Prof. univ. habil. dr. farm. VICAȘ LAURA ABSOLVENT COROIU RODA ORADEA 2019 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE PROGRAMUL DE… [627407]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU FARMACIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. habil. dr. farm. VICAȘ LAURA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
PROGRAMUL DE STUDIU FARMACIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IF

AVANTAJELE UTILIZĂRII
COMBINAȚIILOR FIXE ÎN
TRATAMENTUL RĂCELII ȘI
GRIPEI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. univ. habil. dr. farm. VICAȘ LAURA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2019

CUPRINS

I Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 1
Partea I CONSIDERAȚII TEORETICE ………………………….. ………………………….. ………………. 2
II Noțiuni generale despre răceală și gripă ………………………….. ………………………….. ………….. 2
II.1 Etiologia infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare ………………………….. …………. 3
II.2 Evoluția naturală a răcelii și gripei ………………………….. ………………………….. …………….. 5
II.3 Simptome multiple asociate răcelii și gripei ………………………….. ………………………….. …7
II.4 Tratamentul răcelii comune și al gripei ………………………….. ………………………….. …….. 16
II.5 Clase terapeutice ultilizate în tratamentul răcelii și gripei ………………………….. ………… 18
II.5.1 Analgezice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 19
II.5.2 Antiinflamatoare nesterioidiene ………………………….. ………………………….. …………. 23
II.5.3 Antihistaminice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 23
II.5.4 Decongestionante simpat omimetice ………………………….. ………………………….. ….. 24
II.5.5 Expectorante ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 24
II.5.6 Antitusive ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 25
II.5.7 Alte substanțe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 25
II.6 Combinații fixe utilizate î n tratamentul răcelii și gripei ………………………….. …………….. 26
II.6.1 Combinații fixe cu două substanțe active ………………………….. ………………………… 29
II.6.2 Combinații fixe cu trei substanțe active ………………………….. ………………………….. . 30
II.6.3 Combinații fixe cu patru substanțe active ………………………….. ………………………… 32
II.6.4 Combinații fixe cu cinci substanțe active ………………………….. …………………………. 33
III Importanța raportării reacțiilor adverse ………………………….. ………………………….. …………. 34
Partea II CONTRIBUȚII PERSONALE ………………………….. ………………………….. …………….. 36
IV Studiu observațional ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 36
IV.1 Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 36
IV.2 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 37
V Studii pentru terapia simptomatologiei multiple ………………………….. ………………………….. . 44
VI Concluzie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 49
VII Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 50
VIII Anexă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 54

1

I Introducere

Una dintre tendințele societății din ultimul deceniu este dorința de autonomie și alegere
liberă. În domeniul sănătății, acest lucru s -a conturat prin tendința spre tratarea bolii d e către
pacientul însuși. Astfel, la nivel mondial, a apărut din partea pacienților această dorință de a
avea acces la medicamente eficiente fără a fi nevoie de consultația unui medic sau a unei
prescripții medicale. Ca urmare, a existat o trecere de la me dicamentele care se eliberau doar
pe bază de prescripție medicală la medicația OTC (over the counter; medicamente care se
eliberează fără prescripție medicală). Un număr tot mai mare de medicamente devin disponibile
pe piață ca produse OTC, încurajând paci enții la automedicație. [1]
Răceala comună și gripa sunt infecții acute ale căilor respiratorii superioare (IACRS) și
reprezintă cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în rasa umană. Datorită simptomelor des
întâlnite ale IACRS, în general, pacientul însuș i e capabil să identifice diagnosticul de „răceală
comună” sau „gripă” [2], și astfel, de cele mai multe ori, apelează la automedicație. Tratarea
acestor afecțiuni se realizează în mare parte cu ajutorul combinațiilor fixe din sfera produselor
OTC. Chiar d acă, în prezent nu există nicio dovadă că tratamentul simptomatic ale acestor
infecții acute ale căilor respiratorii superioare interferează cu evoluția răcelii comune și gripei
[3], acesta rămâne principala modalitate de tratament [4], deoarece parametrul cheie pentru
pacient este ameliorarea severității simptomelor. [3]
Lucrarea de față își propune să scoată în evidență avantajele folosirii acestor combinații
fixe în tratamentul simptomatic al răcelii comune și gripei.
Prima parte a lucrării conține noțiuni generale despre răceală și gripă (etiologia, evoluția
și simptomatologia asociate acestor afecțiuni) , date despre tratamentul simptomatic al acestora
(clasele terapeutice utilizate și asocierile lor existente pe piață sub formă de combinați i fixe) și
importanța raportării reacțiilor adverse . A doua parte cuprinde un studiu observațional legat de
reacțiile adverse ale unor combinații fixe pentru răceală și gripă utilizate în România și o sinteză
a unor studii clinice legate de eficacitatea și siguranța combinațiilor fixe de mai multe substanțe
active asociate.

2

Partea I CONSIDERAȚII TEORETICE
II Noțiuni generale despre răceală și gripă

Răceala comună (guturaiul) și gripa, infecții acute ale căilor respiratorii superioare, se
numără printre cele mai frecvente afecțiuni întâlnite în rasa umană. În medie, un adult prezintă
între două și cinci episoade în fiecare an, pe când, în rândul copiilor se ajunge până la zece
îmbolnăviri în decursul unui an. În termeni uzual i, răceala comună este considerată o afecțiune
ușoară cu simptome care se limitează la nivelul nasului și gâtului, în timp ce gripa este percepută
ca o afecțiune sistemică mai severă cu febră și mialgie însoțite de simptomele răcelii comune.
[2] Chiar dacă acestea sunt confundate destul de des, o răceală gravă fiind diagnosticată „gripă ”
sau invers, există deosebiri majore cu privire la etiologia acestor infecții. [5, pag. 61 -66]
Datorită variațiilor mari ale severității, duratei și tipurilor de simptome, d eseori, răceala comună
și gripa sunt greu de delimitat.
Chiar dacă, de cele mai multe ori, pe baza simptomelor des întâlnite ale IACRS,
pacientul reușește să identifice o răceală sau o gripă, totuși, există cazuri în care pacientul
consultă medicul de fam ilie sau farmacistul pentru un diagnostic și un tratament adecvat.
Unii experți descriu răceala comună ca un „set” universal acceptat al simptomelor
respiratorii. Acest „set” de simptome scoate în evidență unicitatea răcelii și gripei printre
afecțiunile f recvente, deoarece niciuna, în afară de acestea, nu prezintă o astfel de varietate de
simptome care apar simultan. Termenii de „răceală” și „gripă” au fost utilizați pentru a descrie
un sindrom comun al acestor simptome cu mult timp înainte descoperirii vi rusurilor
responsabile stării de boală. Fiecare simptom în parte poate fi tratat separat cu o substanță activă
corespunzătoare, dar mulți farmaciști recomandă combinațiile fixe cu mai multe substanțe
active în compoziție pentru ameliorarea simptomelor mult iple ale răcelii și gripei. [2]
Aceste infecții acute ale tractului respirator superior pot fi definite printr -o inflamație și
o iritare limitată a căilor respiratorii superioare, asociate cu tuse fără nicio legătură cu
pneumonie, antecendente de BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică) , emfizem,
bronșită cronică sau altă condiție care să explice simptomele pacientului. IACRS apar la nivelul
nasului, sinusurilor, faringelui, laringelui și căilor respiratorii mari (traheea, bronhiile primare).
Răceala c omună și gripa continuă să fie o mare povară pentru societate, atât pe plan
social, cât și pe plan economic. [6]

3

II.1 Etiologia infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare

IACRS, răceala comună și gripa, sunt afecțiuni cu simptome familiare declanșate de o
infecție virală localizate la nivelul căilor respiratorii superioare care pot fi cauzate de oricare tip
viral serologic dintre cei 200 existenți.
Agenții patogeni responsabili producerii răcelii comune sunt: rinovirusul, adenovirusul,
virusul paragripal, virusul respirator sincițial, enterovirusul și coronarovirusul. Rinovirusul,
specie a genului Enterovirus, din familia Picornaviridae, este cea mai frecventă cauză a răcelii
comune și provoacă până la 80% din infecțiile respiratorii în tim pul perioadelor de vârf.
Identificarea, caracterizarea și eradicarea rinovirusului sunt complexe datorită prezenței a zeci
de serotipuri și a modificărilor frecvente ale antigenului. [6]
Intre 30 -50% din răceli sunt cauzate de rinovirusuri, iar coronarovi rusurile sunt al doilea
cel mai comun agent etiologic (responsabil de 10 -15% din cazurile de răceală). Virusurile
gripale (Influenza) produc între 5 -15% din cazurile de răceală, iar virusul respirator sincițial
este asociat mai mult bolilor asemănătoare gr ipei, ceea ce demonstrează suprapunerea etiologiei
și simptomatologiei răcelii comune și a gripei. [2] [3] Cel mai probabil, entitățile responsabile
de apariția răcelii comune sunt ± 100 serotipuri de rinovirusuri. [4]
Datorită varietății de virusuri care cauzează IACRS, definirea majorității acestor
afecțiuni (bronșita acută, răceala comună, gripa și sindromul de insuficiență respiratorie) este
dificilă deoarece simptomele asociate se suprapun frecvent, iar cauzele lor sunt similare. [6]
Boala similară gr ipei și răceala comună pot fi cauzate de virusurile răcelii comune și de virusuri
Influenza, dar termenul de „gripă” e indicat să fie folosit atunci când infecția cu virus gripal a
fost confirmată. [2]
Simptomele răcelii comune sunt cauzate de peste 100 v irusuri diferite care includ
rinovirusurile, adenovirusurile sau virusurile paragripale. În contrast, gripa este cauzată de
virusurile gripale și, de cele mai multe ori, este urmată de infecții bacteriene secundare cum
este: pneumonia bacteriană. [7] Bacte riile sunt responsabile într -o măsură mai mică de apariția
IACRS și pot provoca aproximativ 15% din cazurile de faringită cu debut brusc, cea mai
frecventă fiind Streptococcus pyogenes, un streptococ din grupul A. [6]
Prezența caracteristicilor clasice al e infecției cu rinovirus, cuplată cu absența semnelor
infecției bacteriene sau a unei afecțiuni respiratorii grave, este suficientă pentru a diagnostica

4
răceala comună. Diagnosticul de răceală comună este unul clinic și nu sunt necesare analize
care să ate ste prezența acestei infecții. Pentru testarea gripei, e important ca probele să fie
recoltate, pe cât posibil, la un interval cât mai scurt de la debutul simptomelor. În cazul sugarilor
și a copiilor mici, cele mai bune probe recoltate pentru analize sunt aspirațiile și tamponările
nazale. Recoltarea exudatului nazofaringian prin aspirație sau tamponări se preferă în cazul
copiilor mai mari și adulților. Testele de streptare rapidă pot fi folosite pentru a exclude faringita
bacteriană, care ar putea contri bui la scăderea numărului de antibiotice prescrise pentru aceste
infecții. [6]
Manifestarea clinică a IACRS este variabilă și este influențată parțial de natura virusului
care a produs infecția, dar depinde într -o măsură mai mare de vârsta, stare psihologi ca și
imunologică a organismului gazdă. În strânsă legătură cu acești factori, IACRS pot să fie
asimptomatice, mortale sau cel mai frecvent vor fi asociate cu o afecțiune acută individualizată.
Chiar dacă se cunosc multe date despre biologia moleculară a acestor virusuri asociate
cu IACRS, există realtiv puțină informație legată de originea acestor simptome asociate răcelii
și gripei. Cunoașterea fiziopatologiei simptomelor este importantă, pentru că majoritatea
schemelor de tratament a IACRS sunt simptomatice și studiile clinice de demonstrare a
eficacității noilor tratamente pun accent mai degrabă pe cauzele simptomelor – parametru
principal al eficacității, decât pe schimbările care se produc la nivelul căilor respiratorii în titrul
viral sau în organismul purtător al virusului. [3]
Privind evoluția bolilor transmisibile în România, în sezonul 2017 -2018 a fost
identificat atât virusul gripal de tip A, cât și cel de tip B, care a fost cel predominant (din
numărul total de cazuri raportate, 66,4% dintre ele au fost provocate de virusul gripal de tip B).
Față de sezonul precedent, când s -au înregistrat 758 de cazuri confirmate, a f ost detectat un
număr de 2,3 ori mai mare de virusuri gripale (1.751) în sezonul 2017 -2018, în urma
supravegherii virologice. Din numărul de cazuri detectate (1.751), 1.335 au cazuri compatibile
cu gripa (ILI), iar restul (415) au fost cazuri respiratorii acute severe (SARI și alte cazuri
spitalizate). Privind distribuția cazurilor de ILI, cele mai multe cazuri s -au înregistrat la grupa
de vârstă 15 -49 de ani (36,9%), urmată de 5 -14 ani (17,9%) și 50 -64 ani (14,4%). Din numărul
total (1335) de cazuri confir mate compatibile cu gripa (ILI): 447 au fost cu virus gripal de tip
A, iar 886 cu virus gripal tip B. [8]

5
II.2 Evoluția naturală a răcelii și gripei

Sindromul răcelii comune a fost definit în urma răcelilor induse experimental ca
afecțiune ușoară, de durată scurtă, cu simptome timpurii: durere de cap, strănut, senzație
puternică de frig, durere în gât, iar mai târziu, rinoree, congestie nazală, tuse și indispoziție. În
general, agravarea simptomelor este rapidă, fiind maximă după 2 -3 zile. Durata m edie a
simptomelor se situează între 7 -10 zile, unele dintre ele persistând mai mult de 3 săptămâni. [3]
Răceala comună este o afecțiune autolimitată și ,de obicei, durează zece zile. Infecțiile
bacteriene secundare asociate răcelii sunt mai puțin comune ș i apar doar în cazul a 8% dintre
pacienți. De asemenea, gripa este o boală autolimitată, care se manifestă pe parcursul a două –
trei săptămâni. Una din complicațiile gripei este miocardita sau agravarea bolilor pulmonare
sau cardiopulmonare cronice existent e. Numărul cazurilor de boală severă provocate de gripă
la nivel global în fiecare an este estimat a fi între trei și cinci milioane, iar dintre acestea
250.000 -500.000 de cazuri se soldează cu deces. Grupurile care prezintă un risc crescut sunt
copii mai mici de cinci ani și cei cu vârsta peste 65 de ani. [7]
Specialiștii în domeniul sănătății trebuie să fie familiarizați cu evoluția naturală a răcelii
comune, astfel încât orice abatere de la simptomele obișnuite să fie stăpânită eficient. Răceala
comună trebuie să se distingă de gripă, faringită, bronșită acută, sinuzită bacteriană acută, rinita
alergică și tuse convulsivă.

Figura II. 1 : Evoluția răcelii comune [4]
Congestie nazală
și iritația gâtului
Strănut și secreție
nazală apoasă
Secreții
mucopurulente
(după 1 -3 zile)
Tuse în 60 -80% din
cazuri (nu implică
afecțiunile
bacteriene)
Persistă peste 10 zile
în 35% din cazuri
Persistă peste 10
zile în 31% din
cazuri
Febră mică,
indispoziție,
mialgie, inapetență

6

În urma unui studiu legat de simptomele răcelii comune induse cu secreții nazale
contaminate, simptomele IACRS au fost clasificate în simptome precoce sau tardive.
Simptomele timpurii: durerea de cap, strănutul, senzația puternică de frig și indispoziția
evoluează rapid, dar dispar la fel de rapid, după 1 -2 zile, în timp ce, simptomele tardive –
indispoziția, secreția nazală, congestia nazală și tusea, apar treptat în decurs de câteva zile și
persistă o săptămână după contaminare. În cazul răcelii comune, ap ariția unui simptom precoce
(strănutul) față de unul tardiv (tusea) poate fi explicată pe baza faptului că IACRS debutează
inițial la nivelul superior al căilor respiratorii, iar apoi se extinde și la nivelul inferior al căilor
respiratorii. Partea superio ară este inervată de nervii trigeminali care mediază strănutul, în timp
ce segmentul inferior laringelui este inervat de nervul vag care mediază tusea. Febra este, de
obicei, un simptom precoce al gripei, dar de durată scurtă (3 -4 zile).
Apariția simptom elor IACRS poate fi înțeleasă pe baza unei teorii noi legată de citokine
și rolul lor în răspunsul fazei acute. Simptomele sistemice cum sunt febra, durerea de cap,
indispoziția, mialgia și anorexia sunt asociate efectelor produse de citokinele eliberate d e
celulele sistemului imunitar, iar răspunsul apare rapid, în primele zile ale infecției, când virusul
este detectat de către sistemul imunitar. Simptomele locale (congestia nazală și rinoreea) sunt
legate de producerea mediatorilor răspunzători de inflama ție- bradikinina și prostaglandinele.
Răspunsul mediatorului inflamației poate avea un debut lent și o durată mai lungă decât
răspunsul citokinelor, care explică evoluția simptomelor locale (rinoreea și congestia nazală).
Răcelile induse experimental la ad ult au fost însoțite rar de febră, iar unii din subiecți
au suferit de o depresie tranzitorie sau temperatură la nivel oral în faza incipientă a bolii.
Studiind simptomele generate de virusuri diferite ale răcelii comune, se constată că nu este
posibilă id entificarea virusului pe baza simptomelor, din moment ce aceleași simptome sunt
cauzate de virusuri diferite. Sindromul gripal (Influenza) are, de obicei, un debut brusc și se
caracterizează prin febră, durere de cap, tuse, durere în gât, mialgie, congesti e nazală, astenie
(slăbiciune) și inapetență. [3] În general, simptomele timpurii ale răcelii comune sunt coriza
(inflamația mucoasei nazale) și durerea în gât.
După depunerea în mucoasa nazală, replicarea rinovirusului și infectarea încep după
transportu l mucociliar la nivelul nazofaringelui posterior și a vegetațiilor adenoide. La 10 -12
ore după inoculare, pot să apară simptomele. Durata medie a simptomelor este de 7 până la 10
zile, dar acestea pot să persiste timp de 3 săptămâni. Infecția mucoasei naza le și reacția
inflamatorie ulterioară a gazdei cauzează vasodilatație și permeabilitate vasculară crescută.

7
Acestea determină obstrucția nazală și rinoreea, în timp ce stimularea colinergică duce la
producția de mucus și strănut.
Perioada de incubație pent ru gripă este 1 -4 zile, iar simptomele debutează după 3 -4 zile.
Expulzarea virală se produce la o zi după debutul simptomelor. Se crede că gripa se răspândește
printre oameni prin contact direct, contact indirect, picături sau aerosolizare. Transmiterea
virusului prin contact sau prin picături se realizează la distanțe mai mici de un metru între
individul bolnav și cel susceptibil. Transmiterea pe cale aeriană poate avea loc la distanțe mai
mari (> 1m). Cele mai multe date bazate pe dovezi sugerează că tran sferul prin picături și
contactul direct sunt modurile predominante de transmitere a virusului gripal. [6]
Chiar dacă din punct de vedere microbiologic, aceste două afecțiuni sunt total diferite
și sunt cauzate de virusuri distincte, diferențierea lor poa te fi dificilă pentru oamenii de rând
care acuză simptome cum sunt febra, tusea sau dureri la nivelul membrelor. Această
suprapunere a simptomelor produce confuzie, atât în rândul nespecialiștilor, cât și în cazul
specialiștilor clinicieni. [7]
Agenții ant ivirali sunt eficace în tratamentul sindromului Influenza, dar nu au niciun
efect asupra altor virusuri care au cauzat IACRS. De aceea, e important un diagnostic clinic
timpuriu spre deosebire de răceala comună. Simptomele caracteristice pentru Influenza s unt
febra și tusea, deoarece în 80% din cazuri această combinație de simptome s -a dovedit a fi un
predictiv pozitiv în diferențierea gripei produsă de Influenza față de simptome asemănătoare
gripei, în cadrul unei populații. [3]

II.3 Simptome multiple asociate răcelii și gripei

În 1958, Jackson și colab. au fost primii care au încercat pentru prima dată să definească
răceala comună ca entitate clinică, infectând experimental peste 1000 de studenți cu spălături
nazale provenite de la pacienți diagnosti cați cu răceală comună. Scopul studiului a fost de a
determina complexul de simptome care definește o răceală comună pe baza rezultatelor obținute
pentru opt simptome: strănut, durere de cap, stare generală de rău, senzație puternică de frig,
rinoree, cong estie nazală, durere în gât și tuse. Studiul a demonstrat clar că, pe o perioadă de
observație de șase zile, au fost evidențiate majoritatea simptomelor la fiecare pacient
diagnosticat cu răceală și simptomele multiple au fost prezente simultan. Acest stud iu timpuriu
(1958) realizat de Jackson și colab. asupra unui virus neidentificat, a fost urmat de numeroase
studii realizate pe infecții induse experimental cu virusuri cunoscute ale răcelii comune. De

8
exemplu, Tyrrell și colab. (1993) au indus voluntaril or infecția cu o serie de virusuri diferite
(trei tipuri de rinovirus, virus sincițial respirator și coronavirus) și au constatat că simptomele
răcelii comune generate de aceste virusuri diferite au fost aceleași și aceste simptome multiple
s-au manifestat simultan la toți pacienții diagnosticați cu răceală. În 1996, un studiu care a
comparat răcelile apărute în mod natural cu cele induse de Tyrrell și colab. a raportat, de
asemenea, prezența simptomelor multiple în ambele cazuri. [2]
Acest „set” universal acceptat de simptome (durere în gât, rinoree, congestie nazală,
tuse, febră, durere de cap și indispoziție) a răcelii comune, a fost recunoscută încă din
Antichitate ca entitate a bolii. [4]
O infecție acută a căilor respiratorii superioare poate debuta cu un singur simptom, cum
ar fi o senzație de gât uscat și iritat, iar după o perioadă (de obicei, o zi) apar și alte simptome
cum sunt: rinoreea, strănutul, durerea în gât, disfonia, durerea de cap, congestia nazală, tusea,
durerea sinusală, epifora, inapetența, mialgia, senzația puternică de frig, febra mică, tulburările
de somn și indispoziția. Câteva din aceste simptome persistă pe toată durata bolii timp de o
săptămână sau mai mult. Nu toate din simptomele prezentate mai sus apar în fieca re caz de
IACRS, dar conform definiției și diagnosticului, răceala comună și gripa sunt afecțiuni cu
simptome multiple. Caracterul multi -simptomatic al răcelii comune și gripei a fost evidențiat în
urma unui studiu în care evoluția bolii a demonstrat preze nța a unui număr de până la opt
simptome în aceeași perioadă.
Severitatea simptomelor gripei pot varia de la o infecție sub -clinică asimptomatică până
la o formă febrilă care poate implica, de asemenea, infecții ale tractului respirator inferior
responsa bile de laringotraheobronșită, bronșiolită și pneumonie.
Studiile clinice efectuate atât pe răcelile induse experimental, cât și pe cele care apar în
mod natural, demonstrează apariția simptomelor multiple simultane la pacienții care suferă de
IACRS. [2]
În urma unui studiu de cercetare realizat în trei țări europene (Austria, Belgia și Croația),
s-a constatat că percepția oamenilor de rând privind răceala comună și gripa este mai
diversificată în cadrul unei țări decât între cele trei țări. În toate acest e trei țări percepția este
similară privind răceala ca o afecțiune inofensivă și individuală, gripa ca infecție cu
caracteristici distincte, percepția patogenezei și evoluția bolii. Răceala comună este, în general,
considerată o afecțiune inofensivă, iar s imptomele sunt individuale, în funcție de individ, starea
de sănătate și de factorii externi. Este percepută ca o afecțiune care poate fi tratată de pacientul
însuși. O mică parte dintre voluntari a prezentat simptome severe care au determinat pacientul
să recurgă la repaus la pat și adaptarea rutinei zilnice. Au existat câteva excepții: debutul a fost

9
gradual sau abrupt, câteva din simptomele tipice răcelii au fost menționate o dată sau de două
ori și durata răcelii a fost mai lungă de câteva zile. Cu priv ire la infecția gripală, pacienții au
raportat simptome severe și de durată mai lungă. Gripa „reală”, se distinge prin febră, repaus la
pat și simptome severe. Percepția asupra debutului și duratei infecției gripale a fost neclară, iar,
în ceea ce privește tratamentul, opinia majorității este că e necesară medicația, mai ales când
pacientul prezintă și febră, iar consultul medical e necesar și încurajat.
Bazându -se pe înțelegerea individuală a voluntarilor asupra simptomelor răcelii comune
și gripei, s -a constatat că nu există o distincție clară între aceste două afecțiuni. Chiar dacă
majoritatea știe că infecția gripală este mult mai severă decât gripa, această afecțiune este
identificată pe baza simptomatologiei: febră, durere la nivelul membrelor și incap acitate de a –
și desfășura activitatea la locul de muncă. Totuși, febra nu este întotdeauna un semn al infecției
gripale, iar răceala comună poate fi însoțită și ea de febră și durere la nivelul membrelor. Ceea
ce merită menționat este criteriul clinic pe b aza căruia pot fi diferențiate aceste două afecțiuni:
debutul bolii (în cele mai multe cazuri, gradual pentru răceala comună; brusc, însoțit de febră
mare pentru gripă). Comparând rezultatele din cele trei țări, s -a constatat că diferențele sunt
foarte mic i. În concluzie, participanții studiului cunosc foarte bine simptomele, diferențele și
patogenitatea răcelii comune și gripei. Dar, în același timp, există anumite preconcepții: febra
este un indicator al infecției gripale, unele presupuneri vagi despre de butul gradual/brusc al
răcelii comune și ideea despre posibila continuitate între răceală și gripă. [7]
Orice simptom care apare izolat nu va fi diagnosticat de pacient sau de către medic ca o
răceală comună sau gripă. Iritația gâtului sau la nivel nazofar ingian este un prim semn al
IACRS, dar dacă acest simptom evoluează într -o durere de gât, fără să fie însoțit de alte
simptome, va fi mai degrabă diagnosticat ca durere de gât, rinofaringită, faringită, amigdalită
sau laringită, decât răceală comună. În mo d similar, prezența febrei, mialgiei, tulburărilor de
somn sau a tusei, ca simptome izolate, nu va fi diagnosticată ca o boală similară gripei sau gripă.
[2]
În ansamblu, IACRS duc la neputință pentru perioade scurte de timp. Absența de la
școală și de la muncă este ceva obișnuit, în plus, simptomele pot fi enervante, iar oboseala
extremă este des întâlnită. [6]
Simptomele IACRS sunt declanșate de răspunsul la infecția virală a căilor respiratorii
superioare și acest răspuns imun pare să fie principalul factor de generare a simptomelor, mai
degrabă decât lezarea produsă la nivelul căilor respiratorii. În timpul infecțiilor induse
experimental cu rinovirus, analizele histologice nu au evidențiat nicio modificare morfologică

10
în epiteliul nazal al voluntaril or infectați, în afară de creșterea substanțială a leucocitelor
polimorfonucleare pe durata infecției. [3]
Macrofagele este celula organismului gazdă care monitorizează invazia agenților
patogeni și are capacitatea de a declanșa un răspuns în faza acută a infecției. Suprafața
macrofagelor prezintă receptori care se combină cu patogenii virali și bacterieni și declanșează
producția de citokine. Citokinele acționează pentru a recruta și alte celule imune, declanșează
inflamația și generează simptome sistemice cum este febra. Un amestec complex de citokine
proinflamatorii și mediatori generează simptomele IACRS. Se consideră că bradikinina,
mediatorul responsabil de inflamație, joacă un rol important în apariția simptomelor locale ale
IACRS (durere în gât, cong estie nazală), iar citokinele se presupune că sunt responsabile de
simptomele sistemice (de exemplu, febra). [3]
Noile cunoștințe despre efectele citokinelor asupra omului ajută la înțelegerea unor
simptome ale răcelii și gripei: febră, inapetență, indispo ziție, senzație de frig, durere de cap,
mialgie. [3]

Durerea în gât
Deseori, iritația la nivelul gâtului este primul simptom al unei IACRS. [3] Durerea în
gât se manifestă prin senzație de gât uscat, înghițire dureroasă și furnicături la nivelul gâtu lui.
De cele mai multe ori, este cauzată de o infecție virală, mai rar de infecții bacteriene. Durerea
în gât este prezentă atât în cazul răcelii și gripei, cât și în alte infecții virale: rujeolă, varicelă,
tuse convulsivă. [5, pag. 61 -66] Acest simptom p oate fi asociat cu o infecție precoce a
nazofaringelui mai degrabă decât a epiteliului nazal. Senzația de iritație la nivelul gâtului poate
fi cauzată de formarea bradikininei în căile respiratorii ca un răspuns la infecție, deoarece
administrarea intranaz ală a bradikininei declanșează rinită și durere în gât. Această senzație de
iritație, ca simptom timpuriu a unei IACRS, se poate transforma în durere în gât asociată cu
nazofaringită, faringită sau amigdalită, iar aceste afecțiuni pot fi asociate cu infecț ii bacteriene.
acest simptom este cel mai probabil cauzat de acțiunile prostaglandinelor și bradikininei
localizate pe terminațiile nervoase senzoriale ale căilor respiratorii, iar senzația de durere este
mediată de nervii cranieni care comunică cu nazof aringele și faringele. [3]

Strănutul
Strănutul, ca și durerea în gât, este un simptom precoce asociat cu IACRS. El este
mediat exclusiv de nervii trigemen care comunică cu epiteliul nazal și partea anterioară a
nazofaringelui cu fibrele senzoriale. Str ănutul este legat de răspunsul inflamator la nivelul

11
nasului și a nazofaringelui care stimulează nervii trigemen. Strănutul poate fi mediat prin
intermediul receptorilor histaminergici localizați la nivelul nervilor trigemen, deoarece
administrarea intrana zală a histaminei declanșează strănutul. Strănutul activează căile
parasimpatice spre gandele nazale și la acest nivel pare să fie un control colinergic al strănutului,
deoarece s -a dovedit că anticolinergicele (ipratropium) și antihistaminicele de prima g enerație
inhibă strănutul. [3]

Rinoreea
Secreția nazală asociată IACRS este un amestec complex de elemente derivate din
glande, celule calciforme, celule plasmatice și exudate plasmatice din capilare, în proporții
variabile, în funcție de perioada de timp a infecției. și de severitatea răspunsului inflamator. O
secreție nazală apoasă este un simptom precoce a IACRS și este, deseori, însoțită de strănut.
Această fază timpurie a rinoreei este o secreție granulară reflexă cauzată de stimularea nervilor
trigemen la nivelul căilor respiratorii, asemănător strănutului. În urma unor studii, s -a
demonstrat că secrețiile nazale din primele 4 zile ale unei răceli comune sunt inhibate prin
administrarea intranazală de medicație anticolinergică (ipratropium). Secre ția nazală conține,
de asemenea, un exudat de plasmă bogat în proteine provenit de la capilarele subepiteliale, ceea
ce poate explica acțiunea parțială a anticolinergicelor legată de inhibarea secreției nazale
asociată IACRS. [3]
Culoarea secreției nazale și a sputei este folosită, deseori, ca marker clinic pentru a
stabili prescrierea sau nu a unui antibiotic, dar nu există în literatura de specialitate dovezi care
să susțină acest concept, pentru că aceste modificări de culoare ale secreț iei nazale sau ale sputei
reflectă severitatea răspunsului inflamator, mai degrabă decât natura infecției. Pe parcursul unei
IACRS, culoarea secreției nazale poate să se transforme din limpede, în galben sau chiar în
verde. Această schimbare este legată de recrutarea leucocitelor la nivelul lumenului căilor
respiratorii și este un semn distinctiv al bolilor căilor respiratorii. Secreția nazală limpede sau
albă conține puține leucocite, cea galbenă (verde pal) indică o creștere a cantității de leucocite,
iar când acestă cantitate crește și mai mult, culoare devine verde. [3]
Este important de știut că secrețiile nazale limpezi devin purulente fără să existe o
infecție bacteriană. [4]

12
Congestia nazală
Congestia nazală este un simptom care apare mai târziu în cazul unei IACRS care crește
în severitate de -al lungul primei săptămâni de simptome. Cauza congestiei nazale este dilatarea
venelor mari la nivelul epiteliului nazal (sinusuri) ca răspuns la producerea de mediatori
vasodilatatori ai inflamației, cum e bradikinina. [3]

Durerea sinusală
Sinusurile paranazale înconjoară căile respiratorii nazale și orice infecție la acest nivel
implică, de obicei, sinusurile, cauzând inflamație și acumulare de secreții la nivelul sinusurilor.
Originea acestei dureri sin usale poate avea legătură cu mai mulți factori: schimbări ale presiunii
în spațiul aerian sinusal și schimbări de presiune la nivelul vaselor de sânge răspunzătoare de
drenarea sinusurilor. Ostia sinusurilor paranazale este, adesea, blocată datorită epitel iului nazal
care devine inflamat și congestionat în cazul unei IACRS. Totuși, sinusurile cu ostia deschisă
pot să fie dureroase, indicând faptul că generarea mediatorilor răspunzători de inflamație
înăuntrul sinusurilor este suficientă pentru a declanșa se nzația de durere fie direct prin
stimularea fibrelor nervoase, fie prin distensia vaselor de sânge care sunt, de asemenea, legate
de nervii senzoriali. [3]

Epifora
Epifora (lăcrimarea ochilor) este un simptom comun asociat rinitei alergice și
infecțioase . În cazul copiilor de 7 ani, 70% din cazurile de epiforă sunt asociate afecțiunilor
alergice sau IACRS. Canalul nazolacrimal poate fi obstrucționat la deschiderea sa la nivelul
nasului prin inflamația și congestia vaselor de sânge în epiteliul nazal în ju rul deschiderii
canalului, determinând acumularea de lacrimi și fenomenul de lăcrimare al ochilor. Acest canal
prezintă un plex vascular (țesut cavernos) similar cu venele sinusale ale epiteliului nazal, iar
congestia acestui plex duce la obstrucționarea c analului. Mușchiul cavernos nazolacrimal este
inervat de nervi simpatici și parasimpatici care pot să prezinte un rol în controlarea fluxului de
lacrimi prin reglarea congestiei și decongestionării mușchiului cavernos. [3]

Tusea
Tusea trebuie considerată un simptom obișnuit al IACRS. [4] Aceasta poate să persiste
3 săptămâni sau chiar mai mult și reprezintă cea mai mare cauză de recurgere la un consult
medical . [3] Tusea reprezintă un proces fiziologic prin care este eliminată sec reția de la nivel
bronșic (sputa) [9, pag. 524], iar în funcție prezența secrețiilor aceasta se clasifică în: tuse

13
umedă, productivă (sunt prezente secrețiile care se acumulează) și tuse uscată, neproductivă (e
lipsită de secreții sau acestea sunt aderente , vâscoase). [10, pag. 355]
Tusea este mediată exclusiv de nervul vag, ceea ce înseamnă că tusea este inițiată în
căile respiratorii prin stimularea nervilor senzoriali de la nivelul laringelui sau unei părți
inferioare a tubului respirator. Nervul vag c omunică, de asemena, cu urechea externă, esofagul
și cu organele de la nivel abdominal, iar tusea poate fi provocată la nivelul acestor zone, de
exemplu reflux gastroesofagian asociat cu tuse. Tusea este un reflex normal cu rol de protecție,
care previne p ătrunderea alimentelor și lichidelor în căile respiratorii, și favorizează eliminarea
mucusului și a obiectelor străine din căile respiratorii inferioare. În primele zile ale unei IACRS,
tusea este uscată, neproductivă și nu prezintă niciun beneficiu pentr u pacient, ci poate să ducă
la alterarea calității somnului și la epuizare. Tusea asociată cu IACRS se presupune că e cauzată
de hiperreactivitatea reflexului de tuse, care se datorează efectelor mediatorilor inflamatorii la
nivelul terminațiilor nervoase senzoriale ale căilor respiratorii. În cazul unui subiect sănătos,
tusea este indusă cu ușurință prin stimularea mecanică a laringelui, dar atunci când laringele
este inflamat și hiperreactiv, tusea poate să apară spontan sau ca răspuns la anumiți stimuli care,
în mod obișnuit, nu declanșează tuse (de ex: efectele iritante ale aerului rece). În cazul IACRS,
tuse apare spontan, iar unele episoade de tuse se prezintă, mai degrabă, ca ceva voluntar, decât
ca un act reflex. Această tuse care apare în mod volunt ar poate fi asociată cu senzația de iritare
la nivelul căilor respiratorii. Tusea umedă, productivă apare mai târziu în cadrul IACRS, iar o
posibilă cauză care duce la apariția acesteia este răspândirea inflamației la nivelul căilor
respiratorii inferioare și, prin urmare, stimularea producerii de mucus. Virusurile răcelii comune
nu cauzează nicio leziune substanțială la nivelul epiteliului respirator, în timp ce virusul gripal
produce leziuni celulare substanțiale la acest nivel. Această diferență poate ex plica de ce
infecția cu virus gripal e, de obicei, asociată cu tuse, pe când răceala comună apare ca o „răceală
la nivelul capului”, lipsită de tuse, sau cu tuse nesemnificativă. [3]

Durerea de cap
Durerea de cap este un simptom precoce, asociat cu IACRS. Într -un studiu clinic
efectuat pe pacienți cu durere în gât asociată cu IACRS, peste 60% dintre ei sufereau și de
durere de cap. Mecanismul durerii de cap asociate cu IACRS este necunoscut, dar în i poteza
propusă există prezumția că aceasta e cauzată de citokinele eliberate din celulele sistemului
imunitar ca răspuns la infecția virală. Administrarea de citokine implicate în răspunsul imun la
infecție (factor de necroză tumorală, interferoni) declanș ează durere de cap. Mecanismul durerii
de cap induse de citokine este necunoscut, dar această durere indusă de citokine este

14
acompaniată de oboseală, inapetență, indispoziție, greață și depresie, simptome asociate
frecvent cu IACRS. [3]

Senzația puternic ă de frig și febra
Senzația puternică de frig este un simptom de început al răcelii comune și câteodată
constituie stadiul inițial al febrei, când vasoconstricția poate provoca o scădere a temperaturii
pielii, aceasta fiind percepută ca senzație puternică de frig. În rândul adulților, răceala comună
este rar însoțită de febră, iar pentru unii pacienți scăderea temperaturii corpului este ceva
tranzitoriu, fiind prezentă doar în faza incipientă a bolii. Pe de -altă parte, această senzație de
frig poate să nu aibă nicio legătură cu schimbarea temperaturii corpului sau pielii. Ea poate să
fie o senzație centrală în strânsă legătură cu controlul tremorului. Senzația puternică de frig și
frisoanele sunt cel mai probabil induse de efectele citokinelor implicate în centrele de reglare a
temeperaturii din hipotalamus și percepute la nivelul cortexului cerebral. [3]
Febra este un simptom caracteristic al bolilor infecțioase și reprezintă un dezechilibru
între termogeneză (producerea de căldură) și termoliză (pierderea de căldură). Tremorul și
intensificarea proceselor catabolice însoțesc termogeneza, iar termoliza determină vasodilatație
și transpirație. Acțiunea pirogenelor endogene (provenite din surse exogene: bacterii și alte
microorganisme) asupra centrului termoge netic și termolitic determină apariția febrei. [9, pag.
299]
Febra ca răspuns la infecție este considerat un simptom benefic, deoarece aceasta
demonstrează răspunsul gazdei față de entitățile străine ajunse în organism. Febra este, de
obicei, asociată cu infecții virale noi sau severe, în special în cazul depistării unui virus nou
pentru gazdă, ca și în epidemiile de gripă sau SARI (infecții respiratorii acute severe). Acest
simptom este prezent în cazul copiilor, iar o posibilă explicație a lipsei lui în rândul adulților se
datorează expunerii repetate a acestora la virusurile răcelii comune, iar infecțiile ulterioare nu
declanșează un răspuns imun puternic, în timp ce, în cazul copiilor, virusurile sunt entități noi.
Citokinele sunt considerate pirogeni e ndogeni care sunt eliberați de macrofage și alte leucocite
ca răspuns la infecție, dar nu există dovezi clare cu privire la efectele piretice și antipiretice ale
citokinelor. Se crede că interleukina 1 și interleukina 6 sunt cele mai importante citokine ca re
induc febra. Se presupune că citokinele trec bariera hematoencefalică sau că acestea
interaționează cu terminațiile nervoase ale vagului implicate în termoreglarea din hipotalamus
pentru a crește temperatura corpului. Hipotalamusul inițiază frisonul, va soconstricția la nivelul
pielii și senzația puternică de frig. [3]

15
Simptome psihologice, indispoziția și modificări ale dispoziției
Prezența simptomelor fizice ale IACRS – congestia nazală, rinoreea și tusea – pot cauza
disconfort, deficit de atenție și modificări ale dispoziției, dar numărul dovezilor este în creștere
cu privire la efectele citokinelor asupra sistemului nervos central, manifestate prin schimbările
psihologice asociate cu IACRS. S -a dovedit că IACRS duc la reducerea vigilenței subiective și
la funcționarea psihomotorie depreciată, dar contribuția relativă a citokinelor în aceste
schimbări este vag cunoscută. Administrarea interferonului alfa în cadrul terapiei pentru infecții
virale cronice (hepatita B și C) este asociată cu efecte advers e similare gripei care apar și în
cazul IACRS: oboseală, febră, frisoane la nivelul mușchilor, greață și modificări ale dispoziției.
Efectele secundare psihice, cum sunt depresia, iritabilitatea, lipsa de motivație, concentrare
defectuoasă, psihozele și st ările de confuzie, apar în rândul unor pacienți după 2 -3 luni de
tratament cu interferon alfa. Citokinele – factorul de necroză tumorală și interleukinele 1,2 și 6) –
induc sindromul „comportamentului de boală” cu anhedonie, disfuncție cognitivă, anxietate sau
iritabilitate, dereglări ale somnului, încetinire psihomotorie, oboseală, inapetență și sensibilitate
crescută la durere. Aceste citokine sunt, de asemenea, asociate cu IACRS și pot media
modificările de dispoziție asociate acestor infecții. [3]

Anorexia (inapetența)
Anorexia este un simptom comun asociat cu IACRS. Asocierea febrei cu scăderea
consumului de alimente și lichide este cel mai comun semn de infecție. Anorexia asociată cu
infecții (de exemplu IACRS) este mediată de citokinele eli berate de leucocite ca răspuns la
infecție, iar aceste citokine determină inhibarea apetitului prin efectele asupra centrului foamei
din hipotalamus. Citokinele legate de anorexie sunt implicate în faza acută a răspunsului la
infecție (interleukine, factor ul de necroză tumorală). Anorexia poate ajuta la îndepărtarea
infecției prin economisirea energiei care ar fi folosită în digestie, astfel reducând
disponibilitatea micronutrienților, cum sunt fierul și zincul – esențiali pentru dezvoltarea
agenților patoge ni, și prin îmbunătățirea funcției imune, amplificând activitatea monocitelor și
macrofagelor. [3]

Mialgia
De asemenea, mialgia este un simptom comun asociat IACRS, aproximativ 50% din
pacienții care suferă de răceală acuză și acest simptom. Acesta ap are în faza acută a răspunsului
la infecție, fiind și ea cauzată de efectele citokinelor la nivelul mușchilor scheletici. Citokinele
proinflamatorii produc epuizarea proteinelor musculare, iar factorul de necroză tumorală

16
(casectină) e responsabil de uzura musculară și de cașexie. Această epuizare a proteinelor
musculare ca răspuns la IACRS poate fi considerată benefică deoarece mobilizează proteinele
și aminoacizii care pot fi transformate la nivelul ficatului în opsonine și alte componente ale
sistemului imunitar. Febra asociată IACRS este, de obicei, însoțită de alte simptome sistemice
(cum e mialgia) și există multe dovezi că aceste două simptome sunt cauzate de producerea de
prostaglandina E2 ca răspuns la citokinele circulante. Prostaglandina E2 este u n mediator al
durerii prin efectele sale asupra receptorilor periferici ai durerii. Citokina stimulează producția
de prostaglandină E2 la nivelul muschilor scheletici, iar efectele acesteia asupra nervilor
senzoriali din mușchi pot explica mialgia asociată cu IACRS. [3]

II.4 Tratamentul răcelii comune și al gripei

Răceala comună și gripa sunt diagnosticate pe baza simptomatologiei, iar tratamentele
sunt, în mare parte, simptomatice pentru că înțelegerea mecanismelor care generează
simptomele obișnuite este încă incompletă în comparație cu cantitatea de cunoștințe disponibile
la ora actuală despre biologia moleculară a virusurilor implicate.
Chiar dacă înțelegerea fiziopatologiei simptomelor este importantă, cele mai multe
tratamente sunt simptomatice, iar studiile clinice legate de noile tratamente se axează pe
modificările legate de severitatea simptomelor, mai degrabă decât schimbarea titrurilor virale
în căile respiratorii. [3]
Terapia simptomatică rămâne principala modalitate de tratament a răcelii comune, deși
mai mulți agenți medicamentoși au fost testați pentru a scurta durata bolii. Totuși, fără îndoială
tratamentul simptomatic potrivit poate îmbunătăți starea pacientului.
Pentru cele mai multe virusuri care cauzează răceala comună nu este disponibilă o
terapie antivirală. Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor pentru IACRS minore, de
obicei, virale, nu modifică evoluția bolii, dar amplifică rezistența la antibiotice.
Plecând de la ideea greșită că răcelile sunt produse de bacterii, s au că antibioticele sunt
cele care au efect benefic asupra acestora, s -a ajuns la creșterea vizitelor medicale și la
solicitarea de către părinți a unui tratament cu antibiotic. Un studiu realizat copiilor din SUA a
arătat că 30% din cazurile consultate de către un medic li s -a prescris un tratament cu antibiotic.
Totuși, specialiștii din domeniul sănătății au fost nevoiți să introducă în programele
educaționale afirmația că nu există niciun tratament pentru răceala comună, altul decât trecerea

17
timpului (pe rioadei) în care sistemul imunitar reușește să se debaraseze de virusul care a produs
infecția. [4]
Datele bazate pe dovezi sugerează că utilizarea antibioticelor ca tratament al răcelii
comune e ineficientă, deoarece simptomele nu sunt ameliorate și nici durata bolii nu este
scurtată. Cheia este evitarea supraprescrierii de antibiotice, dar, totodată, să nu fie scăpată de
sub control o infecție care ar pune viața în pericol. [6]
Majoritatea medicamentelor contra răcelii și gripei atenuează efectele produs e de
interacțiunea sistemului imunitar cu virusul. Într -adevăr, este mai important răspunsul imun al
organismului pacientului, decât virusul care a produs infecția, care e responsabil de cele mai
multe simptome ale răcelii comune. [4]
Tratamenul IACRS u rmărește ameliorarea simptomelor pentru că acestea sunt
percepute ca ceva neplăcut, dar un studiu clinic sugerează că unele simptome sunt o parte
integrantă a răspunsului fazei acute și pot ajuta la vindecarea infecției. Simptomele neplăcute,
cum sunt febr a, indispoziția și anorexia, ajută la lupta organismului împotriva infecției și
tratarea acestor simptome cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) este îndoielnică. [3]
Totuși, terapia simptomatică a fost asociată atât cu beneficii, cât și cu riscuri, mai ales
în cazul copiilor. The Food and Drug Administration (FDA) recomandă ca aceste tratamente
simptomatice cu medicamente OTC să nu fie utilizate în cazul copiilor sub vârsta de șase ani.
Simptomele trebuie tratate numai în cazul în care este întrerupt pr ogramul de somn al copilului,
apar dificultăți în timpul mesei sau crează disconfort. Dacă se solicită un medicament OTC
pentru un copil, este indicat să se recomande un medicament cu o singură substanță activă care
să trateze simptomul cel mai supărător ș i să se respecte indicațiile privind dozajul pentru a evita
posibila toxicitate.
În cazul adulților, se alege un tratament potrivit, bazat pe simptomele pacientului și
ținând cont de preferințele acestuia. [4]
Decongestionantele și combinațiile antihistami nic-decongestionant pot limita tusea,
congestia nazală și alte simptome la adulți. Se recomandă să se evite preparatele pentru tuse la
copii. Antagoniștii receptorilor H1 reduc într -o mică măsură rinoreea și strănutul în primele 2
zile ale răcelii adultulu i. Antihistaminicele din prima generație sunt sedative, de aceea pacientul
trebuie atenționat cu privire la acest efect. Decongestionantele nazale topice și orale
(oxitrazolină local, pseudoefedrină oral) au un efect benefic moderat în rândul adulților și
adolescenților asupra reducerii rezistenței căilor respiratorii la nivel nazal. [6]
Polimedicația abundă în ceea ce privește remediile pentru răceală și gripă; de aceea,
pacienții nu trebuie supratratați. [4]

18
Studiile clinice legate de tratamentul răcelii comune și al gripei vor fi nevoite să
demonstreze ameliorarea severității simptomelor sau a duratei acestora, deoarece aceștia sunt
parametrii cheie pentru majoritatea pacienților. [3]
Pe lângă medicația prescrisă, pacienții trebuie să consume multe lichide, să se
odihnească și să întrerupă fumatul. [6]

II.5 Clase terapeutice ultilizate în tratamentul răcelii și gripei

Clasa terapeutică Substanțe active Simptome tratate
Analgezice aspirină, paracetamol,
ibuprofen durere de cap, durere în gât,
mialgie, febră, senzație
puternică de frig, durere
sinusală, otalgie
Decongestionante orale pseudoefedrină, efedrină,
fenilefrină congestie nazală
Decongestionante topice oximetazolină,
xilometazolină, nafazolină,
tramazolină, tetrizolină congestie nazală
Antihistaminice de prima
generație doxilamină, difenhidramină,
clorfeniramină rinoree, strănut, tuse
Antitusive dextrometorfan, folcodină,
codeină, pentoxiverină tuse neproductivă
Expectorante/mucolitice guaifenezină, ambro xol,
acetilcisteină, bromhexin tuse productivă
Anticolinergice ipratropium, tiotropium rinoree

Tabel II.1 Clasele terapeutice, substanțele active și simptomele tratate ale răcelii comune și
gripei [2]

Pe lângă aceste substanțe active, folosite atât ca monoterapie, cât și asociate între ele,
combinațiile fixe cu administrare orală conțin și cafeină (stimule nt cortical; psihostimulent) sau
acid ascorbic (vitamina C).

19

Rinoree, strănut Congestie nazală Durere de cap, febră
⇩ ⇩ ⇩
Antihistaminice din prima
generație:
❖ Clorfeniramină
❖ Bromfeniramină
❖ Feniramină
❖ Prometazină
❖ Difenhidramină
❖ Triprolidină
❖ Feniltoloxamină

Antihistaminice din a doua
generație:
❖ Loratadină
Decongestionante orale:
❖ Efedrină
❖ Pseudoefedrină
❖ Fenilefrină
❖ Fenilpropanolamină Analgezice:
❖ Paracetamol
❖ Ibuprofen
❖ Aspirină
❖ Codeină

Tabel II.2 Clasificarea medicamentelor pentru răceală și gripă în funcție de simptome

II.5.1 Analgezice

În tratamentul răcelii și gripei se folosesc în mare parte analgezice -antipiretice (derivați
de acid salicilic: acid acetilsalicilic, derivați de pirazolonă: propifenazonă, derivați de p –
amniofenol: paracetamol), dar unele dintre ele conțin ibuprofen (antiinflamator nesteroidian;
derivat de acid propionic) sau codeină (analgezic -opioid). [10, pag. 357] Chiar dacă ibuprofenul
și codeina sunt DCI -nonOTC, ele sunt admise în produse OTC respectând anumite condiții:
dozele de ibuprofen să fie mici, iar codeina să fie asociată în combinații doar cu DCI -OTC. [5,
pag. 53 -54]

20
În terapia durerii de etiologii multiple, combinațiile fixe de analgezice îmbunătățesc
ameliorarea ei și minimizează efectele adverse. Deoarece procesul durerii implică mecanisme
centrale, periferice și numeroase substanțe și receptori, procesele și țintele numeroase trebuie
tratate simultan pentru ca ameliorarea dure rii să fie una eficientă. Combinarea de analgezice cu
mecanisme diferite de acțiune este recomandată în durerea acută sau cronică, când fiecare
etiologie în parte posedă un mecanism propriu de acțiune. Dacă se combină două analgezice cu
același mecanism de acțiune, este puțin probabil să apară o ameliorare suplimentară a durerii,
dar combinarea de analgezice cu mecanisme diferite de acțiune îmbunătățesc activitatea
analgezică, cunoscută sub numele de „analgezie multimodală” (sinergism de adiție).
Reducerea efectelor adverse dependente de doză este un motiv important pentru
asocierea mai multor analgezice (substanțele asociate vor fi în doze mai mici). Totuși, acest
lucru este valabil doar atunci când efectele adverse sunt dependente de doză. [11]
Pe lângă e ficacitate, analgezicele OTC oferă mai multe avantaje în comparație cu
medicamentele prescrise de către medic: accesul facil, costuri mai mici și efecte adverse mai
puține. [12]
Aceste analgezice asociate care intră în compoziția combinațiilor fixe aparțin unor clase
diferite și se găsesc în doze mai mici pentru a reduce apariția reacțiilor adverse și a îmbunătăți
ameliorarea durerii. Analgezicele opioide demonstrează îmbunătățirea eficacității când sunt
combinate cu acetaminofen, acid acetilsalicilic sau i buprofen. Acetaminofenul în combinație
cu codeina sau derivați de codeină pare să fie mult mai eficient decât codeina sau
acetaminofenul administrate individual. În cazul combinațiilor care conțin acid acetilsalicilic,
potențarea reacțiilor adverse nu a fo st demonstrată. [5, pag. 61 -66]

II.5.1.1 Analgezice -antipiretice (neopioide)
II.5.1.1.1 Paracetamolul (acetaminofenul)
Pe piața farmaceutică românească, paracetamolul intră în compoziția celor mai multe
combinații fixe pentru răceală și gripă. [13, pag. 859 -866] Este aprobat pentru tratamentul
durerii și febrei. Studiile cu privire la siguranța pe termen lung a paracetamolului arată că o
doză de 2600mg/ zi timp de 2 ani nu este asociată cu reacții adverse.
Sunt preferate combinațiile cu acetaminofen față de cele cu acid acetilsalicilic sau
ibuprofen, deoarece combinațiile cu paracetamolul dețin obiective terapeutice scontate ca
îmbunătățirea eficacității, reducerea efectelor adverse dependente de doză și efectul rapid. [11]

21
Paracetamolul este un der ivat de p -aminofenol, iar eficiența analgezică poate fi
considerată ușor moderată. Pe lângă acțiunea analgezică, acetaminofenul posedă și efect
antipiretic, util în combaterea febrei. Acțiunea antiinflamatoare și cea antispastică sunt
neglijabile. [9, pag. 299] [10, pag. 189] În general, acetaminofenul este bine tolerat și prezintă
efecte analgezice și antipiretice care nu diferă cantitativ de cele ale acidului acetilsalicilic.
Se presupune că efectele analgezice și antipiretice ale paracetamolului sunt r ezultatul
inhibării prostaglandinelor la nivel central. La concentrații terapeutice ale acetaminofenului,
inhibarea ciclooxigenazei (COX) la nivel periferic este nesemnificativă, ceea ce explică efectele
sale antiinflamatorii neglijabile. Alte mecanisme po t include inhibarea ciclooxigenazei 2
(COX -2) la nivel central (prostaglandin sintetază), sinteza oxidului nitric sau procese mediate
de serotonină.
Reacția adversă majoră asociată acetaminofenlului este hepatotoxicitatea care se
manifestă în caz de suprad ozaj, automedicație sau în cazul administrării unor pacienți
predispuși la afecțiuni hepatice. Toxicitatea hepatică se manifestă și în cazul utilizării
concomitente de inductori enzimatici ai citocromului P -450 (1A2/2E1).
Chiar dacă, de obicei, toxicitate a acetaminofenului se manifestă la doze mult mai mari
decât cele recomandate, totuși au fost raportate cazuri de hepatotoxicitate la doze terapeutice în
cazul pacienților alcoolici.
În combinație cu alte analgezice: codeină, hidrocodonă, oxicodonă, tramad ol și
butorfanol este potențat efactul analgezic.
Codeină/acetaminofen este cea mai folosită combinație fixă pentru ameliorarea durerii.
Codeina este un prodrug, care este metabolizat inițial la metilmorfină de către CYP -450 2D6,
urmat apoi de metaboliza rea la morfină (metabolitul activ). Aproximativ 10% este demetilată
la morfină. În toate studiile, pacienții care au utilizat combinația de acetaminofen cu codeină
(60mg) au observat o ameliorare a durerii cu cel puțin 50% față de pacienții cărora li s -a
administrat doar paracetamol.
Combinația fixă de hidrocodonă/acetaminofen este prescrisă frecvent în SUA.
Hidrocodona este, de asemenea, metabolizată la nivel hepatic de către CYP -450 2D6 la
hidromorfonă. [11]

II.5.1.1.2 Acidul acetilsalicilic
Alături d e acetaminofen, aspirina este unul dintre cele mai utilizate medicamente în
întreaga lume. [11] Aspirina și paracetamolul sunt analgezice de primă alegere. [10, pag. 191]

22
Pe lângă efectele analgezice și antipiretice, acidul acetilsalicilic este eficient î n
prevenția și tratamentul infarctului miocardic. Activitatea antiinflamatoare a aspirinei este
atribuită abilității de inhibare a sintetizării prostaglandinelor. [11] Latența acțiunii analgezice
este de 30 de minute. [13, pag. 855 -857]
Acidul acetilsalici lic prezintă numeroase reacții adverse: toxicitate renală,
cardiovasculară, hepatică, hematologică și gastrointestinală. Aceste reacții adverse sunt
asociate cu mulți factori de risc și pot fi observate la doze terapeutice.
Toxicitatea gastroinstestinală a aspirinei nu este dependentă de doză. În unele cazuri,
acidul acetilsalicilic determină reacții alergice la nivel bronșic, mai ales pacienților care suferă
de astm sau vegetații adenoidiene. Aspirina este contraindicată în cazul copiilor care suferă de
o infecție virală datorită riscului crescut de a dezvolta sindromul Reye. [11]
Asprina este frecvent asociată cu codeină (analgezic opioid) sau cafeină
(psihostimulent) în combinații.

II.5.1.2 Analgezice opioide

Codeina este analgezicul opioid care intră în compoziția combinațiilor fixe pentru
răceală și gripă din România. Pe lângă puterea analgezică comparabilă cu cea a paracetamolului
sau a acidului acetilsalicilic care apare la doze mai mari (120mg), codeina pr ezintă și efect
atitusiv care se manifestă la doze mai mici (15mg). Efectul antitusiv se intensifică cu creșterea
dozelor și este util în combaterea tusei uscate, neproductive. [10, pag. 357]
Analgezicele opioide demonstrează îmbunătățirea eficacității c ând sunt combinate cu
acetaminofen, acid acetilsalicilic sau ibuprofen. Acetaminofenul în combinație cu codeina sau
derivați de codeină pare să fie mult mai eficient decât codeina sau acetaminofenul administrate
individual. [5, pag. 61 -66]
Analgezicele opi oide determină constipație severă și toleranță / dependență la utilizarea
pe termen lung, independent de doză. [11]

23
II.5.2 Antiinflamatoare nesterioidiene
II.5.2.1 Ibuprofenul

Iburofenul, derivat de acid propionic, prezintă acțiune analgezică similară
paracetamolului, fiind util și în pediatrie. [13, pag. 791] Acțiunea antipiretică a ibuprofenului
nu este utilă terapeutic. [10, pag. 619]
Face parte din categoria DCI -nonOTC, fii nd DCI admis la doze mici (200mg, 400mg)
în combinații fixe pentru răceală și gripă. [5, pag. 53 -54] [13, pag. 791]
Antiinflamatoarele nesteroidiene prezintă numeroase reacții adverse: toxicitate renală,
cardiovasculară, hepatică, hematologică și gastroint estinală. [11] Totuși aceste reacții adverse
apar în cazul ibuprofenului cu o frecvență mai mică decât în cazul acidului acetilsalicilic. [10,
pag. 625]

II.5.3 Antihistaminice

Antihistaminicele pot atenua unele simptome ale răcelii și gripei, cum su nt rinoreea și
strănutul. Aceste efecte se datorează acțiunii anticolinergice a primei generații de
antihistaminice (cele mai vechi): clorfeniramina, bromfeniramina și prometazina. Totuși, ele nu
sunt eficiente în atenuarea congestiei nazale. Unele antihis taminice din prima generație (e.g.
difenhidramină), intră în compoziția remediilor pentru răceală, pentru acțiunea atitusivă sau
pentru a îmbunătăți calitatea somnului pacientului, când sunt incluse în combinații destinate
administrării seara la culcare. D ovezile sugerează că antihistaminicele utilizate în monoterapie
au un beneficiu mic în tratarea simptomelor răcelii comune, dar pot oferi o ameliorare
simptomatică limitată atunci când sunt asociate cu decongestionante, analgezice și antitusive.
Antihistam inicele non -sedative, cum e loratadina, au fost sudiate în combinație cu
decongestionante și par să reducă rinoreea, strănutul și congestia nazală, fără să producă
somnolență. [4]
Combinațiile fixe pentru răceală și gripă de pe piața farmaceutică româneas că conțin în
mare parte clorfeniramină sau feniramină.
Efectul advers cu cea mai mare incidență al antihistainicelor H1 din prima generație este
sedarea. Uneori, acest efect este de dorit (în cazul copiilor), dar de multe ori poate perturba

24
activitățile z ilnice ale pacientului. [10, pag. 651] Pentru a combate acest efect nedorit al
antihistaminicelor, ele se asociază cu cafeină (efect psihostimulant).

II.5.4 Decongestionante simpatomimetice

Congestia nazală asociată răcelii comune poate fi atenuată cu ajutorul
decongestionantelor (adrenergice) simpatomimetice topice sau orale. [4] Pseudoefedrina și
fenilefrina (derivați de beta -feniletilamină) sunt cele mai frecvente decongestionante orale
(sistemice), folosite în combinațiile fixe pentru răceală și gr ipă din România. În tratamentul
IACRS se folosesc și derivații imidazolici: nafazolina, xilometazolina, oximetazolina,
tetrizolina ca decongestionante topice sub formă de spray -uri sau picături nazale. [10, pag. 253 –
258] Ca decongestionant topic, în Români a, cel mai folosit este nafazolina, formulat sub formă
de soluție. [9, pag. 221]
În comparație cu efectul placebo, o singură doză de substanță decongestionantă orală
sau topică îmbunătățește simptomele nazale subiective care sunt asociate cu reducerea
rezistenței respiratorii. [4]
Utilizarea decongestionantelor topice trebuie să fie limitată la 2 -3 zile, deoarece efectul
rebound congestiv poate să apară după 72 de ore de la administrare. [4] La administrarea locală
a nafazolinei mai mult de o săptămână, apa re autolimitarea efectului prin instalarea tahifilaxiei.
[10, pag. 258]
Sunt disponibile diverse combinații fixe:
● decongestionant oral în combinație cu un antihistaminic din prima sau a doua generație
● decongestionant oral în combinație cu un analgezic (paracetamolul) sau cu un
antiinflamator nesteroidian (ibuprofen)
● decongestionant oral în combinație cu un analgezic și un antihistaminic [4]

II.5.5 Expectorante

Expectorantele sunt benefice în tratamentul răcelii și gripei, când acestea sunt însoțite
de tuse productivă (cu secreții). Acestea produc fluidificarea sputei prin mai multe mecanisme:
măresc secreția de la nivel bronșic, stimulează mecanismele de elimina re ale sputei sau
modifică proprietățile fizico -chimice ale acesteia. Astfel, acestea se împart în: secretostimulante

25
(cele care au acțiune stimulantă asupra glandelor bronșice) și bronhosecretolitice (prezintă
acțiune de fluidificare directă asupra secreț iei bronșice). [10, pag. 360 -365]
Ca secretostimulant, guaifenezina este asociată în combinații alături de alte substanțe
active. Bronhosecretoliticele folosite în tratamentul afecțiuniilor însoțite de tuse productivă
sunt: ambroxol, bromhexin, acetilcist eină, carbocisteină și erdosteină. [14]
Terpinhidratul, prezintă, de asemenea, activitate expectorantă și intră în compoziția unor
combinații fixe.
Toate expectorantele prezintă reacții de intoleranță digestivă manifestate prin greață,
vomă, gastralgii, d iaree, iritație gastrică. Unele dintre ele au ca reacție adversă bronhospasmul
(acetilcisteina, bormhexin, ambroxol). [10, pag 360 -365]

II.5.6 Antitusive

Tusea neproductivă este dăunătoare pentru că nu prezintă secreții, e uscată și dureroasă
și solic ită aparatul cardiovascular, provocând uneori hemoptizie. Acest tip de tuse trebuie
combătută cu medicamente din clasa antitusivelor, care diminuă sau suprimă tusea, prin
deprimarea centrului tusei sau a fibrelor de întindere. [9, pag. 524] [10, pag. 357 -359]
În tratamentul răcelii și gripei însoțite de tuse uscată se folosesc antitusive cu acțiune
central ă de tipul: dextrometorfan, codeină, oxeladină și butamirat. [14] Dintre acestea, codeina
este singura substanță din această clasă terapeutică care intră în compoziția unor combinații fixe
pentru răceală și gripă, efectul antitusiv manifestându -se la doze mici (15 mg). [10, pag. 357 –
359]
Antitusivele opioide (codeină, dextrometorfan) determină constipație severă și
toleranță/dependență la utilizarea pe ter men lung, independent de doză. [11]

II.5.7 Alte substanțe
II.5.7.1 Cafeina
Cafeina (c ofeina) este un stimulent cortical, psihomotor. [10, pag. 111] Ea este inclusă
în unele combinații pentru efectul stimulant și pentru a reduce o parte din sedarea i ndusă de
antihistaminicele din prima generație. Doza minimă eficientă pentru aceste efecte este de 100
mg. Majoritatea produselor OTC conțin 30 -50 mg cafeină/tabletă, doză echivalentă unei cești

26
de cafea. De asemenea, s -a susținut că aceasta potențează efi cacitatea analgezicelor, dar
dovezile acestei afirmații nu au fost încă definitivate. [4]
Cafeina prezintă efecte adverse la nivel cardiac, care se manifestă prin tahicardie, aritmii
și coronaroconstricție. [14]

II.5.7.2 Acidul ascorbic
Acidul ascorbic (vitamina C) face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile și intră
în compoziția remediilor pentru răceală și gripă.
Este recomandată în caz de infecții, gripă sau febră prelungită. [9, pag. 443]
Mult timp, vitamina C a fost promovată ca ag ent terapeutic în prevenția și tratamentul
răcelii comune. S -a dovedit că dozele mari de vitamina C (>1g/zi) reduc durata răcelilor cu 8%.
Totuși, reducerea simptomelor după dozele mari de vitamina C nu s -au dovedit a fi mai mar e
decât cea produsă de produ sele OTC standard. [4]
Potrivit studiului Cochrane, utilizarea vitaminei C profilactic zilnic în doză de 0,2 grame
sau mai mult a avut un efect redus, dar consecvent asupra duratei și severității simptomelor
răcelii comune (durata s -a redus cu 8% în cazul adulților și cu 13% în rândul copiilor. În cadrul
studiilor, s -a arătat că administrarea curativă a vitaminei C după apariția simptomelor nu are un
beneficiu clar. [6]

II.6 Combinații fixe utilizate în tratamentul răcelii și gripei

Simptomatologia mult iplă a răcelii și gripei poate fi tratată cu ajutorul combinațiilor fixe
în care sunt asociate mai multe substanțe active care își manifestă simultan efectul terapeutic și
țintit asupra simptomelor. Fiecare dintre aceste substanțe active asociate în combin ații are un
mecanism de acțiune diferit și astfel nu interacționează unele cu altele.
Combinația mai multor substanțe active pentru răceală și gripă într -o formulă pentru
doză unică , oferă pacientului confortul de a -și trata simptomele multiple cu un sing ur produs
și poate, prin urmare, să promoveze o respectare mai bună a tratamentului. Acest lucru intervine
în siguranța pacienților și eficacitatea optimă a medicamentelor. Astfel, asocierea mai multor
substanțe active într -o singură doză asigură administr area simultană a medicamentelor
necesare.

27
Aceste combinații fixe ocupă un loc important față de alte terapii disponibile: de la
fitoterapie și medicina tradițională chinezească, până la terapia antivirală.
Combinațiile fixe cu mai multe substanțe active ar trebui să constituie tratamentul de
primă alegere, cel puțin atunci când se constată prezența mai multor simptome, când nu există
o infecție bacteriană și dacă acțiunile preventive eșuează (protecție fizică, vaccinare sau
imunizare pasivă). [2]
În orice tratament medical, cu cât este mai simplă schema de tratament, cu atât
medicamentele vor fi administrate în doza corectă, la momentul potrivit. Dacă pacientul are
nevoie de trei medicamente diferite, tratamentul va fi simplificat dacă toate acestea pot fi
administrate în același timp, fiind incluse într -o singură tabletă. Chiar dacă, în general, se poate
argumenta că substituirea a două comprimate mici cu unul mare nu aduce un beneficiu prea
mare, totuși avantajele majore survin din simplificarea schemei d e tratament a pacientului.
Eficiența și complianța terapiei care vizează tratarea simptomatologiei multiple au fost
dovedite și pentru alte afecțiuni cum sunt: cancerul de sân, hipertensiunea, dislipidemia, HIV,
ulcer duodenal și episoade migrenoase. Imp actul introducerii combinațiilor fixe pentru mai
multe terapii este imens, atât pentru pacienți, cât și pentru societate. [2]
O meta -analiză axată pe modul în care combinațiile fixe influențează complianța
terapeutică a raportat că noncomplianța la tratame nt descrește cu 26% când pacienților li se
administrează combinații fixe. Această meta -analiză s -a concentrat în jurul bolilor cronice cum
e hipertensiunea arterială, dar acest concept se aplică, de asemenea, și afecțiunilor acute –
IACRS, când pacienții po t întâmpina dificultăți în tratarea simptomelor multiple cu mai multe
medicamente care conțin o singură substanță activă. [2]
Uneori, se spune că toxicitatea acestor combinații fixe pentru simptome multiple este
agravată datorită prezenței mai multor subst anțe active în compoziție, dar acest lucru nu ia în
considerare farmacologia de bază și profilul de siguranță al substanțelor active. Nu există nicio
dovadă care să sugereze cumularea toxicității, iar dacă acest lucru ar fi adevărat, aceste
medicamente nu ar deține autorizația de punere pe piață. Cel mai important lucru este ca
medicamentul să fie administrat conform indicațiilor din prospect.
În general, medicația pentru tratamentul răcelii comune este sigură, deoarece
comercializarea lor se realizează în masă pentru publicul larg și sunt administrate în doze de
ordinul milioanelor zilnic în timpul sezonului rece. Orice problemă care apare în cadrul acestei
medicații, poate fi observată rapid datorită numărului mare de pacienți care o utilizează.
Argumentul în favoarea acestor combinații fixe pentru simptome multiple apărute simultan în
cadrul IACRS este conform cu cel propus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) privind

28
combinațiile fixe și anume că există un grup de pacienți pentru care se potrivește a cest tip de
terapie de ameliorare a simptomelor multiple. OMS afirmă, de asemenea – cu cât acest grup de
pacienți este mai mare, cu atât motivarea pentru a combina substanțele active pentru tratament
este mai semnificativă, iar pentru IACRS acest grup este semnificativ. Raționamentul
formulării combinațiilor fixe destinate răcelii comune și gripei este, prin urmare, practic, logic
și rațional. [2]
Prin urmare, aceste combinații fixe de mai multe substanțe active oferă siguranță,
eficacitate și sunt rentabi le și convenabile pentru tratarea simptomelor multiple ale răcelii
comune și gripei când se administrează conform indicațiilor. Această terapie necesită unele
informații speciale care trebuie furnizate pacientului de către medic sau farmacist. [2]
Reducere a efectelor adverse ale combinațiilor fixe se produce atunci când aceste reacții
depind de doză și când sunt asociate doze mai mici ale substanțelor active decât cele care se
administrează în mod normal în cazul substanțelor administrate individual. Cu pri vire la
reacțiile adverse dependente de doză, este important de știut că folosirea accidentală, simultană
a unor combinații fixe cu acetaminofen, acid acetilsalicilic sau ibuprofen (produse OTC pentru
răceală / tuse în combinație cu substanțe analgezice pr escrise de către medic) predispun
pacienții la fenomene toxice. [11]
Siguranța și eficacitatea oricărui tratament medical depind, în primul rând, de
respectarea acestuia de către pacient conform recomandărilor, pentru că supradozajul poate
duce la un risc crescut al apariției reacțiilor adverse, iar subdozajul conduce la ineficiența
tratamentului. [2]
Farmacistul joacă un rol important în consilierea pacientului privind utilizarea oricărui
medicament, în special combinațiile fixe fără prescripție medicală (OTC), deoarece farmaciștii
sunt singurii profesioniști din domeniul sănătății specialiști ai tratamentelor OTC, și de
asemenea, instruiți să identifice simptomele stării de boală a pacientului și să stabilească
tratamentul potrivit.
Chiar dacă sunt afecț iuni des întâlnite, sunt necesare mai multe cercetări în această
direcție. Sunt necesare mai multe studii clinice de înaltă calitate, care să demonstreze
eficacitatea și siguranța combinațiilor fixe cu mai multe substanțe active pentru ameliorarea
simptome lor, deoarece medicii și farmaciștii recomandă în mod obișnuit aceste produse. [2]
Analizând datele existente referitoare la combinațiile fixe pentru răceală și gripă, am
constatat că aceste produse OTC de pe piața farmaceutică românească nu au fost luate în studii
clinice care să le demonstreze siguranța și eficacitatea.

29
Datorită gamei largi de produse OTC, în acest studiu au fost luate în calcul doar câteva
din aceste combinații fixe pentru răceală și gripă, din România
Analizând combinațiile fixe pentru răceală și gripă din România, acestea conțin de la
două până la cinci substanțe active asociate.

II.6.1 Combinații fixe cu două substanțe active

Combinațiile fixe cu două substanțe active sunt cele mai întâlnite medicamente destinate
simptomatologiei multiple. O combinație tipică pentru tratarea simptomelor multiple est e un
analgezic (paracetamol sau acid acetilsalicilic) asociat cu un decongestionant oral
(pseudoefedrina). Combinația dintre acid acetilsalicilic și pseudoefedrină pentru tratarea
congestiei nazale și a durerii a fost concepută astfel pentru că aceste simp tome apar simultan,
iar această combinație simplifică terapia comparativ cu administrarea acidului acetilsalicilic și
a pseudoefedrinei ca monoterapie. [2]
În Statele Unite ale Americii, combinațiile fixe cu două substanțe active sunt asocieri
dintre:

Antihistaminic + Decongestionant Decongestionant + Analgezic
Triprolidină + pseudoefedrină (comprimate,
sirop) Pseudoefedrină + ibuprofen (comprimate)
Clorfeniramină + fenilefrină (sirop) Fenilefrină + paracetamol (capsule, sirop)
Clorfeniramină + pseudoefedrină (sirop) Fenilpropanolamină + paracetamol (capsule)
Bromfeniramină + pseudoefedrină (elixir) Pseudoefedrină + paracetamol (comprimate)
Loratadină + pseudoefedrină (comprimate cu
acțiune prelungită) Pseudoefedrină + paraceta mol/codeină
(comprimate)

Tabel II.3 Combinații fixe cu două substanțe active [4]

În România, combinațiile fixe cu două substanțe active sunt asocieri dintre un analgezic –
antipiretic (acid acetilsalicilic, paracetamol) sau un antiinflamator nesterioidian (ibuprofen) și

30
un decongestionant oral (fenilefrină, pseudoefedrină) / un analgezic opioid (codeina) / vitamina
C. [13, pag. 854 -866]
Acidul acetilsalicilic combinat cu vitamina C (Aspirin plus C: acid acetilsalicilic 500
mg și acid ascorbic 240 mg) se găsește sub formă de comprimate efervescente. [15] O altă
combinație cu acid acetilsal icilic conține pe lângă aceasta pseudoefedrină și se prezintă sub
formă de granule pentru suspensie orală (Aspirin Complex Hot Drink: acid acetilsalicilic 500
mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg). [16]
Ibuprofenul apare în combinații alături de pseudoefedrină (Nurofen Răceală și Gripă:
ibuprofen 200 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg) [17] sau codeină (Nurofen plus:
iburofen 200 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12,8 mg) sub formă de comprimate fi lmate.
[18]
Paracetamolul intră în compoziția celor mai multe combinații fixe pentru răceală și
gripă, atât cu două substanțe active în compoziție, cât și în cazul celor cu trei, patru sau chiar
cinci. În combinațiile fixe cu două substanțe active, alătur i de paracetamol, sunt asociate
fenilefrina (Theraflu Sinus Răceală și Gripă: paracetamol 650 mg și fenilefrină 10 mg; pulbere
pentru soluție / suspensie orală) [19], codeina (Ultracod: paracetamol 500 mg și fosfat de
codeină hemihidrat 30 mg; comprimate) [20] sau vitamina C (Efferalgan Vitamine C:
paracetamol 330 mg și acid ascorbic 200mg; comprimate efervescente). [21]

II.6.2 Combinații fixe cu trei substanțe active

Substanțele active din cele șapte clase terapeutice menționate (Tabel II.1 ) pot fi asociate
în mai multe moduri, în funcție de nevoia pacientului cu scopul ameliorării simptomelor răcelii
comune și gripei. Combinațiile cu trei substanțe active existente conțin, în general, un analgezic,
un antihistaminic de primă generație și un decongest ionant nazal. Acestă combinație triplă este
benefică pentru adulți și copii mai mari în cele mai multe cazuri, tratând simptome precum
durerea, rinoreea, strănutul și congestia nazală. Antihistaminicele de primă generație intră, de
obicei, în compoziția pr oduselor destinate simptomatologiei multiple, deoarece au o activitate
farmacologică largă, acționând, de asemenea, ca sedative, fiind extrem de benefice pentru
tratamentul din timpul nopții al răcelii comune. Este bine cunoscută legătura dintre calitatea
somnului și susceptibilitatea la răceala comună. Somnul eficient e esențial pentru un sistem
imunitar sănătos. Medicamentele care îmbunătățesc somnul sunt esențiale pentru orice
inflamație care afectează calitatea acestuia. Doxilamina este unul dintre comp ușii cu efect

31
hipnotic larg utilizat de către pacienți ca terapie OTC pentru insomnie. Difenihidramina este
folosită de peste șaizeci de ani în combinațiile pentru simptome multiple, ameliorând tusea.
Doxilamina și clorfeniramina s -au dovedit a fi eficient e în ameliorarea strănutului, probabil
datorită acțiunii anticolinergice centrală și periferică. [2]
În Statele Unite ale Americii, se găsesc următoarele asocieri sub formă de combinații
fixe cu trei substanțe active:
Antihistaminic + Decongestionant + An algezic
Triprolidină + pseudoefedrină + paracetamol (sirop)
Difenilhidramină + pseudoefedrină + paracetamol (sirop, comprimate)
Clorfeniramină + efedrină + paracetamol (comprimate)
Clorfeniramină + pseudoefedrină + aspirină (comprimate efervescente)
Clorfeniramină + pseudoefedrină + paracetamol (comprimate efervescente)
Clorfeniramină + fenilefrină + aspirină (comprimate)
Clorfeniramină + fenilefrină + paracetamol (sirop, capsule, comprimate)
Feniramină + fenilefrină + paracetamol (comprimate efervescente)
Feniltoloxamină + fenilpropanolamină + paracetamol + codeină (comprimate)
Tabel II.4 Combinații fixe cu trei substanțe active [4]

Majoritatea combinațiilor fixe pentru răceală și gripă conțin trei substanțe active, iar
paracetamolul nu lipsește din compoziția acestora. Alături de paracetamol și acidul
acetilsalicilic e asociată codeina (Aspaco – comprimate: acid acetilsalicilic 300 mg, paracetamol
250 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12 mg) [22] sau cafeina (Antinevralgic Forte –
comprimate: acid acetilsalicilic 250 mg, paracetamol 250 mg și cafeină 50 mg). [23] Alte
combinații fixe conțin paracetamol, codeină și cafeină (Solpadeine Extra – comprimate
efervescente: paracetamol 500 mg, codeină fosfat hemihidra t 12,8 mg, cafeină 30 mg; Codamin
P – comprimate: paracetamol 400 mg, cafeină anhidră 23 mg, fosfat de codeină hemihidrat 15
mg) [24] [25], iar în altă combinație paracetamolul este asociat cu codeină și propifenazonă
(Saridon – comprimate: paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, cafeină 50 mg). [26]
Există câteva combinații care conțin pe lângă paracetamol, guaifenezină asocitate cu feniramină
(Revigrip Hot Lemon Max – pulbere pentru soluție orală: paracetamol 1000mg, gauifenezină
200mg, clorhidrat de fe nilefrină 12,2 mg) [27] sau fenilefrină (Coldrex Junior – comprimate
filmate: paracetamol 250 mg, guaifenezină 100 mg, clorhidrat de fenilefrină 5 mg [28] ;Theraflu

32
Max Răceală și Tuse – pulbere pentru soluție orală: paracetamol 1000 mg, clorhidrat de
fenilefrină 12,2 mg, guaifenezină 200 mg). [29] Paracetamolul și fenilefrina sunt asociate și cu
altă substanță, și anume: cu acid ascorbic (Coldrex Max Grip – pulbere pentru soluție orală:
paracetamol 1000 mg, acid ascorbic 40 mg, clorhidrat de fenilefrină 10 mg) [30], cafeină
(Antinevralgic Sinus – comprimate filmate: paracetamol 500 mg, cafeină 25 mg și clorhidrat de
fenilefrină 5 mg) [31] sau cu feniramină (Theraflu Extra Răceală și Gripă – pulbere pentru
soluție orală: paracetamol 650 mg, maleat de feniram ină 20 mg și clorhidrat de fenilefrină 10
mg). [32] Câteva din aceste combinații cu trei substanțe active conțin clorferinamină pe lângă
paracetamol și pseudoefedrină (Parasinus – comprimate: paracetamol 500 mg, maleat de
clorfeniramina 3 mg, clorhidrat de pseudoefedrina 30 mg) [33] sau paracetamol și acid ascorbic
(Faringo Hot Drink – granule pentru soluție orală: paracetamol 500 mg, acid ascorbic 200 mg,
maleat de clorfeniramină 4 mg). [34] Acidul ascorbic e asociat și cu paracetamol și feniramină
în unel e combinații (Fervex – granule pentru soluție orală: paracetamol 500 mg, acid ascorbic
200 mg, maleat de feniramină 25 mg). [35]

II.6.3 Combinații fixe cu patru substanțe active

Cele șase simptome: durere în gât, durere de cap, strănut, tuse, rinoree și congestie
nazală apar simultan în primele șase zile sau mai mult de la debutul răcelii și pot să persiste
peste nouă zile, și de aceea combinațiile fixe pentru simptome multiple pot avea în compoziție
patru sau mai multe substanțe active pentru tratarea simultană a acestora. Literatura privind
eficacitatea combinațiilor cu patru substanțe active este încă limitată, deoarece cu cât crește
numărul substanțelor active care trebuie testate, cu atât complexitatea studiului clinic e
superioară.
Un exemplu de combinație fixă cu 4 substanțe active conține: efedrină ca
decongestionant nazal, doxilamină ca antihistaminic pentru tratarea rinoreei și a strănutului,
dextrometorfan util pentru tuse și paracetamol ca analgezic în durerea de cap și cea în gât. Cu
această combinație de patru substanțe active pot fi tratate simultan toate cele șase simptome
precizate mai sus. În plus, paracetamolul și doxilamina pot avea rol benefic în îmbunătățirea
calității somnului. [2]
În ceea ce privește numărul combinațiilor f ixe pentru răceală și gripă cu patru substanțe
active existente pe piața farmaceutică, acesta este mult mai redus comparativ cu cele care au în
compoziție două sau trei substanțe asociate. Combinațiile identificate conțin paracetamol,

33
cafeină și codeină as ocitate cu propifenazonă (Caffetin – comprimate: paracetamol 250 mg,
propifenazonă 210 mg, cafeină 50 mg, fosfat de codeină sesquihidrat 10 mg) [36] sau acid
acetilsalicilic (Fasconal P – comprimate: acid acetilsalicilic 200 mg, paracetamol 200 mg, fosfat
de codeină hemihidrat 10 mg, cafeină anhidră 25 mg). [37]

II.6.4 Combinații fixe cu cinci substanțe active

Combinația fixă cu cinci substanțe active existentă la ora actuală pe piața farmaceutică
din România conține tot paracetamol, asociat cu cafein ă, fenilefrină, terpinhidrat și vitamina C
(Parasinus Penta – comprimate: paracetamol 500 mg, cafeină 25 mg, clorhidrat de fenilefrină
5 mg, terpinhidrat 20 mg și acid ascorbic 38 mg). [38]

34

III Importanța raportării reacțiilor adverse

Încă de la înce put, odată cu unul dintre cele mai vechi principii care stau la bazele
medicinei, „primum non nocere” (“întâi de toate, nu dăuna”) sau „principiul non -vătămării”, s –
a pus problema asigurării inofensivității produselor medicamentoase. În zilele noastre, această
problemă a devenit și mai acută, datorită creșterii considerabile a numărului de medicamente
disponibile pe piața farmaceutică, și implicit a ratei de apariție a reacțiilor adverse asociate
acestora. [39]
Conform Organizației Mondiale a Să nătății, reacțiile adverse (nefavorabile)
medicamentoase reprezintă reacții nocive, periculoase pentru organism, care apar în urma
administrării substanțelor medicamentoase în doze terapeutice (recomandate), excluzând
supradozările accidentale sau intențio nate.
Termenul de eveniment advers se referă la orice reacție nefavorabilă (nedorită),
simptome sau afecțiuni care apar concomitent cu utilizarea unui medicament, fie că sunt sau nu
cauzate de acesta. Spre deosebire de evenimentul advers, apariția reacție i adverse este
suspectată de existența unei relații de cauzalitate între reacția descrisă și medicament. [40]
Organizația Mondială a sănătății definește farmacovigilența ca știința care cuprinde
activitățile legate de detectarea, evaluarea, înțelegerea și prevenirea reacțiilor adverse și a
problemelor legate de consumul de preparate medicamentoase. [41] Astfel, Sistemul de
Farmacovigilență asigură depistarea, colectarea, analiza, înregistrarea, validarea și evaluarea
sistematică a reacțiilor adverse la medi camente. [39]
Raportarea reacțiilor adverse la medicamente se poate realiza atât de profesioniștii din
domeniul sănătății (medici, farmaciști), cât și de către pacienți. [42] Aceste raportări
individuale, spontane, realizate de medici, farmaciști sau pacie nți constituie ramura numită
Farmacovigilență spontană. [39]
Legat de acest lucru, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
pune la dispoziția profesioniștilor și a pacienților fișe de raportare a reacțiilor adverse. [43]
La nivel internațional, Centrul OMS de monitorizare a reacțiilor adverse se ocupă de
colectarea acestora, iar acest program de colectare a RAM (reacții adverse medicamentoase)
cuprinde peste 144 de țări. [39]

35
Această acțiune de raportare a RAM este deosebit de importantă, pentru că furnizează
în timp util informații valoroase legate de reacțiile adverse observate la medicamente. [42]
Astfel, prin raportarea spontană a reacțiilor adverse se contribuie la actual izarea
prospectelor și a rezumatelor caracteristice produsului și, prin urmare, la optimizarea profilului
de siguranță al folosirii preparatului medicamentos de către pacient.

36
Partea II CONTRIBUȚII PERSONALE
IV Studiu observațional
IV.1 Material și me todă

Studiul realizat este unul observațional, legat de reacțiile adverse ale unor combinații
fixe (OTC) pentru tratamentul simptomatic al răcelii și gripei, raportate spontan și individual
de către pacienți în cadrul unei farmacii. Acest studiu s -a desfăș urat într -o farmacie din mediul
rural (comuna Șuncuius, județul Bihor), în sezonul rece 2018 -2019 (decembrie 2018, ianuarie
2019, februarie 2019).
Pacienții implicați în studiu, cu vârste cuprinse între 18 – 72 de ani, au fost atât persoane
de sex mascu lin, cât și de sex feminin.
Am urmărit raportarea reacțiilor adverse a 10 dintre combinațiile fixe pentru răceală și
gripă existente pe piața farmaceutică din România, fiind selectate primele zece cele mai vândute
combinații fixe în cadrul farmaciei respe ctive. Astfel, au fost luate în studiu 3 combinații fixe
cu 2 substanțe active asociate (Nurofen Răceală și Gripă, Aspirin Plus C, Aspirin Complex Hot
Drink), 6 combinații fixe cu 3 substanțe active în compoziție (Solpadeine Extra, Faringo Hot
Drink, Revig rip Hot Lemon Max, Theraflu Extra Răceală și Gripă, Saridon, Aspaco) și o
combinație fixă cu 5 substanțe active combinate (ParaSinus Penta).
Acest număr total de combinații fixe vândute (3330) poate fi considerat eșantionul
studiului, chiar dacă e posibil ca unii pacienți să își fi administrat mai puțin sau mai mult de o
cutie dintre combinațiile luate în studiu. Numărul total de pacienți care au raportat una sau mai
multe reacții adverse a fost 118, majoritatea confruntându -se cu o singură reacție adversă .
Astfel, numărul total de reacții adverse raportate a fost 131.
Reacțiile adverse raportate au fost centralizate în tabele, fiecare combinație fixă având
propriul tabel [Anexă]. Cu acordul pacientului, pe lângă reacția adversă observată, s -au
înregistrat sexul, vârsta și patologia asociată pacientului.

37

Denumirea comercială a combinației fixe Numărul cutiilor vândute în sezonul rece
2018 -2019
Nurofen Răceală și Gripă 600
Aspirin Plus C 280
Aspirin Complex Hot Drink 100
Aspaco 330
Saridon 280
Therflu Extra Răceală și Gripă 300
Revigrip Hot Lemon Max 380
Faringo Hot Drink 450
Solpadeine Extra 180
ParaSinus Penta 430
Total 3330
Tabel IV. 1 Numărul de combinații fixe pentru răceală și gripă vândute în sezonul rece 2018 –
2019
IV.2 Rezultate

Pentru simplificarea centralizării reacțiilor adverse raportate de către pacienți, le -am
grupat în 13 categorii, în funcție de aparatele / sistemele la nivelul cărora se manifestă reacția
adversă, astfel:
1. tulburări ale sistemului imunitar: reacții alergice, hipersensibilitate cutanată
(hipersensib. cutanată), congestie nazală, urticarie, prurit, iritație, rinită, edem,
astm, eczemă
2. tulbură ri vasculare: HTA (hipertensiune arterială), hTA (hipotensiune arterială),
flushing (înroșirea feței), furnicături
3. tulburări psihice: nervozitate, insomnie, iritabilitate, anxietate, depresie,
confuzie, dependență

38
4. tulburări SNC (sistem nervos central): nel iniște, tinitus, xerostomie (uscăciunea
gurii), amețeală, cefalee, tremor, somnolență, sedare, tulburări de echilibru,
agravarea cefaleei
5. tulburări oculare: vedere anormală
6. tulburări GI (gastrointestinale): greață, vărsături, constipație, dureri abdominale ,
pirozis, diaree, discomfort gastric, melenă (hemoragie intestinală), gastrită
7. tulburări cardiace: palpitații, tahicardie, aritmii
8. tulburări respiratorii: bronhospasm, astm bronșic, dispnee, deprimare
respiratorie
9. tulburări renale: retenție urinară, colic ă urinară
10. tulburări hepatice: insuficiență hepatică (insuf. hepatică)
11. tulburări de metabolizare ale glucozei: hipoglicemie
12. tulburări hematologice: hemoragii (gingivale, urogenitale), epistaxis,
agranulocitoză
13. afecțiuni cutanate: hiperhidroză (hipersecreție a glandelor sudoripare), erupții
cutanate, eritem, urticarie, dermatită, eritem multiform

Numărul de participanți ai studiului a fost 118, care au raportat în total 131 de reacții
adverse asociate celor 10 combinații fixe pentru răceală ș i gripă luate în studiu. Majoritatea
pacienților a raportat o singură reacție adversă, dar au fost și cazuri cu mai multe reacții adverse,
ceea ce a determinat diferența dintre numărul de participanți și numărul total de reacții adverse.
Chiar dacă se ia î n considerare faptul că nu toți pacienții au raportat reacțiile adverse asociate,
totuși diferența dintre din numărul total de combinații fixe pentru răceală și gripă vândute
(3330) în farmacia respectivă, în sezonul rece 2018 -2019, și numărul reacțiilor a dverse raportate
rămâne semnificativă.
Repartiția reacțiilor adverse în funcție de cele 13 categorii este următoarea: tulburări ale
sistemului imunitar (10 cazuri), tulburări vasculare (12 cazuri), tulburări psihice (9 cazuri),
tulburări SNC (26 cazuri), tulburări oculare (1 caz), tulburări gas trointestinale (32 cazuri),
tulburări cardiace (4 cazuri), tulburări respiratorii (10 cazuri), tulburări renale (4 cazuri),
tulburări hepatice (2 cazuri), tulburări de metabolizare ale glucozei (1 caz), tulburări
hematologice (10 cazuri) și afecțiuni cutan ate (10 cazuri).

39
Reacția adversă
raportată în funcție
de aparat /sistem Nr.
cazuri Nr.
cazuri – sex
F Nr.
cazuri –
sex M Nr. cazuri în
funcție de grupa
de vârstă Nr. cazuri
fără
patologie
asociată Nr. cazuri cu
patologie
asociată Patologie asociată
18-
35
ani 35-
55
ani > 55
ani
Tulburări ale
sistemului imunitar 10 8 2 5 2 3 2 8 diabet, insuf. renală,
hipersensib. cutanată,
hTA, hipovit., HTA, tulb .
GI, tulb. circul. perif.
Tulburări vasculare 12 8 4 2 8 2 2 10 tulb. SNC, tulb. circul.
perif., hTA, hipovit.,
diabet, insuf. renală, tulb.
circul.
Tulburări psihice 9 6 3 2 5 2 1 8 tulb. SNC (anxietate,
depresie), tulb. GI, diabet,
hTa, hipovit.
Tulburări SNC 26 15 11 11 11 4 5 21 tulb. SNC (anxietate,
depresie), tulb. GI, diabet,
hipovit., hTA, tulb. circul.
perif., tulb. circul.
Tulburări oculare 1 – 1 – 1 – 0 1 diabet
Afecțiuni cutanate 10 8 2 4 4 2 1 9 hipersensib. alergică,
afecț. renale, diabet,
hipovit., anemie feriprivă,
Tabel IV.2 Centralizarea reacțiilor adverse în funcție de sex, vârstă și patologii asociate

40
Reacția adversă
raportată în funcție
de apparat /sistem Nr.
cazuri Nr.
cazuri – sex
F Nr.
cazuri –
sex M Nr. cazuri în
funcție de grupa
de vârstă Nr. cazuri
fără
patologie
asociată Nr. cazuri
cu patologie
asociată Patologie asociată
18-
35
ani 35-
55
ani > 55
ani
Tulburări GI 32 21 11 15 12 5 7 25 tulb. GI, hipovit., anemie
feriprivă, sindrom de colon
iritabil, diabet, tulb. SNC,
hTA, hipersensib. alergică
Tulburări cardiace 4 2 2 – 3 1 – 4 tulb. SNC, HTA primară,
anemie feriprivă, tulb .
circul. perif.
Tulburări respiratorii 10 3 7 3 6 1 2 8 tulb. SNC, HTA,
hipersensib. alergică, hTA
Tulburări renale 4 2 2 2 1 1 0 4 tulb. circul. perif., diabet,
hipovit., herpes simplex
Tulburări hepatice 2 – 2 1 1 – 1 1 tulburări SNC
Tulburări de
metabolizare ale
glucozei 1 – 1 – – 1 0 1 HTA, diabet
Tulburări hematologice 10 4 6 4 3 3 0 10 tulb. de coagul., avitamin.,
tulb. renale, hTA, diabet,
insuf. renală, HTA
Tabel IV.3 Centralizarea reacțiilor adverse în funcție de sex, vârstă și patologii asociate

41
*abrevierile folosite în Tabelul IV.3: insuf. renală (insuficiență renală), hipersensib.
cutanată (hipersensibilitate cutanată), hTA (hipotensiune arterială), HTA (hipertensiune
arterială), hipovit . (hipovitaminoze), tulb. GI (tulburări gastrointestinale), tulb. circul. perif.
(tulburări circulatorii periferice), tulb. SNC (tulburări ale sistemului ne rvos central), tulb. circul.
(tulburări circulatorii), hipersensib. alergică (hipersensibilitate alergică), afecț. renale (afecțiuni
renale), tulb. de coagul. (tulburări de coagulare), avitamin. (avitaminoze), tulb. renale (tulburări
renale)

Figura IV.1 Repartiția reacțiilor adverse în funcție de aparat / sistem

Din numărul total de reacții adverse raportate (131), numărul cazurilor raportate de
participanți de sex feminin este mai mare (77) decât numărul celor de sex masculin (54). În
acest caz, incidența este mai crescută în cazul femeilor, decât în cazul bărbaților.

42

Figura IV.2 Repartiția cazurilor raportate în funcție de sex

Numărul total de cazuri s -a distribuit în trei grupe de vârstă : 18 -35 de ani (49 cazuri),
35-55 de ani (57 c azuri), peste 55 de ani (25 cazuri). Rata de apariție a reacțiilor adverse asociate
cu aceste combinații fixe este cea mai crescută în grupa de vârstă 35 -55 de ani. Numărul mic
de cazuri asociate pacienților peste 55 de ani se explică prin faptul că aceste combinații se
administrează cu precauție pacienților în vârstă, majoritatea dintre ei având patologii asociate,
și, prin urmare, sunt folosite în mică măsură de această categorie de pacienți.

Figura IV.3 Repartiția cazurilor pe grupe de vârstă

43
Din nu mărul total de reacții adverse (131), cele mai multe sunt cu patologie asociată
(110). Cazurile fără patologie asociată fac parte preponderent din grupa de vârstă 18 -35 de ani
și sunt în mare parte reacții adverse din categoria tulburărilor gastrointestina le.

Figura IV.4 Repartiția cazurilor în funcție de prezența patologiei asociate

44

V Studii pentru terapia simptomatologiei multiple

Un studiu recent, realizat de Eccles și Voelker (2013), ilustrează eficacitatea și siguranța
combinației fixe de acid acetilsalicilic cu pseudoefedrina pentru ameliorarea simptomatică a
durerii și congestiei nazale, simptome asociate răcelii comune.
Acest studiu a fost unul randomizat dublu -orb, controlat cu placebo, pe 4 grupuri paralele și a
implicat 833 de pacienți d iagnosticați cu răceală comună, administrându -le o singură doză în
spital, iar apoi 3 zile de tratament la domiciliu. Studiul a dovedit eficiența net superioară a
combinațiilor fixe în simptome precum durerea de cap, durerea în gât și congestia nazală, în
comparație cu placebo și mono -terapia. De asemenea, susține dovezi privind siguranța folosirii
acidului acetilsalicilic și a pseudoefedrinei ca substanțe active pentru ameliorarea simptomelor
răcelii, deoarece nu au fost raportate efecte adverse grave sau necunoscute asociate
medicamentelor de studiu. Acest studiu sprijină rezultatele unui studiu clinic anterior cu privire
la o combinație de acid acetilsalicilic și pseudoefedrină care a demonstrat superioritatea fiecărei
substanțe active față de placebo pen tru ameliorarea simptomelor. Studii randomizate
asemănătoare, controlate cu placebo au fost efectuate pe combinații fixe cu două substanțe
active – paracetamolul și pseudoefedrina pentru ameliorarea durerii și congestiei nazale,
ipratropium și xilometazolin ă în rinoree și congestie nazală. [2]
Un alt studiu a urmărit eficacitatea, siguranța și tolerabilitatea a două comprimate dintr –
o combinație fixă de acid acetilsalicilic (250 mg), paracetamol (200 mg) și cafeină (50 mg) în
comparație cu două comprimate de acid acetilsalicilic (250 mg) și par acetamol (200 mg), două
comprimate de acid acetilsalicilic (500 mg), două comprimate de paracetamol (500 mg), două
tablete de cafeină (50 mg) și placebo, în rândul pacienților care utilizează medicamente
analgezice OTC pentru tratarea cefaleei de tip tensi onal sau a atacurilor migrenoase. Chiar după
prima examinare privind reducerea intensității durerii la jumătate, combinația fixă de acid
acetilsalicilic, paracetamol și cafeină a fost în mod semnificativ superioară statistic combinației
fără cafeină (P=0.0 181), monoterapiilor cu acid acetilsalicilic (P=0.0398), paracetamol
(P=0.0181), cafeină (P<0.0001) și placebo (P<0.0001). Toate substanțele active, exceptând
cafeina, se deosebesc semnificativ de placebo (P<0.0001). Eficacitatea combinației fixe cu trei
substanțe active a fost dovedită și după examinările ulterioare cu privire la reducerea intensității
durerii până la 10 mm (0 mm= lipsa durerii, 100mm= cea mai severă durere), gradul de afectare

45
al activităților zilnice și evaluarea globală a eficacității. Toate aceste tratamente au fost bine
tolerate, iar incidența apariției reacțiilor adverse a fost minimă. Dovezile clinice susțin
siguranța și eficacitatea combinațiilor fixe de analgezice cu doze de 250 -265 mg acid
acetilsalicilic, 200 -265 mg paracetamol și 50 -65 mg cafeină per comprimat. Raportul optimal
al dozelor acid acetilsalicilic: paracetamol: cafeină este 1.0: 0.8: 0.2 (cu o doză minimă
recomandată de 50 mg cafeină/comprimat), fiind stabilit în urma studiilor clinice și
farmacologice. În rândul pac ienților cu durere de cap de tip tensional, combinația fixă cu cele
trei analgezice a fost superioară atât celor 1000 mg de paracetamol, cât și comprimatelor
placebo. Combinația fixă a fost, de asemenea, superioară față de placebo în cazurile de atacuri
migrenoase, legat de reducerea intensității durerii, a senzației de greață, a fotofobiei și
fonofobiei. [12]
Recent (2013), Picon și colab. au demonstrat eficacitatea combinației fixe de
paracetamol, clorfeniramină și fenilefrină ca terapie simptomatică a răcelii comune și afecțiunii
asemănătoare gripei la adulți, în comparație cu placebo. Seagrave și colab. (2012) au raportat
eficacitatea guaifenezinei, N -acetilcisteinei și ambroxolului în transportul mucociliar al
celulelor traheo -bronșice, utile pentru t ratarea hipersecreției de mucus în căile respiratorii și a
mucostazei în afecțiuni ale tractului respirator. Eficacitatea tratamentului cu 3 substanțe active
(ibuprofen, pseudoefedrină și clorfeniramină) în rândul copiilor cu rinită alergică, tuse și răcea lă
este discutată de Fan și colab. (2013).
O combinație fixă cu 4 substanțe active (paracetamol, efedrină, doxilamină și
dextrometorfan) formulată sub formă de sirop a fost testată printr -un studiu randomizat, dublu –
orb, controlat placebo, realizat pe 545 de pacienți (485 tratați) care a demonstrat efectul benefic
al fiecărei substanțe active, superior tratamentului placebo, cu efecte adverse minime (1%) și
fără reacții adverse grave. [2]
Un studiu randomizat, dublu -orb, controlat placebo, care a inclus voluntari de ambele
sexe, cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani, 146 de voluntari (73 în fiecare grup – placebo și
tratament), a analizat eficacitatea și siguranța unei combinații fixe de paracetamol 400mg, 4,00
mg clorfeniramină și 4,00 m g fenilefrină administrată la 4 ore, în timpul zilei (5 capsule/zi),
timp de 2 -3 zile consecutive. Capsula placebo a fost administrată la 4 ore, în timpul zilei (5
capsule/zi), timp de 2 -3 zile consecutive. Fiecare participant al studiului a primit 15 caps ule cu
medicamentul de studiu / placebo și 12 comprimate de urgență (paracetamol 500mg)
Severitatea simptomelor a fost analizată cu scală de tip Likert (0= fără simptome, 1=
simptome blânde, 2= simptome moderate, 3= simptome severe)

46
Studiul a durat 10 zile și a inclus trei examinări clinice (V1, V2 și V3) și 2 seturi de
analize de laborator (analizele de bază și V2).
Scopul principal al studiului a fost analiza severității a zece simptome întâlnite frecvent
în cadrul răcelii comune și gripei, folosind scala de tip Likert cu patru valori (0= fără simptome,
1= simptome blânde, 2= simptome moderate, 3= simptome severe). Acestă scală a fost utilizată
atât de medic, cât și de către pacient pentru evaluarea zilnică a severității simptomelor.
Punctajele maxime și minime obținute pentru fiecare măsură au fost 40 și, respectiv, zero.
Scopurile secundare au fost durata simptomelor, timpul necesar pentru a reveni la activitățile
obișnuite și utilizarea comprimatelor de urgență.
În ceea ce privește eficacitatea, media punctajelor a fost calculată în cadrul ambelor
grupuri, la prima examinare clinică (V1) și la a doua (V2) – înainte și după tratament – fără nicio
pierdere de date, pentru că toți voluntarii au fost prezenți la cele două examinări. După prima
examinare clin ică (înainte de tratament), media punctajelor ( ± deviația standard) a fost 14.23
(±4.09) în grupul placebo și 14.09 ( ±3.78) în grupul de tratament, ceea ce demonstrează
asemănarea între cele două grupuri la momentul respectiv. La a doua examinare clinică, media
punctajelor s -a redus semnificativ în ambele grupuri: de la 14.23 la 4.64 în grupul placebo,
respectiv de la 14.09 la 3.54 în grupul de tratament. În urma analizării mediilor punctajelor din
cadrul celei de a doua examinări, s -a arătat că punctajele au fost mai mici în grupul de tratament,
cu o tendință spre semnificație statistică (p=0,063). Comparând reducerea punctajelor indusă
de tratament sau placebo (V1 -V2) în cele două grupuri, s -a demonstrat că reducerea a fost
semnificativ mai mare în cadrul grupului de tratament (p=0,015). Media duratei simptomelor
(± deviația standard) a fost 7.5 (+5.3) zile în grupul placebo și 5.9 (+3.4) zile în grupul de
tratament (p=0.08).
În urma evaluării utilizării comprimatelor de urgență (paracetamol 500mg), numărul
mediu de comprimate de urgență administrate a fost mai mic în grupul de tratament față de
grupul placebo (0,78 [ ±1,88], respectiv 1,3 [ ±1,72]; p=0,002). Un procent mult mai mare de
voluntari din grupul placebo a utilizat comprimatele de urgență (50,7%), f ață de cei din grupul
de tratament (25%), iar această diferență a fost semnificativă statistic (p=0,001).
În ceea ce privește siguranța, incidența raportării de reacții adverse nu a avut nicio
semnificație statistică în cadrul celor 2 grupuri diferite: 3 4 de raportări în grupul placebo, 39 în
grupul de tratament; p=0.508. Cea mai întâlnită reacție adversă a fost somnolența (n=43),
urmată de greață (n=18). În total, 110 voluntari au prezentat reacții adverse în ambele grupuri.
În plus, analiza incidenței s imptomelor specifice prezente în fiecare grup nu a scos la iveală

47
nicio diferență semnificativă , iar distribuția cazurilor cu reacții adverse a fost omogenă în cele
două grupuri.
În ceea ce privește ameliorarea simptomelor, grupul de tratament a prezenta t o diferență
semnificativă față de grupul placebo, ceea ce susține eficacitatea medicamentului de studiu.
Această reducere a ratei de utilizare a comprimatelor de urgență este un indice al eficacității
analgezice a medicamentului de studiu și demonstreaz ă faptul că pacienții cu simptome similare
gripei caută o alternativă de tratament, atunci când medicația pe care o iau nu este eficace. [44]
Efectul analgezic al unei combinații fixe de 7.50 mg hidrocodonă și 200 mg ibuprofen
a fost evaluat în cazul a 24 0 de femei care prezentau dureri moderate sau severe după intervenții
chirurgicale abdominale sau ginecologice. Eficacitatea combinației a fost superioară față de
placebo și substanțele active folosite individual (P<=0.05). Studiul s -a reluat, folosind doz e
duble ale substanțelor active, și din nou combinația a fost semnificativ superioară față de
placebo și substanțele active folosite ca atare.
Un studiu similar a evaluat eficiența a 15 mg hidrocodonă / 400 mg ibuprofen față de
400 mg ibuprofen sau placeb o în rândul femeilor care acuzau durere moderată sau severă după
intervenții chirurgicale abdominale sau ginecologice. În plus față de eficacitatea dovedită a
combinației față de ibuprofen sau placebo, pacienților cărora li s -a administrat combinația
ameli orarea durerii s -a produs după 95,5 minute, în comparație cu 105 minute în cazul celor
tratați cu ibuprofen sau 216,92 minute celor cu placebo (P<=0.05). [11]
Două studii recente, unul de către Janin și Monnet (2014) – combinație fixă de
paracetamol, fenile frină clorhidrat și guaifenezină, formulate sub formă de sirop, și celălalt de
către Picon și colab. (2013) legat de o combinație fixă cu o compoziție de paracetamol,
clorfeniramină și fenilefrină, au evidențiat un profil de siguranță înalt și o toleranță bună. O
dezbatere importantă privind siguranța terapeutică a combinațiilor fixe pentru răceală și gripă
se axează pe faptul că majoritatea acestora conțin paracetamol (acetaminofen) și pacienții care
nu conștientizează acest lucru pot ajunge la supradozaj, dacă în timpul tratamentului cu aceste
combinații fixe folosesc și alte medicamente care au în compoziție paracetamol. Cu toate
acestea, în 2009, Food & Drug Administration, în raportul privind viitorul acetaminofenului în
SUA s -a precizat că principala p roblemă a supradozajului a fost atribuit formulelor cu
paracetamol ca singură substanță activă, iar procentul deceselor cauzate de combinațiile fixe cu
acetaminofen a fost mai mic decât în cazul monoterapiei cu paracetamol sau paracetamol în
combinație cu un opioid. Cu toate acestea, Food & Drug Administration a atribuit o posibilă
creștere a riscului legat de combinațiile fixe din cauza lipsei de cunoaștere a pacientului în ceea
ce privește compoziția acestora. [2]

48

Studiu Substanțe
active Forma
farmaceut ică Nr.
pacienți Principalele
măsuri ale
eficacității Rezultate
privind
eficacitatea
Eccles și
Voelker
(2013) acid
acetilsalicilic,
pseudoefedrină granule
pentru
soluție orală 833 evaluarea
subiectivă a
durerii și
măsurarea
obiectivă a
fluxului de aer
prin fosele nazale eficacitate
superioară a
combinației
față de
placebo
Eccles și
colab.
(2007) xilometazolină,
ipratropium spray nazal 786 evaluarea
subiectivă a
rinoreei și
congestiei nazale eficacitate
superioară a
combinației
față de
placebo
Mizogouchi
și colab.
(2007) acetaminofen,
doxilamină
succinat,
dextrometorfan
, efedrină sufat sirop 485 evaluarea
subiectivă a
congestiei nazale,
rinoreei, tusei și a
ameliorării durerii eficacitatea
superioară a
combinațiilor
fixe față de
placebo și
față de
evaluarea
subiectivă
individuală
Eccles și
colab.
(2006) paracetamol,
pseudoefedrină comprimate 305 evaluarea
subiectivă a
durerii și
măsurarea
obiectivă a
fluxului de aer
prin fosele nazale eficacitatea
superioară a
combinației
fixe față de
placebo
Loose și
Winkel
(2003) acid
acetilsalicili c,
pseudoefedrină granule
pentru
soluție orală,
capsule 643 evaluarea
subiectivă a
durerii și a
congestiei nazale eficacitatea
superioară a
combinației
fixe față de
placebo

Tabel V.1 Exemple de studii legate de terapia simptomatologiei multiple [2]

49
VI Concluzie

Medicația simptomatică pentru răceală și gripă rămâne principala modalitate de
tratament ale acestor infecții acute ale căilor respiratorii superioare (răceala și gripa), pentru că
parametrul cheie pentru pacient este ameliorarea simptomelor.
Combinațiile fixe pentru răceală și gripă conțin mai multe substanțe active asociate care
își manifestă simultan efectul terapeutic și țintit asupra simptomelor multiple. Astf el,
combinația mai multor substanțe active într -o formulă pentru doză unică , oferă pacientului
confortul de a -și trata simptomele multiple cu un singur produs și poate, prin urmare, să
promoveze o respectare mai bună a tratamentului. Acest lucru intervine în siguranța pacienților
și eficacitatea optimă a medicamentelor. Avantajele majore ale acestor combinații survin din
simplificarea schemei de tratament a pacientului, și, prin urmare, îmbunătățirea complianței.
În ceea ce privește eficacitatea acestor co mbinații, studiile clinice arată că asocierea mai
multor substanțe active cu mecanisme diferite de acțiune are un efect terapeutic superior față
de substanțele active administrate individual sau față de placebo.
Studiile clinice au demonstrat că nu există nicio dovadă care să sugereze cumularea
toxicității datorită prezenței mai multor substanțe active în compoziție. Dimpotrivă, apariția
reacțiilor adverse este redusă pentru că sunt asociate doze mai mici ale substanțelor active decât
cele care se administr ează în mod normal în cazul substanțelor administrate individual.
Reacțiile adverse detectate în cadrul studiului observațional au fost în mare parte
asociate cu alte patologii, iar din cauza acestui lucru, reacțiile adverse raportate nu pot fi
atribuite î n totalitate combinațiilor fixe.
Prin urmare, aceste combinații fixe de mai multe substanțe active oferă siguranță,
eficacitate și sunt rentabile și convenabile pentru tratarea simptomelor multiple ale răcelii
comune și gripei, îmbunătățind complianța la tratament a pacientului.
Chiar dacă sunt afecțiuni des întâlnite, sunt necesare mai multe cercetări în această
direcție și sunt necesare mai multe studii clinice de înaltă calitate, care să demonstreze
eficacitatea și siguranța combinațiilor fixe din Româ nia cu mai multe substanțe active pentru
ameliorarea simptomelor, deoarece medicii și farmaciștii recomandă în mod obișnuit aceste
produse.

50
VII Bibliografie
1. Peterson, G. M. (2005). Selecting nonprescription analgesics. American Journal of
Therapeutics, 1 2(1), 67 –79. https://doi.org/10.1097/00045391 -200501000 -00010
2. Eccles, R., Fietze, I., & Rose, U. -B. (2014). Rationale for Treatment of Common Cold
and Flu with Multi -Ingredient Combination Products for Multi -Symptom Relief in
Adults. Open Journal of Respir atory Diseases, 04(03), 73 –82.
https://doi.org/10.4236/ojrd.2014.43011
3. Eccles, R. (2005). Understanding the symptoms of the common cold and influenza.
Lancet Infectious Diseases, 5(11), 718 –725. https://doi.org/10.1016/S1473 –
3099(05)70270 -X
4. Van Schoor, J. (2013). Colds, flu and coughing: A review of over -the-counter cold and
flu medicines. South African Family Practice, 55(4), 334 –336.
https://doi.org/10.1080/20786204.2013.10874372
5. Jurca Tünde (2015): Farmacie socială și comunicarea cu pacientul , Editura
Universității din Oradea
6. Brough, H. A., & Nataraja, R. (2018). Upper respiratory tract infection (URTI). Rapid
Paediatrics and Child Health, 222 –227. https://doi.org/10.1002/9781119548447.ch20
7. Mayrhuber, E. A. S., Peersman, W., Van De Kraats, N., Petricek, G ., Ćosić Diviak, A.,
Wojczewski, S., & Hoffmann, K. (2018). “with fever it’s the real flu i would say”:
Laypersons’ perception of common cold and influenza and their differences – A
qualitative study in Austria, Belgium and Croatia. BMC Infectious Diseases , 18(1), 1 –
9. https://doi.org/10.1186/s12879 -018-3568 -9
8. Sănătate, P. I. N. de, & Bolilor, T. C. N. de S. și C. al. (2016). Analiza evoluției bolilor
transmisibile aflate în supraveghere, Raport pentru anul 2017, pag. 46 -49.
9. Barbu Cuparencu, Ioan Maghiar (2 015): Manual de Farmacologie Fundamentală și
Terapeutică, Casa Cărții de Știință
10. Aurelia Nicoleta Cristea (2005): Tratat de farmacologie, editia I , Editura Medicala
p.355, p.189, p.191, p.357, p. 619, p.625, p. 651, p.253 -258, p.111, p.360 -365
11. Barkin, R. L. (2001). Acetaminophen, aspirin, or ibuprofen in combination analgesic
products. American Journal of Therapeutics, 8(6), 433 –442.
https://doi.org/10.1097/00045391 -200111000 -00008
12. Diener, H. C., Pfaffenrath, V., Pageler, L., Peil, H., & Aicher, B. (2005). The fixed
combination of acetylsalicylic acid, paracetamol and caffeine is more effective than
single substances and dual combination for the treatment of headache: A multicentre,
randomized, double -blind, single -dose, placebo -controlled parallel group st udy.
Cephalalgia, 25(10), 776 –787. https://doi.org/10.1111/j.1468 -2982.2005.00948.x
13. Dobrescu D., Negreș S., Dobrescu L., Mc Kinnon R. (2018) Memomed 2018, ed. a 24 –
a, Ed. Universitară, p.862 -866, p.855 -866, p.791
14. Medichub https://www.medichub.ro/reviste/farmacist -ro/tratamentul -simptomelor –
asociate -gripei -si-racelii -id-1069 -cmsid -62, Consultat la 08.07.2019
15. *** Aspirin Plus C 400 mg/240mg comprimate efervescente, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit septembrie 2015,

51
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6200_14.02.06.pdf?anmPage=109&ID=2173 ,
accesat la data de 15 martie 2019
16. *** Aspirin Complex Hot Drink 500 mg/30 mg granule pentru suspensie orală,
Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit februarie 2017,
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5914_31.10.13.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
17. *** Nurofen Răceală și Gripă 200 mg/30 mg comprimate filmate, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit decembrie 2018
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4144_30.12.11.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
18. *** Nurofen Plus comprimate filmate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului,
revizuit decembrie 2018 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3751_04.09.03.pdf , accesat
la data de 15 martie 2019
19. *** Theraflu Sinus Răceală și Gripă, pulbere pentru soluție orală, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit martie 2016
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_166_19.07.07.pdf , accesat la data de 15 martie 2019
20. *** Ultracod 500 mg/30 mg comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului,
revizuit decembrie 2018 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4561_25.04.12.pdf
21. *** Efferalgan Vita mine C comprimate efervescente, Rezumatul Caracteristicilor
Produsului, revizuit decembrie 2015
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6229_24.02.06.pdf?anmPage=507&ID=10110 ,
accesat la data de 15 martie 2019
22. *** Aspaco comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit aprilie 2016
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3094_29.12.10.pdf , accesat la data de 15 m artie
2019
23. *** Antinevralgic Forte comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit
octombrie 2018 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5068_19.10.12.pdf , accesat la data
de 15 martie 2019
24. *** Solpadeine Extra 500 mg/12,8 mg/30 mg comprimate efervescente, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit august 2017
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_9796_15.03.17.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
25. *** Codamin P comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit aprilie
2015
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_6288_ 27.03.06.pdf?anmDir=ioufpkmzzd&anmPage
=336&ID=6780 , accesat la data de 15 martie 2019
26. *** Saridon 250 mg/ 150 mg/ 50 mg comprimate, Rezumatul Caracteristicilor
Produsului, revizuit ianuarie 2017
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_5211_24.03.05.pdf?anmPage=1222&ID=24458 ,
accesat la data de 15 martie 2019
27. *** Revigrip Hot Lemon Max 1000 mg/200 mg/12,2 mg pulbere pentru soluție orală,
Prospect, revizuit martie 2017 https://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_8301_04.11.15.pdf ,
accesat la data de 15 martie 2019

52
28. *** Coldrex Junior HotRem, pulbere pentru suspensie orală, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit mai 2016
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_8193_29.12.06.pdf?anmOrder=Sorter_cod_atc&anm
Page=1281&ID=6609 , accesat la data de 15 martie 2019
29. *** Theraflu Max răceală și tuse 1000 mg/12,2 mg /200 mg pulbere pentru soluție
orală , Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit aprilie 2016
https://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_8857_18.0 4.16.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
30. *** Coldrex Maxgrip Lemon pulbere pentru soluție orală, Rezumatul Caracteristicilor
Produsului, revizuit mai 2016 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_ 3868_24.10.03.pdf ,
accesat la data de 15 martie 2019
31. *** Antinevralgic Sinus comprimate filmate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului,
revizuit octombire 2018 https://www.anm.ro/_/_RCP/rc p_4870_29.08.12.pdf , accesat
la data de 15 martie 2019
32. *** Theraflu Extra Răceală și Gripă, pulbere pentru soluție orală, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit aprilie 2015
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_167_19.07.07.pdf?anmPage=1197&ID=23941 ,
accesat la data de 15 martie 2019
33. *** Parasinus comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit decembrie
2018 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_3193_06.03.03.pdf , accesat la data de 15
martie 2019
34. *** Faringo Hot Drink 500 mg/200 mg/4 mg granule pentru soluție orală, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit noiembrie 2016
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_4377_05.03.12.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
35. *** Fervex “pentru adulți” granule pentru soluție orală, Prospect, revizuit decembrie
2015 https://www.anm.ro/_/_PRO/pro_4817_05.11.04.pdf , accesat la data de 15
martie 2019
36. *** Caffetin comprimate, Prospect, revizuit noiembire 2013
https://www. anm.ro/_/_PRO/pro_6728_25.08.06.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
37. *** Fasconal comprimate, Rezumatul Caracteristicilor Produsului, revizuit ianuarie
2016 https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_ 1544_03.04.09.pdf , accesat la data de 15
martie 2019
38. *** ParaSinus Penta 500 mg/25 mg/5 mg/20 mg/38 mg comprimate, Rezumatul
Caracteristicilor Produsului, revizuit iunie 2017, accesat
https://www.anm.ro/_/_RCP/rcp_1755_07.07.09.pdf , accesat la data de 15 martie
2019
39. Ghicavîi, V., Țurcan, D. L., & Podgurschi, D. L. (2013). Actualitatea Implementării și
Fortificării Sistemului De Farmacovigilență. Științe Medicale, 1(16).
40. Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului
http://www.cim.umfcluj.ro/Gripa%20A/PdfDocs/Definitii%20OMS.pdf accesat la
08.07.2019

53
41. Kumar, A., & Pharmacovigilance, I. (2017). Pharmacovigilance: Importance,
concepts, and processes, 74(1), 101 –107. https://doi.org/10.2146/ajhp151031
42. Centrul de Cercetări privind Informarea asupra Medicamentului
http://www.cim.umfcluj.ro/IntroFormularRA.aspx accesat la 08.07.2019
43. Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale
https://www.anm.ro/medicamente -de-uz-uman/farmacovigilenta/alte -modalitati -de-
raportare -a-reactiilor -adverse/ accesat la 08.07.20 19
44. Kumar, A., & Pharmacovigilance, I. (2017). Pharmacovigilance: Importance,
concepts, and processes, 74(1), 101 –107. https://doi.org/10.2146/ajhp151031

54

VIII Anex ă

Tabele cu reacțiile adverse raportate, fiecare combinație fixă având propriu l tabel.

Aspirin Complex Hot Drink
(acid acetilsalicilic 500 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Greață, vărsături 21 F anemie feriprivă
2. Flushing (înroșirea feței) 58 F tulburări circulatorii
3. Edem 33 F hipotensiune arterială
4. Epistaxis, hemoragii
(gingivale, urogenitale) 27 M tulburări de coagulare ale sângelui
5. Gastrită 46 M –
6. Epistaxis, hemoragii
(gingivale, urogenitale 18 M avitaminoze
7. Hipertensiune arterială 52 F tulburări SNC
8. Diaree, erupții cutanate 25 F tulburări hepatice
9. Aritmii 54 F anemie feriprivă
10. Epistaxis, hemoragii
(gingivale, urogenitale) 70 M tulburări renale
11. Gastrită 39 M tulburări hepatice
12. Retenție urinară 29 F tulburări circulatorii periferice

55

Revigrip Hot Lemon Max
(paracetamol 1000mg, guaifenesină 200mg și clorhidrat de fenilefrină 12,2mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Amețeli, cefalee 39 F tulburări SNC
2. Tremor 62 M diabet, tulburări gastrointestinale
3. Greață, vărsături 42 M tulburări gastrointestinale
4. Reacții alergice cutanate 27 F –
5. Hipertensiune arterială 34 F tulburări circulatorii periferice
6. Amețeli 38 F hipotensiune arterială
7. Greață, vărăsturi, diaree 53 M tulburări gastrointestinale
8. Insomnie 57 F tulburări SNC
9. Hipertensiune arterială,
tremor 46 M –
10. Dispnee 32 F hipersensibilitate alergică
11. Senzație de rece la nivelul
pielii 20 F anemie feriprivă
12. Furnicături 24 F hipotensiune arterială

56

Theraflu Extra Răceală și Gripă
(paracetamol 650 mg, maleat de feniramină 20 mg și clorhidrat de fenilefrină 10 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Somnolență 26 M –
2. Hipertensiune arterială 49 M diabet
3. Greață, vărsături 35 F tulburări SNC
4. Hipersensibilitate
cutanată 28 F –
5. Cefalee 30 F hipotensiune arterială
6. Erupție cutanată, eritem 58 M hipersensibilitate alergică
7. Tahicardie, palpitații 51 F tulburări circulatorii periferice
8. Somnolență 25 F –
9. Somnolență 31 M –
10. Amețeală 60 M hipovitaminoze, hipotensiune
arterială
11. Somnolență 43 M tulburări SNC
12. Somnolență 29 F hipotensiune arterială

57

Saridon
(paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, cafeină 50 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Bronhospasm, astm 45 M –
2. Eritem multiform 50 F diabet, hipersensibilitate alergică
3. Disconfort gastric 31 M –
4. Diaree 24 F sindrom de colon iritabil
5. Edem alergic 34 F tulburări circulatorii periferice,
hipotensiune arterială
6. Erupții cutanate, prurit 61 F tulburări renale
7. Insuficiență hepatică 58 M tulburări SNC
8. Bronhospasm, astm,
amețeli 28 F hipotensiune arterială
9. Greață, vărsături 18 M –
10. Diaree 43 M diabet
11. Disconfort gastric,
insuficiență hepatică 23 M –
12. Erupții cutanate 21 F hipovitaminoze

58

Aspaco
(acid acetilsalicilic 300 mg, paracetamol 250 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Epistaxis, gingiovoragii,
cefalee 30 F avitaminoze, hipotensiune arterială
2. Tulburări de somn,
xerostomie (uscăciunea
gurii) 42 M diabet
3. Dureri abdominale 53 F tulburări gastrointestinale
4. Constipație 27 F –
5. Agranulocitoză (faringită
și febră) 52 M insuficiență renală
6. Erupții cutanate 32 F hipovitaminoze
7. Colică renală 63 M diabet
8. Bronhospasm 54 M hipersensibilitate alergică
9. Constipație 29 F tulburări gastrointestinale
10. Dispnee 45 F hipotensiune arterială
11. Vertij 39 M tulburări SNC
12. Greață, vărsături 22 F –
13. Epistaxis, gingiovoragii 36 F tulburări de coagulare,
hipovitaminoze

59

Faringo Hot Drink
( paracetamol 500 mg, acid ascorbic 200 mg, maleat de clorfeniramină 4 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Fatigabilitate, somnolență 18 M –
2. Amețeli, cefalee 24 F hipotensiune arterială
3. Tremor 70 M tulburări SNC, HTA
4. Erupții cutanate, eritem 30 F hipovitaminoze
5. Bronhospasm 51 M HTA
6. Vedere anormală 49 M diabet
7. Fatigabilitate, somnolență 22 F –
8. Dureri abdominale,
pirozis 64 F tulburări SNC (depresie)
9. Fatigabilitate, somnolență 43 F hipotensiune arterială
10. Dureri abdominale,
pirozis 57 F tulburări gastrointesinale
11. Amețeli, cefalee,
hipotensiune 52 F tulburări circulatorii periferice,
hipovitaminoze

60

Solpadeine Extra
(paracetamol 500 mg, fosfat de codeină hemihidrat 8 mg și cafeină anhidră 30 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Nervozitate 45 M –
2. Constipație, xerostomie 49 F diabet
3. Erupții cutanate 27 F –
4. Prurit 36 F hipersensibilitate alergică
5. Greață, vărsături 42 M hipotensiune arterială
6. Dificultate la micțiune 53 M diabet
7. Greață, vărsături,
constipație 32 M –
8. Piurie sterilă 18 F hipovitaminoze, herpes simplex
9. Bronhospasm 53 M –
10. Amețeli 24 F hipotensiune arterială
11. Dependență 21 F hipotensiune arterială
12. Dependență 22 F hipovitaminoze
13. Agravarea cefaleei 50 F tulburări circulatorii

61

Nurofen Răceală și Gripă
(ibuprofen 200mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Hipertensiune arterială,
palpitații, bronhospasm 65 M tulburări SNC
2. Durere abdominală 32 F –
3. Erupții cutanate 40 F hipersensibilitate alergică, afecțiuni
renale
4. Hipertensiune arterială 54 F tulburări circulatorii
5. Bronhospasm 51 M hipertensiune arterială
6. Erupții cutanate 48 M diabet
7. Palpitații 49 M hipertensiune arterială
8. Durere abdominală 60 F insuficiență hepatică
9. Hipertensiune arterială 45 F insuficiență renală
10. Greață, vărsături 28 F hipovitaminoze
11. Bronhospasm 19 M hipersensibilitate alergică
12. Diaree 22 F –

62

ParaSinus Penta
(paracetamol 500 mg, cafeină 25 mg, clorhidrat de fenilefrină 5 mg, terpinhidrat 20 mg și
acid ascorbic 38 mg )
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Vărsături 63 F hipertensiune arterială, afecțiuni
hepatice
2. Insomnie, neliniște 72 M tulburări SNC, tulburări
gastrointestinale
3. Reacții cutanate 59 M diabet, insuficiență renală
4. Hipertensiune arterială 41 M –
5. Insomnie 52 F tulburări SNC
6. Vărsături 38 F tulburări gastrointestinale
7. Insomnie, cefalee 45 F tulburări SNC, diabet
8. Reacții cutanate 65 M hipersensibilitate alergică,
insuficiență renală
9. Hipertensiune arterială 42 F tulburări circulatorii periferice
10. Insomnie 49 F tulburări SNC (anxietate)

63

Aspirin Plus C
(acid acetilsalicilic 400 mg și acid ascorbic 240 mg)
Nr. crt Reacția adversă Vârsta Sexul Patologia asociată
1. Durere abdominală,
pirozis, diaree, greață
vărsături, reacții cutanate,
astm bronșic 72 F diabet, hipertensiune arterială,
afecțiuni renale, hipersensibilitate
alergică cutanată
2. Dureri abdomniale,
pirozis 35 M –
3. Melenă, reacții cutanate 50 F tulburări gastrointestinale, tulburări
circulatorii periferice, HTA primară
4. Diaree 37 F tulburări gastrointestinale
5. Epistaxis, hemoragie
(urogenitală, gingivală) 28 M tulburări de coagulare
6. Epistaxis, hemoragie
(urogenitală, gingivală) 40 F diabet, anemie feriprivă
7. Hipoglicemie 60 M HTA, diabet
8. Diaree 45 F sindrom de colon iritabil, tulburări
gastrice
9. Epistaxis, hemoragie
(urogenitală, gingivală) 65 F HTA, diabet, insuficiență hepatică
10. Reacții cutanatate 38 F hipersensibilitate alergică, tulburări
gastrointestinale
11. Epistaxis, hemoragie
(urogenitală, gingivală) 57 M HTA, diabet, insuficență renală