiunilor echivalente von Misses dar și a
tensiunilor pe direcția forței, cât și a valorilor depla sărilor dentare, atât pentru
incisivii centrali inferiori fără afectare parodontală inițială, cât și pentru cei cu liză
osoasă orizontală de 33% si 66% .Pentru o forță intruzivă de 0,25N, valorile
tensiunilor echivalente rămân constante pentru incisivul cen tral inferior neafectat
parodontal cât si pentru situațiile cu afectare parodontală de 33% respectiv 66%.
Odată cu creșterea afectării parodontale această forță intruzivă va determina valori
ale tensiunilor pe direcția forței progresiv mai mari. În ceea ce privește deplasările,
am constatat că pentru dintele neafectat parodontal inițial se deplasează mai mult
ligamentul parodontal in cursul intruziei, iar pentru dintele cu afectare parodontală
inițială se deplasează mai mult dintele pentru ca ligamentul se lărgește din cauza
lizei osoase. În același timp deplasarea dentara se dublează pentru o liză osoasă
orizontală de 66% comparativ cu 33%. Pentru o forță intruzivă de 1N, 3N, 5N am
constatat ca valorile tensiunilor echivalente rămân constante în cele trei s ituații
analizate, creșterea afectării parodontale determinând o dublare a tensiunilor pe
direcția forțelor. În ceea ce privește deplasările se constată că pentru incisivul
central inferior neafectat parodontal inițial, în cursul intruziei se deplasează
ligamentul parodontal, iar pentru incisivul cu afectare de 33% sau 66% se
deplasează dintele. De asemenea se evidențiază faptul ca deplasarea dentară se
dublează când liza osoasă este de 66% comparativ cu 33%.
Creșterea magnitudinii forței intruzive pentru i ncisivul central inferior neafectat
comparativ cu incisivul central inferior afectat parodontal determină:
Creșterea tensiunilor echivalente von Misses
Creșterea tensiunilor pe direcția forței de intruzie
Creșterea deplasărilor dentare
Analiza com parativă a incisivului inferior cu diverse grade de afectare parodontală
(33% și 66%) consecutiv creșterii magnitudinii forței de intruzie arată:

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

6
Menținerea constantă a tensiunilor echivalente von Misses
Creșterea cu aproximativ 40% a tensiunilor pe d irecția forței
Dublarea deplasărilor dentare
Analiza comparativă a intruziei incisivului central inferior neafectat, respectiv
afectat cu 33% liză osoasă odată cu creșterea magnitudinii forțelor a arătat:
Menținerea constantă a tensiunilor echivalente von Misses
Menținerea constantă a tensiunilor pe direcția forței
Menținerea constantă a deplasărilor dentare
Analiza comparativă a intruziei incisivului central inferior neafectat, respectiv
afectat cu 66% liză osoasă odată cu creșterea magnitudinii f orțelor a arătat:
Menținerea constantă a tensiunilor echivalente von Misses
Dublarea tensiunilor pe direcția forței
Dublarea deplasărilor dentare
În momentul simulării intruziei la nivelul grupului frontal superior am
decelat că odată cu creșterea magnitudinii forței de intruzie, se constată o creștere
progresivă a tensiunilor echivalente von Misses dar și a tensiunilor pe direcția
forței, cât și a valorilor deplasărilor dentare, atât pentru incisivii centrali superiori
fără afectare parodontală ini țială, cât și pentru cei cu liză osoasă orizontală de 33%
si 66% . Pentru o forță intruzivă de 0,25 N, valorile tensiunilor echivalente rămân
constante pentru incisivul central inferior neafectat parodontal cât si pentru situația
de afectare parodontală de 33%. Tensiunile echivalente la nivelul incisivului central
superior cu afectare parodontală 66% vor crește cu aproximativ 25% iar tensiunea
pe direcția de aplicare a forței va crește cu aproximativ 116% fata de situația
parodonțiului integru. Odată cu creș terea afectării parodontale această forță
intruzivă va determina valori ale tensiunilor pe direcția forței progresiv mai mari. În
ceea ce privește deplasările, am constatat că pentru dintele neafectat parodontal
inițial și cu afectare parodontală de 33% se deplasează mai mult ligamentul
parodontal in cursul intruziei, iar pentru dintele cu afectare parodontală inițială de
66% se deplasează mai mult dintele deoarece ligamentul se lărgește din cauza lizei
osoase. În același timp deplasarea dentara crește cu a proximativ 20% pentru o liză
osoasă orizontală de 66% comparativ cu parodonțiul neafectat.
Am observat că tensiunile echivalente rămân relativ constante pentru
incisivul central superior sub efectul unei forțe intruzive cu magnitudini de 1N, 3N,
5N indif erent de gradul de afectare parodontală singura modificare notabila o
reprezintă creșterea cu aproximativ 20% a acestor tensiuni în cazul unei lize osoase
orizontale de 66%. Am constatat că pentru incisivul central superior tensiunile pe
direcția forței r ămân constante consecutiv aplicării unei forțe intruzive de 1N, 3N,
5N în cazul parodonțiului neafectat și a unei lize osoase orizontale de 33%. În cazul
unei afectări parodontale de 66% se constată dublarea acestor tensiuni indiferent de
magnitudinea forț ei. Creșterea magnitudinii forței intruzive pentru incisivul central
superior neafectat comparativ cu incisivul central superior afectat parodontal
determină:

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

7
Creșterea tensiunilor echivalente von Misses
Creșterea tensiunilor pe direcția forței de in truzie
Creșterea deplasărilor dentare
Analiza comparativă a incisivului central superior cu diverse grade de afectare
parodontală (33% și 66%) consecutiv creșterii magnitudinii forței de intruzie arată:
Menținerea constantă a tensiunilor echivalente v on Misses în cazul unei lize
osoase de 33% asociată cu o creștere tensională de aproximativ 20% în cazul
afectării parodontale de 66%.
Creșterea cu aproximativ 5% a tensiunilor pe direcția forței pentru o afectare
parodontală de 33% și cu 166% în cazul u nei afectări parodontale de 66%.
Creșterea cu 20% a deplasărilor dentare în cazul afectării parodontale de 66%
Analiza comparativă a intruziei incisivului central inferior neafectat, respectiv
afectat cu 33% liză osoasă odată cu creșterea magnitudinii fo rțelor a arătat:
Menținerea constantă a tensiunilor echivalente von Misses
Menținerea constantă a tensiunilor pe direcția forței
Menținerea constantă a deplasărilor dentare
Analiza comparativă a intruziei incisivului central inferior neafectat, resp ectiv
afectat cu 66% liză osoasă odată cu creșterea magnitudinii forțelor a arătat:
Creșterea cu 25 % a tensiunilor echivalente von Misses
Dublarea tensiunilor pe direcția forței
Creșterea cu 20% deplasărilor dentare
Corecția malpozițiilor dentare, este, fără îndoială, un efect benefic al terapiei
ortodontice asupra statusului parodontal, deși este secundară controlului plăcii
bacteriene și supravegherii colonizării bacteriene parodontale. Tippingul molar
mezial, întâlnit mai frecvent la molarii doi inferiori, este cauzat de pierderea
prematură a molarilor primi permanenți consecutiv evoluției cariei dentare și
reprezintă un factor agravant al instalării bolii parodontale localizate la adult, din
cauza dificultăților de a menține o igienă adecvată în zona mezială a dintelui
înclinat.
Concluzii
 În cazul uprighting -ului molarilor neafectați parodontal am demonstrat ca
angulația mezială inițiala nu influențează tensiunile apărute la nivelul
complexului parodontal și nici deplasările dentare, nefiind un el ement ce
afectează sau limitează predictibilitatea uprighting -ul molar.
 În cazul uprighting -ului molarilor afectați parodontal putem retine ca o
angulație mai mare va induce o solicitare parodontală foarte ușor diminuată,
însă se va însoți, în mod obligatoriu, de o deplasare dentară mai redusă.
 Palatinizarea la nivelul grupului frontal superior este mai importanta odată cu
creșterea pierderii de atașament, atât ca tensiuni în sistem, cat și ca deplasare
propriu -zisa, iar, din punct de vedere clinic, ca și efecte secundare nedorite.
 Magnitudinea forțelor intruzive la nivelul grupului frontal superior
influențează în primul rând valorile deplasărilor, urmate de cele ale tensiunilor

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

8 echivalente și în ultimul rând a tensiunilor pe direcția forței la nive lul
incisivului central superior; în schimb, influențează în primul rând valorile
tensiunilor echivalente, apoi a deplasărilor și în ultimul rând valorile
tensiunilor pe direcția forței la nivelul incisivului lateral superior.
 Magnitudinea forțelor intru zive la nivelul grupului frontal inferior influențează
în primul rând valorile tensiunilor echivalente, urmate de cele ale tensiunilor
pe direcția forței și în ultimul rând deplasarea incisivului central inferior; în
schimb, influențează în primul rând val orile tensiunilor pe direcția forței, apoi
a tensiunilor echivalente și în ultimul rând deplasarea incisivului lateral
inferior.
 Palatinizarea grupului frontal superior se caracterizează prin sporirea valorilor
tensionale – tensiunea înregistrată pe direc ția de aplicare a forței pentru
incisivii centrali , respectiv tensiunea echivalentă la nivelul complexului dinte –
ligament parodontal – os alveolar pentru incisivii laterali . Deplasarea prin
palatinizare a grupului frontal superior nu prezintă o asoci ere semnificativă cu
magnitudinea forței aplicate.
 Lingualizarea grupului frontal inferior se caracterizează prin faptul ca nici un
parametru analizat nu este influențat semnificativ statistic de magnitudinea
forței aplicate , valorile tensiunii înregist rate pe direcția de aplicare a forței
valorile tensiunii echivalente la nivelul complexului dinte – ligament
parodontal – os alveolar sau valorile deplasării înregistrate .
 Datorită particularităților morfologice radiculare precum și diferențelor de
diamet ru la nivel cervical studiul de față decelează un risc parodontal
semnificativ crescut în cazul lingualizării incisivului lateral inferior comparativ
cu incisivul central inferior cu apariția efectului „de pană”.

CAPITOLUL V
STUDIU CLINICO -STATISTIC COMPA RATIV ÎNTRE
STATUSUL PARODONTAL PRE – și POST TRATAMENT
ORTODONTIC

Obiectivele studiului
Aprecierea corectitudinii efectuării igienei orale pretratament la lotul
studiat și efectuarea de corelații cu vârsta și tipurile de anomalii. Analiza tipului de
afectare parodontală pretratament și stabilirea de corelații cu vârsta pacienților și
tipurile de anomalii ortodontice. Influența tipului de tratament ortodontic asupra
condiției parodontale în cursul tratamentului ortodontic. Studiul afectării
parodontale post-tratament, cu focalizare pe îmbunătățirea, respectiv, deteriorarea
condiției parodontale funcție de vârsta, tipurile de clasă Angle, prezența
înghesuirii/spațierii, overjet și overbite.
Material și metodă

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

9 Tipul studiului. Scopul cercetării de față a fost realizarea unui studiu de
urmărire longitudinal etiologic, prospectiv și de incidență.
Lotul de pacienți a fost compus din 495 de pacienți care au beneficiat de asistență
ortodontică și parodontală în perioada 2010 -2014, fiind selectați din trei clini ci cu
practică privată din Iași, Rădăuți și Pașcani fiind tratați interdisciplinar de aceeași
echipă de medici, ortodont respect parodontolog.
Rezultate și discuții
Din analiza foilor de observație ale pacienților cu recesiuni gingivale
vestibulare la nive lul grupului frontal inferior, se pot desprinde următoarele
concluzii legate de factorii etiologici implicați (de dezvoltare sau dobândiți):
erupția mult vestibularizată a mugurelui dentar, cauzată de criza de spațiu în
regiunea anterioară a arcadei, cu micșorarea distanței intercanine;
înclinarea excesivă spre vestibular a dintelui, în criza de spațiu sau consecutiv
practicării unor obiceiuri vicioase;
frenuri cu inserție înaltă care determină tracțiuni;
acumularea de placă care determină gingivite cornice localizate;
magnitudinea și direcția forțelor ortodontice;
utilizarea excesivă a elasticelor de clasa a II -a;
decizia nonextracțională în cazurile cu parodonțiu de tip fin.
În cursul tratamentului ortodontic, unii dinți având o cantitate nor mală de
gingie atașată, pot prezenta recesiuni vestibulare localizate, cel mai probabil
cauzate de forțele excesive care pot împinge dintele înafara corticalei alveolare.
Aceste recesiuni, consecutive deplasărilor dentare, sunt, adesea, zone în care
inflam ația lipsește, ceea ce explică faptul că deplasarea ortodontică a avut o direcție
către zonele cu deficiență de atașament sau a fost excesivă, așa cum se observă în
unele cazuri post chirurgie ortognatică sau post disjuncție maxilară. Pe acest fond,
o ging ivită marginală cronică poate distruge ușor osul alveolar și atașamentul
gingival, chiar când sunt aplicate forțe ortodontice lejere.
Dintre factorii ortodontici care favorizează prezența recesiunilor gingivale
tipul de ocluzie incisivă în sens vertical și sagital mi se pare de o importanță
majoră. Astfel, în deep -bite- ul sever, are de suferit parodonțiul frontalilor inferiori
pe fața vestibulară și, uneori, a celor superiori pe fața palatinală. Tot în sens vertical
nu trebuie neglijat faptul că ocluziile cap la cap pot genera forțe în direcția
atașamentului gingival minim, accentuând capacitatea distructivă a procesului
inflamator. În plan sagital, nu pot fi neglijate angrenajele inverse și nici
vestibularizările severe, la început de tratament, o conducer e superficială a planului
terapeutic, fără a ține cont de condiția parodontală, putând genera adevărate
dezastre.
Constatările clinice personale arată că un parodonțiu de tip fin este mai
predispus să genereze recesiuni, în cursul tratamentului ortodontic, comparativ cu
un parodonțiu normal sau gros. De aceea, sunt necesare măsuri de prevenție a
pierderilor de atașament ulterioare deplasărilor ortodontice, în cazurile cu

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

10 parodonțiu de tip fin, și anume efectuarea de grefe epitelio -conjunctive la debutul
tratamentului ortodontic. Rezultatele studiului anterior, realizat prin metoda
elementelor finite, a evidențiat faptul că incisivii inferiori prezintă riscul parodontal
cel mai semnificativ în timpul deplasărilor ortodontice pe teren parodontopat.
Incisivul lateral inferior, datorită unor elemente de morfologie specifice, prezintă
un risc semnificativ mai mare comparativ cu incisivul central inferior. Acest lucru
nu a mai fost identificat în literatură până în momentul realizării cercetării de față.
Lotul examinat a cuprins 495 pacienți, dintre care 169 bărbați și 326
femei, majoritatea copii (66%),în timp ce adolescenți (13% )și adulți (20%), aflați
în dentiție temporară 1,52%, mixtă 74,39% și permanentă 24%. La lotul analizat
predomină anomaliile c lasa I Angle 54,14%, urmate de clasa II/1 21,62%, clasa II/2
15,15% și clasa a III -a 9,09%.În ceea ce privește anomaliile asociate înghesuirea
dentară a fost predominant superioara la adolescenți, inferioară la adulți și
bimaxilară la adolescenți, în timp ce spațierea dentară a fost localizată predominant
superior la copii, inferior la adolescenți și bimaxilar la adulți. Un overjet normal s -a
regăsit la 52,32% din cazuri, iar un overbite de 1/3 la 26,46%, predominând un
overbite de ½, datorită prevalenței v ârstelor tinere.
Igiena orală a fost corectă pretratament la 56,25% din adolescenți și
39,81% din adulți. Rezultatele statistice arată că igiena orală pretratament
ortodontic a fost cel mai frecvent incorectă la pacienții care au prezentat o
înghesuire de ntară localizată pe ambele arcade. Am constatat o igienă orală
necorespunzătoare pretratament la 335 din cei 495 pacienți analizați, dintre aceștia
48% prezentau anomalii de clasa I Angle, 24% clasa II/1 Angle, 18,5% clasa II/2
Angle și 9,5% clasa a III -a Angle. De asemenea am constatat că , la lotul studiat,
igiena orală a fost incorectă pretratament la 505 din cazurile cu overjet normal și
23,88% din cazurile cu overbite normal. Afectarea parodontală pretratament
ortodontic s -a studiat pe 167 cazuri, repr ezentând adolescenții și adulții din lot. Am
constatat o afectare pretratament la 80% din cazurile analizate, predominant prin
gingivite 34%. Repartiția pe vârste a arătat o afectare parodontală la adolescenți în
proporție de 57,81% din cazuri, predominan t prin gingivite, iar la adulți de 93,2 %
din cazuri, predominant prin gingivite, pungi și recesiuni. Raportat la gradul de
înghesuire dentară, afectarea parodontală pretratament este mai frecvent prezentă la
cazurile cu înghesuire bimaxilară, în timp ce s pațierea dentară se corelează cu
afectarea parodontală mai ales dacă e localizată la maxilarul superior.
La lotul studiat am constatat că parodonțiul este afectat pretratament la
45% din pacienți care prezintă anomalii clasa I Angle, 23% din pacienți cu c lasa
II/1 Angle, aproximativ 20% pacienți cu clasa II/2 Angle și 12% clasa a III -a
Angle. De asemenea am constatat că afectarea parodontală pretratament este
prezentă la 60% din cazurile cu overjet normal și 30% din cazurile cu overbite
normal, dar are pro porții crescute la cazurile cu overbite mărit. În ceea ce privește
influența tipului de tratament ortodontic aplicat asupra condiției parodontale,
cercetarea de față a arătat că aparatele mobile mențin sănătatea parodontală în 57%

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

11 din cazuri, în timp ce ap aratele fixe, dar și terapia combinată chirurgical –
ortodontică contribuie cel mai frecvent la deteriorarea parodontală (33% -36% din
cazuri). Afectarea parodontală posttratament ortodontic este influențată de:
– Tipul de anomalie: deteriorarea parodontală s e întâlnește cel mai frecvent în
clasele a III -a , apoi clasele I, apoi clasele II/2, în timp ce îmbunătățirea
condiției parodontale se întâlnește cel mai frecvent în clasele a III -a, apoi
clasele II/2.
– Înghesuirea dentară inițială: deteriorarea parodon tală se întâlnește cel mai
frecvent în cazurile cu înghesuire inferioară, în timp ce îmbunătățirea condiției
parodontale se întâlnește în proporții sensibil egale pentru toate cele trei tipuri
de înghesuire.
– Overjet, overbite: deteriorarea statusului par odontal s -a produs mai ales la
grupul cu inocluzie sagitală negativă, ocluzie deschisă și overbite 1/1, în timp ce
îmbunătățirea condiției parodontale s -a observat după corecția ocluziei inverse
frontale, a overjet -ului peste 7 mm, a supraacoperirii invers e și a overbite -ului
crescut.
– Vârstă: deteriorarea posttratament a parodonțiului s -a produs mai ales la adulți,
comparativ cu adolescenții, în timp ce îmbunătățirea statusului parodontal s -a
constatat în procente sensibil egale atât la adulți, cât și la adolescenți.
Cercetarea de față a demonstrat că, la lotul studiat, afectarea parodontală a scăzut
de la 79% pretratament la 73% posttratament ortodontic, mai ales pentru cazurile
cu recesiuni, pungi și gingivite. În funcție de vârstă, afectarea parodontal ă
posttratament s -a caracterizat prin scăderea semnificativă statistic a numărului de
pungi parodontale la adolescenți, dar și prin creșterea numărului de gingivite, în
timp ce la adulți am observat o creștere a numărului de recesiuni și gingivite, dar și
o scădere a numărului de pungi parodontale. Vârsta, în sine, nu reprezintă o
contraindicație a tratamentului ortodontic. Odată cu înaintarea în vârstă, activitatea
celulară descrește, iar țesuturile parodontale devin mai bogate în colagen, răspunsul
terape utic la acțiunea forțelor ortodontice fiind mai încet, comparativ cu copiii și
adolescenții. Constatările personale arată că există o relație directă între sănătatea
parodontală și răspunsul tisular la deplasarea dentară ortodontică. În absența plăcii
dentare, forțele ortodontice nu produc gingivite, în schimb, dacă placa este prezentă
în timp ce dinții sunt deplasați ortodontic se pot produce pierderi de atașament și
liză osoasă consecutivă. Adolescenții tratați cu aparate fixe dezvoltă arareori
parodontit e de novo sau li se exacerbează o condiție parodontală preexistentă.
Pacienții care prezintă alte forme de gingivite nu trebuie să urmeze tratament
ortodontic până ce nu se îndepărtea ză complet factorul etiologic.
Concluzii
 La pacienții cu afectare parodon tală, liza osoasă implică o micșorare a
suprafeței ligamentului parodontal, deci aceeași forță aplicată la nivel coronar
va produce o presiune mai mare la nivelul ligamentului parodontal al unui

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

12 dinte compromis, comparativ cu unul sănătos, ceea ce implică folosirea
forțelor foarte lejere pe un teren compromis parodontal.
 Tratamentul ortodontic la adult se poate aplica pe structuri parodontale
sănătoase sau afectate, cu câteva efecte secundare inevitabile (cum ar fi
resorbția radiculară), dar nesemnificative , dacă forțele ortodontice sunt
menținute în limite biologice, iar inflamația parodontală este controlată cu
meticulozitate și igiena orală este perfectă, de -a lungul întregii faze active a
deplasărilor dentare.
 În general, este recomandat ca tratamentul parodontal să -l preceadă pe cel
ortodontic, deoarece, în prezența inflamației, destrucția parodontală
determinată de exercitarea forțelor ortodontice, este inevitabilă, și, adesea,
ireversibilă;
 Detartrajul, surfasajul radicular, chiuretajul în câmp închis și grefele epitelio –
conjunctive trebuie efectuate înainte de a începe deplasările dentare;
 Faza corectivă a tratamentului parodontal: eliminarea pungilor parodontale,
corectarea defectelor osoase, pot fi amânate până la sfârșitul tratamentului
ortodontic, pentru că deplasarea dentară poate modifica morfologia osoasă și
gingivală.
 Finisarea și contenția sunt esențiale la pacientul adult; pentru adulții cu
afectare parodontală pretratament ortodontic este obligatorie contenția pe viață.

CAPITOLUL VI
STUDIU PRIVIND RĂSPUNSUL BIOLOGIC CELULAR ÎN
ȚESUTURILE PARODONTALE AFECTATE -CONSECINȚĂ A
FORȚELOR ORTODONTICE

Obiectivele studiului
Obiectivul acestui studiu a fost acela de a evalua comparativ diferențele
dintre nivelurile biomarkerilor inf lamatori de tipul: c iokinelor ( IL-1ß),
prostaglandinelor (E2), metaloproteinazelor (MMP -9) la pacienții purtători de
aparate ortodontice cu patologie parodontală preexistentă stabilizată (parodontită
cronică localizată la minimum 3 dinți) comparativ cu pacienții cu aceeași pa tologie
dar fără tratament ortodontic.
Ținta acestei cercetări a fost de a descrie procesele biologice ce au loc la nivel
molecular în momentul aplicării de forțe ortodontice pe teren parodontopat, de a
stabili rolul tratamentului ortodontic în terapia p arodontală și nu în ultimul rând de
a identifica markerii ce pot indica cel mai fidel nivelul inflației în țesuturile
parodontale.
Material și metodă
Într-o prima etapă s -a obținut avizul favorabil din partea comisiei de etică
a cercetării din cadrul Univ ersității de Medicină și Farmacie Gr.T. Popa, Iași pentru

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

13 recoltarea salivei și s -au obținut consimțămintele informate de la cei 60 de pacienți
selectați. Cei 60 pacienți considerați în studiu au fost împărțiți în 3 grupuri astfel:
lotul A, de control, rep rezentat de 16 pacienții fără boală parodontală, fără
modificări gingivale clinice lotul B, 22 pacienți cu boală parodontală (parodontită
cronică localizată la cel puțin 3 dinți), și care au beneficiat de tratament parodontal;
lotul C, 14 pacienți cu boală parodontală (parodontită cronică localizată la puțin 3
dinți) și care au beneficiat de tratament ortodontic și parodontal.
S-au realizat doua recoltări salivare la pacienții incluși în loturile B și C după cum
urmează: pentru lotul B o recoltare inițial ă și o a doua recoltare la șase luni după
finalizarea terapiei parodontale ; pentru lotul C o recoltare inițială și o a doua
recoltare la șase luni după stabilizarea parodontală și instaurarea terapiei
ortodontice . Atât pentru pacienții incluși în lotul B și pentru cei incluși în lotul C
terapia parodontală a fost aceeași și a constat în detartraj supra și subgingival și
surfasaj radicular.
Rezultate și discuții
Noutatea si particularitatea studiului de față a cons tat în faptul ca am
evaluat comparativ trei markeri inflamatori diferiți în situații clinice diferite și am
încercat să realizăm asocieri pertinente între valorile obținute, situația clinică și
terapia administrată. Dacă majoritatea cercetărilor realizate până în prezent s -au
axat pe determinarea interleukinei 6 (IL 6) sau a metalo -proteinazei 8 (MMP -8)
cercetarea curentă s -a axat pe cuantificarea prostaglandinei E2 (PGE2), a
interleukinei 1 beta (IL -1 beta) și a metalo -proteinazei 9 (MMP -9) aducând un
elem ent inovator.
În cadrul cercetării proprii am analizat comparativ valorile IL -1β în
funcție de tipul terapiei și clasa Angle și am remarcat faptul că după terapia
asociată valorile IL -1β scad semnificativ mai mult în condițiile în care acestea erau
mai mari înainte de tratament. Valorile IL –1β s-au diminuat semnificativ mai mult
în cazul pacienților ce au beneficiat de terapie asociată comparativ cu cele ale
pacienților care au urmat doar terapie parodontală. Este important să amintim faptul
că la încep utul terapiei pacienții cu afectare parodontală care urmau să înceapă
terapie parodontală asociată cu tratament ortodontic prezentau valori mai mari ale
IL–1β.
Concluzii
 După terapia asociată (tratament parodontal și tratament ortodontic) valorile
tuturor markerilor inflamatori cercetați la nivel salivar (IL –1β, MMP -9 și
PGE2) au scăzut semnificativ mai mult comparativ cu valorile înregistrate
după terapie parodontală singulară.
 Un aspect important remarcat din studiul comparativ al valorilor IL -1β
posttr atament evidențiază faptul că în cazul terapiei asociate valorile
posttratament scad semnificativ mai mult pentru toate clasele Angle, fiind mai
mari pentru pacienții ce au prezentat clasa a III -a Angle.

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

14  După terapia asociată, valorile MMP -9 scad semnificativ mai mult în
malcocluziile de clasa II/2 și II/1 Angle în condițiile în care acestea erau
semnificativ mai mari înainte de tratament. Se înregistrează modificări
semnificative și în cazul malocluziilor de clasa a III -a Angle.
 Terapia parodontal ă asociată cu terapia ortodontică a determinat scăderea
semnificativă statistic a valorilor PGE2 indicând în mod evident scăderea
inflamației și îmbunătățirea status -ului parodontal însă cercetarea de fața nu a
decelat o corelație semnificativ statistică î ntre nivelul salivar post tratament
asociat și tipul de malocluzie.
 Rezultatele cercetării curente indică MMP -9 drept un candidat puternic pentru
evaluarea inflamației la nivel salivar în țesuturile parodontale afectate și aflate
sub acțiunea forțelor orto dontice. Se pare că MMP -9 are capacitatea de a
evalua cel mai fidel nivelul inflamației asociat cu tipul malocluziei,
reprezentând un instrument diagnostic real și viabil pentru monitorizarea
evoluției parodontale în timpul tratamentului ortodontic.

CONCLUZII GENERALE

 Colaborarea interdisciplinară orto -parodontala reprezintă o cale indispensabilă
de a obține cele mai bune rezultate atât din punct de vedere estetic, cât și
terapeutic, dar și satisfacția maximă din partea pacientului. Diagnosticul
interdisciplinar orto -parodontal corect rămâne fundamental în legătură cu
momentul tratamentului parodontal și succesiunea etapelor de tratament.
După necesități, putem combina diverse tehnici chirurgicale și ortodontice
pentru a asigura sănătatea parodontală, înainte, în cursul și post -tratament
ortodontic.
 Boala parodontală poate fi exacerbată de terapia ortodontică, însă pentru
pacienții cu afectare parodontală terapia ortodontică este indicată pentru a
corecta sau modifica factori locali precum dinții malpo ziționați, care fac
dificilă igiena orală, pentru a dirija forțele funcționale în axul lung dentar,
pentru a îmbunătăți conturul gingival și osos și pentru a redresa axele dentare
și a redimensiona spațiile în arcadă în vederea unor refaceri protetice core cte.
 Modelele matematice utilizate în cercetarea de față au pus în evidență faptul
că pierderea de suport osos nu influențează în mod negativ deplasările dentare
în țesuturile parodontale afectate sub acțiunea unor forțe cu magnitudini
moderate cât mai apr opiate de cele optimale.
 Datorită particularităților morfologice radiculare precum și diferențelor de
diametru la nivel cervical studiul de față decelează un risc parodontal
semnificativ crescut în cazul lingualizării incisivului lateral inferior
comparati v cu incisivul central inferior cu apariția efectului „de pană”

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

15  Studiul clinco -statistic efectuat a decelat faptul că vârsta, în sine, nu reprezintă
o contraindicație a tratamentului ortodontic. La pacienții cu afectare
parodontală, liza osoasă implică o m icșorare a suprafeței ligamentului
parodontal, deci aceeași forță aplicată la nivel coronar va produce o presiune
mai mare la nivelul ligamentului parodontal al unui dinte compromis,
comparativ cu unul sănătos, ceea ce impune folosirea forțelor foarte leje re pe
un teren compromis parodontal.
 Tratamentul ortodontic la adult se poate aplica pe structuri parodontale
sănătoase sau afectate, cu câteva efecte secundare inevitabile (cum ar fi
resorbția radiculară în special la pacienții de sex feminin), dar
nesemn ificative, dacă forțele ortodontice sunt menținute în limite biologice,
iar inflamația parodontală este controlată cu meticulozitate și igiena orală este
excelentă, de -a lungul întregii faze active a deplasărilor dentare.
 Studiul nivelului citokinelor la nivel salivar a evidențiat faptul că după terapia
asociată (tratament parodontal și tratament ortodontic) valorile tuturor
markerilor inflamatori cercetați la nivel salivar (IL –1β , MMP -9 și PGE2) au
scăzut semnificativ mai mult comparativ cu valorile înr egistrate după terapie
parodontală singulară.
 Analizând comparativ valorile MMP 9 în funcție de tipul terapiei și clasa
Angle se remarcă faptul că după terapia asociată valorile MMP9 scad
semnificativ mai mult în malcocluziile de clasa II/2 și II/1 Angle , în condițiile
în care acestea erau semnificativ mai mari înainte de tratament. Se
înregistrează modificări semnificative și în cazul malocluziilor de clasa a III -a
Angle.
 Rezultatele cercetării curente indică MMP -9 drept un candidat puternic pentru
evalu area inflamației la nivel salivar în țesuturile parodontale afectate și aflate
sub acțiunea forțelor ortodontice. Se pare că MMP -9 are capacitatea de a
evalua cel mai fidel nivelul inflamației asociat cu tipul malocluziei,
reprezentând un instrument diagno stic real și viabil pentru monitorizarea
evoluției parodontale în timpul tratamentului ortodontic.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Anitua E, Tapia R, Luzuriaga F, Orive G, et al. Influence of implant length,
diameter and geometry on stress distribution: a finite element analysis . Int J
Periodontics Restorative Dent 2010; (30):89 -95.
Armitage GC. Periodontal diseases: diagnosis. Ann Periodontol 1996; 1(1):37 -215.
Avvantaggiato A, Zollino I, Carinci F. Impact of orthodontic treatment on crestal
bone resorption în periodontally compromised patients: a case series. Acta
Stomatol Croat 2010; 44(3):188 -94.
Caballero GM, Carvalho Filho OA, Hargreaves BO, Brito HH, Magalhães Júnior
PA, Oliveira DD. Mandibular canine intrusion with the segmented arch

ALEXANDRU -IONUȚ LUCHIAN REZUMAT

16 technique: A finite e lement method study. Am J Orthod Dentofacial Orthop
2015; 147(6):691 -7.
Căruntu ID, Cotuțiu C. Histologie. Țesuturi fundamentale. Editura “Grigore T.
Popa”, Iași, 2004, 111.
Chen J, Li W, Swain M, Darendeliler MA, Li Q. A periodontal ligament driven
remod eling algorithm for orthodontic tooth movement. J Biomech 2014;
47:1689 -1695
Choy K, Pae EK, Park Y, Kim KH, Burstone CJ. Effect of root and bone
morphology on the stress distribution în the periodontal ligament. Am J
Orthod Dentofacial Orthop 2000; 117:98 -105., 7.
Clerehugh V, Tugnait A. Diagnosis and management of periodontal diseases în
children and adolescents. Periodontol 2001; 26:146 -168.
Dannan A. An update on periodontic -orthodontic interrelationships. J Indian Soc
Periodontol 2010; 14(1): 66 –71.
Davidson R M, Tatakis D W, Auerbach AL. Multiple forms of mechanosensitive
channels în osteoblast -like cells. Pflugers Archiv 1990; 416:646 – 651.
de Lima CL , Acevedo AC , Grisi DC , Taba M Jr , Guerra E , Canto GL . Host –
deriv ed salivary biomarkers in diagnosing periodontal disease: Systematic
review and meta -analysis, J Clin Periodontol 2016; 43(6):492 -502
Lijian L. Periodontic -orthodontic interactionsrationale, sequence and clinical
implications. Hong Kong Dent J 2007; 4:60-4.
Martin JA. Avoiding periodontitis complications în orthodontic patients. Orthod
Practice 2010; 1(1):50 -51.
Mogan GL, Butnariu SL, Analiza cu elemente finite în inginerie. Aplicații practice
în CATIA, Editura Universității Transilvania din Brașov, B rașov, 2007.
Murakami T, Yokota S, Takahama Y. Periodontal changes after experimentally
induced intrusion of the upper incisors in Macaca fuscata monkeys. Am J
Orthod Dentofac Orthop 1989; 95:115 -26.
Panwar M, Jayan B. Combined periodontal and orthodontic treatment of pathologic
migration of anterior teeth. MJAFI 2010; 66:67 -9.
Prescher N, Maier K, Munjal SK. Rapid quantitative chairside test for active MMP –
8 in gingival crevicular fluid: first clinical data. Ann N Y Acad Sci 2007;
1098 :493–495.
Vâță LI – Distalizarea – o metodă de reglare a deficitului de spațiu. Posibilități și
limite. UMF Tg Mureș, 2012.
Zachrisson BU, Bantleon HP. Optimal mechanics for mandibular molar uprighting.
World J Orthod 2005; 6(1):80 -7.