Prof. univ. dr. Mircea Tomuș Adela Dinu SIBIU 2011 2 CUPRINS Argument. Narcisul originar …………………….. [627445]

UNIVERSITATEA "LUCIAN BLAGA" SIBIU
FACULTATEA DE LITERE ȘI ARTE

TEZĂ DE DOCTORAT

DIARISTICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ

Rezumat

COORDONATOR: DOCTORAND: [anonimizat]. univ. dr. Mircea Tomuș Adela Dinu

SIBIU
2011

2 CUPRINS

Argument. Narcisul originar ………………….. …………………………………………… ……………… 7

Partea întâi
PRELIMINARII TEORETICE

Capitolul 1
JURNALUL INTIM ……………………………… …………………………………………… …………… 11
1.1 AmbivalenŃa scriiturii intime …………………………………………… ………………………. 11
1.1.1 Paradigma Hocke. Paradigma Barthes ………. …………………………………………… …. 11
1.2 Delimitări și elemente de poetică …………………………………………… ………………….. 16
1.2.1 Genul proxim și diferenŃa specifică ……………………… …………………….. 16
1.2.2 Preistoria genului. ApariŃia jurnalului intim ………………………………………….. ……. 19
1.2.3 Chestiunea literarităŃii ……………….. …………………………………………… ………………. 23
1.2.4 FicŃiunea minimală ……………………. …………………………………………… ……………… 26
1.2.5 Jurnalul intim și implicaŃiile condiŃiei uman e …………………………………………. ….. 29
1.2.6 De la journal intime la blogul personal …………………………………………. 32
1.3 Receptarea critică a jurnalului intim: între genus humile și genul originar …. 34
1.3.1 Refuzul biografismului în spaŃiul literar … …………………………………………… ……… 34
1.3.2 Teze și antiteze în perioada interbelică …. …………………………………………… ……… 37
1.3.3 Școala de la Târgoviște și scriitura intimă … ………… ………………………… 40
1.3.4 Optzecismul. Schimbare de paradigmă ……………… ………………………… 41
1.3.5 SpaŃiul postrevoluŃionar …………………… …………………………………… 44
1.3.6 Corolar ………………………… …………………………………………..…… 45

Capitolul 2
FEMINITATEA LITERARĂ…………………………. …………………………………………… …… 48

3
2.1 Imaginea femeii în paradigma tradiŃională ……………………………… …… 48
2.1.1 Alteritatea radicală ………………………………… ………… ..…… …….……. 48
2.1.2 Polarizarea feminităŃii ……………………………………………………… ..… 49
2.2 Contestarea paradigmei tradiŃionale ..……………………………………….… 53
2.2.1 Conștientizarea secundarităŃii …………………………………… …………….… 53
2.2.2 InstituŃionalizare și eșafodaj filosofic ………… …………………………..….… 55
2.2.3 Critica opoziŃiilor binare …………………………………………… ..……….… 58
2.2.4 Secundaritatea literară: femeia și jurnalul … ………………………………..….. 61
2.2.5 Literatura feminină …………………………………………………………….. . 66
2.2.6 Dincolo de feminism …………………………………………………………… 7 1
2.3 Fasonări critice ale conceptului de feminitate ……………………… ………… 74
2.3.1 Stigmatul subiectivităŃii ……………………… ……………………………….… 74
2.3.2 Cariera unui concept: literatură feminină ……… …………………..……… ……. 76
2.3.3 Eludarea teoriei și a practicii feministe în totalitarismul comunist ………… …. 80
2.3.4 Corolar ………… …………………………… ………………………… ….…… . 81

Partea a doua
DIARISTICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ

Capitolul 3
JURNALE INTERIOARE
DIARISTICA FEMININĂ ȘI MODELUL INTIMITĂłII …….. ……………………………. 85
3.1 Interioritatea feminină. Jeni Acterian. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit …. 89
3.1.1 Jurnalul interior ……………………… …………………………………………… …………………. 91
3.1.2 DeconstrucŃia feminităŃii generice ……… …………………………………………… ………. 92
3.1.3 Istoria ca Hintergrund …………………. …………………………………………… …………….. 97
3.2 Jurnalul interiorităŃii absolute. Alice Botez. Cartea realităŃilor fantastice ….. 100
3.2.1 Prin heteroimagini spre autoimagini ……… …………………………………………… …… 101

4 3.2.2 Jurnal filozofic ………………………. …………………………………………… ……………….. 103
3.3 Jurnal de existenŃă. Alice Voinescu …………………………………………… ……………. 109
3.3.1 Paradigma jurnalului interior I. Vita purgativa. Vita contemplativa ……………… 110
3.3.2 Paradigma jurnalului interior II. Plierea pe modelul feminităŃii …………………… 114
3.3.3 Jurnalul exterior ……………………… …………………………………………… ………………. 118
3.4 Cealaltă faŃă a criticului. Ioana Em. Petrescu, Jurnal (1959-1990) ……………. 121
3.4.1 Jurnalul condiŃiei feminine …………….. …………………………………………… …………. 121
3.4.2 Reveria feminină. Două accepŃiuni ale singură tăŃii …………………………………….. 122
3.4.3 Refuzul istoriei ……………………… …………………………………………… ……………….. 126
3.4.4 Laboratorul criticului …………………. …………………………………………… …………….. 128
3.5 Jurnal de criză. Constanta Buzea, Creștetul gheŃarului. Jurnal 1969-1971 …. 132
3.5.1 Realitatea intimă și irealitatea imediată. Ce rcurile concentrice ale cotidianului..133
3.5.2 Amintiri din sala de travaliu …………… …………………………………………… …………. 136
3.5.3 Jurnal american ……………………….. …………………………………………… ………………. 139
3.6 Jurnal de scriitor. Gabriela Melinescu, Jurnal suedez ………………………………. 142
3.6.1 Laboratorul de creaŃie. Jurnalul ca literatur ă …………………………………………. ….. 144
3.6.2 Jurnal feminin ………………………… …………………………………………… ……………….. 147
3.6.3 Istorie și exil ……………………….. …………………………………………… ………………….. 149
3.7 Jurnalul ca gen minor. Mariana Șora, Două jurnale faŃă în faŃă ……………….. 153
3.7.1 Jurnalul ca antijurnal. Autosubversivitatea g enului ……………………………………. 154
3.7.2 Opacitatea sensurilor istoriei ………….. …………………………………………… …………. 157
3.7.3 SuperstiŃia culturii. Jurnalul ca succedaneu al operei ………………………………….. 158
3.8 Jurnal autentic. Oana Pellea, Jurnal (2003-2009) …………………………………….. 161
3.8.1 Jurnal deschis ………………………… …………………………………………… ………………… 162
3.8.2 Tirania imaginilor. Patriotism și exasperare …………………………………………… …. 164

Capitolul 4
JURNALE EXTERIOARE
DIARISTICA FEMININĂ ȘI ISTORIA ……………….. …………………………………………. 1 69
4.1 Confruntarea cu ideologia. Jurnalele Monicăi Lo vinescu. 1981B2000 ………… 173
4.1.1 Poetica jurnalului exterior …………….. …………………………………………… ………….. 174

5 4.1.2 Obsedanta ideologie ……………………. …………………………………………… …………… 178
4.1.3 Comedia umană …………………………. …………………………………………… ……………. 183
4.2 Sub camuflajul ideologic. Jurnalul Mariei Banuș . 1943B1944 ……………………. 188
4.2.1 Programul diaristic ……………………. …………………………………………… …………….. 189
4.2.2 Camuflajul ideologic ………………………………………………………..… 192
4.2.3 Subminarea ideologiei ……………………………………………………… …. 194
4.3 Ideologia veselă. Jurnalul sau autobiografia Ni nei Cassian ………………………. 200
4.3.1 Pactul cu Istoria ……………………… …………………………………………… ……………….. 201
4.3.2 Metamorfozele scriiturii extime. De la jurnal la autobiografie …………………….. 204
4.3.3 Vanitate, cochetărie, narcisism. Strategiile manipulării ………………………………. 2 06
4.4 Avangarda feministă. Jurnalele Smarandei Brăesc u ………………………………… 212
4.4.1 Jurnalul din 1935. Feminismul de conjunctură ………………………………………….. 212
4.4.2 Jurnalul din 1939g1940 …………………. …………………………………………… ………….. 216
4.5 Jurnalul ca martor. Elena Spijavca, MunŃi și zi le în Bărăgan …………………… 220
4.5.1 Istoriile alternative ………………….. …………………………………………… ……………….. 220
4.5.2 Obsesia memoriei ………………………. …………………………………………… ……………. 221
4.6 Jurnal de cititor. Tia Șerbănescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989 .. 225
4.6.1 Între jurnal și autobiografie …………… …………………………………………… ………….. 227
4.6.2 Poetica (in)discreŃiei diaristice. Trei tipur i de cenzură ……………………………….. . 229

Concluzii ………………………………….. …………………………………………… …………………….. 233
Bibliografie ……………………………….. …………………………………………… ……………………. 239

6 Argument. Narcisul originar

Caietele personale, jurnalele, consemnările zilnic e există, după Gustav René
Hocke, aproape dintotdeauna. Chiar și hieroglifele egiptenilor ar Ńine de același impuls
perfect uman și, deci, perfect inteligibil, al cons ervării unei amprente scriptice și
temporale. Obiceiul însemnărilor calendaristice jal onează istoria devenirii umane fără
mutaŃii considerabile la nivelul imaginarului genul ui. Exterioritatea este prima etapă
istorică a acestor scrieri, cu superficialitatea, c olportajul și verbiajul lor indiscutabil g de
aici și ironiile la adresa meteorologiei genului și a funciarei sale inutilităŃi. Meandrele
istoriei culturale nu lasă neatins capitalul de per cutanŃă al acestui gen originar. Din
corpusul jurnalelor exterioare se desprinde, trepta t, jurnalul interior, a cărui primă
ipostază istorică este aceea a caietului de confesi uni din arsenalul protestantului.
Jurnalul câștigă dimensiunea soteriologică, devenin d genul predilect al tuturor
bântuiŃilor. Autorul de jurnal, orientat până la ac el moment spre lume și spre
evenimentele ei, își întoarce privirea spre propria sa intimitate, de unde iniŃiază dialogul
imaginar cu numinosul. Nu numai dimensiunea sacrulu i devine recurenŃă tematică a
diaristicii. Jurnalele feminine, ale căror prime fo rme autentice sgau identificat deja în
secolul al XVIglea, în contiguitatea caietelor prot estanŃilor, au un rol compensatoriu în
ordinea realului. Cu influenŃe limitate în zona con tingentului, femeile găsesc în jurnal
un partener, un dublu noetic și/sau o oglindă. Pers onalitatea refulată își identifică un
debușeu privilegiat. De aici feminizarea genului – o evidenŃă atât a discursului
patriarhal, cât și a ginocriticii. Tatonările scrii turii intime datează din secolul al XVIIIg
lea, când genului încep săgi fie constatate și late nŃele literare (deși este aprioric exclus
din canon).
Capitolul 1. Jurnalul intim
1.1 AmbivalenŃa scriiturii intime

După procesul analog la care a fost supus romanul, jurnalul intim este, în
ultimele decenii, cel mai procustizat gen. Respins, cenzurat, mistificat, condamnat să
eșueze la marginea literaturii ori să lâncezească î ntrgun sertar, jurnalul intim este

7 scrierea subiectivă cea mai susceptibilă și cameleo nică, din unghiul balansului
neîntrerupt între realitate și literatură, între au tenticitate și histrionism, între defulare
necontrolată și cea mai strictă autocenzură. În ace astă ordine de idei, cei doi poli între
care se mișcă receptarea critică a acestui gen cu r esurse literare se creează, pe de o
parte, prin sondarea și extragerea nucleelor expres ive, prin cercetarea ahotnică de
potenŃialităŃi estetice, care ar determina aderenŃa micului gen la marea literatură, ori, pe
de altă parte, prin apăsarea pe pedala nongliteratu rii, a subminării programate și defetiste
a oricărei infuzii literare în text. Această polari zare a receptărilor este ilustrată de două
dintre cele mai cunsocute și mai autorizate voci di n repertoriul eterogen al teoriilor
despre jurnal: cea a lui Gustav René Hocke din ampl ul studiu dedicat jurnalului
european și, la antipod, cea a lui Roland Barthes d in Note despre André Gide și Jurnalul
său , Deliberări și Plăcerea textului . În timp ce scrierile lui Barthes sunt adulate iar
structuralismul devine grila favorită de interpreta re a textelor, studiul lui Hocke,
netradus încă, rămâne întrgun con de umbră. Astfel încât abordarea teoretică a jurnalelor
rămâne, în esenŃă, tributară studiului unilateral a l poeticii, al mecanismelor de
funcŃionare, nu și al motivelor, al nucleelor seman tice comune, al imaginaruluig care ar
putea deschide noi drumuri în cercetare.

1.2 Delimitări și elemente de poetică

Stigmatul literaturii subiective, produs al eului biografic, de interes literar
limitat, se aplică unor scrieri esenŃial diferite: pe de o parte biografiile și autobiografiile;
pe de altă parte: jurnalele intime și extime, caiet ele de lucru și epistolele. Pe toate le
reunește pactul autobiografic , imperativul autenticităŃii și o retorică semnific ativ
diferită de cea a prozei de ficŃiune și invenŃie. A utorul de jurnal este, în cele mai multe
rânduri, un om fără însușiri al cărui eu, inevitabi l fragmentat, se dilată și se comprimă
ciclotimic pe parcursul unei scrieri fără finalitat e precisă. Antagonismul eu/lume este,
de multe ori, ireductibil. Autorul de autobiografie își construiește lucid imaginea
unitară pe care o va prezenta lumii. InadvertenŃele și asperităŃile personalităŃii sunt
netezite. Caracterul scrierii este exemplar. Poseso rul de jurnal exhibă, în scriitura

8 intimă, o multitudine de euri uneori incompatibile, imposibil de unificat întrgo imagine
unitară, omogenă.

1.3 Receptarea critică a jurnalului intim: între genus humile și genul originar

În istoria noastră culturală, jurnalul a reprezenta t, până de curând, un gen literar
fără priză la critici, nesocotit pentru lipsa de un itate, coerenŃă și finalitate. Jurnalul intim
românesc are o istorie sinuoasă, receptarea sa crit ică oscilând între mefienŃă ori
desconsiderare a genului la G. Călinescu, scepticis mul și reticenŃa lovinesciană,
entuziasmul critic al lui Eugen Simion și, în cele din urmă, corectitudinea critică a lui
Nicolae Manolescu sau Dan C. Mihăilescu. Eugen Lovi nescu este vehement în refuzul,
principial, al admiterii jurnalului intim ca o pote nŃială formă de literatură, cu posibile
propensiuni estetice. În istoria sa literară, anali za eludează de obicei biografia, așezând
în prim plan opera. Confesiunea, fragmentul, jurnal ul intim, epistola, materialul brut,
neprelucrat, fără finalitate artistică, nu pot fi c onsiderate literatură. Literaritatea este
condiŃionată de intenŃionalitatea artistică. Plasti citatea involuntară clamată de Negrici
ori elaborarea inconștientă de care vorbește Mircea Mihăieș, care ar justifica o abordare
cvasiliterară a genului, ar fi fost de neconceput p entru criticul interbelic.

Capitolul 2. Feminitatea literară
2.1 Imaginea femeii în paradigma tradiŃională

Categoria Celuilalt este o categorie originară, iar conceperea alterităŃii pare să fie
înscrisă în codul genetic al umanităŃii. ConfiguraŃ ia mișcătoare a Celuilalt a fundamentat,
dega lungul timpului, cele mai îndrăzneŃe fantezii, a pus în mișcare întreg angrenajul
social și a generat aprehensiuni contaminate de inc apacitatea integrării diferenŃei. Omul
diferit a fost reprezentat, în discursul istoric, d e mai multe categorii umane, iar diferenŃa
este prescrisă prin raportare la o normalitate isto rică percepută astăzi ca extrem de relativă
și de laxă: pentru grecogromanii educaŃi omul difer it era barbarul, pentru naŃionaliștig
străinul, pentru creștini evreul, pentru suveran va salul, pentru stăpân sclavul, pentru albi –
negrul sau galbenul, iar pentru bărbat alteritatea a fost mult timp reprezentată de femeie.

9 Jocul între identitate și alteritate, în diferitele sale concretizări istorice, sga soldat, de cele
mai multe ori, cu postulatul inferiorităŃii funciar e a componentei diferite, încorporate în
metafizica Celuilalt. Dincolo de fasonările femini ste din ultima perioadă, feminitatea
continuă să alimenteze exploziv logica alterităŃilo r, modificândugse lent și conservândugși
aproape intactă polaritatea. Imaginea mitoidă a fe meii sga conservat intactă nu numai sub
presiunea paradigmei patriarhale. Femeia reală a fo st, dega lungul timpului și cu puŃine
excepŃii, solidară cu reprezentarea ei polarizată, la care sga grăbit să subscrie. Contestarea
paradigmei tradiŃionale începe, timid și izolat, în ainte de secolul XX, și este vizibilă mai
ales în mișcarea sufragetelor, însă abia în a doua jumătate a acestui veac reușește să atingă
paroxismul istoric.

2.2 Contestarea paradigmei tradiŃionale

În planul conștientizării de către femei a secundar ităŃii lor istorice, amplul studiu
al Simonei de Beauvoir joacă un rol fundamental. Re ceptarea sa este una sinuoasă,
parcurgând toate etapele unei mitizări, de la cea m ai radicală combatere la adulaŃia lipsită
de discernământ. Nimeni nu poate însă săgi minimali zeze importanŃa istorică. Cu Al
doilea sex feminismul ajunge la conștiinŃă de sine. Toate tem ele dezvoltate ulterior de
feminismul francez și american al anilor '70, '80, '90 sunt prezente, in nuce , în această
cartegantimit: critica rigidităŃii perspectivei bio logice și mecanicismului psihanalist,
distincŃia sex/gen, definirea genului ca emanaŃie a imaginarului social, tema femeii ca
oglindă a bărbatului narcisist, femeia ca psysis și antipsysis, etc.
Există, în spaŃiul literar și mai ales în cel al re ceptării sale critice, adânc
înrădăcinată (pre)judecata care așează semnul femin in în faŃa scrierilor biografice, a
confesiunilor, a literaturii subiective psihologiza nte dar mai ales în faŃa jurnalului intim.
Presupunerea pare să câștige în obiectivitate prin transformarea ei în postulat de către
două discursuri tradiŃional antinomice: cel androce ntric de o parte, cel militantgfeminist
de cealaltă. Discursul androcentric, cel denumit ge neric patriarhal, conotează feminin
scriitura intimă excesiv de facilă, aflată la îndem âna diletanŃilor de tot soiul. Este
cunoscută aserŃiunea lui Călinescu după care jurnal ul ar fi apanajul tinerilor imberbi și al
femeilor. De cealaltă parte, discursul feminist atr ibuie această stare de fapt condiŃiilor

10 sociale, care au influenŃat decisiv soarta cultural ă a feminităŃii. Ca și în cazul istoriei mari,
istoria literară este, până la un punct, certificar ea unei absenŃe a feminităŃii din spaŃiul
privilegiat al scriiturii cu deschidere spre canon. Constrângerea de a abdica de la orice
pretenŃie literară, înainte chiar ca aceasta să fie pe deplin conștientizată și asumată, este o
consecinŃă a devalorizării istorice a feminităŃii î n general. Creativitatea femeii a fost
canalizată înspre genuri mai puŃin prestigioase și, deci, mai puŃin revendicate de autorulg
bărbat. Jurnalul intim și epistola au reprezentat s paŃiile de defulare a reveriilor feminine,
autobiografia fiind rezervată personalităŃilor isto rice de calibru.

2.3 Fasonări critice ale conceptului de feminitate

Eugen Lovinescu, pivotul modernităŃii interbelice e ste în mod tradiŃional privit ca
proteguitorul feminităŃii literare, educatorul auto rizat al damelor cu afinităŃi culturale.
Filofeminismul sga dovedit însă a fi, pe termen lun g, aproape la fel de dăunător precum
misoginismul făŃiș. Iga fost străină criticului int erbelic indiferenŃa la gen. Numai aparent li
sga deschis femeilor poarta cea mare a literaturii. OpoziŃiile binare sunt la fel de evidente
la Lovinescu ca și la Călinescu, chiar și învelite, cum au apărut, în materialul foșnitor al
corectitudinii critice. Literatura Hortensiei Papad atgBengescu este tratată ca o excepŃie de
la regula literaturii feminine, considerată in corpore ca minoră, cangrenată iremediabil de
lirism, edulcorare, intimism, etc. Scriitoarea este apreciată tocmai pentru devierea de la
natura ei feminină, prin triumful obiectivităŃii și a virilităŃii în operele ei de maturitate.
Cazul Hortensiei PapadatgBengescu nu este o excepŃi e. Mai multe scriitoare sunt judecate
de Lovinescu în același mod și prin același filtru restrictiv. Suspect este aici nu
imperativul categoric al virilizării literaturii sc rise de femei ca o condiŃie sine qua non
pentru intrarea în canon, ci, nota bene, simpla con cepere a unei naturi feminine opuse, în
mod necesar, unei naturi masculine conotate pozitiv . Polarizarea feminin/masculin cu
consecinŃa ei directă, discreditarea elementului f eminin, este așadar o constantă a epocii
și un invariant al unui imaginar secular, în care m asculinitatea funcŃionează ca model,
epistemă, matrice a valorilor tari. Între noŃiunea de obiectivitate și cea de masculinitate sg
a creat, în devenirea istorică a omenirii, o consub stanŃialitate irecuzabilă. Femeii cu

11 propensiuni literare îi sunt așadar rezervate două cărări tematice bătătorite, de la care
aceasta nu poate să se abată.
Agregarea unei diaristici feminine în corpusul vas t al jurnalelor intime românești
se poate legitima nu atât printrgo utopică scriitură feminină edulcorată și vaporoasă, cât
mai ales prin interesul pe caregl poate suscita un epifenomen secundar, inedit, care se
poate prezenta ca o alternativă insuficient vizitat ă la literatura canonizată. Printre
variabilele acestor texte cu potenŃial literar, nee xploatat îndeajuns, ar putea figura:
dimensiunea resemantizată a sacrului, receptarea al terităŃii minimale ca dublu noetic,
fenomenul, frecvent, de hipertrofie a eului și atro fie a istoriei, împreună cu reversul său:
estomparea dimensiunii personale prin intruziunea b rutală a istoriei mari, refuzul istoriei
și reculul în interioritate, atitudinea faŃă de lim itele impuse sau autoimpuse, metafizica
sexului și a morŃii, atitudinea faŃă de cultură, li teratura și literaturizarea, prescripŃiile de
rol și conștientizarea lor, condiŃia feminină în so cietate și literatură, ș.a.m.d. Din unghiul
acesta se va opera decupajul operelor feminine din cadrul vast al jurnalelor intime
românești. Problema trebuie să fie pusă dincolo de polarizările tradiŃionale între
feminin/masculin,subiectivitate/obiectivitate,pasiv itate/activitate, imanenŃă/transcendenŃă,
privat/public, sensibilitate/virilitate, etc., dar și dincolo de superstiŃiile unei falocraŃii sau
chiar ale unei ipotetice ginecocraŃii, care ar fi ( do)minat perspectiva cercetătorului,
generând interpretări deviante.

Capitolul 3. Jurnale interioare. Diaristica feminin ă și modelul intimităŃii

Loc al răgazului existenŃial, teritoriu propice ebu liŃiei intelectuale, jurnalul intim
a fost asociat așadar, dega lungul timpului, cu ide ea de feminitate, cu presupusa
inactivitate, inerŃie, pasivitate care ar fi congen itală celui degal doilea sex: mai sensibil,
mai aprehensiv, cu o nevoie molipsitoare de ocrotir e, reazăm, leagăn. Întrebarea care se
impune – căci răspunsul este mai puŃin important, i ar impresia certitudinii este aproape
întotdeauna odioasă în acest domeniu – este aceea l egată de postulatul acesta al
pasivităŃii feminine (numai unul dintre compușii im aginii generice, seculare a
feminităŃii), al cărei spaŃiu predilect de manifest are ar fi chiar scriitura intimă. Jurnalul
interior este, așadar, spaŃiul în care se manifestă singurătatea radicală a individului.

12 Exterioritatea, aventura, perturbarea reverberează până aici, fără să influenŃeze în
profunzime imaginarul personal. Dubla situare a fii nŃei, în planul social și în planul
retragerii voluntare, asumate, în propria intimitat e este surprinsă în tipologia duală a
scriiturii personale. Jurnalele sunt exterioare când apasă pe dimensiunea socialului,
când se obiectivează în seismograf al Istoriei maju sculizate sau al micilor istorii private.
Între om și lume nu sga produs, încă, ruptura. Exte rioritatea este complementară
interiorităŃii. Jurnalele interioare sunt cele în care se decantează reflecŃii, teme, i dei și se
alocă spaŃiu generos tribulaŃiilor eului. Între eu și lume antagonismul este funciar și
ireductibil.

3.1 Interioritatea feminină. Jeni Acterian. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit

Cazul Jeni Acterian este unul revelator din perspec tiva istoriei culturale. Opera
se naște, în mod paradoxal, tocmai din absenŃa oper ei, din risipirea diaristică, la câteva
decenii după moartea autoarei, care cu siguranŃă nu gși anticipase nicio clipă posteritatea
culturală și fulminantul succes postMmortem (cuvinte caregi erau, de altfel, odioase) .
Tocmai din absenŃa operei sga făcut caz în interpre tarea jurnalului, devenit un adevărat
abecedar al ratării la Dan C. Mihăilescu sau un caz flagrant de ratare culturală la Liana
Cozea. Refrenul ratării este fredonat de însăși aut oare și jalonează scriitura intimă.
Acesta nu trebuie însă privilegiat ca unic filtru i nterpretativ. Ratarea este numai vârful
aisbergului g o inferenŃă a unei concepŃii binegstr ucturate și imuabile despre existenŃă și,
mai ales, despre inutilitatea ei în absolut . Istoria este, în jurnalul lui Jeni Acterian,
numai Hintergrund – o devenire întru devenire, o curgere irepresibilă , percepută difuz
sau deloc. Scriitura intimă este, ca întotdeauna, s paŃiul dialecticii contrariilor: modestia
(legată de insolvabilitatea aporiilor) coexistă cu vanitatea și cu conștiinŃa superiorităŃii,
chiar și relative; vitalismul adolescentin este int ermitent și subordonat unei conștiinŃe
exacerbate a morŃii; paradigma feminitatăŃii, apare nt asumată, este deconstruită punct cu
punct; planurile, proiectele sunt construite în reg imul diurn și deconstruite când sunt
confruntate cu singurătatea radicală a fiinŃei. Jurnalul unei fete greu de mulŃumit este un
Bildungstagebuch , un jurnal al condiŃiei umane, o altă mărturie de pe cumile disperării
– din care nu lipsesc, din fericire, accentele ludice , ironia, autoironia, efuziunile fertile.

13
3.2 Jurnalul interiorităŃii absolute. Alice Botez. Cartea realităŃilor fantastice

Jurnalul lui Alice Botez este unul al interiorităŃi i absolute, al inacŃiunii esenŃiale,
al inerŃiei vitale. Nimic din viaŃă nu este recepta t nemijlocit, direct, ci prin intermediul
reflecŃiei filozofice. Cuvintele cheie sunt, ca în cazul lui Jeni Acterian, luciditate,
seriozitate, filozofie, cultură, moarte. La Alice B otez lipsește însă accentul ludic
obligatoriu, relaxarea nonmeditativă, dereglarea, n ecesară din când în când, a
metabolismului gânditorului. Luciditatea, aprehensi unea ca stare naturală, irepresibila
angoasă a morŃii – sunt asumate abuziv, unidimensio nal, până la exces și suprasaturaŃie.
Jurnalul simulează, deformează, pastișează hipercon știent fără să renunŃe la accentele
grave, la poza gânditorului securizat în turnul său de fildeș. Între autenticitate și
histrionism distanŃa este, în acest caz neobișnuit, extrem de redusă. Eul este suspect de
poză. Rolul este jucat cu dezinvoltură și talent (a celași rol, acceași piesă) până când
biografia și scenariul se confundă iremediabil, pân ă când viaŃa și scena se intervertesc,
până când poza nu se mai distinge de starea natural ă a fiinŃei. Jurnalul lui Alice Botez
este unul atipic prin eludarea perturbării și avent urii din perimetrul exteriorului și prin
cultivarea excesivă a figurilor paradoxului, sofism ului, inferenŃei.

3.3 Jurnal de existenŃă. Alice Voinescu

Receptarea jurnalului de existenŃă al lui Alice Vo inescu este una esenŃial
frustrată, înșelată, contrariată. Monica Lovinescu se declară profund dezamăgită de
vertijurile sentimentaloide ale acestei scriituri i ntime. În istoria sa critică a literaturii
române, Nicolae Manolescu constată o supralicitare a veleităŃilor aceluiași jurnal. Dan
C. Mihăilescu apasă pe dimensiunea (u)morală și did actică a scrierii, iar Eugen Simion
și Andrei Pleșu exaltă pudoarea, distincŃia, superi oritatea acestei veritabile doamne a
culturii române și mizează pe importanŃa scrierii ca document existenŃial . Un semn de
întrebare se distinge la capătul acestor receptări corecte, dar reci, fără efuziuni. Originea
acestei dezamăgiri provine, cel mai probabil, dintr go înșelare involuntară a orizontului
de așteptare al cititorului neautorizat. Departe de a se constitui întrgun jurnal filozofic, al
meditaŃiei fertile, al jocului de idei – scrierea î mprumută, pe alocuri, aspectul unei certe

14 cu filozofia, cu onanismul intelectual al filozofilor, cu reflecŃia sterilă, mecanică,
alienantă. Jurnalul lui Alice Voinescu este, înaint e de toate, un îndreptar pătimaș, o
minima moralia feminină, un dialog senzualgspiritual, patetic, ob secvios, necenzurat cu
tărâmul de dincolo, o scrieră confluentă cu mistica , un veritabil jurnal al mișcărilor
lăuntrice, ca la IgnaŃiu de Loyola, cu menŃiunea că interioritatea este una inevitabil
sexuată conștientă așadar de feminitatea ei și de i mplicaŃiile ontologice ale acesteia.

3.4 Cealaltă faŃă a criticului. Ioana Em. Petrescu, Jurnal (1959-1990)

O dată cu publicarea jurnalului Ioanei Em. Petrescu , imaginea criticului lucid și
raŃionalgvizionar al modelelor cosmologice eminesci ene este dublată și reformată de
accesul întrgo intimitate cangrenată de (auto)evalu ări penetrante, de
incertitudini/scepticisme/euforii devastante, de to rtura feminităŃii și a implicaŃiilor
existenŃiale ale acestui dat ontic, definitiv și ne transferabil. Dacă pe Alice Voinescu au
frântgo închisorile comuniste, pe Ioana Em. Petresc u au (în)frântgo, pe rând, boala
incurabilă cu degradarea și suferinŃa pe care le im plică, apoi vulgaritatea exteriorului și,
în ultimă instanŃă, colivia ( chiar de aur, chiar a cceptată întrgun final) a mariajului cu
Liviu Petrescu. Cântărește greu, în jurnal și în vi aŃă, și propria condiŃie de femeie,
respectiv de intelectuală (resimŃită ca incompatibi litate funciară), condiŃie asumată
uneori până la identificare anihilantă și alteori, dimpotrivă, respinsă cu vehemenŃă. În
prima sa parte, jurnalul de tinereŃe al Ioanei Em. Petrescu este primul jurnal intim,
necenzurat, sincer până la dezgolire totală, care a re în centru problematica feminităŃii,
ecuaŃia cuplului și, mai ales, destinul gânditoarei , captivă a contingentului, inevitabil (și
de multe ori voluntar) secundară în raport cu panda ntul masculin.

3.5 Jurnal de criză. Constanta Buzea, Creștetul gheŃarului. Jurnal 1969-1971

Precum în cazul Ioanei Em. Petrescu, jurnalul este instrument de exorcizare a
angoaselor cu obiect precis, reperabil în datele co ntingentului. Criza care pretextează
notaŃia zilnică este una a cuplului, subsumabilă co ndiŃiei generice a feminităŃii și
statutului ei în cadrul binomului masculingfeminin. Rostul scriiturii intime Ńine de o

15 racordare necesară la ritmurile interioare ale fiin Ńei, de eludarea fertilă a rutinei
infernale , ca și de surprinderea faustiană a clipei. "Ritmul propriu, intens, interiorizat"
prevalează asupra ritmului dictat de alŃii: acela a l exteriorităŃii – domeniu incontrolabil,
al imprevizibilului, al contactului impur cu Ceilal Ńi. Jurnalul înregistrează cu precizia
unui barometru sensibil mutaŃiile din ordinul cotid ianului, dar mai ales pe cele din zona
interiorităŃii abisale, incomunicabile pe altă cale decât cea a notaŃiei personale.
Dimensiunea exteriorităŃii reprezintă numai creștetul gheŃarului ; adevărata sa realitate,
nevăzută, dar intuită, se depliază abia sub linia a pelor, în meandrele propriei interiorităŃi
tăinuite. Împănat cu textele poetice ale autoarei, menite să cuantifice și să adâncească
sensurile însemnărilor diurne, jurnalul este, și el , literatură în toată puterea cuvântului.
Impresia care se degajă la sfârșitul lecturii este de scriere rotundă, finisată, calofilă, fără
ca această expresivitate voluntară săgi altereze pu ritatea diaristică, autenticitatea,
caracterul verosimil. Deloc întâmplător, scrierea a fost aproape unanim receptată ca o
capodoperă a genului subiectiv.

3.6 Jurnal de scriitor. Gabriela Melinescu, Jurnal suedez

Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu și jurnalul de tinereŃe al ConstanŃei
Buzea, ambele făcute publice în timpul vieŃii scrii toarelor, reprezintă două dintre cele
mai valoroase contribuŃii la corpusul diaristicii f eminine. Specificitatea jurnalului
Gabrielei Melinescu rezidă întrgo ars combinatoria , care aduce împreună tipuri de
jurnal de factură diferită, uneori antinomică: jurn alul afectiv, epistolarul, jurnalul
scriitorului (laborator de creaŃie), jurnal de exil , jurnal al nostalgiei limbii materne, în
care limbile adoptate își dispută supremaŃia, jurna l al vieŃii interioare, ascunse,
nebănuite și jurnal al micilor evenimente familiale , jurnal al artistului, jurnal boem
așadar, dar și jurnal conformist, de adecvare la o morală privată, sui generis , jurnal
spiritual, de comuniune intimă cu divinitatea intui tă în toate straturile existenŃei, carte
de vise, jurnal ecologist și pacifist, în profund d ezacord cu ritmurile istoriei, etc. Toate
aceste componente ale scriiturii intime, interfeŃel e subiectivităŃii, sunt reunite sub
cupola jurnalului de existenŃă, atât de slab reprez entat în cultura română. Spre deosebire
de alte jurnale feminine, notaŃia zilnică nu este i nstigată de imperativul crizei, ci de o

16 nevoie interioară de decantare, limpiditate, inspir aŃie. Se poate vorbi, în cazul Gabrielei
Melinescu, de un jurnal total, adânc, profund semni ficativ în ordinea literară și
deopotrivă în cea antropologică a genului.

3.7 Jurnalul ca gen minor. Mariana Șora, Două jurnale faŃă în faŃă

Jurnalele Marianei Șora, din care numai o parte au fost selectate pentru
publicare, acoperă o întreagă existenŃă, de la tine reŃea pariziană la șicanările senectuŃii
consumate pe teritoriul german. Acestea sunt, de al tfel, componentele cele două scrieri
diaristice juxtapuse: un jurnal al începutului de v iaŃă (anii 1938g1940; războiul;
despărŃirea de Ńară; bursa de studii în FranŃa; efu ziunile primelor luni ale căsniciei cu
Mihai Șora) și unul al prefigurării sfârșitului (an ii 1991g1992, în München; singurătatea;
senzaŃia de abandon; starea irepresibilă de plictis existenŃial, coroborată cu angoasele
vârstei). Această tehnică a contrapunerii ar fi put ut fi interesantă, dacă ngar fi existat
aversiunea congenitală faŃă de gen, stipulată pagin ă de pagină, caregi conferă jurnalului
un aer bizar, de angrenaj care funcŃionează în gol. InadvertenŃele, gratuităŃile,
negativismul (în jurnal sunt figurate mai ales stăr ile de anomie, neputinŃă, lene)
transformă jurnalul Marianei Șora întrgun antijurna l, un jurnal care cărui resorturi
interioare sunt puse în mișcare, în mod paradoxal, tocmai de negarea vehementă a
genului.
3.8 Jurnal autentic. Oana Pellea, Jurnal (2003-2009)

Jurnalul inedit al actriŃei Oana Pellea este o scri ere deschisă și nonconformistă,
în care gândul publicării a încolŃit timpuriu, cont ravenind postulatelor genului privind
secretivitatea și clandestinitatea însemnărilor per sonale. Imperativul scriiturii se impune
firesc, întrgun moment de cumpănă, la jumătatea dru mului vieŃii, după împlinirea celor
patruzeci de ani, când imaginea speculară relevă sp ectralitatea eului oglindit fără urmă
de narcisism (poate numai narcisismul originar de c are vorbea Ortega y Gasset). Rostul
scriiturii intime este, în această ordine de idei, de a familiariza eul cu reflectarea sa, de a
concilia individul cu masca sa socială (și pe actor cu măștile de pe scenă în cazul
acesta), de a sonda abisalităŃile interiorităŃii, d ar mai presus de toate de a vindeca fiinŃa

17 autentică de maladiile secolului: proliferarea imag inilor specioase (de aici iconoclasmul
și aversiunea faŃă de forme ), pierderea credinŃei și corolarul ei: desacraliza rea,
conformismul, mercantilizarea și alte asemenea efec te ale societăŃii de consum.

Capitolul 4. Jurnale exterioare. Diaristica feminin ă și istoria

Jurnalul este, par excellence , spaŃiul în care este redată pendularea individulu i
între istoria mare, de care nu de puŃine ori se sim te confiscat, și micile istorii personale.
Există și o altă dimensiune a jurnalelor personale, anterioară angrenajului intimităŃii.
Deschiderea jurnalului, extimitatea sa, orientarea preponderent spre structurile
macroistorice nu constituie o excepŃie ci, mai degr abă, un dat cultural. łine de domeniul
evidenŃei faptul că jurnalul intim a fost mai întâi extern, cu mecanismele de funcŃionare
la vedere, cu obsesia consemnărilor practice și cu o finalitate precisă și precizată,
înainte de agși întoarce ocheanul asupra eului și a tribulaŃiilor acestuia. Despre
deschiderea/ închiderea jurnalelor scrie și Jean Ro usset; conceptul de jurnal extern este
pus în discuŃie de către Jochen Golz, iar la Eugen Simion apare distincŃia între spaŃiul
privat și spaŃiul public ( jurnal public /jurnal intim ) în scriitura intimă. Michel Tournier
inventează și consacră termenul de jurnal extim o dată cu publicarea, cu acest titlu, a
însemnărilor sale zilnice . În jurnalele exterioare, le dedans a ieșit învins din
confruntarea cu le dehors .

4.1 Confruntarea cu ideologia. Jurnalele Monicăi Lo vinescu. 1981B2000

Departe de a prilejui o revelaŃie cu privire la nat ura ascunsă a individului,
jurnalele Monicăi Lovinescu se înscriu, firesc, pri ntre preocupările în slujba cărora șiga
așezat întreaga existenŃă. Lupta în care sga angaja t de la începutul exilului și până la
sfârșitul zilelor poate fi asemuită cu o confruntar e cu morile de vânt ale ideologiei
comuniste, cu maladia murtigbingismului care a cont aminat nu numai intelectualii
izolaŃi de cortina de fier, ci și pe cei din lumea liberă, democrată. În această ordine de
idei, rolul jurnalului, al consemnărilor zilnice, e ste dincolo de orice ambiguitate: de a
înregistra obiectiv evenimentele pentru a înlesni r ememorarea lor, de a înregistra figuri,

18 evenimente, istorii. TribulaŃiile eului sunt progra matic eludate din consemnare. Fiecare
abatere este aspru sancŃionată de autoare. Jurnalul este numai un instrument pus în
slujba crezului existenŃial. Confruntarea cu ideolo gia canalizează toate energiile și
conferă sens unei existenŃe care a devenit exemplar ă. Dincolo de această supratemă a
jurnalului și a existenŃei se profilează alte chest iuni la fel de stringente: exilul și
nostalgia, decepŃia românească și cea europeană , tema recurentă a culpabilităŃii (legată
de impresia de agși fi abandonat mama, care va muri în închisorile comuniste refuzând
săgși trădeze fiica), trecerea corozivă a timpului, capriciile memoriei, obsesia estgetică,
dimensiunea antiutopică și demistificatoare, comedia umană, etc.

4.2 Sub camuflajul ideologic. Jurnalul Mariei Banuș . 1943B1944

Jurnalul Mariei Banuș este unul inevitabil trist, p entru că nicio umbră de
îndoială nu tulbură convingerea comunistă, contiguă cu exaltarea religioasă. Rarele
puseuri de luciditate ideologică și zvâncnirile tal entului literar sunt fără excepŃie
înăbușite. "Blândul unghi estetic mă irită", declar ă autoarea, exprimândugși aversiunea
faŃă de literatura neînregimentată politic, literat ura autonomiei esteticului, neașezată,
comme il faut , în slujba idealului comunist. Internalizarea auto cenzurii poate să conducă
la construirea unei imagini diaristice în acord cu propriul crez, astfel încât este posibil
ca publicarea integrală a manuscriselor scriitoarei să modifice esenŃial receptarea
acestui jurnal, așa cum spera Nicolae Manolescu. Pâ nă atunci însă rămâne, la capăt de
rând, semnul de întrebare așezat în faŃa unui entuz iasm obtuz, neverificat, rămas, în
esenŃă, necondamnat de autoare chiar și după ce ap ele istorice ale comunismului sgau
retras, dezvăluind un peisaj devastat și o populaŃi e schizoidă, decimată. Jurnalul Mariei
Banuș se numără printre puŃinele mărturii feminine care poate că ar fi trebuit săgși
conserve intactă clandestinitatea.

4.3 Ideologia veselă. Jurnalul sau autobiografia Ni nei Cassian

Memoria ca zestre , cele trei volume din amplul jurnal/memorial al
controversatei Nina Cassian, a avut parte de o rece ptare polarizată: pe de o parte sga

19 situat publicul eterogen, fără pretenŃii, care a gu stat din plin colportajul, picanteriile,
caracterul scandalos al unor dezvăluiri fără perdea , pe de altă parte sga manifestat din
plin mefienŃa și oprobriul cvasigeneral al criticil or și cititorilor profesioniști, care au
clasat definitiv dosarul la secŃiunea priapismului bolșevic și a plăcerilor vinovate de
partid . Vandabilitatea acestui triptic diaristic adânceșt e prejudecata modernistă care
înfierează succesul de piaŃă al scriiturii și îl co nectează automat la calitatea îndoielnică
produsului cultural. În acest caz (ne)fericit sgar părea că toate prejudecăŃile culturale se
verifică, inclusiv cele călinesciene cu privire la caracterul inevitabil superificial și lubric
al diaristicii feminine. ExcepŃia nu confirmă însă regula. Bipolaritatea uzuală teoriilor
antifeministe este infirmată de multitudinea formel or pe care le pot afișa jurnalele
feminine. Scriitura personală a Ninei Cassian coinc ide numai parŃial și superficial cu
definiŃia feminităŃii din imaginarul critic interbe lic.

4.4 Avangarda feministă. Jurnalele Smarandei Brăesc u

Numele Smarandei Brăescu, renumită parașutistă și a viatoare, deŃinătoare a mai
multor recorduri naŃionale, europene, mondiale, nu poate fi disociat de anumite clișee
ale feminismului, legate de femeia voluntară care p unctează întrgo lume a bărbaŃilor
(lumea aviatorilor cu domeniul conex al parașutismu lui) sau de asumarea fără ezitare a
propriului destin, cu refuzul prescripŃiilor de rol , atât de răspândite în epocă.
Feminismul faptic, care o propulsează în avangarda feministă a României și a lumii,
este dublat, în spaŃiul jurnalelor, de o sinteză ex trem de personală între un feminism sui
generis , anacronic, de inspiraŃie creștină, grefat așadar pe preceptele religioase ale unei
existenŃe comme il faut , și un patriotism învederat. Feminismul este însă conjunctural:
meditaŃia asupra condiŃiei feminine este intermiten tă și strict condiŃionată de anumiŃi
factori externi (decadenŃa instituŃiei matrimoniale , declinul occidentului, precaritatea
existenŃei feminine, agresivitatea și ofensivitatea masculină, etc.).
4.5 Jurnalul ca martor. Elena Spijavca, MunŃi și zi le în Bărăgan

Cazul deportatei în Bărăgan, Elenei Spijavca, este unul fericit, căci la capătul
drumului de spini se deschide perspectiva nesperată a libertatăŃii. Imperativul scriiturii

20 își pierde relevanŃa: jurnalul de criză se încheie la fel de abrupt cum a și început.
Misiunea asumată, de a acumula fiecare eveniment pâ nă la alcătuirea unui puzzle al
fenomenului concentraŃionar, a fost îndeplinită. A rezultat imaginea intermitentă a unui
fenomen atipic; deportarea în câmpia Bărăganului nu poate fi comparată nici cu
fenomenul Pitești, nici cu gulagul stalinist, nici cu lagărele naziste, pentru că nu poate
exista o ierarhizare a ororilor. AbsenŃa torturii f izice în cazul fenomenului Bărăgan nu
exclude tortura morală, generată de ruptura brutală de mediul existenŃei și întreŃinută de
condiŃiile de pauperitatea extremă, de senzaŃia de abandon, de compromisurile la
ordinea zilei, de umilinŃă, absurd, etc. Rolul scri iturii personale este acela, precizat de
Elena Spijavca în repetate rânduri în jurnal, de a servi memoriei personale și memoriei
publice, de a împiedica uitarea, de a conferi, în u ltimă intanŃă, o legitimare unei
experienŃe care frizează absurdul. Din centru al lu mii diaristice eul devine martor umil
al tribulaŃiilor istoriei.

4.6 Jurnal de cititor. Tia Șerbănescu, Femeia din fotografie. Jurnal 1987-1989

În subtil dezacord cu socialitatea, jurnalul intim proliferează, se știe, ca gen de
sertar, cu precădere în epocile istorice zbuciumate , în universurile concentraŃionare, în
autarhia dictaturilor de orice culoare. Jurnalul in edit al gazetarei și romancierei Tia
Șerbănescu nu reprezintă o excepŃie de la această f ormulă. Canavaua diaristică se
constituie în răspărul prefacerilor sociale, politi ce, culturale, ca o paradigmă absolut
necesară a normalităŃii și stabilităŃii. Rosturile jurnalului personal nu Ńin numai de un
exerciŃiu obligatoriu al scriiturii zilnice, de o p ropedeutică a creaŃiei esenŃiale, ci de o
lectură în cheie personală a unei lumi literaturizate prin acuitatea privirii și prin
mobilitatea unghiurilor din care actualitatea se pr ocesează ca întrgo filmare intensă, cu
încetinitorul. Jurnalul este așadar opera unui citi tor: al propriei vieŃi, al vieŃilor trecute,
al imediatului comunist, cel situat în "zodia prost iei imperturbabile" conjugate cu
"absurdul cu burtă mare, absurdul gravid, gata să n ască, așadar deplinul absurd."

21 Concluzii

Lucrarea de faŃă a sondat plierea feminităŃii diari stice pe modelul din imaginar
sau, dimpotrivă, inadecvarea tipologică la figurile alterităŃii . Jurnalele feminine au fost
analizate, pentru prima oară, in corpore , cu accent pe imaginarul diaristic feminin.
Jurnalele interioare sgau opus, tipologic, jurnalel or exterioare. În jurnalele interioare sga
observat: literaturizarea mai mult sau mai puŃin co nștientă (uneori expresivitatea e
involuntară, ca în teoria lui Eugen Negrici), fenom enul, semnalat de majoritatea
teoreticienilor, al hipertrofiei eului și al atrofi ei elementului istoric, retragerea diaristei
în spaŃiul securizat ori, după caz, claustrant al p ropriei intimităŃi (teritoriu de
convergenŃă a eului privat și a celui social). Jurn alul paradigmatic al acestei secŃiuni
este cel al lui Jeni Acterian. La Alice Botez jurna lul este unul al interiorităŃii absolute,
cu inferenŃa eludării complete a oricăror biografis me. Alice Voinescu practică un jurnal
spiritual, mistic, creștin al unei feminităŃi cangr enate, uneori mulată structural pe
modelul feminităŃii din imaginar. Jurnalul Ioanei E m. Petrescu dezvăluie cealaltă faŃă a
criticului. Jurnalele deschise, publicate antum ale poetelor ConstanŃa Buzea și Gabriela
Melinescu sunt cele mai izbutite din punct de veder e estetic și, deopotrivă, ca
documente ale condiŃiei feminine. Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu dispune de
notabile accente feministe. La Mariana Șora jurnalu l este un antijurnal. Scrierea inedită,
deschisă, publicată a Oanei Pellea se distinge în p eisajul jurnalelor interioare prin
autenticitate și prin vehemenŃa iconoclastă. În toa te aceste jurnale, istoria este
Hintergrund , realitate secundară, nesemnificativă în ordinea f iinŃei. Jurnalele exterioare
privilegiază istoria în detrimentul atenŃiei acorda te propriului eu. Solipsismul este
înlocuit, așadar, de o privire îndreptată spre lume . Jurnalul paradigmatic este cel al
Monicăi Lovinescu, în care confruntarea cu ideologi a ocupă poziŃia cea mai importantă.
La Maria Banuș și, parŃial, la Nina Cassian, raport urile se inversează: ideologia este cea
care se insinuează, perfid, până în corpul scriitur ii intime, generând mutaŃii ireversibile.
Interesante pentru această categorie a jurnalelor e xterioare sunt și caietele personale ale
Smarandei Brăescu și Elenei Spijavca. Valoarea lor estetică este însă restrânsă.
Jurnalele acestea sunt relevante întrgo ordine antr opologică mai degrabă decât întrgo
ordine literară.

22 BIBLIOGRAFIE
1. CORPUSUL DE TEXTE

1. Acterian, Jeni, Jurnalul unei fete greu de mulŃumit (1932M1947) , Editura
Humanitas, București, 2008.
2. Banuș, Maria, Sub camuflaj. Jurnal (1943M1944) , Editura Cartea Românească,
București, 1978.
3. Botez, Alice, Cartea realităŃilor fantastice. Jurnal , Editura Curtea Veche, București,
2001.
4. Buzea, ConstanŃa, Creștetul gheŃarului. Jurnal 1969M1971 , Editura Humanitas,
București, 2009.
5. Cassian, Nina, Memoria ca zestre. Cartea I. 1948M1953. 1975M1979. 1987M2003 ,
Cartea a IIMa. 1954M1985. 2003M2004 , Cartea a IIIMa. 1985M2005 , Editura CărŃile Tango,
București, 2010
6. Lovinescu, Monica, La apa Vavilonului , vol IgII, Editura Humanitas, București,
1999g2000.
7. Lovinescu, Monica, Jurnal (1981M1984) , ed. a 2ga, rev.; Jurnal (1985M1988); Jurnal
(1990M1993) Jurnal (1994M1995); Jurnal (1996M1997); Jurnal (1998M2000), Editura
Humanitas, București, 2002g2006.
8. Lovinescu, Monica, Jurnal esenŃial , ediŃie îngrijită de Cristina Cioabă, prefaŃă de
Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, București, 201 0.
9. Melinescu, Gabriela, Jurnal suedez I (1976M1983) ; Jurnal suedez II (1984M1989) ;
Jurnal suedez III (1990M1996) ; Jurnal suedez IV (1997M2002) ; Jurnal suedez V (2003M
2008) , Editura Polirom, Iași, 2003g2010.
10. Pellea, Oana, Jurnal. 2003M2009 , prefaŃă de Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas,
București, 2009.
11. Petrescu, Ioana Em., Jurnal, ediŃie îngrijită de Rozalia Borcilă, cuvânt înaint e de
Elena Neagoe, postfaŃă de Carmen Mușat, Editura Par alela 45, Pitești, 2005.
12. Sireteanu, Ana Maria, Tudor Sireteanu, Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu ,
Editura Vremea, București, 2010.

23 13. Spijavca, Elena, Munci și zile în Bărăgan , Editura LiterNet, 2006.
14. Șerbănescu, Tia, Femeia din fotografie . Jurnal 1987M1989 , prefaŃă de Dan Cristian
Turturică, Editura Compania, București, 2002.
15. Șora, Mariana, Două jurnale faŃă în faŃă , prefaŃă de Cornel Ungureanu, postfaŃă de
Lia Ghimpu, Editura Cartea Românească, București, 2 009.
16. Voinescu, Alice, Jurnal , prefaŃă de Alexandru Paleologu, Editura Albatros,
București, 2002.

2. JURNALUL INTIM

1. Barthes, Roland, Romanul scriiturii. Antologie , selecŃie de texte și traducere de
Adriana BabeŃi și Delia ȘepeŃeangVasiliu, prefaŃă d e Adriana BabeŃi, postfaŃă de Delia
ȘepeŃeangVasiliu, Editura Univers, București, 1987.
2. Blanchot, Maurice, SpaŃiul literar , traducere și prefaŃă de Irina Mavrodin, Editura
Minerva, București, 2007.
3. Gold, Helmut, Christiane Holm, Eva Bös, Tine Now ak, Absolut privat! Vom
Tagebuch zum Weblog , Wachter Verlag, Heidelberg, 2008.
4. Hocke, Gustav René, Europäische Tagebücher aus vier Jahrhunderten , Fischer
Taschenbuch Verlag, Frankfurt /Main, 1991.
5. Ionescu, Eugen, Nu , ediŃia a IIga, postfaŃă de Mircea Vulcănescu, Edi tura Humanitas,
București, 2002.
6. Jurgensen, Manfred, Das fiktionale Ich. Untersuchungen zum Tagebuch , Francke
Verlag, BernagMünchen, 1979.
7. Le Rider, Jacques, Jurnale intime vieneze , traducere și prefaŃă de Magda Jeaurenaud,
Editura Polirom, Iași, 2001.
8. Lejeune, Phillipe, Pactul autobiografic , traducere de Irina Margareta Nistor, Editura
Univers, București, 2000.
9. Mihăieș, Mircea, Trestiile lui Midias. Preliminarii la o poetică a j urnalului intim , în
De veghe în oglindă , Editura Cartea Românească, București, 1988.

24 10. Mihăieș, Mircea, CărŃile crude. Jurnalul intim și sinuciderea , Editura Polirom, Iași,
2005.
11. Simion, Eugen, FicŃiunea jurnalului intim , vol. I, Existǎ o poeticǎ a jurnalului? ;
vol. II, Intimismul european , vol. III, Diarismul românesc , Editura Univers
Enciclopedic, București, 2001.
12. Simion, Eugen , Genurile biograficului , vol. IgII, Editura FundaŃia NaŃională pentru
ȘtiinŃă și Artă, București, 2008.
13. Tournier, Michel, Jurnal extim , traducere din limba franceză de Radu Sergiu Ruba,
Editura Humanitas, București, 2009.
14. Vogelsang, Claus, Das Tagebuch , în Prosakunst ohne Erzählen. Die Gattungen der
nichtfiktionalen Kunstprosa , editat de Klaus Weissenberger, Niemeyer, Tübingen , 1985.
15. Wuthenow, Ralph Rainer, Europäische Tagebücher. Eigenart, Formen,
Entwicklung , Wissenschafliche Buchgesellschaft, Darmstadt, 199 0.

3. FEMEIE, FEMINISM, FEMINITATE LITERARĂ

1. Bachelard, Gaston, Poetica reveriei , traducere din limba franceză de LuminiŃa
Brăileanu, prefaŃă de Mircea Martin, Editura Parale la 45, Pitești, 2005.
2. Baudrillard, Jean, Marc Guillaume, Figuri ale alterităŃii , traducere de Ciprian Mihali,
Editura Paralela 45, Pitești, 2002.
3. Boerner, Peter, Tagebuch , Metzler Verlag, Stuttgart, 1985.
4. Bunkers, L. Suzanne, Diaries of Girls and Women. A Midwestern American S ampler ,
The University of Wisconsin Press, Wisconsin, 2001 .
5. Butler, Judith, Gender Trouble. Feminism and the Subversion of Iden tity , Routledge,
Abingdon, 2007.
6. Didier, Béatrice , Le journal intime, PUF, Paris, 1976.
7. Girard, Alain, Le journal intime , PUF, Paris, 1963.
8. Cormoș, GraŃian, Femei în infernul concentraŃionar din România (1945 M1989),
Editura Casa CărŃii de ȘtiinŃă, ClujgNapoca, 2006.

25 9. Cozea, Liana, Confesiuni ale eului feminin , Editura Paralela 45, Pitești, 2005.
10. De Beauvoir, Simone, Al doilea sex , vol. IgIV, ediŃia a IIIga, traducere și prefaŃă d e
Delia Verdeș, Editura Univers, București, 2006.
11. Foucault, Michel, Istoria sexualităŃii , vol I, VoinŃa de a cunoaște ; vol.II,
Practicarea plăcerilor ; vol III., Preocuparea de sine ; traducere din limba franceză de
Beatrice Stanciu și Alexandru Onete, Editura de Ves t, Timișoara, 1995.
12. Groag Bell, Susan, Marilyn Yalom (Editors), Revealing Lives. Autobiography,
Biography and Gender , State University of New York Press, New York, 199 0.
13. Irigaray, Luce, Je, tu, nous. Toward a Culture of Difference , Routledge, New York,
1993.
14. Mihăilescu, Ștefania, Din istoria feminismului românesc. Studiu și antolo gie de
texte (1929M1948), Editura Polirom, Iași, 2006.
15. Miroiu, Mihaela, NepreŃuitele femei. Publicistică feminină , Editura Polirom, Iași,
2006.
16. Muchembled, Robert, Orgasmul și Occidentul. O istorie a plăcerii din s ecolul al
XVIMlea până în zilele noastre , Editura Cartier, Chișinău, 2006.
17. Osinski, Jutta, Einführung in die feministische Literaturwissenscha ft, Erich Schmidt
Verlag, Berlin, 1998.
18. Petraș, Irina, Despre feminitate, moarte și alte eternităŃi , Editura Ideea Europeană,
București, 2006.
19. Samel, Ingrid, Einführung in die feministische Sprachwissenschaft , Erich Schmidt
Verlag, Berlin, 2000.
20. Simmel, Georg, Cultura filozofică. Despre aventură, sexe și criza modernului ,
traducere din limba germană de Nicolae Stoian și Ma gdalena PopescugMarin, Editura
Humanitas, București, 1998.
21. Simons, Judy , Diaries and Journals of Literary Women from Fanny Burney to
Virginia Woolf, Macmillan, Londra, 1990.
22. Touraine, Alain, Lumea femeilor , traducere din limba franceză de Magda
Jeanrenaud, Editura Art, București, 2007.
23. ZahariagFilipaș, Elena, Studii de literatură feminină , Editura Paideia, București,
2004.