Ld Tirsoaga 2018 Hbv 1 [627361]

1

CUPRINS

PARTEA GENERALĂ

I. Hepatitele – Generalită ți………………………………………………. …………………. pag 2
I.1 Etiologie ……………………………………………………………….. …………. ……… pag 2
I.2 Istoric ……………………………………………………………………. …………………. pag 3
I.3. Aspecte epidemiologice ….. ……………………………………….. ……………… pag 4
II. Virusul hepatitic B (VHC)……………………………………………………………….. pag.6
II.1. Încadrare taxonomică……………………………………………………………. …. pag. 6
II.2. Agentul viral ……………………………….. ………………………………. ……….. pag. 6
II.3. Boala la om ………. …………………. …………………….. ………………………… pag 9
II.4. Epidemiologie …………………….. ………………………………….. ……………..pag 11
II.5. Profilaxie …………………………………………………………………………. ……pag 11
III. Transfuzia de sange ……………………………………………… ……………………… pag 12

PARTEA SPECIALĂ
I. Premize și obiective ………………………………………………. ……………………………….. pag. 16
I.aPremize …………………………………………………………………………….. ……… …….. .. pag. 16
I.b Obiective ………… ……………………………………………………………………….. ……… pag. 19
II. Material și metode ………………………………………………………………….. ……… ……… pag. 19
II.a Material ………….. ………………………………………………………………………. ……… pag. 19
II.b Metode ……………………………………………………………………………. ……… …….. pag. 19
III. Rezultate …………… ………………………………………………………………………… …….. pag. 21
IV. Discuții …………………………………………………………………………… ………….. ………. pag. 47
V. Concluzii ………………………………………………………………………………………. …….. .. pag. 61
VI. Bibliografie ……………………………………………………………………….. ……….. ………. pag. 62

2

PARTEA GENERALĂ

I. HEPATITE – GENERALITĂ ȚI
Hepatita este o inflama ție a ficatului, cel mai frecvent cauzat ă de o infec ție viral ă,
acută sau cronică [1,2]:
I.1.ETIOLOGIA hepatitelor poate fi [3]:
a)- INFECȚIOASĂ
b)- NEINFECȚIOASĂ

I.1.a) – ETIOLOGIA INFECȚIOASĂ a hepatitelor [3]: :
a1- virusuri cu tropism preferențial pentru hepatocit: virusurile HEPATITICE:
– A, B, C, D, E;
– virusuri hepatitice non A -E (F, G);
a2- virusuri care afectează facultativ ficatul:
– herpesvirusuri (virusul citomegalic, virusul Epstein -Barr);
– enterovirusuri (virusuri Coxsackie);
– arbovirusuri (virusul amaril, virusul febrei galbene);
– paramyxovirusuri (virus rujeolos);
– togavirusuri (virus rubeolic);
– adenovirusuri;
I.1.b) -. ETIOLOGIE NEINFECȚIOASĂ [3]::
– toxică – postmedicamentoasă
– imunologică
– prin obstrucție biliară

 HEPATITELE de cauză INFECȚIOASĂ [3]
Până în prezent se cunosc 7 virusuri hepatitice, 5 dintre ele descrise după 1989:
– 3 virusuri cu transmitere digestivă – virusurile hepatitice A, E, F ;
– 4 virusuri cu transmitere parenterală – virusurile hepatitice B, C, D, G.

3
I.2. ISTORIC [3]:
• 1963 – Antigenul HBs (Antigen Australia – antigenul detectat în sângele unui aborigen
din Australia, ulterior identificat ca fiind antigenul de suprafață al virusului hepatitic
B);
• 1973 – virusul hepatitic A;
• 1977 – virusul hepatitic D;
• 1989 – virusul hepatitic C;
• 1990 – virusul hepatitic E;
• 1994 – virusul hepatitic F;
• 1995 -1996 – virusul hepatitic G.
Infec ția cu virusurile hepatitice B și C (HBV și HBV) determin ă morbidita te și
mortalitate semnificative.
Noile date ale OMS estimează un număr de 325 milioane de persoane din
întreagalumeinfectate cu virusulhepatitei B (VHB) sau cu virusulhepatitei C (VHC). Raportul
OMS privind hepatitele globale, din 2017, indică faptul că marea majoritatea a castor
persoane nu au acces la testele și tratamentele adecvate. Ca urmare, milioane de oameni sunt
expu șirisculuiuneiprogresiilente la bolihepaticecronice, cancer șimoarte. Raportul a fostlansat
la CongresulInterna țional al Ficatului d in 2017 [4].
Conform acestui Raport hepatita virală este a cum recunoscută ca o problem majoră de
sănătate publică, care necesitămăsuriurgente, a spus dr. Margaret Chan, directorul general al
OMS. „Vaccinurile și medicamentele pentru combaterea hepatitei există și OMS se angajeaz ă
că aceste instrumente vorajunge la to țicei care au nevoie de ele."
Virusurilehepatitice au determinat 1.34 milioane de deceseîn 2015, un
numărcomparabil cu deceselecauzate de tuberculoză și HIV. Dar, întimpcemortalitateacauzat ă
de tuberculoză și HIV a sc ăzut, deceseleprinhepatită sunt încre ștere [4].
Chiar dacă infec ția cu VHB poate fi prevenit ă prin vaccinare, vaccinare introdusă din
1982 cu o eficacitate de 95%, conform ultimelor date publicare de OMS în iulie 2017, 257 de
milioa ne de persoane trăiesc cu infec ție cu virusul hepatitei B (definit ă ca fiind pozitivă
pentru antigenul de suprafa ță al hepatitei B). În 2015, hepatita B a condus la 887 000 de
decese, în special din cauza complica țiilor (inclusiv ciroza și carcinomul hepatocelular) [4].
Deși num ărul total de decese cauzate de hepatită este în cre ștere (hepatitele B și C –
cele două tipuri principale din cele 5 infec ții hepatice diferite – responsabile de 96% din
mortalitatea totală a hepatitelor )[4], noile cazuri de infec ție cu VHB sunt în sc ădere, datorită
creșterii gradului de acoperire a vaccin ării împotriva VHB în rândul copiilor. La nivel global,

4
84% dintre copiii născu ți în 2015 au primit cele 3 doze recomandate de vaccin împotriva
hepatitei B. Între epoca de pr e-vaccin are (care, în func ție de anul introducerii poate varia de la
anii 1980 până la începutul anilor 2000) și 2015, proporția copiilor sub 5 ani cu infecții noi a
scăzut de la 4,7% la 1,3%. Cu toate acestea, un număr estimat de 257 milioane de persoane,
majoritatea adul ților n ăscuți înainte de introducerea vaccinului VHB, tr ăiau cu infec ție
hepatică cronică B în 2015 [4].
I.3.ASPECT EPIDEMIOLOGIC
Niveluril ehepatitei B variază foarte mult între regiunile OMS în ceea ce prive ște
prevalen ț ainfec ției cu virus hepatitis B (VHB) [ 5,6].
Regiunile OMS sunt [6]:
1)- Regiunea Africană OMS care cuprinde :
Algeria, Angola, Benin, Botswana, Burkina Faso, Burundi, Cameroon, Cape Verde,
Central African Republic, Chad, Comoros, Congo, Côte d’Ivoire, Republica Democratică
Congo, Eritrea, Ethiopia, Gabon, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea -Bissau, Kenya, Lesotho,
Liberia, Madagascar, Malawi, Mali, Mauritania, Mauritius, Mozambique, Namibia, Niger,
Nigeria, Rwanda, Sao Tome and Principe, Senegal, Sierra Leone , South Africa, South Sudan,
Swaziland, Togo, Uganda, United Republic of Tanzania, Zambia, Zimbabwe; Guinea
Ecuatorială nu a fost inclusă.
2)- Regiunea Americană OMS care cuprinde :
Antigua și Barbuda, Argentina, Bahamas, Barbados, Belize, Bolivia, Brazil, C anada,
Chile, Colombia, Costa Rica, Cuba, Dominica, Republica Dominican ă, Ecuador, El Salvador,
Grenada, Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexico, Nicaragua, Panama,
Paraguay, Peru, Saint Kitts and Nevis, Saint Lucia, Saint Vincent șiGrenadines, Suriname,
Trinidad și Tobago, SUA , Uruguay, Venezuela ( din Republica Boliviană ).
Datele furnizate din teritoriile Aruba, Bermuda, British Virgin Islands, Cayman
Islands, Curaçao, FrenchTerritories, Montserrat,Turksand Insulele Caicos nu au fost incluse în
acest raport.
3)- Regiunea Mediteraneeană de Est OMS care cuprinde:
Afghanistan, Bahrain, Djibouti, Egypt, Iran (Islamic Republic of), Iraq, Jordan,
Kuwait, Lebanon, Libya, Morocco, Oman, Pakistan, Saudi Arabia, Somalia, Qatar, Sudan,
Tunisia, United Arab Emirates, Yemen , Datele privind Republica Arabă Siria nu au fost
incluse.

5

4)- Regiunea Europeană OMS care cuprinde 43 din 53 state:
Albania, Armenia, Belarus, Belgi a, Bulgaria, Croatia, Repiublica Cehă , Danemarca ,
Estonia, Finland a, Fran ța, Georgia, German ia, Grecia , Islanda, Irlanda , Israel, Ital ia,
Kazakhstan, Kyrgyzstan, Lituania , Luxemburg, Muntenegru , Olanda , Norvegia , Polonia ,
Portugalia , Republic a Moldova, Rom ânia, Federa ția Rus ă, Serbia, Slova cia, Slovenia, Spania ,
Suedia , Elveția, Tajikistan, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , Turcia , Regatul Unit al
Marii Britanii andIrlanda de Nord
Datele din Andora, Austria, Azerbaijan, Bosnia șiHerzegovina, Malta, Monaco, San
Marino, Turkmenistan, Ukrain aand Uzbekistan nu au fost incluse .
5)- Regiunea OMS a Asiei de Sud – Est:
Bangladesh, Bhutan, Republica Populară Democrată Coreană , India, Indonesia,
Maldives, Myanmar, Nepal, Sri Lanka, Thailand, Timor -Leste
6)- Regiunea OMS a Pacificului de Vest care cuprinde:
Australia, Brunei Darussalam, Cambodia, China, Insulele Cook, Fiji, Japan, Kiribati,
Republica Populară Democrată Lao, Mala esia, Insulele Marshall, DStatele Federale ale
Micronesi ei, Mongolia, Nauru, New Zealand, Niue, Papua New Guinea, Philippines,
Republ icaKorea, Samoa, Singapore, Insulele Solomon Islands, Tuvalu, Vanuatu, VietNam .
Datele pentru Palau și Tonga nu au fost incluse .
• RegiuneaAfricană OMS șiregiuneaPacificului de Vest al OMS au ceamai mare
prevalen țăainfec ției cu VHB șianume:
– RegiuneaPacificului de Vest al OMS: 6,2% din popula ție (115 milioane de persoane)
– RegiuneaAfricanăa OMS: 6,1% din popula ție (60 de milioane de persoane)
• RegiuneaMediteraneană de Est OMS : 3,3% din popula ție (21 de milioane de persoane)
• OMS Asia de Sud -Est: 2 % din popula ție (39 de milioane de persoane)
• RegiuneaEuropeanăa OMS: 1,6% din popula ție (15 milioane de persoane)
• Regiunea OMS aAmericii: 0,7% din popula ție (7 milioane de persoane)
Avândînvedereacesteaspecteînmai 2016, AdunareaMondială a Sănătă țiiaadopta t prima
"Strategieglobală din sectorulsănătă țiiprivindhepatitelevirale, 2016 -2021"[ 7].
Strategia are o viziune de eliminare a hepatiteivirale ca problemă de
sănătatepublică șiaceastaesteintrodus ăînobiectiveleglobale ale OMS de reducere cu 90% a

6
noilorinfec țiivirale cu virusurihepatiticeșireducerea cu 65% a deceselorcauzate de
hepatiteleviralepânăîn 2030.
Un prim pas a fostefectuat de OMS în sensul celor de mai sus prin publicarea
„Raportului global privind hepatita, 2017“[4]. Raportul prezintă statistici globale privind
hepatita virală B și C, rata noilor infec ții, prevalența infec țiilor cornice și a mortalit ății cauzate
de aceste două virusuri, precum și nivelele de acoperirea interven țiilor -cheie, toate actualizate
la sfâr șitul anului 2015, dat e statistice care vor constitui baza de comparare cu rezultatele ce
se vor obține în următorii ani.
Raportul arată că doar 9% dintre toate infec țiile cu VHB și 20% din toate infecțiile cu
VHC au fost diagnosticate în 2015. O frac țiune chiar mai mic ă – 8% dintre cei diagnostica ți cu
infec ție cu VHB (1,7 milioane de persoane) au fost tratați și doar 7% dintre cei diagnosticați
cu infec ție cu VHC (1,1 milioane de persoane) au început tratamentul curativ în cursul acelui
an.

II. VIRUSUL HEPATITIC B (VHB) [8]:
II.1. Încadrare taxonomică:
VHB este un virus ADN , conținând un ADN circular bicatenar,
parțialmonocatenar (cu o catenă de sens negativ -L, de 3200 de nucleotide, și o catenă de sens
pozitiv, mai scurtă -S, de 1100 -2600 de nucleotide, diferența de lungime de terminând existența
segmentului monocatenar).
Face parte din familia HEPADNAVIRIDAE, genul Orthohepadnavirus.
II.2. Agentul viral [8]:
La microscopul electronic, în serul bolnavilor cu hepatită B, se detectează trei
categorii de particule:
– virion complet (particula Dane): formă sferică, contur dublu, dimensiuni 42 nm.
Structură: posedă un centru electrodens , cu dimensiuni de 28 nm, care corespunde
nucleocapsidei virale, și un înveliș viral , la exterior, cu dimensiunea de 7 nm.
Prezențavirionilorcompleți în ser este un indicator de multiplicare virală activă.
– particule sferice , de 20 -22 nm, goale în interior, având doar învelișul viral;
– formațiuni filamentoase , cu diametru de 10 -22 nm, lungime de 50 -230 nm, rezultate
prin agregarea particulelor sferice.
• Particulele sferice și filamentoase nu sunt infecțioase, spre deosebire de particula
Dane.

7
• Primul component viral depistat a fost Ag HBs, numit atunci antigenul Australia (după
originea persoanei la care s -a evidențiat), descris de Blumberg, iar particula comp letă
a fost vizualizată în 1970 de către Dane șicolabolatorii, particulă care -i poartă numele.
II.2.a. Genomul viral VHB [8]:
Genomul VHB se găsește extracromozomial , ca epizom liber , dar și integrat în
cromozomul gazdei . Secvențele integrate sunt caracteristice cancerului primar, fiind rareori
prezente în hepatita cronică.
Genomul VHB conține 4 gene exprimate ca ORF (open redingframe), regiuni deschise
citirii, care se suprapun parțial: S, C, P, X.
Pe spira lungă se găsesc genele ce codifică prot einele VHB și anume: gena S, gena C,
gena P, gena X .
*GenaS – codifică proteinele HBs aparținând învelișului viral.
*Gena C – codifică proteinele nucleocapsidei virale (core – ale miezului viral ). ORF -ul
corespunzător genei C conține 2 codoni start (AUG), separa ți printr -o secvență de 87 de
nucleotide, regiune ce constituie regiunea pre -C, și un codon stop comun.
Primul codon start codifică proteina precursoare HBe care este prelucrată și secretată
în ser ca Ag HBe.
Mutațiile care apar în regiunea pre -C conduc la disparițiaAgHBe din ser, deși
multiplicarea virală există, aspect ce poate determina în practica medicală cazurile de
hepatită cronică cu etiologie VHB, cu evolu ție nefavorabil ă clinică și terapeutic ă, dar cu
Antigen Hbe absent.
Al doilea codon start codifică proteina capsidală P22/HBc.
Mutațiile în regiunea C și pre -C sunt asociate cu evoluția gravă a infecției hepatice, în
special cu hepatită fulminantă.
*Gena P – codifică ADN -polimeraza virală, capabilă să copieze ARN în ADN și ADN
în ARN, având roluri d e reverstranscriptazăși de ribonuclează (ce digeră matrița ARN
după ce a fost copiată), nu și de integrază.
*Gena X – codifică proteina HBX, prezentă numai la hepadnavirusurile mamiferelor.
Rolul regiunii X este imprecis determinat, probabil de transactivar e a celorlalte
componente genomice .
II.2.b. Capsida virală:
Genomul împreună cu capsida formează nucleocapsida virală .

8
Capsida VHB are 180 -240 de capsomere, simetrie icosaedrică, constituită dintr -un
singur tip de proteină, proteina centrului viral HBc/22C, cu proieminențe sub formă de spiculi
spre exterior (120 -190).
Capsidele cu 240 subunități sunt considerate capside mari, iar cele de 180
subunitățicapside mici. Se presupune că tulpinile sălbatice de virus prezintă capsid e mari.
Prin clivaj proteolitic se obține determinantul antigenic HBe , similar cu HBc, dar de
dimensiuni mai mici.
Capsidaconține ADN -polimeraza virală, ce funcționeazăși ca reverstranscriptază,
transcriind ARN pregenomic pe catena de sens negativ.

II.2.c. Învelișul viral:
Este de natură glicoproteică, constituit din:
1- dublu strat lipidic , derivat din componentele celulare interne
2- proteinele de suprafațăHBs , reprezentate în principal de Ag HBs format din molecule
de proteină majoră SHBs, legate prin punțidisulfitice .
3 – proteina hcs (heatshockprotein) – a fost detectată la DHBV, fiind situată între
proteinele centrului viral și domeniul pre -S al HBs.

II.2.d. Structura antigenică [8]
*Ag de suprafațăHBs –
Ag HBs apare în ser la 4 -6 săptămâni de la inf ecțieși dispare la aproximativ 3 luni de la
debut.
Descreșterea lui corespunde cu însănătoșirea, iar prezența lui pe o durată mai mare de 6
luni este însoțită de persistențainfecției .

*Ag nucleocapsidicHBc – se găse ște în virionul complet (particula Dane) și în nucleul
hepatocitelor infectate, unde este detectabil la 10 zile de la infecție.
Evidențierea sa se face prin examen imunohistologic în nucleul și citoplasma
hepatocitelor la purtătorii sănătoși sau cu hepatite cronice active.

*Ag Hbe – reprezentat de 2 tipuri: Ag HBe 1 șiAgHBe 2. Antigenul este prezent în ser în
perioada de incubație , imediat după aparițiaAgHBs, negativându -se după 2 -4 săptămâni,
dispariția sa precedând -o pe aceea a AgHBs .

9
AgHBe este un indiciu de replicare virală, fiind un semn de multiplicare virală în
hepatocit. Persistența sa îndelungată este asociată cu prognostic nefavorabil .

II.2.e. Variabilitatea genetică [8]
Genomul VHB este relativ stabil . Variabilitatea genetică este scăzută, sub 5%.
Se cunosc 6 genotipuri (A – F) pe baza diferențelor în secvențele ADN, observându -se
prevalența unui anumit genotip într -o anumită zonă geografică:
– genotipul A: în Europa, America de Nord, Africa Centrală;
– genotipul B și C: în Asia, Oceania;
– genotipul D: India, Europa de Sud și Medit erana;
– genotipul E: Africa de Vest;
– genotipul F: America de Sud.
Variațiile virale survin în special în hepatita cronică, rezultat al mutațiilor sau delețiilor
ce au loc în regiunile pre -C/C (rezultând absența expresiei AgHBe) și X (cu inducerea de
reacții imune deficitare).
Pot să se producă și muta ții care să determine hiperexpresiaAgHBc , ceea ce poate
determina apariția clinică a hepatitelor fulminante .

II.3. Boala la om[8]
a)- Patogenie:
După pătrunderea în organism a VHB pe cale parenterală sau sexuală, din torentul
sanguin, virusul ajunge în ficat, celula hepatică fiind situsul de replicare primar . Ciclul de
replicare are o durată de 10 -12 zile, propagarea virală realizându -se prin contiguitate de la
celulă la celulă, și pe cale sanguină, între g parenchimul hepatic fiind invadat. Virusul este
eliminat în torentul sanguin, determinând viremie masivă. Hepatotropismul specific nu
exclude replicarea virală și în alte celule :
– celule limfoblastoide, mononucleare sanguine, celule marcă hematopoietice;
– țesuturi (epiteliu biliar, endotelii, celule acinare pancreatice)
– organe ( măduvă, rinichi, splină, ganglioni, suprarenală, gonade)
Leziunile celulare hepatice se datoresc în primul rând virusului, printr -un efect
citopatic direct, la care se adaugă fenomene imunologice :
– pe linie umorală: formarea de complexe imune , care depuse în țesuturi determină
manifestările extrahepatice din hepatită, sau anticorpii antihepatocitari, antinucleari
(fenomene autoimune);

10
– pe linie celulară: intervenția limfocitelor T ci totoxice care determină liza celulelor
hepatice purtătoare pe suprafață de antigene VHB, asociate moleculelor de
histocompatibilitate de clasa I (HLA cls. I).

b)-Imunitate [8]:
b.1. Imunitatea umorală
În serul pacien ților care prezint ă infec ție cu VHB se pot eviden ția:
**anticorpii anti -HBc- nu sunt neutralizanți. Ei apar ca răspuns la structurile HBc
exprimate la suprafațahepatocitelor sau eliberate după liza hepatocitară. Anticorpii
anti-Hbc pot fi:
– de tip Ig M – reflectă replicare activă; sunt detectaț i din faza tardivă a incubației, ating
maximum în perioada de stare și dispar în convalescență;
– de tip Ig G – apar la sfârșitul perioadei de stare, au concentrație maximă în
convalescențăși persistă toată viața.
• **anticorpii anti -HBe- survin după dispariția AgHBe, fereastra imunologică
decelându -se după aparițiaIgM anti -HBc.
• **anticorpii anti -HBs – neutralizanti ai antigenului HBs.
b.2. Autoimunitate : citoliza se realizează prin ADCC
(cititoxicitateanticorpodependentă) anti – componente lipoproteice de membran ă.
b.3. Imunitatea celulară
• Eliminarea imună a hepatocitelor infectate implică intervenția limfocitelor T
citotoxice. Consecințaintervenției acestor limfocite sunt leziunile necroinflamatoare,
care se desfășoară în următoarele etape:
– declanșareaapoptoze i, urmarea directă a interacțiunii specifice antigen -limfocit;
– apariția de focare inflamatoare, ca rezultat al secreției de IFN de către limfocitele T
citotoxice;
– activarea macrofagelor intrahepatice de către IFN γ, ceea ce determin ă hipersensibilitate
întârziată, cu acțiune distructivă hepatică.
• Rol important antiviral se atribuie citokinelor: IL-2, IL -12, TNF (inhibă replicarea
virală prin acțiune conjugată ).
• Vindecarea este rezultatul eliminării antigenelor virale din circulația sanguină și al
dispari ției virusului din țesutul hepatic.

11
• PrezențaAgHBs în sânge mai mult de 6 luni este indicator de cronicizare a
infecției.
II.4. Epidemiologie [8]
• Hepatita B este răspândită la nivel mondial, evoluând endemic, rareori epidemic, cu
izbucniri mici.
• Sursa de infecție – omul, cu:
– infecție acută sau cronică
– purtători de viremie înaltă
• calea parenterală:
– transfuzii de sânge integral sau derivate ale acestuia, infectate cu VHB;
– seringi, instrumentar medical, inclusiv explorator, de hemodializă incorect
sterilizat;
– realizarea unor soluții de continuitate prin contact accidental sau folositea unor
instrumente nemedicale la realizarea acestora(răni, zgârâieturi ale mucoaselor
și tegumentelor, tatuaje,scarificări rituale);
• calea sexuală :homo sau heterosexua lă:
• calea verticală de la mamă la făt: copiii născuți din mame pozitive(AgHBs/AgHBe), la
vârsta de 6 luni sunt pozitivi pentru AgHBs în proporție de 70%. Gravitatea acestui tip
de transmitere este dată de faptul că este urmată de starea de purtător cronic. Această
transmitere verticală este urmată în timp de transmiterea orizontală. De aceea se
recomandă investigarea sistematică a markerilor pentru VHB la gravide.
• Transmisibilitatea : Sângele este infectat săptămâni înainte de debut, în tot cursul bolii
clinice, iar la purtătorii cronici , practic toată viața.
II.5. Profilaxie [8]
a)- Profilaxie generală:
– sterilizare corectă a instrumentelor și materialelor folosite în unitățile sanitare sau în
unități cu profil socio -economic;
– sterilizarea corectă a instrumentelor folosite pentru tatuaje sau alte scarificări rituale;
– utilizarea seringilor de unică folosințăși distrugerea ulterioară a acestora;
– evitarea vagabondajului sexual, ca și protejarea partenerilor sexuali în cursul actului
sexual;
– control ul sângelui șipreparatepor din sânge în unitățile de transfuzii;
– monitorizarea constantă a unităților de hemodializă.

12
b)- Profilaxie specifică:
**pasivă : constă în administrarea de Ig specifice anti -VHB :
**activă: utilizarea de vaccinuri anti -VHB:
-vaccinuri preparate din plasmă
– vaccinuri obținute prin recombinare ADN

III. TRANSFUZIA DE SÂNGE
Este o componentă a serviciilor de sănătate moderne. Folosită corect transfuzia de
sânge poate salva via ța și poate s ă îmbunătă țeasc ă starea de sănătate [ 7].
Utilizarea corespunzătoare a sângelui și produselor de sânge înseamn ă transfuzia
produselor de sânge sigure, exclusiv pentru tratamentul condi țiilor care determin ă o
morbiditate sau o mortalitate ce nu poate fi prevenită sau tratată eficace prin alte mijlo ace. În
anumite situa ții clinice, transfuzia poate fi singurul mijloc de salvare a vieții sau de
ameliorare rapidă a unei afec țiuni.
Cu toate acestea, înainte de a prescrie sânge sau produse de sânge pentru un pacient,
este totdeauna nevoie să se cântăre ască riscurile transfuziei comparativ cu riscurile ne –
efectuării transfuziei.
Transfuzia implică riscul unor reac ții adverse și riscul transmiterii unor infecții. Prin
administrarea de plasmă se pot transmite majoritatea infec țiilor transmisiile prin sâng e total.
De aceea , Legea nr. 282 din 5 octombrie 2005 modificată și republicat ă privind organizarea
activității de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine umană,
precum și asigurarea calității și securității sanitare, în ved erea utilizării lor terapeutice [9]
impune controlul biologic obligatoriu al unită ților de sânge recoltate care const ă în detectarea
infec țiilor transmisibile prin sânge și anume: virusuri hepatitice (virusul hepatitic B, virusul
hepatitic C), HIV (Human I mmunodeficiency Virus), sifilis, HTLV (Human T – Lymphotropic
Virusimplicat în producerea leucemiei cu celule T la adult și a unei neuroencefalopatii cronice
denumită parapareză spastică tropicală) și alți agenți infecțioși cum ar fi malaria și boala
Chaga s.
Calitatea și siguranța sângelui și produselor de sânge trebuie s ă se asigure pe tot
parcursul procesului, de la selec ționarea donatorilor și pân ă la administarea finală a produselui
la pacient. Aceasta presupune [10]:
1. Constituirea unui serviciu de transfuzie bine organizat, care utilizează sisteme de
calitate în toate compartimentele sale.

13
2. Recoltarea de sânge numai de la donatori voluntari și ne – remunera ți, recrutați din
popula ția cu risc sc ăzut și conform unor proceduri riguroase de selecție [10].
3. Triajul tuturor unită ților de sânge donate pentru detectarea infecțiilor transmisibile
prin sânge, inclusiv HIV, virusurile hepatitice, sifilis și alți agenți infecțioși.
4. Practici bune de laborator în toate privin țele determin ării grupelor sangune, a test elor
de compatibilitate, a preparării componentelor, a stocării și transportului sângelui și
produselor din sânge.
Transfuzia de sânge și/sau componente sanguine este o parte integrant ă a managementului
medical și o m ăsură de salvare a vie ții în domeniul m edical.
Este necesar un serviciu de transfuzie de sânge pentru a furniza în siguran ță și în timp util
sânge și produse din sânge.
Nu numai că sângele donat salvează vie ți, dar are și potențialul de a pune în pericol viața
primitorului prin riscul de a tran smite infec ții denumite infecții transmise prin transfuzie (TTI)
în absen ța screeningului adecvat al donatorului.TTI -urile includ virusul imunodeficien ței
umane (HIV), virusul hepatitei B (HBV), virusul hepatitei C (VHC), sifilisul, malaria și altele.
[11]
Pentru a asigura servicii de transfuzie sanguină sigure și adecvate, a fost implementat ă o
strategie integrată prin politica na țional ă a sângelui din fiecare țară așa cum se întâmpl ă și în
România [ 9] la recomandarea Organiza ției Mondiale a S ănătă ții (OMS ). OMS recomandă ca
toate serviciile de transfuzie de sânge să analizeze sângele donat pentru virusul
imunodeficien ței umane (HIV) 1 și 2, hepatita B, hepatita C și sifilis.Un screening obligatoriu
pentru malarie este, de asemenea, justificat în zonele end emice pentru malarie (11, 12].
În România tot sangele donat se testează și pentru prezența HTLV [ 9]
Conform bazei de date globale a OMS privind securitatea sângelui, 1,6 milioane de
unită ți din 92 de milioane de unit ăți de sânge donate în toat ă lumea sunt aruncate din cauza
prezen ței markerilor pentru infecțiile transmise prin transfuzie [1 3].
Acest lucru eviden țiază importan ța implement ării strategiilor privind investigarea
donatorului în prealabil, reducând astfel risipa de resurse.
Deși performanța test elor serologice pentru diagnosticarea infec țiilor cu HIV 1 și 2,
virusuri hepatitice B și C, sifilis a fost îmbun ătățită considerabil în ultimii ani, rămâne un risc
rezidual de transmitere a virusurilor prin transfuzie de sânge.În ciuda respectării tuturor
măsurilor, cum ar fi criterii stricte de selec ție a donatorilor, donație voluntar ă, neremunerată și
metode mai sensibile de detectare a infec țiilor transmise prin transfuzie (TTI), unele
evenimente legate de transfuzie sunt încă posibile din cauza ferestr ei imunologie (perioada

14
dintre momentul achizi ției infecției și momentul când testul serologic poate detecta în mod
fiabil acea infec ție. [14], a rezultatelor false și a altor erori tehnice. [1 5]
Durata ferestrei imunologice este:
– 66 de zile pentru VHC;
– 56 pentru VHB;
– 22 de zile pentru HIV;
Identificarea infec țiilor în perioada ferestrei imunologice sau a perioadei de incubație a
TTIse face prin efectuarea testului de amplificare a acidului nucleic (NAT). Aceasta oferă
centrelor sanguine o sensibilitate mu lt mai mare pentru detectarea infec țiilor transmise prin
sânge. Țările cu resurse limitate din Africa, Asia și America Latin ă au o prevalen ță ridicată a
infec țiilor virale transmise prin sânge.Prin urmare, este probabil ca aceste ț ări să ob țină un
număr sem nificativ de donări (unită ți de sânge) de la donatori aflați în fereastra
imunologică.Drept urmare, este de a șteptat ca NAT s ă fie mai rentabil în aceste țări în
compara ție cu ț ările dezvoltate [1 6].
NAT detectează acidul ribonucleic viral (ARN) sau acidul dezoxiribonucleic (ADN) în
sânge.Deoarece este o tehnică extrem de sensibilă, care implică amplificarea anumitor păr ți
(părților țintite) ale genomului viral, perioada ferestrei imunologice a unei infecții este
semnificativ redusă.Reducerea estimată a per ioadei ferestrei imunologice de către NAT este
de 22 până la 11 zile pentru HIV, 59 până la 25 -30 de zile pentru VHB și 70 -12 zile pentru
VHC.Acest lucru a dus la reducerea riscului rezidual de a transmitere a componentelor
infec țioase de c ătre sânge/compo nente sanguine [1 7].
Ca atare, screeningul donatorului joacă un rol esen țial în îmbun ătățirea siguranței
transfuziei de sânge.Ca activitate de hemovigilen ță, trebuie implementate practici de
screening modernizate și standardizate pentru a preveni r ăspândir ea bolilor
infec țioase.Datorit ă inciden ței mari a TTI în anumite ț ări, NAT poate fi eficientă în
identificarea infec țiilor din perioada de fereastr ă imunologică [1 1].
Importan ța screeningului unit ăților de sânge și componente sanguine umane
pentru virusurile hepatitice B și C. Statistici VHB, VHC
În conformitate cu „ Guidelines for the care andtreatment of
personsdiagnosedwithchronichepatitis C virus infection ‟, ISBN 978 -92-4-155034 -5, ©
World Health Organization 2018 [18] OMS a estimat că în 2015, la nivel mondial 71 de
milioane de persoane trăiau cu infec ție hepatic ă cronică cu (prevalen ță globală: 1%) și din
care 399 000 au murit prin ciroză sau carcinom hepatocelular (HCC) [4, 18]. Infec țiile cronice

15
cu HBV și HCV au fost definite ca fiind prezen ța HBsAg și anticorpilor anti -VHC în probe de
ser, salivă sau, respectiv, e șantion de sânge uscat.[21]

16

PARTEA SPECIALĂ

I. PREMIZE ȘI OBIECTIVE
I.1. PREMIZE
Hepatita virală este acum recunoscută ca o problem majoră de sănătate publică, care
necesită măsuri urgente, a spus dr. Margaret Chan, directorul general al OMS. „Vaccinurile și
medicamentele pentru combaterea hepatitei există și OMS se angajeaz ă că aceste instrumente
vor ajunge la to ți cei care au nevoie de ele."[4]
325 mil ioane de persoane din întreaga lume trăiesc cu infec ție cu virusul hepatitei B
(VHB) sau cu virusul hepatitei C (VHC) [4].
Pandemia de hepatită virală are un impact major asupra vie ților, comunit ăților și
sistemelor de sănătate. Aceasta este responsabilă p entru 1,4 milioane de decese pe an
determinate de infec ția hepatic ă acută, de cancer hepatic și ciroz ă hepatică. În 2015 virusurile
hepatitice au determinat 1.34 milioane de decese, un număr comparabil cu decesele cauzate de
tuberculoză și HIV. Dar, în tim p ce mortalitatea cauzată de tuberculoză și HIV a sc ăzut,
decesele prin hepatită sunt în cre ștere [4].
Dintre acele decese, aproximativ 47% sunt atribuite virusului hepatitei B, 48%
virusului hepatitei C, iar restul sunt determinate de virusul hepatitei A și virusul hepatitei E.
Virusu rile hepatitice sunt, de asemenea, o cauză în cre șterea mortalit ății în rândul
persoanelor infectate cu HIV. Aproximativ 2,9 milioane de persoane care sunt infectate cu
HIV sunt coinfectate cu virusul hepatitei C și 2,6 milioane cu virusul hepatitei B [ 7].La nivel
mondial, aproximativ 240 de milioane de persoane au infec ție cronic ă cu virusul hepatitei B
Fără o reac ție extins ă și accelerat ă, numărul persoanelor infectate cu virusul hepatitei B se
estimează că va rămâne la nivelurile actuale și ridicate pentr u următorii 40 -50 de ani, cu un
număr de 20 de milioane de decese cumulate în perioada 2015 -2030 [4].
Hepatitele virale B sunt infec ții transmise prin sânge, cu transmitere semnificativ ă
produsă la începutul vie ții, prin injecții nesigure și proceduri med icale și, mai puțin frecvent,
prin contact sexual.

17
Prevalen ța virusului hepatitic B este mai mare în Africa Sub -Sahariană și în Asia de
Est, unde între 5 -10% din popula ția adult ă este infectată cronic. Transmiterea de la mama la
copil a virusului hepatite i B este un mod major de transmitere în regiunile cu prevalen ță
ridicată [4].
Ratele ridicate de infec ții cronice se reg ăsesc, de asemenea, în regiunea Amazonului
din America de Sud și în regiunile Sudice din Europa de Est și Central ă. În Orientul Mijloci u
și Subcontinentul Indian, aproximativ 2 – 5% din popula ția general ă este infectată cronic [4].
Imunizarea este cea mai eficientă strategie pentru prevenirea infec ției cu virusul
hepatitei B [4].
Strategiile de prevenire a infec ției cu virusul hepatitei B ar trebui s ă includă siguran ța
produselor sanguine, practicile sigure de efectuare a injec țiilor, serviciile de reducere a
riscurilor pentru persoanele care utilizarză droguri injectabile și promovarea sexului sigur.
Aplicarea acestei strategii la nivel global, mondial va avea drept consecin ță și creșterea
gradului de siguran ță al sângelui și componentelor sanguine umane obținute la nivelul
Bancilor de Sânge [4].
1. Transfuzia de sânge este o componentă esen țială a practici i medicale moderne.
Ea trebuie să se efectueze în condi ții de siguranț ă maximă pentru pacientul care prime ște
unitatea de sânge. În conformitate cu Baza Globală de Date privind Siguran ța Sângelui din
2016 (Global Status Report on BloodSafetyandAvailability 2016, ISBN 978 -92-4-156543 -1)
B [20]a Organiza ției Mondiale a S ănătă ții în perioada 2011 – 2013 că au fost colectate în total
112,5 milioane de dona ții de sângerealizate în cele 180 de ț ări raportoare, state membre ale
OMS (aceste 180 țări de țin o populație totală de 7 miliarde, reprezentând 98,3%popula ția
globală). Dintre acestea, 100,6 milioaneau fost donări de sânge integral și 11,9 milioane au
fost dona ții de aferez ă. Aceste dona ții au fost colectate de la toate tipurile de donatori de
sânge: voluntar i neremunera ți, dona ții familiale sau înlocuitoare și dona ții plătite.
În Europa numărul dona țiilor de sânge a fost de 26.5 milioane în perioada 2011 –
2013 și 6.1 milioane donații de afereză [20].
Dintre aceste donări, 48% sunt colectate în țări cu venituri ridicate. Produsele din
sânge din aceste țări sunt testate pentru HBV, VHC și HIV. Cu toate acestea, 39 de ț ări nu
testează în mod curent donările de sânge pentru infec țiile transmisibile prin tr ansfuzie [ 21].

18
În România legisla ția în domeniul transfuziei de sânge prevede controlul biologic
obligatoriu al sîngelui și componentelor sanguine umane din punct de vedere al infecției cu
VHB, VHC, HIV , sifilis, HTLV [9].
Produsele sanguine HBsAg -pozitiv e, inclusiv OBI (infec ție ocult ă cu virus B ), ar
putea fi transfuzate la pacien ții din aceste ț ări mai frecvent decât în țările care monitorizează
sângele. De și prevalența OBI la donatorii de sânge difer ă în func ție de țar ă, un studiu
interna țional din 200 8 a estimat că aceasta este de 8,55 la 1 milion de donări. Pentru a reduce
riscul transmiterii VHB, a fost introdusă testarea HBsAg, urmată de anti -HBc și HBV NAT în
țările în care au fost fezabile teste suplimentare. Aceste abordări au fost, de asemenea,
eficiente pentru prevenirea transmiterii transfuziei de OBI. Un algoritm modificat pentru
screening -ul anti -HBc al donatorilor de sânge a fost pus în aplicare în zonele endemice HBV
intermediare, cum ar fi Japonia, unde testul singur nu a putut fi introdus din cauza ratelor
ridicate de aruncare a sângelui. Spre deosebire de screening -ul anti -HBc, HBV NAT poate
detecta infec ții în timpul perioadelor numite „ferestre imunologice“. Prin urmare, în ciuda
costurilor mai ridicate, HBV NAT este mai potrivit pentru screening -ul în zonele cu VHB
endemic [2 2].
Chiar și în cazul screening -ului HBV NAT, există riscul unor rezultate fals -negative.
NAT, în special prin utilizarea sistemelor de colectare a probelor; nu poate detecta viremia la
nivel scăzut [ 23, 24].
Cu toate aceste măsuri aplicabile în Bancile de Sânge rămâne poten țialul de
transmisie OBI (infec ție ocult ă cu virus B). D. Hope și colab. în 2014 [ 25] a efectuat un studiu
privind prevalen ța infecțiilor cu virusurile hepatitice B și C în rândul ț ărilor Eu ropene,
inclusiv în România. În 2008 în România prevalen ța înfecției cu HBs în rândul donatorilor
inițiali a fost de 3 -7%. În acela ți studiu prevalența infecției cu VHB (Ag HBs pozitivi) în
popula ția general ă în România era de 5 -6%. În popula ția general ă inclusiv donatorii de sînge,
prevalen ța infecției cu VHB a fost de 15 – 18%.
Conform „ Metodologiei de supraveghere a hepatitelor virale tip B si C a ctualizată la 1
mai 2016 la pag. 6 – „Arondarea teritoriala la laboratoarele CRSP” [26] se afirmă că în
România în anul 2013 s -a efectuat un studiul sero -epidemiologic de prevalenta a infec ției cu
virus hepatitic B și C, cu reprezentativitate național ă, pe un e șantion de pacienți spitalizați
care a relevat o prevalen ță estimată a AgHBs de 4,2% .

19
I.2. OBIECTIVE:
Determinarea riscului de transmitere al infec țiilor hepatitice B prin sânge și
componente sanguine umane în cazul donatorilor de sânge fideliza ți.Donatorii de sânge
fideliza ți sunt donatorii care doneaz ă sânge de cel pu țin 3 ori/an.

II. MATERIA L ȘI METODE:
II.1. MATERIAL:
Studiul a fost efectuat pe o perioadă de 3 ani: 201 6- 2018; lotul de cercetat a fost
reprezentat de donatorii de sânge eligibili din perioada 201 6- 2018 la Centrul Regional de
Transfuzie Sanguină Craiova (CRTS Craiova) din cat egoria donatorilor fideliza ți.

II.2. METODE:
 determinarea infec ției cu virus hepatitic B prin determinarea antigenului HBs (antigenul
de suprafa ță al virusului hepatitic B) prin tehnică ELISA (MonolisaHBs Ag ULTRA, Bio –
Rad, Fran ța);
 prelucrarea statistic ă a datelor (%).
 metodologia de screening a donatorilor:
Persoanele care au devenit donatori au parcurs si s -a respectat o anume metodologie
impusa de Legea 282/2005 [ 9] privind donarea de sange si componente sanguine umane și
Anexa 3: Norma privind admisibilitatea donatorilor de sânge si de componente sanguine
umane din 07.07.2007[ 27]. Aceasta Normă respecta recomandarile OMS privind eligibilitatea
donatorilor de sange si componente sanguine umane.
Criteriile de includere au constat în to ți donatorii de sânge neremunera ți voluntari și
înlocuitori care se plimbau în această perioadă de studiu. Limita de vârstă inferioară pentru
donatori a fost stabilită la 18 ani, iar limita superioară a fost stabilită la 60 de ani. O greutate
minimă de 50 kg a fost ne cesară pentru a dona 450 ml ± 10% sânge. To ți donatorii au fost
educa ți cu privire la procesul de donare și a fost obținut un acord scris și informat. Fiecare
donator a completat un chestionar standard al donatorilor, documentându -și demografia,
istoricul medical și chirurgical trecut, istoricul c ălătoriilor, activită ți cu risc ridicat și posibil ă
expunere la agen ți infecțioși. Aceasta a permis evaluarea s ănătă ții și a riscurilor. Donatorii au
fost amânate strict în conformitate cu orientările OMS. Orice pe rsoană cu o infec ție activ ă cu
VHB sau cele cu antecedente de infec ție în ultimele 12 luni a fost amânat ă, în timp ce le -a
recomandat că ar putea fi capabil să doneze sânge la 12 luni de la recuperare. To ți indivizii cu

20
o infec ție HCV activ ă sau anterioară au fost amânate permanent. În mod similar, orice
persoană cu probe clinice sau de laborator prezente sau anterioare ale HIV a fost amânată
definitiv. Persoanele diagnosticate cu sifilis au fost, de asemenea, amânate permanent de la
donarea de sânge. Pacie nții infectați cu malaria au fost amânate timp de șase luni dup ă
finalizarea tratamentului și recuperarea complet ă, oricare a fost mai lungă.
Donatorilor poten țiali li s -au oferit materiale pentru educa ția donatorilor și reacțiile
adverse ale donatorilor. Examinarea fizică, inclusiv înăl țimea, greutatea și statisticile vitale au
fost documentate pentru to ți donatorii. Limita minim ă pentru hemoglobină a fost stabilită la
12,5 g / dl pentru femei și 13,5 g / dl pentru bărba ți [27].
Fiecare donator a furnizat o probă de sânge de 5 ml în tubul separator seric pentru teste
serologice.
Toți donatorii reactivi au fost contactați și au fost notificați rezultatele p ăstrând
confiden țialitatea pacientului. Acestea au fost trimise la clinica de boli infecțioase pentru u n
management suplimentar [ 11, 27].

21

III. REZULTATE

III.1. ASPECTE GENERALE:

III.1.1.Număr total donatori intra ți în studiu perioada 2016 – 2018:
An Număr donatori Total
2016 10921
2017 9820 31297
2018 10556
Tabel nr.1: Num ăr total donator cerceta ți perioada 2016 – 2018

Fig.nr.1: Num ăr donator cerceta ți perioada 2016 – 2018

9200940096009800100001020010400106001080011000
2016 2017 201810921
982010556

22
III.1.2.Numărdonatorifideliza ți intra ți în studiu perioada 2016 – 2018:

Donatori fideliza ți
Total donatori
perioada 2016 – 2018 An Număr
donatori fideliza ți/an Total
donatori fideliza ți
2016 3407
10595 (33,85%) 31297 2017 3285
2018 3903
Tabel nr.2: Num ăr donator fideliza ți cerceta ți perioada 2016 – 2018

Fig. nr.2: Num ăr donator fideliza ți cerceta ți perioada 2016 – 2018

05000100001500020000250003000035000400004500050000
2016 2017 20183407 3285 390310595 10595 1059531297 31297 31297total donatori 2016 -2018
total fidelizati
nr donatori

23
III.1.3. Număr donator fideliza ți de sex masculin intra ți în studiu în anul 2016:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex masculin
intra ți în studiu Procent

31297

10595

2016

2230
21,04% din total
donatori
fideliza ți;
7,12% din total
donatori

Tabel nr.3: Număr donator i fideliza ți cerceta ți în anul 2016

III.1.4. Număr donator i fideliza ți de sex masculin intra ți în studiu în anul 2017:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex masculin
intra ți în studiu Procent

31297

10595

2017

2051
19,35% din total
donatori
fideliza ți;
6,55% din total
donatori

Tabel nr.4: Număr donator i fideliza ți cerceta ți în anul 2017

III.1.5. Număr donator i fideliza ți de sex masculin intra ți în studiu în anul 2018:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex masculin
intra ți în studiu Procent

31297

10595

2018

2480 23,40 % din total
donatori
fideliza ți;
7,92% din total
donatori
Tabel nr.5: Număr donator i fideliza ți de sex masculine cercetați în anul 2018

24

III.1.6. Număr donator i fideliza ți de sex masculin intra ți în studiu în perioada 2016 –
2018:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018
An Număr donator i
fideliza ți de sex
masculin intra ți în
studiu Total
2016 2230 6761 (63,81% din
total donatori
fideliza ți;
31297 10595 2017 2051 21,60% din total
donatori;
2018 2480
Tabel nr.6: Număr donator i fideliza ți de sex masculin cerceta ți perioada 2016 – 2018

Fig.nr.3: Profil donatori fideliza ți de sex masculin perioada 2016 – 2018

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
2016 2017 2018[VALOARE]
(63,81%)[VALOARE]
(63,81%)[VALOARE]
(63,81%)6761 6761 6761total donatori fidelizati
nr donatori sex masculin

25
III.1.7. Număr donator i fideliza ți de sex feminin intra ți în studiu în anul 2016:

Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex feminin
intra ți în studiu Procent

31297

10595

2016

1177 11,10 % din total
donatori
fideliza ți;
3,76 % din total
donatori
Tabel nr.7: Număr donatori fideliza ți de sex feminin cerceta ți în anul 2016

III.1.8. Număr donator i fideliza ți de sex feminin intra ți în studiu în anul 2017:

Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex feminin
intra ți în studiu Procent

31297

10595

2017

1234 11,64% din total
donatori
fideliza ți;
3,94% din total
donatori
Tabel nr.8: Num ăr donator i fideliza ți cerceta ți în anul 2017

26
III.1.5. Număr donator i fideliza ți de sex masculin intra ți în studiu în anul 2018:

Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți
perioada 2016 –
2018 An Număr
donatori fideliza țide
sex feminin intra ți
în studiu Procent

31297

10595

2018

1413 13,33 % din total
donatori
fideliza ți;
4,51% din total
donatori
Tabel nr.9: Număr donator i fideliza ți de sex feminin cerceta ți în anul 2018

III.1.6. Număr donator i fideliza ți de sex feminin intra ți în studiu în perioada 2016 – 2018:

Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 An Număr
donatori fideliza ți
de sex feminin
intra ți în studiu Total
2016 1177 3824 (36,09%din
total donatori
fideliza ți;
31297 10595 2017 1234 12,22% din total
donatori);
2018 1413
Tabel nr.10: Num ăr donator i fideliza ți de sex feminin cerceta ți perioada 2016 – 2018

27

Fig.nr.4: Profil donatori fideliza ți de sex feminin perioada 2016 – 2018

III.2. Prezen ța VIRUSULUI HEPATITIC B (HBV) în rândul donatorilor de sânge
cerceta ți perioada 2016 – 2018
III.2.1. Număr donator i fideliza ți reactiv i pentru prezen ța Ag HBs (antigen HBs) intra ți
în studiu în anul 2016:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total
donatori
fideliza ți
perioada
2016 – 2018 An Număr total
donatori
fideliza ți Număr donatori
fideliza țireactiv i
pentruprezen ța
Ag HBs Procent

31297

10595

2016

3407

5 0,047% din total
donatori
fideliza ți;
0,015 % din total
donatori

Tabel nr.11: Num ăr donator i fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs cercetați în anul
2016

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
2016 2017 20181177 1234 14133824 3824 3824total donatori fidelizati
nr donatori sex feminin

28
III.2.2. Număr donator i fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs (antigen HBs) intra ți
în studiu în anul 2017:
Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total
donatori
fideliza ți
perioada
2016 – 2018 An Număr total
donatori
fideliza ți Număr donatori
fideliza țireactiv i
pentruprezen ța
Ag HBs Procent

31297

10595

2017

3285

5 0,047% din total
donatori
fideliza ți;
0,015 % din total
donatori

Tabel nr.12: Num ăr donator i fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs cerceta ți în anul
2017

III.2. 3. Număr donator i fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs (antigen HBs) intra ți
în studiu în anul 2017:

Total donatori
perioada 2016 –
2018 Total
donatori
fideliza ți
perioada
2016 – 2018 An Număr total
donatori
fideliza ți Număr donatori
fideliza ți reactive
pentruprezen ța
Ag HBs Procent

31297

10595

2018

3903

6 ,056% din total
donatori
fideliza ți;
0,019 % din total
donatori
Tabel nr.13: Num ăr donator i fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs cercetați în anul
2018

29
III.2.4. Donatori fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu în perioada
2016 – 2018:

Total donatori
perioada 2016 –
2018
An Număr total
donatori
fideliza ți Număr donatori
fideliza țireactiv ipe
ntruprezen ța
Ag HBs Procent
2016 3407 5

31297 2017 3285 5 0,15% din total
donatori fideliza ți;
0,051 % din total
donatori
2018 3903 6
Total 10895 16
Tabel nr.14: Număr donator i fideliza ți reactiv i pentru prezen ța Ag HBs cercetați în
perioada 2016 – 2018

Fig.nr.5 Număr donator i fideliza ți reactiv i pentru prezen ța Ag HBs cercetați în
perioada 2016 – 2018
020004000600080001000012000
nr total donatori fidelizati nr donatori fidelizati reactivi AgHBs10895
16

30

16 donatori fideliza ți din perioada 2016 – 2018 au fost reactivi la Ag HBs ceea ce a
reprezentat 0,15% din total donatori fideliza ți și 0,051 % din total donatori accepta ți pentru
această perioadă.

III.2.5. Profil donator i fideliza ți reactiv i pentru prezen ța Ag HBs dup ă sex
III.2.5.1. Donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
III.2.5.1.1. Donatori fideliza ți de sex masculine reactiv i pentru prezen ța Ag HBs intra ți în
studiu în anul 2016:
An 2016
Număr donatoir
fideliza ți de sex
masculin reactivi
pentru prezen ța Ag
HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 2 0,018
Număr total donatori
fideliza ți 2016 3407 2 0,058
Număr donatori
fideliza ți de sex
masculin 2016 2230 2 0,089
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 2 0,006
Tabel nr.15: Număr donator i fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2016

31

Fig.nr.6: Număr donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2016

2 donatori de sex masculin au fost reactivi la prezen ța Ag HBs în anul 2016, creea ce a
reprezentat un procent de 0,018% raportându – ne la numărul total al donatorilor fideliza ți
perioada 2016 -2018, 0,006% din total donatori testa ți în perioada 2016 – 2018 și 0,058%
raportându – ne la numărul donatorilor fideliza ți de sex masculin testați în anul 2016.

100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2016nr donatori
fidelizati sex
masculin 2016nr total donatori
2016 -2018109593407 2230312972(0.018) 2(0.058) 2(0.089) 2(0.006)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

32

III.2.5.1.2.Donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs intra ți în
studiu în anul 2017:

An 2017
Număr donator i
fideliza ți de sex
masculin reactivi
pentru prezen ța Ag
HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 4 0,037
Număr total donatori
fideliza ți 2017 3285 4 0,121
Număr donatori
fideliza ți de sex
masculin 2017 2051 4 0,195
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 4 0,012
Tabel nr.16: Num ăr donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2017

33

Fig.nr.7: Număr donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2017

4 donatori de sex masculin din rândul donatorilor fideliza ți au fost reactivi la infecția
cu HBV, ceea ce reprezintă o prevalen ță de 0,037% din număr total donatori fideliza ți
perioada 2016 – 2017, 0,012% prevalen ță din număr total donatori perioada 2016 – 2018,
0,121% prevalen ță din număr total donatori fideliza ți 2017, 0,195% prevalenț ă număr
donatori fideliza ți de sex masculin an 2017.

100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2017nr donatori
fidelizati sex
masculin 2017nr total donatori
2016 -201810959 32852051 312974(0.037%) 4(0.121%) 4(0.195%) 4(0.012%)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

34

III.2.5.1.3.Donatori fideliza ți de sex masculine reactive pentru prezen ța Ag HBs intra ți în
studiu în anul 2018:
An 2018
Număr donatori
fideliza ți de sex
masculin active pentru
prezen ța Ag HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 4 0,037
Număr total donatori
fideliza ți 2018 3903 4 0,102
Număr donatori
fideliza ți de sex
masculin 2018 2480 4 0,161
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 4 0,012
Tabel nr.17: Numar donatori fideliza ți de sex masculine reactivi pentru prezen ța Ag
HBs cerceta ți în anul 2018

35

Fig.nr.8: Numar donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2018

III.2.5.1.4. Donatori fideliza ți de sex masculin reactivi pentru prezen ța Ag HBs intra ți în
studiu în perioada 2016 – 2018:
Perioada 2016 – 2018
Număr donatori fideliza ți
de sex masculin reactivi
pentru prezen ța Ag HBs Procent reactivitate (%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
perioada 2016 – 2018 10595 10 0,094
Număr total donatori
fideliza ți de sex
masculin
perioada 2016 – 2018 6761 10 0,147
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 10 0,031
Tabel nr.18: Num ăr donator i fideliza ți de sex masculine reactiv i pentru prezen ța Ag
HBs cerceta ți în perioada 2016 – 2018

100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2018nr donatori
fidelizati sex
masculin 2018nr total donatori
2016 -201810959 39032480 312974(0.037%) 4(0.102%) 4(0.161%) 4(0.012%)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

36

Fig.nr.9: Num ăr donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
perioada 2016 – 2018

Donatori fideliza ți de sex masculin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu în
perioada 2016 – 2018 au reprezentat 0,031% seroprevalen ță raportată la număr total donatori
perioada 2016 – 2018, 0,094% număr total donatori fideliza ți perioada 2016 – 2018 și 0,147%
seroprevalen ță raportată la categoria de donatori fideliza ți de sex masculin perioada 2016 –
2018.

99%99%100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati de sex
masculin 2016 –
2018nr total donatori
2016 -2018109596761
223010(0.094%) 10(0.147%) 10(0.031%)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

37
III.2.5.2. Donatori fideliza ți de sex feminin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
III.2.5.2.1. Donatori fideliza ți de sex feminin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu
în anul 2016:
An 2016
Număr donator i
fideliza ți de sex
feminin reactivi pentru
prezen ța Ag HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 3 0,028
Număr total donatori
fideliza ți 2016 3407 3 0,088
Nr. donatori fideliza ți
de sex feminin 2016 1177 3 0,254
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 3 0,009
Tabel nr.19: Număr donatori fideliza ți de sex feminin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2016

Fig.nr.10: Număr donatori fideliza ți de sex feminin reactivi pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2016
100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2016nr donatori
fidelizati sex
feminin 2016nr total donatori
2016 -201810959
3407
1177312973(0.028%) 3(0.088%) 3(0.254%) 3(0.009%)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

38

0,028% a fost prevalen ța HBV a donatorilor de sex feminin dac ă ne raportăm la total
donatori fideliza ți din perioada 2016 – 2018, 0,088% din total donatori fideliza ți 2016, 0,009%
din total donatori perioada cercetată și 0,254% din total donatori fidelizați de sex feminin din
anul 2016.

III.2.5.2.2.Donatori fideliza ți de sex masculine reactive pentru prezen ța Ag HBs intra ți în
studiu în anul 2017:
An 2017
Număr donatori
fideliza ți de sex
feminin reactivi
pentru prezen ța Ag
HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 1 0,009
Număr total donatori
fideliza ți 2017 3285 1 0,030
Numărdonatori
fideliza ți de sex
feminin 2017 1234 1 0,081
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 1 0,003

Tabel nr.20: Num ăr donatori fideliza ți de sex feminin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2017

39

Fig.nr.11: Num ăr donator i fideliza ți de sex feminin reactiv i pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2017

În anul 2017 doar un donator de sex feminin din rândul donatorilor fideliza ți a fost
reactiv pentru HBV, ceea ce a însemnat 0,030% seoprevalen ță în rândul donatorilor fideliza ți
din anul 201 7, 0,009% seoprevalen ță în rândul donatorilor fideliza ți din perioada 2016 – 2018,
0,003% seoprevalen ță raportată la număr total donatori perioada 2016 – 2018 și 0,081%
seoprevalen ță printre donatori fideliza ți de sex feminin 2017.

100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2017nr donatori
fidelizati sex
feminin 2017nr total donatori
2016 -201810959 32851234 312971(0,009%) 1(0.030%) 1(0.081%) 1(0.003%)

40
III.2.5.1.3.Donat ori fideliza ți de sex feminine reactiv i pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu
în anul 2018:
An 2018
Număr donatori
fideliza ți de sex
feminin reactiv i
pentru prezen ța Ag
HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
2016 – 2018 10595 2 0,018
Număr total donatori
fideliza ți 2018 3903 2 0,051
Număr donatori
fideliza ți de sex
feminin 2018 1413 2 0,141
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 2 0,006
Tabel nr.21: Num ăr donator i fideliza ți de sex feminine reactivi pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2018

Fig.nr.12: Num ăr donatori fideliza ți de sex feminin reactivi pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în anul 2018

Seroprevalen ța HBV donatori fidelizați de sex feminin reactivi la HBV în anul 2018 a
fost de: 0,018% în rândul donatorilor fideliza ți din perioada 2016 – 2018, 0,006% raportată la
100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati 2018nr donatori
fidelizati sex
feminin 2018nr total donatori
2016 -2018109593903 1413 312972(0,018%) 20.051%) 2(0.141%) 2(0.006%)
nr donatori fidelizati de sex
masculin -prezenta AgHBs

41
număr total donatori perioada 2016 – 2018, 0,051% raportată la număr total do natori fideliza ți
2018 și 0,141% raportat ă la număr. dontori fideliza ți de sex feminin 2018.

III.2.5.2.4. Donatori fideliza ți de sex feminin reactivi pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu
în perioada 2016 – 2018:
Perioada 2016 – 2018
Număr donatori fideliza ți de
sex feminin reactiv i pentru
prezen ța Ag HBs Procent reactivitate
(%)
Număr total donatori
fideliza ți perioada
perioada 2016 – 2018 10595 6 0,056
Număr total donatori
fideliza ți de sex
feminin
perioada 2016 – 2018 3824 6 0,156
Număr total donatori
perioada 2016 – 2018 31297 6 0,019

Tabel nr.22: Num ăr donatori fideliza ți de sex feminin reactivi pentru prezen ța Ag HBs
cerceta ți în perioada 2016 – 2018

42

Fig.nr.13: Număr donatori fideliza ți de sex feminine reactivi pentru prezen ța Ag HBs
perioada 2016 – 2018

Donatori fideliza ți de sex feminine reactive pentru prezen ța Ag HBs intra ți în studiu în
perioada 2016 – 2018 au fost în număr de 6, ceea ce a reprezentat 0,019% seroprevalen ță
raportată la număr total donatori perioada 2016 – 2018, 0 ,056% raportată la număr total
donatori fideliza ți perioada perioada 2016 – 2018 și 0,156% seroprevalenț ă raportată la
categoria donatori fideliza ți de sex feminin perioada 2016 – 2018.

100%100%100%
nr total donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total donatori
fidelizati sex
feminin 2016 –
2018nr donatori 2016 –
201810959 3824 312976(0.056&) 6(0.156%) 6(0.019%)
nr donatori fidelizati de sex
feminin -prezenta AgHBs

43

III.2.5.2.5. Profil comparative pe sexe al donatorilor fideliza ți perioada 2016 – 2018:
Perioada 2016 – 2018
Număr donatori fideliza ți
de sex masculin reactivi
pentru prezen ța Ag HBs/
Procent reactivitate HBV
(%) Număr donatori fideliza ți
de sex feminine reactive
pentru prezen ța Ag HBs/
Procent reactivitate HBV
(%)
Număr total
donatori fideliza ți
perioada 2016 –
2018 10595 10 (0,094%) 6 (0,056%)
Nr. total donatori
fideliza ți de sex
feminin
perioada 2016 –
2018 3824 – 6 (0,156%)
Nr. total donatori
fideliza ți de sex
masculin
perioada 2016 –
2018 6761 10 (0,147%) –
Număr total
donatori perioada
2016 – 2018 31297 10 (0,031%) 6 (0,019%)

Tabel nr.23: Distribu ția pe sexe a seroprevalen ței HBV în rândul donatorilor fideliza ți
cerceta ți în perioada 2016 – 2018

44

Fig.nr.14: Distribu ția pe sexe a seroprevalen ței HBV în rândul donatorilor fideliza ți
cerceta ți în perioada 2016 – 2018

Donatorii reactivi la infec ția cu HBV au fost b ărbați (10 din 16 donatori fidelizați
reactivi) ceea ce a însemnat: 0,094% seroprevalen ță în rândul donatorilor fideliza ți, 0,031%
din total donatori testa ți în aceast ă perioadă și 0,147% seroprevalen ță în rânduldonatorilor
fideliza ți de sex masculin perioada 2016 – 2018.

Donatorii reactivi la infec ția cu HBV femei au fos t în număr de 6 din 16 donatori
fideliza ți reactivi la aceast ă infec ție, ceea ce a însemnat o seroprevalenț ă mai mică de
0,056% în rândul donatorilor fideliza ți, 0,019% din total donatori testa ți în aceast ă perioadă și
0,156% seroprevalen ță în rândul don atorilor fideliza ți de sex feminin perioada 2016 – 2018.

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
nr total
donatori
fidelizati 2016 –
2018nr total
donatori
fidelizati sex
femininnr total
donatori
fidelizati sex
masculinnr total
donatori10(0.94%)10(0.147%)(10(0.031%)6(0.056%) 6(0.156%)06(0.019)
sex feminin
sex masculin

45
III.2.5. Profil donator fideliza ți reactiv i pentru prezen ța Ag HBs dup ă vârstă
Grupa de
vârstă 2016 2017 2018 Total/procent
seroprevalen ță(%) din
total donatori fideliza ți
reactivi la HBV
< 20 ani – 1 – 1 (6,25%)
21- 30 ani 2 – 2 4 (25%)
31- 40 ani – 2 3 5 (31,25%)
41- 50 ani 2 2 1 5 (31,25%)
51- 65 ani 1 – – 1 (6,25%)
Total 5 5 6 –
Tabel nr. 24: Profil donatori fideliza ți reactivi pentru prezen ța Ag HBs dup ă vârstă

Fig.nr.15: Distribu ția pe categorii de vârst ă a seroprevalen ței HBV în rândul donatorilor
fideliza ți cerceta ți în perioada 2016 – 2018

Grupele de vârstă cele mai afectate în cazul donatorilor fideliza ți reactivi pentru
infec ția cu HBV au fost 31 – 40 ani, 41 – 50 ani cu o seroprevalen ță de 31,25% fiecare, apoi
grupa de vârtsă 21 – 30 ani cu o seroprevalen ță de 25%; sub 20 ani și între 51 -65 ani
seroprevalen ța prin HBV a fost doar de 6,25%( câte 1 donator reactiv).
00,511,522,533,544,55
< 20 21 -30 ani 31 -40 ani 41 -50 ani 51 -65 ani1(6.25%)4(25%)5(31.25%) 5(31.25%)
1(6.25%)Total procent

46

III.2. 6.Corela țiavârst ă- donatori fideliza ți reactivi de sex masculin
Grupa de vârstă An 2016 An 201 7 An 201 8 Total
< 20 ani 0 1 0 1
21- 30 ani 1 0 1 2
31- 40 ani 0 2 3 5
41- 50 ani 1 1 0 2
51- 65 ani 0 0 0 0
Tabelul nr. 25: Corela ția vârstă – donatori fideliza ți reactivi de sex masculin

Grupa de vârstă 31 – 40 ani a fost grupa de vârstă cu cea mai mare prevalen ță a
donatori lorfideliza țireactivi de sex masculin, urmat ă de grupa de vârstă 21 – 30 ani șigrupa de
vârstă 41 – 50 ani.

III.2. 7.Corela ția vârstă – donatori fideliza ți reactivi de sex feminin
Grupa de vârstă An 2016 An 201 7 An 201 8 Total
< 20 ani 0 0 0 0
21- 30 ani 1 0 1 2
31- 40 ani 0 0 0 0
41- 50 ani 1 1 1 3
51- 65 ani 1 0 0 1
Tabelul nr. 26: Corela ția vârstă – donatori fideliza ți reactivi de sex feminin

Grupa de vârstă 41 – 50 ani a fost grupa de vârstă cu cea mai mare prevalen ță a
donatorilorfideliza țireactivi de sex feminin, urmat ă de grupa de vârstă 21 – 30 ani șigrupa de
vârstă 51 – 65 ani.

47

IV. DISCU ȚII

Transfuzia de sânge și/sau componente sanguine este o parte integrantă a managementului
medical și o m ăsură de salvare a vie ții.
Sângele este o resursă vitală pentru îngrijirea sănătă ții, utilizat ă într -o gamă largă de
servicii clinice.În țările dezvoltate, transfuzia este utilizată cel mai fr ecvent pentru sus ținere ,
îngrijire în chirurgie cardiovasculară și transplant, traume masive și terapiepentru afecțiuni
maligne solide și hematologice;în ț ările în curs de dezvoltare, pe de altă parte, este mai des
utilizat pentru a trata complica țiile le gate de sarcină și anemie sever ă la copil.Sângele poate
salva vie ți, dar poate , de asemenea, să fie un vector pentru bolile infec țioase transmisibile ,
precum HIV și hepatita [20].
Gradul disponibilită ții pentru transfuzia de sânge variază în func ție de regiunile OMS și
gradul de venit al țărilor (raportate de Banca Mondială ).De exemplu, 46 de țări din Regiunea
Africană OMS au colectat în total aproximativ 5,6 milioane de dona ții de sânge; acestea
reprezentau doar aproximativ 4% din dona țiile globale, deși aceste ț ări găzduiesc aproximativ
13% din popula ția global ă. Cele 11 țări din Regiunea Asiei de Sud -Est au raportat colectarea a
15% din dona țiile globale de sânge, deși aceste ț ări reprezintă 26% din popula ția global ă. În
Regiunea Europeană, numărul dona țiilor raportate a reprezentat 30% din totalul global, deși
regiunea este locuită de doar 11% din popula ția global ă. În mod similar, țările din grupul cu
venituri mari au colectat 47% din dona țiile globale, deși populațiile lor repr ezintă doar 19%
din popula ția global ă. Țările din grupurile cu venituri mici și cu venituri sc ăzute și medii au
colectat 2% și, respectiv, 22% din donațiile globale, deși populațiile lor reprezint ă 9%,
respectiv 39% din popula ția global ă[20].
În 2013, pro porția donațiilor voluntare neremunerate de sânge în grupurile cu venituri
mari, cu venituri medii spresuperioare, cu venituri mici spre medii și cu venituri mici a fost de
95%, 79%, 71% și, respectiv, 63%. Grupurile cu venituri mai mari au avut, în general , o
propor ție mai mare de sânge colectat de la donatori voluntari neremunerați de sânge în ț ările
chestionate conform Global Status Report on BloodSafetyandAvailability 2016, WHO, ISBN
978-92-4-156543 -1[20]. Raportul se bazează în principal pe datele pentru anul 2013, care au
fost raportate de 156 din 195 de state membre ale Organiza ției Mondiale a S ănătă ții (OMS)
privind securitatea sângelui (GDBS).

48
OMS a estimat că, în perioada 2011 – 2013, s -a făcut o colec tă totală la nivel mondial de
112,5 milioane de dona ții de sânge în cele 180 de ț ări.Dintre acestea, 100,6 milioane au fost
donări de sânge integral și 11,9 milioane au fost donații de aferez ă.Aceste dona ții au fost
colectate de la toate tipurile de donator i de sânge: voluntari neremunera ți, de familie sau
înlocuitori și plătite [ 20].
Consiliul Europei colectează date na ționale cuprinz ătoare cu privire la donatorii de
sânge. În raportul Consiliului Europei din 2014 , pentru țările fără date , s-au utilizat cele mai
recente date din rapoartele anterioare ale Consiliului Europei.Nu a fost calculat nici un risc de
evaluare (bias) pentru datele privind donatorii de sânge, deoarece nu au fost disponibile date,
altele decât numărul de donatori de sânge și num ărul de i nfecții.Când au fost disponibile date
despre numărul de cazuri, s -a calculat CI 95% (interval de confiden ță) folosind metoda exactă
a lui Fisher.
În Europa au fost colectate în aceasta perioadă 26,5 milioane de unită ți de sânge și 6.1
milioane unită ți de a fereză (ob ținerea numai de trombocite ) [20].
În ceea ce prive ște donatorii amânați:
Datele privind amânarea de la donarea de sânge au fost furnizate de 128 de țări (Africa 30,
Europa 30, America 29, Pacificul de Vest 20, Mediterana de Est 11, Asia de Sud -Est
opt).Doar 80 de țări au furnizat un număr de amânări motivate.Rata totală de amânare
(procentul de amânare la toate prezentările donatorilor de sânge) a variat foarte mult între țări,
de la mai pu țin de 1% la peste 37%.Rata median ă a amânării totale a f ost de 12% [ 20].
Cauzele amânării de la donare sunt extrem de diferite.
Ca atare, e ste necesar un serviciu de transfuzie de sânge pentru a furniza în siguran ță
și în timp util sânge și produse din sânge.
Nu numai că sângele donat salvează vie ți, dar are și potențialul de a pune în pericol viața
primitorului prin riscul de a transmite infec ții denumite infecții transmise prin transfuzie (TTI)
în absen ța screeningului adecvat al donatorului.TTI -urile includ virusul imunodeficien ței
umane (HIV), virusul hepatitei B (HBV), virusul hepatitei C (VHC), sifilisul, malaria și altele.
[11]
Pentru a asigura servicii de transfuzie sanguină sigure și adecvate, a fost implementat ă o
strategie integrată prin politica na țională a sângelui din fiecare țară [22]așa cum se întâmpl ă și
în România [ 9] la recomandarea Organiza ției Mondiale a S ănătă ții (OMS). OMS recomand ă
ca toate serviciile de transfuzie de sânge să analizeze sângele donat pentru virusul
imunodeficien ței umane ( HIV) 1 și 2, hepatita B, hepatita C și sifilis.Un screening obligatoriu
pentru malarie este, de asemenea, justificat în zonele endemice pentru malarie[1 1, 12].

49
În România tot s ângele donat se testează și pentru prezența HTLV [ 9].
Conform bazei de date globale a OMS privind securitatea sângelui, 1,6 milioane de
unită ți din 92 de milioane de unit ăți de sânge donate în toat ă lumea sunt aruncate din cauza
prezen ței markerilor pentru infecțiile transmise prin transfuzie [ 28].
Acest lucru eviden țiază importan ța implement ării strategiilor privind investigarea
donatorului în prealabil, reducând astfel risipa de resurse.
Deși performanța testelor serologice pentru diagnosticarea infecțiilor cu HIV 1 și 2, virusuri
hepatitice B și C, sifilis a fost îmbun ătățită considerabil în ultimii ani, rămâne un risc rezidual
de transmitere a virusurilor prin transfuzie de sânge.În ciuda respectării tuturor măsurilor,
cum ar fi criterii stricte de selec ție a donatorilor, donație voluntar ă, neremunerată și metode
mai sensibile de detectare a infec țiilor transmise prin transfuzie (TTI), unele evenimente
legate de transfuzie sunt încă posibile din cauza ferestrei imunologie (perioada dintre
momentul achizi ției infecției și momentul când testul serologic poate detecta în mod fiabil
acea infec ție). [29], a rezultatelor false și a altor erori tehnice. [1 5]
Durata ferestrei imunologice este:
– 66 de zile pentru VHC;
– 56 pentru VHB;
– 22 de zile pentru HIV;
Scopul final al unui serviciu de transfuzie de sânge este furnizarea unor unită ți de
sânge și componente sanguine umane sigure și adecvate – fără infec ții transmise prin transfuzie
(TTI).TTI -urile nu numai că amenin ță siguran ța destinatarului (pacientului), dar cresc și
povara bolii.Seroprevalen ța TTI la donatorii s ănăto și de sânge reflect ă în mod indirect
prevalen ța acestor infecții la populația s ănătoasă generală.
Deși este de importanț ă esen țială aplicarea măsurilor de prevenire a transmiterii
oricărei infec ții prin transfuzia de sânge, este la fel de important s ă reducem respingerea
inutilă a donatorilor sănăto și.
Identificarea infec țiilor în perioada ferestrei imunologice sau a perioadei de incubație a
TTI, se face prin efectuarea testului de amplificare a acidului nucleic (NAT) – testele
serologice nu pot identifica agen ții etiologici mai sus aminti ți în aceast ă perioadă . Acest test
oferă centrelor sanguine o sensibilitate mult mai mare pentru detectarea infec țiilor transmise
prin sânge. Țările cu resurse limitate din Africa, Asia și America Latin ă au o prevalen ță
ridicată a infec țiilor virale transmise prin sânge.Prin urmare, este probabil ca aceste țări să
obțină un număr semnificativ de donări (unită ți de sânge) de la donatori aflați în fereastra

50
imunologică.Drept urmare, este de a șteptat ca NAT s ă fie mai rentabil în aceste țări în
compara ție cu țările dezvoltate [1 6].
NAT detectează acidul ribonucleic viral (ARN) sau acidul dezoxiribonucleic (ADN) în
sânge.Deoarece este o tehnică extrem de sensibilă, care implică amplificarea anumitor păr ți
(părților țintite) ale genomului viral, peri oada ferestrei imunologice a unei infec ții este
semnificativ redusă.Reducerea estimată a perioadei ferestrei imunologice de către NAT este
de 22 până la 11 zile pentru HIV, 59 până la 25 -30 de zile pentru VHB și 70 -12 zile pentru
VHC.Acest lucru a dus la r educerea riscului rezidual de a transmitere a componentelor
infec țioase de c ătre sânge/componente sanguine [1 7].
Datorită inciden ței mari a TTI în anumite ț ări, NAT poate fi eficientă în identificarea
infec țiilor din perioada de fereastră imunologică [1 1].
Ca atare, screeningul donatorului joacă un rol esen țial în îmbun ătățirea siguranței
transfuziei de sânge.Ca activitate de hemovigilen ță, trebuie implementate practici de
screening modernizate și standardizate pentru a preveni r ăspândirea bolilor infec țioase(de
exemplu, utilizarea NAT).

Importan ța screeningului unit ăților de sânge și componente sanguine umane pentru
virusurile hepatitice B. Statistici VHB
În conformitate cu „ Guidelines for the care andtreatment of
personsdiagnosedwithchronichepatitis C virus infection ‟, ISBN 978 -92-4-155034 -5, ©
World HealthOrganization 2018 [30] OMS a est imat că în 2015, la nivel mondial 71 de
milioane de persoane trăiau cu infec ție hepatic ă cronică cu (prevalen ță globală: 1%) și din
care 399 000 au murit prin ciroză sau carcinom hepatocelular (HCC ) [4, 30]. Infec țiile cronice
cu HBV și HCV au fost definite ca fiind prezen ța HBsAg și anticorpilor anti -VHC în probe de
ser, salivă sau, respectiv, eșantion de sânge uscat.[ 30]
Hepatitele cronice constituie o serioasă problemă de sănătate publică oriunde în lume. Ele
reprezintă o boală inflamatorie, cu evoluție de peste 6 luni și etiologie variată, având sau nu o
simptomatologie clinic evidentă. Conc eptul de hepatită cronică a fost individualizat de Kalk
în 1947; la noi o contribuție importantă au avut -o studiile lui O. Fodor. Până în prezent sunt
cunoscute 7 hepatite virale, determinate de agenți cu tropism hepatic primar demonstrat,
notate în ordine alfabe -tică de la A la E, plus 2 virusuri „candidate” (VHG, TTV). [ 31]
Conform OMS, există aproximativ 2 miliarde de persoane infectate cu HVB, 240 milioane
cu infecție cronică iar 780000 mor anual din cauza acestei patologii (130000 prin hepatită
acută și 650000 prin ciroză sau cancer hepatic).

51
În 2015, țările UE/SEE au r aportat aproape 60000 cazuri noi depistate cu aceste două
infec ții – cu 24573 cazuri de HBV .
Hepatita virală B este o problemă importantă de sănătate publică și prin potențialul de
cronicizare, cu evoluție spre ciroză hepatică și carcinom hepatocelular, tr ansmiterii facile prin
contactul cu sângele sau alte fluide biologice (HVB este de 50 -100 de ori mai infecțios decât
HIV în caz de înțepătură accidentală cu ac contaminat, ceea ce -l transformă într -un permanent
pericol profesional pentru personalul medical ), transmiterii perinatale, sexuale
șicreșteriiprevalenței în rândul consumatorilor de droguri. Prevalența hepatitei virale tip B
este mai mare în Africa sub -sahariană, Asia de Sud -Est, regiunea amazoniană și sudul Europei
estice, cu o rată a portajului de HVB între 5 -20% (la care se poate adăuga și portajul de
HVD). Transmiterea de la mamă la copil a HVB reprezintă calea de transmitere principală în
zonele cu prevalență mare, unde 5 –10% din populația adultă are infecție cronică [32].
La nivel european, hepa tita virală B (HVB): din datele furnizate în 4 noiembrie 2016
de TESSy, reiese că în anul 2015, 30 state membre UE/SEE au raportat 24573 cazuri de
infecții cu virusul hepatitic B, cu rata crudă de incidență de 4.7 cazuri la 100 000 locuitori.
Din aceste ca zuri, s -au raportat 10,2% ca fiind acute, 63,5% cronice, 19,4% necunoscute, iar
6,9% nu pot fi clasificate. Cel mai afectat grup de vârstă, atât pentru infecțiile acute cât și
pentru infecțiile cronice a fost 25 -34 ani, cu 32,0% din cazuri; raportul bărbaț i-femei a fost de
1,6 la 1. Continuă tendința descendentă în rata de cazuri acute, în acord cu trendurile globale,
ceea ce reflectă impactul programelor naționale de vaccinare. În contrast, rata cazurilor
cronice nou diagnosticate continuă să crească în ti mp, această creștere este cel mai probabil
legată de schimbări în practicile locale de testare și raportare[88].
CRSP Timișoara (Documentare șiselecție documente disponibile în format electronic,
traducere și adaptare după WHA, OMS și ECDC, redactare și p rezentare: INSP – CRSP
Timișoara seps.timisoara@insp.gov.ro , Ziua mondială de luptă împotriva hepatitei 28 iulie
2018) [32].
Potrivit estimărilor ECDC, prevalen ța hepatitei B în Uniunea European ă și Spațiul
Economic European (UE/SEE) este în jur de 0,9%.
Comisarul European pentru HealthandFoodSafety, VytenisAndriukaitis a subliniat
importan ța creșterii test ării care să ducă la rate mai mari de depistare: ''Sunt necsare eforturi
mai mari pentru a reduce atât su ferința, cât și costurile pe care le genereaz ă hepatita în
Europa. Comisia se angajează să sprijine Statele Membre să atingă ODD de stopare
HIV/AIDS și tuberculoz ă și de reducere a hepatitei pân ă în 2030.Împreună, vom îmbunătă ți
programele de prevenire și testare, în special la cei vulnerabili, pentru reducerea inechită ților

52
în sănătate. Pentru a pune în practică eliminarea hepatitei, trebuie să combinăm instrumentele
medicale cu cele sociale și să colaborăm pentru politici comune de sănătate, sociale și de
educa ție.
În România: anul 2017 este al șaselea an de supraveghere a hepatitelor virale B și C,
prin intermediul metodologiei introdusă în anul 2012. În anul 2017 a intrat în sistemul
național de supraveghere pentru hepatitele virale tip B și C un num ăr de 238 cazuri, cu 28%
mai pu ține faț ă de anul precedent (329). Din totalul de 238 cazuri intrate în sistemul de
supraveghere pentru hepatita virală tip B și C în anul 2017, 14% nu s -au încadrat în defini țiile
de caz CNSCBT (cu 4% mai pu ține faț ă de anul 201 6). Evolutia inciden ței hepatitelor virale
tip B și C, în România, în perioada 2006 -2017: continuă trendul descendent pentru inciden ța
raportată a hepatitei virale tip B, în paralel cu varia ții minore, de la un an la altul, pentru
hepatita virală tip C.
În ceea ce prive ște hepatita viral ă tip B: în anul 2017,media ratei inciden ței a fost
depă șită cu peste 2 STDEV (standard deviation – funcție care estimeaz ă abaterea standard
bazată pe un e șantion; abaterea standard este o m ăsură a cât de mult sunt dispers ate valorile
față de valoarea medie) în jude țul Covasna.Dep ășiri cu 1 STDEV ale mediei au fost
înregistrate în jude țele Iasi, C ălăra și, Constanța și Vâlcea.Șapte județe (Br ăila, Giurgiu,
Harghita, SatuMare, Sălaj, Suceava, Tulcea) nu au introdus niciun caz in sistemul na țional de
supraveghere. S -a raportat un caz de hepatită virală acută tip B perinatală.
În 1965, Bloombergși colab. descoperă antigenul de suprafață al VHB – AgHBs.
Progresele tehnologice au permis descoperirea și vizualizarea VHB și a vir ionuluiinfecțios
(particula Dane). Prin inginerie genetică sau alte tehnici (PCR) s -au putut studia funcțiile
proteinelor virale și mecanismul de replicare.
În ciuda existenței unor metode eficiente de prevenire a infecției cu virus hepatitic B,
aceasta c ontinuă să fie o serioasă problemă de sănătate publică la nivel mondial. Infecția cu
virus B constituie a 9 -a cauză de deces pe glob și prima cauză de mortalitate prin carcinom
hepatocelular în țări din Asia de sud -est și Africa Subsahariană. Prevalențainf ecției cu VHB
variază considerabil, cu valori cuprinse între 0,1 -20%. Estimările O.M.S. și a diferitelor studii
arată că la nivel global 2 miliarde de persoane au trecut prin infecție, generând existența a
350-400 milioane de persoane infectate cronic. Ca prevalență există 3 mari zone [ 33]:
a) arii cu prevalență scăzută (0,1 -2%) – Europa de Vest, SUA, Canada, Australia, Noua
Zeelandă;
b) arii cu prevalență medie (3 -7%) – țări mediteraneene, Japonia, Asia Centrală, Orientul
Mijlociu, America Latină și Centrală; din această zonă face parte și România;

53
c) arii cu prevalență crescută (mai mari de 8%, dar putând depăși 20%, așa cum se întâmplă în
Egipt) – Asia de Sud, China, Africa Subsahariană.
În cuprinsul celor 3 arii de prevalență există variații ale valorii acesteia. Asia este o
zonă extrem de importantă pentru că 78% din infecția mondială cu VHB se cantonează în
acest continent [ 34]; aic i există zone hiperendemice (Taiwan, China, Thailanda – în ultimele 2
țări rata prevalenței putând depăși 25% în unele zone); țările din Asia se confruntă cu o mare
discrepanță: au un venit mediu pe locuitor scăzut, dar o incidență ridicată a infecției vir us B
[35];16% din infecția cu VHB este în Africa, câte 3% în America de Sud, Europa, America de
Nord și Oceania [22].
În regiunea Subsaharianăprevalența este extrem de ridicată (până la 20%) [32], ca și în
insulele Pacificului, unde valorile pot depăși 8% .
Existăgrupepopulaționale cu risccrescut de infecție[17, 18] cum ar fi:
 utilizatorii de droguriinjectabile, prinpartajulechipamentului de injectare,
 copiiinăscuți din mameinfectate (transmitereperinatală); dacămamele sunt AgHBe(+) 70 –
90% din copiiinăscu ți sunt 10 % infectați la 6 luni, 90% rămânândcronici; dacămamele
sunt AgHBe( –) sunt infectați 10 -40% din copii, din care 40 -70% sunt infectațicronic; în
90% din cazuriinfecția cu virus B la copiiesteasimptomatică;
 partenerisexuali ai purtătorilorcronici de AgHBs;
 membriifamiliilorpurtătorilorcronici;
 personal sanitar, politransfuzați, hemodializați cronic [ 39]
 persoane cu parteneri sexuali multipli, inclusiv homosexualii;
 heterosexuali cu istoric de boli cu transmitere sexuală (BTS);
 imigranți/refugia ți din zonele cu endemicitate crescută;
 persoanele instituționalizate pentru dizabilități mentale și personalul de deservire;
 deținuții – funcție de numărul de condamnări și anii petrecuți în instituțiicorecționale.
Trebuie menționat faptul că VHB rezistă pe suprafețe cel puțin 7 zile, favorizând
inocularea indirectă prin obiecte.
VHB este cel mai carcinogen după tutun, este de 100 de ori mai infecțios ca HIV și de
10 ori decât VHC [pentru transmitere sunt suficienți 0,00004 ml. sânge [ 40];afecteaz ă de 2 ori
mai multe persoane decât VHC; sunt de 8 -10 ori mai mulți bolnavi cu hepatită cronică B
decât cei infecta ți cu HIV/SIDA.
Genotipurile determină parțialheterogenitateainfecției cu VHB, influențând răspunsul
la tratament.

54
Pentru evaluarea prevalen ței VHB și VHC în rândul donatorilor de sânge, au fost
utilizate date din 2014 colectate de Consiliul Europei [ 41].
Activitatea de transfuzie sanguină din România se desfă șoară în confomitate cuLEGEA
Nr. 282 din 5 octombrie 2005 [9] modificată și republicată privind organizarea activității de
transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine umană, precum și
asigurarea calității și securității sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice . În spiritul acestei
legi, Anexa 3 din 3 07.07.2007 se referă la „ Norme privind admisibilitatea donatorilor de
sânge și de componente sanguine umane“, cuprinzând criteriile de excludere permanentă și
criteriile de excludere temporară de la donare [27]. Printre criteriile de excudere perman entă
a persoanelor prezentate pentru a dona sânge și componente sanguine umane se află și
bolile infec țioase.
Controlul biologic obligatoriu al probelor de sânge recoltate de la donatorii eligibili
conform Anexei 3 [27] la Legea Nr. 282 din 5 octombrie 2 005 modificată și republicat ă
privind organizarea activității de transfuzie sanguină, presupune determinarea obligatorie a
Antigenului HBs (pentru diagnosticul hepatitei B), a anticorpilor anti -HCV, anticorpilor
anti- HIV, anticorpilor anti -HTLV, a anticor pilor anti – Treponema pallidum. Controlul
biologic al sângelui și componentelor sanguine umane se impune pentru că persoanele care se
prezintă pentru a dona sânge nu prezintă nici o simptomatologie clinică, iar examenul obiectiv
nu relevă nici o modificare fizică, deci poate fi acceptat ca donator la un centru de transfuzii,
deși poate fi purt ătotul uneia din infec țiile de mai sus.
Studiul nostru a avut ca scop diagnosticarea infec ției cu H BV în rândul donatorilor de
sânge și componente sanguine umane fideliza ți pe perioada a 3 ani: 2016 – 2018.
Donatorii de sânge pot fi donatori ini țiali (care doneaz ă pentru prima dată) și donatori
repetitivi care pot dona ocazional sau ce i care donează regulat, de cel pu țin 3 ori/an și care se
numesc donatori fideliza ți.
1)- Numărul total al donatorilor de sânge din perioad astudiată a fost de 31297.
2)- Numărul donatorilor fideliza ți intrați în studiu a fost de 10195 , ceea ce a
reprezentat 33,85 % din total donatori. În general, la nivel mondial, OMS a raportat pentru
perioada 2011 – 2013 un procent al donatorilor repetitivi voluntari neremunera ți extrem de
larg: de la mai pu țin de 0,1% la 100% (mediana 45%)[ 20].
Concluzie : 1/3 dintre donatorii prezen țați la CRTS Craiova în perioada 2016 – 2018 au
fost donatori fideliza ți.

55
3)- Analizând din punct de vedere al sexului donatorii fideliza ți care au donat sânge în
perioada 2016 – 2018:
– donatorii fideliza ți de sex masculin au reprezentat cea mai mare proporție dintre
donatorii fideliza ți- 6761, ceea ce a reprezentat 63,81% dint re donatorii fideliza ți(majoritatea
donatorilor fideliza ți au fost b ărbați) și 21,60% din total donatori;
– donatorii fideliza ți de sex feminin s -au prezentat în număr de 3824 din total 10595
donatori fideliza ți ceea ce a însemnat c ă 36,09% dintre donatori i fideliza ți au fost femei, adic ă
12,22% dintre total donatori în perioada 2016 – 2018 .
Concluzie: donatorii de sex masculinau reprezentat majoritatea donatorilor fideliza ți
prezenta ți la nivelul CRTS Craiova ( 63,81 %), raportul donatori fideliza ți de sex
masculin/donatori fideliza ți de sex feminin fiind de 2, 6 la 1. La nivel european raportul
bărbați -femei î n 2015 a fost de 1,6 la 1 .
Acest aspect a fost descris și de alți autor i [32] care afirmă că hepatita B este mai
frecvent raportată la bărbați d ecât la femei, raportul bărbați -femei a fost de 1, 6 la 1 și de
PurtiAgrawalSaini , and. colab. [1 2] care a prezentat o domina ția masculin ă de 9 9,7%.
În România în anul 2017 inciden ța specific ă pe sexe a fost de 0,4%000 la sexul
feminin și de 0,3%000 la cel masculin conform CRSP Timișoara (Documentare șiselecție
documente disponibile în format electronic, traducere și adaptare după WHA, OMS și EC DC,
redactare și prezentare: INSP – CRSP Timișoara seps.timisoara@insp.gov.ro , Ziua mondială
de luptă împotriva hepatitei 28 iulie 2018) [32] .
OMS descrie ca profil al donatorului de sânge după sex:
30% din dona țiile de sânge au fost date de donatori de sex feminin conform datelor din
118 țări privind profilul de sex al donatorilor de sânge; dintre acestea, 18 țări au raportat mai
puțin de 10% din donații de c ătre femei.În cadrul regiunilor OMS, Meditera na de Est a avut
cea mai mică propor ție de donații donate de femei. Cu toate acestea, exist ă varia ții
substan țiale între ț ările din regiune.De exemplu, din 12 țări din Mediterana de Est care
raportează date despre distribu ția pe sexe a donațiilor de sânge, nouă au raportat că mai pu țin
de 10% din dona ții au fost date de donatori de sex feminin.Celelalte trei ț ări (Egipt, Maroc și
Tunisia) au raportat procente de 54%, 40%, respectiv 35%.
În Europa media dona țiilor efectuate de persoane de sex feminin raport ate de OMS la
nivel de 2013 a fost de 31%, cu un interval situat între 13 -52% [ 20].
O contribu ție mai mic ă a femeilor ca donatoare de sânge și componente sanguine
umane a fost din cauza inciden ței mai mari a anemiei și a greut ății sc ăzute la femeile din
grupa de vârstă fertilă. Un alt motiv important a fost lipsa de con știentizare și entuziasm în

56
rândul membrilor familiei poten țialilor donatori de sânge. Alți factori precum frica de
procedură, lipsa motiva ției și confidențialitatea sunt, de asemenea, de îng rijorare, care pot fi
îmbunătă țite prin creșterea gradului de conștientizare a femeilor și prin asigurarea
confiden țialității gestului lor [20].
Cu procentul de 36,09% dintre donatorii fideliza ți și 12,22% dintre total donatori în
perioada 2016 – 2018 subie cții de sex feminin din studiul nostru se înscriu în media Europei
din 2013.

4)- Reactivitatea pentru HBV în rândul donatoilor fideliza ți:
În studiul nostru număr ul total al donatori lor fideliza ți reactivi pentru HBV a fost de 16,
ceea ce a înseamn at 0,15% din total donatori fideliza ți perioada 2016 – 2018 și0,051% din total
donatori din aceea și perioad ă.
Comparând această prevalen ță de 0,0 51% din total donatori cu cea la nivel mondial
raportată de OMS în 2013 de 0,54% pentru România și cu prevalența gl obală HBV în
popula ția general ă din 2017 de 3,5% raportată de OMS ace astă prevalen ță este foarte
scăzută [4].
Prevalen ța infecției cu HBV în rândul donatorilor de sânge și componente sanguine
umane fideliza ți la nivelul CRTS Craiova în perioada 2016 – 2018 a fost de 16 donatori, ceea
ce a reprezentat 0,051% din total donatori. Comparând această valoare cu cea dată de
„Metodologia de supraveghere a hepatitelor virale tip B si C “ actualizată în 1 mai 2016
la pag. 6 – „Arondarea teritoriala la laboratoarele CRS P”, Document elaborat de Centrul
National de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile [26], care arată că prevalen ța
infec ției cu virus hepatitic B, în urma unui studiul sero -epidemiologic cu reprezentativitate
natională, desfasurat in Romania in anul 2013, pe un esantion de pacientispitalizati, a fost de
4,2%, (prin determinarea AgHBs); conform datelor OMS , acest procent se încadrează în
categoria „prevalență scăzută“ (0,1 -2%) valori caracteristice pentru Europa de Vest, SUA,
Canada, Australia, N oua Zeelandă (acest procent referindu -se la prevalen ța infecției cu HBV
în popula ție în general)
Deosebit de interesant este aspectul legat de prezen ța infecției cu HBV printre
donatorii fideliza ți deoarece aceste persoane au mai donat sânge, iar la test ările anterioare au
fost negativi din punct de vedere al infec ței cu HBV. La aceste persoane se pune întrebarea:
infec ția cu HBV a fost achiziționat ă între cele 2 donări sau aceste persoane au fost infectate și
la momentul donării anterioare infec ția cu HB V fiind una „ocultă“ și nediagnosticat ă,
tehnicile ELISA utilizate nefiind suficient de sensibile pentru eviden țierea infecției într -un

57
stadiu atât de timpuriu. De aici necesitatea introducerii tehnicilor moleculate (NAT – Nucleic
Acid Tests) pentru diagnos ticarea infec ției cu HBV în stadiul „ocult“ și pentru „siguranța“
unită ților de sânge transfuzate [23,24].

5)- Profilul donatorilor reactivi HBV după sex :
– donatori fideliza ți reactivi la infecția cu HBV de sex masculin au fost în număr de
10 ceea ce a reprezentat o prevalen ță a infec ției cu HBV de 0,094% în rândul
donatorilor fideliza ți, de 0,031% din total donatori și 0,147% din total donatori
fideliza ți de sex masculin;
– donatori fideliza ți reactivi la infecția cu HBV de sex feminin: 6 ceea ce a
reprezentat o prevalen ță a infec ției cu HBV de 0,056% în rândul donatorilor
fideliza ți, de 0,019% din total donatori și 0,156 % din total donatori fidelizați de
sex feminin.
Concluzie:
Cea mai mare prevalen ță a infec ției cu HBV a fost evidențiat ă în r ândul
donatorilor fideliza ți de sex masculin (0,094%), prevalen ța infecției în rândul
donatorilor fideliza ți de sex feminin fiind de 0,056%.
6)- Profilul donatorilor reactivi HBV după vârstă:
În studiul nostru profilul donatorului fidelizat reactiv la infec ția cu HBV dup ă vârstă a
prezentat următoarele aspecte:
Categoria de vârstă cea mai afectată de reactivitatea HBV a fost 31 -40 ani (5 donatori –
31,25%) și 41 -50 ani (5 donatori – 31,25%), urmată de categoria 21 – 30 ani (4 donatori – 25%);
la vârstele ex treme (sub 20 ani și 51 -65 ani) doar câte 1 donator a fost reactiv pentru HBV.
La nivel mondial profilul donatorului după vârstă [20].:
În total 80 de țări (venituri mari 23, venituri medii superioare 18, venituri medii mai mici
22, venituri mici 17) au raportat date despre numărul de dona ții date de donatori de diferite
grupe de vârstă. La nivel global, 40% din dona ții au fost acordate de donatori cu vârste
cuprinse între 25 și 44 de ani.
Donatorii din grupele de vârstă 45 -64 ani și 18 -24 ani au contribuit cu 29%, respectiv 23%
din totalul dona țiilor.
La nivel mondial în 2013, din totalul dona țiilor, 5% au fost acordate de donatori din
grupul de 65 de ani și peste, iar 3% de donatori cu vârsta mai mic ă de 18 ani. Datele GDBS
arată că propor țional mai mulți tineri doneaz ă sânge în țările cu venituri mici și medii decât în

58
țările cu venituri mari: 42% din dona țiile de sânge au fost date d e donatorii cu vârsta sub 24
de ani în țările cu venituri mici, 33% în țările cu venituri mici -tările cu venituri, 28% în țările
cu venituri medii superioare și 21% în ț ările cu venituri mari. Acest lucru poate reflecta în
principal structura de vârstă a popula țiilor din ț ările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare:
propor țional exist ă mai mul ți tineri în ț ările în curs de dezvoltare și exist ă relativ mai mul ți
oameni în vârstă în țările dezvoltate [ 20].
Stratificarea ratei dona țiilor pe grupe de vârst ă arată că rata medie de dona ție pentru
grupul cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani a fost cea mai mare în ț ările cu venituri mari și
cu venituri medii superioare, în timp ce rata de dona ție pentru grupul cu vârsta sub 18 ani a
fost cea mai mică în țările cu venituri medii și cu venituri mici.În ț ările cu venituri medii și
mici, a existat un model clar prin care ratele de dona ție pentru grupele de vârst ă mai mici sunt
mai mari decât cele pentru grupele de vârstă mai în vârstă;nu a existat un astfel de mo del în
țările cu venituri mari. Mai multe țări în curs de dezvoltare au raportat o rată de dona ție relativ
ridicată de către persoanele cu vârsta sub 18 ani, în special studen ți.Acesta ar putea fi
rezultatul strategiei de recrutare a vizării tinerilor [ 20].
De asemenea, tinerii au avut rate mari de dona ție în unele ț ări dezvoltate.De exemplu, în
Franța, rata donațiilor de c ătre grupul cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani a fost de 93 la
1000 de popula ții, în timp ce la grupurile cu vârste cuprinse între 25 și 44, 45 -64 și 65 de ani,
ratele au fost 60, 68 și 37 peRespectiv 1000 de populații.Polonia și Singapore, de asemenea,
au raportat că cea mai mare rată de dona ție a grupului cu vârsta cuprins ă între 18 și 24 de
ani.Cu toate acestea, în alte țări dezvo ltate, cum ar fi Australia, Țările de Jos și Noua
Zeelandă, modelul a fost diferit, grupele de vârstă mai mari (45 -64 ani și 65 ani și peste) au
rate mai mari de dona ție. Informațiile demografice despre donatorii de sânge sunt importante
pentru formularea și monitorizarea strategiilor de recrutare a donatorilor pentru a satisface
cerin țele de sânge [ 20].
6)- Corela ția sex – vârstă la donatoii fideliza ți reactivi la infecția cu HBV:
– cea mai mare prevalen ță a infec ției cu HBV a fost evidențiat ă la donatorii de sex
masculin categoria de vârstă 31 – 40 ani (5 donatori) urmată de categoriile 21 – 30 ani și 41 – 50
ani cu câte 2 donatori fiecare categorie de vârstă.
O explica ție a acestui aspect ar putea fi dat de tatuajele pe care le prezint ă bărba ții la
această vâ rstă și care ar putea s ă reprezinte o sursă de infec ție, precum și posibilitatea
transmiterii pe cale sexuală; de asemenea activitatea medicală prin tratamente medicale
infectante.

59
– în cazul donatorilor fideliza ți de sex feminin grupa de vârst ă cu cea mai mare prevalen ță
a infec ției HBV a fost 41 – 50 ani(3 donatoare) , urmată de categoria 21 – 30 ani(2 donatoare) și
51- 65 ani(o donatoare).
Justificarea acestui aspect: posibile manevre medicale infectante sau calea sexuală.
În România în anul 2017 conform[ 88],cele mai multe cazuri (28%) au fost înregistrate
la grupa de vârstă 35 -44 ani. Rata maximă de inciden ță specifică s -a înregistrat la această
grupă de vârstă la sexul masculin (1,6%000), în timp ce la sexul feminin s -a înregistrat la
grupa de vârstă 45 -54 ani (1,3%000). Cu excep ția grupelor de vârst ă 5-14 ani și 45 -54 ani,
ratele de inciden ță au fost mai mari la sexul masculin.
Căile de transmitere posibile pentru hepatita virala acută tip B în România , men ționate
cu frecven ța cea mai mare de [ 32] au fost transmiterea nosocomială (24,1%), urmată de cea
hetero -sexuală (7,5%).
În ceea ce prive ște posibila transmitere nosocomial ăla cazurile de hepatită virală acută tip
B, manevrele stomatologice au fost men ționate și în acest an cu frecvența cea mai ridicată:
9,8% din totalul cazurilor de HVB acută, cu 2,4% mai mare fa ță de anul 2016. Doar 5 cazuri
de HVB acută au fost vaccinate cu 3 doze (4%). Niciunul din cele 2 cazuri de HVB cronică nu
a fost vaccinat.
NOTĂ: Prezen ța infecției cu HBV în rândul donato rilor fideliza ți ridic ă o problemă
sensibilă și anume aceea a infecției oculte cu HBV (Occulthepatitis B infection – OBI) ,
nediaglosticată cu testele serologice ELISA actuale utilizate pentru diagnosticul Ag HBs.
OBI este definită ca prezen ța ADN V HB în ficat (cu ADN HVB detectabil sau
nedetectabil în ser) a persoanelor care au testul negativ HBsAg [24]. Cantitatea de ADN viral
din ser este de obicei foarte scăzută în cazul unui OBI adevărat. Deoarece testarea țesutului
hepatic nu este întotdeauna p ractică sau posibilă, OBI este adesea diagnosticată prin teste
ADN HBV seric și markeri virali [ 35,36,40].
Un test pozitiv OBI poate fi găsit la donatorii de sânge ca rezultat al diferitelor condi ții
clinice, incluzând:
 perioada de incuba ție a infecțiilo r acute;
 stadiul final al hepatitei cronice B;
 replicarea virală la nivel scăzut după recuperarea de hepatită;
 mutante HBV care scapă supravegherii imunologice a organismului care nu au fost
detectate de testele HBsAg actuale [ 36, 40].

60
Transmiterea HBV prin transfuzie de sânge de la un donator OBI a fost raportată
pentru prima dată în 1978 [ 42].
Un număr tot mai mare de studii asupra infec țiozit ății OBI a produselor din sânge au
fost publicate recent [3 5]. Introducerea testelor moleculare (NAT) în S UA și țările occidentale
a dus la scăderea riscului rezidual de infec ție cu HBV în rândul donatorilor de sânge [ 23, 24].
În România în etapa actuală metodologia de detectare a infec ției cu VHB nu presupune
decât utilizarea testelor serologice pentru depis tarea infec țiilor virale (tehnic ă ELISA). Se
impune însă pentru cre șterea gradului de siguranț ă al unită ților de sânge și componente
sanguine umane introducerea și la noi în țar ă a tehniciilor de detectare a acizilor nucleici
pentru VHB pentru îndepărtarea oricărui risc de îmbolnăvire (prin diagnosticarea OBI).

61

V. CONCLUZII

1.Donatorii fideliza ți au reprez entat 33,85% printre donatorii care au donat sânge în
perioada 2016 – 2018 la nivelul CRTS Craiova .
2. 63,81% dintre donatorii fideliza ți au fost b ărbați, ceea ce reprezint ă 21,60% din total
donatori;
3. Profilul donatorului fidelizat:
– risc pentru infec ția HBV: 0,15% raportat la donatori fideliza ți și 0,051% raportat la total
donatori;
– reactivitatea HBV în rândul donatorilor fideliza ți de sex masculin: 0,094% raportat ă la
donatorii fideliza ți, 0,031% raportat ă la total donatori și 0,147%raportat ă la numărul
donatorilor fideliza ți de sex masculin;
– categoria de vârstă afectată: 31 – 40 ani, 41 – 50 ani, urmate de categoria 21- 30 ani;
– corela ția vârsta donatorului fidelizat reactiv la HBV – sex: cea mai mare prevalen ță a
reactivită ții HBV a fost întâlnit ă la donatorii de sex masculin la categoria de vârstă 31 – 40 ani,
urmată de categoriile 21 – 30 ani și 41 -50 ani; femeile expuse infec ției cu HBV au cel mai
mare risc pentru HBVîntre 41 – 50 ani.
4. Reactivitatea HBV în rândul donatorilor fideliza ți a fost mai sc ăzută comparativ cu
datele la nivel european sau mondial(date OMS).

62

VI. BIBLIOGRAFIE

1. Hepatitis in the WHO European Region, Date and statistics, WHO, Regional Office for
Europe, 24 -07-2013
2. Hope V et al. , Prevalence and estimation of hepatitis B and C infections in the WHO
European Region: a review of data focusing on the countries outside the European Union
and the European Free Trade Association. Epidemiology and infection , Epidemiology
Infections, 2013 , 1-17.
3. Adriana Turculeanu, Maria Bălă șoiu, Carmen Avr ămescu, Bacteriologie special.
Virusologie. Curs pentru studen ții mediciniști, Ed. Universitaria, Craiova, 2005, pag.215 –
231
4. WHO, Global Hepatitis Report, 21April 2017, Geneva, ISBN: 978 -92-4-156545 -5
5. Năzare Cristian Catalin, Prevalența hepatitelor cronice B și C în colectivități închise și
comportamentul la risc, teza de doctorat, Ia și, 2012
6. WHO, Joint External Evaluation (JEE) missionreports,
Strengtheninghealthsecuritybyimplementingthe International HealthRegulations (2005)
7. Global Health Sector Strategy On Viral Hepatitis 2016 –2021, TowardsEnding Viral
Hepatitis, WHO june 2016
8. Costin Cernescu, Virusologie Medicală. Note de curs, Ed. a II -a, Ed. Medicală, 1998, 230 –
245
9. LEGEA Nr. 282 din 5 octombrie 2005 modificată și republicat ă privind organizarea
activității de transfuzie sanguină, donarea de sânge și componente sanguine de origine
umană, precum și asigurarea calității și securității sanitare, în vederea utilizării lor
terapeutice
10. Ghidul Na țional de utilizare terapeutic ă a sângelui și componentelor sanguine umane 2007
11. Sara A Awan ,AyeshaJunaid , and Shafain Sheikh, Transfusion Transmissible Infections:
Maximizing Donor Surveillance, Cureus . 2018 Dec; 10(12): e3787. Published online 2018
Dec 28. doi: 10.7759/cureus.3787 , PMCID: PMC6402742, PMID: 30868001

63
12. Purti Agrawal Saini , Preeti Rihal Chakrabarti , Amit V Varma , Shankhini Gambhir , Gargi
Tignath , and Priyanka Gupta , Hepatitis C Virus: Unnoticedand on the Rise in Blood
Donor Screening? A 5 Years Cross -sectionalStudy on Seroprevalence in
VoluntaryBloodDonorsfrom Central India, J Glob Infect Dis . 2017 Apr -Jun; 9(2): 51 –55,
doi:
13. Blood donor selection: guidelines on assessing donor suitability for blood donation.
[Dec;2018
];https://www.who.int/bloodsafety/publications/guide_selection_assessing_suitability.pdf
2012
14. Yooda AP, Sawadogo S , Soubeiga ST, Obiri -Yeboah D , Nebie K, Ouattara AK , Diarra B,
Simpore A , Yonli YD , Sawadogo AG, Drabo BE, Zalla S, Siritié AP , Nana RS , Dahourou
H, Simpore J, Residualrisk of HIV , HCV, and HBV
transmissionbybloodtransfusionbetween 2015 and 2017 at the Regional BloodTransfusion
Center of Ouagadougou, Burkina Faso, Published 1 February 2019 Volume 2019:10 Pages
53- 58
15. Kaur R, Singh A, Singh GP. Increasingprevalence of hepatitis among transfusion
transmitte din fections: A tertiary care centre experience. J Evol Med Dent Sci.
2012;1:875 –81. [Google Scholar ]
16. Stanic HS, Babic I, Maslovic M, et al .Three -year experience in NA T screening of blood
donors for transfusion transmitted viruses in Croatia. Transfus Med Hemother.
2017;44:415 –420. [ PMC free article ] [PubMed ] [Google Scholar ]
17. Wiedmann M, Kluwick S, Walter M, Fauchald G, Howe J, Bronold M, Zauke M. HIV -1,
HCV and HBV seronegative window reduction by the new Roche cobasTaqScreen MPX
test in seroconverting donors. J Clin V irol. 2007;39:282 –287. [ PubMed ] [Google Scholar ]
18. / WHO, Guidelines for the care andtreatment of personsdiagnosedwithchronichepatitis C
virus infection ‟, ISBN 978 -92-4-155034 -5, © World HealthOrganization 2018
19. Hofstraat SHI , Falla AM , Duffell EF , Hahné SJM , Amato -Gauci AJ , Veldhuijzen IK ,
Tavoschi L , Currentprevalence of chronichepatitis B and C virus infection in the general
population, blooddonorsand pregnant women in the EU/EEA: a systematicreview.,
Epidemiol Infect. 2017 Oct;145(14):2873 -2885. doi: 10.1017/S0950268817001947. Epub
2017 Sep 11
20. Global Status Report on BloodSafetyandAvailability 2016, ISBN 978 -92-4-156543 -1

64
21. World Health Organization. Blood safety: Key global factandfigures in 2011.
http://www.who.int/worldblooddonorday/media/who_blood_safety_factsheet_2011.pdf
22. DongHeeSeo , DongHeeWhang , Eun Young Song , and KyouSup Han , Occulthepatitis B
virus infectionandbloodtr ansfusion, World J Hepatol. 2015 March 27; 7(3): 600 –606.
23. Roth WK, Weber M, Petersen D, Drosten C, Buhr S, Sireis W, Weichert W, Hedges D,
Seifried E. NA T for HBV and anti -HBctestingincreasebloodsafety. Transfusion.
2002;42:869 –875. [ PubMed ]
24. Cable R, Lelie N, Bird A. Reduction of therisk of transfusion -transmitted viral infectionby
nucleic acid amplificationtesting in the Western Cape of South Africa: a 5 -year review.
Vox Sang. 2013;104:9 3–99. [PubMed ]
25. D. Hope, I. Eramova, D. CapurroAnd M. C. Donoghoe, Prevalenceandestimation of
hepatitis B and C infections in the WHO European Region: a review of data focusing on
thecountriesoutsidethe European Union andthe European Free Trade Association,
Epidemiol. Infect. (2014), 142, 270 –286.
26. „Metodologia de supraveghere a hepatitelor virale tip B si C a ctualizată la 1 mai 2016 la
pag. 6 – „Arondarea teritoriala la laboratoare le CRSP”, Document elaborat de Centrul
National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile
27. ANEXA 3 la Legea nr. 282/2005: „ NORME privind admisibilitatea donatorilor de sânge
și de componente sanguine umane“, cuprinzând criteriile de excludere pe rmanentă și
criteriile de excludere temporară de la donare
28. Global Status Report on Blood Safety and Availability 2008, 1 June 2008 – Based on
WHO Global Database on Blood Safety (GDBS) and Blood Safety Indicators
29. Yooda AP, Sawadogo S , Soubeiga ST, Obiri -Yeboah D , Nebie K, Ouattara AK , Diarra B,
Simpore A , Yonli YD , Sawadogo AG, Drabo BE, Zalla S, Siritié AP , Nana RS , Dahourou
H, Simpore J, Residualrisk of HIV, HCV, and HBV
transmissionbybloodtransfusionbetween 2015 and 2017 at the Regional BloodTransfusion
Center of Ou agadougou, Burkina Faso, Published 1 February 2019 Volume 2019:10 Pages
53- 58
30. Guidelines for the care andtreatment of personsdiagnosedwithchronichepatitis C virus
infection, ISBN 978 -92-4-155034 -5, World HealthOrganization 2018
31. Kenrad E. Nelson. The Epid emiology of Hepatitis B and A Infections, 2007, pg. 1 -60.

65
32. CRSP Timișoara (Documentare șiselecție documente disponibile în format electronic,
traducere și adaptare după WHA, OMS și ECDC, redactare și prezentare: INSP – CRSP
Timișoara seps.timisoara@insp.gov.ro , Ziua mondială de luptă împotriva hepatitei 28 iulie
2018)
33. VinodRustgi et al. Update on Chronic Hepatitis B, The Journal for Nurse
Practitioners 2010; 6(8):631 -639.
34. European Centre for Disease Prevention and Control. Hepatitis B surveillance in Europe –
2013. Stockholm: ECDC; July 2015, ISBN 978 -92-9193 -660-1 doi 10.2900/764603
Cataloguenumber TQ -04-15-521-EN-N.
35. Raimondo G, Allain JP, Brunetto MR, Buendia MA, Chen DS, Colombo M, Craxì A,
Donato F, Ferrari C, Gaeta GB, et al. StatementsfromtheTaormina expert meeting on
occulthepatitis B virus infection. J Hepatol. 2008;49:652 –657. [ PubMed ]
36. Brojer E, Grabarczyk P, Liszewski G, Mikulska M, Allain JP, Letowska M.
Characterization of HBV DNA+/HBsAg – blooddonors in Polandidentifiedby triplex NA T.
37. Pedro B.S. Pedrosa et al. Viral infections in workers in
hospitalandresearchlaboratorysettings: a comparative review of infectionmodesand
respective b iosafetyaspects, International Journal of InfectiousDiseases 15 (2011): 366 –
376.
38. Teofanova V. et al. Urgent actionneededto stop spread of hepatitis B and C in Estonian
drug users, Eurosurveillance 2006, vol. 11, issue 4

39. Aurel Ivan. Hepatita virală B, în Tr atat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Ed.
Polirom 2002, pg. 269 -284.

40. Hollinger FB. Hepatitis B virus infectionandtransfusion medicine: scienceandtheoccult.
Transfusion. 2008;48:1001 –1026. [ PubMed ]
41. Van Hoeven LR, Janssen MP, Rautmann G. The Collection, Testing and Use of Blood and
Blood Components in Europe. Strasbourg: European Directorate for the Quality of
Medicines & HealthCare (EDQM) – Council of Europe, 2011. [ Google Scholar ]
42. Hoofnagle JH, Seeff LB, Bales ZB, Zi mmerman HJ. Type B
hepatitisaftertransfusionwithbloodcontainingantibodytohepatitis B core antigen. N Engl J
Med. 1978;298:1379 –1383. [ PubMed ]