Anghelina STANCU*, Livia VASILESCU* Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului. Aceste elemente… [627449]

POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Anghelina STANCU*, Livia VASILESCU*

Cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului, poluarea
aerului. Aceste elemente de bază pentru viața omului se pare că sunt și cele mai afectate de
acțiunile iresponsabile ale ființei omenești.
Solul , ca și apa și aerul, este un factor de mediu cu influență deosebită asupra sănătății.
De calitatea solului depinde formarea și protecția surselor de apă, atât a celei de suprafață, cât,
mai ales, a celei subterane.
Apa este un factor de mediu indispensabil vieții. Ea îndeplinește în organism multiple
funcții. Fără apă, toate reacțiile biologice devin imposibile. Lipsa de apă sau consumul d e apă
poluată favorizează multiple consecințe negative asupra sănătății omului.
Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezența unor componente
străine, numite poluanți, ca urmare a activității omului și care provoacă, prin natura lo r, prin
concentrația în care se găsesc și prin timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății, creează
disconfort sau împiedică folosirea unor componente ale mediului, esențiale vieții (Conferința
Mondială a ONU, Stockholm, 1972). Din cuprinsul defi niției se poate constata clar că cea mai
mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecința
activității, mai ales, social -economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut o dată cu omul, dar s -a dezvo ltat și s -a
diversificat pe măsura evoluției societății umane, ajungând astăzi una dintre importantele
preocupări ale specialiștilor din diferite domenii ale științei și tehnicii, ale statelor și guvernelor,
ale întregii populații a pământului. Aceasta, pe ntru că primejdia reprezentată de poluare a crescut
și crește neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan național și internațional, în spiritul ideilor
pentru combaterea poluării.
Poluarea poate fi naturală și artificială. Principalele surse naturale ale poluării sunt
erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile pădurilor, gheizerele sau descompunerea unor
substanțe organice.
Erupțiile vulcanice generează produși gazoși, lichizi și solizi, exercitând influențe
negative asupra purității atmosferice. Cenușile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful
vulcanic și alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groși, care pot pluti
până la mari distanțe de locul de emitere. Timpul de rămânere în atmosferă a acestor suspensii
poate ajunge chiar la 1 -2 ani.
Furtunile de praf sunt, și ele, un important factor de poluarea a aerului. Terenurile
afânate din regiunile de stepă, în perioadele lipsite de precipitații, pierd partea aeriană a vegetației
și rămân expuse acțiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o
parte din particule, care sunt reținute în atmosferă perioade lungi de timp. Depunerea acestor
particule, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se
poate produce la mari distanțe față de locul de unde au fost ridicate.
Incendiile naturale sunt o importantă sursă de fum și cenușă, care se produc atunci când
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai
ales în zona tropicală, deși, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de
natură să favorizeze izbucnirea incendiului.
Din punct de vedere al surselor de poluare produse de om (artificiale), se disting:
– poluare industrială 20-25%
– poluare casnică 50-60%
– poluare datorată mijloacelor de transport 20-25%.

* Școala “Mircea cel Bătrân”, Curtea de Argeș

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procesele de
producție industrială și producția de energie a industriei sunt principalele surse de poluare
atmosferică, dar la aceasta putem adăuga orice arderi din care rezultă substanțe poluante.
Gazele industriale, gazele rezultate din
arderi, fie că e vorba de încălzirea locuințelor
sau de gazele de eșapament eliminate de
autovehicule, p oluează atmosfera cu
numeroase substanțe dăunătoare sănătății,
aceste substanțe provocând, printre altele, boli
respiratorii și alergii, precum și ploi acide ce
distrug pădurile.
Praful, cenușa și fumul au o proporție
destul de mare în totalitatea poluanț ilor care
există în atmosferă. Sursele artificiale
generatoare de praf, cenușă și fum cuprind, în
general, toate activitățile omenești bazate pe
arderea combustibililor lichizi, solizi sau
gazoși. O importantă sursă industrială, în
special de praf, o repre zintă industria
materialelor de construcții, care are la bază
prelucrarea unor roci naturale (silicați, argile,
calcar, magnezit, ghips etc.).
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai
mare printre poluanții devastatori.
Aerul pe care îl inspirăm este parte din atmosferă, acest amestec de gaze ce acoperă
globul pământesc, amestec ce asigură viața și ne protejează de razele dăunătoare ale Soarelui.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice este amenințat acum de activitatea omului. Aceste
pericole sunt reprezentate de efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subțierea
stratului de ozon și ploile acide.
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează, reținând razele ultraviolete ale soarelui.
Deoa rece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea frigiderelor, detergenților etc., gazele
emanate de acestea au ajuns în aer în cantități mai mari decât cele care ar putea fi suportate de
atmosferă. Pe măsură ce se ridică, ele descompun, distrug stra tul de ozon. O mare gaură în ozon
se dezvoltă deasupra Antarcticii, timp de câteva luni, în fiecare an.
Gazele de seră , rezultate din procesele industriale și din agricultură, dereglează echilibrul
atmosferic, rețin razele infraroșii și le reflectă pe sup rafața Pământului. În consecință, crește
temperatura medie globală. Stratul gros de agenți poluanți eliberați de un oraș mare poate crea o
ceață sufocantă, mai ales când nu există curenți de aer care să împrăștie poluanții. Gazele acide
emanate de coșurile fabricilor și de autovehicule se amestecă cu precipitațiile, rezultând ploi acide
care distrug clădiri și păduri și omoară peștii. Unii agenți poluanți ajung în atmosferă, distrugând
ozonul natural care protejează animalele și plantele împotriva razelor u ltraviolete nocive ale
Soarelui.
Ploaia acidă distruge plantele și animalele. Ele spală nutrienții de pe sol și frunze,
acestea se îngălbenesc și mor. Aluminiul eliberat de ploi slăbește rădăcinile copacilor, favorizând
distrugerea lor. Păduri întregi au dispărut din această cauză. Este și mai rău dacă ploaia acidă
ajunge în râuri sau lacuri, pentru că acestea transportă otrava la distanță, omorând și cele mai mici
organisme. Peștii sunt determinați de aluminiu să producă o mucoasă lipicioasă, care le înfu ndă
branhiile și îi “sufocă” în cele din urmă. Apele acide distrug și icrele.
Gazul carbonic (CO 2, dioxidul de carbon) este cel mai important gaz din ciclul
carbonului. Inofensiv, el asigură clorul necesar fotosintezei. Lasă să treacă undele scurte ale

radiațiilor solare în atmosferă, absorbind undele lungi ale radiațiilor Pământului, ceea ce provoacă
o reîncălzire a aerului (efectul de seră).
Activitățile casnice sunt, fie că vrem sau nu, o importantă sursă de poluare. Astăzi, în
multe țări în curs de de zvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca și elementele, prețul său
crescând permanent. Această creștere este datorată restrângerii suprafețelor împădurite. Multe
țări, altădată exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, în măsura în c are nu s -au
preocupat de regenerarea fondului forestier.
Ca măsuri de prevenire a poluării apei, amintim: interzicerea îndepărtării la întâmplare a
reziduurilor, de orice fel, care ar putea polua apa, oragnizarea corectă a sistemelor de canalizare și
a instalațiilor locale, construirea de stații de epurare, înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare
a substanțelor radioactive din apele reziduale ale unităților unde se produc sau se utilizează
radionuclizi, controlul depozitării reziduurilor solide etc .
Poluarea solului este considerată ca o consecință a unor obiceiuri neigienice sau practici
necorespunzătoare. Este datorată îndepărtării și depozitării la întâmplare a reziduurilor rezultate
din activitatea omului, a deșeurilor industriale sau utilizări i necorespunzătoare a unor substanțe
chimice în practica agricolă. Ținând seama de proveniența lor, reziduurile pot fi clasificate astfel:
– reziduuri menajere , rezultate din activitatea zilnică a oamenilor în locuințe și localuri publice;
– reziduuri industri ale, provenite din diversele procese tehnologice, care pot fi formate din
materii brute, finite sau intermediare și au o compoziție foarte variată, în funcție de ramura
industrială și de tehnologia utilizată (în industria alimentară – predominant component e
organice, pe când în industria chimică, metalurgică, siderurgică, minieră – predominant
substanțe organice și anorganice);
– reziduuri agro -zootehnice , legate îndeosebi de creșterea și îngrijirea animalelor.
Elementele poluante ale solului sunt de două cat egorii:
1. Elementele biologice , reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziți), eliminate de om
și de animale, fiind, în majoritate, patogene.
2. Elementele chimice sunt, în cea mai mare parte, de natură organică. Importanța lor este
multiplă: servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte și rozătoare, suferă procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le
degradează etc.
Ca măsuri de prevenire și combatere a poluării solului, amintim: colectarea igienică a
reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea organizată și la perioade cât mai scurte a
reziduurilor colectate în afara localităților, depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a
reziduurilor îndepărtate prin neutralizar ea lor, utilizarea în agricultură, ca îngrășământ natural a
reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea și reutilizarea (reciclarea) reziduurilor
etc.
Construind fabrici și uzine, dezvoltând orașele și transporturile, defrișând pădurile pent ru a
folosi lemnul și a mări suprafețele agricole, aruncând nepăsător în apă și în aer cantități mari de
deșeuri toxice, omul a stricat echilibrul natural existent în mediul înconjurător, așa încât, uneori,
și-a pus în pericol chiar viața. În asemenea situ ație, ființa umană s -a văzut nevoită să ia atitudine
pentru înlăturarea răului pe care l -a produs și să treacă urgent la luarea unor măsuri pentru
protecția mediului înconjurător, pentru menținerea în natură a unui echilibru normal între toți
factorii care compun mediul.
Pentru ca Pământul să rămână o planetă vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu
legile naturii.