Porturi si amenajari portuare [627381]

Porturi si amenajari portuare

1.1. Definirea portului comercial

Toți autorii care au încercat să dea o definiție unui port comercial au constatat că nu există o
formulă elaborată care să ofere o imagine completă conceptului fizic, tehnic, social și eco nomic
înglobat în interiorul acestui termen. În lucrarea sa „ Porturi maritime ” (1989), R. Rezenthel arată că în
Codul francez al porturilor maritime nu se dă o definiție precis delimitată. Doar Convenția de la
Geneva din 9 decembrie 1993 care reglementează statutul regimului internațional al porturilor maritime
este elaborată o definiție proprie fiind considerate: „… drept porturi maritime, porturile frecventate de
nave maritime care au ca scop principal comerțul exterior”. Această definiție este foarte am biguă
pentru că ea elimină toate porturile fluviale sau pe cele amenajate pe lacuri. Alți autori au dat definiții
care, de asemenea, deși nu sunt complete pot fi opțiuni în conturarea teoretică a conceptului de port,
astfel:
Le Clere A.: „Un port este un l oc amenajat la coastă pentru a permite navelor să facă operații
comerciale la adăpost și în larg”.
Vigarie A.: „Portul este o arie de contact între două domenii, al circulației terestre și al
circulației maritime; rolul său este deci de a asigura o soluție de continuitate între două scheme de
transport, adaptat la trecerea între două spații cu caracteristici diferite”.
Latty J.: „Portul maritim este spațiul care este încărcat continuu sau cu intermitențe de mare și
în care navele, adăpostite de vânturi și v aluri, pot fi construite, întreținute, reparate, încărcate și
descărcate”.
Grosdidier de Matons J.: „Portul este locul de la coastă special desemnat de autoritățile
administrative competente pentru a servi operațiunilor de comerț maritim”.
Rezenthel R.: „P ortul este o entitate geografică și economică care nu este definită de dreptul
pozitiv”.
Baudez L.: „Portul este punctul de sosire și plecare al transportului maritim, echipat și organizat
pentru asigurarea transbordării călătorilor și pentru a satisface f uncțiile comerciale care rezultă din
aceasta”.

Baudelaire J.G.: „Portul este un ansamblu de instalații construite și exploatate în scopul de a
asigura transferul de marfă între navele maritime și diferitele mijloace de transport terestre: căi ferate,
șosele, ape interioare și diverse canale” . Acesta adaugă că numai considerentele de natură fizică ale
portului nu sunt satisfăcătoare, portul fiind, de asemenea, un punct de trecere, datorită căruia țările de
care aparține sunt în legătură cu restul lumii, co nducând la statuare unor legături internaționale la nivel
regional.

1.2. Clasificarea porturilor

Sunt utilizate în principal două tipuri de criterii de clasificare, bazate fie pe caracteristicile fizice și
naturale fie pe funcțiile pe care le satisface portul.
a. Clasificarea după criterii naturale .
Distingem porturi naturale și artificiale . Un port artificial poate fi creat (amenajat) în interiorul
uscatului, prin dragare sau poate fi „câștigat din mare” prin construirea de diguri și dane. Numeroase
porturi sunt mixte, combinând cele două posibilități. Un port natural poate fi un port maritim, fluvial
sau amenajat pe un lac. Poate fi un port de estuar sau un port fluvial departe de mare, poate fi un port
cu maree sau nu (ecluzat, mare fără maree).
b. Cla sificarea după funcțiile portului. După acest criteriu distingem porturi generale și
porturi specializate . Dintre porturile specializate amintim: mineraliere; cerealiere; petroliere; de
containere etc.
Distingem, de asemenea, porturi clasificate după funcț ii și importanță economică: porturi de interes
local; porturi de aprovizionare; porturi de transbordare; porturi de escală (unde marile nave
transoceanice fac escală); porturi turistice; porturi libere, unde mărfurile beneficiază de lipsa taxelor
vamale; p orturi de tranzit; porturi industriale integrate într -un complex industrial.

Ținând cont de conceptele enumerate dar și de amplitudinea serviciilor prestate în zona portuară, se
poate adopta definiția următoare a ceea ce constituie, într -un sens mai larg, portul: „un port este o
entitate geografică și economică având nume specific, situat la malul mării, al unui fluviu sau lac, unde
trag navele și unde se efectuează transferul de mărfuri și pasageri de pe mijloacele de transport – pe
unul terestru și unde instalațiile pot fi amplasate pe uscat sau pe apă, pentru a face servicii
complementare cerute de nave, mărfuri și utilizatorii lor, pentru a contribui la buna desfășurare a
operațiilor de transport și la dezvoltarea comerțului internațional, a industriei și, în general, a
economiilor țărilor aflate în zona de influență a porturilor.”

In conformitate cu art. 3. al ordonantei „Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat in domeniul
portuar care elaboreaza si coordoneaza politica portuara si programel e de dezvoltare a sistemului
portuar national si de exploatare a porturilor”. La art. 4 este definit sistemul national portuar ca
“totalitatea porturilor situate pe teritoriul Romaniei” si se clasifica porturile astfel:
a) din punct de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare:
-porturi publice, a caror infrastructura apartine domeniului public;
-porturi private, a caror infrastructura este proprietate privata;
b) din punct de vedere al asezarii geografice:
-porturi maritime;
-porturi situate pe caile navigabile interioare;
c) din punct de vedere al obiectului de activitate:
-porturi comerciale;
-porturi de agrement;
-porturi militare sau zone speciale din porturi.
Articolul 10 al aceluiasi act normative, clasifica serviciile portuare i n:
a) servicii publice portuare :
1. pilotajul navelor la intrarea si iesirea din porturi, la manevrare de la o dana la alta;
2. remorcajul de manevra al navelor;
3. legarea -dezlegarea navelor;
4. preluarea reziduurilor, apelor uzate si a gunoaielor de la n ave;
5. salubrizarea si depoluarea acvatoriilor portuare si preluarea gunoiului de la agentii economici care
desfasoara activitati in porturi;
6. dragaje de intretinere, semnalizarea si balizarea acvatoriului portuar si a senalelor de acces in port,
semnal izarea si iluminarea drumurilor publice;
7. stingerea incendiilor la nave si la instalatiile plutitoare aflate in porturi;

b) servicii portuare :
1. incarcare, descarcare, depozitare, stivuire, amarare, sortare;
2. marcare si alte servicii privind marfuri le;
3. paletizare, pachetizare, containerizare, insacuire marfuri;
4. expeditii interne si internationale;
5. controlul cantitativ si calitativ al marfurilor;
6. curatare hambare si magazii nave;
7. curatare si degazare tancuri;
8. agenturare nave;
9. reparatii nave si utilaje;
10. bunkeraj;
11. aprovizionare nave;
12. lucrari de scafandrerie;
13. supraveghere nave fara echipaj;
14. facilitati pentru nave de agrement si turism nautic;
15. refurnizarea de apa, energie electrica si termica la nave si la agent ii economici care desfasoara
activitati in porturi;
16. telecomunicatii, telegrafie, telefonie, telex si fax pentru nave si agentii economici care desfasoara
activitati in porturi;
17. servicii pentru pasageri si turisti;
18. scoaterea epavelor, dezesuarea navelor si recuperarea bunurilor in porturi;
19. alte servicii specifice activitatii portuare.

1.3. Principalele funcții ale porturilor
Functia de transport si transbord . Transferarea marfurilor de pe navele maritime la uscat
si invers este in prezen t functia portuara principala si este realizata pe doua directii: spre –
dinspre port spre uscat – pe apa, spre alte porturi ale lumii, sau spre hinterlandul continental.
Transportul marfurilor pe caile maritime si oceanice, inclusiv in navigatia costiera
(cabotajul [7]) este facut cu: nave de linie (adica marfurile sunt transportate pe linii regulate),
nave tramp (se transporta marfuri diferite, pe ori ce distanta), nave specializate (tancuri
petroliere, nave RO -RO, Ferry -Boat). Spre hinterlandul continental, marfurile sunt transportate
pe caile traditionale de transport, adica cai navigabile interioare, cai rutiere si feroviare, prin
conducte.
Transbord area are loc in acvatoriul portului, de regula de -a lungul frontului de acostare
(cheuri si dane de operare). Astfel organizarea optima a functiei determina eficienta lucrarilor
de infrastructura (moluri, bazine, cheuri) cat si a celor de suprastructura re prezentate de
mijloacele de transbordare amplasate de -a lungul frontului de acostare. Aceasta functie se
efectueaza cu mijloacele de incarcare / descarcare ale navelor, sau cu mijloacele portuare
adecvate (instalatii, utilaje si mijloacele portuare de oper are).
2. Functia de distributie , pentru a -si exercita functia de distributie (marfuri si pasageri),
portul Constanta detine toate facilitatile corespunzatoare unui mare port. Terminalele
specializate pe categorii de marfa si pasageri ofera toate facilitati le necesare: echipamente
portuare, dispozitive specifice, forta de munca corespunzatoare, spatii de depozitare inchise si
deschise si alte facilitati care, toate, conduc la o crestere a productivitatii si calitatii serviciilor,
creandu -se posibilitatea uti lizarii unor tarife competitive la nivelul porturilor din Marea Neagra
si chiar din Marea Mediterana.
In portul Constanta exista terminale pentru operarea marfurilor vrac solide sau lichide
(minereu, carbune, produse chimice, cereale, terminalul petrolier, etc.). in afara terminalelor
pentru marfuri, in portul de Nord exista si un terminal de pasageri.
3. Functia de depozitare , aceasta functie este de o mare importanta economica, si face din
portul maritim modern un rezervor imens de marfuri – materii prime sau produse
manufacturate, legat de interesele majore ale economiei tarii sau ale zonei de hinterland.

Functia de depozitare se manifesta prin doua forme: depozitare tranzitorie si depozitare de
inmagazinare .
In portul Constanta, marfurile pot fi depozita te in scop tranzitoriu prin crearea unor stocuri de
echilibrare a cantitatilor mari de marfuri descarcate din nave si posibilitatea de prelucrare a
acestor marfuri. Depozitarea se face, dupa natura marfurilor, pe platforme, in incinta portului,
in magazii special amenajate, in silozuri, sau in alte constructii adecvate.
4. Functia de tranzit , este legata de aducerea marfurilor din zona hinterlandului sau din
zone mai indepartate, in port, pentru imbarcarea pe nave si trimiterea in toate colturile lumii
(exportul marfurilor) sau difuzarea marfurilor (de import) in zona hinterlandului sau in zone
mai indepartate din interior; mijloace de comunicatii.
5. Functia industriala , determinata de o puternica industrie, fie in zona hinterlandului, fie
in zonele de inte rior, industrie tributara in ceea ce priveste materia prima si redistribuirea
materiilor finite de materiile prime si materialele aduse cu navele in port. Prin Santierul Naval
Constanta, functia industriala este reprezentata de industria de constructii si reparatii nave,
precum si prin alte firme de reparatii din cadrul portului.
6. Functia comerciala , determinata de activitatea de schimb, depozitare si desfacere a
marfurilor, fie din zona hinterlandului, fie a marfurilor de tranzit, depozitate in antrepozi te.
Portul Constanta, ca orice port modern, nu mai este un „punct” pasiv al interfetei dintre
transportul pe apa si pe uscat, portul incercand sa joace un rol activ in sistemul de transport
national, regional si international in dezvoltarea pietelor nation ale si internationale. La
dezvoltarea functiei comerciale a portului a stat si aparitia altor forme de comert, cum ar fi
comertul desfasurat in cadrul Zonei Libere Constanta.

Date geografice ale țărilor cu cel mai mare număr de porturi
În tabelul 1 evidențiem cele 16 țări cu cel mai mare număr de porturi (indiferent de tipul acestora),
inclusiv cele care se găsesc în țările în top cum ar fi Marea Britanie, Italia și Japonia, cu suprafețe
relativ mai mici în alte țări, cum ar fi China, Australia și Ru sia.
Tară porturile studiate Porturile din țară Suprafață Lungimea liniei de
coastă
(km 2 ) (Km)
Statele Unite 54 531 9.158.960 19.924
Regatul Unit 39 389 241.590 12.429
Italia 32 311 294.020 7.600
Japonia 30 292 374.744 29.751
Canada 24 239 9.220.970 202.080
China 40 172 9.326.410 14.500
Danemarca 16 159 42.394 7.314
Franța 16 159 545.630 3.427
Indonezia 16 154 1.826.440 54.716
Australia 11 105 7.617.930 25.760
Spania 32 105 499.542 4.964
Rusia 11 105 16.995.800 37.653
Grece 11 103 130.80 0 14.880
Germania 14 98 349.223 2.389
Suedia 9 82 410.934 3.218
Brazilia 18 81 8.456.510 7.367

În tabelul 2 am ales sa evidentiez datele cu privire la raportul global și unde putem observa un numar
foarte de mare de porturi maritime.

Foarte larg Mare Mediu Mic Foarte mic TOTAL % %%
Portul de ape
adânci 18 10 4 0 0 32 4,0%
Port maritim 15 81 333 70 0 499 62,2%
Portul fluvial 1 6 36 29 5 77 9,6%
Port 0 1 24 98 1 124 15,5%
Pier, debarcaderele
Wharf 0 0 3 31 28 62 7,7%
terminal al portului 0 2 1 0 0 3 0,4%
Off-shore Terminal 0 0 1 1 1 3 0,4%
Canal 0 1 1 0 0 2 0,2%
TOTAL 34 101 403 229 35 802
% 4,2% 12,6% 50,2% 28,6% 4,4%