Arnold Van Gennep Riturile De Trecere Libgen.lc [627326]

1
colec]ia PLURAL

ARNOLD VAN GENNEP 2
Arnold Van Gennep
Les rites de passage
Librairie critique
Émile Nourry
14, rue Notre-Dame-de-Lorette
Paris, 1909
Copyright ' 1996 by Polirom Co SA
pentru prezenta edi]ie ‘n limba român\
Editura POLIROM, B-dul Copou nr. 3
P.O.Box 266, 6600 Ia[i, ROM´NIA
ISBN : 973-97522-5-X
Printed in ROMANIA
Lucrare editat\ cu sprijinul
Funda]iei Soros pentru o Societate Deschis\Coperta colec]iei : Silviu LUPESCU

3
POLIROM
IA{I, 1996Arnold Van Gennep
RITURILE DE TRECERE
Traducere de Lucia BERDAN [i Nora VASILESCU
Studiu introductiv de Nicolae CONSTANTINESCU
Postfa]\ de Lucia BERDANStudiu sistematic al riturilor de poart\ [i de prag, de
ospitalitate, de adop]ie, de sarcin\ [i de na[tere, decopil\rie, de pubertate, de ini]iere, de ordina]ie, de‘ncoronare, de logodn\ [i de c\s\torie, de funeralii,
de anotimpuri etc.•

ARNOLD VAN GENNEP 4
Contribu]ia traduc\torilor :
• Nora Vasilescu, (cap. I-V)
• Lucia Berdan (cap. VI-X, anexe [i recenzie [tiin]ific\)

5
Studiu introductiv
~n perimetrul antropologiei culturale (etnologiei, folcloristicii),
numele lui Arnold Van Gennep (1873-1957) nu poate fi disociat de
titlul c\r]ii sale Les rites de passage (1909), de[i autorul a mai produs [i
alte opere [tiin]ifice ‘nsemnate, adesea ‘nnoitoare pentru timpul c‘nd
au fost scrise [i care nu [i-au pierdut ‘ntru totul valabilitatea nici ast\zi,
precum, spre exemplu, des citata La formation des lØgendes (1920),
sau cunoscutul „pamflet de propagand\”, adic\ de popularizare, Le
Folklore (1924), ori Manuel de folklore français contemporain , ‘n mai
multe volume (1937-1957).
Ap\rut, cum se vede, ‘naintea sintezelor din domeniul folclorului,
apar]in‘nd, deci, dup\ o periodizare acceptat\ chiar de autor, fazei
„etnografice” a cercet\rilor sale, studiul Riturile de trecere r\m‘ne piatra
unghiular\ a ‘ntregii sale opere. Studiile care l-au precedat ( Tabou et
totØmisme à Madagascar , 1904 ; Mythes et lØgendes d’Australie , 1906),
f\r\ a-l anun]a direct, au preg\tit, al\turi de numeroasele articole publi-cate ‘n periodicele vremii ( Mercure de France , ‘n primul r‘nd), marea
sintez\ din 1909. O afirm\ autorul ‘nsu[i ‘n Introducere la Le Folklore
du DauphinØ (1932) : „Cercetarea mea ‘n aceast\ sec]iune a folclorului,
at‘t ‘n DauphinØ, c‘t [i ‘n Savoia [i ‘n alte regiuni, trebuie considerat\
ca o verificare pe care am fost ‘nclinat s\ o fac teoriei generale din
Riturile de trecere . Am demonstrat ‘n 1909 c\ ‘n toat\ lumea [i ‘n toate
civiliza]iile, de la cele mai primitive p‘n\ la cele mai evoluate, orice
schimbare de loc, de situa]ie social\…, orice inova]ie [i foarte adesea
chiar orice modificare este ‘nso]it\… de rituri… care urmeaz\ ‘ntot-deauna aceea[i ordine [i constituie schema-tip a riturilor de trecere.”
Avem aici, ‘n esen]\, o dimensiune a g‘ndirii etnologice van
gennep-iene : universalitatea pattern -urilor, a structurilor mentale ([i
sociale) concretizate ‘n rituri cu o secven]ialitate fix\, indus\ de o
func]ionalitate unic\.
Expus\ ‘n maniera dic]ionarelor sau a manualelor de etnologie, din
care nu lipse[te, teoria lui Arnold Van Gennep [ocheaz\ prin simplitate .
Ea a fost realmente absorbit\ de g‘ndirea etnologic\, iar expresia rituri
de trecere a p\truns ‘n vorbirea curent\, ‘ntr-at‘t de fireasc\, de nor-
mal\, de a[teptat\ este concluzia la care autorul a ajuns, altminteri, la
cap\tul unei ample documenta]ii [i ‘n urma unei riguroase analize
[tiin]ifice. A spune c\ na[terea, pubertatea, moartea – fenomene natu-rale – [i c\s\toria – fenomen social – au o dimensiune cultural\ [i c\
ele s‘nt marcate, ‘n toate culturile, prin rituri sau ceremonii care pot s\
difere, ca mod de realizare practic\, ‘n detalii, dar au o func]iunecomun\, universal\ a devenit de mult timp un loc comun a c\rui
paternitate adesea nici nu mai intereseaz\.

ARNOLD VAN GENNEP 6
Ar fi totu[i util s\ vedem cum a ajuns Arnold Van Gennep la formula
sintetic\ a riturilor de trecere, dac\ [i ‘n ce m\sur\ studiul s\u este
‘ndatorat orient\rilor teoretice [i metodologice de la ‘nceputul veacului
XX, precum [i, din nou, dac\ [i ‘n ce m\sur\ cartea sa a reverberat ‘nspa]iul [tiin]elor despre om [i despre cultura lui, fie aceasta primitiv\,
popular\ sau modern\.
Este limpede c\, asemenea unei alte celebre lucr\ri de la sf‘r[itul
secolului trecut – Creanga de aur de Sir James George Frazer – studiul
Riturile de trecere se ‘nscrie ‘ntr-o tendin]\ general\ ‘n [tiin]ele exacte
ale vremii care, dup\ o lung\ [i fructuoas\ perioad\ de acumul\ri, deobserva]ii empirice ‘[i punea problema sistematiz\rii, clasific\rii, ordo-
n\rii unui material imens, multiform [i greu de manevrat. Ca [tiin]\
nomotetic\ (cf. Jean Piaget), „descoperitoare de legi”, antropologia
(etnologia, folcloristica) a preluat modelele, principiile [i metodele
oferite de [tiin]ele naturale, aplic‘ndu-le propriului obiect de studiu.
Se consider\ c\ punctul de plecare al unei asemenea orient\ri se g\se[-te ‘n lucrarea lui Charles Darwin , Originea speciilor (1871) care, oric‘t
de contestat\ la vremea respectiv\ [i de controversat\, ‘nc\, ast\zi, are
meritul de a fi propus o ordine ‘n lumea at‘t de complex\ a viului.Evolu]ionismul darwinian a p\truns ‘n filozofie [i culturologie, ‘n antro-
pologie, re]in‘nd aten]ia unui Herbert Spencer sau Lewis H. Morgan
„care au aplicat teoria la institu]iile umane [i au construit o explica]ieunilineal\ a dezvolt\rii civiliza]iei” (Solon T. Kimball, Introduction la
Arnold Van Gennep, The Rites of Passage . Translated by Monika B.
Vizedom and Gabrielle L. Caffec. The University of Chicago Press, 1960,p. V). Prin contribu]iile lui Adolf Bastian (bazele antropologiei), E. B.
Tylor (teoria „animismului”) [i Auguste Comte (principiul studierii
obiective a societ\]ii) „interesul ‘n analiza obiectiv\ a religiilor [i aobiceiurilor a atins noi cote”. Ceea ce au ‘n comun studiile de cultur\
primitiv\ sau popular\ ale lui Andrew Lang, William Robertson Smith,
Jane E. Harrison, Alfred E. Crawley, Henri Hubert, James G. Frazer –frecvent citate ‘n sinteza lui Arnold Van Gennep – este tendin]a, aspi-
ra]ia lor „de a oferi o explica]ie ra]ional\ comportamentelor religioase,
indic‘nd originile istorice, f\c‘nd analize comparative, ori prezent‘ndinterpret\ri func]ionale” ( Idem, p. VI). Riturile de trecere se ‘nt‘lne[te
cu acestea ‘n preocuparea de a crea categorii clasificatoare , p\str‘n-
du-se ‘n limitele unei depline obiectivit\]i, pentru care autorul este‘ndatorat, direct sau indirect, pozitivismului lui Comte [i evolu]io-
nismului, f\r\ a fi, ‘ns\, preocupat, ‘n mod special, de aflarea originilor
faptelor de cultur\ pe care le investigheaz\.
Anticip‘ndu-l, ‘ntr-un fel, pe Émile Durkheim, de care se va delimita
ulterior net, cre‘nd ‘mpreun\ cu Lucien LØvi-Bruhl un fel de disiden]\
(psychological deviationism, ‘n termenii lui Fred M. Voget, A History of
Ethnology , 1975, p. 495) ‘n [coala francez\ de sociologie, Van Gennep
explicita, ‘n perioada elabor\rii acestui studiu, rela]ia dintre cercet\rile
etnografice [i studiile de biologie : „Etnografia datoreaz\ enorm [tiin-]elor biologice din punctul de vedere al metodologiei, ca [i al termi-STUDIU INTRODUCTIV

7
nologiei, at‘ta timp c‘t Mauss [i mul]i al]i sociologi vorbesc despre
fiziologia social\ [i morfologie [i ‘ncearc\ s\ construiasc\ o etnologie
sociologic\ ‘n chipul unei [tiin]e despre contexte naturale” (A. Van
Gennep, Recenzie la „L’AnnØe Sociologique”, vol. 9, 1904-1905, inRevue des Traditions Populaires 21 (11), 1906, pp. 462-463, apud
Rosemary Levy Zumwalt , The Enigma of Arnold Van Gennep , in : FFC,
nr. 241, Helsinki, 1988, p. 80).
Este locul s\ amintim aici c\ [i alte [coli sau orient\ri folcloristice
au urmat modele experimentale ‘n [tiin]ele naturale ; „metoda de lucru”
a [colii finlandeze (K. Krohn, A. Aarne) se ‘ntemeia, ‘n fond, pe aceeaaplicat\ ‘n studiile de botanic\ de Carl Linneus (LinnØ), iar ceva mai
t‘rziu celebra Morfologia basmului (1928) de V. I. Propp avea puncte
comune, chiar dac\ nem\rturisite, cu sistemul elementelor al luiMendeleev, tendin]\ ‘nt‘lnit\ [i ‘n studiul literaturii de autor, dac\ lu\m
‘n considera]ie numai titluri precum Fiziologia criticii sau Anatomia
criticii .
Orientarea spre „biologie” se vede ‘nc\ mai clar ‘n studiile de folclor
ale lui Arnold Van Gennep, cu precizarea, f\cut\ de autor, c\ nu folo-
se[te termenul biologie ‘n sensul evolu]ioni[tilor, „ci strict ‘n ‘n]elesul
de ceea ce prive[te via]a ”. Ca fiin]e vii, tr\itoare, oamenii – creatori de
cultur\ – trebuie s\ fie studia]i ‘n sens biologic, ca fiin]e vii, [i nu ca
«obiecte inanimate» sau ca «fiin]e moarte » (Manuel de folklore français
contemporain , vol. I, Part. I, Paris, 1943, p. 20). De aici, ca o consecin]\
imediat\, accentul pus pe folclorul contemporan , pe faptele vii, actuale
(«faits naissants », «faits vivants »), ‘n continu\ transformare. Chiar ‘ntr-un
studiu „etnografic” cum este Riturile de trecere , care se ‘ntemeiaz\,
esen]ialmente, pe documente consemnate de al]ii despre societ\]i [i
culturi vechi, fie disp\rute (antice), fie „primitive”, exotice, ne-euro-pene, nu lipsesc trimiterile, pu]ine, e drept, la civiliza]iile prezentului,
la culturile europene ale momentului respectiv, amplificate ulterior ‘n
cercet\ri speciale de teren (vezi, de exemplu, De quelques rites de
passage en Savoie in Revue del’Histoire des Religions , 1910 sau En
Savoie, du berceau à la tombe , 1916).
~ncerc\rii celor mai mul]i dintre contemporanii s\i de a extrage legi
generale din situa]ii, cazuri particulare, ori de a ajunge, prin com-
pararea datelor etnografice disparate, izolate de contextul lor de via]\,
la originea unor forme mentale sau practici rituale, Arnold Van Gennep‘i opune efortul de a ‘n]elege procesele ‘n raport cu structurile generate
de un anumit mod de g‘ndire , de anumite „baze ideologice”.
Pentru trecerile puternic marcate ritual ‘n cvasitotalitatea societ\]ilor
umane, „bazele ideologice” se g\sesc ‘n dicotomia fundamental\, ope-
rant\ la nivelul oric\rui tip de mentalitate, sacru/profan . La „semi-civi-
liza]i” (termenul ‘i apar]ine lui Van Gennep), sacrul domin\ asupraprofanului, fiind prezent ‘n orice faz\ a vie]ii individului ; „‘n g‘ndirea
semi-civilizatului, nici un act nu este cu totul independent de sacru”
(Infra, p. 16). Prezen]a acestuia se face cu at‘t mai mult sim]it\ ‘n
momentele (perioadele) de criz\ care se manifest\ at‘t la nivelul timpu-STUDIU INTRODUCTIV

ARNOLD VAN GENNEP 8
lui cosmic (trecerea de la un an la altul, de la un anotimp la altul, de la
o lun\ la alta), c‘t [i la nivelul timpului individual, al „vie]ii de om”, pe
durata c\ruia au loc mai multe treceri (na[tere, pubertate, c\s\torie,
moarte). Etnologul francez stabile[te o conexiune logic\, acum – dup\ce ea a fost relevat\ – evident\, la ‘ndem‘na oricui, ‘ntre dou\ seturi de
fapte din sfera naturalului : cre[terea [i maturizarea individului, pe de
o parte, [i periodicitatea fenomenelor naturale, pe de alta (vezi Infra,
p. 16). {i ‘ntr-un caz [i ‘n cel\lalt, trecerile, tranzi]iile erau marcate prin
festivit\]i, ceremonii sau rituri care, reduse la esen]a lor ultim\, la o
schem\-tip, se arat\ a fi extrem de asem\n\toare. Aceasta este, ‘n fapt,descoperirea lui Van Gennep : recuren]a unui model, a unei structuri
de rit ‘ntr-un num\r infinit de situa]ii, de la trecerile „teritoriale”
(dintr-un ]inut ‘n altul, dintr-un loc ‘n altul, din afar\ ‘n\untru [i invers)la cele legate de integrarea individului ‘ntr-un anumit grup [i, mai
departe, de la cele relative la ciclul vie]ii p‘n\ la cele de un fason mai
special, ca t\iatul p\rului, acoperirea capului, acte sexuale, flagela]ii,sacrificii etc.
Demonstra]ia autorului, ‘ntemeiat\ ‘ntotdeauna pe o impresionant\
cantitate de date, este at‘t de str‘ns\, conceptele cu care opereaz\ at‘tde limpezi (nu punem ‘n discu]ie [i validitatea unora dintre ele, azi),
„dic]iunea ideilor” at‘t de clar\ ‘nc‘t orice ‘ncercare de a face textul mai
explicit conduce fie la o nedorit\ vulgarizare, fie la elaborarea unui alttext, situa]ie la fel de indezirabil\.
Considerat „creatorul etnografiei franceze” (cf. Nicole Belmont,
Arnold Van Gennep, le crØateur de l’ethnographie française , Paris,
Payot, 1974 ; trad. engl. 1979) sau „fondatorul folcloristicii franceze”
(cf. Harry Senn, The French School of Folklore to 1935 . Ph.D.
dissertation in the French Department. University of California,Berkeley, 1972), cu men]iunea, exact\, c\ „una dintre contribu]iile sale
cele mai de seam\ a fost ‘mbinarea celor dou\ discipline” (cf. Rosemary
Levi Zumwalt, Op. cit. , p. 17), Arnold Van Gennep se distinge ca o
personalitate proeminent\ a etnologiei europene din prima jum\tate a
secolului XX.
C‘t prive[te „riturile de trecere”, termenul a fost, cum am mai
spus, absorbit de g‘ndirea etnologic\, integrat conceptelor funda-mentale [i vehiculat f\r\ ‘ncetare de mai bine de opt decenii. El nu‘i era str\in, spre exemplu, nici t‘n\rului Mircea Eliade care, intuindvirtualit\]ile artistice ale unei „teme folclorice” precum poarta , o
recomanda creatorilor cul]i ‘n ace[ti termeni : „Poarta joac\ ‘n via]apoporului român, ca [i a altor popoare, roluri care pot surprindec‘te simboluri vre]i, f\r\ s\ le ar\ta]i totu[i cu degetul. Ea e o f\ptur\magic\, un st\p‘n cu puteri nev\zute, care vegheaz\ la toate actelecapitale din via]a insului. Prima trecere (subl. ns. N.C.) pe sub poart\
‘nseamn\ o intrare ‘n via]\, ‘n via]a real\ de afar\. Poarta vegheaz\la c\s\torie [i pe sub poart\ mortul este dus, solemn, spre l\ca[ulde veci. E, atunci, o re‘ntoarcere la lumea dint‘i ; ciclul e ‘nchis, [iSTUDIU INTRODUCTIV

9
poarta r\m‘ne mai departe, cu un om mai pu]in, s\ vegheze alte
na[teri, alte c\s\torii, alte mor]i” (Mircea Eliade, Folclor [i literatur\ ,
„Cuv‘ntul”, 18 iulie 1932 ; reprodus ‘n Me[terul Manole , Editura
Junimea, Ia[i, 1992, pp. 330-333 ; vezi [i Teme folclorice [i crea]ie
artistic\ , ‘n Insula lui Euthanasius , 1943, Idem, pp. 312-315). Sim-
pla al\turare a citatului de mai sus cu paragraful dedicat de VanGennep „u[ii” ( Infra, p. 29) e c‘t se poate de instructiv\. C\ g‘ndi-
torului român ‘i era c‘t se poate de familiar conceptul pus ‘n circu-la]ie de Van Gennep se vede ‘nc\ mai conving\tor din trimitereadirect\ la acesta, ‘ntr-un context nea[teptat, generat de excep]ionalasa capacitate asociativ\. El vede ‘n „‘nsu[irea aceasta magic\” pecare o are „iarba fiarelor” – „de a descuia, de a ajuta «intrarea»,trecerile «dincolo», instaurarea unei noi condi]ii” – „o r\m\[i]\ foarteevident\ a riturilor de trecere (subl. ns. N.C.). M\tr\guna nu ajut\
numai descuierea lac\telor, ci [i na[terile (subl. aut.)… av‘nd, deci
calitatea de a facilita «trecerile», «intr\rile»” (M. Eliade, Legenda M\-
tr\gunei . Note [i bibliografie, „Cuv‘ntul”, 23 nov. 1933, republicat
‘n Me[terul Manole , pp. 240-241). De altfel, ideea trecerii, schimb\rii
de statut, „ruperilor de nivel” va reveni frecvent ‘n scrierile dematuritate ale savantului român dintre care unele (vezi de exempluLe mythe de l’Øternel retour , 1949 sau Rites and Symbols of
Initiation :The Mysteries of Birth and Rebirth , 1958) apar, desigur,
ca inconfundabile elabor\ri eliade[ti aflate ‘ntr-o filia]ie, dac\ nudirect\, cel pu]in ‘ntr-o sensibil\ atingere cu studiul lui Arnold VanGennep. La fel cum, risc‘nd o al\turare for]at\ – c\ci cei doi savan]ise afl\ aici pe pozi]ii teoretice distincte – dihotomia sacru-profan,aflat\ ‘n centrul elaboratelor lor fundamentale, ‘i apropie de aseme-nea. ~n timp ce, din perspectiv\ fenomenologic\, Mircea Eliadeconsider\ c\ „indiferent de contextul istoric ‘n care este plasat, homo
religiosus crede c\ exist\ o realitate absolut\, sacrul , care transcede
aceast\ lume dar se manifest\ ca atare ‘n ea, sanctific‘nd-o [i f\-c‘nd-o astfel real\” ( The Sacred and the Profane. The Nature of
Religion , New York, Harvest Book, 1959, p. 202), pentru etnologul
francez „sacralitatea ca un atribut (dat) nu este absolut\ ; ea esteadus\ ‘n joc de natura situa]iilor particulare”, sacrul fiind nu numaisitua]ional, ci [i rela]ional, ‘n sensul c\ „oricine trece prin diferiteleposturi ale existen]ei vede ‘ntr-o zi sacrul acolo unde ‘nainte v\zuse
profanul, ori vice-versa” ( Infra, p. 23)
.
Ceea ce r\m‘ne ca un bun definitiv c‘[tigat ‘n teoria etnologic\
modern\ este ‘nsu[i conceptul de „rituri de trecere” care, chiar supus
„revizuirilor”, „redefinirilor”, „reg‘ndirilor” pe care disciplinele antropo-logice le propun periodic ‘ntr-un proces de continu\ regenerare, a
r\mas fundamental neatins, neput‘nd fi nici contestat, nici reformulat,
nici prea mult ‘mbog\]it ori rafinat. Singura contribu]ie notabil\ subacest ultim aspect ‘i este atribuit\ ritologului Victor Turner care a dat oSTUDIU INTRODUCTIV

ARNOLD VAN GENNEP 10
interpretare deosebit\ stadiilor „liminale”, „pragurilor” din riturile de
trecere. Pornind de la „studii de caz”, de la situa]ii particulare, el
formuleaz\ concluzia c\ „liminalul”, perioada de trecere, de grani]\
are o existen]\ autonom\, afl‘ndu-se ‘n afara „universului ordonat”.Aceasta este „o perioad\ «betwixt and between» (‘ntre [i ‘ntre) cate-
goriile vie]ii sociale normale” (vezi Victor Turner, Betwixt and Between :
the Liminal Period in Rites of Passage , in The Forest of Symbols : Aspects
of Ndembu Ritual , Cornell University Press, Ithaca, 1967 ; vezi, ‘n ace-
la[i sens, [i Mary Douglas, Purity and Danger : An Analysis of Concepts
of Pollution and Taboo , 1966, p. 117 : „~n timpul perioadei marginale
(de tranzi]ie) care separ\ moartea ritual\ de rena[terea ritual\, novicii
‘n curs de ini]iere s‘nt temporar exclu[i, marginaliza]i. Pe durata ritului
ei nu au un loc ‘n societate”).
Tot ca o dezvoltare a teoriei van gennep-iene poate fi considerat [i
accentul pus, ‘n studiile mai recente, pe func]ia integratoare a riturilor
de trecere, privite, acum, din perspectiva psihologiei individuale [icolective. Dar at‘t liminalitatea (grani]a, „pragul”, marge ) ca perioad\
de tranzi]ie ‘n timp, „c‘nd trecutul [i-a pierdut consisten]a [i viitorul nu
a luat ‘nc\ o form\ definit\” (Victor Turner), c‘t [i func]ia integratoare(agrØgation ) a ceremonialurilor de trecere au fost marcate cu suficient\
vigoare [i claritate ‘n studiul din 1909.
Dup\ cum nici critica t‘rzie, de pe pozi]iile func]ionalismului [i
structuralismului (pe care, e bine s\ spunem, studiul lui Van Gennep
le-a anticipat [i le-a nutrit din plin) nu este ‘ntemeiat\. Nu numai c\
termeni ca func]ie [i structur\ s‘nt focali ‘n teoria sa, dar – mai mult –
modelului ( schØma ) i se recunoa[te mobilitatea, dinamismul. Autorul
Riturilor de trecere nu a fost preocupat, ‘n primul r‘nd, de aflarea unor
structuri ideale, perfecte, universale, ci mai cur‘nd de dinamica aces-tora. O dinamic\ intrinsec\ vie]ii ca atare, alc\tuit\ dintr-o suit\ de
„treceri”, de „tranzi]ii” – de la un grup la altul [i de la o situa]ie social\
la alta, (tranzi]ii) implicite ‘n chiar actul existen]ei, a[a ‘nc‘t via]a omuluiajunge s\ fie alc\tuit\ dintr-o succesiune de stagii cu sf‘r[ituri [i ‘nce-
puturi similare ( Infra, p. 16).
~n generalitatea acestui adev\r s\l\[luie[te for]a teoriei riturilor de
trecere, capacitatea sa de a fi aplicat\ ‘n studiul vie]ii sociale moderne,
ca [i ‘n societ\]ile „non-moderne” sau „postmoderne”. „Ideea funda-
mental\, ‘n consens cu teoria riturilor de trecere a lui Van Gennep,este c\ via]a social\ este o continu\ tranzi]ie ‘n care trecerea este
trec\toare [i liminalitatea – liminal\ numai ‘n raport cu ceva care,
‘ntr-un context dat, este construit ca non-tranzi]ional [i non-liminal, ‘ncare anumite puncte [i status -uri par (subl. aut.) non-tranzi]ionale, dar
care s‘nt ele ‘nsele trec\toare dintr-o alt\ perspectiv\ ‘n care alte puncte
[i status -uri par (subl. aut.) non-tranzi]ionale” (Pertti J. Anttonen, The
Rites of Passage Revisited. A New Look at Van Gennep’s Theory of the
Ritual Process and Its Application in the Study of Finnish-Karelian
Wedding Rituals , in : Temenos , vol. 28, 1992, p. 49).STUDIU INTRODUCTIV

11
Indiferent de tipul de cultur\ – primitiv\, popular\/tradi]ional\ sau
modern\ – ‘n care s‘nt performate, riturile de trecere mediaz\ : a) ‘ntre
natur\ (na[tere, pubertate, moarte) [i cultur\ (con[tientizare, ritua-
lizare) ; b) ‘ntre biologic [i social , c\ci nu este destul c\ de la na[tere
oamenii se divid ‘n b\rba]i [i femei, ‘n masculi [i femele ; pentru a
deveni cu adev\rat b\rbat [i femeie s‘nt necesare anumite ceremonii,
dup\ cum anumite gesturi, acte, rituri s‘nt obligatorii pentru a marcamaturizarea sexual\, trecerea ‘n grupul social al adul]ilor, ‘mplinirea
condi]iei pentru c\s\torie [i procrea]ie ; c) ‘ntre individ [i grup, c\ci
de[i fiecare se na[te [i moare singur, str\b\t‘nd existen]a ‘n unicitate,individul nu poate s\ supravie]uiasc\ ‘n singur\tate, ‘n afara grupului
de care ‘l leag\ firele infinite ale raporturilor sociale. „Riturile de trecere
indic\ individualitatea [i caracterul nostru separat, dar ne reamintesc‘n acela[i timp foarte ferm [i viguros c\ apar]inem grupului nostru [i c\
existen]a nu se poate concepe separat de acesta” (Barbara Myerhoff ,
Rites of Passage : Process and Paradox , in : Celebration, Studies in
Festivity and Ritual . Victor Turner Editor. Smithsonian Institution Press,
Washington D.C., 1982, p. 109).
Ele joac\, a[adar, un rol de prim\ m\rime ‘n marcarea momentelor
de criz\, de ruptur\, de tensiune, de schimbare prin care trece orice
om, asigur‘nd totodat\ continuitatea existen]ei fiin]ei, individului, ‘n
interiorul grupului c\ruia ‘i apar]ine, acela[i ‘n mare, mereu altul ‘nstadialitate. „Experien]a identit\]ii [i continuit\]ii de-a lungul cursului
vie]ii este distrus\, deliberat, de riturile de trecere, de[i una dintre
func]iile lor durabile este s\ afirme, simbolic, chiar continuitatea, ‘nciuda aparen]ei de schimbare [i fragmentare” ( Idem, p. 111).
C‘t timp oamenii se nasc, se maturizeaz\, se c\s\toresc, fac copii,
‘mb\tr‘nesc [i mor ; c‘t timp oamenii dau examene de intrare ‘n liceu [ila facultate, absolv\ diferite trepte [colare, se angajeaz\ s\ lucreze,
satisfac serviciul militar, se ‘nroleaz\ ‘n diferite organiza]ii sau grup\ri
socio-profesionale, politice, sportive ; c‘t timp celebreaz\ ciclurile natu-rale, ‘nceputurile [i sf‘r[iturile calendaristice ; c‘t timp c\l\toresc ‘ntr-o
lume divizat\, cu grani]e pentru unii bine p\zite, cu puncte de control
[i v\mi, ei practic\ sau s‘nt supu[i, cu sau f\r\ [tiin]a lor, cu sau f\r\voin]a lor, unor rituri de trecere . ~ntre elaboratele culturale ale uma-
nit\]ii, ceremonialurile de trecere se dovedesc a fi deosebit de persis-
tente. {i la fel de rezistent la eroziunea timpului se dovede[te a fistudiul dedicat lor de Arnold Van Gennep cu 87 de ani ‘n urm\. Trans-
punerea ‘n române[te a studiului Riturile de trecere constituie, de bun\
seam\, un eveniment [tiin]ific major, dat fiind c\, de[i faimos, acestanu a mai fost tradus p‘n\ acum, dup\ [tiin]a noastr\, dec‘t ‘n englez\.
N. ConstantinescuSTUDIU INTRODUCTIV

ARNOLD VAN GENNEP 12 STUDIU INTRODUCTIV

13
Cuv‘nt ‘nainte
Descrierile detaliate [i lucr\rile monografice care se
raporteaz\ la actele magico-religioase s-au ‘nmul]it considerabil
‘n ultimii ani, astfel ‘nc‘t mi se pare oportun\ o tentativ\ declasificare a acestor acte, adic\ a riturilor, ‘n conformitate cu
progresul [tiin]ei. Mai multe categorii de rituri s‘nt deja bine
cunoscute, am considerat c\ numeroase alte rituri ar putea fi,[i ele, ‘ncadrate ‘ntr-o categorie special\. Asemenea rituri se
‘nt‘lnesc, dup\ cum se va vedea, ‘n mai multe ceremonii. ~ns\,
se pare c\ nu au fost ‘n]elese p‘n\ acum nici leg\tura intim\dintre ele, nici ra]iunea lor de a exista, nici motivul asem\n\rii
lor. {i, mai ales, nu s-a demonstrat de ce s‘nt executate conform
unei ordini bine stabilite.
Cu un subiect at‘t de vast, dificultatea consta ‘n a nu te l\sa
cople[it de materiale. Nu am utilizat dec‘t o mic\ parte din cele
pe care le-am adunat, de preferin]\ din cele mai recente mono-grafii detaliate, f\c‘nd trimitere pe c‘t posibil, pentru alte exem-
ple [i mai ales pentru referin]e bibliografice, la marile culegeri
comparative. Altfel, fiecare capitol s-ar fi transformat ‘ntr-unvolum. Cred totu[i c\ demonstra]ia este suficient\ [i ‘l rog pe
cititor s\ verifice aceasta aplic‘nd schema riturilor de trecere la
exemplele din domeniul s\u personal de studiu.
O parte din substan]a lucr\rii de fa]\ a fost comunicat\,
aproape sub form\ de tabel, la Congresul de istorie a religiilor,]inut la Oxford ‘n septembrie anul trecut, [i prezentat\ de SidneyHartland, J.-G. Frazer [i P. AlphandØry.
Datorez mul]umiri editorului [i prietenului meu, M.E.
Nourry, bine cunoscut de folclori[ti sub un pseudonim. El s-a
interesat de cre[terea acestui volum, mi-a comunicat docu-mente [i mi-a l\sat libertatea de a-l remania dup\ voie. Astfel,
editorul a fost victima savantului [i a prietenului. Nu va fi ‘ns\,
sper, victima cititorului.
A.V.G.
Clamart, decembrie 1908

ARNOLD VAN GENNEP 14
Suzanei [i lui Alfred BØtant

15
CAPITOLUL I
CLASIFICAREA RITURILOR
Lumea sacr\ [i lumea profan\ – Etapele vie]ii individuale –
Studiul riturilor – {coala animist\ [i [coala contagionist\ –{coala dinamist\ – Clasificarea riturilor : animiste sau dinamiste,simpatetice sau contagioniste, pozitive sau negative, directesau indirecte – Schema riturilor de trecere – No]iunea desacru – Religie [i magie
Fiecare societate general\ con]ine mai multe societ\]i spe-
ciale care s‘nt cu at‘t mai autonome [i deci mai bine conturate,
cu c‘t societatea general\ se afl\ la un grad mai redus de ci-viliza]ie. ~n societ\]ile noastre moderne nu exist\ separa]ie mai
net\ dec‘t ‘ntre societatea laic\ [i cea religioas\, ‘ntre profan [i
sacru. ~nc\ din Rena[tere, raporturile dintre aceste dou\ socie-
t\]i speciale au cunoscut, ‘n interiorul na]iunilor [i al statelor,
oscila]ii dintre cele mai diferite. Or, o astfel de divizare se‘nt‘lne[te ‘n toate statele Europei, [i de o asemenea manier\,
‘nc‘t societ\]ile laice, pe de o parte, [i societ\]ile religioase, pe
de alta, se men]in separate ‘ntre ele prin chiar bazele loresen]iale. Ca [i nobilimea, financiarii [i clasa muncitoare dep\-
[esc f\r\ probleme, teoretic cel pu]in, frontierele statelor [i ale
na]iunilor. La r‘ndul s\u, fiecare dintre aceste categorii con]inecategorii de mai mic\ amploare : marea nobilime [i baroniile,
marii [i micii financiari, profesiuni [i meserii diverse. Pentru a
trece de la una la alta, pentru ca ]\ranul s\ devin\ muncitor,sau chiar ajutorul de zidar – zidar, trebuiesc ‘ndeplinite anu-
mite condi]ii care au ‘n comun faptul c\ se sprijin\ fie pe o
baz\ economic\, fie pe una intelectual\. ~n timp ce, pentru calaicul s\ devin\ preot sau invers, trebuiesc executate ceremonii,
adic\ acte de un gen special, care ]in de o anume sensibilitate
[i de o anumit\ orientare mental\ : ‘ntre lumea profan\ [i lumeasacr\ exist\ incompatibilitate, [i ‘nc\ ‘ntr-o asemenea m\sur\
‘nc‘t trecerea de la una la alta nu poate avea loc f\r\ un stagiu
intermediar.
Pe m\sur\ ce cobor‘m ‘n seria civiliza]iilor, lu‘nd acest cu-
v‘nt ‘n sensul s\u cel mai larg, se constat\ c\, ‘n societ\]ile cele
mai pu]in evoluate, lumea sacrului domin\ asupra lumii

ARNOLD VAN GENNEP 16
profane, ‘nglob‘nd aproape totul : na[terea, reproducerea,
v‘n\toarea etc., care apar]in, prin majoritatea tr\s\turilor, sa-
crului. De asemenea, societ\]ile speciale s‘nt organizate pebaze magico-religioase, iar tranzi]ia de la una la alta ia aspectul
unei treceri speciale marcate la noi prin rituri determinate,
botez, onc]iuni etc. Unele societ\]i speciale traverseaz\ maimulte societ\]i generale : astfel, grupul totemic constituie o
singur\ unitate printre triburile Australiei, iar membrii s\i se
consider\ fra]i, la fel ca to]i preo]ii catolici indiferent de ]ara ‘ncare tr\iesc. Cazul castelor e deja mai complex, fiindc\ no]iunii
de rudenie i se adaug\ o specializare profesional\. Dac\, ‘n
societ\]ile noastre, solidaritatea sexual\ este redus\ la un mini-mum teoretic, la semi-civiliza]i ea joac\ un rol important, ca
urmare a separa]iei sexelor din punct de vedere economic,
politic [i, mai ales, magico-religios. {i familia constituie pentruei o unitate ‘ntemeiat\ pe baze mai restr‘nse sau mai largi, dar,
‘n tot cazul, strict delimitate. Fiecare trib, fie c\ face sau nu
parte dintr-o unitate politic\ mai vast\ tinz‘nd c\tre na]iune,posed\ o individualitate a c\rei rigiditate doar cet\]ile grece[ti
ne pot face s-o ‘n]elegem suficient. ~n fine, tuturor acestor
forme de grupare li se adaug\ una care nu are echivalent lanoi : cea a genera]iilor sau a claselor de v‘rst\.
Via]a individual\, oricare ar fi tipul de societate, const\ din a
trece succesiv de la o v‘rst\ la alta [i de la o ocupa]ie la alta.Acolo unde v‘rstele [i ocupa]iile s‘nt separate, trecerea este
‘nso]it\ de acte speciale – cum ar fi ucenicia pentru meseriile
noastre – care, la semi-civiliza]i, constau din ceremonii, pentruc\ la ei nici un act nu e absolut independent de sacru. Orice
schimbare ‘n starea unui individ comport\ la ei ac]iuni [i reac-
]iuni ‘ntre sacru [i profan, ac]iuni [i reac]iuni care trebuiescreglementate [i supravegheate astfel ‘nc‘t societatea general\ s\
nu sufere nici lez\ri, nici deterior\ri. ~nsu[i faptul de a tr\i nece-
sit\ pasaje succesive ale unei societ\]i speciale la alta [i de la ostare social\ la alta : via]a individual\ const\ astfel dintr-o
succesiune de etape ale c\ror ‘nceputuri [i finaluri formeaz\
ansambluri de acela[i ordin : na[terea, pubertatea social\,c\s\toria, paternitatea, prop\[irea clasei, specializarea ocupa-
]iei, moartea. {i fiec\ruia dintre aceste ansambluri i se rapor-
teaz\ ceremonii al c\ror obiect este identic : realizarea treceriiindividului dintr-o situa]ie determinat\ la o alt\ situa]ie deter-
minat\. Obiectul fiind acela[i, este absolut necesar ca mijloacele
folosite pentru a-l atinge s\ fie, dac\ nu identice ‘n detaliu, cel

17
pu]in analoge, individul transform‘ndu-se dup\ ce a str\b\tut
mai multe etape [i a dep\[it mai multe frontiere. De aici, asem\-narea general\ a ceremoniilor na[terii, copil\riei, pubert\]iisociale, logodnei, c\s\toriei, gravidit\]ii, paternit\]ii, funeralii-lor [i ini]ierii ‘n societ\]ile religioase. De altfel, nici individul,nici societatea nu s‘nt independente de natur\, de univers, fiindsupuse ritmurilor care influen]eaz\ via]a oamenilor. {i ‘n universexist\ etape [i momente de trecere, avansuri [i stagn\ri relative,suspendare. Am putea ad\uga ceremoniilor de trecere umane[i pe cele privind trecerile cosmice : de la o lun\ la alta (ceremo-
niile de lun\ plin\, de exemplu), de la un sezon la altul (solsti]ii,echinoxuri), de la un an la altul (revelionul) etc.
Mi se pare, deci, ra]ional s\ grupez toate aceste ceremonii
dup\ o schem\, a c\rei elaborare detaliat\ este ‘nc\ imposibil\.Dac\ ‘ntr-adev\r studiul riturilor a f\cut ‘n ace[ti ultimi animari progrese, s‘ntem departe de a le cunoa[te ‘n toate cazurilera]iunile de a fi [i mecanismele, [i cu o asemenea certitudine‘nc‘t s\ le putem categorisi f\r\ ezitare. Primul punct ob]inut afost distinc]ia dintre dou\ clase de rituri : 1
0 riturile simpa-
tetice1 ; 20 riturile contagioniste.
S‘nt rituri simpatetice acelea bazate pe credin]a ac]iunii ase-
m\n\torului asupra asem\n\torului, a contrariului asupra con-trariului, a recipientului asupra con]inutului, a p\r]ii asupra‘ntregului [i reciproc, a aparentului asupra obiectului sau asu-pra fiin]ei reale [i reciproc, a cuv‘ntului asupra actului. Au fostsemnalate de c\tre E.-B. Tylor
2 [i studiate sub mai multe dintre
formele lor de c\tre A. Lang3, E. Clodd4, E. Sidney Hartland5CLASIFICAREA RITURILOR
1. P\strez termenul de simpatetic chiar dac\ Frazer, H. Hubert, Haddon etc.,
au admis o magie simpatetic\ subdivizat\ ‘n magie contagioas\ [i magie
homeopatic\. Ei s‘nt astfel obliga]i s\ creeze o sec]iune special\ pentrumagia dinamist\ ; pe de alt\ parte, s‘ntem obliga]i s\ ad\ug\m magiei home-
opatice una alopatic\ sau enanteropatic\ etc. (cf. darea mea de seam\
„Lectures on the Early History of the Kingship”, de Frazer, Rev. Hist. Rel .
1906, vol. LIII, pp. 326-401). De asemenea, clasificarea lui Hubert [i Mauss,
Esquisse d’une thØorie gØnØrale de la magie , pp. 62 [i urm. (trad. rom. Teoria
general\ a magiei , Polirom, 1995), este prea artificial\ ; ei sf‘r[esc prin a
face „reprezent\ri abstracte [i impersonale ale similarit\]ii, contiguit\]ii [i
contrariet\]ii, trei fe]e ale aceleia[i no]iuni” care este aceea de sacru [i, de
asemenea, aceea de mana  ; la r‘ndul s\u, cea din urm\ „este genul c\ruia
sacrul ‘i este specie”.
2. E.-B. Tylor, Primitive Culture , 2 vol., Londra, ed. I, 1871 ; trad.fr. ed. a II-a.,
Paris, 1876 ; a IV-a, Londra, 1903.
3. A. Lang., Myth, Ritual and Religion , 2 vol., Londra, ed. I, 1891 ; trad. fr.,
Paris, 1898  ; The Making of Religion , Londra, ed. I, 1899 ; ed. a II-a, 1900  ;
Magic and Religion , 1901 etc.
4. E. Clodd, Tom Tit Tot , Londra, 1898.
5. E. Sydney Hartland, The Science of Fairy Tales , Londra, 1891 ; The Legend of
Perseus , 3 vol., 1895-1896, anumite capitole.

ARNOLD VAN GENNEP 18
1. A. RØville, ProlØgomØnes de l’histoire des religions , Paris, 1881 ; Les religions
des peuples non-civilisØs , Paris, 2 vol., 1883 etc., puncte de vedere cu care
este de acord [i M. Revon, Le shinntoïsme , Paris, 1905-1906.
2. L. Marillier, La survivance de l’âme et l’idØe de justice , Paris, 1894 ; numeroase
analize in : Revue de l’Histoire des Religions , p‘n\ ‘n 1906.
3. Liebrecht, Zur Volkskunde , 1879.
4. R. AndrØe, Ethnographische Parallelen , dou\ serii, Leipzig, 1878 [i 1889.
5. Th. Koch, Zum Animismus der Südamerikanischen Indianer , Leiden, 1900.
6. F. Schulze, Der Fetischismus, Leipzig, 1871 ; Psychologie der Naturvölker ,
Leipzig, 1900.
7. Tiele, Histoire des Religions etc.
8. A. Wilken, Het animisme bij den volken van den Indischen Archipel , Indische
Gids, 1885-1886 etc.
9. A.-C., Krujit , Het animisme in den Indischen Archipel , Haga, 1907.
10. E. Monseur, L’âme pupilline , in : Rev. Hist. Rel. , vol. XLI, (1905), pp. 1-23 [i
L’âme poucet , ibid., pp. 361-375.
11. D.-E. Brinton, The Religion of Primitive Peoples , New-York, 1897 etc.
12. ~n german\ ‘n original (n. tr.).
13. Mannhardt, Antike Wald-und Feldkulte , ed. I, 1877 ; ed. a II-a, 1905 ;
Mytologische Forschungen (postum), 1884.
14. J.-G. Frazer, The Golden Bough , ed. I, 2 vol., Londra, 1890, ed. a II-a, 3 vol.,
1900 ; ed. a III-a (sub tipar) 1907 [i urm\torii, din care au ap\rut : Lectures
on Early History of the Kingship , Londra, 1905 ; Adonis, Attis, Osiris, Londra,
ed. I, 1906, ed. a II-a, 1907.
15. Robertson Smith, The Religion of Semites , Londra, ed. I, 1889 ; ed. nou\, 1907 ;
trad. germ. de Stübe, Die Religion der Semiten , Fribourg en Brisgau, 1899,
traducere ce va fi singura citat\ aici.etc. ; ‘n Fran]a, de c\tre A. RØville1, L. Marillier2 etc. ; ‘n
Germania de c\tre Liebrecht3, R. AndrØe4, Th. Koch5, F. Schulz6
etc. ; ‘n Olanda de c\tre Tiele7, A. Wilken8, A.-C. Kruijt9 etc. ; ‘n
Belgia de c\tre E. Monseur10, A. de Cock ; ‘n Statele Unite de
c\tre Brinton11 etc. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul c\
[coala animist\ n-a elaborat o clasificare riguroas\ a credin-
]elor [i riturilor pe care le-a delimitat operele savan]ilor acestei[coli, const‘nd nu at‘t din eseuri de sistematizare, c‘t din cule-
geri paralele, considerate izolat de mediul lor [i f\r\ leg\tur\
cu secven]ele rituale. Trebuie, f\r\ ‘ndoial\, s\ vedem influen]alui A. Bastian care, descoperind ‘n tinere]ea sa Voelkergedanke
12 i
s-a consacrat p‘n\ la sf‘r[itul lungii sale cariere. Aceast\ influ-
en]\ are la baz\ chiar lucrarea Civilisation Primitive a lui Tylor,
oper\ ce a slujit timp de 30 de ani drept cadru pentru toate
tipurile de cercetare complementar\, mai cu seam\ ‘n Rusia.
O orientare diferit\ a luat na[tere odat\ cu Mannhardt13,
ignorat p‘n\ ‘n clipa c‘nd continuatorul s\u, J.-G. Frazer14 i-a
eviden]iat contribu]ia ‘n trasarea noii orient\ri. La r‘ndul lor,
Mannhardt [i Frazer au f\cut [coal\, Robertson Smith15 venind
s\ le adauge un nou filon prin studiul sf‘ntului, al sacrului, al
purului [i al impurului. Aceast\ [coal\ cuprinde ‘ntre al]i sa-

19
van]i : Sidney Hartland1, E. Crawley2, A.-B. Cook3, Miss E.
Harrison4, B. Jevons5 ‘n Anglia ; A. Dieterich6, K.-Th. Preuss7 ‘n
Germania ; Salomon Reinach8, Hubert [i Mauss9 ‘n Fran]a ;
Hoffmann-Krayer10 ‘n Elve]ia etc. ~ntr-adev\r, [colile lui Bastian
[i Tylor pe de o parte, a lui Mannhardt, Robertson Smith [i
Frazer, pe de alta, se leag\ str‘ns una de cealalt\.
~n acest timp, o nou\ [coal\ se n\[tea, [coala dinamist\ ;
R.-R. Marett11 ‘n Anglia [i J.-N.-B. Hewitt12 ‘n Statele Unite au
luat pozi]ie ferm\ ‘mpotriva teoriei animiste, ar\t‘ndu-i insufi-cien]a deja ‘ntrev\zut\ de Tiele (polyzoism sau polizoola-
trism
13). El ‘ntemeiaz\ [coala dinamist\, dezvoltat\ apoi de
K.-Th. Preuss ‘n Germania14, de L.-R. Farnell15, A.-C. Haddon16
[i Sidney Hartland17 ‘n Anglia, Hubert [i Mauss18, A. Van
Gennep19 ‘n Fran]a etc., teorie care recruteaz\ ast\zi din ce ‘n
ce mai mul]i aderen]i.
Acest dublu curent a permis s\ se constate c\, pe l‘ng\
riturile simpatetice [i cu baz\ animist\, exist\ grupuri de rituri
pe baze dinamiste (impersonale) [i rituri contagioniste, acesteaCLASIFICAREA RITURILOR
1. E. Sidney Hartland, The Legend of Perseus , c‘teva capitole [i numeroase
analize in : Folk-Lore , Londra.
2. E. Crawley, The Mystic Rose , Londra, 1903.
3. A.-B. Cook, The European Sky-god , in : Folk-Lore 1905-1908 [i articole in :  The
Classical Review.
4. E. Harrison, Prolegomena to the study of greek religion , Oxford, 1903.
5. Jevons, Introduction to the history of religion , Londra, 1896.
6. A. Dieterich, Eine Mithras-Liturgie , Leipzig 1903 ; Mutter Erde , Leipzig, 1905
etc.
7. K.-Th. Preuss, Phallische Fruchtbarkeitsdämonen als Träger des altmexika-
nischen Dramas , in : Archiv für Anthropologie , 1904.
8. S. Reinach, Cultes, Mythes et Relogions (culegere de articole publicate dup\
1892), 3 vol., Paris, 1905-1908.
9. H. Hubert [i M. Mauss, Essai sur la nature et la fonction du sacrifice , in :
AnnØe sociologique , vol. II, 1898.
10. Hoffmann-Krayer, Die Fruchtbarkeitsriten in der Schweiz , in : Archives suisses
des traditions populaires , 1908.
11. R.-R. Marett, Preanimistic Religion , in : Folk-Lore , vol. XI (1900), pp. 162-182 ;
From spell to prayer , ibid., vol. XV (1904), pp. 132-165.
12. J.-N.-B. Hewitt, Orenda and a definition of religion , in : American Anthropo-
logist, New ser., vol. IV (1902), pp. 33-46.
13. C.-P. Tiele, Religions (Encycl. Brit) [i passim ‘n operele sale.
14. K.-Th. Preuss, Der Ursprung der Religion und Kunst , in : Globus , de la 24
noiembrie 1904 la 29 iunie 1905, in-4, 54 p.
15. L.-R. Farnell, The evolution of religion , Londra, 1905.
16. A.-C. Haddon, Magic and Fetischism , Londra, 1906.
17. S. Hartland, Address to the anthrop. sect. Brit. Ass. Adv. Sc. , York, 1906, in-16,
14 p.
18. H. Hubert [i Mauss, Esquisse d’une thØorie gØnØrale de la magie , in : Ann.
Soc., vol. VII (1904), pp. 1-146.
19. A. Van Gennep, Tabou et TotØmisme à Madagascar , P. 1903-1904 ; Mythes et
LØgendes d’Australie , P. 1906 ; Animisme en dynamisme , De Beweging,
Amsterdam, 1907, pp. 394-396.

ARNOLD VAN GENNEP 20
din urm\ baz‘ndu-se pe materialitate [i transmisibilitate, prin
contact sau la distan]\, calit\]i naturale sau dob‘ndite. Riturile
simpatetice nu s‘nt cu necesitate animiste, nici riturile conta-gioase nu s‘nt cu necesitate dinamiste ; s‘nt patru categorii inde-
pendente unele de altele, grupate pe cupluri de c\tre dou\
[coli care studiau fenomenele magico-religioase din puncte devedere diferite.
~n plus, un rit poate ac]iona direct sau indirect. Prin rit direct
vom ‘n]elege acel rit care posed\ o virtute eficient\ nemijlocit\,f\r\ interven]ia agentului autonom : o impreca]ie, seduc]ie etc.
Dimpotriv\, ritul indirect este un fel de [oc ini]ial, care pune ‘n
mi[care o putere autonom\ sau personificat\, sau o ‘ntreag\serie de asemenea puteri, de exemplu un demon, o clas\ de
djini sau o divinitate, ce intervin ‘n profitul celui care a realizat
ritul : cerere, rug\ciune, culte, ‘n sensul ordinar al cuv‘ntuluietc. Efectul ritului direct este automat, cel al ritului indirect
este prin recul. Riturile indirecte nu s‘nt cu necesitate [i ani-
miste : frec‘nd o s\geat\ de o piatr\, b\[tina[ul din AustraliaCentral\ o ‘ncarc\ de putere magic\ – numit\ arungquiltha [i,
tr\g‘nd ‘n direc]ia inamicului, c‘nd s\geata recade,
arungquiltha urmeaz\ tangenta [i love[te inamicul : for]a se
transmite deci cu ajutorul unui vehicol [i ritul este dinamist
contagios indirect.
~n fine, mai putem distinge riturile pozitive, care s‘nt voli-
]iuni traduse ‘n acte, [i riturile negative. Cele din urm\ s‘nt ‘n
mod curent numite tabuuri . Tabuul este o interdic]ie, un ordin
de „a nu face”, de „a nu se comporta ‘ntr-un anume fel”. Psiho-logic, r\spunde no]iunii de noli]iune , dup\ cum ritul pozitiv
r\spunde voli]iunii, adic\ traduce bine [i el o manier\ de a
vrea [i reprezint\ un act, nu nega]ia unui act. Dar la fel cum atr\i nu poate consta dintr-o non-ac]iune continu\, nici tabuul
nu poate constitui el singur un ritual, cu at‘t mai pu]in o ma-
gie
1. ~n acest sens, tabuul nu este autonom ; exist\ doar ‘n
contrapartid\ cu riturile pozitive. Altfel spus, fiecare rit negativ
‘[i are individualitatea sa proprie dac\ este considerat ca izolat,
1. Despre tabu ca rit negativ, cf. A.V. Gennep, Tabou Tot. Mad. , 1904, pp.26-27,
293, 319. Hubert [i Mauss, Esquisse… p. 129 ; despre tabu ca magie negativ\,
J.-G. Frazer, Kingship  ; pp. 52, 54, 56, 59 [i recenzia mea despre carte, in :
Rev. de l’Hist. des Rel. , 1906, vol. LIII, pp. 396-401 ; Marett, Is taboo a negative
magic ? Anthrop. Essays prezented by E. B. Tylor, Oxford, 1907 pp. 219-234.
Fiind mai u[or de enumerat ceea ce nu trebuie f\cut dec‘t ceea ce trebuiesau poate fi f\cut, teoreticienii au g\sit la diverse popoare liste extinse de
tabuuri, prohibi]ii [i interdic]ii etc. [i le-au supraestimat importan]a.

21
dar tabuul ‘n general nu poate fi ‘n]eles dec‘t prin raportare la
riturile „active”, cu care el coexist\ ‘n ritual : gre[eala lui Jevons,
Crawley, a lui Salomon Reinach etc. este de a nu fi sesizatraportul de dependen]\ reciproc\.
Prin urmare, un acela[i rit poate fi inclus simultan ‘n 4 cate-
gorii, exist‘nd deci 16 posibilit\]i de clasificare pentru un ritdat, cele 4 contrarii elimin‘ndu-se, conform tabelului urm\tor :
Rituri animiste
Rituri simpatetice Rituri contagioase
Rituri pozitive Rituri negative
Rituri directe Rituri indirecte
Rituri dinamiste
Astfel, pentru o femeie ‘ns\rcinat\, a nu m‘nca dude ‘ntruc‘t
faptul l-ar marca pe copil, ‘nseamn\ a executa un rit dinamist
contagios direct negativ ; pentru un marinar care a fost ‘n pe-
ricol de moarte, a oferi ca ex-voto o cor\bioar\ Sfintei Fecioarereprezint\ un rit animist simpatetic indirect pozitiv. {i a[a mai
departe. Poate c\ vom mai descoperi [i alte clase de rituri. Dar
deja cele existente ‘nglobeaz\ un num\r considerabil. Dificul-tatea const\ ‘n primul r‘nd din a [ti cu exactitate, ‘n fiecare caz,
cum se interpreteaz\ ritul, [i asta cu at‘t mai mult cu c‘t dac\
un rit este susceptibil de mai multe interpret\ri, se ‘nt‘mpl\frecvent ca o aceea[i interpretare s\ fie valabil\ pentru mai
multe rituri foarte diferite prin forma lor. Dificultatea const\
mai ales din a distinge dac\ un anumit rit este esen]ialmenteanimist sau dinamist, dac\, de exemplu, un rit de transfer al
unei boli are ca obiect transferul maladiei v\zute ca o calitate
sau expulzarea bolii personificate din corpul pacientului, aunui demon sau spirit al maladiei. {i ‘n detaliu : ritul de a trece
pe dedesubt sau prin ceva, pe care ‘l vom discuta mai ‘ncolo,
se preteaz\ la diverse interpret\ri, una animist\ [i indirect\,alta dinamist\ [i direct\. ~ntr-o astfel de cercetare, tratatele
generale ‘n care autorul, cel mai adesea, n-a dat dintr-un rit
dec‘t elementele ce-i p\reau utile, nu constituie dec‘t rareoriun ajutor pentru o sistematizare acceptabil\ ; de altfel, ‘n ele,
riturile s‘nt clasate ‘n primul r‘nd dup\ asem\n\rile lor formale
(cf. lucr\rile folclori[tilor) [i nu dup\ mecanismele lor.
~ntr-un acela[i ansamblu de ceremonii, cea mai mare parte
a riturilor de detaliu intr\ ‘ntr-o aceea[i categorie. Astfel, majo-
ritatea riturilor de graviditate s‘nt dinamiste contagioase directeCLASIFICAREA RITURILOR

ARNOLD VAN GENNEP 22
[i negative ; majoritatea celor de na[tere s‘nt animiste simpa-
tetice indirecte pozitive. Dar niciodat\ nu e vorba de altceva
dec‘t de o propor]ie : ‘n mijlocul unui ritual animist pozitiv vomg\si, ca o contrapartid\, un grup de rituri dinamiste pozitive
sau animiste contagioase indirecte. Spa]iul nepermi]‘ndu-mi,
n-am putut s\ indic ‘n fiecare caz categoria ‘n care se includefiecare rit ‘n detaliu : dar, cel pu]in, ne vom reaminti c\
numeroasele rituri ce urmeaz\ a fi trecute aici ‘n revist\ nu s‘nt
v\zute ‘n sensul unei imagini unilaterale a mecanismelor pecare le interpretez.
Odat\ clasificarea mecanismelor stabilit\, devine relativ u[or
s\ ‘n]elegem ra]iunile de a fi ale secven]elor ceremoniale . Vom
nota [i faptul c\ teoreticienii nu au ‘ncercat s\ stabileasc\ o
clasificare a acestor secven]e. Exist\ lucr\ri excelente asupra
unora dintre secven]e, dar nu putem cita dec‘t pu]ine care s\urm\reasc\ de la un cap\t la altul o secven]\ ‘ntreag\, [i ‘nc\
mai pu]ine ‘n care aceste secven]e s\ fie studiate unele ‘n raport
cu altele (cf. cap. X). Unei asemenea ‘ncerc\ri i-am consacratvolumul de fa]\, ‘n tentativa de a grupa toate secven]ele cere-
moniale ce acompaniaz\ trecerea dintr-o stare ‘n alta [i dintr-o
lume (cosmic\ sau social\) ‘n alta. Dat\ fiind importan]a acestortreceri, m\ cred ‘ndrept\]it s\ deosebesc o categorie special\
de rituri de trecere , care se descompun, ‘n urma analizei, ‘n
rituri de separare, rituri de limit\ [i rituri de agregare . Cele trei
categorii secundare nu s‘nt dezvoltate ‘n mod egal la o aceea[i
popula]ie, nici ‘ntr-un acela[i ansamblu ceremonial. Riturile de
separare s‘nt mai dezvoltate ‘n cazul funeraliilor, riturile deagregare ‘n ceremonialurile de c\s\torie, iar ‘n ceea ce prive[te
riturile de limit\, ele pot constitui o sec]iune important\, de
exemplu ‘n graviditate, logodn\, ini]iere, sau se pot reduce laun minimum ‘n cazul adop]iunii, celei de-a doua na[teri, celei
de-a doua c\s\torii, trecerii de la a doua la a treia clas\ de
v‘rst\ etc. Deci, dac\ schema complet\ a riturilor de trecerecomport\ ‘n teorie rituri preliminare (separa]ie), liminare
(prag) [i postliminare (agregare), ar trebui ca ‘n practic\ s\
existe o echivalen]\ a celor trei grupe, fie datorit\ importan]eilor, fie ‘n ceea ce prive[te gradul lor de elaborare.
~n plus, ‘n anumite cazuri, schema se dedubleaz\ : atunci
c‘nd pragul este destul de dezvoltat pentru a constitui o etap\autonom\. Astfel, logodna poate deveni o perioad\ de prag
‘ntre adolescen]\ [i c\s\torie ; dar trecerea de la adolescen]\ la
logodn\ comport\ o serie special\ de rituri de separare, de

23
prag [i de agregare la limit\ ; la fel, trecerea de la logodn\ la
c\s\torie, o serie de rituri de separare de limit\, de prag [i deagregare fa]\ de c\s\torie. Aceast\ ‘ntre]esere se constat\ [i ‘nansamblul riturilor de graviditate, de na[tere (parturi]ie) [i de
na[tere propriu-zis\. ~ncerc‘nd s\ grupez toate aceste rituri cu
cea mai mare claritate posibil\, nu am iluzia c\, fiind vorba deactivit\]i, ne-am putea a[tepta ‘n aceast\ materie la o clasificarela fel de rigid\, cum este cea a botani[tilor, de exemplu.
M\ aflu, f\r\ ‘ndoial\, departe de a pretinde c\ toate aceste
rituri de na[tere, ini]iere, c\s\torie etc. nu s‘nt nimic altceva
dec‘t rituri de trecere. Pentru c\, ‘n afar\ de obiectul lor gene-
ral, acela de a asigura o schimbare de statut sau o trecere de lao societate magico-religioas\ sau profan\ la alta, aceste cere-monii au fiecare propriul lor obiect. ~n plus, ceremoniile dec\s\torie comport\ rituri de fecunditate ; cele de na[tere, rituride protec]ie [i de predic]iune ; cele funerare, rituri de ap\rare ;
cele de ini]iere, rituri propi]iatorii ; cele de onc]iune, rituri de
apropriere de divinitate etc. Toate aceste rituri, av‘nd o finali-tate special\ [i actual\, se juxtapun riturilor de trecere [i secombin\ cu ele, c‘teodat\ de o manier\ at‘t de intim\, ‘nc‘t numai [tim dac\ un anume rit de detaliu este, de exemplu, un ritde protec]ie sau un rit de separare. Problema se pune, ‘ntre
altele, cu privire la diversele forme de rituri numite de puri-
ficare, ele put‘nd fi o simpl\ ‘nl\turare de tabu, prin urmare osimpl\ ridicare a calit\]ii impuse, sau s\ fie rituri propriu-zisactive, care s\ confere calitatea de a fi pur.
Faptele m\ oblig\ s\ prezint pe scurt ceea ce am putea numi
pivotarea no]iunii de sacru. Aceast\ reprezentare ([i riturile care
‘i corespund) are caracteristic faptul c\ este alternant\. ~ntr-ade-
v\r, sacrul nu constituie o valoare absolut\, ci una care doarindic\ anumite st\ri. La el acas\, ‘n clanul s\u, omul tr\ie[te ‘nprofan ; tr\ie[te ‘n sacru de ‘ndat\ ce pleac\ ‘n c\l\torie [i seafl\, ‘n calitate de str\in, ‘n vecin\tatea taberei unor necunos-cu]i. Orice femeie, fiind congenital impur\, este sacr\ ‘n raport
cu to]i b\rba]ii adul]i ; dac\ este gravid\, ea devine sacr\ ‘n ra-
port cu toate celelalte femei din clan, except‘nd rudele saleapropiate ; astfel ‘nc‘t, celelalte femei ajung s\ constituie fa]\de ea o lume profan\, incluz‘nd, ‘n acest moment, [i pe copiii [ib\rba]ii adul]i. Orice brahman tr\ie[te ‘n lumea sacrului ‘nc\ dela na[tere ; dar exist\ o ierarhie a familiilor de brahmani, mai
sacre sau mai pu]in sacre unele ‘n raport cu altele. ~n fine, ‘nf\p-
tuind riturile zise de purificare, femeia care tocmai a n\scut
reintr\ ‘n societatea general\, dar numai ‘n sec]iuni speciale :CLASIFICAREA RITURILOR

ARNOLD VAN GENNEP 24
sexul ei, familia ei etc., c\ci ea r\m‘ne ‘n sfera sacrului ‘n raport
cu b\rba]ii ini]ia]i [i fa]\ de ceremoniile magico-religioase. Ast-fel, pe r‘nd, dup\ locul unde ne plas\m ‘n societatea general\,exist\ o deplasare a „cercurilor magice”. Cel care, ‘n cursul vie]ii
sale, trece prin asemenea alternative, se afl\, la un moment dat,
prin chiar jocul concep]iilor [i al clasific\rilor, ‘n situa]ia de apivota
1 ‘n jurul propriei axe, av‘nd astfel ocazia s\ priveasc\
sfera sacrului ‘n locul celei profane sau invers. Astfel de schim-b\ri de statut nu se petrec f\r\ s\ tulbure via]a social\ [i indivi-dual\ ; ‘nc‘t un anumit num\r de rituri de trecere s‘nt destinate
s\ mic[oreze efectele lor d\un\toare. Faptul c\ aceast\ schim-
bare e privit\ ca real\ [i grav\ este demonstrat, ‘n cazul riturilormortuare, ‘n toate tipurile de ceremonii [i la popoare foartediverse, de revenirea ‘n lumea anterioar\ [i resurec]ia ‘n lumeanou\, despre care vom vorbi ‘n cap. IX ; aceste rituri constituieforma cea mai dramatic\ a riturilor de trecere.
~mi mai r\m‘ne s\ precizez pe scurt sensul cuvintelor utili-
zate. Prin dinamism, vom ‘n]elege teoria impersonalist\ amanei  ; prin animism, teoria personalist\, ‘n care puterea per-
sonificat\ ar fi un suflet, unic sau multiplu, o putere animal\sau vegetal\ (totem), antropomorfic\ sau amorf\ (zeu). Acesteteorii alc\tuiesc religia , a c\rei tehnic\ (ceremonii, rituri, culte)
o numesc magie . Cum practica [i teoria s‘nt indisolubile, teoria
f\r\ practic\ devenind metafizic\, iar practica fondat\ pe o alt\teorie, [tiin]\, voi folosi ‘ntotdeauna adjectivul magico-religios .
Ob]inem astfel schema urm\toare :
1. Pivotarea a fost remarcat\ de Robertson Smith in : Die Religion der Smiten ,
pp. 327-328 [i index, s.v. tabu ; cf. [i trecerile de la sacru la profan [i invers,
la indigenii tarahumar [i hui[ol din Mexic (Lumholtz, Unknown Mexico
Londra, 1900, 2 vol. passim. ).

25
CAPITOLUL II
TRECEREA MATERIAL|
Frontiere [i borne – Tabuuri de trecere – Zonele sacre –
Poarta, pragul, porticul – Divinit\]ile de trecere – Riturile deintrare – Sacrificiile de ‘ntemeiere – Riturile de ie[ire
Pentru a fixa ideile, voi vorbi mai ‘nt‘i despre trecerea
material\. ~n zilele noastre, cu excep]ia ]\rilor care au p\stratpa[aportul, trecerea ‘ntre regiunile civilizate e liber\. ~n ultim\
instan]\, frontiera, linie ideal\ trasat\ ‘ntre borne sau piloni,
nu este vizibil\ dec‘t pe h\r]i. Dar cu pu]in timp ‘n urm\,trecerea de la o provincie la alta [i, mai ‘nainte, chiar de la un
domeniu seniorial la altul, se ‘nso]ea de formalit\]i diverse.
Erau formalit\]i de ordin politic, juridic [i economic ; dar [i deordin magico-religios, de exemplu interdic]ii pentru cre[tini,
musulmani sau budi[ti de a p\trunde [i locui ‘ntr-o parte a
globului nesupus\ credin]ei lor.
De acest element magico-religios ne interes\m aici [i, pentru
a-l vedea ac]ion‘nd ‘n toat\ plenitudinea sa, trebuie s\ ne ‘n-toarcem la tipurile de civiliza]ie unde el ac]ioneaz\ sau ac]iona
asupra a ceea ce ast\zi nu mai este dec‘t un domeniu laic.
Cu toate c\, ‘n mod obi[nuit, teritoriul ocupat de un trib
semi-civilizat e definit doar de accidentele naturale, locuitorii
s\i [i vecinii lor [tiu foarte bine ‘n ce limite teritoriale se ‘ntind
drepturile [i prerogativele lor. Dar se ‘nt‘mpl\ ca borna natural\s\ fie o st‘nc\ sau un arbore, un r‘u sau un lac sacru, a c\ror
dep\[ire sau ‘nc\lcare este interzis\ sub amenin]area unor
sanc]iuni supranaturale. Un astfel de caz pare totu[i rar. Decele mai multe ori, limita este marcat\ de un obiect, pilon,
portic, o piatr\ ‘n picioare (pilon, born\ etc.) plasate ‘n acel
loc [i ‘nso]ite de rituri de consacrare. Protec]ia interdic]iei poa-te fi imediat\ sau mediat\ (divinit\]i de frontier\, reprezentate –
de exemplu – de kudurru ‘n Babilonia, Hermes, Priap
1 etc.,
1. Sub rezerva unei demonstra]ii ulterioare, iat\ [i interpretarea mea privind
asocierea dintre born\ [i falus, av‘nd un caracter aproape universal. Exist\ :
(a) asimilarea ]\ru[ului sau a pietrei cu penisul ‘n erec]ie ; (b) ideea deunire, prin asocierea cu actul sexual av‘nd valoare de adjuvant magic ;

ARNOLD VAN GENNEP 26
divinit\]i ale bornelor etc.). Prin punerea sau fixarea ceremo-
nial\ a bornelor sau limitelor (plug, piele de animal t\iat\ ‘n
f‘[ii, canal etc.), un anumit spa]iu determinat este luat ‘n pose-sie de c\tre o anume grupare determinat\, ‘nc‘t ‘nc\lcarea, ca
str\in, a acestui spa]iu rezervat ‘nseamn\ un sacrilegiu identic
cu acela de a p\trunde, ca profan, ‘ntr-o p\dure sacr\, ‘ntr-untemplu etc. Uneori s-a confundat aceast\ credin]\ ‘ntr-un teri-
toriu sacru astfel determinat cu credin]a sacralit\]ii ‘ntregului
p\m‘nt, ca P\m‘nt-Mam\
1. ~n China, conform celor mai vechi
documente, P\m‘ntul nu era o divinitate : dar fiecare parcel\
de sol era sacr\ pentru locuitorii [i posesorii s\i2. De asemenea
‘n Loango, se pare3 ; [i la fel pentru teritoriile cet\]ilor grece[ti,
la Roma4 etc.
Deci interdic]ia de a p\trunde pe un teritoriu are caracter
magico-religioas propriu-zis, ea exprim‘ndu-se ‘n lumea clasic\cu ajutorul bornelor, pere]ilor, statuilor [i prin mijloace mai
simple la semi-civiliza]i. Se ‘n]elege c\ aceste semne nu s‘nt
puse pe toat\ lungimea frontierei, ca st‘lpii de hotar la noi, cidoar ‘n locurile de trecere, pe drumuri [i la intersec]ii. Modali-
tatea cea mai simpl\ const\ din plasarea ‘n mijlocul sau de-a
curmezi[ul drumului a unei c\pi]e de iarb\, a unei buc\]i delemn, a unui ]\ru[ ‘nt\rit cu un snop
5 etc. Un rit deja mai
(c) ideea de protec]ie ca urmare a puterii ‘mpuns\turilor (de coarne, degete
etc.) de a „str\punge” influen]a malefic\, geniul r\u etc. ; (d) foarte rar ,
ideea fecund\rii teritoriului [i a locuitorilor s\i. ~nc‘t elementul falic la Terma[i Hermes nu are nimic propriu-zis sexual.
1. Consider c\ s‘nt false interpret\rile privind na[terea [i copil\ria oferite de
A. Dietrich, Mutter Erde , Leipzig, 1905.
2. „Exist\ un zeu al p\m‘ntului [‘n vechile religii chineze[ti ] ‘n fiecare canton
[25 de familii ] ; religiile aveau un zeu pentru popor [i unul pentru folosin]a
personal\ ; la fel, fiecare senior feudal, fiecare grup de familii, apoi fiecaredinastie imperial\ ; ‘n r\zboaiele de pedepsire, ace[ti zei se aflau ‘n frunte,
fiind reprezenta]i printr-o pies\ din lemn [i asocia]i cu zeii recoltelor.
Zei]a-P\m‘nt pare s\ fie ulterioar\ lor, a[a dup\ cum rezult\ din mai multesincretisme.” Cf. Ed. Chavannes, Le dieu du sol dans l’acienne religion
chinoise , in : Rev. de l’Hist. des Rel. , 1901, vol. XLIII, pp. 124-127, 140-144.
3. A se compara cu E. Dennett, At the back of the black man’s mind , Londra, 1906,
[i Pechuel-Loesche, Volkskunde von Loango , Stuttgard, 1907
4. A se vedea interesantul studiu despre lustratio pagi , datorat lui W. Warde
Fowler, in : Anthropology and the Classics , Oxford, 1908, pp. 173-178 ; citi-
torii volumului de fa]\ vor admite, sper, c\ lustratio nu reprezint\ dec‘t un
rit al separ\rii teritoriilor, cosmice sau umane (‘ntoarcerea din r\zboi etc.).
5. Referin]elor date de H. Grierson, The silent trade , Edinburgh, 1903, pp. 12-14
n.4 (unde, din p\cate, riturile de apropriere [i tabuurile de trecere s‘nt
confundate), li se pot ad\uga : Dennett, loc. cit. , pp. 90, 153, n. 192 ;
Pechuel-Loesche, loc. cit. , pp. 223-224, 456, 472 etc. ; Buttikofer, Reisebilder
aus Liberia , Leiden, 1890, vol. II, p. 304 ; A.V. Gennep, Tabou. Tot. Mad. ,
Paris, 1904, pp. 183-186 (tabuuri de trecere) ; Van der Burgt, l’Urundi ,
Bar-le-Duc., 1904, s.v. Iviheko etc. ~n Europa este foarte r\sp‘ndit obiceiul
de a ‘nfige un ]\ru[ ‘n p\m‘nt, cu un snop de paie pe el, interzic‘nd trecerea
pe o c\rare sau p\trunderea pe un anumit domeniu.

27
complicat este ridicarea unui portic, ‘nso]it sau nu de obiecte
naturale1 sau de statui mai mult sau mai pu]in grosolane2, pro-
cedee diverse pe care nu trebuie s\ le descriu aici ‘n detaliu3.
La noi, actualmente, o ]ar\ este vecin\ cu alta ; nu a fost ‘ns\
totdeauna a[a, dat fiind c\ p\m‘ntul cre[tin nu forma dec‘t o
anumit\ parte din Europa ; ‘n jurul lui, exista o ‘ntreag\ zon\neutr\, divizat\ practic ‘n sec]iuni, ‘n provincii de grani]\. Aces-
tea s-au mic[orat treptat [i apoi au disp\rut, dar termenul de
„lettre de marche” ‘[i mai p\streaz\ sensul de scrisoare de trece-
re de la un teritoriu la altul prin traversarea zonei neutre. Zonele
de acest gen au jucat un rol important ‘n antichitatea clasic\, ‘n
special ‘n Grecia ; ele reprezentau grani]a sau locul de b\t\lie
4.
La semi-civiliza]i, se ‘nt‘lne[te aceea[i zon\ ; dar limitele ei s‘nt
mai pu]in precizate, teritoriile vecine fiind mai pu]in numeroase
[i slab populate. Zone de grani]\ pot fi : un de[ert, un sm‘rc [i,mai ales, p\durea, unde fiecare poate c\l\tori [i v‘na cu drepturi
depline. Dat\ fiind pivotarea no]iunii de sacru, cele dou\ teri-
torii apropiate s‘nt sacre pentru cine se afl\ ‘n zon\, dar zonaeste sacr\ pentru locuitorii ambelor teritorii. Din punct de vede-
re material [i magico-religios, oricine trece de la un teritoriu la
altul se afl\, pentru un timp mai mult sau mai pu]in ‘ndelungat,‘ntr-o situa]ie special\ : el plute[te ‘ntre dou\ lumi. Aceast\ si-
tua]ie am denumit-o eu limit\ [i unul dintre obiectivele c\r]ii
1. Du Chaillu, L’Afrique sauvage , Paris, 1868, p. 38 : porticul cu plante sacre,
craniul unui cimpanzeu etc. (Congo) ; porticuri formate din doi ]\ru[i ‘nfip]i,
cu o pr\jin\ transversal\ deasupra lor, de care at‘rn\ cranii sau ou\ etc. s‘ntfrecvent ‘nt‘lnite pe Coasta-de-Filde[, reprezent‘nd tabuuri de trecere [i
protec]ii ‘mpotriva spiritelor (comunicare oral\ a lui Maurice Delafosse) ;
Pechuel-Loesche, Volkskunde von Loango , Stuttgart, 1907, fig. pp. 224 [i 472 ;
etc.
2. Cf., printere al]ii, K. Martins, pentru Surinam, in : Bijdr. Taalland-Vol kenkunde
Ned. Indie , vol. XXXV (1886), pp. 28-29 [i plan[a 2, cu o statuie cu dou\
fe]e pe care am asem\nat-o cu Ianus bifrons , in : Rev. Trad. pop. , 1907,
pp. 97-98, ceea ce confirm\ teoria lui Frazer, Kingship , Londra, 1906, p. 289
3. Uneori se ‘nal]\ o palisad\ de-a curmezi[ul drumului (Du Chaillu, op.cit.
p. 133) spre a ‘mpiedica p\trunderea bolilor ‘n sat – ‘n Loango ; Buttikoler,
op.cit., p. 304 : bariere din rogojini pentru a ‘mpiedica accesul la arborele
sf‘nt unde se s\v‘r[esc riturile de ini]iere ; aceasta pare a fi semnifica]iabarierei de crengi [i rogojini ‘n\l]ate ‘n Australia [i Noua Guinee, [i nu a[a
cum se crede, pentru a ascunde de ochii profanilor ceea ce se petrece.
4. Despre zonele sacre [i f‘[iile neutre, cf. H. Grierson, op.cit., pp. 29, 56-59 ;
despre frontiere [i borne ‘n Asiro-Babilonia [i Palestina, H. Gressman,
Mythishe Reste in der Paradieserzählang , in : Arch. für Religionswissenschaft ,
vol. X (1907), pp. 361-363, n. Despre s\rb\toarea Terminalia la Roma, WardeFowler, The Roman Festivals , Londra, 1899, pp. 325-327 ; pare-se c\ [i colina
Capitolina s-a aflat la originea unei astfel de zone neutre (cf. Ibidem , p. 317),
ca hotar ‘ntre Palatin [i Quirinal ; cf. [i Roscher’s Lexicon , s.v. Iuppiter ,
col. 668 [i W. Fowler, in : Anthropology and the Classics , Oxford, 1908,
pp. 181 [i urm., despre pomerium .TRECEREA MATERIAL|

ARNOLD VAN GENNEP 28
de fa]\ este s\ demonstreze c\ limita, ideal\ [i material\ toto-
dat\, se reg\se[te, mai mult sau mai pu]in eviden]iat\, ‘n toate
ceremoniile care ‘nso]esc trecerea de la o situa]ie magico-reli-gioas\ sau social\ la alta.
Acestea fiind spuse, iat\ c‘teva descrieri de ceremonialuri
de trecere material\. C‘nd un rege spartan pleca la r\zboi, elf\cea un sacrificiu lui Zeus ; iar dac\ sor]ii ‘i erau favorabili, un
purt\tor de foc lua flac\ra de la altar [i o purta prin fa]a armatei
p‘n\ la frontier\ ; acolo, regele f\cea un nou sacrificiu, [i dac\sor]ii ‘i erau iar\[i favorabili, trecea grani]a iar purt\torul de
foc preceda armata
1. Este clar c\ avem de-a face cu un rit de
separare de teritoriul personal ‘n momentul intr\rii ‘n teritoriulneutru. Mai multe rituri de trecere a frontierelor au fost studiate
de Clay Trumbull
2 care ‘l citeaz\ [i pe urm\torul : c‘nd generalul
Grant a ajuns la Assiout, loc de frontier\, odat\ debarcat, asacrificat un bou al c\rui cap a fost a[ezat de o parte a pun]ii,
iar corpul de cealalt\ parte, de a[a manier\ ‘nc‘t Grant trebuia
s\ treac\ printre ele c\lc‘nd peste s‘ngele v\rsat
3. Ritul care
presupune trecerea printr-un obiect t\iat ‘n dou\, printre dou\
ramuri sau pe sub un obiect, este un rit ce trebuie interpretat,
‘ntr-un anumit num\r de cazuri, ca rit direct de trecere, ideeafiind aceea c\ se iese astfel dintr-o lume anterioar\ pentru a se
intra ‘ntr-una nou\
4.
Procedeele descrise de el s‘nt aplicate nu numai c‘nd este
vorba de o ]ar\ sau de un teritoriu, dar [i ‘n cazul unui sat,
ora[, cartier, templu sau cas\. Dar atunci zona neutr\ se ‘ngus-
teaz\ treptat, p‘n\ la a nu mai fi (excep]ie f\c‘nd pronaosul ,
narthex -ul, vestibulum ) dec‘t o simpl\ piatr\, o grind\ sau un
prag5. Porticul-tabu-de-trecere devine poarta zidurilor cartie-
1. Cf. J.-G. Frazer, The Golden Bough , ed. a II-a, Londra, 1900, vol. I, p. 305.
2. H. Clay Trumbull, The threshold covenant , New York, 1896, pp. 184-196.
Cartea, greu de g\sit, mi-a fost ‘mprumutat\ de Salomon Reinach, c\ruia ‘iaduc aici mul]umirile mele.
3. Teza lui Trumbull este c\ s‘ngele r\sp‘ndit reprezint\ mai cur‘nd un simbol
dec‘t un agent de alian]\.
4. O culegere cu astfel de rituri a fost publicat\ ‘n MØlusine  ; unele implic\
transferul unei boli, cele denumite de obicei rituri de „purificare” implic\
‘ns\ ideea trecerii de la impur la pur. Toate no]iunile acestea [i, prin urmare,[i riturile corespunz\toare, s‘nt de obicei ‘nglobate ‘ntr-un acela[i ansamblu
ceremonial.
5. Pentru detalii privind riturile de trecere a pragului, trimit la cartea lui
Trumbull : indivizii se prosterneaz\ ‘n fa]a pragului, ‘l s\rut\, ‘l ating cu m‘na,
p\[esc peste el sau, dimpotriv\, ‘[i scot ‘nc\l]\rile [i se las\ purta]i pe deasu-
pra etc. cf. [i W. Crooke, The lifting of the bride , in : Folk-lore , vol. XIII (1902),
pp. 238-242. Toate aceste rituri difer\ de la un popor la altul, complic‘ndu-se ;
deci pragul este [i s\la[ al geniului casei sau al familiei, al zeului pragului etc.

29
rului sau u[a casei. Caracterul sacralizat nu se localizeaz\ numai
la prag : la fel de sacri s‘nt boiandrugii arhitravelor1. Toat\
arm\tura por]ii formeaz\ un ‘ntreg [i dac\ riturile speciale di-fer\, faptul se datoreaz\ unor motive tehnice imediate : pragul
e udat cu s‘nge, cu ap\ lustral\, se ung usciorii cu s‘nge, cu
parfum ; i se adaug\ sau i se fixeaz\ obiecte sacre, la fel pentruarhitrav\. Ne‘n]eleg‘nd aceste lucruri, ‘n monografia sa consa-
crat\ „alian]ei prin prag”, Clay Trumbull a trecut de partea
interpret\rii naturale, cu toate c\ scrisese, referitor la pragul debronz din Grecia : „avem de-a face cu un sinonim arhaic al
limitei exterioare a domeniului spiritual”. Cu siguran]\ : poarta
este limita dintre lumea str\in\ [i cea domestic\, dac\ estevorba de un caz obi[nuit, dintre lumea profan\ [i lumea sacru-
lui, dac\ este vorba de un templu
2. Astfel „trecerea pragului”
semnific\ p\trunderea ‘ntr-o lume nou\. Este un act important‘n ceremoniile de c\s\torie, de adop]iune, de ungere [i ‘n cazul
funeraliilor.
Nu mai insist asupra riturilor de trecere a por]ii pentru c\ ‘n
capitolele urm\toare vor fi descrise multe dintre ele. Vom nota
c\ riturile s\v‘r[ite chiar pe prag s‘nt rituri de limit\. Ca rit de
separare de mediul anterior, exist\ riturile de „purificare” (desp\lare, de cur\]ire etc.) [i riturile de agregare (prezentarea
s\rii, pr‘nzul ‘n comun etc.). Riturile de prag nu s‘nt rituri de
„alian]\” propriu-zise, ci de preg\tire pentru alian]\, precedateele ‘nsele de riturile de preg\tire pentru limit\.
~n consecin]\, propun s\ numim rituri preliminare – riturile
de separare de lumea anterioar\, rituri liminare – riturile exe-
cutate ‘n timpul stadiului la limit\, [i rituri postliminare – rituri-
le de agregare la lumea nou\.
Porticul rudimentar african reprezint\ foarte probabil forma
de ‘nceput a porticurilor izolate care au luat ‘n Extremul Orient
o at‘t de mare dezvoltare
3 [i unde nu numai c\ au devenit
1. Cf. listei am\nun]ite a practicilor chineze[ti referitoare la u[i, ‘n Doolittle,
Social life of the Chinese (Fu-Tchu) N.-Y., 1867, vol. I, pp. 121-122 [i vol. II,
pp. 310-312. W. Grube, PekingerVolkskunde , Berlin, 1902, pp. 93-97 ; pentru
ornamentele magice de la u[i, vz. Trumbull, loc. cit. , pp. 69-74 [i 323.
2. Nu trebuie s\ consider\m, cum face Trumbell, c\ pragul reprezint\ un altar
primitiv iar altarul, un prag transplantat, nici s\ atribuim s‘ngelui o mai mare
importan]\ dec‘t apei, ‘n cadrul riturilor cu privire la prag, sau simplul
contact s\-l privim ca rit de agregare sau alian]\.
3. ~n China : Gisbert Combaz, SŁpultures impØriales de la Chine , Bruxelles, 1907,
pp. 27-33 ; Doolittle, loc. cit. , vol. II, pp.299-300 ; Japonia : W.-E. Griffis, ap.
Trumbull, loc.cit. , appendice, pp. 320-324 ; B.-H. Chamberlain ; Things
Japanese , Tokyo [i Londra, 1890, p. 356, s.v. torii ; R. Munro, Primitive
culture in Japan , Tokyo, 1905, p. 144.TRECEREA MATERIAL|

ARNOLD VAN GENNEP 30
monumente independente, cu o valoare arhitectural\ proprie
(porticuri ale divinit\]ilor, ale ‘mp\ra]ilor, ale v\duvelor etc.),
dar, cel pu]in ‘n [intoism [i taoism, s‘nt utilizate ca instrumenteceremoniale (a se vedea riturile copil\riei). Aceea[i evolu]ie,
de la portic magic la monument, pare s\ fi avut arcul de triumf
roman, ‘nving\torul trebuind mai ‘nt‘i s\ se despart\, printr-oserie de rituri, de lumea inamicului, pentru a se putea ‘ntoarce,
prin trecerea pe sub arc, ‘n lumea roman\, ritul de agregare
reprezent‘nd ‘n acest caz sacrificiul adus lui Jupiter Capitolin [idivinit\]ilor protectoare ale cet\]ii
1.
P‘n\ aici, porticul ritual a ac]ionat direct. ~n alte cazuri ‘ns\,
el constituie ad\postul unor divinit\]i speciale. Ace[ti „p\zitoriai pragului”, odat\ ce iau propor]ii monumentale, ca ‘n Egipt,
Asiro-Babilonia (dragoni ‘naripa]i, sfinc[i, mon[tri de toate
felurile
2) sau China (statui), duc ‘n planul secund pragul [i
porticul ; lor li se adreseaz\ rugile [i sacrificiile : ritul trecerii
materiale a devenit un rit de trecere spiritual\. Nu mai repre-
zint\ un act de trecere care realizeaz\ pasajul, ci o for]\ indivi-dualizat\ ce asigur\ pasajul ‘n mod imaterial
3.
Or, se ‘nt‘mpl\ rar ca aceste dou\ forme s\ se prezinte izolat :
‘n imensitatea cazurilor, ele se combin\. {i vedem ‘ntr-adev\r,‘n diverse ceremonialuri, ritul direct aliindu-se celui indirect,
ritul dinamist, celui animist, fie pentru a ‘ndep\rta obstacolele
care se pot opune trecerii, fie pentru a efectua chiar trecerea.
Printre riturile de trecere material\ se cuvine a mai cita cele
de str\batere a trec\torilor cu depuneri de diverse obiecte
(pietre, p‘nzeturi, bl\nuri etc.), de ofrande, de invoca]ii fa]\ degeniul locului etc. : Maroc (kerkur ), Mongolia, Tibet ( obo), Assam,
Anzi, Alpi ( chapelles ) etc. Trecerea unui r‘u este frecvent ‘nso-
]it\ de ceremonii
4, iar ca rit negativ corespunz\tor ‘nt‘lnim
1. Privind secven]a riturilor de triumf, vz. Montfaucon, AntiquitØs expliquØes ,
Paris, 1719, folio, vol. IV, pp. 152-161.
2. Despre astfel de divinit\]i [i riturile cu privire la ele, vezi E. Lefebure, Rites
Égyptiens  ; construction et protection des Ødifices , in : Publ. Ec. Lettres d’Alger ,
Paris, 1890 ; pentru taurii ‘naripa]i din Asiria, cf. p. 62.
3. Despre divinit\]ile pragului, cf. Trumbell op.cit . pp. 94 [i urm., Farnell,
Anthropological Essayes pres. to. E.B. Tylor , Oxford, 1907, p. 82 ; J.-G. Frazer,
ib., p. 167 ; China: de obicei Shen-Shu [i Jü-lü (cf. De Groot-Chavannes, Les
fŒtes annuellement cØlØbrØes à Emouy , Paris, 1886, pp. 597 [i urm.) ; dar [i la
Beijing, Ch’in-Ch’iung [i Yü-chih-kung (cf. Grube, Pek. Wolksk. , pp. 93-94) ;
Japonia : Is. Bird, Unbeaten Tracks in Japan , Londra, vol. I, pp. 117, 273 ;
Michael Revon, Le Shinntoïsme , in : Rev. de L’Hist. des Rel. , 1905, vol. I,
pp. 389 [i 390 ; Munro, Primitive culture in Japan , Yokohama, 1906, p. 144 ; etc.
4. A se vedea printre al]ii, H. Gaidoz, Le dieu gaulois du soleil , Paris, 1886,
p. 65 ; reamintesc ceremoniile de construc]ie [i de inaugurare a podurilor
(cf. pontifax ). – C‘t despre riturile de trecere prin sau pe sub ceva, ele au fost

31
interdic]ia ca regele sau preotul s\ traverseze un anume r‘u
sau, ‘n general, un curs de ap\. La fel, ‘mbarcarea sau debar-
carea, actul de a urca ‘n tr\sur\ sau ‘n palanchin, de a urca pecal pentru a pleca ‘n c\l\torie etc. s‘nt frecvent ‘nso]ite de rituri
de separare la plecare [i de rituri de agregare la ‘ntoarcere.
~n fine, ‘n anumite cazuri, sacrificiile zise de ‘ntemeiere [i
de construc]ie s‘nt cuprinse ‘n categoria riturilor de trecere. S\
remarc\m c\ ele se studiaz\ izolat atunci c‘nd fac parte dintr-un
ansamblu ceremonial omogen, cum ar fi ceremonia de schim-bare a domiciliului
1. Orice cas\ nou\ este o locuin]\ tabu p‘n\
c‘nd, prin rituri apropriate, devine noa2. Aceast\ ‘ntemeiere a
tabuului este, ‘n formele [i mecanismele sale, aceea[i c‘nd evorba de un teritoriu sau de o femeie etc. sacralizate : sp\l\ri
sau lustra]ii, comensualitate. Alte practici au ca obiect s\ fac\
‘n a[a fel ‘nc‘t casa s\ fie rezistent\, s\ nu se d\r‘me etc. {i a
culese ‘n MØlusine de mai to]i folclori[tii. Ar fi cazul s\ fie rediscutate, dar
nu o voi face aici. Voi cita doar pe unul, cf. Krascheninnikov, Histoire et
description du Kamtchatka , Amsterdam, M.M. Rey, 1760, vol. I, pp. 130-31
[i cf. p. 136:„Cur‘nd, ‘n iurt\ au fost aduse crengi de mesteac\n. Num\rul lor era egal cu
cel al familiilor, ‘nc‘t fiecare kamciadal lu\ c‘te o ramur\ pentru familia lui [i
o ‘ndoi, f\c‘nd din ea un cerc. ~[i puse femeia [i copiii s\ treac\ prin cerc dec‘te dou\ ori, iar dup\ ce ace[tia trecur\, au pornit a se roti ‘n cerc. Ceremo-
nia, ei o numesc «purificare de p\cate»”. Or, din descrierile lui Krascheninnikov,
rezult\ c\ mesteac\nul reprezint\ un arbore sf‘nt la popula]ia din Kamciatka,fiind utilizat ‘n majoritatea ceremoniilor ; ‘nc‘t, interpretarea poate fi : 1
0 sanc-
tificarea a fost direct\, prin influen]a mesteac\nului care este pur ; 20 a
existat un transfer de impuritate de la indivizi la mesteac\n, ceea ce cores-punde cu restul ceremoniei: „Odat\ purifica]i, indivizii au ie[it din iurt\
purt‘nd ramurile de mesteac\n, prin jupana , prima ie[ire, ‘nso]i]i fiind de
rudele de ambe sexe. Afar\, au trecut din nou prin cercul de ramuri demesteac\n, dup\ care crengile au fost ‘nfipte ‘n z\pad\, cu v‘rful ‘ndreptat
spre R\s\rit. Apoi, [i-au scuturat hainele [i, l\s‘nd acolo ton[itce , au intrat
din nou ‘n iurt\ prin intrarea cea adev\rat\ [i nu prin jupana .” Cu alte
cuvinte, ei au l\sat afar\ impurit\]ile marteriale sacralizate acumulate ‘n
‘mbr\c\minte, obiectul ritualic cel mai important, ton[itce , f\cut din «iarb\
dulce» etc., categoria de sacra [i ramurile devenite receptoare ale sacrului.
Trecerea pe sub arcurile sacralizate ‘nl\tur\ ‘n mod automat caracterul sacru
la indivizi, caracter dob‘ndit prin executarea unor complicate ceremonii al
c\ror sf‘r[it este ritul descris mai sus. Arcurile reprezint\ porticul ce separ\lumea sacrului de lumea profan\ ; odat\ re‘ntor[i ‘n profan, actorii cere-
moniei pot folosi din nou intrarea principal\ a colibei.
1. Despre sacrificiile de construc]ie, vezi P. Sartori, Ueber das Bauopfer , in :
Zeitschrift für Ethnologhie , 1898, pp. 1-54, care a v\zut doar ‘n c‘teva rituri
de apreciere. Pentru riturile franceze, cf. P. SØbilla, Le Folk-lore de France ,
Paris, 1907, vol. IV, pp. 96-98, iar pentru diferitele teorii, Trumbull, loc. cit. ,
pp. 45-57 ; Westermarck, The origin and development of moral ideas , Londra,
vol. I, 1906, pp. 461 [i urm. Asemenea rituri s‘nt incluse ‘ntr-o categorie mai
ampl\ pe care o numesc rituri de «prima oar\» (cf. cap. IX). Farmecul, 43, 3-15
din Kausika-Sutra (W. Caland, Altindisches Zauberritual , Haga, 1900,
pp. 147-148) se raporteaz\ nu numai la construc]ie [i intrare, ci chiar men-
]ioneaz\ schimbarea locuin]ei indivizilor [i animalelor s\lbatice.
2. Pentru o ceremonie tipic\, cf. Hildburgh, Notes on sinhalese magic , in: Journ.
Anthrop. Inst. , vol. XXXVIII (1908), p. 190.TRECEREA MATERIAL|

ARNOLD VAN GENNEP 32
fost o eroare a se vedea ‘n unele dintre ele reminiscen]e ale
unui str\vechi sacrificiu uman. Diverselor rituri de ‘nl\turare a
tabuului, de fixare a geniului protector, de transfer al primeimor]i, de securitate viitoare le urmeaz\ riturile de agregare :
liba]iuni, vizite ceremoniale, consacrarea diverselor p\r]i, ‘m-
p\r]irea p‘inii, a s\rii, a unei b\uturi, pr‘nzul ‘n comun (‘nFran]a : prendre la crØmaillŁre – s\rb\torirea printr-o mas\ a
instal\rii ‘ntr-o cas\ nou\, n. tr.). Aceste rituri s‘nt propriu-zis
rituri de identificare a locuitorilor viitori cu noua lor locuin]\.Dat fiind faptul c\ locuitorii ‘n[i[i, de exemplu un logodnic sau
un t‘n\r so] ajutat de familia sau de so]ia sa etc. s‘nt cei care au
construit casa, riturile pornesc chiar de la ‘nceputul con-struc]iei.
Riturilor de intrare ‘ntr-o cas\, templu etc., le corespund
riturile de ie[ire, care s‘nt fie identice, fie inverse. ~n epoca luiMahomed, intr‘nd [i ie[ind, arabii m‘ng‘iau zeul domestic cu
m‘na
1, acela[i gest fiind, dup\ moment, fie rit de agregare, fie
de separare. ~n acela[i mod, orice evreu pios, de fiecare dat\c‘nd trece pe poarta principal\ a casei sale, atinge cu un deget
al m‘inii drepte mazuza , cuf\ra[ul fixat pe cadrul por]ii, ‘n
care se afl\ o h‘rtie, o band\ de stof\ etc., av‘nd scris sau brodatnumele sacru al lui Dumnezeu (Shadai) ; ‘[i coboar\ degetul
imediat [i zice : „Domnul s\-mi ocroteasc\ ie[irea [i intrarea,
de acum p‘n\ ‘n veci !”
2, ritul verbal ad\ug‘ndu-se celui ma-
nual. Vom nota c\, de obicei, doar poarta principal\, fie c\ este
consacrat\ printr-un rit special, fie pentru c\ e orientat\ ‘ntr-o
direc]ie favorabil\, reprezint\ locul de desf\[urare al riturilorde intrare [i de ie[ire, celelalte deschideri (ale casei) neav‘nd
caracter de prag ‘ntre lumea familial\ [i cea exterioar\. De unde
[i preferin]a ho]ilor (‘n alte civiliza]ii dec‘t a noastr\) de ap\trunde prin alte p\r]i dec‘t pe u[\ ; [i obiceiul de a scoate
cadavrul prin u[a din spate sau pe fereastr\, de a nu permite
femeii s\ ias\ ‘n timpul sarcinii sau menstrua]iei dec‘t pe poartasecundar\, de a nu introduce cadavrul animalului sacralizat
dec‘t pe fereastr\ sau printr-o sp\rtur\ etc. Aceste rituri au ca
obiect s\ ‘mpiedice poluarea unui pasaj care trebuie s\ r\m‘n\liber, de vreme ce el a devenit astfel prin rituri speciale ; de
asemenea, nu e voie s\ scuipi, s\ urinezi etc.
1. Robertson Smith, Die Religion der Semiten , p. 187.
2. Clay Trumbell, Thershold Covenant , pp. 69-70 (Siria).

33
C‘teodat\, valoarea sacr\ a pragului se reg\se[te la toate
pragurile casei : ‘n Rusia, am v\zut case ‘n care pe pragul fie-
c\rei camere era b\tut\ ‘n cuie c‘te o potcoav\ ; or, ‘n acestecase, fiecare camer\ avea icoana sa.
~n orice caz, pentru a ‘n]elege riturile cu privire la prag,
trebuie s\ ne amintim c\ pragul nu reprezint\ dec‘t un elemental u[ii [i c\ cea mai mare parte dintre aceste rituri trebuie luate
‘n sens direct [i material ca rituri de intrare, de a[teptare [i de
ie[ire, adic\ de trecere.TRECEREA MATERIAL|

ARNOLD VAN GENNEP 34
CAPITOLUL III
INDIVIZII {I GRUPURILE
Starea [i ‘nsu[irile str\inului – Rituri de agregare a str\inului
– Comensualitatea – Schimburile ca rit de agregare – Fra-ternizarea – Riturile de salut – Riturile sexuale de agregare– Domiciliul str\inului – C\l\torul : rituri de plecare [i de‘ntoarcere – Adop]iunea – Schimbarea de st\p‘n – R\zboiul,vendeta, pacea
Orice societate general\ poate fi considerat\ ca un fel de
cas\ divizat\ ‘n camere [i coridoare, av‘nd pere]ii exteriori cuat‘t mai pu]in gro[i [i u[ile de comunicare cu at‘t mai largi [i
mai pu]in ‘nchise, cu c‘t societatea este mai apropiat\ de a
noastr\ prin forma ei de civiliza]ie. Din contra, la semi-civiliza]i,aceste compartimente s‘nt izolate cu grij\ unele de altele [i,
pentru a trece de la unul la altul, s‘nt necesare formalit\]i [i
ceremonii prezent‘nd o mare analogie cu riturile de trecere
materiale despre care tocmai am vorbit.
Orice individ sau grup care, nici prin na[tere, nici prin cali-
t\]i speciale dob‘ndite, nu are dreptul imediat de a intra ‘ntr-o
cas\ determinat\ de o astfel de ordine [i de a se instala ‘ntr-una
dintre aceste subdiviziuni, se afl\ ‘ntr-o stare de izolare ce iadou\ forme pe care le putem ‘nt‘lni fie izolate, fie ‘n com-
bina]ie. Ei s‘nt f\r\ ap\rare, ‘ntruc‘t nu fac parte din acea socie-
tate special\ sau general\ ; s‘nt puternici deoarece apar]in lumiisacre, societatea constituind pentru membrii ei lumea profa-
nului. De aici, conduita diferit\ a popula]iilor, unii ucig‘ndu-i,
jefuindu-i, maltrat‘ndu-i pe str\ini f\r\ nici o judecat\
1, al]ii
tem‘ndu-se de ei, adul‘ndu-i, utiliz‘ndu-i ca fiin]e atotputernice
ori lu‘nd ‘mpotriva lor m\suri de ap\rare magico-religioas\.
Faptul c\, pentru un mare num\r de popula]ii, str\inul re-
prezint\ o fiin]\ sacr\, ‘nzestrat\ cu poten]ialitate magico-religi-
1. ~n cazurile de jaf organizat, de exemplu al caravanelor, sau ‘n caz de nau-
fragiu, fenomenul este ‘n primul r‘nd economic [i juridic [i nu atinge dec‘t
‘n mic\ m\sur\ magico-religiosul. Uneori totu[i, de exemplu ‘n Fiji, juris-dic]ia ‘n caz de naufragiu pare s\ aib\ drept obiect ‘mpiedicarea str\inului
(periculos din punct de vedere magic) de a p\trunde pe teritoriul tribului.

35
oas\, benefic\ sau malefic\ ‘n mod supranatural, a fost pus ‘n
eviden]\ ‘n repetate r‘nduri, ‘n special de J.-G. Frazer1 [i E.
Crawley2, ambii explic‘nd riturile la care e supus str\inul prin
teroarea magico-religioas\ resim]it\ ‘n prezen]a lui. Scopul este
s\-l fac\ fie neutru, fie binevoitor [i s\ „rup\ farmecul” ce-l
‘nconjoar\. H. Grierson admite chiar acest punct de vedere,dar, ‘n plus, el se intereseaz\ de situa]ia economic\ [i juridic\
a str\inului
3 ; referin]ele sale s‘nt numeroase. Cele ale lui
Westermarck4, care enumer\ mai multe motive ce pot condi-
]iona conduita fa]\ de str\in (sensibilitate, interes concret sau
supranatural etc.), s‘nt mai multe ; el respinge teoria conta-
gionist\ a lui Crawley (care nu vedea ‘n riturile cu privire lastr\in dec‘t un mijloc de a ‘nl\tura „tabuul de izolare indi-
vidual\”), ca s\ propun\ una [i mai restr‘ns\ : aceste rituri ar
avea ca obiect s\ ‘nl\ture deochiul [i „impreca]ia condi]ional\”pe care orice str\in ar poseda-o aprioric
5. Pe de alt\ parte,
Jevons a restr‘ns semnifica]ia unor asemenea rituri la simple
rituri de purificare a ve[mintelor [i a bunurilor str\inului, nu [ia str\inului
6.
Fiecare din aceste puncte de vedere este valabil pentru o
serie mai mare sau mai mic\ de fapte de detaliu : dar, astfel nuam putea ‘n]elege sensul mecanismului riturilor referitoare la
str\in, nici ra]iunea de a fi a ordinii ‘n care se succed, nici, ‘n
sf‘r[it, cea a analogiilor ‘ntre aceste succesiuni rituale [i succe-siunea riturilor de copil\rie, de adolescen]\, de logodn\, de
c\s\torie etc.
Consult‘nd documentele care descriu ‘n detaliu ceremonia-
lul la care s‘nt supu[i str\inii izola]i sau grupurile de str\ini
(caravane, expedi]ii [tiin]ifice etc.), vom observa, sub varietatea
formelor, o remarcabil\ unitate a secven]elor. Sosirea unui nu-m\r mare de str\ini are ca efect acte de ‘nt\rire a coeziunii
sociale locale : to]i locuitorii p\r\sesc satul [i se refugiaz\ ‘n
1. J.-G. Frazer, The Golden Bough , ed. a II-a, vol. I, pp. 297-304 ; Trumbull, loc.
cit., pp. 4-5 [i passim , nu ia ‘n considerare dec‘t riturile ‘n rela]ie cu s‘ngele
[i pragul.
2. E. Crawley, The Mystic Rose , pp. 141, 239, 250 [i urm.
3. H. Grierson, The Silent Trade , pp. 30-36 [i 70-83.
4. E.Westermarck, The Origin and Development of Moral Ideas , vol. I, Londra, 1906,
pp. 570-596.
5. Cf. ‘n special pp. 586-592 [i concluziile cu adev\rat simpliste de la p. 390.
6. F.-B. Jevons, Introduction to the history of religion , Londra, 1896, p. 71. Nu
‘n]elegem cum diversele ve[minte [i bunuri pot fi impure, periculoase, tabu-uri, f\r\ ca [i posesorul lor s\ fie la fel, adic\ tocmai cel care le poart\ sau le
aduce cu el.INDIVIZII {I GRUPURILE

ARNOLD VAN GENNEP 36
locuri bine ap\rate : deal, p\dure ; sau ‘nchid u[ile, se ‘nar-
meaz\, dau semnale de adunare (focuri, tr‘mbi]\, tobe etc.) ;
sau numai [eful de trib, singur ori ‘nso]it de r\zboinicii s\i,merge ‘n ‘nt‘mpinarea str\inilor, ‘n calitate de reprezentant al
societ\]ii, fiind mai imun dec‘t indivizii de r‘nd ‘mpotriva
contactului cu ace[tia. ~n alte cazuri, s‘nt trimi[i intermediarispeciali, delega]i ale[i. Pe de alt\ parte (cu excep]ii de ordin
politic, de exemplu), str\inii nu pot p\trunde imediat pe
teritoriul tribului sau ‘n sat ; ei trebuie s\ ‘[i arate inten]iile dedeparte [i s\ suporte o perioad\ de a[teptare, sub forma cu-
noscut\ a plictisitoarelor tratative africane. Este stadiul prelimi-
nar, care dureaz\ mai mult sau mai pu]in. Urmeaz\ perioadade prag : schimb de daruri, oferirea de alimente de c\tre local-
nici, preg\tirea locuin]ei
1 etc. ~n fine, ceremonia se termin\
prin rituri de agregare : intrarea solemn\, pr‘nzul ‘n comun,schimb de str‘ngeri de m‘n\ etc.
Fiecare dintre etapele apropierii dintre str\ini [i indigeni
variaz\ ‘n durat\ [i complexitate de la un popor la altul
2. Dar,
fie c\ e vorba de colectivit\]i sau de indivizi, mecanismul este
totdeauna acela[i : oprire, a[teptare, trecere, intrare, agregare.
~n detaliu, aceste rituri pot consta dintr-o atingere propriu-zis\(b\taie pe umeri, str‘ngeri de m‘n\ etc.) ; din schimburi de
cadouri alimentare pre]ioase etc., de m‘ncat sau de b\ut, din
fumatul (calumetului) ‘n comun ; din sacrificii animale ; dinudarea cu ap\, s‘nge etc. sau onc]iuni ; din prinderea sau aco-
perirea ‘mpreun\, a[ezarea pe acela[i loc etc. Contactul indirect
are loc prin „purt\torii de cuv‘nt”, atingerea succesiv\ sau si-multan\ a aceluia[i obiect sacru, a unei statui apar]in‘nd unei
divinit\]i locale, a unui „ulcior feti[” etc. Enumerarea ar putea
fi extins\ dup\ dorin]\ [i nu am prezentat aici dec‘t o mic\parte a acestor rituri.
Comensualismul sau ritul de a m‘nca [i de a bea ‘n comun,
despre care vom mai vorbi deseori ‘n acest volum, este cu
1. Care poate fi „casa comun\” a tinerilor sau a r\zboinicilor, o locuin]\ special\
apar]in‘nd [efului sau unui nobil, un caravanserai etc. ; ‘n fine, un apar-
tament dintr-o cas\ locuit\ de o familie local\, caz ‘n care se produce frec-
vent agregarea str\inului la acea familie [i, prin aceasta, la societatea gene-ral\.
2. Cf. descrierilor comparate din cartea mea Tabou, Tot. Mad . pp. 40-47. Ar fi
locul s\ includem ‘n aceast\ categorie protocolul recep]iilor misiunilor di-plomatice etc., care marcheaz\ contactul ‘ntre dou\ colectivit\]i. Semnalez
mai ales ritualul de „bun-sosit” la triburile din Australia central\ ; cf. Spencer
[i Gillen, The Northern Tribes of Central Australia , Londra, 1905,
pp. 568-579.

37
certitudine un rit de agregare, de uniune material\1 propriu-zis\,
ceea ce s-a numit un „sacrament de comuniune”2. Uniunea
astfel format\ poate fi definitiv\. Dar, cel mai adesea, nu dure-az\ dec‘t pe timpul digestiei, fapt constatat de c\pitanul Lyon
la eschimo[i : ei nu-l considerau ca oaspete dec‘t vreme de
dou\zeci [i patru de ore
3. Deseori, comensualismul e alter-
nativ : se fac schimburi de alimente, ceea ce constituie o
leg\tur\ ‘nt\rit\. C‘teodat\, schimbul alimentar se face f\r\
comensualitate [i atunci el se ‘ncadreaz\ ‘n vasta categorie aschimburilor de daruri
4.
Aceste schimburi au o eficacitate direct\, o ac]iune constr‘n-
g\toare : a accepta un dar de la cineva, ‘nseamn\ a te lega deacea persoan\. Este ceea ce, par]ial, a v\zut Crawley
5, dar
Ciszewski, ‘n monografia sa privitoare la fraternizarea popula-
]iilor slave din Balcani, din Rusia6 etc. nu a ‘n]eles. El prive[te
riturile de agregare ca fiind „simbolice” [i recunoa[te patru
tipuri principale : comensualitatea (a m‘nca [i a bea), actul de a
se prinde ‘mpreun\, acela de a-[i da un s\rut [i „simbolul denaturae imitatio ”
7. L\s‘ndu-l deoparte pe cel din urm\ (na[tere
simulat\ etc.), ‘ntruc‘t este de ordin simpatetic, observ\m c\
riturile descrise de Ciszewski ‘n cursul cercet\rii sale seclaseaz\ astfel : comensualitatea individual\ sau colectiv\
8,
comuniunea cre[tin\ simultan\9, legarea cu aceea[i fr‘nghie sau
centur\10, ]inerea de m‘n\11, luarea ‘n bra]e a celuilalt
(‘mbr\]i[area)12, punerea ‘mpreun\ a piciorului pe amplasa-
mentul vetrei13, schimbul de cadouri14 (stofe, ve[minte), de
arme15, de monezi de aur sau de argint16, de buchete17, de
1. Cf. Crawley, Mystic Rose , pp. 157 [i urm., 214, 456 [i urm.
2. Rob. Smith, Die Religion der Semiten , pp. 206-210 ; Sidney Harland, The
Legend of Perseus , passim ‘n cele 3 volume
3.The Private Journal of Capt. G.-F. Lyon , Londra, 1824, p. 350.
4. Pentru ref. bibl. vezi. H. Grierson, loc. cit. , pp. 20-22 [i 71 ; Westermarck,
Orig. of Moral Ideas , vol. I, pp. 593-594.
5.Mystic Rose , p. 237 ; el interpreteaz\ riturile de unificare [i cele de ridicare a
tabuului numai dintr-un punct de vedere individualist, pp. 237-257.
6. Stan Ciszewski, Künstliche Verwandschaft bei den Südslaven , Leipzig, 1897.
7.Ibid., p. 141.
8.Ibid., pp. 2, 33, 35, 39, 43-45, 54, 57.
9.Ibid., pp. 34, 63.
10.Ibid., pp. 3, 38, 40
11.Ibid., p.35.
12.Ibid., pp. 46, 54, 55.
13.Ibid., pp. 45, 47.
14.Ibid., pp. 27, 33, 34, 45, 46, 55.
15.Ibid., pp. 32, 57, 69.
16.Ibid., pp. 43-45.
17.Ibid., pp. 43-46.INDIVIZII {I GRUPURILE

ARNOLD VAN GENNEP 38
coroane1, de pipe2, de inele3, de s\ruturi4, de s‘nge5, de obiecte
sacre cre[tine6 (cruce, lum‘nare, icoan\), s\rutul acelora[i
obiecte sacre7 (icoan\, cruce, evanghelie), pronun]area unui
jur\m‘nt8. Or, dac\ ne raport\m la monografia lui Ciszewski,
constat\m c\ exist\ ‘ntotdeauna combina]ii, ‘n fiecare
ceremonial special [i local, de mai multe asemenea procedeede uniune [i c\ ‘n toate exist\ unul, dac\ nu mai multe, rituri
de schimb. Deci acesta este cel care ocup\ locul principal, la
fel ca ‘n riturile de c\s\torie, dup\ cum vom vedea mai t‘rziu.Este vorba de un procedeu de transfer mutual de personalitate,
la fel de simplu ca mecanism ca [i cel de prindere ‘n comun,
acoperire cu o hain\ sau v\l etc. De altfel, schimbul s‘ngeluinu e mai primitiv, de[i este mai dur [i mai crud, dec‘t schimbul
unei p\r]i de ‘mbr\c\minte, a unui inel, a unui s\rut
9.
La schimburile citate ‘l vom ad\uga pe cel de copii (din
China, de exemplu), de surori [i de femei (Australia etc.), de
ve[minte, de divinit\]i, de orice tip de obiecte sacre, cum ar fi
cordoanele ombilicale10. La anumi]i amerindieni septentrionali
(salish etc.), acest schimb a luat forma unei institu]ii, potlach -ul,
fiind executat periodic de fiecare la r‘ndul s\u11, a[a dup\ cum
una dintre obliga]iile regalit\]ii, la semi-civiliza]i, const\ din aredistribui supu[ilor „cadourile” oferite obligatoriu. Pe scurt,
1.Ibid., p. 41.
2.Ibid., p. 57.
3.Ibid., p. 42.
4.Ibid., pp. 27, 33, 37, 38, 41-43, 45.
5.Ibid., pp. 27, 45, 60-69.
6.Ibid., pp. 37, 56-57.
7.Ibid., pp. 34, 37, 39, 55, 56.
8.Ibid. p. 41, Ciszewski citeaz\ un caz interesant de fraternizare ‘n etape (cu
trei stadii : fraternizare mic\, medie [i mare), evoc‘nd etapele de ini]iere [ide agregare dintre clasele de v‘rst\.
9. Despre fraternizare, a se vedea [i ancheta din Revue des Traditions
Populaires [i din MØlusine  ; G. Tamassia, L’Affratelamento , Turin, 1886 ; Rob.
Smith, Religion der Semiten , pp. 239-248 ; J. Robinsohn, Psychologie der
Naturvölker , Leipzig, 1896, pp. 20-26. Dup\ m\rturia lui Ciszewski, p. 94,
fraternizarea (social\) creeaz\ o rudenie chiar mai puternic\ dec‘t consag-vinitatea natural\.
10. Taplin, The Narrinyeri , ed. a II-a, Adelaide, 1878, pp. 32-34. Acest schimb
creeaz\ rela]ia numit\ ngia ngiampe , pe care Crawley, loc. cit. , [i-a bazat
teoria „inocul\rii mutuale ‘ntre indivizi” f\r\ s\ observe c\ toate formele deschimb se studiaz\ absolut pe acela[i plan. Asupra ac]iunii sociale a frater-niz\rii, cf. Ciszewski, loc. cit. , passim , mai ales p. 29. Fraternizarea poate s\
fie definitiv\ sau temporar\ [i atunci se poate re‘nnoi ; cf. Ciszewski, loc.
cit., pp. 7, 45, 49 etc.
11. Cf. C. Hill Tout, ‘ntre altele, Journal of the Anthropological Institute ,
vol. XXXVII (1907), pp. 311-312.

39
acest du-te-vino de obiecte ‘ntre indivizii unui grup delimitat
creeaz\ continuitatea leg\turii sociale dintre ei, ‘n acela[i mod
ca [i „comuniunea”.
Ca rit de unire similar cu fraternizarea, voi cita [i cel de reali-
zare ‘n comun a aceluia[i act ceremonial (n\[ie, pelerinaj etc.),
ce nu mai poate fi rupt dec‘t prin intermediul unui rit special.
Mecanismul direct [i simplu al ritului de agregare a str\inului
este foarte clar ‘n ceremonia la care se supune Thomson ‘n
momentul intr\rii pe teritoriul popula]iei masai : „A doua zi, un
dezertor suaheli veni s\-mi ofere pacea [i fraternitatea din
partea [efului de district : ‘mi aduce o capr\ ; o prind de ureche
[i, dup\ ce le-am m\rturisit tuturor celor prezen]i scopul
c\l\toriei mele, declar c\ nu vreau r\ul nim\nui [i c\ nici nu
s‘nt expert ‘n u-tchaui (magia neagr\). Trimisul sultanului apu-
c\ animalul de cealalt\ ureche [i promite, ‘n numele [i ‘n locul
st\p‘nului, c\ nu ne va face nici un r\u [i c\ ne va furniza
provizii ; ‘n caz de furt, obiectele sustrase ne vor fi ‘napoiate.
Apoi animalul este sacrificat ; i se ia de pe frunte o bucat\ de
piele ‘n care se practic\ dou\ incizii. M’Suaheli, lu‘nd-o ‘n
m‘ini, ‘mi introduce de cinci ori un deget ‘n fanta inferioar\,
‘mping‘ndu-l ‘n cele din urm\ p‘n\ la baza falangei, unde ‘l voi]ine ‘n timp ce-l fac pe mesager s\ repete ceremonialul pentru
fanta superioar\. Opera]iunea odat\ ‘ncheiat\, f‘[ia este t\iat\
‘n dou\, l\s‘nd c‘te o jum\tate pe degetele noastre ; de aci
‘nainte, sultanul din Chira este fratele c\l\torului alb”
1. La indi-
genii wazaromo, wazegura, wasagara etc., se practic\ schimbul
s‘ngelui, indivizii fiind a[eza]i unul ‘n fa]a celuilalt, cu picioa-
rele ‘ncruci[ate ‘ntre ei, ‘n timp ce un al treilea ‘nv‘rte ‘n m‘n\
deasupra lor o sabie, rostind o impreca]ie ‘mpotriva celui ce ar
rupe leg\tura de fraternitate2 ; aici, contactul este cel care leag\
‘n acela[i timp cu schimbul de s‘nge ; urmeaz\ schimbul de
daruri3. Am citat acest ultim document ‘n special ca s\ ar\t c\ a
fost o gre[eal\ izolarea arbitrar\ din cadrul ceremonialurilor
de agregare, a riturilor ‘n care este utilizat s‘ngele ; ‘n realitate,
aceste rituri speciale constituie rareori ele singure ‘ntregul cere-
monial. ~n imensa majoritate a cazurilor, procesul comport\
simultan rituri de contact, de comuniune alimentar\, de schim-
buri, de jonc]iune (leg\tur\ etc.), de „lustra]ii” etc.
1. J. Thomson, Au pays des Massaï , Paris, 1886, pp. 101-102.
2. R. Burton, The Lake Regions in Central Africa , Londra, 1860, vol. I, p. 114.
3.Ibidem , p. 115INDIVIZII {I GRUPURILE

ARNOLD VAN GENNEP 40
Combina]ia diverselor rituri de agregare prin contact direct
este foarte vizibil\, de exemplu, ‘n urm\toarele obiceiuri ale
tribului arab al shammarilor. „La shammari, spune Layard, dac\un b\rbat poate ]ine cap\tul unei funii sau fir, cealalt\ extre-
mitate fiind ]inut\ de du[manul s\u, ‘i devine acestuia protejat
(dakh‘l ). Dac\ atinge p‘nza cortului sau are posibilitatea de
a-[i arunca toiagul ‘n ea, devine protejatul locuitorului acelui
cort. Dac\ izbute[te s\ scuipe un om sau s\ ating\ cu din]ii
orice obiect care-i apar]ine aceluia, devine dakh‘l -ul s\u, cu
excep]ia cazului de furt… Shammarii nu jefuiesc niciodat\ o
caravan\ din preajma corturilor lor, fiindc\ at‘ta timp c‘t un
str\in ‘i poate vedea, ‘l consider\ ca pe un dakh‘l al lor.”
1 ;
chiar [i vederea lui reprezint\ un contact. Astfel de rituri joac\
un rol important ‘n ceremonialul dreptului de azil2. De aseme-
nea, chiar faptul de a pronun]a un cuv‘nt sau o formul\, cumeste pentru musulmani salâm , are drept efect crearea unei
uniuni, cel pu]in temporare : iat\ de ce musulmanii caut\ felu-
rite subterfugii ca s\ nu spun\ unui cre[tin salâm
3.
Diversele forme de salut intr\ [i ele ‘n categoria riturilor de
agregare ; ele variaz\ ‘n func]ie de c‘t de str\in este nou-venitul
locuitorilor casei sau acelora pe care-i ‘nt‘lne[te. Diversele for-me de salut la cre[tini, dintre care multe au ‘nc\ forme arhaice
‘n ]\rile slave, re‘nnoiesc cu fiecare ocazie leg\tura mistic\
stabilit\ prin apartenen]a la aceea[i religie, ‘ntocmai casalâm -ul musulmanilor. Citind c‘teva descrieri detaliate, vom
vedea c\ la semi-civiliza]i aceste saluturi au ca efect :
1
0 dac\ e vorba de rude, vecini, membri ai tribului, s\ ‘nno-
iasc\ [i s\ ‘nt\reasc\ apartenen]a la o aceea[i societate mai
mult sau mai pu]in restr‘ns\ ;
20 iar dac\ e vorba de un str\in, s\-l introduc\ ‘ntr-o socie-
tate restr‘ns\ la ‘nceput , apoi, dac\ e dorin]a sa, ‘n alte societ\]i
restr‘nse [i, ‘n acela[i timp, ‘n societatea general\. I se d\ m‘na
sau i se freac\ nasul, este izolat de lumea exterioar\ prin scoa-terea ‘nc\l]\rilor, a paltonului sau a acoper\m‘ntului de pe cap ;
1. Layard, Discoveries in the Ruins of Nineveh and Babylon , Londra, pp. 317 [i
urm. Despre statutul de dakh‘l , cf. [i Rob. Smith, Kinship and Marriage in
Early Arabia , edi]ie nou\, Londra, 1907, pp. 48-49, not\.
2. Despre dreptul de azil, a se vedea Trumbull, loc. cit. , pp. 58-88, Hellwig,
Das Asylrecht der Naturvölker , Berlin, 1903, care n-a v\zut latura magico-reli-
gioas\ [i, mai ales, nici leg\tura cu tabuul [i cu riturile de agregare ale
dreptului la azil la semi-civiliza]i, par]ial studiate deja din acest punct de
vedere de c\tre Rob. Smith, Rel. der Semiten , pp. 53-57 [i 206-208 [i
Ciszewski, loc. cit. , pp. 71-86 etc.
3. DouttØ, Merrâkeh , vol. I, pp. 35-38.

41
unirea se realizeaz\ m‘nc‘nd sau b‘nd ‘n comun, execut‘nd ‘n
fa]a divinit\]ilor domestice riturile prescrise etc. Pe scurt,
printr-o modalitate sau alta, are loc o identificare cu cei ‘nt‘lni]i,chiar [i numai de moment. La ainu de exemplu, salutul repre-
zint\ realizarea unui act religios
1. Acelea[i secven]e ale riturilor
se reg\sesc ‘n schimbul de vizite, cu valoare de uniune, dar [ide schimb, schimb care, de exemplu, este un adev\rat obicei
intertribal la australieni.
~n categoria riturilor de agregare contagioase directe, se
cuvine s\ includem un anumit num\r de rituri sexuale, cum ar
fi schimbul de femei. Dac\ ritul este unilateral, avem de a face
cu un ‘mprumut de femei (so]ie, fiic\, sor\, rud\, so]ia gazdeisau o femeie din aceea[i clas\ ori din acela[i trib
2). Cu toate
c\, ‘n unele cazuri, scopul ‘mprumutului este ob]inerea unor
copii mai bine dota]i [i mai puternici (ca urmare a manei ine-
rente oric\rui str\in3), totu[i, de obicei, ritul are un sens net de
agregare la grupul mai mult sau mai pu]in restr‘ns din care
femeia ‘mprumutat\ face parte. De fapt, este un echivalent almesei luate ‘n comun. La popula]ia din Australia Central\ se
trimit ca mesageri un b\rbat [i o femeie sau doi b\rba]i [i dou\
femei, purt‘nd ca semn al misiunii lor un pachet de pene decacadu [i oase ‘n nas (introduse ‘n septul perforat). Dup\ dis-
cu]iile dintre mesageri [i oamenii din tab\r\, primii le conduc
pe cele dou\ femei la o oarecare distan]\ de tab\r\ [i pleac\.Dac\ b\rba]ii grupului vizitat accept\ negocierile, cu to]ii au
rela]ii sexuale cu femeile. De asemenea, atunci c‘nd un grup
de r\zboinici afla]i ‘n expedi]ie de vendet\ se afl\ aproape deo tab\r\ unde au inten]ia s\ ucid\ pe cineva, li se ofer\ femei ;
dac\ au rela]ii sexuale cu ele, cearta se consider\ terminat\,
acceptarea fiind un semn de amici]ie ; acceptarea femeilor [i
1. A se vedea detaliile riturilor ‘n J. Batchelor , The Ainu and their folk-lore ,
Londra, 1891, pp. 188-197, Cf. Chamberlain, Things Japanese , 1890, pp. 333-339
(Tea ceremonies ) ; Hutter, Kamerun , pp. 135-136 [i 417-418, [i ‘n general
monografiile etnografice asupra : polite]ei, etichetei, saluturilor [i ospita-
lit\]ii.
2. Cf. pentru teorii [i referin]e : Westermarck, The Origin of Human Marriage ,
Londra, 1891, pp. 73-75 ; Crawley, Mystic Rose , pp. 248, 280, 285, 479 ;
Marco-Polo , ed. Yule [i Cordier, Londra, 1905, vol. I., p. 214 ; vol. II, p. 48,
n. 4 ; pp. 53-54 ; Potter. Sohrâb and Rustem , Londra, 1902, pp. 145-152.
DouttØ, Merrâkech , vol. I, Paris, 1905, pp. 149-150 ; ‘n Maroc [i la kabylii
din Algeria, ‘mprumutul fetelor nu are loc dec‘t pentru „st\p‘nii cortului”,nu [i pentru „locuitorii obi[nui]i”.
3. Acest caz intr\ ‘n categoria general\ a riturilor de ‘nmul]ire, de exemplu,
‘mprumutul de femei relatat de Marco-Polo, loc. cit. , II, 53, are ca scop
asigurarea unor recolte bune [i, ‘n general, „o cre[tere important\ a pros-
perit\]ii materiale”.INDIVIZII {I GRUPURILE

ARNOLD VAN GENNEP 42
continuarea vendetei ar reprezenta o ofens\ grav\ adus\ obice-
iurilor intertribale1. ~n ambele cazuri, coitul constituie un act
de identificare [i de uniune, ceea ce concord\ cu faptele pecare le-am citat ‘n alte lucr\ri
2, dovedind c\ pentru locuitorii
Australiei Centrale actul sexual este un adjuvant magic [i nu un
rit de ‘nmul]ire. Astfel pot fi explicate, ca rituri de agregare laun grup unit printr-o leg\tur\ religioas\, un mare num\r de
cazuri de prostitu]ie sacr\, ‘n care prostituatele s‘nt, [i lucrul
este stipulat expres, rezervate str\inilor, cuv‘ntul ‘n]eleg‘ndu-sede aceast\ dat\ ‘ntr-un sens foarte larg, echivalent cu cel de
„neini]ia]i” sau de „neadoratori ai divinit\]ii de care prosti-
tuatele s‘nt legate”
3.
Ceremonia primirii unui str\in este adesea combinat\ con-
form unor reguli pe care ar fi interesant s\ le observ\m. De
exemplu, deseori, str\inul prime[te drept locuin]\ o „cas\ co-mun\”, cum e lapa ‘n Madagascar, av‘nd ‘ntr-o mai mic\ sau
mai mare m\sur\, dup\ popula]ie, caracterul unei „case a tine-
rilor”, al unei „case de b\rba]i adul]i” sau al unei „case der\zboinici”
4. Astfel, el este agregat, nu societ\]ii generale, ci
societ\]ii speciale ce r\spunde cel mai bine propriului s\u ca-
racter de b\rbat activ [i ‘n putere. Ospitalitatea ‘i confer\str\inului unele drepturi militare, sexuale [i politice. Acest pro-
cedeu e r\sp‘ndit ‘n special ‘n Indonezia, ‘n Polinezia, ‘n anu-
mite regiuni ale Africii, ‘n timp ce ‘n altele domiciliul ‘i esteatribuit str\inului de [ef sau rege, personaj sf‘nt. Stadiul urm\-
tor este dat de caravanseraiul din Orient, fostul rit de agregare
fiind ‘nlocuit de diversele tributuri ; este stadiul pur economic.
N-am luat ‘n considerare p‘n\ aici dec‘t str\inul ca atare,
privit din punctul de vedere al celor cu care intr\ ‘n contact ca
indivizi sau grupuri. Dar, de regul\, orice str\in are c\minuls\u, de unde nu ne putem a[tepta s\ fi putut pleca f\r\ s\
parcurg\ ceremoniile de sens invers celor de agregare, despre
care tocmai am discutat. De altfel, de fiecare dat\ c‘nd un str\ineste introdus ‘ntr-un grup, dac\-l p\r\se[te, el trebuie, teoretic,
s\ fie supus riturilor de separare. {i ‘ntr-adev\r, se constat\
1. Spencer [i Gillen, Native Tribes of Central Australia , Londra, 1899, p. 98.
2.Mytes et lØgendes d’Australie , Paris, 1906, pp. LVI-LVII ; despre ‘mprumutul
de femei ‘n Australia, cf. Nat. Tr ., pp. 74, 106, 108, 267 ; Northern Tribes ,
Londra, 1904, pp. 133-139.
3. Cf. faptelor din Sidney Hartland, At the Temple of Mylitta , in : Anthrop . Essays
pres. to E.-B. Tylor, pp. 189-202 ; apoi c\r]ile lui Dulaure, Frazer etc.
4. Cf. H. Schurtz, Altersklassen und Männerbünde , Berlin, 1902, pp. 203-213,
‘n special pentru diversele forme de case comune [i evolu]ia lor.

43
practic un echilibru perfect. Riturilor de sosire le corespund
cele de adio ; vizite, ultimul schimb de daruri, masa ‘n comun,
ultimul pahar la botul calului1, ur\ri [i saluturi, obiceiul de a-l
conduce o por]iune de drum, c‘teodat\ chiar sacrificii. Vom
g\si asemenea fapte ‘n cea mai mare parte a nara]iunilor despre
explor\ri. ~n orice caz, iat\ c‘teva : „Religia con]ine, la mu-sulmani mai ales, numeroase precepte privind c\l\toria. C\r]ile
hadith [i adab consacr\ c‘te un capitol c\l\torilor… ~n Africa
de Nord, se arunc\ ap\ peste pa[ii celui care va pleca. C‘nd, ‘n1902, p\r\seam Mogador-ul pentru a face o c\l\torie ‘n interi-
orul continentului, un membru al familiei unuia dintre tovar\[ii
mei musulmani a ie[it din cas\ ‘n momentul plec\rii [i a aruncato g\leat\ cu ap\ sub picioarele calului”
2. E posibil s\ fi fost un
rit „de purificare” sau un rit „destinat s\ distrug\ maleficiile
viitoare ori trecute”, cum crede DouttØ, urm‘nd interpret\rilelui Frazer
3 : dup\ mine, e mai degrab\ un rit de separare ;
c\l\torul „trece un Rubicon” artificial. Astfel de rituri de sepa-
rare s‘nt, printre altele, foarte dezvoltate ‘n China, pentru man-darinii care ‘[i schimb\ provincia, la plecarea lor ‘n c\l\torie
4
etc. Se pare c\ toate riturile de plecare ‘n c\l\torie, ‘n expedi]ieetc. au drept scop s\ fac\ desp\r]irea s\ nu fie brusc\, ci pro-gresiv\, la fel cum, ‘n general, agregarea nu se face dec‘t prin
parcurgerea unor etape.
C‘t despre riturile de ‘ntoarcere a c\l\torului, ele comport\
rituri de ‘ndep\rtare a impurit\]ilor din c\l\torie (de separare)
[i rituri de agregare treptat\, cum s‘nt anume rituri de bestia-
litate [i ordalii din Madagascar
5. Aceste rituri s‘nt evidente mai
ales dac\ absen]ele, de exemplu ale so]ului, s‘nt periodice.INDIVIZII {I GRUPURILE
1. ~n original : „coup de l’Øtrier” ( n.tr.)
2. DouttØ, Merrâkech , pp. 31, 91.
3. Frazer, Golden Bough , vol. I, p. 303 ; cf. [i H. Grierson, Silent Trade ,
pp. 33-34, 72-74 ; Westermarck, Moral Ideas , vol. I, pp. 589, 594.
4. „Atunci c‘nd mandarinul este pe punctul de plecare, to]i locuitorii ies pe
drum ; se a[az\ din loc ‘n loc, ‘n[irui]i de la poarta ora[ului pe unde trebuies\ treac\ mandarinul pe o distan]\ de dou\, trei leghe ; peste tot pot fi
v\zute mese frumos l\cuite, ‘mbr\cate ‘n satin [i pline cu pr\jituri, cu lichio-
ruri [i ceai. C‘nd trece, fiecare ‘l opre[te, ‘l oblig\ s\ se a[eze, s\ m\n‘nce [is\ bea… Ceea ce e mai amuzant este c\ to]i vor s\ aib\ ceva din ceea ce ‘i
apar]ine. Unii ‘i iau cizmele, al]ii boneta, al]ii surtucul, dar i se dau ‘n acela[i
timp altele [i, ‘nainte de a ie[i din mul]ime, se ‘nt‘mpl\ s\ ‘ncal]e c‘teodat\[i treizeci de perechi de cizme diferite”. P\rintele Le Compte, Nouv. MØm.
de la Chine , Paris, 1700, vol. II, pp. 53-54. Pentru mai multe detalii moderne,
cf. Doolittle, Social Life of the Chinese (Fou-TchØou), vol. II, pp. 235-236
[i 302-303.
5.Tab. Tot. Mad. , pp. 249-251 [i 169-170 ; despre riturile de ‘ntoarcere ‘n
general, a se vedea Frazer, Golden Bough , vol. I, pp. 306-307 ; ale r\zboinicilor,

ARNOLD VAN GENNEP 44
Totu[i, prin plecarea sa, c\l\torul nu este complet separat
nici de societatea sa proprie, nici de societatea ‘n care s-a
agregat ‘n timpul drumului. De aici provin, ‘n timpul absen]eisale, regulile de conduit\ pentru familie, const‘nd din inter-
zicerea oric\rui act ce ar putea leza pe cel absent ‘n mod
simpatetic sau direct (prin telepatie)
1 ; de unde [i obiceiul de
a-l ‘nzestra pe c\l\tor cu un semn de recunoa[tere (toiag, t\bli-
]\, scrisoare etc.) care s\-l introduc\ automat ‘n alte societ\]i
speciale. A[a se face c\ la indigenii votiak, ‘n caz de boal\, deepizootie etc., s-a recurs la un usto-tuno (varietate de [aman) :
„Este chemat de departe, astfel ‘nc‘t s\ nu cunoasc\ pe nimeni.
Este condus dintr-un sat ‘n altul, dup\ necesit\]i. C‘nd ‘[i p\r\-se[te locuin]a, el pretinde un «angajament» al satului care ‘l
cheam\. Angajamentul const\ dintr-o bucat\ de lemn pe care
fiecare [ef de familie [i-a ‘nscris tamga (marc\ de clan [i de
proprietate ). Usto-tuno las\ bucata de lemn acas\, astfel ‘nc‘t
so]ia lui s\-[i poat\ cere so]ul ‘napoi. Formalitatea se repet\ la
fiecare trecere a lui usto-tuno ‘ntr-un alt sat, bucata de lemn cu
semnele tamga ale satului r\m‘n‘nd totdeauna ‘n m‘inile st\-
p‘nei casei pe care urto-tuno o p\r\se[te”
2. La fel, trecerile
mesagerilor australieni de la un clan sau trib la altul s‘nt incon-testabil ritualizate
3 [i [tim deja aceasta din practicile prin care
erau reglate sosirile [i plec\rile negustorilor din Evul Mediu ‘n
Europa [i Orient.
Aceea[i secven]\ se reg\se[te ‘n ritualul adop]iunii. La
Roma, acesta cuprindea : 10 detestatio sacrorum , ansamblu de
rituri de separare de clasa patrician\, de personalul casei, devechiul cult domestic, de fostul nucleu familial ; 2
0 transitio in
sacra , ansamblu de rituri de agregare la noul mediu4. Ritualul
Lafitau , Moeurs des Sauvages AmØriquains , Paris, 1724, vol. II, pp. 194-195,
260 ; despre riturile de c\l\torie ‘n India antic\, Caland , Altindisches
Zauberritual , Haga (Ac. NØer. des Sc.), 1908, pp. 46, 63-64 etc.
1. La fel se petrec lucrurile ‘n absen]a pescarilor, a v‘n\torilor, a r\zboinicilor.
Cf. Frazer, Golden Bough , vol. I, pp. 27-35 ; Tabou, Tot. Mad ., pp. 171-172,
cu referin]e la Flacourt, Catat, la care ‘l vom ad\uga pe Ellis , Hist. of Mad .,
vol. I, p. 167 ; din Borneo, Fl.E. Hewitt , Some Sea-Dayak Tabus , in : Man, 1908,
pp. 186-187.
2. I. Vasiliev. ObozriŁnie iazytcheskikh obriadov, sueviŁrii u viŁrovanii Votiakov
Kazanskoï i Viatskoï gubernii . Kazan, 1906, p. 14. Cf., ‘n aceast\ privin]\,
articolele despre toiagul mesagerului etc.
3. Cf. Spencer [i Gillen, Native Tribes , pp. 97, 159, 274 ; Northern Tribes ,
pp. 139, 551 ; A.-W. Howitt , The Native Tribes of South East Australia , Londra,
1904, pp. 678-691.
4. A se vedea Daremberg [i Saglio , Dictionn. des Antiq. grecques et romaines,
s. v., adoptio, consecratio, detestatio etc. ; despre adop]iunea la semi-civiliza]i,
cf. S. Hartland, The Legend of Perseus vol. II, pp. 417 [i urm. ; Frazer, Golden
Bough , vol. I, pp. 21 [i urm. ; la slavi, Ciszewski, loc. cit. , pp. 103-109.

45
chinez comport\ [i el p\r\sirea fostelor clanuri [i culte domes-
tice ‘n favoarea celor noi. Riturile de detaliu din cadrul adop-]iunii s‘nt identice cu cele deja semnalate : schimburi (de s‘nge,de cadouri etc.) ; leg\turi, acoperire, habitarea ‘n comun ;al\ptare real\ sau simulat\ ; na[tere simulat\ etc. Riturile deseparare au fost mai pu]in observate ; remarc\m c\ la slavii dinSud exist\ rituri care ‘i separ\ pe indivizii considera]i ‘nrudi]ifiindc\ s-au n\scut ‘n aceea[i lun\. La [ammarii din India, ‘ncazul unei adop]iuni, to]i membrii clanului se reunesc iarp\rin]ii b\iatului spun : „Ai fost fiul meu printr-o ac]iune male-fic\ ( pàp) ; acum e[ti fiul cut\ruia printr-o ac]iune sf‘nt\
(dharm )” ; membrii clanului arunc\ orez asupra copilului iar
cel care ‘l adopt\ ofer\ o mas\ ceremonial\ tuturor celor pre-zen]i
1. ~n sf‘r[it, la anumi]i amerindieni, ritualul adop]iunii este
‘n leg\tur\ cu ideile despre mana (orenda, manitu etc.) [i
despre re‘ncarnare ; numele joac\ aici un rol important, fiindc\prin nume individul este distribuit ‘n diferite sec]iuni ale clanu-lui [i ‘n cele matrimoniale ; de altfel, se atribuie celui adoptat ov‘rst\ fictiv\ [i aceasta chiar dac\ e vorba de un grup (adop-tarea popula]iei tuscarora drept „copii” de c\tre oneida, adelawarilor de c\tre onedia, a delawarilor ca „buc\tari”, dec\tre Liga celor Cinci Na]iuni ; de unde [i costumul lor special(feminin) [i schimbarea activit\]ii lor economice
2).
Riturile schimb\rii st\p‘nului ‘n cazul unui client sau sclav
au aceea[i explica]ie : pentru sclav, nu numai faptul de a-[ioferi un copil st\p‘nului ‘i modific\ pozi]ia social\, ‘ns\ aceast\modificare se ‘nso]e[te cu rituri de agregare care, ‘n anumitecazuri, amintesc de ceremonialul de c\s\torie. Riturile de agre-gare se ‘nrudesc cu riturile dreptului de azil. Ca rit de agregare,citez lovitura violent\ de b\] dat\ ‘n Loango, de sclav, nouluist\p‘n care l-a ales
3 [i ceremonia numit\ tombika (sau shimbika )
la popula]ia kimbunda4. Apoi, voi aminti ceremoniile schim-
b\rii clanului, a castei, a tribului, cele de naturalizare etc., alc\ror mecanism comport\ de asemenea rituri de separare, deprag [i de agregare.
Acela[i mecanism ‘l g\sim [i atunci c‘nd nu mai este vorba
de indivizi, ci de grupuri : riturile de separare includ aiciINDIVIZII {I GRUPURILE
1. W. Crooke, Census of India 1901 , in : Ethnographical Appendices , Calcutta,
1903, p. 171.
2. A se vedea Hewitt, Handbook of American Indians , in : Bull. Bu. Am.
Ethnol. , nr. 30, vol. I, s. v. Adoption , pp. 15-16.
3. Pechuel-Loșsche, Volkskunde von Loango , Suttgart, 1907, pp. 245-246.
4. Referin]e ‘n Post, Afrik. Jurispundenz , Leipzig, 1887, vol. I, pp. 102-105.

ARNOLD VAN GENNEP 46
declara]ia de r\zboi, tribal\ sau familial\. Riturile europene [i
semite de vendeta au fost bine studiate ; ‘n consecin]\, voi cita
descrierile detaliate ale vendetei australiene1, unde vom vedea
c\ grupul ‘ns\rcinat cu realizarea opera]iei se separ\ mai ‘nt‘i
de societatea general\, primind astfel o individualitate proprie,
[i nu i se al\tur\ din nou dec‘t dup\ executarea riturilor care ‘iiau aceast\ individualitate temporar\ [i ‘l reintegreaz\ ‘n socie-
tatea general\. Ca [i ‘n unele cazuri de adop]iune, vendeta are
scopul s\ regenereze o unitate social\ distrus\ ‘ntr-unul dinnodurile sale. De aici, asem\narea multora dintre elementele
sale cu ceremonialurile de trecere. Sf‘r[itul vendetei, ca [i cel
al r\zboiului (riturile de pace
2), se realizeaz\ prin rituri identice
cu cele de fraternizare3, de adoptare a unor grupuri mai ‘nainte
str\ine.
~n fine, tot ‘n acest capitol se cuvine s\ amintim despre
riturile de alian]\ cu un zeu sau cu un grup de divinit\]i. Pa[tele
evreiesc4 (‘nsu[i cuv‘ntul ‘nseamn\ trecere ) este una dintre
ceremoniile de agregare care, printr-un proces de convergen]\,a fost al\turat\, pe de o parte, ceremoniilor de trecere de la un
sezon la altul [i, pe de alt\ parte, travers\rii Babilonului [i
‘ntoarcerii la Ierusalim : astfel ‘nc‘t ritualul acestei s\rb\toricombin\ mai multe tipuri de rituri de trecere studiate ‘n acest
volum.
1. Cf. Spencer [i Gillen, Northern Tribes , pp. 556-568.
2. A se vedea : S. Hartland. loc. cit. , pp. 250-251 ; Crawley, Mystic Rose ,
pp. 377, 239-246 ; Hutter, Kamerun , pp. 435-438.
3. {i de reconciliere individual\ : ‘n Borneo, „dac\ du[manii de moarte se
‘nt‘lnesc ‘ntr-o cas\, ei refuz\ s\ se priveasc\ p‘n\ c‘nd nu este ucis\ o
pas\re cu al c\rei s‘nge s‘nt stropi]i ; c‘nd dou\ triburi ‘ncheie pacea, dup\rostirea angajamentelor solemne, se ucide un porc al c\rui s‘nge cimenteaz\
leg\tura de prietenie”. Spenser Saint John , Life in the Forests of the Far-East ,
Londra, 1862, vol. I, p. 64. Cuv‘ntul „a cimenta” trebuie luat ‘n sens material[i nu, cum se face de obicei, simbolic. Acest rit nu are nimic ‘n comun cu
pragul, cum credea Trumbull, loc. cit. , p. 21.
4. Nu [tiu dac\ aceast\ interpretare foarte simpl\ a fost deja propus\ : ea
explic\ secven]a riturilor Pa[telui evreiesc, apoi integrarea ‘n Pa[tele cre[tin
a ideii de moarte [i rena[tere, f\r\ necesitatea vreunui ‘mprumut din riturile
lui Adonis etc. Fiind, de la ‘nceput, ceremonial de trecere, aceast\ s\rb\toarea atras [i absorbit pu]in c‘te pu]in tot felul de elemente care la alte popula]ii
s‘nt ‘nc\ independente.

47
CAPITOLUL IV
SARCINA {I NA{TEREA
Recluziunea ; tabuurile ; riturile profilactice [i simpatetice –
Sarcina ca perioad\ de prag – Riturile de reintegrare [i derevenire la via]a social\ – Caracterul social al riturilor de na[tere
De obicei, ceremoniile sarcinii [i ale na[terii constituie un
‘ntreg, ‘nc‘t deseori s‘nt executate rituri de separare care scotfemeia gravid\ din societatea general\, din cea familial\ [i,
c‘teodat\, chiar din societatea sexual\. Urmeaz\ riturile perioa-
dei de sarcin\ propriu-zise, aceasta fiind o perioad\ de prag.~n fine, riturile de na[tere au ca obiect reintegrarea femeii ‘n
societ\]ile de care a apar]inut mai ‘nainte ori aducerea ei ‘ntr-o
stare nou\, ca mam\, mai ales dac\ este vorba de cea dint‘ina[tere [i de un b\iat.
Dintre toate aceste rituri, cele de separare pe durata sarcinii
[i cele de na[tere au fost cel mai bine studiate sau, cel pu]in,
J.-G. Frazer [i E. Crawley
1 au atras aten]ia asupra unora dintre
ele, ‘n special asupra recluziunii ‘n colibe speciale sau ‘ntr-unspa]iu diferit fa]\ de locuin]a obi[nuit\ ; apoi s‘nt tabuurile, ‘n
special alimentare, legate de cheltuieli precum [i cele sexuale ;
[i, ‘n fine, asupra riturilor numite „de purificare” privite at‘t carituri de ridicare a tabuurilor, c‘t [i ca rituri de reintegrare
efectiv\. A fost astfel stabilit c\ ‘n acest moment femeia se afl\
‘ntr-o stare de izolare, fie ca impur\ [i periculoas\, fie chiardatorit\ faptului c\ este ‘ns\rcinat\, ea situ‘ndu-se temporar
‘ntr-o stare fiziologic\ [i social\ anormal\ : nimic normal nu
mai este posibil odat\ ce e tratat\ ca [i cum ar fi bolnav\,str\in\ etc.
De altfel, riturile sarcinii, ca [i ale na[terii, includ un mare
num\r de rituri simpatetice [i contagioase, at‘t directe c‘t [iindirecte, dinamiste [i animiste, care au ca obiect u[urarea
travaliului [i ocrotirea mamei [i a copilului, deseori chiar a
1. J.-G. Frazer, The Golden Bough , vol. I, pp. 326-327, [i vol. II, p. 462 ; E.
Crawley, The Mystic Rose , pp. 213, 414-416, 432 ; Ploss-Bartels, ‘n pasaje
citate mai jos.

ARNOLD VAN GENNEP 48
tat\lui, a rudelor sau a ‘ntregii familii, ori a clanului ‘n totali-
tatea sa ‘mpotriva influen]elor malefice, impersonale sau perso-
nificate. Aceste rituri au fost studiate ‘n nenum\rate r‘nduri,f\r\ ‘ndoial\ fiindc\ ele s‘nt cele mai numeroase [i, totodat\,
cele mai vizibile
1. Nu m\ voi ocupa de ele aici [i nu le-am
amintit dec‘t pentru a ar\ta cu claritate c\ nu le introduc petoate ‘n bloc ‘n categoria riturilor de trecere. Este deseori dificil
de f\cut o distinc]ie net\, ‘n fiecare caz ‘n parte, stabilind dac\
este vorba de un rit de trecere sau de unul de protec]ie sau, ‘nfine, de un rit simpatetic (poftele gravidei, de exemplu).
Iat\ secven]a riturilor de sarcin\ [i na[tere la popula]ia toda
din India
2 : 10 o femeie ‘ns\rcinat\ nu poate s\ intre nici ‘n
satele, nici ‘n locurile considerate sacre ; 20 ‘n luna a cincea,
ceremonia numit\ „p\r\sirea satului” : femeia trebuie s\ tr\ias-
c\ ‘ntr-o colib\ special\ ; este separat\ ‘n mod ritual de l\pt\rie,industrie sacr\ – pivotul vie]ii sociale la toda ; 3
0 ea invoc\
dou\ divinit\]i, Pirn [i Piri ; 40 ‘[i arde fiecare m‘n\ ‘n dou\
locuri ; 50 ceremonia ie[irii din colib\, femeia bea lapte sfin]it ;
60 revine s\ tr\iasc\ ‘n locuin]a sa p‘n\ ‘n luna a 7-a ; 70 ‘n a 7-a
lun\, are loc „ceremonia arcului [i a s\ge]ii”, care-i asigur\
copilului un viitor tat\ social, toda practic‘nd poliandria ; 80 fe-
meia se ‘ntoarce la casa sa. Aceste dou\ ceremonii nu au loc
dec‘t la prima sarcin\, dac\ femeia s-a m\ritat cu un nou so]
sau dac\ vrea pentru copiii s\i un alt tat\ dec‘t acela pe carel-a ales mai ‘nainte ; 9
0 femeia na[te ‘n casa sa, ‘n prezen]a
oricui [i f\r\ ceremonii speciale ; 100 dup\ dou\ sau trei zile,
mama [i copilul se duc s\ locuiasc\ ‘ntr-o colib\ special\, ritu-rile de plecare de acas\, de plecare de la colib\ [i de revenire
acas\ fiind acelea[i ca ‘n cele dou\ ceremonii de mai sus ;
11
0 odat\ ajun[i la colib\, femeia, so]ul [i copilul s‘nt atin[i de
impuritatea numit\ ichchil  ; 120 celelalte ceremonii protejeaz\
‘mpotriva spiritului malefic keirt ; ‘ntoarcerea la via]a normal\
se face prin ‘nghi]irea de lapte sfin]it. Citind descrierea am\-
1. E.-B. Tylor, Primitive Culture , edi]ia a IV-a, Londra, 1903, vol. II, p. 305 ;
E.-S. Hartland, The Legend of Perseus , vol. I, Londra, 1894, pp. 147-181 ; V.
Henry, La magie dans l’Inde antique , Paris, 1904, pp. 138-144 ; W.-W. Skeat,
Malay Magic , Londra, 1900, pp. 320-352 ; DouttØ, Magie et Religion dans
l’Afrique du Nord , Alger, 1908, p. 233 ; P. SØbillot, Le Paganisme contemporain
chez les peuples celto-latins , Paris, 1908, pp. 16-33 ; A. RiØdjko, Netchistaia
sila v sudjbakh shenchtchiny-materi , in : Etnograf. ObozriŁnie , 1899, c\r]ile 1-2,
pp. 54-131, colec]ie considerabil\ de fapte, ‘n special ruse, siberiene [i
caucaziene, pe care le-am rezumat in : Rev. de l’Hist. des Rel. , 1890, vol. XLII,
pp. 453-464.
2. H. Rivers, The Toda , Londra, 1906, pp. 313-333.

49
nun]it\ a lui Rivers, vom vedea c\ scopul lor este de a separa
femeia de mediul s\u, de a o men]ine ‘ntr-o perioad\ de prag
mai lung\ sau mai scurt\, ‘n trei stadii, [i de a nu o reintegramediului s\u dec‘t ‘n etape, locuind, de exemplu, ‘n dou\ case
intermediare, de la coliba supus\ tabuului p‘n\ la locuin]a
normal\.
Pentru am\nunte privind alte procedee de separare ‘n
timpul sarcinii (recluziune, interdic]ii sexuale [i alimentare,
oprirea activit\]ii economice etc.), trimit la Ploss-Bartels
1 : vom
vedea c\ sarcina reprezint\ ‘n mod evident o perioad\ de prag
‘n etape, corespunz\toare anumitor luni privite ca mai mult
sau mai pu]in importante, de regul\ a 3-a, a 5-a, a 7-a, a 8-a [ia 9-a
2. Revenirea la via]a normal\ se face rareori brusc, exist\
[i aici etape care amintesc de treptele ini]ierii. Astfel, na[terea
nu este momentul terminal al perioadei de prag, pentru mam\ea mai dureaz\ un timp mai mult sau mai pu]in ‘ndelungat, ‘n
func]ie de popula]ia respectiv\. Asupra ultimei etape vine s\
se grefeze prima perioad\ de trecere a copil\riei, despre careva fi vorba ‘n capitolul urm\tor.
Iat\, asupra acestui punct, dou\ documente nord-amerindi-
ene. La oraibii din Arizona
3, na[terea constituie un „moment
sacru pentru femeie”. De regul\, mama ei asist\ la travaliu,
femeia r\m‘n‘nd acas\ ; dar nici mama [i nici so]ul, nici copiii
[i nici alte persoane nu trebuie s\ asiste la na[terea pro-priu-zis\. Odat\ copilul sosit pe lume, mama vine s\ ia placen-
ta [i se duce s\ o ‘ngroape ‘mpreun\ cu covorul, nisipul etc.
‘ns‘ngerate, ‘ntr-un spa]iu consacrat, denumit „colina placen-telor”. Timp de 20 de zile, t‘n\ra mam\ este supus\ tabuurilor
alimentare [i, dac\ este prima ei sarcin\, nu-[i poate p\r\si
casa, ceea ce ar fi putut s\ fac\ ‘nc\ din a cincea zi dac\ armai fi avut copii. ~ntr-a 5-a, a 10-a [i a 15-a zi, au loc sp\l\ri
rituale ale corpului [i capului ; ‘n a 20-a zi, acela[i ceremonial
se aplic\ femeii, copilului, mamei ei, so]ului [i rudelor. ~n
1. Ploss-Bartels, Das Weib , edi]ia a 8-a, Leipzig, 1905, vol. I, pp. 843-846 [i 858-877.
Cf. [i Tabou et TotØmisme à Mad. , a autorului acestei c\r]i, Paris, 1904,
pp. 20, 165-168 [i 343 ; riturile malga[e de separare, de prag [i de reintegrare
s‘nt foarte clare ; popula]ia antimØrina (Ilova) consider\ femeia gravid\ ca
fiind moart\ [i o felicit\ dup\ na[tere c\ a re‘nviat ( ibid., p. 165) ; ‘n leg\tur\
cu aceasta, cf. capitolul IX al acestui volum.
2. Cf., ‘ntre alte descrieri, riturile hinduse [i musulmane ‘n Punjab, date de
H.-A. Rose, Journ of the Anthrop. Inst. , vol. XXXV (1905), pp. 271-282.
3. H.-R. Voth, Oraibi Natal Customs , Field Columbian Museum, Chicago, Anthr.
ser., VI, fasc. 2(1905), pp. 47-50.SARCINA {I NA{TEREA

ARNOLD VAN GENNEP 50
aceast\ zi, femeile clanului dau nume copilului [i ‘l prezint\
soarelui. Apoi, ‘ntreaga familie [i femeile care au dat nume
copilului iau parte la o mas\ la care s‘nt invita]i, printr-uncrainic special, to]i locuitorii pueblo-ului . ~ncep‘nd cu aceast\
zi, totul ‘[i reia aspectul normal ‘n cas\, pentru femeie, copil,
familie [i pueblo. Secven]a este deci : 1
0 separare ; 20 perioad\
de trecere cu suprimarea progresiv\ a barierelor ; 30 reinte-
grarea ‘n via]a normal\. ~n ceremoniile popula]iei musquakie
(outagami sau Vulpi), se poate observa interven]ia societ\]iisexuale : femeia ‘ns\rcinat\ este separat\ de celelalte femei [i
este reintegrat\ printre ele, dup\ na[tere, printr-un rit special,
c‘nd o alt\ femeie, cu un rol important ‘n celelalte ceremonii,ac]ioneaz\ ca intermediar
1.
De cele mai multe ori, avem de-a face cu un amestec de
rituri de trecere [i de ocrotire, care explic\ foarte bine de ceprimelor nu li s-a acordat importan]a pe care o merit\. Cea mai
mare parte a riturilor bulgare, de exemplu, au ca obiect s\
pun\ femeia, foetus-ul, mai t‘rziu copilul, la ad\post de puterilemalefice, s\ le asigure s\n\tatea etc. A[a se petrec lucrurile de
altfel la to]i slavii [i la cea mai mare parte a popoarelor euro-
pene. Cu toate acestea, descrierea detaliat\ dat\ de Strauss
2
ceremoniilor bulgare ne permite s\ discernem ‘ntre riturile de
separare, de prag [i de agregare. Astfel s‘nt riturile care urmea-
z\, pe care le enum\r f\r\ s\ pretind totu[i c\ am dreptatepentru fiecare dintre ele f\r\ excep]ie, [i f\r\ s\ sper c\ altele,
pe care le-am omis, nu s‘nt rituri de trecere. De la Sf‘ntul Ignat
p‘n\ la s\rb\toarea Calendelor (KoliÆdai), viitoarea mam\ nutrebuie s\-[i spele capul, nici s\-[i cure]e hainele, sau s\ se
perie dup\ l\sarea serii ; ‘n luna a noua ea trebuie s\ nu ias\
din cas\ o s\pt\m‘n\, nu-[i poate dezbr\ca hainele pe care le-apurtat la na[tere ; focul se ]ine aprins p‘n\ la botez, iar patul
este ‘nconjurat cu o sfoar\ ; se preg\tesc apoi pr\jituri, din care
l\uza poate m‘nca cea dint‘i bucat\, ce se ‘mpart apoi cu ru-dele, f\r\ ca vreo f\r‘mitur\ s\ ias\ din cas\ ; rudele fac daruri
[i fiecare scuip\ asupra mamei [i a copilului (rituri de agregare
evidente) ; ele vin s-o vad\ pe toat\ durata primei s\pt\m‘ni. ~na 8-a zi are loc botezul. ~n cea de a 15-a zi t‘n\ra mam\ face
1. D-[oara Owen, Folk-Lore of the Musquakie Indians , in : Publ. Folk-Lore Soc. ,
vol. LI, Londra, 1904, pp. 63-65. Pentru bune descrieri ale riturilor de na[tere
‘n Africa de Sud, a se vedea, ‘ntre al]ii, Junod, Les Ba-Ronga , Neuchâtel, 1989,
pp. 15-19 [i Irle, Die Herero , Gütersloh, 1906, pp. 93-99.
2. Strauss, Die Bulgaren , Leipzig, 1898, pp. 201-300.

51
pr\jituri [i-i invit\ pe vecini [i pe femeile cunoscute ; fiecare
invitat aduce f\in\. T‘n\ra mam\ nu-[i poate p\r\si casa, nici
curtea, nu poate avea raporturi sexuale cu so]ul s\u timp depatruzeci de zile. ~n acea zi, ea ia banii de argint sau nucile
consacrate la prima baie a copilului [i se duce la biseric\
‘mpreun\ cu so]ul [i copilul, cu mama sau cu o b\tr‘n\, ori cumoa[a, unde preotul ‘i binecuv‘nteaz\ ; la ‘ntoarcere, moa[a,
mama [i copilul intr\ ‘n trei case unde li se fac cadouri [i
‘mb\iaz\ copilul ‘n f\in\. A doua zi, toate rudele o viziteaz\ pet‘n\ra mam\ care strope[te cu ap\ sfin]it\ toate col]urile casei
[i curtea unde a stat timp de 40 de zile ; iar via]a normal\ ‘[i
urmeaz\ cursul obi[nuit.
Riturilor de reintegrare ‘n familie [i ‘n societatea sexual\, li
se adaug\ cele de reintegrare ‘n societatea restr‘ns\ care for-
meaz\ la slavi „vecin\tatea” ( sosiedstwo ), societate care ar me-
rita o monografie aparte.
Etapele de reintegrare s‘nt ‘nc\ [i mai vizibile la popula]ia
kota (nilghiri) : imediat dup\ na[tere, femeia este transportat\‘ntr-o colib\ special\, foarte ‘ndep\rtat\, unde va locui vreme
de 30 de zile ; luna urm\toare [i-o petrece ‘ntr-o alt\ colib\
special\ ; a treia, ‘ntr-o alta ; apoi locuie[te o vreme ‘n casaunei rude, ‘n timp ce so]ul „purific\” locuin]a familial\, stro-
pind-o cu ap\ [i b\legar
1. Durata separ\rii, mai mult sau mai
pu]in complete, difer\ de la un popor la altul, de la 2 la 40, 50[i, ca ‘n cazul de mai sus, 100 de zile. Rezult\ c\ revenirea
ciclului dup\ na[tere nu este luat\ ‘n acest caz ‘n considerare,
[i c\ are loc o modificare a categoriilor sociale a[a dup\ cum
exist\ o ‘nrudire social\ distinct\ de cea fizic\
2, o c\s\torie
(social\) distinct\ de uniunea sexual\ [i, vom vedea, o puber-
tate social\ care nu coincide cu pubertatea fizic\.
Aceast\ modificare a categoriilor sociale tinde s\ coincid\
‘n societ\]ile noastre cu modificarea categoriei fizice3, tendin]\
care se remarc\ [i la celelalte institu]ii enumerate, aflat\ ‘nrela]ie direct\ cu progresul cunoa[terii naturii [i a legilor sale.
La noi, ceremonialul se nume[te molift\ [i, cu toate c\ are un
caracter mai degrab\ monden dec‘t magico-religios, putem u[or
1. Ploss-Bartels, loc. cit. , vol. II, p. 403 ; pentru alte date, a se vedea ibid.
pp. 414-418.
2.Mythes et LØg. d’Austr ., p. LXIII ; N.-W. Thomas , Kinship and Marriage in
Australia , 1906, pp. 6-8 ; Rivers, The Toda , p. 547.
3. Pentru un rit de revenire a ciclului dup\ na[tere, cf. H.-A. Rose, loc. cit. ,
p. 271.SARCINA {I NA{TEREA

ARNOLD VAN GENNEP 52
s\-i vedem semnifica]ia avut\ ‘n Evul Mediu1 : o reintegrare a
femeii ‘n familia, sexul [i societatea sa general\.
~n fine, toate aceste rituri de trecere se complic\ ‘n caz de
anormalitate, ‘n special dac\ mama a adus pe lume gemeni : lapopula]ia ishogo
2 (Congo), mama este ‘nchis\ ‘n cas\ p‘n\ c‘nd
cei doi copii cresc mari ; ea poate vorbi doar cu membrii fami-liei sale ; doar tat\l [i mama sa au dreptul s\ intre ‘n cas\ ; oricestr\in care intr\ este v‘ndut ca sclav ; ea trebuie s\ tr\iasc\absolut cast\ ; gemenii s‘nt [i ei izola]i de ceilal]i copii ; vesela[i toate ustensilele de care se servesc s‘nt supuse tabuului. Casaeste marcat\ prin doi st‘lpi ‘nfip]i de fiecare parte a por]ii cuun acoperi[ deasupra lor ; pragul este decorat cu mai mul]i]\ru[i ‘nfip]i ‘n p\m‘nt [i vosi]i ‘n alb. Avem deci, ‘n acest caz,rituri de separare. Perioada de trecere dureaz\ p‘n\ ce copiiiau dep\[it v‘rsta de [ase ani. Iat\ ritualul de reintegrare : „Toat\ziua, ‘n fa]a por]ii casei pot fi v\zute dou\ femei ‘n picioare,av‘nd fa]a [i picioarele vopsite ‘n alb. Una este mama (geme-nilor), cealalt\ un vraci. S\rb\toarea ‘ncepe printr-o plimbare acelor dou\ femei de-a lungul str\zii, una b\t‘nd lent o tob\,cealalt\ c‘nt‘nd dup\ acest acompaniament. Apoi dansurile,c‘ntecele [i orgia se pun ‘n mi[care de-a lungul ‘ntregii nop]i.Ceremonialul odat\ ispr\vit, gemenii vor avea libertatea de aveni [i pleca la fel ca [i ceilal]i copii.” Plimbarea ritual\ peteritoriul societ\]ii generale [i masa ‘n comun reprezint\ rituride agregare deja cunoscute, a c\ror utilitate social\ este evi-dent\.
De altfel, ‘n detaliu, riturile de sarcin\ [i de na[tere cuprind
un mare num\r de analogii cu cele prezentate ‘n capitoleleprecedente, despre care vom vorbi [i ‘n cele ce vor urma :trecerea pe sau prin ceva, sacrificiile [i rug\ciunile ‘n comunetc. Vom observa rolul intermediarilor care, aici ca [i ‘n alteceremonii, nu au ca finalitate doar neutralizarea impurit\]ii oriatragerea maleficiilor asupra lor, ci servesc de punte, ‘nl\n-]uire, leg\tur\, pe scurt, faciliteaz\ schimbarea st\rii, f\r\ zgu-duiri sociale violente sau opriri bru[te ale vie]ii individuale [icolective.
Prima na[tere are o importan]\ social\ considerabil\, expri-
mat\ ‘n moduri diferite la diverse popoare. Uneori, fata nu
1. Despre acest subiect, a se vedea Ploss-Bartels, loc. cit. , vol.II, pp. 402-435,
unde vom g\si o descriere a semnelor de interdic]ie de a intra ‘n camer\etc., similare cu tabuurile de trecere material\ citate mai sus.
2. Du Chaillu, L’Afrique suavage , Paris, 1868, pp. 226-227.

53
poate s\ se c\s\toreasc\, la indigenii bontoc-igorrot din Filipine
[i ‘n alte p\r]i de exemplu, dec‘t dac\ are un copil, fiind astfel
f\cut\ proba c\ poate servi de animal reproduc\tor.
La popula]iile la care c\s\toria devine valabil\ doar dup\
na[terea unui copil, riturile de sarcin\ [i de na[tere constituie
ultimele acte ale ceremonialului c\s\toriei (a[a cum e cazul lapopula]ia toda), pentru femeie perioada de trecere dur‘nd de
la logodn\ p‘n\ la na[terea primului copil. Datorit\ faptului c\
a devenit mam\, situa]ia sa moral\ [i social\ se ‘nal]\
1 ; din
femeie pur [i simplu devine matroan\, din sclav\ sau concu-
bin\, egal\ femeilor libere sau legitime. ~n acest caz, la nu-
meroase popula]ii poligame, musulmane sau nu, au loc rituride trecere de la prima stare la cea nou\. De asemenea, la
popula]iile la care divor]ul este permis, el devine greu de
ob]inut sau interzis dac\ femeia a avut unul sau mai mul]icopii. Din toate acestea, rezult\ c\ trebuie s\ vedem ‘n riturile
de sarcin\ [i de na[tere rituri de o mare ‘nsemn\tate indi-
vidual\ [i social\ [i c\, de exemplu, riturile de ocrotire [iu[urare a na[terii (‘ndeplinite deseori de tat\) sau inversarea
par]ial\ sau total\ a rolurilor p\rin]ilor
2 trebuiesc situate ‘ntr-o
categorie secundar\ a riturilor de trecere, de vreme ce eleasigur\ viitorului tat\ [i mamei intrarea ‘ntr-un compartiment
special al societ\]ii, cel mai important dintre toate, nucleul ei
permanent.
~n fine, semnalez faptul urm\tor : la popula]ia ngente, clanul
Lushei Hills, ‘n Assam, ‘n fiecare toamn\ se ]ine o s\rb\toare
de trei zile ‘n cinstea tuturor copiilor n\scu]i ‘n decursul anu-lui ; ‘n timpul primelor dou\ nop]i, to]i adul]ii m\n‘nc\ [i beau ;
‘n a treia zi, b\rba]ii deghiza]i ‘n femei sau ‘n poi (clanul vecin),
1. La multe popoare acela[i lucru este valabil [i pentru tat\, faptul fiind marcat
printre altele de tecnonimie: el ‘[i pierde numele [i este numit Tat\l-cut\ruia
sau Tat\l-cut\reia. Schimbarea numelui este unul dintre riturile de botez, deini]iere, de c\s\torie, de ‘ntronare ; este deci asemenea unui rit de trecere,
de includere ‘ntr-un nou grup special. Asupra tecnonimiei, cf. ‘ntre al]ii :
Crawley, The Mystic Rose , pp. 428-435 ; Merker, Die Masai , Berlin, 1904,
p. 59 ; Webster, Primitive Secret Societies , New-York, 1907, p. 90 etc., care
nu au v\zut leg\tura tecnonimiei cu celelalte elemente enumerate mai sus,
leg\tur\ foarte clar\, de exemplu, la wabemba din Congo: „P‘n\ la na[tereaprimului copil, femeia nu [i-a chemat niciodat\ so]ul pe nume ; nu i-a dat
dec‘t numele comun de bwana (st\p‘n) sau mwenzangu (camarad). Odat\
ce tat\l [i-a recunoscut vl\starul, femeia ‘[i nume[te so]ul cu numele copi-lului, precedat de un si (tat\l lui…), ea ‘ns\[i primind numele nou-n\scutului
precedat de na (mama lui…)” ; Ch. Delhaise, Ethnographie congolaise ; chez
les Wademba , in : Bull. Soc. Belge de gØogr… 1908, pp. 189-190.
2. ~n orig. transposition des personnes (couvade et pseudo-couvade) – n.tr.SARCINA {I NA{TEREA

ARNOLD VAN GENNEP 54
merg din cas\ ‘n cas\, vizit‘nd toate femeile ce au fost mame ‘n
acel an, iar ele le ofer\ de b\ut [i le fac mici daruri, ‘n schimbul
dansului lor1. Avem deci o paralel\ exact\ a s\rb\torilor anuale
a mor]ilor [i un exemplu interesant de caz ‘n care fecunditatea
nu mai este s\rb\torit\ ritual doar ‘ntr-un cerc restr‘ns (‘n
familie), ci de-o grupare general\.
1. Drake-Brockmann, in : Census of India 1901 , vol. I, Ethnographical Appendices ,
Calcutta, 1903, p. 228.

55
CAPITOLUL V
NA{TEREA {I COPIL|RIA
T\ierea cordonului ombilical – Unde st\ copilul ‘nainte de a se
na[te – Riturile de separare [i de integrare – India, China –
Darea numelui – Botezul – Prezentarea [i expunerea la soare
[i la lun\
Unele dintre riturile trecute ‘n revist\ ‘n capitolul precedent
se raportau nu numai la mam\, ci [i la copil. La popula]iileunde femeia gravid\ este privit\ ca impur\, aceast\ impuritatese transmite ‘n mod normal la copil care, drept urmare, estesupus unui anumit num\r de tabuuri, prima lui perioad\ limi-nal\ coinciz‘nd cu ultima perioad\ liminal\ a l\uzei, p‘n\ la
revenirea ciclului. De asemenea, diferite rituri de ap\rare, ‘m-
potriva deochiului, a contagiunilor, a bolilor, a demonilor detot felul etc. s‘nt valabile simultan pentru mam\ [i copil ; acolounde s‘nt destinate ‘n mod special acestuia din urm\, mecanis-mul lor nu prezint\ nimic particular ‘n raport cu alte practici deacela[i ordin.
{i aici ‘nt‘lnim secven]a riturilor de separare, de prag [i de
integrare. Astfel DouttØ a ‘nt‘lnit ‘n Maroc, la popula]ia
rehamna, o opinie mai r\sp‘ndit\ dec‘t ni s-a p\rut la ‘nceput[i care ar oferi o explica]ie satisf\c\toare unui anume num\rde practici ; nu numai c\ noul n\scut este „consacrat”, ci „el nuse poate na[te p‘n\ nu ob]ine bun\voin]a tuturor celor defa]\”
1. Este vorba, dup\ cum se vede, de o atitudine de ap\rare
similar\ celeia pe care colectivitatea o are fa]\ de str\in.
Or, ca [i str\inul, copilul trebuie desp\r]it mai ‘nt‘i de mediul
s\u anterior. Acest mediu poate fi pur [i simplu mama : de unde,cred, practica de a ‘ncredin]a copilul ‘n primele sale zile uneialte femei, practica nefiind ‘n leg\tur\ cu perioada de lacta]ie.Principala separare de acest fel se manifest\ prin t\ierea ritual\
a cordonului ombilical (cu ajutorul unui cu]it de piatr\, de lemn
etc.), [i prin riturile cu privire la bucata de cordon care, uscat\,cade de la sine dup\ un num\r variabil de zile
2.
1. DouttØ, Merrâkech , vol. I, pp. 343, 354.
2.Kalduke la narrinyeri etc.

ARNOLD VAN GENNEP 56
Atrag aten]ia c\ uneori instrumentele de care se face uz ‘n
timpul t\ierii cordonului ombilical apar]in categoriei de unelte
specifice activit\]ii fiec\rui sex. Dac\ noul n\scut este un b\iat,i se taie cordonul cu un cu]it sau cu un janeo apar]in‘nd unui
v‘rstnic din familie (‘n Punjab), pe o s\geat\, la oraibii din
Arizona etc. ; dac\ e fat\, cu un fus ‘n Punjab, pe un baston dezdrobit semin]ele ‘n chiupuri la oraibi
1 etc., dat fiind c\ este
vorba de fixarea definitiv\ a sexului la copil ; la fel ‘n Samoa2.
~ntr-un mare num\r de cazuri, sec]ionarea cordonului consti-tuie obiectul unei mese comune, al s\rb\torilor familiale [i, ‘n
acest caz, este evident un rit cu importan]\ nu doar individual\,
ci [i colectiv\. Ceea ce se face apoi cu cordonul depinde demul]i factori : uneori, copilul ‘nsu[i este cel care ‘l p\streaz\,
a[a cum ‘[i p\streaz\ p\rul sau unghiile t\iate, pentru a evita
orice diminuare a personalit\]ii sale sau ca nimeni s\ nu [i le‘nsu[easc\. Dar, c‘teodat\, aceast\ sarcin\ ‘i revine unei rude,
fie pentru a proteja astfel personalitatea copilului (teoria sufle-
tului exterior), fie pentru a men]ine vie leg\tura de rudeniedintre copil [i familia sa, reprezentat\ prin p\str\torul cor-
donului. ~n alte cazuri, acesta se ‘ngroap\ departe, la ad\post
de oricine, ori sub prag sau ‘n camer\, ‘n aceste ultime cazuris‘nt din nou tentat s\ cred c\ e vorba de rituri directe de
‘nrudire. La acelea[i tratamente, diferite de la un popor la altul,
s‘nt supuse at‘t placenta c‘t [i prepu]ul dup\ circumcizie, am-bele opera]ii av‘nd ‘n comun faptul c\ marcheaz\ o separare
care trebuie compensat\, cel pu]in temporar, prin m\suri de
precau]ie. C\ unele dintre aceste rituri s‘nt simpatetice [i ‘ipreg\tesc copilului o mai bun\ utilizare a membrelor sale, a
for]ei [i a dexterit\]ilor, a fost demonstrat de [coala englez\ [i
german\. Dar altele s‘nt ‘n mod cert rituri de separare de lumeaasexuat\ sau de cea anterioar\ societ\]ii umane, [i rituri de
integrare la societatea sexual\ [i la familia restr‘ns\ ori l\rgit\,
la clan sau la trib. Prima ‘mb\iere, sp\larea capului, ritul frec\riicopilului etc., av‘nd [i o utilitate igienic\, par s\ se ‘ncadreze,
ca rituri de purificare, [i ‘n categoria riturilor de separare de
mam\, ca [i riturile de trecere a copilului peste, prin sau pe
1. H.-A. Rose, Hindu Birth Observances in the Punjab , in : Journ. Anthrop.
Inst., vol. XXXVII, 1907, p. 224 ; H.-R. Voth, Oraibi Natal Customs and
Ceremonies , in : Col. Mus. Chicago , vol. VI, nr. 2, 1905, p. 48. Asupra obiec-
tului janeo , sau firul sacru, cf. Ind. Antiquary , 1902, p. 216 [i W. Crooke,
Things Indian , Londra, 1906, pp. 471-473.
2. Turner, Samoa a hundred years ago and long before , Londra, 1885, p. 79.

57
sub ceva, de a[ezare a copilului pe p\m‘nt, chiar dac\, pe cel
din urm\, A. Dieterich1 l-a considerat ca rit de agregare la
P\m‘ntul Mam\.
Totu[i, unele dintre riturile semnalate de Dieterich se
raporteaz\ efectiv la P\m‘ntul ‘nsu[i, f\r\ a fi ‘ns\ rituri de
separare2. Kourotrophos  : trebuie luat\ aceast\ expresie ‘n sens
literal ; p\m‘ntul reprezint\ locul unde [ade copilul ‘nainte de
a se na[te3 ; nu simbolic, ci ca P\m‘nt Mam\, ‘n sens material,
la fel dup\ cum este [i ad\post al mor]ilor. De aici [i anumiteasem\n\ri de detaliu ‘ntre unele rituri de na[tere [i anumite
rituri funebre. Dac\ un copil mort ‘naintea ritului de agregare
la lumea celor vii era ‘ngropat [i nu incinerat, aceasta se ‘n-t‘mpla, dup\ p\rerea mea, pentru ca el s\ fie redat locului s\u
de origine. Dieterich a citat unele credin]e germane (exist\
credin]e identice ‘n Australia, Africa etc.) conform c\rora sufle-tele (‘n sensul cel mai larg al cuv‘ntului) ce se vor na[te tr\iesc
sub p\m‘nt sau ‘n st‘nci. La diverse popoare se crede c\ ele
tr\iesc ‘n arbori, ‘n tufi[uri, ‘n flori sau legume, ‘n p\dure
4 etc.
De asemenea, e foarte r\sp‘ndit\ ideea c\ viitorii copii tr\iesc
mai ‘nt‘i ‘n f‘nt‘ni, izvoare, lacuri, ape curg\toare5.
Date fiind toate acestea, consider rituri de trecere toate ritu-
rile care au ca obiect s\-l fac\ pe copil s\ intre ‘n perioada
liminar\ ce dureaz\, ‘n func]ie de popula]ie, de la 2 la 40 de
zile sau mai mult.
Acolo unde exist\ credin]a ‘n transmigra]ie sau ‘n re‘ncar-
nare, riturile, av‘nd ca obiect separarea nou-n\scutului de lu-
mea mor]ilor [i integrarea sa ‘n societatea celor vii, general\sau special\, s‘nt mai bine sistematizate. A[a este cazul la
arunta, kaitish, warramunga etc. din Australia Central\
6. La popu-
la]ia tchwi din golful Guineei, c‘nd se na[te un copil, i se arat\diverse obiecte care au apar]inut membrilor deceda]i ai familiei,
pe care copilul ‘l alege, identific‘ndu-l cu unul sau altul dintreNA{TEREA {I COPIL|RIA
1. A. Dieterich, Mutter Erde , Leipzig, 1905, pp. 1-21.
2. Cf., pentru detalii, ibidem , pp. 31 sqq. 39.
3.Ibidem , pp. 57 sqq. Cf. Burton , The Lake Regions of Central Africa , Londra,
vol. I, p. 115 ; la popula]ia wazaromo din Africa Oriental\ : „‘n caz de sarcin\
fals\ sau copil n\scut-mort, ei spun «s-a ‘ntors», adic\ ‘n locuin]a sa din
p\m‘nt”.
4. Cf. Mythes et LØgendes d’Australie , pp. XXXI, XLIV-LXVII ; sufletele ainu,
tr\iesc ‘n p\puri[, Batchelor, The Ainu and their Folk-lore , vol. XVIII (1907),
pp. 253-282.
5. Dieterich, loc. cit. p. 18 ; Dan M’Kenzie, Children and Wells , in : Folk-lore ,
vol. XVIII (1907), pp. 253-282.
6. Cf., printre al]ii, Spencer [i Gillen, Northern Tribes , pp. 606-608.

ARNOLD VAN GENNEP 58
str\mo[ii s\i1, ritul fiind suficient pentru a crea agregarea la
familie. De altfel, de cele mai multe ori, credin]a ‘n re‘ncarnare
coexist\ cu multe alte teorii. De exemplu, la ainu, se d\urm\toarea explica]ie pentru perioada liminar\ ‘n care tr\iesc
mama, tat\l [i copilul pe durata primelor zile de dup\ na[tere :
ei admit c\ mama este cea care d\ copilului corp, iar tat\l estecel care-i d\ suflet, dar progresiv : corpul ‘n timpul sarcinii,
spiritul ‘n cele [ase zile consecutive na[terii, perioad\ ‘n care
tat\l va locui ‘n coliba unui prieten [i, ulterior, ‘n alte [ase zileurm‘nd ‘ntoarcerii lui ‘n coliba proprie ; astfel c\ numai ‘ntr-a
dou\sprezecea zi copilul este un individ complet [i autonom
2.
Este posibil ca aceasta s\ constituie o explica]ie posterioar\pentru un ansamblu de rituri ; dar este mai cur‘nd posibil ca
ideea c\ nou-n\scutului ‘i s‘nt necesare mai multe zile de via]\
real\ pentru a se individualiza, s\ reprezinte baza unui anumitnum\r de rituri de recluziune [i protec]ie a copilului.
Riturile de separare cuprind, ‘n general, toate riturile ‘n
care se taie ceva ; ‘n special, cel dint‘i t\iat al p\rului, actulrasului pe cap, apoi ritul de prim\ ‘mbr\care. Riturile de inte-
grare, av‘nd ca efect, dup\ expresia popula]iei wayao din
Africa Oriental\
3, „introducerea copilului ‘n lume” sau, cum
spun membrii popula]iei dajak din Bakarang, „lansarea
copilului ‘n lume”, ca un vapor la ap\4, s‘nt rituri de deno-
mina]ie, de al\ptare ritual\, de apari]ie a primului dinte, debotez etc.
Ca rit de trecere, voi aminti recitarea ‘n India vedic\
5 a imnu-
lui la sf‘r[itul c\ruia i se pune copilului talismanul de pßtudru
(o specie de lemn r\[inos) : „Ia ‘n posesie aceast\ vraj\ a nemu-
ririi… ~]i aduc spiritul [i via]a ; nu te ‘ndrepta spre negrele tene-
bre ; fii ap\rat de rele ; lumina celor vii s\-]i str\luceasc\ ‘nainteetc.” Acest rit se execut\ ‘n cea de-a zecea zi, ultima a reclu-
ziunii mamei ; atunci i se dau copilului dou\ nume, unul
obi[nuit, care ‘l introduce printre cei vii, cel\lalt netrebuind s\fie cunoscut dec‘t de familia sa. ~n a treia zi de la luna nou\ (‘n
1. M.-H. Kingsley, Travels in West-Africa , Londra, 1897, p. 493.
2. Batchelor, The Ainu , p. 240 iar pentru riturile de na[tere, de denomina]ie
etc., pp. 235-237.
3. A. Werner, The Natives of British Central Africa , Londra, 1906, pp. 102-103.
4. H. Ling Roth, The Natives of Sarawak and British North Borneo , Londra, 1896,
vol. I, p. 102.
5. Pentru fapte, a se vedea H. Oldenberg, La religion du VØda , Paris, 1903,
pp. 363 [i 397-398 ; V. Henry , La magie dans l’Inde antique , Paris, 1904,
pp. 82-83 ; W. Caland, Altindisches Zauberritual , Haga, 1900, p. 107.

59
cre[tere), tat\l prezint\ copilul lunii, rit pe care ‘l consider ca
fiind de integrare cosmic\. Prima ie[ire (la patru luni) [i prima
alimenta]ie solid\ (la [ase luni) s‘nt [i ele ‘nso]ite de ceremonii.La trei ani, are loc ceremonia celui dint‘i t\iat al p\rului : faptul
c\ fiecare familie are coafura sa particular\ dup\ care este recu-
noscut\, impus\ [i copilului, face din rit, care este ‘n sine un ritde separare
1, unul de integrare la societatea familial\. Apoi co-
pil\ria continu\ p‘n\ la ritul important (la 8, 10 sau 14 ani) de
„intrare la [coal\”, marc‘nd ‘nceputul adolescen]ei.
~n Punjabul de azi, perioada de limit\ (impuritate) pentru
mam\ [i copil este de 10 zile pentru brahmani, 12 pentru
ksatriya, 15 pentru vaisya [i 30 pentru sudra, deci ‘n sensulinvers al „purit\]ii” de cast\. ~ns\ recluziunea ‘n cas\ dureaz\
40 de zile, femeia [i copilul trec‘nd printr-o serie de ceremo-
nialuri, ritul principal fiind baia, care au ca obiectiv reintegrareaprogresiv\ a mamei ‘n societatea familial\, sexual\ [i general\.
Copilul este introdus ‘n familie prin ritul de denomina]ie, prin
perforarea urechilor, primul tuns al p\rului (‘ntre un an [i patruluni [i patru ani) ; ritul ag‘ga a ap\rut la musulmanii din Punjab
datorit\ influen]ei hinduse
2, p\r‘nd a fi, ca ‘n ‘ntregul islam, [i
un rit de integrare la comunitatea credincio[ilor.
Iat\ acum schema ceremoniilor copil\riei la Fu-Tcheu3. Mai
‘nt‘i, trebuie s\ ne reamintim c\, p‘n\ la 16 ani, copiii chinezi
de ambe sexe au drept protectoare o divinitate numit\ „Mam\”[i c\, pentru b\ie]i [i pentru fete, ceremoniile s‘nt identice, cu
toate c\ fetele s‘nt mai pu]in pre]uite dec‘t b\ie]ii.
1. M. Oldenberg, loc. cit. , pp. 361-366, noteaz\ c\ t\ierea p\rului, a unghiilor
etc. constituie un element frecvent la numeroase ceremonii fiind, ‘nainte
de toate, „un rit de purificare, o lustra]ie”. Afirma]ia este exact\ c‘nd e
vorba de un sacrificiu care comport\ trecerea de la profan la sacru ; dareste insuficient\ c‘nd e vorba de trecerile profane, cum s‘nt cele de la o
v‘rst\ la alta sau de la o stare social\ la alta, caz ‘n care mutilarea ori
abandonarea unei p\r]i a corpului, o baie sau o schimbare a hainelor nuimplic\ nici o idee legat\ de impuritatea de ‘ndep\rtat ori puritatea de
ob]inut. A se vedea [i Caland, Een indogermaansch Lustratie gebruik , in :
Versl. Med. Ak. Wet. Amst. , 1898, pp. 277 [i urm. [i interpretarea dat\ de el
triplei circumambulatiuni.
2. Pentru detalii trimit la articolele lui H.-A. Rose , Hindu (and) Muhammedan
Birth Observances in the Pundjab , in : Journ. Anthr. Inst. vol. XXXVII (1907),
pp. 220-260.
3. Cf. Doolittle, Social Life of the Chinese , New York, 1867, vol. I, pp. 120-140 ;
despre ceremonialurile copil\riei la Beijing, cf. W. Grube, Zur Pekinger
Volkskunde , Berlin, 1901, pp. 3-10 ; cf. ‘ntre altele pp. 8-9, ceremonialurile
al\ptatului care comport\ secven]a de trecere [i s‘nt analoge ritului de
adop]iune (al\ptarea fiind, de altfel, unul dintre procedeele de ‘nrudire) :drept urmare, cele dou\ familii se consider\ pen-chia (membre ale aceluia[i
clan).NA{TEREA {I COPIL|RIA

ARNOLD VAN GENNEP 60
~n a treia zi dup\ na[tere, copilul este sp\lat pentru prima
oar\ ; se fac sacrificii pentru „Mam\”, i se trimit alimente, alte
daruri etc. de c\tre rude [i prieteni. Dup\ baie, are loc ceremo-nialul „prinderii man[etelor”, copilului fix‘ndu-i-se cu o f‘[ie
de bumbac ro[u monede vechi [i juc\rioare de argint ; f‘[ia
este lung\ de dou\ picioare, iar „man[etele” pot s\ se ‘ndep\r-teze una de cealalt\ aproximativ un picior (33 cm.) ; i se scoate
totul ‘ntr-a 14-a zi, ‘nlocuindu-se cu dou\ br\]\ri de p‘nz\ ro[ie
ce vor fi purtate vreme de mai multe luni sau un an : explica]iachinez\ este c\ ritul ‘i face pe copii lini[ti]i [i ascult\tori. ~n
a 3-a zi, se fixeaz\ pe u[a camerei semnul indic‘nd interdic]ia
de a intra (cf. supra , cap. II), const‘nd dintr-un sul care con]ine
p\r de pisic\ [i c‘ine, „ca s\ ‘mpiedice c‘inii [i pisicile din
vecin\tate s\ fac\ zgomot [i s\ sperie copilul” ; c\rbune, „ca
s\-l fac\ spiritual [i inteligent” ; m\duva unei anumite plante,„ca s\-l fac\ fericit [i bogat”. Patului i se ata[eaz\ un pantalon
al tat\lui cu o h‘rtie av‘nd ‘nscrise caracterele ce ordon\ „tutu-
ror influen]elor defavorabile s\ intre ‘n pantalon ‘n loculcopilului”. ~n cea de-a 14-a zi se ‘ndep\rteaz\ pachetul [i panta-
lonii [i se aduc mul]umiri „Mamei”. La sf‘r[itul lunii, mama [i
copilul p\r\sesc camera pentru prima oar\, iar un b\rbier saucineva din familie rade pentru prima dat\ capul copilului, ‘n
fa]a „Mamei” sau a tablelor str\mo[e[ti.
La s\rb\toare s‘nt invitate toate rudele [i to]i prietenii ; aduc
cadouri (alimente etc., mai ales 20 de ou\ de g‘sc\ pictate [i
pr\jituri, ‘mpodobite cu picturi reprezent‘nd flori, obiecte etc.
de bun augur ; picturile ‘n alb s‘nt interzise, albul fiind culoareade doliu). Bunica de partea mamei joac\ un rol important.
~ntr-a doua [i a treia lun\, p\rin]ii ofer\ rudelor [i prietenilor
daruri ‘n schimbul celor pe care le-au primit la na[tere [i lasf‘r[itul primei luni (biscui]i rotunzi). ~n luna a patra, i se mul]u-
me[te „Mamei”, oferindu-i-se daruri aduse sau trimise de bunica
din partea mamei ; mas\ comun\ cu familia [i invita]ii ; apoi, seinstaleaz\ ceremonios, pentru prima oar\, copilul pe un scaun
[i i se d\ ‘nt‘ia dat\ hran\ animal\. La sf‘r[itul anului, i se fac
ofrande „Mamei”, daruri din partea bunicii pe linie matern\,care suport\ teoretic toat\ cheltuiala s\rb\torii ; mas\ ‘n familie ;
i se pun ‘n fa]\ copilului mai multe juc\rii reprezent‘nd unelte,
iar aceea pe care o ia mai ‘nt‘i ‘i indic\ profesia, caracterul,condi]ia social\ etc., viitorul. La toate riturile s\v‘r[ite ‘n fa]a
„Mamei” sau a tablelor str\mo[e[ti, copilul este f\cut s\
participe activ, determin‘ndu-l s\ mi[te m‘inile etc. La fiecare

61
aniversare p‘n\ la v‘rsta de 16 ani, p‘n\ ce ritualul de „p\r\sire
a copil\riei” nu s-a realizat, i se aduc „Mamei” [i tablelor mul]u-
miri asupra c\rora nu voi mai insista. C‘nd copilul ‘ncepe s\umble, un membru al familiei ia un cu]it de buc\t\rie, se apro-
pie de el prin spate [i se preface c\-i taie ceva dintre picioare :
este ritualul de „t\iere a leg\turii picioarelor”, av‘nd drept scops\ u[ureze ‘nv\]area mersului.
Func]ie de familie, ‘n fiecare an, la fiecare doi ani (primul,
al treilea etc.) sau la fiecare trei ani (al treilea, al [aselea etc.),p‘n\ la ceremonialul de „ie[ire din copil\rie” – [i chiar ‘n caz
de boal\ o dat\ sau de dou\ ori lunar – se execut\, o dat\ sau
de mai multe ori pe an, „trecerea pe poart\”. Diminea]a s‘ntruga]i s\ vin\ mai mul]i preo]i taoi[ti care construiesc altarul,
suprapun‘nd mai multe mese pe care a[az\ farfurii cu m‘nc\ruri
diferite, lum‘n\ri, imagini ale zeilor etc. Ei invit\ zeii, prinmuzic\ [i invoca]ii potrivite, mai cu seam\ „Mama” [i zei]ele
protectoare ale copiilor, s\ vin\ s\ guste ofrandele. ~n partea
anterioar\ a camerei, zis\ „cu fa]a la cer”, pun o mas\ cu farfuriietc. [i [apte ce[ti de orez reprezent‘nd Ursa Mare, aprind lum‘-
n\rile [i execut\ „adora]ia M\surii”, conform ritului obi[nuit.
La c\derea nop]ii, se construie[te o poart\ ‘n mijlocul camerei.E f\cut\ din bambus acoperit cu h‘rtie ro[ie [i alb\, ‘nalt\ de
[apte picioare [i larg\ de dou\ [i jum\tate p‘n\ la trei. Mobilele
camerei s‘nt plasate ‘n a[a fel ‘nc‘t s\ permit\ deplasarea f\r\s\ fie nevoie a se reveni pe acela[i drum.
Unul dintre preo]i ia ‘ntr-o m‘n\ un clopo]el sau o sabie
ornat\ cu clopo]ei, ‘n cealalt\ un corn [i recit\ incanta]iile. Elpersonific\ „Mama” gata s\ ‘ndep\rteze de copii influen]ele
malefice. Tat\l familiei ‘i reune[te pe to]i copiii. ~l ia ‘n bra]e
pe cel care nu merge ‘nc\ sau pe cel bolnav, iar fiecare copil iao lum‘nare aprins\. Sufl‘nd ‘n corn, preotul trece ‘ncet pe sub
poart\, urmat de tat\ [i de copiii ‘n[irui]i unul ‘n spatele celui-
lalt. Ceilal]i preo]i bat toba sacr\ etc. Preotul care conduceprocesiunea ‘[i agit\ sabia sau un bici [i simuleaz\ lovirea unui
obiect invizibil. Apoi, poarta este transportat\ succesiv ‘n cele
patru col]uri ale camerei, unde procesiunea se desf\[oar\ ‘nacela[i mod [i revine iar\[i ‘n centru. ~n fine, poarta este de-
molat\ [i r\m\[i]ele ei se ard ‘n curtea casei sau ‘n strad\. La
fiecare performare a acestui ceremonial, se confec]ioneaz\ ostatuet\ de lemn, reprezent‘nd copilul c\ruia ‘i este destinat
ritualul ; statueta este p\strat\ p‘n\ la v‘rsta de 16 ani [i, de
regul\, este a[ezat\ l‘ng\ reprezentarea „Mamei”, ‘n dormitor.NA{TEREA {I COPIL|RIA

ARNOLD VAN GENNEP 62
Dac\ copilul moare ‘nainte de a ‘mplini v‘rsta de 16 ani, statue-
ta se ‘ngroap\ ‘mpreun\ cu el ; dac\ este foarte bolnav, statueta
este cea trecut\ pe sub poart\. Pe sub poart\ trebuie s\ treac\nu numai copilul sau copiii bolnavi, ci [i to]i copiii din cas\, de
asemenea nepo]ii, nepoatele etc. aflate ‘n acel moment acolo.
Desigur c\ putem s\ interpret\m ‘ntregul ceremonial ca
fiind un rit de transfer al r\ului, rit care, sub forma de „trecere
pe sub sau prin ceva”, este foarte r\sp‘ndit. De altfel, ritul este
‘n parte animist, a[a dup\ cum este, aproape ‘n ‘ntregime [itaoismul. Totu[i, faptul c\ obiectul pe sub care se trece este
un portic, sf‘nt ca mai toate porticurile din ‘ntregul Extrem
Orient sau asem\n\tor cu porticurile africane despre care amvorbit, trebuie s\ aib\ un sens nemijlocit : copiii trec dintr-o
lume periculoas\ ‘ntr-una binevoitoare sau neutr\, pentru care
poarta reprezint\ intrarea, trecerea fiind progresiv\, prin repe-tarea sextupl\, prin deplasarea por]ii din centru ‘n cele patru
col]uri [i apoi din nou ‘n centru, sensul fiind acela de a face
din camer\, ‘n ‘ntregul ei, un mediu propice pentru copii. Iaraceast\ interpretare a unei p\r]i a ceremonialului ca rit de
trecere este confirmat\ de urm\torul fapt : ea se repet\ [i ‘nc\
mai solemn ‘n momentul „maturit\]ii” copiilor, la v‘rsta de 16ani. Din contr\, „adorarea m\surii”, adic\ a constela]iilor aflate
‘n leg\tur\ cu via]a [i moartea, este executat\ pentru bolnavi,
oricare le-ar fi v‘rsta
1. Las la o parte s\rb\torile [colare (intra-
rea la [coal\ ; cea ‘n onoarea lui Confucius ; cea pentru bunul
mers al studiilor etc.) [i ajung la ceremonialul de „ie[ire din
copil\rie”2. „Ea seam\n\ foarte bine cu ceremonialul trecerii
pe poart\ doar c\ este mai impun\toare [i mai teatral\.” ~n
teorie, la 16 ani, b\iatul p\r\se[te perioada de copil\rie ca s\
intre ‘n adolescen]\, iar fata devine femeie3. Odat\ ceremonia
‘ncheiat\, divinitatea copiilor, „Mama”, ‘nceteaz\ s\-i mai ape-
re, iar individul intr\ sub autoritatea celorlal]i zei. Iat\ motivul
pentru care ceremonialul se nume[te frecvent „Mul]umireaadus\ Mamei”.
Doolittle insist\ ‘n continuare asupra faptului c\ v‘rsta de
16 ani este cea care marcheaz\ ‘nceputul „maturit\]ii” ; de altfel,ceremonia poate fi executat\ mai devreme, dac\ t‘n\rul tre-
buie s\ se c\s\toreasc\ imediat, sau poate fi am‘nat\ din cauza
1. Cf. Doolittle, ib., pp.134-136.
2. Doolittle, loc. cit. , pp. 137-138.
3. Cf. infra, despre „pubertatea social\”.

63
s\r\ciei etc. Ritul esen]ial const\ tot din trecerea pe sub poarta
artificial\ : ‘n acest caz, putem m\car presupune c\, fiind con-
siderat\ o calitate pozitiv\ (ca [i boala), copil\ria a fosttransferat\ por]ii [i distrus\ sau c\, [i prefer o astfel de inter-
pretare, poarta reprezint\ limita dintre dou\ perioade ale exis-
ten]ei, ‘n a[a fel ‘nc‘t trecerea prin ea ‘nseamn\ ie[irea dinlumea copil\riei [i intrarea ‘n cea a adolescen]ei. Distrugerea
obiectului utilizat ‘n rit poate fi explicat\ printr-un fapt consta-
tat at‘t ‘n Australia
1 c‘t [i ‘n America de Sud2, c\ obiectele sacre
nu trebuie s\ serveasc\ dec‘t o singur\ dat\, iar la terminarea
fazei ceremoniale, ele trebuiesc distruse (este ideea central\ a
sacrificiului) sau abandonate ca golite de putere [i c\, ‘n fiecarefaz\ nou\, s‘nt necesare obiecte sacre, ornamenta]ii corporale,
costume [i rituri verbale noi
3. ~n fine, reamintesc c\ ‘n China,
fiecare aniversare a zilei de na[tere [i, mai ales, fiecare a zeceaaniversare, dup\ atingerea v‘rstei de 50 de ani
4, constituie prile-
jul unor ceremonii [i rituri care, [i ele, marcheaz\ trecerea de
la o perioad\ la alta.
Iat\ acum ritul por]ilor la Blida5. „~n a [aptea zi de la na[tere,
dup\ ce i s-a f\cut toaleta copilului, moa[a ‘l ia ‘n bra]e, ]in‘ndu-l
‘ntins. I se pune sugarului pe piept o oglind\ rotund\, sm\l-]uit\. Oglinda sus]ine la r‘ndu-i fusul de tors al casei, un s\cule]
plin cu indigo, ‘n fine pu]in\ sare, toate fiind obiecte folosite
frecvent ‘n opera]iile magice. }in‘nd ‘n bra]e copilul cu totacest bagaj, moa[a se apropie de u[a camerei [i ‘l balanseaz\
de [apte ori pe deasupra unei «mdj‘ria», canalul de eliminare a
rezidurilor. Procedeaz\ astfel la toate u[ile, ‘n special la celeale dependin]elor care dau ‘n vestibul, ‘n fine, la u[a de la
strad\, dar ‘n interior. Aceast\ a [aptea zi se mai nume[te [i
ziua ie[irii copilului ( ium khrudj el meziud ). Nu pare evident
1. Cf. Mythes et LØg. d’Austr ., pp. 134-135, nota 3.
2. Koch-Grünberg, scrisoare particular\.
3. La fel la ojibway (ca [i la al]i semi-civiliza]i) care construiesc colibe speciale,
diferite ca form\, pentru fiecare activitate specializat\ [i cu fiecare nou\ oca-zie, ele nefiind folosite dec‘t o singur\ dat\ [i apoi abandonate: consiliu de
r\zboi sau de pace, mas\ de s\rb\toare, vindecarea unui bolnav, coliba pen-
tru izolarea unui [aman, a unui prezic\tor, a unei femei ‘ns\rcinate, a unuicopil care trebuie ini]iat etc. Cf. Kohl, Kitschi-Gami , Breme, 1859, vol. I,
p. 60.
4. Cf. Doolittle, loc. cit. , vol.II, pp. 217-228. Trumbull, Threshold Covenant ,
p. 176, aminte[te obiceiul (englez?) de a-i da unui copil, la fiecare aniversare,
at‘tea lovituri c‘]i ani a ‘mplinit ; rit pe care ‘l putem privi ca rit de separare
de anii scur[i.
5. Desparmet, La Mauresque et les maladies de l’enfance . in : Rev. des Et.
Ethnogr. et Sociol , 1908, p. 488.NA{TEREA {I COPIL|RIA

ARNOLD VAN GENNEP 64
faptul c\ acest ceremonial are ca scop s\-l prezinte pe copil
djinilor casei (mai ales celor ai intr\rilor [i ie[irilor), pentru ca
ei s\-i fie binevoitori atunci c‘nd copilul va ie[i din cameramatern\ ?”.
Am citat suficient de detaliat riturile chineze[ti fiindc\ ele
permit ‘n]elegerea secven]ei riturilor care l-au condus, etap\cu etap\, pe individ, de la na[tere la v‘rsta adult\, ‘n societ\]ile
unde nu exist\ clase de v‘rst\ propriu-zise. Perioada dintre
na[tere [i intrarea ‘n adolescen]\, ini]iere etc. se descompune‘n etape mai mult sau mai pu]in lungi [i numeroase, ‘n func]ie
de popula]ie. Astfel, la popula]ia bantu meridional\
1, perioada
scurs\ de la prima la a doua denti]ie cuprinde : 10 riturile ante-
rioare apari]iei primului dinte ; 20 pragul dintre prima [i a doua
denti]ie ; 30 momentul apari]iei acesteia, c‘nd se presupune c\
„micu]ul a devenit st\p‘nul propriului somn” ; motiv pentru caremama pleac\ ‘n p\dure ca s\ ard\ ‘n secret rogojina ce le-a
servit de culcu[ ; 4
0 urmeaz\ perioada de instruc]ie : b\iatul e
deprins s\ nu mai locuiasc\ ‘mpreun\ cu femeile, e ‘mpiedicats\ le ‘nve]e limbajul secret ; nu mai locuie[te dec‘t cu b\ie]i de
v‘rsta lui sau mai ‘n v‘rst\ [i chiar trebuie s\ ias\ din colib\
atunci c‘nd tat\l s\u intr\ ‘n ea. ~n timpul perioadei de la primala a doua denti]ie, copilului nu i s-a spus nimic despre fenome-
nele sexuale ; odat\ denti]ia a doua ap\rut\, el este instruit
sistematic. ~n acest moment, ‘nceteaz\ diversele opera]ii ma-gice, de ordin protector, abia acum fiindu-i permis s\ lucreze
la c‘mp. Astfel, la popula]ia bantu meridional\, apari]ia celei
de-a doua denti]ii marcheaz\ o schimbare complet\ a existen]eicopilului, fiind „o regul\ absolut\ la unele triburi” dar mai pu]in
categoric\ la altele. El este desp\r]it de societatea de femei [i
copii, dar nu va p\trunde ‘n societatea adolescen]ilor dec‘t princeremoniile de ini]iere, iar ‘n cea a adul]ilor, prin ceremoniile
c\s\toriei. Pentru alte secven]e rituale, trimit la numeroasele
monografii citate ‘n acest volum.
~n rezumat, o schem\ va cuprinde urm\toarele rituri : t\ierea
cordonului ombilical, stropiri [i b\i, c\derea restului de cordon,
denomina]ia, primul tuns, prima mas\ familial\, prima denti]ie,primul mers, prima ie[ire, circumcizia, prima ‘nve[m‘ntare
diferit\ dup\ sex etc. Voi vorbi despre circumcizie ‘n capitolul
urm\tor. Pentru moment, ar fi potrivit s\ spunem c‘teva cuvintedespre denomina]ie [i botez.
1. Dudley Kidd, Savage Childhood , Londra, 1906, pp. 81-89.

65
Riturile de denomina]ie ar merita ‘n sine o monografie
special\. Ele au fost studiate ‘n mai multe r‘nduri1, dar f\r\ a fi
considerate, dup\ c‘te [tiu, nici ‘n detaliu, nici ‘n adev\ratelelor semnifica]ii. Prin denomina]ie, copilul : 1
0 este individuali-
zat ; 20 este integrat ‘n societate, fie ‘n cea general\, s\rb\toarea
fiind public\ [i ‘ntregul sat particip‘nd la ea, ‘n special dac\ estevorba de un b\iat, cu at‘t mai mult dac\ el este fiul [efului ; fie‘ntr-o societate restr‘ns\, ‘n familiile celor dou\ linii de ascen-den]i sau numai ‘n familia patern\ ori matern\. Varia]iunile dedetaliu s‘nt nenum\rate. C‘teodat\ i se d\ copilului un numegeneric, care indic\ numai dac\ e b\iat ori fat\, ori c\ este altreilea sau al [aptelea copil ; sau i se d\ numele unuia dintrestr\mo[i ; sau copilul ‘[i alege el ‘nsu[i numele. ~n fine, el poates\-[i schimbe numele ori de c‘te ori ‘[i schimb\ categoria dev‘rst\ pe durata copil\riei : astfel c\ de multe ori prime[te mai‘nt‘i un nume vag, apoi unul cunoscut, apoi unul secret, apoiun nume de familie, de clan, de societate secret\
2 etc.
Faptul c\ ritul de denomina]ie a copilului este unul de
agregrare nu mai are nevoie, cred, s\ mai fie demonstrat :documentele citate mai sus o probeaz\. {i iat\ ‘nc\ unul : ‘nGabon, ‘n trecut, la na[terea unui copil, „un mesager publicanun]a [i solicita pentru copil un nume [i un loc ‘ntre cei vii.Un altul, la cel\lalt cap\t al satului, r\spundea c\ a luat cerereala cuno[tin]\ [i promitea, ‘n numele popula]iei, c\ nou-n\scutulva fi primit ‘n comunitate [i va avea toate drepturile [i avan-tajele apar]in‘nd acelei popula]ii. Indivizii se adunau ‘n strad\,era adus nou-n\scutul [i era expus privirii tuturor. Se aducea ocad\ plin\ cu ap\, iar [eful satului sau al familiei ‘l uda, ‘id\dea un nume [i pronun]a o invoca]ie pentru ca el s\ fies\n\tos, s\ creasc\ p‘n\ va deveni femeie sau b\rbat, s\ aib\mul]i copii, nenum\rate bog\]ii
3 etc.”NA{TEREA {I COPIL|RIA
1. Cf. Tylor, Primitive Culture , ed. a 4-a, Londra, 1903, vol. II, pp. 430, 441, 437
etc. Pentru riturile de denomina]ie, cf. ‘nc\ Voth, Oraibi, loc. cit. , pp. 55, 57 ;
Skeat-Blagden, Wild Tribes of Malay Peninsula , Londra, 1905, vol. II, pp. 3
sqq ; DouttØ, Merrâkech , passim etc.
2. Atrag aten]ia ‘nc\ de pe acum c\ numele adultului poate [i el s\ varieze ‘n
cursul vie]ii, fie dup\ actele sale ocazionale (fapte str\lucite, nenorociri), cf.
E. Best, Maori Nomenclature , in : Journ. Anthr. Inst. , vol. XXXII (1902),
pp. 194-196 ; fie sistematic (na[terea copiilor, trecerea dintr-o clas\ de v‘rst\
‘n alta sau de la un grad „secret” la altul etc.) ; cf. un caz interesant de
schimbare a numelui la fiecare „etap\ de via]\ ascendent\” la pawni, AliceFletcher, A Pawnee Ritual Used when Changing a Man’s Name , in : Am.
Anthrop. , New Ser., vol. I (1899), pp. 85-97.
3. Wilson, Western Africa , citat de H. Nassau, Fetishism in West Africa , Londra,
1904, pp. 212-213. Am putea compara ‘ntre ele informa]iile lui Lasnet din
Une Mission au SØnØgal , Paris, 1900, p. 24 (mauri), 50 (peul), 64 (laobe), 76
(tusculu), 88 (mandigue), 127 (ulofi), 145 (sØrŁri).

ARNOLD VAN GENNEP 66
Vom remarca faptul c\, al\turi de ritul de denomina]ie, exist\
‘n Gabon un rit prezent‘nd o analogie frapant\ cu botezul.
Acesta din urm\ a fost privit, cel mai adesea, ca o lustra]ie, unrit de purificare ori catartic
1, adic\ ‘n definitiv ca rit de separare
de lumea anterioar\, fie profan\ ‘n general, fie impur\. Cu toate
acestea, trebuie ]inut seama c\ p‘n\ [i acest rit poate avea unsens de rit de integrare, atunci c‘nd nu se folose[te ap\ obi[-
nuit\, ci ap\ consacrat\. Fiindc\ ‘n acest caz cel botezat nu
numai c\-[i pierde o calitate, dar [i ob]ine o alta. S‘ntem astfelnevoi]i s\ examin\m o nou\ categorie de rituri, cele numite de
ini]iere.
Totu[i, mai ‘nainte, este necesar s\ ne amintim de anumite
rituri de expunere la soare, la lun\, la p\m‘nt, al c\ror sens
exact J.-G. Frazer [i A. Dieterich nu mi se pare c\ l-au ‘n]eles.
~ntr-adev\r, acolo unde, ca la popula]ia bantu [i la amerindieni,‘n special la pueblo [i la indienii din America Central\, via]a
social\ [i cea cosmic\ s‘nt privite ca intim legate, este normal
s\ existe rituri de integrare a nou-n\scutului ‘n lumea cosmic\,adic\ ‘n elementele ei principale. De unde [i riturile de prezen-
tare la lun\ [i soare, de contact cu p\m‘ntul etc.
2 De asemenea,
dac\ totemismul reprezint\, ‘n cele din urm\, un sistem cu scopeconomic, este normal ca [i copilul s\ fie, ‘ntr-un moment sau
altul, agregat efectiv totemului s\u, cu toate c\ deja este ‘nrudit
cu el prin na[tere. Aceste rituri de integrare la grupul totemicantropo-animal, antropo-vegetal sau antropo-planetar, consti-
tuie o contrapartida la riturile de agregrare la familia de care
pare s\ apar]in\ ‘n mod automat nou-n\scutul, datorit\ faptuluic\ este n\scut de o anumit\ mam\ [i, f\r\ ‘ndoial\, dintr-un
anumit tat\. Dar, toate acestea ne conduc din nou la cercetarea
riturilor de agregare ‘n societ\]ile speciale determinate.
1. Cf. E.-B. Tylor, loc. cit. , vol. II, p. 430 [i urm., care a comis confuzia sem-
nalat\ ‘n text. Asupra botezului ca rit de ini]iere, a se vedea R. Farnell, The
Evolution of Religion , Londra, 1905, pp. 56-57 [i 156-158.
2. Sensul prezent\rii la soare, ca rit de agregare, este foarte clar la tarahumari
(Lumholtz, Unknown Mexico , Londra, 1903, vol. I, p. 273), la oraibi, (cf.
supra , p. 49), la zuni (D-na Stevenson, The Zuni , XXIII, in : Ann. Rep. Bur.
Am. Ethnol. s. v. Birth ) etc. Pentru cazurile de prezentare la lun\, a se
vedea J.-G. Frazer, Adonis, Attis, Osiris , edi]ia a II-a, Londra, 1907, pp. 373
[i urm. Majoritatea riturilor citate s‘nt ‘ntr-adev\r simpatetice, ideea fiindaceea c\ cre[terea lunii o favorizeaz\ pe cea a copilului. ~n fine, amintesc
c\ luna, soarele etc. s‘nt uneori totemuri [i c\, ‘n acest caz, ca la anumi]i
amerindieni, prezentarea la astre este un rit de integrare ‘n grupul totemic ;uneori este un rit de integrare la divinitate, nou-n\scutul fiind considerat, ‘n
consecin]\, „fiu al soarelui”.

67
CAPITOLUL VI
RITURILE DE INI}IERE
Pubertatea fiziologic\ [i pubertatea social\ – Circumcizia –
Mutil\rile corporale – Clanurile totemice – Confreriilemagico-religioase – Societ\]ile secrete – Societ\]ile politice[i r\zboinice – Clasele de v‘rst\ – Misterele antice – Religiiuniversaliste ; botezul – Confreriile religioase – Fecioarele[i prostituatele sacre – Clase, caste [i profesii – Ordina]iapreotului [i a magicianului – ~ntronarea [efului [i a regelui –Excomunicarea [i excluziunea – Perioada de prag.
Clasele de v‘rst\ [i societ\]ile secrete au f\cut recent
obiectul a dou\ monografii, una de H. Schurtz1, cealalt\ de
Webster2 ‘n care, totu[i, nu au fost studiate suficient ceremo-
niile de acces la acestea. Astfel, de[i H. Webster a consacrat
riturilor un ‘ntreg capitol, el nu le-a studiat dec‘t izolat [i, fapt
curios, nu s-a g‘ndit s\ le compare din punct de vedere al
secven]elor lor. Ambii autori, convin[i fiind de ideea c\ ini]ie-rea ar coincide cu pubertatea [i c\ toate ceremoniile de acest
tip au drept punct de plecare respectivul fenomen fiziologic,
s-au lansat ‘n teorii generale inadmisibile. Schurtz reduce totulla instinctul de „sociabilitate”, altfel spus la instinctul gregar,
f\r\ a reu[i ‘ns\ s\ fac\ ‘n]elese nici varia]iile institu]iilor consi-
derate, nici natura ceremoniilor ce le corespund. Webster con-struie[te à priori un tip primitiv de clas\ de v‘rst\ [i de societate
secret\ [i vede peste tot devieri [i degenerescen]e ale acestui
tip ipotetic.
~n prezentul capitol, se va demonstra mai ‘nt‘i c\ pubertatea
fiziologic\ [i „pubertatea social\” s‘nt dou\ no]iuni esen]ial
diferite, care nu converg dec‘t rareori. Apoi, vom examina cere-moniile de ini]iere de orice tip, adic\ nu numai pe cele care
permit accesul la clasele de v‘rst\ [i la societ\]ile secrete, dar [i
pe cele ce ‘nso]esc ordina]ia preotului [i a magului, ‘ntronarearegelui, consacrarea c\lug\rilor [i a c\lug\ri]elor, precum [i a
prostituatelor sacre etc.
1. H. Schurtz, Alterklassen und Mannerbünde , Leipzig, 1902.
2. H. Webster, Primitive secret societies , New York, 1908.

ARNOLD VAN GENNEP 68
La fete, pubertatea fizic\ se manifest\ prin umflarea s‘nilor,
l\rgirea bazinului, apari]ia p\rului pubian [i, mai ales, prin cel
dint‘i flux menstrual. Ar p\rea deci, simplu s\ se dateze dinacest moment trecerea de la copil\rie la adolescen]\. ~n reali-
tate, ‘n via]a social\, lucrurile se petrec cu totul altfel, ceea ce
se explic\ ‘n primul r‘nd tot prin fapte de ordin fiziologic :1
0 Juisarea sexual\ nu depinde de pubertate, ci este resim]it\,
‘n func]ie de individ, fie ‘nainte, fie dup\ aceasta ; spasmul se
poate produce chiar cu c‘]iva ani mai devreme ; astfel ‘nc‘tpubertatea nu prezint\ importan]\ dec‘t pentru posibilitatea
concep]iei ; 2
0 Apari]ia primului ciclu nu se manifest\ la aceea[i
v‘rst\ la diferite rase, nici ‘n cadrul aceleia[i rase la indivizidiferi]i. Diferen]ele s‘nt considerabile
1, astfel ‘nc‘t conchidem
c\ nici o institu]ie nu se bazeaz\ pe un element at‘t de dificil
de determinat [i at‘t de pu]in constant precum pubertatea.Chiar ‘n Europa, varia]iile nu corespund unor prescrip]ii legale.
La Roma, fetele s‘nt nubile din punct de vedere legal la 12 ani,
dar abia a doisprezecea parte din num\rul de tinere romane aumenstrua]ie la aceast\ v‘rst\, majoritatea av‘nd-o ‘ntre 14 [i 15
ani, iar c‘teva, foarte rar, de la 9 ani. La Paris, v‘rsta legal\
pentru c\s\torie este 16 ani [i 6 luni ; dar pubertatea medie sesitueaz\ la 14 ani [i 4 luni, conform lui Brierre de Boismont, [i
la 15 ani [i 4 luni dup\ Aran, clasele bogate fiind mai precoce
‘n acest sens dec‘t muncitorimea . Astfel la Roma, pubertatea
social\ este anterioar\, iar la Paris este posterioar\ pubert\]ii
fiziologice .
Ar fi deci mai bine s\ nu numim riturile de ini]iere, rituri de
pubertate. Departe de noi ‘ns\ inten]ia de a nega c\ exist\,
totu[i, rituri ale pubert\]ii fiziologice care, ‘n unele rare cazuri,
1. Ploss-Bartels, Das Weib, ed. a 8-a, Leipzig, 1905, vol. I, pp. 394-420, au
reunit o important\ cantitate de documente despre apari]ia – normal\ sauanormal\ (de la 2 luni etc.) – a primei menstrua]ii la diferite popula]ii. Data
primei menstrua]ii depinde simultan de climat, hran\, profesie [i ereditate.
Observatorilor, ‘n majoritate medici, le vine at‘t de greu s\ se pun\ deacord asupra v‘rstei medii a primei menstrua]ii la o popula]ie luat\ pe
ansamblu (Fran]a, Rusia etc.) sau chiar dintr-o regiune limitat\ (un mare
ora[, de ex.), ‘nc‘t ar trebui s\ ‘i consider\m pe negri, oceanici etc. sta-tisticieni excelen]i dac\ i-am presupune capabili s\ fi descoperit media
pentru propriile lor triburi, ‘naintea oric\rei investig\ri metodice asupra
influen]ei climei [i a modului de hran\. Iat\ un tabel pentru 584 femei dinTokyo : la 11 ani, 2 ; la 12 ani, 2 ; la 13 ani, 36 ; la 14 ani, 78 ; la 15 ani, 224 ;
la 16 ani, 228 ; la 17 ani, 68 ; la 18 ani, 44 ; la 19 ani, 10 ; la 20 ani, 2. Iat\
mediile pentru Africa : ulofi, 11-12 ani ; Egipt, 10-13 ani (Pruner-bey) sau 9-10ani (Rigler) ; bogo[i, 16 ani ; suaheli, 12-13 ani ; wanjamwesi, 12-13 ani ;
berberi din Egipt, 15-16 ani ; somalezi, 16 ani ; Loango, 14-15 ani, rar 12 ;
arabi din Alger, 9-10 ani, Fezzan, 10-15 ani.

69
coincid cu cele de ini]iere. Fetele s‘nt atunci izolate, uneori
chiar s‘nt considerate moarte, apoi re‘nviate1 ; la alte popoare2,
dimpotriv\, nu exist\ vreun rit specific momentului respectiv,de[i exist\ rituri de ini]iere.
Astfel, se contureaz\ ideea c\ majoritatea acestor rituri, al
c\ror caracter evident sexual nu poate fi negat [i despre carese spune c\ te fac b\rbat sau femeie, sau apt de a fi (b\rbat saufemeie), se includ ‘n aceea[i categorie cu anumite rituri desec]ionare a cordonului ombilical, rituri de copil\rie [i de ado-lescen]\, [i s‘nt rituri de separare de lumea asexuat\, urmate
de rituri de agregare la lumea sexual\, la societatea restr‘ns\,
constituit\ dincolo de toate celelalte societ\]i generale sau spe-ciale, din indivizii de acela[i sex. Aceasta se poate
3 afirma ‘n
special ‘n leg\tur\ cu fetele, activitatea social\ a femeii fiindmult mai simpl\ dec‘t a b\rbatului.
Chestiunea se complic\ [i mai mult ‘n cazul b\ie]ilor : aici,
diferen]a e cu at‘t mai mare cu c‘t prima emisie de sperm\
poate fi precedat\ de emisia de mucus, cu c‘t aceasta trecedeseori neobservat\ de subiect [i, ‘n fine, cu c‘t ea nu se pro-duce, la majoritatea indivizilor, dec‘t sub influen]a unui [ocexterior a c\rui dat\ depinde de circumstan]e imposibil deprev\zut sau de dirijat. Rezult\ de aici c\ pubertatea b\ie]ilor
se fixeaz\ ‘n accep]ia comun\ la data apari]iei p\rului pe barb\
[i pe pubis etc. Dar [i ‘n acest caz, diferen]ele etnice [i indivi-duale s‘nt considerabile.
Astfel, pentru oricare dintre sexe, pubertatea fizic\ este un
moment dificil de datat, dificultatea explic‘nd faptul c\ at‘t depu]ini etnografi [i exploratori au f\cut cercet\ri ‘n aceast\ pri-
vin]\. Cu at‘t mai de neiertat este acceptarea expresiei „rituri
de pubertate” pentru a desemna ansamblul riturilor, ceremo-niilor, practicilor de orice fel care marcheaz\, la anumite po-
poare, trecerea de la copil\rie la adolescen]\. Se cuvine deci s\RITURILE DE INI}IERE
1. J.-G. Frazer a adunat dovezi ‘n Golden Bough , vol. III, pp. 204-233. cf. [i lui
Hutter, Nord-Hinterland von Kamerun , Brunswick, 1902, p. 427 ; Stevenson,
The Zuni in : XXXIII Ann. Rep. Bur. Ethnol. , pp. 303-304 etc., C.-G. Du Bois,
The Religion of the Luisenio Indians of Southern California , in : Univ. Cal.
Publ. , vol. VIII, nr. 3, 1908, pp. 93-96.
2. Jenks, The Bontoc Igorrot , Philippines Dep. Int., Ethnol. Survey Publ. , vol. I,
1904, pp. 66 [i urm.
3. S-ar ob]ine rezultate identice dac\ s-ar compara v‘rsta la care se execut\
deflorarea artificial\ (perforarea himenului) cu cea a pubert\]ii : cu rareexcep]ii, cele dou\ nu s‘nt puse ‘n leg\tur\, la acela[i popor ; ‘n plus,
perforarea himenului nu reprezint\ numai o preg\tire pentru coit, fie nup-
]ial, fie anterior c\s\toriei, sau pentru logodn\. Despre acest rit, cf. printreal]ii H. Sidney Hartland, At the temple of Mylitta , in : Anthrop . Essays
presented to E.-B. Tylor, Oxford, 1907, pp. 195-198.

ARNOLD VAN GENNEP 70
distingem ‘ntre pubertatea fizic\ [i pubertatea social\, la fel
cum se deosebe[te o ‘nrudire fizic\ (consanguinitatea) de o
‘nrudire social\, o maturitate fizic\ de o maturitate social\
(majoratul) etc.
Este demn de remarcat faptul c\ unii observatori pruden]i,
chiar dac\ au publicat elemente precise de apreciere, nu ausesizat c\ erau dou\ fenomene distincte [i au utilizat cuv‘ntul
pubertate alternativ, ‘ntr-un sens sau ‘n cel\lalt. Iat\ c‘teva
exemple de asemenea confuzii : descriind am\nun]it „ceremo-niile de pubertate” ale fetelor la indienii thomson, ceremonii
care s‘nt executate departe de sat, ‘ntr-o colib\ special\, [i
con]in tabuuri, sp\l\ri, rituri simpatetice
1 etc., Teit adaug\ :
„fetele erau adeseori logodite de copile, cu b\rba]i ‘n v‘rst\ de
peste 20 de ani ; nu erau considerate nubile dec‘t dup\ ce
‘ndepliniser\ toate ceremoniile care privesc apari]ia pubert\]ii,adic\ aproximativ de la 17-18 ani, uneori chiar 23 de ani”.
2
Vom fi de acord c\ pubertatea fizic\ nu poate fi cauza princi-pal\ a unor ceremonii at‘t de ‘ndelungate [i care cuprind, ‘ndetaliu, mai multe etape. Pentru b\ie]i, se afirm\ clar
3 c\ genul
de ceremonii care trebuiau executate depinde de profesia
(v‘n\tor, r\zboinic etc.) pe care ‘[i propuneau s\ o urmeze [ic\ fiecare adolescent le ‘ncepe, ‘ntre 12 [i 16 ani, din ziua c‘nd
a visat pentru prima oar\ o s\geat\, o barc\ sau o femeie. De
asemenea, nici un element din „ceremoniile pubert\]ii” la tribu-rile lillooet din Columbia britanic\
4 nu indic\ pubertatea fizic\
ci, dimpotriv\, mai ales faptul c\, pentru tinerii care doreau s\
devin\ [amani, perioada ritului dura foarte mult, dovedind c\era vorba, la fel ca la chinezi
5, de „pubertatea social\”. Reamin-
tim c\ [i la noi v‘rsta la care tinerii au voie s\ se c\s\toreasc\
nu coincide cu momentul pubert\]ii lor fiziologice [i, dac\vreodat\ cele dou\ momente, unul social, altul fizic, ar ajunge
s\ coincid\, faptul s-ar datora progresului [tiin]ific.
Dac\ la hotento]i, b\ie]ii r\m‘neau ‘n societatea feminin\ [i
infantil\ p‘n\ ‘mplineau 18 ani
6, la popula]ia elema, din Golful
1. J. Teit, The Thomson Indiens of British Columbia , in : Jes. N. Pacif. Exped. ,
vol. I, (New York, 1898-1900), pp. 311-321.
2.Ibidem , p. 321.
3.Ibidem , pp. 317-318.
4. J. Teit. Lillooet Indians , in : Jesup. N. Pac. Exp. vol. II, Leiden [i New York,
1906, pp. 263-267.
5. Cf. supra , pp. 59, 63.
6. P. Kolben, The Present State of the Cape of Good Hope , vol. I, p. 121, citat de
Webster, loc. cit. , p. 23.

71
Papua, prima ceremonie era, dimpotriv\, executat\ atunci c‘nd
copilul ‘mplinea cinci ani, a doua, c‘nd avea zece, iar a treia nu
p\rea s\ aib\ loc dec‘t dup\ mult timp, din moment ce f\ceadin copil un r\zboinic propriu-zis, liber s\ se c\s\toreasc\
1.
Pe scurt, la ‘ntrebarea pus\ de Leo Frobenius2, f\r\ ca el s\
‘ncerce m\car s\ r\spund\ cu precizie : „dac\ momentul novicia-tului coincide ‘ntr-o oarecare m\sur\ cu maturitatea sexual\”,
eu r\spund clar : nu, cu at‘t mai mult cu c‘t ceremoniile primei
menstrua]ii
3 ori exist\ la popula]ii care nu cunosc riturile de
ini]iere, ori au un caracter deosebit doar prin simplul fapt c\
este vorba ‘ntr-adev\r de prima apari]ie4 a unui fenomen ce va
fi ‘n continuare ‘nso]it mereu de rituri speciale, datorate calit\]iiimpure at‘t a femeii ca atare, c‘t [i a s‘ngelui s\u menstrual.
Deosebirea ‘ntre pubertatea fizic\ [i pubertatea social\ apa-
re cu [i mai mare claritate ‘n unele ceremonii ale triburilortoda
5, care s‘nt poliandri [i se logodesc de la v‘rsta de 3 ani. Cu
pu]in timp ‘naintea pubert\]ii fiziologice, un b\rbat din alt\
regiune dec‘t cea a fetei vine ‘n zori ‘n satul acesteia, se culc\al\turi de ea [i ‘[i ‘ntinde haina astfel ‘nc‘t s\ ‘i acopere pe
am‘ndoi ; r\m‘n a[a c‘teva minute, apoi b\rbatul pleac\. Dup\ 15
zile, un b\rbat puternic [i bine cl\dit din orice regiune sau clanar fi, vine s\ ‘[i petreac\ noaptea cu fata [i o dezvirgineaz\.
„Faptul trebuie s\ se ‘nt‘mple ‘nainte de pubertate [i pu]ine
lucruri discrediteaz\ at‘t de tare femeia ca ne‘ndeplinirea aces-tei ceremonii ; poate chiar s\ o ‘mpiedice s\ se m\rite.” Abia la 15
sau 16 ani ‘ncep ceremoniile de c\s\torie propriu-zise, adic\ la
c‘]iva ani dup\ pubertate.
Chiar [i numai diferen]ele privind v‘rsta la care se practic\
circumcizia ar fi trebuit s\ dea de ‘n]eles c\ ‘n acest caz este
vorba de un act de importan]\ social\, nu fiziologic\
6. La nume-
roase popoare, opera]ia este executat\ la intervale destul de
‘ndep\rtate ‘n timp, de exemplu, o dat\ la 2, 3, 4 sau 5 ani,
astfel ‘nc‘t s‘nt circumci[i ‘n acela[i timp copii cu dezvoltarefizic\ sexual\ diferit\. Mai mult, ‘ntr-o aceea[i regiune, locuit\RITURILE DE INI}IERE
1. J. Holmes, Initiation ceremonies of the natives of the Papuan Gulf , in : Journ,
Anthr. Inst. vol. XXXII (1902), pp. 418-425.
2. L. Frobenius, Die Masken und Geheimbünde Afrikas, in : Nova Acta Leopoldina
etc., Halle, 1898, p. 217.
3. C.f. ‘ntre al]ii J.–G. Frazer, Golden Bough , ed. a 2-a, vol. I, p. 325.
4. Cf. infra cap. IX.
5. H. Rivers, The Toda , Londra, 1905, pp. 502-503.
6. A se vedea rezultatele ciudate la care a ajuns Webster, loc. cit ., cap. II [i III
[i pp. 36, 200-201, 205-206.

ARNOLD VAN GENNEP 72
de popula]ii de acela[i tip somatic (ras\), se ‘nt‘lnesc diferen]e
remarcabile. Astfel, ‘n regiunile Marocului1 explorate de c\tre
DouttØ, s-a descoperit c\ circumcizia se execut\ : la popula]iadukkâla : la 7-8 zile dup\ na[tere sau la 12-13 ani ; la popula]ia
rehamna : de la 2 ani la 5 ani ; la Fez, ‘ntre 2 [i 10 ani ; la
Tanger, la 8 ani ; la popula]ia jbala, de la 5 la 10 ani ; ‘n‘mprejurimile Mogadorului, de la 2 la 4 ani ; ‘n Algeria, la 7-8
ani la musulmanii ortodoc[i, dac\ nu chiar ‘n a 7-a zi dup\
na[tere sau, cel pu]in, c‘t mai cur‘nd posibil
2. Se poate schi]a
un tabel asem\n\tor cu ajutorul materialelor adunate de R.
AndrØe3, de Lasnet ‘n Senegal4 etc. Astfel, un acela[i rit mar-
cheaz\ fie intrarea ‘n copil\rie, fie intrarea ‘n adolescen]\, darf\r\ s\ aib\ nimic de a face cu pubertatea fizic\.
Pu]ine practici au suscitat at‘tea dizerta]ii ca aceasta. Din toa-
te lucr\rile pe care le cunosc asupra circumciziei, cea a luiRichard AndrØe ]ine cont cel mai bine de complexitatea proble-
mei. Totu[i, el nu a pus ‘n lumin\ un fapt important : examinat\
izolat, circumcizia nu ar putea fi ‘n]eleas\ ; ar trebui considerat\‘n cadrul categoriei practicilor de acela[i tip, adic\ ‘n categoria
practicilor care, prin t\iere, sec]ionare, mutilare a oric\rei p\r]i
din corp, modific\ ‘ntr-un mod vizibil pentru to]i personalitateaunui individ. DouttØ
5 a asem\nat pe bun\ dreptate circumcizia
cu prima t\iere a p\rului [i cu ceremoniile legate de apari]ia
primilor din]i. Lasch6 [i Westermarck7 au comparat-o cu alte mu-
til\ri corporale ; dar primul a gre[it consider‘nd mutil\rile ca
fiind rituri de purificare, iar al doilea, interpret‘nd ‘ntreaga serie
de mutil\ri ca practici destinate s\ atrag\ sexul feminin. T\ierea
1. DouttØ, Merrâkech , Paris, 1904, pp. 262-263, 351-352 etc.
2. Faptul c\ excizia clitorisului este, de asemenea, independent\ de pubertatea
fiziologic\, dar determin\ pubertatea social\ (aici, dreptul de a se c\s\tori)reiese din tabelul urm\tor ‘ntocmit dup\ Ploss [i Bartels, Das Weib , ed.
a 8-a, 1905, vol. I, pp. 248-249. Arabia, c‘teva s\pt\m‘ni dup\ na[tere ; soma-
lieni : 3-4 ani ; Egiptul meridional : 9-10 ani ; Nubia, ‘n primii ani ai copil\riei ;Abisinia, spre v‘rsta de 8 ani sau ‘n a 80-a zi dup\ na[tere ; Delta Nigerului :
‘n copil\rie, f\r\ o v‘rst\ fix\ ; malinkŁ, bambara: 12-15 ani ; malaezieni etc.,
la apari]ia din]ilor definitivi ; Java: 6-7 ani ; makassari: 3-7 ani ; gorontalo : 9, 12sau 15 ani ; etc.
3. R. AndrØe, Beschneidung , in: Ethnographische Parallelen , seria a 2-a,
Leipzig, 1889, pp. 166-212.
4. ~n lucrarea Une Mission au SØnØgal , Paris, 1900, p. 14 : (mauri, 7 ani), 108
(tribul khassonkØ, ‘ncep‘nd cu copil\ria [i cu at‘t mai t‘rziu, p‘n\ la 15 ani,
cu c‘t familia e mai ‘nst\rit\): v‘rsta obi[nuit\ (peuli, p. 64, malinkØ, p. 88 ;serere, p. 145 etc.) este de 10 p‘n\ la 15 ani, dar circumciziile se fac la
intervale mai mari sau mai mici, ‘n func]ie de num\rul de copii.
5. DouttØ, Merrâkech , vol. I, p. 353.
6. R. Lasch, Mitteilungen , Soc. Anthrop. din Viena, 1901, pp. 21 [i urm.
7. Westermarck, Moral Ideas , vol. I, p. 205.

73
prepu]ului este absolut echivalent\ cu scoaterea unui dinte
(Australia etc.), cu t\ierea ultimei falange de la degetul mic
(Africa de Sud), cu t\ierea lobului urechii sau perforarea lui saua septului, cu practicarea tatuajelor sau a zg‘rieturilor, cu t\ierea
p\rului ‘ntr-un anumit fel : individul mutilat este scos din r‘ndul
oamenilor comuni printr-un rit de separare (ideea de t\iere, destr\pungere etc.) care ‘l agreg\ automat la un grup determinat
[i ‘ntr-un astfel de mod ‘nc‘t, opera]ia l\s‘nd urme de ne[ters,
agregarea s\ fie definitiv\. Circumcizia evreiasc\ nu ofer\ nimicaparte : evident ea reprezint\ un „semn de alian]\” (unire) cu o
divinitate determinat\ [i o marc\ de apartenen]\ la aceea[i co-
munitate de credincio[i
1.
~n definitiv, dac\ se ]ine seama [i de excizia clitorisului2, de
perforarea himenului [i de sec]ionarea perineului, precum [i
de subincizie, se constat\ c\ trupul uman a fost tratat ca osimpl\ bucat\ de lemn pe care fiecare a t\iat-o [i aranjat-o
dup\ propriile sale p\reri ; a fost t\iat tot ce ie[ea ‘n afar\, au
fost str\pun[i unii „pere]i”, s-au arat suprafe]ele plane, uneoricu reale excese de imagina]ie, de exemplu ‘n Australia. Dintre
toate aceste practici, circumcizia este ‘nc\ una din cele mai
simple [i mai pu]in grave [i, ‘ntr-o interpretare normal\ a ei, e‘ntr-adev\r regretabil c\ evreii au practicat-o ; c\ci, ‘n urma lor,
nenum\ra]ii comentatori ai Bibliei i-au dat o importan]\ aparte,
la care nu are nici un drept. Dac\ evreii s-ar fi unit cu Jahveperfor‘ndu-[i septul, c‘te gre[eli ar fi fost evitate ‘n literatura
etnografic\ !
Se ‘n]elege c\ nu privesc circumcizia ca fiind ‘n leg\tur\ cu
procrearea, [i aceasta din mai multe motive : 1
0 deoarece v‘rstaRITURILE DE INI}IERE
1. Teoria lui J.-G. Frazer ( The Independent Review , 1904, pp. 204 sq.) conform
c\reia o parte a individului e sacrificat\ pentru a salva restul, nu explic\
dec‘t unele fapte ; cea a lui Crawley ( The Mystic Rose , pp. 396, 397), conform
c\reia circumcizia [i perforarea himenului au scopul de a „remedia pericolulhilo-idealistic rezultat dintr-o aparent\ ‘nchidere” e aproape fantezie pur\ ;
cea a lui J. Reinach ( La lutte de Jacob et de Moïse avec JahvØ et l’origine de la
circoncision , in : Rev. des Et. Ethnogr. et Sociol. , 1908, pp. 360, 362), conform
c\reia circumcizia este un fel de blood-covenant , introduce un element
inutil, cel al s‘ngelui (c\ci ar trebui demonstrat c\ s‘ngele din ran\, pu]in de
altfel, era str‘ns [i f\cea obiectul unor rituri ulterioare) ; dac\ aceast\ teoriee valabil\ ‘n cazul evreilor, ea nu explic\ nici circumcizia, nici excizia la
popula]iile semi-civilizate. Aceleia[i explica]ii, prin sfin]enia s‘ngelui v\rsat,
i se al\tur\ [i R. AndrØe, loc. cit. , pp. 206-207.
2. Lungimea clitorisului variaz\ cu indivizii [i cu rasa. E posibil ca, ‘n unele
cazuri, excizia s\ aib\ ca obiect suprimarea apendicelui prin care femeia se
aseam\n\ cu b\rbatul (fapt exact din punct de vedere anatomic), fiind doarun rit de diferen]iere sexual\ de acela[i tip cu cea dint‘i impunere (ritual\)
a costumului, a instrumentelor [i uneltelor etc., specifice fiec\rui sex.

ARNOLD VAN GENNEP 74
la care este practicat\ variaz\ de la a 7-a zi dup\ na[tere la 20
de ani (cel mai t‘rziu ‘n caz de adop]iune, convertire la iudaismsau la islam etc.) ; 2
0 pentru c\ este practicat\, al\turi de alte
mutil\ri ale organelor sexuale, de c\tre popula]ii care ignor\
mecanismul fiziologic al procre\rii1 ; 30 pentru c\ ea s-ar opune
actului sexual propriu-zis, diminu‘nd dorin]a, ca urmare a redu-cerii sensibilit\]ii glandului. De asemenea, excizia clitorisului(adic\ amputarea unui centru erogen), sec]ionarea perineului[i subincizia penisului diminueaz\, la r‘ndu-le, excitabilitateasexual\. ~n fond, semi-civiliza]ii nu au c\utat prea departe : ei
au t\iat ‘n acele organe care, la fel ca nasul sau urechea, atrag
privirea, deoarece s‘nt proeminente [i pot, ca urmare a consti-tu]iei lor histologice, s\ sufere tot felul de tratamente, f\r\pericol pentru via]\ ori activitatea individual\
2.
Problema dac\ fiecare tip de mutilare a fost inventat o sin-
gur\ dat\ [i apoi s-a transmis de la un popor la altul prin ‘mpru-
mut sau a fost descoperit de mai mule ori ‘n mod independent
nu face obiectul lucr\rii de fa]\. Voi observa doar c\ fiecare tipde mutilare fiind un procedeu de diferen]iere colectiv\, ‘mpru-mutul nu se poate realiza ‘ntre triburi limitrofe, ci doar ‘n cazul‘n care aceast\ form\, ‘nc\ necunoscut\, poate servi la diferen-]ierea mai accentuat\ a unui grup dat de vecinii s\i.
Mutil\rile reprezint\ un mijloc de diferen]iere definitiv\ ;
exist\ alte metode, cum s‘nt portul unui costum special, al unei
m\[ti sau al picturilor corporale (mai ales cu lut colorat) care
1. Cf. lucr\rii mele Mithes et LegØndes d’Australie , cap. V [i. Man. 1907 [i 1908.
2. Prepu]ul t\iat este aruncat sau p\strat etc. Modurile de a ac]iona ‘n acest caz
variaz\ la infinit, a[a cum s-a afirmat [i ‘n leg\tur\ cu cordonul ombilical,
p\rul etc., cf. supra , p. 56. Reamintesc c\ lungimea prepu]ului variaz\ ‘n
func]ie de ras\ [i c\ acesta, relativ scurt la popula]iile albe din Europa, atinge
la negri [i la arabi lungimi dispropor]ionate. Anchete mai extinse asupra
acestui aspect ar fi deosebit de utile. Vechea teorie a semnifica]iei sexualeeste ‘nc\ sus]inut\ de c\tre P. Lagrange (Études sur les religions semitiques ,
pp. 242 [i urm.) : „Este ca o consacrare printr-un sacrificiu s‘ngeros a vie]ii
sexuale la care t‘n\rul este de acum ‘ncolo admis”, [i de c\tre P. Schmidt (‘nAnthropos , 1908, pp. 602-603, not\) : „Pare din ce ‘n ce mai evident c\ la
popoarele semi-civilizate circumcizia avea menirea, dup\ presupunerile lor
naive [i eronate, s\ faciliteze actul gener\rii [i c\ ea se practica, ‘n majoritateacazurilor, ‘n acele misterioase s\rb\tori ale pubert\]ii, c‘nd este atins\ v‘rsta
viril\”. Nu s-ar putea acumula ‘n mai pu]ine cuvinte at‘tea erori teoretice c‘te
au f\cut ace[ti doi erudi]i. C‘t despre Preuss, ‘n Globus , vol. LXXXVI, p. 362,
el crede c\ circumcizia faciliteaz\ „elanul generator” prin care tat\l transmite
sufletul s\u copilului ; [i Schurtz crede c\ circumcizia are drept scop s\ facili-
teze generarea ( loc. cit. , pp. 96-97). Toate acestea ar fi foarte bune dac\ semi-
civiliza]ii ar [ti, la fel ca medicii [i mai bine dec‘t ]\ranii no[tri, la ce s\ se
a[tepte cu privire la mecanismul concep]iei. ~i sf\tuiesc pe cei interesa]i de
asemenea chestiuni s\ citeasc\ lucr\rile Études de Psychologie sexuelle , de
Havelock Ellis, Das Weib de Ploss [i Bartels [i, ‘n general, tratatele detaliate
de fiziologie [i de psihologie sexuale.

75
marcheaz\ diferen]a temporar\. {i tocmai acestea s‘nt cele pe
care le vedem c\ joac\ un rol important ‘n riturile de trecere,
deoarece se repet\ la fiecare schimbare survenit\ ‘n via]aindividului.
Acestea fiind spuse, ‘n continuare, vom examina c‘teva
secven]e ‘n detaliu. Vom ‘ncepe prin ini]ierea la societ\]iletotemice.
Datorit\ mai ales lui Spencer [i Gillen
1, lui W.-E. Roth2, lui
A.-W. Howitt3 [i lui R.-H. Mathews4, se cunosc aproape ‘n cel
mai mic am\nunt ceremoniile de ini]iere la grupul totemic
pentru mai multe triburi australiene. Ele au loc de la v‘rsta de
20 de ani p‘n\ la 30 de ani. Primul act const\ ‘n separarea demediul anterior, lume a femeilor [i a copiilor ; ca [i pentru
femeia ‘ns\rcinat\, are loc recluziunea novicelui ‘ntr-un loc
pustiu, ‘ntr-o colib\ special\ etc., ‘nso]it\ de tabuuri de totfelul, mai ales alimentare. Leg\tura novicelui cu mama mai
dureaz\ un timp ; ‘ns\ mai devreme sau mai t‘rziu, sose[te clipa
‘n care, printr-un procedeu violent sau aparent violent, el estedesp\r]it definitiv de mam\, care adesea ‘l pl‘nge. Dup\ cum
afirm\ Howitt despre tribul kurnai : „Inten]ia tuturor actelor
acestei ceremonii este s\ antreneze o schimbare brusc\ ‘n via]anovicelui ; el trebuie separat de trecut ( cut off ) printr-un inter-
val prin care nu va mai putea trece vreodat\. ~nrudirea cu
mama lui, ‘n calitate de copil, este sf\r‘mat\ brusc [i, ‘ncep‘nddin acel moment, va r\m‘ne ata[at de b\rba]i. Trebuie s\ p\r\-
seasc\ simultan toate jocurile [i sporturile copil\riei, rup‘nd
leg\turile domestice dintre el [i mama sau surorile lui. Devineacum b\rbat instruit, con[tient de datoriile care ‘i incumb\ ‘n
calitate de membru al comunit\]ii murring”
5. Ceea ce relateaz\
Howitt despre ceremoniile tribului kurnai e valabil [i pentrucele ale altor triburi din sud, sud-est, Australia central\ etc.
~n unele din acestea, novicele este considerat ca mort [i
r\m‘ne astfel pe ‘ntreaga perioad\ a noviciatului. Acesta durea-
1. Spencer [i Gillen, The Native Tribes of Central Australia , Londra, 1899,
pp. 212-386 ; The Northern Tribes of Central Australia , Londra, 1904,
pp. 328-379.
2. W.-E. Roth, Ethnological Studies among the North-West-Central Queensland
Aborigines , Brisbane, 1897 [i North Queensland Ethnography Bulletins , anii
1901 [i urm\torii.
3. A.-W. Howitt, The Native Tribes of South and South-East Australia , Londra, 1904,
pp. 509-677.
4. R.-H. Mathews, numeroase articole ‘n revistele Societ\]ilor de Antropologie
din Paris, Viena, Londra, Washington [i societ\]ile [tiin]ifice din Australia.
5. Howitt, S.-E. Tr. , p. 532.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 76
z\ un timp mai lung sau mai scurt [i const\ ‘ntr-o sl\bire corpo-
ral\ [i mental\, menit\, f\r\ ‘ndoial\, s\ ‘i [tearg\ orice amintire
din via]a de copil. Urmeaz\ partea concret\ : ‘nv\]area coduluide obiceiuri, educa]ie treptat\ prin executarea ‘n fa]a novicelui
a ceremoniilor totemice, recitarea unor mituri etc. Actul final
const\ dintr-o ceremonie religioas\ (acolo unde exist\ credin]a‘n Daramulun etc.) [i, mai ales, dintr-o mutilare special\, dife-
rit\ de la trib la trib (scoaterea unui dinte, incizia penisului
etc.) f\c‘ndu-l pe novice identic cu membrii adul]i ai clanului.Uneori ini]ierea are loc dintr-o dat\, alteori ‘n etape. Dac\
novicele este considerat mort, el este ulterior re‘nviat [i ‘nv\]at
s\ tr\iasc\, dar altfel dec‘t ‘n copil\rie. Oricare ar fi diferen]elede detaliu, ‘ntotdeauna vom putea deosebi o succesiune con-
form\ cu schema general\
1 a riturilor de trecere.
„Confreriile” magico-religioase s‘nt bazate esen]ial pe orga-
nizarea clanului, adic\ pe ‘nrudirile sociale, fiind totu[i altceva
dec‘t acestea. Dac\ ‘n Columbia britanic\, clanul totemic nu
s-a men]inut [i ast\zi identic cu confreria, el exist\ ‘mpreun\cu ea ‘n zonele de c‘mpie [i a disp\rut la indienii pueblo, la
care fraternitatea (confreria) are o baz\ teritorial\ (cf. triburilor
tusayan, hopi etc.). Pentru ceremoniile de ini]iere la tribulkwakiutl, fac trimitere la memoriul lui Boas
2. La australieni,
dreptul de a face parte din clanul totemic se transmite ereditar ;
‘n schimb, la triburile kwakiutl, el se dob‘nde[te prin c\s\torie ;dar, ‘n orice caz, individul nu accede ‘n clan dec‘t gra]ie unor
ceremonii de trecere, care ‘l separ\ de mediul s\u anterior
pentru a-l agrega ‘n noul mediu restr‘ns. Dac\ la australieni
1. ~n general, se atribuie o importan]\ exagerat\ modului cum este tratat\
ulterior bucata de prepu] t\iat\ ; a[a dup\ cum am mai spus-o, aceast\
p\rticic\ din individ ]ine, f\r\ ‘ndoial\, de fostul s\u purt\tor, dar nu maimult dec‘t pletele t\iate, resturile de unghii, saliva, urina etc., sau din]ii care
au fost sco[i [i ei ‘ntr-un rit de ini]iere. La triburile australiene care execut\
acest rit, dintele este p\strat cu grij\ (Howitt, S.-E.Tr. , pp. 542, 562, 565, 569
etc. ; Spencer [i Gillen, North. Tr. p. 594) sau sf\r‘mat (m\cinat), amestecat
cu carne [i ‘nghi]it de mama fetei, care e ini]iat\, sau de mama vitreg\ a
b\iatului, sau aruncat ‘ntr-un iaz pentru a alunga ploaia sau, ‘n fine, ‘ngropat(North. Tr. , pp. 593, 594) ; acest dinte constituie ‘ntotdeauna un obiect sacru
‘ntr-o oarecare m\sur\ ( ibid., pp. 594, 595) ; totu[i, la triburile kaitish, din-
tele este l\sat pe p\m‘nt, acolo unde a c\zut, neexist‘nd credin]a c\ poate fifolosit ca obiect de magie ( ibid. p. 589). Deci, dac\ ne baz\m numai pe
aceste dou\ rituri, nu v\d de ce prepu]ul ar constitui sediul for]ei vitale
‘ntr-o m\sur\ mai mare dec‘t p\rul, din]ii, unghiile, urina, s‘ngele, defe-ca]iile ; el nu este cu certitudine sediul for]ei de reproducere [i nici un soi
de embrion animat [i independent.
2. Boas, ‘n Report U.S.Nat.Mus. for 1895 , Washington, 1897, memoriu analizat
‘n detaliu de Schurtz (cu excep]ia riturilor) [i de Webster ; cf. [i Handbook
of the American Indians , vol. I, Washington, 1907, s.v. Kwakiutl.

77
copilul este desp\r]it de mam\, de femei [i de copii, la kwakiutl
lumea anterioar\ este personificat\ printr-un „spirit” care trebuie
exorcizat, punct de vedere identic cu cel al cre[tinilor atuncic‘nd ‘l exorcizeaz\ pe Satana cu prilejul botezului. Ideea de
moarte [i de re‘nviere se ‘nt‘lne[te [i aici. ~n sf‘r[it, agregarea
la societate const\ ‘n achizi]ia „spiritului” protector colectiv alclanului, echival‘nd cu totemul australian.
Animismul este mai marcat la triburile omaha, ojibwai etc.,
la care protectorul care trebuie dob‘ndit este mai individualizat[i ‘[i pierde orice caracter specific. J.-H. Kohl a descris ‘n de-
taliu
1 ceremoniile de admitere ‘n tribul ojibwai, ‘n „ordinul
Midelor”. Secven]a este urm\toarea : construc]ia unei colibesacre
2 ; copilul este legat de o sc‘ndur\ [i pe toat\ durata
ceremoniei se comport\ ca [i cum [i-ar fi pierdut orice persona-
litate ; participan]ii s‘nt ‘mbr\ca]i, picta]i (tatua]i) etc. ; proce-siune general\ ‘n interiorul colibei ; [efii de trib-preo]i-magii ‘i
„ucid” pe to]i participan]ii ; apoi ace[tia s‘nt re‘nvia]i unul dup\
altul ; procesiunea, masacrul [i re‘nvierea se realizeaz\ dup\fiecare scen\ important\ a ceremoniei ; tat\l, ‘nso]it de na[i [i
na[e, prezint\ pe fiul s\u [efilor (de trib), apoi danseaz\ cu cei
care ‘l ‘nso]esc. Aceasta dureaz\ p‘n\ la amiaz\ ; dup\-amiazas‘nt expuse ‘n centrul colibei a[a-numitele sacra , ramuri aco-
perite cu o p‘nz\ ‘n jurul c\rora se merge ‘n procesiune o dat\,
de 5 ori etc., p‘n\ c‘nd p‘nza e acoperit\ cu o mul]ime descoici colorate pe care fiecare le-a aruncat din gur\ ; apoi pro-
cesiunea re‘ncepe, fiecare culeg‘nd ‘n trecere c‘te o scoic\,
care, devenit\ „sacr\”, va servi drept un bun „leac”. ~n conti-nuare, fiecare participant vine pe r‘nd, bate ‘n toba sacr\ [i
c‘nt\ un fel de rug\ciune, ‘n timp ce ceilal]i b\rba]i fumeaz\
(act ritual). Spre sear\, primirea de c\tre [efii tribului [i depreo]i a cadourilor oferite de tat\, c\ruia ‘i d\ruiesc ‘n schimb
„leacuri”, amulete etc. ; discurs al marelui preot care solicit\
„binecuv‘ntarea divin\ a lui Kitschimanitu” ; osp\] cu porumbfiert ‘n ap\, copiii primindu-[i [i ei por]ia ; ‘n cursul ceremoniei,
copilul prime[te un nume. La indienii zuni din Arizona, fiecare
copil de sex masculin trebuie primit ‘n Kotikili (confrerie
mitologic\) [i asociat la unul din kiwitsiwe (cas\ de ceremonii
sacre, un fel de templu), cel al so]ului, al fiului cel mai mare
sau al fratelui mai mare ai moa[ei ce a adus copilul pe lume ;RITURILE DE INI}IERE
1. J.-H. Kohl, Kitschi-Gami , Bremen, 1859, vol. I, pp. 59-76.
2.Ibid., vol. II, p. 71.

ARNOLD VAN GENNEP 78
acela[i b\rbat are rolul de na[ ‘n ini]ierea copilului, fie
involuntar (la v‘rste foarte mici), fie voluntar (spre 12-13 ani1).
~n plus, fiecare individ, b\rbat sau femeie, face parte din maimulte „confrerii”, a ploii etc., sau magico-medicale etc., pentru
fiecare dintre acestea riturile de ini]iere diferind
2. Iat\ schema
riturilor de intrare cu ocazia ini]ierii voluntare la Kotikili :
10 Na[ul ‘l introduce pe novice ‘n kiwitsiwe  ; 20 dou\ femei
a[az\ pe spatele novicelui patru covoare ‘mp\turite ‘n patru ;
30 na[ul ‘nvele[te capul novicelui cu o p‘nz\, astfel ‘nc‘t acesta
s\ nu poat\ vedea nimic ; 40 novicele prime[te, de la fiecare
din cele patru divinit\]i Sayathlia (b\rba]i purt‘nd m\[ti), de
patru ori, lovituri pe spate cu ramuri de yucca ; 50 fiecare femeie
prime[te de la fiecare Sayathlia c‘te o lovitur\ de yucca pe
spate [i s‘nt ‘nl\turate cele patru covoare ; 60 t‘n\rul mai
prime[te patru lovituri de la fiecare divinitate ; 70 na[ul ia p‘nza
(ce acoperea fa]a) [i fixeaz\ o pan\ de vultur, ornament sacru,
‘n p\rul novicelui ; 80 cei patru zei ‘[i scot m\[tile [i novicele
recunoa[te c\ ei s‘nt b\rba]i ; 90 patru novici s‘nt adu[i ‘n fa]a
celor patru Sayathlia [i primesc de la ace[tia o masc\ [i o
ramur\ de yucca ; 100 novicii lovesc fiecare Sayathlia cu aceast\
ramur\, pe bra]ul drept [i pe cel st‘ng, pe glezna dreapt\ [i pecea st‘ng\ ; 11
0 novicii ‘napoiaz\ fiec\rui Sayathlia masca ;
120 ace[tia ‘[i repun masca [i lovesc fiecare na[ pe bra]e [i pe
glezne, ini]ierea lu‘nd sf‘r[it3
S\ observ\m c\, ‘n toat\ ceremonia, flagelarea are, evident,
sensul ini]ial de rit de separare, apoi de rit de agregare. Flage-
larea joac\ acela[i rol4 ‘n riturile de ini]iere la tribul navaho5,
unde secven]a e aproape identic\ precedenteia, diferen]ele
const‘nd ‘n num\rul de participan]i, num\rul de lovituri primite
etc. Apoi, novicii s‘nt ‘mpro[ca]i cu f\in\ – practic\ utilizat\numai la ini]ierea femeilor care, ‘n plus, mai s‘nt atinse cu
anumite sacra (spic cu patru semin]e, fixat cu patru ramuri de
yucca). Dup\ atingerea cu sacra , se ‘mproa[c\ cu f\in\ succesiv
1. D-na M.-C. Stevenson, The Zuni Indians, their mythology, esoteric fraternities
and ceremonies , in : XXIIId Ann. Rep. Bur. Am. Ethnol. , Washington, 1904, p. 65.
2. Cf. Ibidem , mai ales pp. 490-511 ; 522-527 ; 532-549 ; 550-564 ; 570-572 ; 578
[i urm., apoi 413, 415, 421, 426 etc.
3.Ibidem , pp. 103-104, pentru ini]ierea copiilor de v‘rst\ foarte mic\, cf. ibid.,
pp. 94-101.
4. Despre flagelare ca rit de ini]iere, cf. unor fapte interesante ‘n Lafitau :
Moeurs des Sauvages AmØriquains , Paris 1724, vol. I, p. 273.
5. Wash. Matthews, The Night Chant, a Navaho ceremony , in : Mem.Am.Mus.
Nat.Hist. New-York, vol. VI, 1902, pp. 116-120.

79
labele picioarelor, palmele [i antebra]ele, partea de sus a piep-
tului [i claviculele, omopla]ii, fruntea [i cre[tetul capului. Vom
remarca analogia acestor rituri cu cele ale botezului cre[tin ;
s‘nt rituri de agregare la comunitate. Adaug aici c\ nu exist\ o
v‘rst\ fix\ pentru ini]iere [i c\ aceasta trebuie repetat\, cu
aceea[i secven]\, de patru ori pentru ca individul s\ poat\
asista la toate aceste ceremonii f\r\ excep]ie [i s\ poarte m\[tile
sacre. Ultimele acte s‘nt : 10 repunerea m\[tii ; 20 ‘mpro[carea
m\[tii novicelui cu praf sacru ; 30 inhalarea de c\tre candidat a
fumului sacru. La ‘nceput, un recipient ‘ntors fusese folosit
drept tob\ ; odat\ cu revenirea acestuia la pozi]ia ini]ial\, cere-
monia ia sf‘r[it. ~nainte de a examina alte secven]e, ]in s\
subliniez c\, ‘n America de Nord, precum [i ‘n Australia, actul
central const\ din a dezv\lui novicelui faptul c\ sperietorile
din copil\ria lor s‘nt simple sacra  ; romb ‘n Australia1, masc\ ‘n
America ; ‘n plus, c\ privilegiul celui ini]iat este c\ poate
manipula f\r\ pericol supranatural asemenea sacra , urm‘nd
ni[te reguli precise, cele dou\ elemente constituind chiar punc-
tele culminante ale ini]ierii la misterele asianice, grece[ti etc.
Deosebit de interesant este ritualul botezurilor repetate la
care se supun sabeenii, popula]ie a c\rei religie, a[a-zis fondat\de Sf. Ioan Botez\torul, este un amalgam de mazdeism, iudaism,
cre[tinism, islam etc. Exist\ trei categorii de botez : 1
0 al copi-
lului (la v‘rsta de un an) ; 20 ca purificare de diverse p‘ng\riri ;
30 botezul colectiv, ‘n timpul celor cinci zile ale s\rb\torii anu-
ale Pancho . Calitatea de sabeean este dat\ numai prin na[tere ;
nici un str\in nu poate fi admis ‘n religia sectelor subba ; nu
exist\ deci rituri de separare2. Faptul confer\ societ\]ii sabeene
un loc special.
„Societ\]ile secrete”, at‘t cele din Oceania (cu excep]ia
Australiei), c‘t [i cele africane nu au ca obiect – ca ‘n cazul
clanurilor totemice [i al confreriilor – controlul fenomenelor
naturale, ci, av‘nd un caracter magico-religios, au, ‘n plus, [i
un scop politic [i economic, ‘n sensul uman al termenului. ~ns\,
at‘t prin aspectul lor general c‘t [i, adesea, ‘n detaliu, riturile
de ini]iere s‘nt asem\n\toare cu cele despre care tocmai am
discutat. Acest paralelism frapeaz\ mai ales la riturile practicate
1. Despre astfel de „sperietoare” divin\, A. Van Gennep, Mythes et LØgendes
d’Australie , cap. VII, Cele dou\ doctrine religioase [i rombul sacru.
2 Vezi, pentru detalii, M. Siouffi : Études sur la religion des Soubbas ou SabØens,
leurs dogmes, leurs moeurs , Paris, 1880, pp. 76-82.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 80
‘n Congo, descrise ‘n detaliu de Ed. de Jonghe1 care – din
nefericire – le-a considerat „rituri de pubertate”, de[i v‘rsta
novicilor oscileaz\ ‘ntre 7 [i 20 de ani, cea obi[nuit\ situ‘ndu-se‘ntre 10 [i 15 ani
2 ; este ‘ns\ ignorat\ v‘rsta exact\ a pubert\]ii
fiziologice la negrii din Congo. De altfel, nu to]i membrii tribu-
rilor din Congo s‘nt obliga]i s\ se afilieze la nkimba sau
niembo , ceea ce demonstreaz\ nu numai faptul c\ este vorba
de societ\]i speciale restr‘nse, pe care le voi numi ‘n continuare
„secrete”3, ci mai ales c\ pubertatea, na[terea [i dreptul de a se
c\s\tori nu fac obiectul ceremoniilor de p\trundere ‘n aceste
societ\]i. At‘t ‘n Congo, c‘t [i ‘n golful Guineea, aceste societ\]i
secrete transced triburile ca unit\]i geografice. Nu s‘nt admi[idec‘t fiii cei mai inteligen]i ai oamenilor liberi sau ai sclavilor
boga]i. Durata ceremoniilor se ‘ntinde de la dou\ luni la [ase
ani, ‘n func]ie de trib [i de observatori. Ele con]in rituri negative(tabuuri) [i rituri pozitive. Succesiunea riturilor este urm\toa-
rea : novicele este desp\r]it de mediul s\u anterior (recluziune
‘n p\dure
4, lustra]ie, flagelare, intoxicare cu vin de palmier,
deci anestezie5), fa]\ de care este considerat „mort”, fiind agre-
gat la noul mediu. Urmeaz\ perioada de prag : mutil\ri corpo-
rale (circumcizie – practicat\ uneori la o v‘rst\ fraged\, f\r\nici o leg\tur\ cu societatea secret\), vopsirea corpului (‘n alb
6,
‘n ro[u) ; novicii s‘nt goi pe ‘ntreaga durat\ a probelor : fiind
„mor]i”, ei nu trebuie s\ ias\ din recluziune [i s\ se arate oame-nilor ; transmiterea ‘nv\]\turii de c\tre nganga (preot-magi-
cian) ; limbaj special ; hran\ special\ (tabuuri alimentare). ~n
continuare, au loc riturile de reintegrare ‘n mediul anterior,
1. Ed. de Jonghe, Les sociØtØs secrŁtes au Bas-Congo, Bruxelles, 1907 ; a se
consulta cu pruden]\ lucrarea lui Leo Frobenius, Die Masken und Geheimbünde
Afrikas , Halle, 1898 ; de Jonghe a fost completat de H. Nassau , Fetishism in
West Africa , Londra, 1904, p. 250 [i urm., p. 263 [i de Pechuel-Loesche,
Volkskunde von Loango , Stuttgart, 1907, p. 452.
2. Cf. discu]iei acestuia, loc. cit. , pp. 21-23.
3. Termenul e inexact, deoarece to]i membrii obi[nui]i ai tribului cunosc cine
face parte sau nu din societate, ‘n timp ce la noi – cel pu]in teoretic –
identitatea francmasonilor, de exemplu, este ascuns\.
4. Dat fiind faptul c\ primul act al majorit\]ii ceremoniilor examinate ‘n aceast\
lucrare constituie o recluziune mai mult sau mai pu]in strict\ [i ‘ndelungat\,
e inutil s\ discut\m interpret\rile date ‘n acest sens de Jonghe, loc. cit. ,
p. 30 [i de Leo Frobenuis, loc. cit. , passim.
5. Anestezierea novicelui este un element important ‘n riturile de ini]iere ; ‘n
America, se ob]ine prin ‘nghi]irea de tutun, de toloache , de peyotl  ; ‘n alte
p\r]i prin fumiga]ii, flagel\ri, loviri, torturi etc. Scopul este de a-l „ucide” penovice, de a-l face s\ uite personalitatea [i lumea lui anterioar\.
6. Referitor la acest subiect, a se vedea J.-G. Frazer, Golden Bough , vol. III,
p. 430, not\ [i o not\ din Webster, Secret societies , p. 44, care arat\ c\, de
multe ori, albul este privit ca o culoare a mor]ilor ; aceast\ practic\ ar indica
[i faptul c\ novicele este „mort”.

81
element inexistent ‘n cazul ini]ierii la clanul totemic sau la
confrerie : ini]ia]ii se prefac c\ nu [tiu s\ mearg\, s\ m\n‘nceetc., pe scurt, se poart\ ca ni[te nou-n\scu]i (ren\scu]i) [i ‘nva-]\ din nou toate gesturile vie]ii obi[nuite ; le s‘nt necesare c‘teva
luni. ~nainte de aceste etape, novicii se scald\ ‘ntr-un r‘u, iar
coliba sacr\ este ars\. Pe scurt, avem un scenariu dublu : rituride separare de mediul obi[nuit, rituri de agregare la mediulsacru ; limit\ ; rituri de separare de mediul sacru local ; rit dereintegrare ‘n mediul comun. ~ns\, din aceast\ trecere prinlumea sacrului, ini]iatul r\m‘ne cu o calitate special\, magico-reli-
gioas\. Unei astfel de scheme ‘i corespund [i ceremoniile de
ini]iere la tribul yaunde din Camerunul meridional
1 [i, ‘n gene-
ral, la popula]iile din golful Guineea (societ\]ile purra, egbo,oro, mumo-jumbo etc.).
Cu privire la societ\]ile secrete din Melanezia, voi face
trimitere mai ‘nt‘i la excelenta lucrare a lui Codrington
2, unde
s‘nt descrise ceremoniile de ini]iere ‘n Fiji, insulele Banks [i ‘n
Noile-Hebride. Nu este sigur dac\ aceste societ\]i s‘nt ‘n leg\-tur\ cu totemismul
3. Recent, R. Parkinson4 a oferit informa]ii
noi despre societ\]ile secrete, numite Duk-Duk ‘n arhipelagulBismark [i ‘n insulele Solomon. Iat\ succesiunea riturilor, careprezint\ pu]ine varia]ii de detaliu
5 :10 novicele este adus la
locul sacru ; 20 este lovit cu o nuia de Tubuan , un fel de
sperietoare divin\. Loviturile s‘nt mai puternice sau mai u[oa-re, ‘n func]ie de v‘rsta novicelui ; 3
0 urletelor novicelui le
r\spund de departe lamenta]iile mamei [i ale celorlalte rude ;
40 na[ul ‘mparte daruri participan]ilor [i ‘l hr\ne[te pe novice ;
50 Tubuan -ul se dezbrac\ ‘n ‘ntregime, novicii recunosc‘nd ‘n
el un b\rbat ; 60 ve[mintele Tubuan -ului „stau ‘n picioare”
datorit\ unor arm\turi, ceea ce dovede[te c\ s‘nt impregnatede putere ( mana , ‘n melanezian\) ; 7
0 cei care asist\ la cere-
monie danseaz\ [i ‘i ‘nva]\ pe novici dansul lor, precum [isecretele societ\]ii ; 8
0 to]i participan]ii se a[az\ la mas\ ; 90 fie-
care novice prime[te o ‘mbr\c\minte de ceremonie, dac\ are
v‘rsta de aproximativ 12 ani ; dac\ este doar un copila[, trebuie
s\ a[tepte un anumit num\r de ani. D\ruirea ‘mbr\c\min]ii,
care este actul final al ini]ierii, se face ‘ntr-o alt\ zi, urmat\RITURILE DE INI}IERE
1. Pentru detalii, cf. Frobenius, loc. cit. , pp. 67-74, dup\ Zenker, Mitteil. aus
den Deustch . Schutzgeb , vol. VIII (1895).
2. Rev. H. Codrington, The Melanesians , Oxford, 1891, pp. 69-100.
3. Despre totemismul melanezian, a se vedea expunerea lui A. Lang, Social
Origins , Londra, 1903, pp. 176-207.
4. R. Parkinson, Dreissig Jahre in der Südsee, Stuttgart, 1907, pp. 567-612.
5.Ibidem , pp. 582-586.

ARNOLD VAN GENNEP 82
fiind de un ceremonial special. Se eviden]iaz\ din nou, cu
claritate, riturile de separare, o perioad\ de prag [i rituri deagregare
1.
~n mod analog se desf\[oar\ riturile ceremoniilor fijiene,
novicele trebuind, printre altele, s\ treac\ printre dou\ presu-
puse cadavre, vopsite ‘n negru din cap p‘n\ ‘n picioare [i cum\runtaiele (luate de la ni[te porci t\ia]i ca jertf\) scoase
2.
Societatea politic\, r\zboinic\ [i jefuitoare a popula]iei
areoi, din Tahiti [i Polinezia, con]inea [apte clase sau grade,membrii ei deosebindu-se prin tatuaje din ce ‘n ce mai compli-
cate [i mai numeroase, pe m\sur\ ce urcau ‘n ierarhie
3. Ei erau
recruta]i din toate clasele societ\]ii generale. Oricine dorea s\devin\ membru se exhiba ‘mbr\cat [i ‘mpodobit ‘n mod neobi[-nuit [i se comporta ca un om care nu era ‘n toate min]ile. Apoiera adoptat ca servitor. Astfel, primul act consta ‘n a ar\ta lumiic\ e[ti deosebit de ceilal]i, deci aceast\ ceremonie trebuie pri-
vit\ ca un rit de separare voluntar\. Dup\ un anumit timp,
novicele era agregat la noua societate : 1
0 i se schimba numele ;
20 era obligat s\-[i ucid\ copiii ; 30 trebuia s\ ‘nve]e o anumit\
postur\ necesar\ pentru a c‘nta un c‘ntec sacru ; 40 smulgea
ve[mintele so]iei [efului de trib [i intra astfel ‘n a 7-a clas\.Trecerea de la un grad la altul se f\cea astfel : 1
0 reunirea
tuturor areoilor ‘mbr\ca]i ‘n costume de ceremonie ; 20 invoca-
rea porcului sacru, la templele na]ionale [i strigarea numeluicandida]ilor, ‘nso]ite de gradele la care aspir\ fiecare ; 3
0 intra-
rea ‘n procesiune ‘n templu [i ofranda oferit\ de candidat zeu-lui, const‘nd ‘ntr-un porc sacru, t\iat [i m‘ncat la un osp\]comun sau, dimpotriv\, l\sat liber dup\ ceremonie ; 4
0 mare
osp\], cu ridicarea tabuurilor sexuale [i alimentare la care era
obligat, ‘n mod normal, oricare grad ; din textul lui Ellis4 pare
s\ rezulte c\ aveau loc nu numai orgii heterosexuale, dar [isodomiz\ri ; 5
0 muzic\, dans, reprezent\ri dramatice ; 60 tatua-
rea candidatului conform cu noul s\u grad.
~n Melanezia5, ceremoniile de intrare [i de trecere de la un
grad la altul s‘nt mai simple. Elementele lor centrale s‘nt : un
1. B\ie]ii din peninsula Gazelle se afiliaz\ la societatea numit\ Marawot sau
Ingiet ‘nc\ din copil\rie, prin donarea de c\tre tat\ sau unchi a unei sume,
‘n moned\ local\, societ\]ii secrete. ~ns\ noviciatul lor, care const\ ‘n ‘nv\-
]area unor dansuri speciale foarte complicate, dureaz\ mult timp.
2. Conform unei descrieri detaliate, care completeaz\ pe cele ale lui Fison [i
Joske, ‘n Basil Thomson, The Fijians , Londra, 1908, pp. 148-157.
3. W. Ellis, Polynesian Researches , Londra, 1829, vol. I, pp. 319-324.
4. Cf. Ellis, Ibidem , p. 325.
5. Codrington, The Melanesians , pp. 101-115.

83
schimb ceremonial de monezi (la Mota, ‘n insulele Banks) sau
de rogojini (insula Lepro[ilor) ; oferirea unor porci ‘n dar mem-
brilor societ\]ii (denumi]i suqe, huqe etc.) [i ospe]e ceremo-
niale, kole1, care amintesc de a[a-numitele potlatch- uri din
Columbia britanic\. De[i un suqe are numai o importan]\ socia-
l\ [i economic\, elementul magico-religios este marcat de fap-tul c\ gradul de bog\]ie, care condi]ioneaz\ trecerea de la un
grad la altul (‘n insulele Banks exist\ 18), depinde de mana
individului [i, prin urmare, cu c‘t rangul individului ‘n suqe e
mai mare, cu at‘t se consider\ c\ are mana mai puternic\
2,
fiecare grad din suqe av‘nd o cantitate mai mare sau mai mic\
de mana , la fel cum confreriile amerindiene au manitu, orenda,
naual etc.
~n ceea ce prive[te ini]ierea pentru clasele de v‘rst\, ‘n
aceast\ lucrare vom examina ‘n detaliu numai ceremoniile dev‘rst\ la masai ; pentru numeroase triburi australiene, faptul c\
riturile se repartizeaz\ pe durate mai lungi sau mai scurte, i-a
f\cut pe Schurtz
3 [i pe Webster4 s\ confunde riturile de ini]iere
la grupul totemic cu riturile de trecere la clasele succesive.
La masai, „pubertatea apare ‘n jurul v‘rstei de 12 ani”5, cir-
cumcizia b\ie]ilor se practic\ „din momentul c‘nd devin destulde puternici, adic\ ‘ntre 12 [i 16 ani”, uneori mai devreme, dac\
p\rin]ii s‘nt boga]i, sau mai t‘rziu, dac\ s‘nt s\raci, [i p‘n\ c‘nd
au mijloacele de a pl\ti costul ceremoniei, dovad\ c\ [i ‘n acestcaz pubertatea social\ difer\ de cea fizic\. Circumcizia are loc o
dat\ la patru sau cinci ani, to]i cei circumci[i concomitent
form‘nd o clas\ de v‘rst\ care poart\ un nume special, ales de[eful de trib
6. La masaii englezi, un b\iat sau o fat\ nu pot fi
circumci[i dec‘t dac\ tat\l lor s-a supus unei ceremonii denu-
mite „trecerea prin m\r\cini[”, prin care accept\ s\ devin\„b\tr‘n” [i s\ se numeasc\ din acel moment Tat\l-lui-(numele
copilului s\u)
7, adic\ s\-[i schimbe categoria social\ ; la ei, suita
de ceremonii este urm\toarea : 10 to]i candida]ii se adun\, f\r\
1. Cf. Ibidem , pp. 110-112, un pasaj foarte interesant referitor la valoarea
magico-religioas\ a ospe]elor ceremoniale.
2.Ibidem , p. 103.
3. H. Schurtz, loc. cit. pp. 141-151, a introdus ‘n expunerea sa o alt\ categorie,
cea de grupuri matrimoniale sau fratrii.
4. Webster, loc. cit. , pp. 84-85.
5. M. Merker, Die Masai , Berlin, 1904, p. 55 ; este vorba aici, f\r\ ‘ndoial\, de
pubertatea fiziologic\, dar nu se precizeaz\ dac\ se refer\ la b\ie]i sau la
fete.
6. Merker, Ibidem , pp. 60-61.
7. A. Hollis, The Masai , Oxford, 1905, pp. 294-295.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 84
arme ; 20 se ung cu argil\ alb\ [i timp de dou\-trei luni alearg\
din kraal ‘n kraal ; 30 s‘nt ra[i ‘n cap, apoi se taie un bou sau o
oaie ; 40 a doua zi, fiecare merge s\ taie un copac (asparagus),
pe care fetele ‘l planteaz\ ‘n fa]a colibei lui ; 50 dup\ ‘nc\ o zi,
se expun la frig [i se spal\ cu ap\ rece (pentru a deveni insen-
sibili, Merker) ; 60 oficiantul taie prepu]ul, iar burduful ‘n care
se adun\ s‘ngele este a[ezat pe patul b\iatului ; 70 candida]ii
r\m‘n ‘nchi[i ‘n colibe timp de patru zile ; 80 apoi ies afar\ [i le
nec\jesc pe fete, adesea se ‘mbrac\ ‘n haine femeie[ti, ‘[i pictea-z\ fa]a cu argil\ alb\ ; 9
0 se ‘mpodobesc pe cap cu mici p\s\ri [i
cu pene de stru] ; vindeca]i, s‘nt ra[i ‘n cap, [i din momentul ‘n
care p\rul le-a crescut din nou [i poate fi ‘mpletit, s‘nt numi]iil-muran , r\zboinici. Aceea[i ceremonie ‘n cazul fetelor : 1
0 se
taie un bou sau o oaie ; 20 opera]iunea propriu-zis\ are loc ‘n
cas\ ; 30 fetele ‘[i ‘mpodobesc p\rul cu frunze de palmier „dum”
sau cu ierburi ; 40 dup\ ce au fost vindecate, s‘nt m\ritate1. La
masaii din coloniile germane, suita ceremoniilor este aceea[i,
cu deosebirea c\ : 10 dup\ opera]ie, are loc un mare osp\] cu
participarea ta]ilor celor circumci[i [i a b\rba]ilor din vecin\-
tate ; 20 tinerii r\zboinici (celibatari) danseaz\ [i se distreaz\ cu
iubitele lor ; 30 recluziunea dureaz\ 7 zile ; 40 ‘n ziua ‘n care ies,
cei circumci[i ucid un ]ap alb, ‘[i ‘mpart carnea [i arunc\ oasele
‘n foc. Pentru fete : 10 s‘nt circumcise mai multe ‘n acela[i timp ;
20 s‘nt rase ‘n cap ; 30 r\m‘n ‘n casele lor p‘n\ la cicatrizarea
r\nii ; 40 se ‘mpodobesc cu ierburi sau cu o pan\ de stru] [i ‘[i
vopsesc fa]a cu argil\ alb\ ; 50 toate femeile din kraal iau parte la
o mas\ ‘n comun ; 60 imediat dup\ aceasta, logodnicul pl\te[te
ceremonia din zestrea fetei iar c\s\toria are loc la scurt timp2
dup\ aceea. De unde rezult\ c\ aceste ceremonii, de[i indepen-dente de pubertate, au cel pu]in un caracter sexual, din momentce ‘i agreg\ pe cei circumci[i la societatea sexual\ adult\. Vom
observa c\, dac\ opera]iunea are drept scop, printre altele, c\s\-
toria, aceasta este ‘n virtutea rolului s\u de institu]ie social\ [inu de uniune a sexelor. C\ci, ‘nainte de circumcizie [i ‘ncep‘nd
de la o v‘rst\ pe care Merker nu o indic\, feti]ele tr\iesc ‘n
kraal-ul tinerilor r\zboinici (prima clas\ de v‘rst\), fiecare dinele av‘nd unul sau mai mul]i aman]i, condi]ia absolut\ fiind s\
nu r\m‘n\ ‘ns\rcinate
3.
1.Ibidem , pp. 296-299.
2. Merker, loc. cit. , pp. 60-66.
3.Ibidem , p. 83.

85
Pentru fete, urm\toarea clas\ de v‘rst\ este cea a femeilor
m\ritate, p\rul c\runt [i menopauza marc‘nd-o pe ultima.
Pentru b\ie]i, succesiunea claselor este urm\toarea : mai ‘nt‘ib\ie]i ( aijoni ), apoi candida]i ( siboli ) ; timp de doi ani, ca r\z-
boinici, s‘nt novici sau ‘nv\]\cei ( barnoti ), devin apoi r\zboi-
nici propriu-zi[i ( morâni ). R\m‘n astfel p‘n\ la 28-30 ani, dup\
care se ‘nsoar\ [i devin adul]i ( moruo )
1. Astfel ceremoniile de
c\s\torie au ‘n acest caz, la fel ca la numeroase alte popoare,
caracterul unui rit de trecere de la o clas\ de v‘rst\ la alta.
Trebuie s\ mai semnal\m riturile tribului wayao, ace[tia
particip‘nd simultan la rituri de clase de v‘rst\ [i la rituri de
etape [i de prag succesive, a[a cum se ‘nt‘lnesc la toda dinIndia, de exemplu. La fetele wayao, unyago se ‘mparte ‘n patru
etape : 1
0 chiputu , de la v‘rsta de 7, 8 sau 9 ani p‘n\ la prima
menstrua]ie ; recluziune, instruire de ordin sexual, deformaresistematic\ a labiilor p‘n\ la lungimea de 7 centimetri sau mai
mult, dansuri erotice etc. ; 2
0 matengusi  ; s\rb\toarea primei
menstrua]ii ; ‘n timpul perioadei chiputu , fata a fost m\ritat\,
dar ‘[i p\r\se[te so]ul din momentul primului ciclu ; recluziune ;
este ‘nv\]at\ despre tabuurile legate de perioada ciclului ;
30 chituumbu  ; ansamblu de rituri ale primei sarcini ; ‘n luna
a 5-a, gravida este ras\ ‘n cap ; ‘n luna a 6-a, este izolat\ ; este
‘nv\]at\ despre maternitate [i despre tabuurile femeilor ‘ns\r-
cinate ; 40 wamwana  : prima na[tere ; so]ul are dreptul s\ reia
rela]iile sexuale doar cu permisiunea [efului satului, din mo-
mentul ‘n care copilul poate sta a[ezat sau c‘nd ‘mpline[te 6
sau 7 luni. ~n toate aceste ceremonii, solidaritatea sexual\ seexprim\ clar
2. Se observ\ c‘t de extinse s‘nt „riturile de ini]iere”
la indigenii wayao.
La unii amerindieni (arapaho3 etc.), trecerea de la o clas\ la
alta presupune un ritual cu aspect magico-religios mai pronun-
]at, ‘ns\ la majoritatea popula]iilor la care exist\ clase de v‘rst\,
ceea ce determin\ avansarea s‘nt faptele de vitejie dovedite ‘nr\zboi sau diversele daruri [i festinuri oferite, v‘rsta nefiind un
criteriu foarte strict.
1.Ibidem , pp. 66-67 ; fac trimitere la lucrarea lui Merker pentru detalii : cu
totul altfel dec‘t la noi, la masai, a te c\s\tori ‘nseamn\ a-]i schimba ‘n
‘ntregime modul de via]\.
2. K. Weule, Wissenschaftliche Ergebnisse meiner ethnographischen Forschungs-
reise in den Südosten Ostafrikas , Berlin, 1908, in : Miteil. Deutsch. Schutzgeb.
Ergänz. – Heft, nr. 1, 4, pp. 31-34.
3. Cf. A.-L. Kroeber, The Arapaho , in : Bull. Am. Mus. Nat. Hist. , New-York,
vol. XVIII (1904), pp. 156-158.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 86
Vom trece acum la riturile de admitere la cre[tinism, islam [i
‘n misterele antice, de[i cele din urm\ apar]in aceleia[i cate-
gorii ca [i confreriile magico-religioase ale indienilor pueblo.Dar cre[tinismul a ‘mprumutat at‘t de mult de la misterele egip-
tene, siriene, asianice [i elene ‘nc‘t e dificil de ‘n]eles f\r\ a
]ine cont de ele. Scopul economic – ‘n special agrar sau, ‘ngeneral, economic (‘nmul]irea tuturor mijloacelor de via]\ [i
de subzisten]\, animale, vegetale, fecunditatea p\m‘ntului, iri-
ga]ii etc., cursul regulat al a[trilor divini, condi]ion‘nd existen]ageneral\) – al misterelor antice (Osiris, Isis, Adonis [i Zei]a
sirian\, Attis, Dionysos, chiar orfismul etc.) a fost clar stabilit
de cercet\rile lui Mannhardt
1, J.-G. Frazer2, S, Reinach3, D-oara
Harrison4, Goblet d’Alviella5, Fr. Cumont6 etc. Dar riturile con]i-
nute ‘n astfel de ceremonii nu au fost bine studiate, dec‘t ‘n
ipostaza de rituri simpatetice de ‘nmul]ire sau de fecundare [ide coerci]ie a mecanismului cosmic [i terestru.
~n schimb, secven]ele acestor rituri nu au fost deloc exa-
minate
7, ‘n timp ce studiul anumitor ritualuri moderne cunos-
cute ‘n detaliu (Australia, indienii pueblo), precum [i cel al
documentelor ritologice vechi (Egipt, India) dovedesc faptul
c\ ‘ntotdeauna, ‘n linii mari [i uneori ‘n cele mai mici detalii,ordinea lor de succesiune [i de execu]ie reprezint\ deja un
element magico-religios ‘n sine, cu o importan]\ esen]ial\.
Obiectivul principal al lucr\rii de fa]\ este tocmai de a reac]iona‘mpotriva procedeului „folcloristic” sau „antropologic”, con-
st‘nd din a extrage dintr-o secven]\ diverse rituri, fie ele pozi-
tive, sau negative, [i a le considera izolat, ‘nl\tur‘ndu-le astfelprincipala lor ra]iune de a fi [i situarea logic\ ‘n ansamblul
mecanismelor.
Prin „mistere”, D-[oara Harrison
8 ‘n]elege „un rit ‘n care s‘nt
exhibate anumite sacra ce nu ar putea fi v\zute de adorator
dac\ el nu a suferit o anumit\ purificare”. Eu ‘n]eleg prin
„mistere” : ansamblul ceremoniilor care, determin‘nd trecerea
1. W. Mannhardt, Wald und Feldkulte , ed. a 2-a, Berlin, 1904.
2. J.-G. Frazer, The Golden Bough [i Adonis, Attis, Osiris , ed. a 2-a, Londra, 1907.
3. S. Reinach, Cultes, mythes et religions , 3 vol, 1906-1908 ; cf. mai ales vol. I,
pp. 85-122.
4. D-oara Harrison, Prolegomena to the study of greek Religion , Cambridge, 1903.
5. Goblet d’Alviella, Revue de l’hist. des religions , 1902 [i 1903.
6. Fr. Cumont, Les religions orientales dans le paganisme romain , Paris, 1907.
7. D-[oara Harrison, loc. cit. , p. 155, scrie chiar : „desigur c\ ordinea exact\ a
diferitelor rituri de ini]iere are o importan]\ redus\ !”.
8.Loc. cit. , p. 151.

87
neofitului din lumea profan\ ‘n lumea sacr\, ‘l pun pe aceasta
din urm\ ‘ntr-o comunicare direct\, continu\ [i definitiv\. Exhi-
barea de sacra , at‘t la Eleusis c‘t [i ‘n Australia ( churinga , romb
sacru) sau America (m\[ti, spice sacre, katcina etc.) este ritul
culminant, f\r\ ca s\ constituie, singur, „misterele”. Iat\ succe-
siunea riturilor de ini]iere la Eleusis1 : 10 s‘nt reuni]i candida]ii
iar hierofantul ‘i separ\ printr-o interdic]ie (tabu) pe to]i cei
care au m‘inile impure [i care vorbesc ininteligibil2 ; aceast\
triere se reg\se[te ‘n Africa, ‘n cazul ini]ierii la societ\]ilesecrete, cel ‘ns\rcinat fiind un preot-magician ; 2
0 neofi]ii erau
introdu[i ‘n Eleusinion [i la intrarea ‘n incint\ erau sfin]i]i cu
apa sacr\ aflat\ ‘ntr-un vas din apropierea u[ii (asem\n\toragheasmatarelor la cre[tini) ; 3
0 Alade mysthai !  : neofi]ii s‘nt
condu[i (alerg‘nd ?) la ]\rmul m\rii ; alergarea e numit\ elasis ,
‘ndep\rtare sau izgonire, sens care se reg\se[te probabil ‘npompŁ
3 ; ritul a fost interpretat p‘n\ acum ca o „‘ndep\rtare a
influen]elor nefaste, a demonilor sau a r\ului” ; eu v\d ‘n el un
rit de separare a profanului de via]a sa anterioar\, rit preliminar‘nt\rit de urm\torul ; 4
0 sc\ldatul ‘n mare ; este un rit zis de
purificare ; neofitul este „sp\lat” de calitatea sa de profan [i de
impur ; fiecare neofit duce un porc, cu care se scald\ ‘mpreun\,fapt care reaminte[te de numeroase rituri melaneziene
4 ; 50 ‘ntoar-
cere la Eleusinion [i sacrificiu, ceremonie care ‘ncheie primul
act. Mystii participan]i la ceremoniile din 15 [i 16 Boedromion,instrui]i ‘n Micile Mistere, neofi]ii, nu mai ap\reau ‘n public
dup\ alergarea spre mare [i sacrificiu, ci a[teptau ‘ntr-un loc
retras (tabuuri alimentare etc.) plecarea spre Eleusis ; 6
0 19-20
Boedromion, procesiune de la Atena la Eleusis (20 kil.) cu
1. Pentru Misterele de la Eleusis am utilizat lucrarea citat\ de D-oara Harrison,
apoi : P. Foucart, cercet\ri asupra originii [i naturii Misterelor de la Eleusis :
I Le culte de Dionysos en Attique , Paris, 1895 [i II Les grands mystŁres
d’Eleusis , Paris, 1900 ; Goblet d’Alviella, De quelques problŁmes relatifs aux
mystŁres d’Eleusis , in : Rev. de l’Hist. des Rel. , 1902, vol. XLVI, pp. 173-203
[i 339-362 ; 1903, vol. XLVII, pp. 1-33 [i 141-173 ; las la o parte, ca neav‘nd
vreo tangen]\ cu ini]ierea propriu-zis\, ceremoniile din 13 (plecare a efe-bilor spre Eleusis) [i 14 (aducerea de sacra – hiera la Atena) Boedromion
(luna). Se [tie c\ a cunoa[te riturile, a conduce ceremoniile, a proteja
sacra etc. erau ac]iuni rezervate unor anumite familii (Eumolpizilor etc.) ;
la fel ‘n Australia, la pueblo etc., anumite clanuri (totemice sau nu) „posed\
misterele”. Despre ‘nv\]\tori (mystagogi), cf. Foucart, loc. cit. , II, pp. 93-95.
2. Cf. Foucart, loc. cit. , I, pp. 31-33 [i II pp. 110-111, Goblet d’Alviella, loc.
cit., pp. 354-355.
3. Harrison, loc. cit. , p. 152 [i S. Reinach, loc. cit. , vol. II, pp. 347-362.
4. Cf. lucr\rilor citate de W. Ellis, Codrington etc., pentru Demeter-Truie,
Goblet d’Alviella, loc. cit. , pp. 189-190.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 88
transportarea Iakkos-ului [i a sacrelor la Eleusinion [i nume-
roase opriri pe drum : ‘n cartierul Smochinului sacru, la palatul
Crocon-ului (sofran), la domeniul Raria (suprafa]\ sacr\), lapu]ul Callichoros, la piatra lui Demeter etc., opriri av‘nd, toate,un caracter agrar
1 ; 70 intrare ‘n interiorul incintei ale c\rei
ziduri ‘nalte aveau drept scop – ca [i la Atena – s\ ascund\
profanilor ceea ce se petrecea ‘n lumea sacr\ ; interdic]ia de aintra se referea la ‘ntregul temenos [i ‘nc\lcarea ei se pedepsea
cu moartea, cu excep]ia zilelor c‘nd aveau loc misterele. ~n
continuare, lipsesc informa]iile despre detaliile ceremoniilor.Se cunoa[te doar c\ ini]ierea presupunea
2 : a) traversarea unei
s\li ‘mp\r]ite ‘n compartimente ‘ntunecate reprezent‘nd fiecare
o regiune din infern ; urcarea unei sc\ri ; sosirea ‘n regiunileluminate puternic [i intrarea ‘n megaron, cu exhibarea de
sacra
3 ; b) o reprezenta]ie, r\pirea Korei, cu elemente necunos-
cute de profani [i neincluse ‘n legenda care circula ‘n popor.Aceast\ parte corespunde exact cu reprezenta]iile faptelor str\-
mo[ilor lui Alcheringa din timpul ceremoniilor australiene. {i
prima parte este aproape universal\ ; novicii fiind mor]i pentrulumea profan\, str\bat Hades-ul apoi renasc, dar ‘n lumea
sacr\
4 ; 80 urmau diverse rituri, c‘ntece, dansuri, procesiuni,
despre care nu avem informa]ii precise5.
Se observ\ c\, ‘n linii mari, ini]ierea la Misterele din Eleusis
este asem\n\toare, ‘n ceea ce prive[te succesiunea riturilor, cu
ceremoniile din aceea[i categorie pe care le-am examinat deja.Acelea[i etape se reg\sesc, cu dramatizarea mor]ii [i a rena[terii
novicelui, ‘n ini]ierea la orfism, la societ\]ile religioase trace,
ale lui Dionysos, Mithra
6 (ini]iere ‘n etape), Attis, Adonis, Isis
etc. Ini]ierea la „confreria isiac\” este destul de cunoscut\ [i
„trecerea prin elemente” despre care vorbe[te Apuleius expri-
1. Despre primele dou\ opriri, S. Reinach, loc. cit. , vol. III, pp. 102-104.
2. Cf. Foucart, loc. cit. , I, pp. 43-74 [i II, pp. 137-139.
3. Despre aceste sacra [i caracterul lor, Harrison, loc. cit. , pp. 158-161.
4. Astfel se explic\ afirma]iile lui Plutarh : „a fi ini]iat ‘nseamn\ a muri” ; ‘n
schimb, pentru misterele orfice, ini]ierea ‘nsemna o „c\s\torie sacr\” sau o„na[tere sacr\”.
5. Se ‘n]elege de la sine c\, nici pe ansamblu, nici ‘n detalii, teoria lui Foucart
asupra originii egiptene a Misterelor din Eleusis nu mi se pare admisibil\ :nevoia de a exprima prin fapte ideile de trecere de la o stare la alta este cea
care condi]ioneaz\ asem\n\rile pe care Foucart le consider\ ‘mprumuturi ;
altfel cum s\ ne explic\m similitudinea dintre riturile grece[ti, egiptene sauasianice, pe de o parte, [i cele ale australienilor, ale negrilor bantu sau din
Guineea [i ale indienilor din America de Nord ?
6. Despre ini]ierea ‘n [apte grade [i trecerea succesiv\ a sufletului neofitului
prin cele [apte sfere planetare, vezi referin]ele [i interpretarea lui Cumont,
loc. cit. , pp. 299-300 [i 310.

89
m\, mai bine chiar dec‘t c\l\toria ‘n Hades1, ideea mor]ii neofi-
tului, de vreme ce admitea c\, dup\ c‘t se pare, acesta se descom-
punea [i apoi era recompus pentru a se forma ca individ nou.
Aceea[i idee apare [i ‘n riturile de ini]iere la cultul lui Attis.
Voi reaminti mai ‘nt‘i c\ Attis, Adonis [i, ‘n general, zeit\]ile
vegeta]iei mor toamna [i renasc prim\vara [i c\ ‘n ceremoniilecultului lor s‘nt incluse : 1
0 reprezenta]ia dramatic\ a acestei
mor]i, cu tabuuri funerare (doliu etc.), lamenta]ii ; 20 perioada
de prag, cu oprirea cursului vie]ii obi[nuite ; 30 re‘nvierea sau,
mai bine spus, rena[terea. Aceste etape au fost stabilite cu
minu]iozitate de Mannhardt, Frazer2 [i discipolii lor, f\r\ ca ei
s\ observe c\ asemenea ansambluri de ceremonii s‘nt ansam-bluri de rituri de trecere cosmic\, religioas\ [i economic\ ‘n
acela[i timp, alc\tuind doar o frac]iune dintr-o categorie mult
mai vast\, obiectul lucr\rii de fa]\ constituindu-l tocmai aceast\delimitare. Astfel ‘nc‘t moartea, pragul [i re‘nvierea constituie
[i un element al ceremoniilor de sarcin\, de na[tere, de ini]iere
la societ\]ile f\r\ scop agrar, de logodn\, de c\s\torie [i de‘nmorm‘ntare
3. Dat fiind c\ Attis moare [i rena[te, se poate
concepe c\ riturile de ini]iere determin\, la r‘ndul lor, moartea
[i rena[terea viitorului s\u adorator : 10 acesta poste[te, adic\
‘ndep\rteaz\ din corpul s\u impuritatea profan\ ; 20 m\n‘nc\ [i
bea din obiectele sacra (tob\ [i cimbal) ; 30 cobor‘t ‘ntr-o
groap\, este stropit cu s‘ngele unui taur ‘njunghiat deasupralui
4 ; apoi iese din groap\, ro[u din cap p‘n\ ‘n picioare ; 40 timp
de mai multe zile este hr\nit numai cu lapte, ca un nou-n\scut.
Prin urmare, mi se pare c\ ritul s‘ngeros, privit ca un botez, ‘nsensul cre[tin al termenului, sau ca rit de isp\[ire a p\catelor,
conform unor surse de informare nu foarte ‘ndep\tate ‘n timp
(Clement din Alexandria, Firmicus Maternus etc.), avea la ori-gine un sens direct [i material : neofitul ie[ea ‘ns‘ngerat din
groap\, a[a cum nou-n\scutul iese ‘ns‘ngerat din trupul mamei.
1. Despre c\l\toriile ‘n lumea mor]ilor, cf. L. de FØlice, L’autre monde, mythes
et lØgendes, le purgatoire de Saint Patrice , Paris, 1906, care nu a observat,
totu[i, c\ astfel de mituri [i legende pot constitui ‘n unele cazuri, simple
reziduuri orale ale unor rituri de ini]iere, c\ci nu trebuie uitat c\, ‘n ceremo-
niile de ini]iere, b\tr‘nii, ‘nv\]\torii, conduc\torii de ceremonii etc. relateaz\ceea ce al]i membri ai „societ\]ii” execut\ ; cf., printre altele, lucrarea mea.
Mythes et LØgendes d’Australie , cap. IX : Mit [i Rit. Pentru teoria general\,
vezi cap. VIII al lucr\rii de fa]\.
2. J.-G. Frazer, Adonis, Attis, Osiris, ed. a 2-a, pp. 229-230.
3. Vezi infra cap. IX.
4. Din lips\ de spa]iu, nu voi discuta despre taurobolii [i criobolii, dar mi se
pare c\ nici una din interpret\rile propuse p‘n\ acum nu ar putea fi admis\,
date fiind cele afirmate ‘n aceast\ lucrare privind riturile de trecere.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 90
Sub influen]a culturilor asianice [i grece[ti sau egiptene,
comunitatea cre[tinilor, ini]ial uniform\, s-a ‘mp\r]it treptat ‘n
clase ce corespund gradelor misterelor1 ; riturile de admitere au
devenit tot mai complicate [i au fost sistematizate ‘n ordo
baptismi (la ‘nceputul secolului al XI-lea) [i ‘n sacramentarul
lui Gelasie. Gra]ie r\sp‘ndirii rapide a cre[tinismului, a venitmomentul c‘nd nu mai r\m\seser\ de botezat dec‘t copii, dar
ritualul a p\strat ‘nc\ mult timp numeroase tr\s\turi care cores-
pund botezului la adul]i. Iat\ de ce ‘l vom examina pe acesta.Primul grad era cel al catehumenilor ; intrarea ‘n acest grad pre-
supunea : 1
0 exsufla]ia, cu o formul\ de exorcizare ; 20 semnul
crucii f\cut pe frunte ; 30 administrarea de sare exorcizat\. Dup\
cum se observ\, aceste rituri nu mai s‘nt directe – ca la unele
popula]ii semi-civilizate, ci deja animiste – ca la popula]iile
negre [i amerindiene2. Primul rit este un rit de separare, al doi-
lea separ\ [i agreg\ ‘n acela[i timp [i echivaleaz\ cu marcajul
(sfraghv ) din misterele grece[ti [i din cre[tinismul primitv3 ; al
treilea rit este unul de agregare, ]in‘nd cont mai ales de rug\-ciunea care ‘l ‘nso]e[te
4. Urmeaz\ perioada de prag, catehu-
menul, la fel ca ini]iatul ‘n Micile Mistere, poate asista la adun\ri
religioase, are locul s\u bine stabilit ‘n biseric\, dar trebuie s\se retrag\ ‘nainte de ‘nceperea adev\ratelor mistere (mesa). El
era supus periodic la exorciz\ri, astfel ‘nc‘t s\ fie din ce ‘n ce
mai separat de lumea necre[tin\ ; era instruit progresiv, i se„deschideau urechile”. Dup\ ultimul exorcism, urma effeta  :
preotul atingea cu degetul umezit cu saliv\ buza superioar\ [i
urechile fiec\rui catehumen ; candida]ii se dezbr\cau, erau un[ipe spate [i pe piept
5 cu ulei sfin]it, ei se lep\dau de Satana, jurau
s\ se lege de Hristos [i recitau Crezul. Este sf‘r[itul perioadei de
prag, care con]ine ‘n acela[i timp rituri de separare [i rituri pre-paratorii de agregare ; durata acestei perioade nu era limitat\ ;
se putea r\m‘ne ‘n acest stadiu p‘n\ ‘n ajunul mor]ii. Urmau
riturile de agregare propriu-zise. Avea loc sfin]irea apei, cu care
1. Vezi lucr\rile citate ale lui Goblet d’Alviella, S. Reinach [i Cumont, apoi E.
Hatch, The influence of greek ideas and usages upon the Christian Church
(Hibbert Lectures, 1888), Londra, 1904 [i DuchŒne, Les origines du culte
chrØtien , ed. a 3-a, 1902.
2. Despre originea acestor rituri animiste, cf. Hatch, loc. cit. , p. 20, nota 1 [i S.
Reinach, loc. cit. , vol. II, pp. 356-361 ( abrenuntiatio ).
3. Vezi Hatch, loc. cit. , p. 295 [i nota.
4. DuchŒne, loc. cit. , pp. 296-297.
5. Cf. ritului indienilor pueblo, descris mai sus (p. 77) [i succesiunea riturilor
‘n Sfintele Maslu, reprezent‘nd un rit de trecere din lumea viilor cre[tini ‘n
lumea mor]ilor cre[tini.

91
era stropit catehumenul, el devenind astfel regenerat, ren\scut,1
conform termenilor folosi]i chiar ‘n rug\ciunea pronun]at\ ‘n
ritualul urm\tor2. Cei boteza]i ‘[i scoteau hainele, ‘mbr\c‘nd
altele albe, ajuta]i de na[ii lor3. Se adunau apoi ‘n fa]a epis-
copului, care ‘i „‘nsemna” cu semnul crucii, evident un rit de
apropiere de divinitate4 [i de agregare la comunitatea credin-
cio[ilor. Doar ‘ncep‘nd din acel moment neofi]ii erau admi[i lacomuniune. Dup\ aceasta, li se d\dea s\ bea o b\utur\ sfin]it\cu pu]in timp ‘nainte, preparat\ din miere, ap\ [i lapte. ~n pri-vin]a b\uturii, Usener a f\cut leg\tura cu misterele lui Dionysos,
ipotez\ la care DuchŒne nu subscrie. Eu voi face doar urm\-
toarea remarc\ ; era b\utura dat\ [i nou-n\scu]ilor, ‘nainte delaptele matern. ~n final, „rena[terea” era marcat\ printr-o proce-siune a boteza]ilor purt‘nd lum‘n\ri aprinse, Marea Lumin\amintind-o pe cea a misterelor grece[ti [i ar\t‘nd c\ „mor]ii” sen\scuser\ ‘n lumina „zilei adev\rate”.
Acesta este scenariul ritualului roman ; acelea[i idei [i
aceea[i succesiune de etape se reg\sesc ‘n ritualul galican. Nutrebuie ‘ns\ pierdut din vedere faptul c\ ‘ntreaga sistematizare
a ritualului botezului este relativ recent\ [i c\, ‘n primele secole
dup\ Hristos, riturile erau mai pu]in numeroase [i mai simple.O influen]\ puternic\ a exercitat-o gnosticismul, care avea de
asemenea grade [i rituri de ini]iere succesive incluse ‘n schema
riturilor de trecere dat\ de noi
5. Botezul cre[tin primitiv presu-
punea : 10 post ; 20 sc\ldare ‘n sau stropirea cu ap\ sfin]it\. De
altfel, ‘n func]ie de loc [i de epoc\, la succesiunea etapelor
fundamentale s-au ad\ugat tot felul de rituri de detaliu (depurificare, de exorcizare etc.), sub influen]a credin]elor [i prac-
ticilor locale.
1. Vezi DuchŒne, loc. cit. , pp. 311, 321 [i Dieterich, Mutter Erde , pp. 114-115,
a c\rui interpretare sexual\ direct\ trebuie completat\ cu faptul c\ catehu-
menii – aidoma copilului brahman – s‘nt mor]i [i trebuie concepu]i din nou.Vom observa c\ ‘n cele mai vechi biserici cre[tine, baptiseriul se g\sea ‘n
afara bisericii, astfel ‘nc‘t, p‘n\ ‘n Evul Mediu, catehumenii, peniten]ii,
nou-n\scu]ii [i cei proasp\t boteza]i trebuiau s\ r\m‘n\ ‘ntr-o regiune limi-nar\. De altfel, templele tuturor popoarelor au o curte sau un vestibul care
‘mpiedic\ trecerea brusc\ de la profan la sacru.
2. Verbul regenerare trebuie luat ‘n sens literal.
3. Principala destina]ie a ‘ntregului ritual este bine eviden]iat\ de ‘ntreb\rile
puse na[ului [i na[ei [i de r\spunsurile lor ; vom compara, din acest punct
de vedere, ritualul ortodox cu practicile slavilor moderni. ~mi lipse[te aicispa]iul pentru a ‘ntreprinde un studiu asupra ‘nrudirii speciale create de
raportul na[-fin ‘n riturile de ini]iere at‘t la popula]iile semi-civilizate, c‘t [i
la cre[tini.
4. Cf. despre trecerea de la condi]ia uman\ la condi]ia divin\, Farnell, Evolution
of Religion , Londra, 1905, p. 49 ; S. Reinach, loc. cit. , vol. I, p. 127.
5. Cf., ‘ntre al]ii, Goblet d’Alviella, loc. cit. , pp. 145-146.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 92
Ar fi u[or de demonstrat modul ‘n care ritualul serviciului
divin este constituit dintr-o suit\ de rituri de separare, de prag
[i de agregare, singura deosebire teoretic\ ‘ntre ini]iere [i mes\fiind c\ aceasta din urm\ este o ini]iere periodic re‘nnoit\, la
fel ca sacrificiul de soma ‘n India vedic\ [i, ‘n general, sacri-
ficiile av‘nd ca scop asigurarea cursului normal al lucrurilorcosmice [i, totodat\, umane.
Dup\ cum se [tie, admiterea ‘n islam se face prin circum-
cizie [i recitarea fatihei , ‘ns\ un studiu detaliat al relat\rilor
unor cazuri de conversiune spectaculoas\ c‘t [i al varia]iilor
ritualului circumciziei la diverse popula]ii musulmane ar pune
‘n eviden]\ faptul c\, acolo unde exist\ tendin]a spre o dez-voltare ritual\, de exemplu ‘n Asia Mic\, ‘n Caucaz, ‘n Asia
Central\, ‘n India, poate fi observat\ aceea[i schem\ tripartit\
stabilit\ ‘n prezenta lucrare.
Aceea[i succesiune de rituri se reg\se[te [i la trecerea de la
o religie la alta, ritul de separare const‘nd ‘n acest caz ‘n abju-
ra]ie
1. La revenirea la religia ini]ial\, de exemplu ‘n ritualul
cre[tin al peniten]ei, penitentul era considerat un cre[tin care
[i-a pierdut, dintr-un motiv sau altul, ini]ierea [i se str\duie[te
s\ o recupereze ; ‘nv\]\tura religioas\ [i examenele erau ‘nlo-cuite cu „exerci]iile ascetice” : interdic]ia de a se c\s\tori, rupe-
rea c\s\toriei, demisia din toate func]iile, austeritate alimentar\
[i restr‘ngerea cheltuielilor ; pe scurt, penitentul era mult mai„separat” de lumea profan\ dec‘t catehumenul ; peniten]a lua
sf‘r[it prin binecuv‘ntarea episcopului, o m\rturisire public\ a
penitentului care, ‘n continuare, trebuia s\ intre ‘n doliu sau s\se retrag\ ‘ntr-o m‘n\stire, ceremonia de reagregare la comuni-
tatea credincio[ilor presupun‘nd o admonestare, o rug\ciune
de „reconciliere” [i, ‘n Spania, ceremonia indulgentia
2.
Vom trece acum la riturile de ini]iere la confreriile religioase.
Las la o parte ceremoniile de intrare ‘n confreriile budiste,
pentru care sursele de informare s‘nt accesibile3, [i voi cita cere-
monia de intrare ‘n secta Sikh4 : se sfin]e[te prin rug\ciuni apa
‘ndulcit\ [i se amestec\ cu un mic pumnal ; cu ea, neofitul este
1. Despre ritualul de abjura]ie ‘n Islam, vezi Montet, in : Rev. de l’Hist. des Rel. ,
1906, vol. LIII, pp. 145-163 [i Ebersold, ib., vol. LIV, pp. 230-231.
2. Duchesne, Les origines du culte chrØtien , ed. a 3-a, pp. 434-445.
3. Cf. ‘ntre al]ii, Oldenberg  : Le Bouddha, sa vie, sa doctrine, sa communautØ ,
Paris, ed. a 2-a, 1902 ; despre riturile de ini]iere la secta budist\ chinezeasc\
numit\ Lung-hwa, cf. De Groot, Sectarianism and religious persecution in
China , vol. I, Amsterdam, 1903, pp. 204-220.
4. J.-C. Oman, Cults, customs, superstitions of India , Londra, 1908, p. 95.

93
stropit pe cap [i ochi, restul fiind apoi b\ut ; ‘mpreun\ cu cei ce
au realizat sfin]irea, el m\n‘nc\ un fel de pateu : acesta „regene-
reaz\ neofitul” care, ca r\spuns la ‘ntreb\rile ce i se pun, trebuies\ spun\, indiferent de na]ionalitatea sa, c\ s-a n\scut la Patna,
c\ locuie[te la Aliwalia, locul unde s-a n\scut [i tr\ie[te guru
Govind Singh, [i c\ este fiul lui Govind Singh, ultimul din ceiZece Guru ai sectei Sikh. ~n ceremoniile de ini]iere la secta {amâr
din Sinnârâyani, exist\ un noviciat de cinci zile ; apoi neofitul
spal\ degetul mare de la piciorul lui guru, bea ap\ [i ‘mpartepr\jituri membrilor confreriei ; ‘n ‘nc\pere se arde camfor
1 etc.
~n Maroc, ini]ierea la confreriile musulmane este numit\
uird, ‘nsemn‘nd a-]i ast‘mp\ra setea [i, ‘ntr-adev\r, actul de a
bea sau ‘ngurgita un lichid reprezint\ principalul rit de agre-
gare : pentru a se afilia la ordinul Aissaua, neofitul deschide
larg gura iar conduc\torul ceremoniei ‘i scuip\ de trei ori ‘ng‘tlej ; la acest ritual central se adaug\ [i altele
2.
La Cairo, un ahd sau un rit de ini]iere este, conform lui
Lane, aproximativ acela[i pentru diversele confrerii : novicelese a[az\ jos ‘n fa]a [eicului, cei doi ‘[i dau m‘na dreapt\, atin-
g‘ndu-[i degetele mici ; m‘neca hainei [eicului trebuie s\ aco-
pere m‘inile ‘mpreunate, apoi novicele repet\ dup\ [eic, de unanumit num\r de ori, formulele consacrate. ~n final, noul ini]iat
s\rut\ m‘na [eicului. Riturile s‘nt identice cu cele ale contrac-
tului de c\s\torie, cu deosebirea c\, ‘n ultimul caz, m‘inilelogodnicului [i ale reprezentantului logodnicei s‘nt ascunse sub
o batist\, formulele pronun]ate s‘nt juridice iar logodnicul nu
s\rut\ m‘inile participan]ilor dec‘t dac\ este de condi]ie social\inferioar\
3.
~n ceremoniile catolice de afiliere la un ordin religios, o
parte r\m‘ne ‘ntotdeauna fix\ [i conform\ cu ritualul, romansau galican etc., cealalt\ variind ‘n func]ie de ordinul religios.
Astfel, intrarea ‘n Ordinul carmelitelor con]ine riturile de fune-
ralii urmate de rituri de re‘nviere.
1.Census of India 1901 , Ethnographical appendices, Calcutta, 1903, pp. 173-174.
Guru este un fel de preot, de director de con[tiin]\ [i de moral\, de con-
fesor ; reamintesc c\ ‘n India nu exist\ cler organizat [i ierarhizat.
2. Cf. Montet, Les confrØries religieuses de l’Islam marocain , in : Rev. de l’Hist.
des Rel., 1902 , vol. XLV, p. 11 ; cf. [i DouttØ, Merrâkech , p. 103, nota 3.
Despre saliv\ ca rit de agregare, S. Hartland, LØgend of Perseus , vol. II,
pp. 258-276 ; ‘ns\ a scuipa pe cineva este c‘teodat\ [i un rit de separare,Nassau, Fetishism in West Africa , Londra, 1904, p. 213 [i de expulzare din
comunitate la ]igani, Journ. Gypsy-lore in : Soc. N. Ser. vol. II (1908), p. 185.
3. E.W. Lane, Manners and customs of the modern Egyptians , ed. din 1895,
pp. 252-253 [i 174-175.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 94
Pentru a accede la noua lor stare, fecioarele [i prostituatele
sacre se supun, la r‘ndul lor, unor ceremonii alc\tuite dup\
schema riturilor de trecere. Iat\ mai ‘nt‘i succesiunea etapelorla consacrarea fecioarelor catolice conform Pontificalului
Roman
1 : 10 s‘nt aduse fecioarele ‘mbr\cate ‘n haine de novice,
„f\r\ v\luri, f\r\ mantii, f\r\ p\l\rii” ; 20 aprind lum‘n\rile [i
‘ngenuncheaz\, dou\ c‘te dou\ ; 30 pontiful le spune de trei
ori : „veni]i” [i ele se apropie, ‘n trei etape ; 40 st‘nd ‘n picioare
‘n cerc, fiecare din ele vine la pontif [i ‘i promite s\ ‘[i consacrevirginitatea ; 5
0 s‘nt ‘ntrebate dac\ accept\ „s\ fie binecuv‘ntate,
consacrate [i unite ca so]ii ale Domnului Nostru Iisus Hristos” ;
r\spund „noi vrem” ; 60 episcopul c‘nt\ Veni Creator spiritus [i
binecuv‘nteaz\ hainele pe care fecioarele le vor purta de acum
‘ncolo ; 70 leap\d\ hainele obi[nuite pentru a le ‘mbr\ca pe
cele noi ; 80 pontiful binecuv‘nteaz\ v\lurile2, apoi inelele [i
coroanele ; 90 fecioarele c‘nt\ : „Am dispre]uit regatul lumii [i
toate podoabele veacului, inima mea nu se mai ascunde, Dom-
nului ‘i s‘nt devotat\. Lui, celui pe care l-am v\zut” ; 100 pon-
tiful se roag\, apoi recit\ vere dignum … ‘[i repune mitra [i
spune : „veni]i suflete dragi, voi ve]i fi tronul meu ; domnul a
c\utat unirea voastr\” ; 110 ele ‘nainteaz\ dou\ c‘te dou\, ‘nge-
nuncheaz\, iar „pontiful pune v\lul pe capul fiec\reia, ‘l coboa-
r\ pe umeri, pe piept, pe frunte p‘n\ la ochi, spun‘nd : „primi]i
v\lul sacru, dovada c\ a]i p\r\sit lumea [i c\… a]i… devenitmirese ale lui Iisus Hristos” ; 12
0 dup\ ce toate au fost acoperite
cu v\l, li se reaminte[te : „veni]i s\ celebra]i nunta voastr\ etc.”
[i le pune inelul pe degetul inelar de la m‘na dreapt\, spun‘nd :„V\ unesc etc.” ; 13
0 aceea[i ceremonie are loc cu coroana ;
140 c‘nturi liturgice, ora]ii, alleluia, comuniune, binecuv‘ntare,
iar ‘n cazul m‘n\stirilor ale c\ror c\lug\ri]e au dreptul de a‘ncepe orele canonice [i a citi slujba ‘n biseric\, ‘nm‘nare ritu-
al\ a Breviarului ; 15
0 fecioarele consacrate s‘nt ‘ncredin]ate
stare]ei. Ideile puse ‘n practic\ ‘n acest caz s‘nt : separarea delumea profan\ prin schimbarea hainelor [i acoperirea cu v\l ;
agregarea la lumea divin\ prin c\s\toria cu Iisus Hristos, inelul
[i coroana fiind obiectele ritualice specifice c\s\toriei laice.
1. Migne, EncyclopØdie thØologique , vol. XVII : Boissonnet, Dictionnaire des
cØrØmonies et des rites sacrØs (vol. III), col. 539-563.
2. Nu exist\ o descriere veche a acestor rituri ; ‘n orice caz, acoperirea cu v\l
nu are nimic de-a face cu v\lul, ci doar ‘nlocuie[te pielea de oaie pe careromanii o ]ineau deasupra logodnicilor cu prilejul c\s\toriilor cre[tine pri-
mitive.

95
Vom observa c\ riturile de separare ‘ncheie ‘n acest caz perioa-
da de prag (noviciatul), marcat\ printr-o semi-recluziune, reclu-
ziunea complet\ urm‘nd consacr\rii, noviciatul, ca [i consacrarea,marcat\ fiind de asemenea printr-o separare material\ (m‘n\s-
tire, z\brele etc.) de lumea profan\.
Avem pu]ine informa]ii despre ritualul de consacrare al pros-
tituatelor sacre din antichitate
1, ‘n consecin]\ voi cita, doar une-
le rituri hinduse. ~n casta c‘nt\re]ilor kaikôlan, din Coimbatore,
cel pu]in o fat\ din fiecare familie trebuie s\ ajung\ ‘n serviciultemplului ca dansatoare, muzicant\ [i prostituat\. Prima serie
de ceremonii este echivalent\ cu o logodn\, iar a doua, cu o
c\s\torie : brahmanul ‘i leag\ la g‘t un tâli (echivalent cu inelul
la catolici), la fel ca la oficierea logodnei sau a c\s\toriei ;
unchiul din partea mamei ‘i leag\ pe frunte o panglic\ ]esut\
din aur [i o a[az\ pe o sc‘ndur\ ‘n fa]a oamenilor. ~nainte deprimul coit, timp de c‘teva minute, ‘ntre cele dou\ persoane
este plasat\ o sabie, rit nup]ial foarte r\sp‘ndit ‘n India. ~n
concluzie, ceremoniile de consacrare nu difer\ dec‘t prin micidetalii de ceremoniile nup]iale obi[nuite ; observa]iile fiind
valabile [i ‘n cazul castei ]es\torilor kaikôlan
2. Mai mult, ‘n
ceremoniile de consacrare a prostituatelor sacre basavi, ‘n dis-trictul Bellary, al\turi de t‘n\ra novice a[ezat\ este ‘nfipt\ o
spad\ reprezent‘ndu-l pe logodnicul absent, spad\ pe care
aceasta o ]ine cu m‘na dreapt\ ; dup\ diverse rituri, ea se ridic\[i depune spada ‘n sanctuarul zeului ; dac\ este vorba de o
dansatoare sacr\, logodnicul este reprezentat de o tob\, ‘n fa]a
c\reia ea se ‘nclin\. Basavii s‘nt legate cu tâli [i tatuate cu
chakra (disc golit ‘n centru) [i cu o scoic\
3 (turbinella rapa ).
Clase, caste [i profesii. De[i apartenen]a la una sau alta din
castele sau clasele sociale este ereditar\, la fel ca ‘n cazulgrupurilor totemice, magico-religioase etc., rar se ‘nt‘mpl\ ca
un copil s\ fie considerat ca membru propriu-zis, „complet”,
din momentul na[terii sale. La o v‘rst\ variind ‘n func]ie depopula]ie, el trebuie agregat la comunitate prin ceremonii care
se deosebesc de cele prezentate mai sus prin faptul c\ elemen-
tul magico-religios este diminuat, cel mai important fiind ‘nacest caz elementul politico-juridic [i social general. La popu-
1. Nu m\ ocup aici de prostitu]ia sacr\ temporar\ (Mylitta, HØliopolis, Anaitis) ;
cf. H.-S. Hartland , At the temple of Mylitta , Anthropological Essays,
presented to E.-B. Tylor, Oxford, 1907, pp. 189-202.
2. E. Thurston, Ethnographic notes in Southern India , Madras, 1906, pp. 29-30.
3.Ibidem , p. 40, cf. [i p. 41.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 96
la]ia lekugnen din Columbia britanic\1, exist\ patru clase : a
conduc\torilor (ereditar\), a nobililor (ereditar\), a plebeilor [i
a sclavilor ; exist\ endogamia de clas\, un protocol rigid al vie]iicotidiene (locul la mas\ etc.). Apartenen]a la o anumit\ clas\
este eviden]iat\ prin nume, de unde ceremonia primirii nu-
melui, ‘ntotdeauna posterioar\ ceremoniilor de pubertate. Tat\lorganizeaz\ un mare osp\] ; dup\ reunirea tuturor invita]ilor,
‘[i conduce fiul, ‘nso]it de na[i, pe acoperi[ul casei (interiorul
este s\pat ‘n p\m‘nt), apoi c‘nt\ [i danseaz\ unul din c‘ntecele[i din dansurile familiei. Urmeaz\ ‘mp\r]irea de daruri ‘n nume-
le str\mo[ilor. Tat\l cere unui num\r de patruzeci de nobili s\
fie martori. Doi conduc\tori b\tr‘ni ‘nainteaz\, t‘n\rul b\rbatmerg‘nd ‘ntre ei, iar cel mai ‘n v‘rst\ proclam\ cu voce tare
numele [i titlurile unuia dintre str\mo[i, nume ales de tat\
pentru a-l da fiului, de obicei cel al bunicului. Participan]ii ‘[iexprim\ aprobarea prin aplauze [i strig\te. Se ‘mpart din nou
daruri, p‘n\ [i plebeilor veni]i din curiozitate, dac\ tat\l este
bogat. Urmeaz\ masa ‘n comun iar t‘n\rul nu mai este cunoscut‘ncep‘nd din acel moment dec‘t cu numele [i cu titlurile astfel
ob]inute. Dup\ cum se observ\, este vorba ‘n acest caz de o
form\ semi-civilizat\ a ceremoniilor, minu]ios elaborate ‘n altezone, de exemplu ‘n Europa Evului Mediu (asem\n\toare cu
veghea armelor [i cu noviciatul), ‘n Japonia etc. ~nsemnele
exterioare s‘nt ‘n ultimul caz stemele (emblemele), c\rora lecorespunde ‘n cazul claselor totemice, reprezentarea totemului,
iar ‘n cazul claselor de v‘rst\ [i al societ\]ilor secrete, cicatricile,
tatuajele etc. Impunerea emblemei, ca [i a ‘nsemnului totemic,constituie evident un rit de agregare, la fel ca „marcajul” ‘n
cazul misterelor ; doar formele variaz\, ‘n func]ie de popoare
[i de tipul grupului restr‘ns
2.
Prin defini]ie, apartenen]a la cast\ este ereditar\ ; ‘n plus,
casta este specializat\ profesional [i fiecare are locul s\u preci-
zat ‘ntr-o ierarhie precis\3. ~nc‘t, agregarea la cast\ nu are loc
dec‘t ‘n condi]ii bine definite : 10 agregarea copilului ; aceste
ceremonii intr\ ‘n categoria ceremoniilor copil\riei, studiate ‘n
1. C. Hill Tout, Report on the Ethnology of the South-Eastern Tribes of Vancouver ,
Island, British Columbia, in : Journ. Anthrop. Inst. , vol. XXXVII, (1907),
pp. 308-310.
2. Voi dezvolta aceast\ idee ‘n lucrarea mea DØbuts du Blason , ‘n preg\tire ;
vezi [i articolul meu HØraldisation de la marque de propriØtØ , Paris, in :
Revue HØraldique , 1906.
3. Despre teoria castelor se va consulta : C. BouglØ, Essais sur le rØgime des
castes , Paris, 1908.

97
cap. V. E de la sine ‘n]eles c\ utilizarea ritual\ a instrumentelor
specifice profesiunii are ‘n acest caz un rol important ; nu mai
este vorba, ca ‘n cazul popula]iilor f\r\ caste, de un rit simpa-tetic, ci de un adev\rat rit de agregare al individului la o colec-
tivitate delimitat\ ; 2
0 nu se poate trece de la o cast\ inferioar\
la una superioar\, ci numai de sus ‘n jos. Rezult\ c\ riturile deagregare fie se simplific\, fie ‘[i inverseaz\ sensul : c\ci, castei
inferioare i se face o cinste, [i nu noilor veni]i. Pe de alt\ parte,
unele caste, ‘n anumite regiuni din India, s‘nt triburi la origine ;‘n acest caz, riturile de agregare par s\ fac\ abstrac]ie de evalu-
area pe baz\ de caste, p\str‘nd doar tr\s\turile ceremoniilor
desf\[urate ‘n afara Indiei pentru agregarea unui str\in la unclan sau trib
1 ; 30 ‘n sf‘r[it, riturile de separare joac\ aici un rol
important, de[i elementul con[tient [i voluntar poate lipsi din
ele ; fiecare cast\ este separat\ de celelalte prin tabuuri [i e deajuns s\ atingi un individ dintr-o cast\, s\ m\n‘nci cu el, s\ te
culci ‘n a[ternutul s\u sau s\ intri ‘n casa lui, pentru a fi extras
automat din propria ta cast\, f\r\ ca, prin aceasta, s\ fii agregatla cea a individului pe care l-ai atins. Se ‘nt‘mpl\ adesea, de
exemplu ‘n Bengal
2, ca exclu[ii s\ devin\ musulmani, islamul
neadmi]‘nd, cel pu]in teoretic [i ‘n anumite regiuni din India,ierarhia castelor. De asemenea, indivizii din orice cast\ pot fi
admi[i ‘n confreriile religioase budiste autentice sau ‘n „secte”,
aryasamadj, sinârâyani etc., care s‘nt un compromis, la diversenivele, ‘ntre hinduism, brahmanism, budism [i islam.
~n fine, intrarea ‘n profesiuni presupunea la noi ceremonii
speciale, con]in‘nd cel pu]in c‘teva rituri de natur\ religioas\,mai ales c‘nd corpora]iile coincideau cu confreriile religioase
cu un caracter special. Alt\dat\, ucenicia, dac\ nu reprezenta o
separare de mediul anterior, se termina prin rituri de agregare(mas\ ‘n comun etc.). Dup\ cum se [tie, recrutarea membrilor
corpora]iilor era strict reglementat\. Nu trebuie totu[i s\ cre-
dem c\ ‘n zilele noastre au disp\rut toate barierele din interi-orul acelora[i profesiuni sau meserii, sau cele dintre meserii [i
profesiuni diferite. F\r\ ‘ndoial\ c\ obstacolele ‘nt‘mpinate la
1. Pentru astfel de cazuri (mas\ ‘n comun, rit de agregare alimentar special),
cf. Risley, The tribes and castes of Bengal , Calcutta, 1896, vol. II, pp. 41, 49
etc. – Reamintesc c\ agregarea la cast\ poate avea loc [i prin c\s\torie. ~ntriburile Nilghiri Hills, fata ‘[i schimb\ casta prin c\s\torie, de unde [i cere-
monia numit\ „‘nr\d\cinarea tribal\” : femeile tribului preg\tesc o mas\ la
care invit\ logodnica, admi]‘nd-o astfel ‘n casta lor.
2. Cf. A. Van Gennep, Pourquoi on se fait musulman au Bengal , in : Revue des
IdØes, 15 dec. 1908, pp. 549 [i urm.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 98
trecerea de la o meserie la alta nu au nimic ritual, dar se cuvine
s\ le discut\m pe scurt ‘n acest context, deoarece o astfel deform\ nou\ corespunde unor tendin]e a c\ror expresie o consti-tuie [i riturile de trecere, dar pe baze diferite. Astfel, ajutorul(ajutorul de fierar, ajutorul de t‘mplar etc.) tinde s\ r\m‘n\ toat\via]a la aceast\ condi]ie, f\r\ a putea, oricare ar fi aptitudinilesale personale, s\ treac\, ‘n afara unor ocazii excep]ionale(uneori prin c\s\torie), ‘n sec]iunea adiacent\ (fierar, t‘mplaretc.). Forma acut\ a acestei tendin]e se manifest\ adesea ‘nStatele Unite, de exemplu sub forma luptelor dintre ajutoarelede zidari [i zidari, cei din urm\ interzic‘ndu-le primilor s\ lefoloseasc\ uneltele
1 (mistrie etc.). A[a cum a demonstrat C.
CornØlissen2, aceast\ deosebire nu depinde de aptitudinile per-
sonale (for]\, ‘ndem‘nare etc.), ci de o anumit\ presiune tradi-]ional\ care oblig\ individul s\ nu avanseze dec‘t ‘n interiorulcategoriei restr‘nse unde a debutat ; se ‘ncepe ca ucenic deajutor de zidar sau ca ucenic de zidar, [i toat\ via]a ulterioar\depinde de acest prim pas. ~ns\ ‘n interiorul categoriei deajutoare sau ‘nso]itori, se trece destul de u[or de la o marecategorie la alta ; de la ajutor de zidar la ajutor de t\ietor ‘npiatr\, de la dulgher la t‘mplar sau la t‘mplar de mobil\. Pe dealt\ parte, dac\ examin\m nivelele salariului ]in‘nd cont de to]ifactorii, se constat\ c\ acestea oscileaz\ ‘ntre dou\ extreme,minimum [i maximum, [i c\ exist\ [i ‘n acest caz un prag pecare individul trebuie s\-l treac\ ‘nainte de a atinge deplinasatisfacere a nevoilor sale ‘ntr-o ]ar\, o epoc\ [i o meseriedate
3.
Clasa brahmanilor, cei „n\scu]i de dou\ ori”, marcheaz\
tranzi]ia ‘ntre casta [i profesia magico-sacerdotal\. Termenulde „n\scut de dou\ ori” indic\, evident, adev\ratul rol al ritu-rilor de trecere, ‘n sensul c\ brahmanul, care apar]ine casteisale prin na[tere, fiindu-i agregat prin riturile copil\riei, estesupus ulterior unor ceremonii de ini]iere, prin care moare pen-tru lumea de p‘n\ atunci [i rena[te ‘ntr-o lume nou\, fiindu-iastfel conferit\ puterea de a se dedica activit\]ii magico-reli-gioase, adic\ specialit\]i sale profesionale. Brahmanul fiind unpreot ‘nn\scut, nu se poate vorbi, f\r\ ‘ndoial\, de o ordina]ie,
‘n sens catolic, a acestuia
4 ; dar, ‘n ciuda interpret\rii lui C.
1.Bull. Bur. of Labor. , nov. 1906, Wash., pp. 746-747.
2. C. CornØlissen, ThØorie du salaire et du travail salariØ , Paris, 1908, pp. 173-201.
3.Ibidem , p. 658.
4. Cf. Burnouf, Essai sur le VØda , pp. 283-285 [i BouglØ, RØgime des castes ,
pp. 73-76.

99
BouglØ1, noviciatul [i ini]ierea s‘nt necesare mai ales datorit\
importan]ei formulelor [i a „pronun]\rii lor corecte” ‘n ritualulbrahmanic. E[ti brahman prin na[tere, dar se ‘nva]\ cum s\ac]ionezi ca brahman. Altfel spus, ‘n lumea sacr\ ‘n care tr\ie[te
brahmanul din momentul na[terii sale, exist\ trei comparti-
mente, unul preliminar, p‘n\ la upanayama (introducerea la
‘nv\]\tor), un altul liminar (noviciatul) [i ultimul postliminar(sacerdo]iul). Pentru brahman, succesiunea acestor perioadeeste similar\ celei parcurse de un fiu de rege la popula]iilesemi-civilizate, [i unul [i altul evolu‘nd ‘ntotdeauna ‘n interiorul
lumii sacre, ‘n timp ce un ne-brahman sau un negru oarecare
nu evolueaz\, cu excep]ia unor perioade speciale (ini]iere,sacrificiu etc.) dec‘t ‘n cadrul lumii profane.
Ceremoniile con]in
2 tunsura, ‘mb\iatul, schimbarea ve[min-
telor, luarea ‘n posesie a inimii, schimbarea numelui, str‘ngereade m‘ini : copilul este mort. Novicele ( brahmacârin ) este supus
unor tabuuri diverse ; ‘nva]\ literatura sacr\, formulele [i ges-
turile. Unirea dintre copil [i ‘nv\]\tor este considerat\ ca oc\s\torie ; ‘n momentul ‘n care pune m‘na pe um\rul copiluluieducatorul „concepe” ; ‘n ziua a treia, atunci c‘nd se recit\savitri , copilul rena[te ; conform altor texte, na[terea brahma-
nului se produce „‘n momentul ‘n care sacrificiul se ‘nclin\
spre el”. Astfel, contrar celor constatate la ceremoniile de ini-
]iere australiene, congoleze etc., moartea novicelui nu dureaz\pe toat\ perioada noviciatului. Cea a brahmanului se prelun-ge[te p‘n\ la un moment neprecizat. Urmeaz\ ceremoniile„‘ntoarcerii” ( samâvartana ) : novicele p\r\se[te ‘nsemnele no-
viciatului (centur\, toiag, piele de antilop\) [i le arunc\ ‘n ap\ ;
se scald\ [i ‘[i pune ve[minte noi
3. Iat\-l reagregat la societatea
sacr\ general\, prin separarea de perioada de prag, [i ea sacr\la r‘ndu-i.
Nu voi insista asupra noviciatului [i asupra ceremoniilor de
hirotonisire a preo]ilor catolici [i ortodoc[i. Vom re‘nt‘lni ‘naceste cazuri aceea[i succesiune de rituri de separare, de prag
[i de agregare, dar sistematizat\ conform unor scopuri proprii
4.
1.Ibidem , p. 77. Interpretarea mea conciliaz\ punctele de vedere ale lui
Burnouf [i Oldenberg.
2. Cf. Oldenberg, La religion du VØda , Paris, 1903, pp. 399-402.
3. Cf. Oldenberg, loc. cit. , p. 350. Pentru alte detalii, vezi V. Henry, La magie
dans l’Inde antique , Paris, 1904, pp. 84-85 etc.
4. Vezi printre al]ii, Boissonnet, loc. cit. , col. 985-1032 [i col. 1032-1043, „ordi-
na]iile generale”, care corespund circumciziilor, c\s\toriilor etc., multiplusincronice. Pentru gradele [i ritualul vechi (roman, galican [i oriental), vezi
DuchŒne, loc. cit. , pp. 344-378.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 100
Ritul principal este „tonsura” care, la fel ca v\lurile c\lug\ri]elor,
este simultan un rit de separare [i de agregare, constituind un
‘nsemn permanent. Dup\ hirotonisire, preotului ‘i revine rolul
de a rosti prima sa slujb\, ritualul lu‘nd, ‘n unele cazuri, [i forma
unei c\s\torii. Adesea, el este combinat cu riturile nup]iale loca-
le, ca ‘n unele comune din Tirol1 : Biserica este personificat\ de
o feti]\ ‘n v‘rst\ de 8 p‘n\ la 12 ani, sor\ sau rud\ apropiat\ a
preotului. Ca [i ‘n cazul unei logodnice obi[nuite, se ‘ncearc\
„r\pirea” ei ; este dus\ ‘n alt loc dec‘t cel ‘n care are loc osp\]ul
de dup\ oficierea primei slujbe. Se trag focuri de arm\, se into-
neaz\ c‘ntece nup]iale, chiar erotice, de[i ‘n timpul mesei pre-
zen]a altor preo]i, apropia]i celui hirotonisit, [i a ajutoarelor sale
mai potolesc entuziasmul ritual. De altfel, autorit\]ile eclezi-
astice au reu[it s\ interzic\ ‘n c‘teva dioceze asemenea obiceiuri
care se mai men]in, totu[i, la Salzburg.
Exist\ la ora actual\, cred, pu]ine grupuri care s\ posede un
ritual at‘t de precis al purului [i impurului ca sectele subba sau
sabeenii din ‘mprejurimile Bagdadului. La trecerea de la un
grad ecleziastic la altul, botezul joac\ un rol important, la fel ‘n
‘ntreaga via]\ a novicilor, diaconilor, preo]ilor [i episcopilor.
Novicele trebuie s\ fie un fiu legitim al preotului sau al epis-copului, s\ nu aib\ defecte fizice ; considerat apt dup\ un
examen, el prime[te un botez special, studiaz\ de la [apte la
nou\sprezece ani, apoi este uns diacon. Dup\ o perioad\ de
[ase luni p‘n\ la un an, dac\ adunarea poporului consimte,
este hirotonisit. Este ‘nchis ‘ntr-o colib\ de trestie ; nu are voie
s\ se murd\reasc\, nici s\ doarm\ timp de [apte zile [i [apte
nop]i ; ‘n fiecare zi, ‘[i schimb\ ‘mbr\c\mintea [i trebuie s\ dea
de poman\. „~n a opta zi, i se face o ‘nmorm‘ntare, deoarece
este considerat mort ; apoi merge la fluviu, ‘nso]it de patru
preo]i care ‘l boteaz\.” ~n urm\toarele [aizeci de zile se scald\
de trei ori pe zi, iar dac\ are polu]ie nocturn\ trebuie s\ repete
ziua ; nici zilele ‘n care mama sau so]ia sa au menstrua]ie, nu i
se iau ‘n calcul ; astfel ‘nc‘t, pentru a atinge cele [aizeci de zile
libere de orice impurificare, s‘nt necesare uneori patru-cinci
luni. Tabuuri alimentare, pomeni. Actul special al preotului este
oficierea botezului. Cel al episcopului este oficierea c\s\toriei.Episcopul este ales de c\tre preo]i ; separare sexual\ timp dedou\ luni, botez, explicare ‘n public a c\r]ilor sfinte ; priveghi
1. Fr. Fr. Kohl, Die Tiroler Bauernhochzeit , Viena, 1908, pp. 275-281.

101
(rit obligatoriu) la moartea unui „bun subba” care va transmite
un mesaj c\tre zeul Avather ; dup\ trei zile, rug\ciunea pentruacest mort ; binecuv‘ntare (de asemenea, rit obligatoriu) a c\s\-toriei unui preot ; un botez al tuturor preo]ilor este ritul final
1.
Odat\ cu ini]ierea magicianului, intr\m ‘ntr-o categorie de
fapte cu caracter hibrid. ~ntr-adev\r, cu unele excep]ii, ca ‘nAmerica nord-occidental\, unde formeaz\ un fel de clas\ sauchiar de cast\, magicienii nu s‘nt supu[i unor rituri de unire cuun grup uman determinat. Ei trebuie s\ se supun\ ‘ns\ uneiagreg\ri la lumea sacr\, ceea ce nu se poate realiza dec‘t prinpunerea ‘n ac]iune a schemei riturilor de trecere.
Pentru popula]iile australiene, fac trimitere la sursele citate
‘ntr-o monografie a lui Mauss
2 ; vom vedea c\ magicianul aus-
tralian ‘[i schimb\ personalitatea, ba chiar poate s\ moar\ [i s\re‘nvie ulterior (extragerea organelor ; c\l\torie ‘n vis ‘n lumeade dincolo etc.). {amanul uralo-altaic
3 : 10 este de la o v‘rst\
foarte fraged\ nervos [i iritabil ; 20 este „posedat” de mai multe
ori de spirite (halucina]ii, fobii, epilepsie, transe, catalepsieetc.), de unde ideea mor]ii temporare ; 3
0 se retrage ‘n singur\-
tate (‘n p\dure, ‘n tundr\) [i se supune la diverse priva]iuni [ila un antrenament psihologic [i nevropatic ; 4
0 spiritele, antro-
pomorfice sau animale, vr\jma[e sau protectoare, izolate saunumeroase ‘i apar din ce ‘n ce mai des, ‘l deprind cu tainelemeseriei etc. ; 5
0 sau [amanul moare, sufletul s\u plec‘nd ‘n
lumea spiritelor, a zeilor, a mor]ilor, pentru a o cunoa[te [i adob‘ndi cuno[tin]ele necesare spre a ‘mbl‘nzi spiritele rele [i ase alia cu cele bune ; 6
0 [amanul ‘[i revine ‘n sim]iri, rena[te,
apoi se ‘ntoarce acas\ sau merge din sat ‘n sat etc. ~n sf‘r[it,fapt important, dar nu distinctiv pentru [amanism, „[amani-zarea” sau ansamblul de acte s\v‘r[ite ‘n timpul unei ceremoniicon]ine aceea[i succesiune de etape : transe, „moarte”, c\l\toriasufletului ‘n lumea de dincolo, re‘ntoarcerea, aplicarea, ‘n ca-zuri speciale (boal\ etc.) a cuno[tin]elor dob‘ndite ‘n lumeasacr\ ; este deci un echivalent exact al sacrificiului de tip clasic.
Iat\ acum ini]ierea unui piaye din Caraibe : 1
0 el merge s\
locuiasc\ la un „B\tr‘n”, timp de zece ani, uneori p‘n\ la 25-30
1. N. Siouffi, Études sur la religion des Soubbas , pp. 66-72.
2. M. Mauss, L’origine des pouvoirs magiques dans les sociØtØs australiennes ,
Paris, 1904.
3. Aceast\ schem\ reprezint\ esen]a mai multor capitole dintr-o lucrare ‘n
preg\tire : Le Shamanisme chez les populations de l’Europe et de l’Asie
septentrionales , bazat\ mai ales pe documente ruse[ti, finlandeze [i ungu-
re[ti. Evident, de la un popor la altul, exist\ diferen]e de detalii importante.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 102
de ani, supun‘ndu-se la ‘ncerc\ri, la post prelungit etc. ;
20 b\tr‘nii piaye se adun\, se ‘nchid ‘ntr-o colib\, ‘l biciuiesc
pe novice [i ‘l oblig\ s\ danseze p‘n\ c‘nd le[in\ ; 30 furnici
negre ‘i „sug s‘ngele” [i este f\cut s\ „mearg\ ‘n sus [i ‘n jos”,
turn‘ndu-i-se cu for]a pe g‘t zeam\ de tutun ; 40 este supus
unui post de trei ani, din ce ‘n ce mai pu]in riguros ; ‘n acest
timp, uneori bea zeam\ de tutun1. Sensul interior al acestei
succesiuni de rituri reiese din descrierile lui von den Steinen :
10 novicele este extenuat [i hiperesteziat ; 20 novicele adoarme,
apoi moare ; 30 sufletul s\u urc\ la cer [i se re‘ntoarce ; 40 novi-
cele se treze[te [i re‘nvie ca piaye2. La popula]ia warundi din
estul Africii3, individul devine kiranga (preot-magician-vr\ji-
tor) : 10 prin mo[tenire [i ordina]ie : ‘nainte de a muri, tat\l sau
mama transmite lancea sacr\ fiului sau fiicei mai mari ; 20 dac\
respectivul a fost lovit de tr\snet ; 30 printr-o voca]ie subit\ :
„‘n timpul uneia din «ceremoniile l\ncii», un b\iat sau o fat\ se
ridic\ brusc ‘n fa]a preotului kiranga oficiant sau, mai degrab\,
‘n fa]a l\ncii sacre, se ‘nclin\ spre ea, o prive[te fix cu toat\
energia fiin]ei p‘n\ c‘nd ‘ncepe s\ tremure [i cade le[inat, ca
mort… este culcat pe o rogojin\, dus cu grij\ la casa lui, unde
doarme 3-4 zile. Revenit\ ‘n sim]iri, persoana respectiv\ estedin acel moment consacrat\ preot sau preoteas\ – so]ie a zeu-
lui. S‘nt chema]i vecinii [i vecinele ; se s\v‘rse[te «ceremonia
l\ncii» iar noul kiranga prezideaz\ [i oficiaz\ pentru prima
oar\.” Deci hipnoz\, moarte, prag [i re‘nviere. „Ideea unei
mor]i de moment este o tem\ general\ at‘t ‘n ini]ierile magice,
c‘t [i ‘n cele religioase”, observ\, pe bun\ dreptate, Hubert [i
Mauss
4, cit‘nd exemple asem\n\toare referitoare la eschimo[i
(chami), greci, indonezieni, melanezieni [i nord-ameri cani. Ceea
ce ne intereseaz\ aici este s\ constat\m ‘n detaliile acestor
ceremonii o succesiune identic\ cu cele din multe alte treceri
de la o stare la alta.
Tot ceea ce s-a afirmat p‘n\ acum cu privire la preo]i [i la
magicieni se aplic\ [i ‘n cazul [efului de trib sau al regelui,
caracterul lor sacru [i, uneori, divin fiind pus ‘n lumin\ de J.-G.
1. Lafitau, Moeurs des Sauvages AmØriquains , Paris 1724, vol. I, pp. 330-334 ;
cf. pag. urm., alte descrieri (indigenii moxa etc.).
2. K. von den Steinen, Unter den Naturvölkern Zentral Brasiliens , ed. a 2-a,
Berlin, 1897, pp. 297-298, 300-301. (bakairi, auetö etc.).
3. R.P.J.M.M. van der Burgt, L’Urundi et les Warandi (Extras din Dictionnaire
Kirundi ), Bois-le-Duc, 1904, p. 107.
4. H. Hubert [i M. Mauss, Esquise d’une thØorie gØnØrale de la magie , in : AnnØe
sociologique , vol. VII (1904), pp. 37-39.

103
Frazer1. Astfel, ceremoniile de ‘ntronare2 sau ‘ncoronare pre-
zint\ cea mai mare asem\nare, ‘n detaliile esen]iale [i ‘n succe-siunea etapelor, cu ceremoniile de ordina]ie. Se pot lua ‘nconsiderare dou\ cazuri : succesorul este ‘ntronat ‘n timpul
vie]ii predecesorului s\u sau dup\ moartea acestuia. Uneori
succesiunea nu se deschide dec‘t dup\ oficierea de c\tre succe-sor a unui rit special de ‘nmorm‘ntare pentru predecesor. ~nambele cazuri, are loc, la fel ca la ini]iere sau ordina]ie (hiroto-nisire), transmiterea [i ‘nsu[irea obiectelor sacra , numite ‘n
acest caz regalia  : tobe, sceptru, coroan\, „relicve ale str\mo-
[ilor
3”, jil] special, reprezint‘nd simultan ‘nsemnul [i recepta-
culul puterii regalo-magico-religioase.
~n acest caz, perioada de prag se reg\se[te at‘t sub forma
unei preg\tiri c‘t [i a unei retrageri, cu diverse tabuuri [i cu oinstruire special\, ‘ncep‘nd uneori din copil\rie ; este echiva-lentul noviciatului. O alt\ perioad\ de prag este cea dintre moar-
tea predecesorului [i accesul la tron al succesorului. ~n general,
ea este marcat\ printr-o suspendare a vie]ii sociale, asem\n\-toare celei a novicilor, despre care vom vorbi ‘n continuare.
Raport‘ndu-ne la unele descrieri detaliate, vom observa cu
u[urin]\ c\ schema propus\ este valabil\ [i ‘n acest caz
4. Vom
cita numai dou\ cazuri, cel al ‘ntron\rii faraonului ‘n Egiptul
antic [i cel al hogon -ului habbe din bazinul Nigerului. ~n
aceea[i categorie intr\ ceremoniile de investitur\, de trans-mitere temporar\ a puterii etc. Mecanismul este condi]ionat [ide separarea de mediul anterior [i de agregarea treptat\ saunemijlocit\ la un mediu nou, la origine, mediu sacru.
Iat\ succesiunea riturilor la ‘ntronarea faraonului, dup\ mo-
nografia lui A. Moret
5. Viitorul faraon se n\[tea zeu6 ; totu[i,
‘ntre na[terea sa [i momentul ‘ntron\rii, trebuie s\ ‘[i fi pierdut
caracterul sacru absolut, din moment ce primul rit ‘l f\cea iar\[i
1. J.-G. Frazer, The Golden Bough [i Lectures on the early history of the kingship ,
Londra, 1905.
2. Prefer acest termen celui de ‘ncoronare, tronul constituind mult mai des
‘nsemnul regalit\]ii, dec‘t diadema sau coroana.
3. Cf. lucr\rii mele Tabou , Tot. Madag ., pp. 115-17 [i despre regalia ‘n general,
ca receptacul al puterii regale, Frazer, Kingship , pp. 120-124.
4. Pentru o bun\ descriere a secven]elor, cf. Pattas, Le sacre et couronnement
de Louis XVI, prØcØdØ de recherches sur le sacre des Rois de France depuis
Clovis etc. Paris, 1775.
5. A. Moret, Du caractŁre religieux de la royautØ pharaonique , Paris, 1903,
pp. 75-113 ; acelea[i secven]e [i rituri de detaliu la inaugurarea unui tem-
plu ; cf. A. Moret., Rituel du culte divin journalier , Paris, 1902, pp. 10-15 ; cf.
[i ibidem pp. 25-26, nota 1, 101, 29-32 [i plan[a I ‘n 4 tabele reprezent‘nd
cele 4 faze ale secven]elor.
6. Despre teogamie, cf. RoyautØ pharaonique , pp. 49-52 [i 59-73.RITURILE DE INI}IERE

ARNOLD VAN GENNEP 104
„pur”, cu alte cuvinte ‘l reagrega la lumea sacr\ [i ‘l reidentifica
cu zeii, printre altele, prin al\ptarea1 de c\tre o zei]\. Apoi
precedentul rege ‘l prezenta poporului, ‘l ‘mbr\]i[a [i f\ceapase pentru a-i da fluidul vie]ii. Ritul urm\tor consta ‘n atri-
buirea numelor regale, sacre [i divine, iar asisten]a „proclama”
numele [i titlurile noului faraon, apoi se ‘mpr\[tia strig‘nd [is\rind (ritual ?). Numele [i titlurile erau trecute ‘ntr-un docu-ment, pentru ca nimeni s\ nu le ignore. ~n continuare, regeleproclamat „primea coroanele conduc\torilor l\ca[urilor divine”,adic\ ale zeilor, coroane care se sprijineau pe o diadem\ sacr\ ;
concomitent primea celelalte regalia (c‘rj\, bici, sceptru) ; urma
„reunirea celor dou\ regiuni” (Egiptul de Sud [i Egiptul deNord) prin zei]ele lor, ele transmi]‘ndu-le noului faraon. Acestale lua ‘n posesie printr-o circumambula]iune. Urma „turul zidu-lui”, la fel cum mortul devenit zeu „lua ‘n posesie” l\ca[urilezeilor Horus [i Sit. Apoi regele mergea, ‘n fruntea unei proce-
siuni, la sanctuarul zeului, iar acesta din urm\ „‘l ‘mbr\]i[a
pentru a-i da fluidul vie]ii” [i pentru a-i „‘nt\ri” diadema de pecap. Era o consacrare definitiv\, echivalent al transcrierii nume-lor [i titlurilor. Astfel de rituri dateaz\ din cea mai ‘ndep\rtat\antichitate [i s-au men]inut p‘n\ ‘n epoca ptolemeic\ [i par]ial‘n Etiopia. ~n final, aveau loc pelerinaje la diverse sanctuare,
serb\ri publice pe cheltuiala faraonului, dona]ii cu scop reli-
gios, repara]ii la temple etc. Se observ\ deci c\ ceremoniadebuteaz\ printr-un rit de separare de profan, continu\ prinrituri de agregare la sacru, rituri de luare ‘n posesie a lumiidivine [i terestre, toate realizate ‘n etape  ; despre perioadelede prag lipsesc informa]iile.
Popula]ia habbe din platoul nigerian este guvernat\ de
hogoni , conduc\tori politici, juridici [i religio[i, at‘t mari-preo]i
c‘t [i regi ale[i. Regalia constituie ‘n acela[i timp [i obiectele
sacra din templul unde locuie[te : un colier cu opal, br\]ar\ de
fier la piciorul drept, inel de cupru ‘n urechea dreapt\ [i inelde argint la degetul mijlociu al m‘inii st‘ngi, ‘nsemne evidente
ale agreg\rii la divinitate  ; apoi, un toiag [i ve[minte speciale.
Este interzis ca hogon -ul s\ fie atins, iar numele s\u anterior
‘ntron\rii nu trebuie s\ mai fie pronun]at  ; i se vorbe[te numai‘n vechiul dialect sarakole  ; i se ofer\ trufandale [i este supusunui regim alimentar special. Exist\ un hogon al fiec\rui trib
sau clan [i un Mare Hogon  ; primul este ‘ntronat prin remiterea
‘nsemnelor [i prin conducerea la templu ce ‘i va servi de locu-
1. Despre al\ptarea divin\, ibidem , pp. 63-65 [i 222.

105
in]\ ‘ncep‘nd din acel moment. C‘nd un Mare Hogon moare,
decesul este ascuns poporului timp de trei ani. Apoi, este anun-]at, se cere p\rerea zeului, au loc mari serb\ri publice, consiliulalege noul hogon c\ruia i se transmit ‘nsemnele. „~nso]it” demul]imea demnitarilor [i de tineri dans‘nd, noul hogon mergela templul zeului, o colib\ foarte ornamentat\ care va fi, dinacel moment, locuin]a sa sacr\. Aceast\ plimbare este conside-rat\ ca fiind cortegiul funerar al hogonului  ; c\ci, din momen-tul intr\rii sale ‘n casa hogonal\, dup\ ce a luat ‘n posesie„‘nsemnele alian]ei”, servitorul mare-preot al divinit\]ii esteconsiderat de c\tre familia sa
1 mort.
Opusul riturilor de ini]iere ‘l constituie riturile de proscriere,
de expulzare [i de excomunicare, care s‘nt ‘n esen]\ rituri deseparare [i de desacralizare. Cele ale Bisericii catolice s‘nt des-tul de cunoscute. Vom remarca, a[a cum a observat Rob. Smith
2,
c\ principiul excomunic\rii [i al consacr\rii este acela[i : a punedeoparte un obiect sau o fiin]\ bine determinate  ; de unde,identitatea ‘ntre anumite rituri de detaliu.
Ordinea ‘n care am clasat diferitele societ\]i speciale pentru
a examina riturile lor de admitere nu este ‘nt‘mpl\toare, ci sebazeaz\ pe diferen]a ‘ntre elementele lor caracteristice. Aceasta‘nseamn\ c\ nu admit clasific\rile [i teoriile lui Schurtz, nici pecele ale lui Webster. Cel din urm\, mai ales, vede forme dedegenerescen]\ acolo unde eu v\d forme de debut. C‘t despreSchurtz
3, el a fost frapat de asem\narea uimitoare dintre riturile
de ini]iere, la societ\]ile totemice, dintre confrerii, la societ\]ilesecrete [i la clasele de v‘rst\, [i a tras concluzia din aceast\similitudine c\ institu]iile enumerate coincid. S-ar putea conti-nua ‘n aceast\ direc]ie. Dar, ‘ntruc‘t obiectul prezentului volumeste s\ demonstreze c\ ‘n astfel de cazuri, ca [i ‘n numeroasealtele, este vorba despre o categorie perfect caracterizat\ derituri, asem\n\toare deoarece au acela[i obiect, este evident c\teoria lui Schurtz mi se pare inadmisibil\
4.
Pe ‘ntreaga perioad\ a noviciatului, leg\turile obi[nuite, at‘t
economice c‘t [i juridice, s‘nt modificate, uneori chiar rupte.RITURILE DE INI}IERE
1. L. Desplagnes, Le Plateau Central NigØrien , Paris, 1907, pp. 321-328 ; la un
trib din c‘mpia Barasana, indigenii oudio din Ouol, ceremoniile s‘nt oarecumdiferite [i presupun, printre altele, un rit de refuz, ‘n leg\tur\ cu care vezi
lucrarea mea Religions, Moeurs et LØgendes , pp. 137-154. {i ‘n acest caz,
hogonul este considerat mort pentru mediul s\u anterior.
2. Rob. Smith, Die Religion der Smiten , pp. 118-119.
3. H. Schurtz, Alterklassen und Männerbünde , p. 392.
4. Fiind prea restr‘ns\, [i teoria lui Frazer este inacceptabil\, The Golden Bough ,
vol. I, pp. 344 [i urm., reluat\ de Hubert [i Mauss, Essai sur la nature et la

ARNOLD VAN GENNEP 106
Novicii se situeaz\ ‘n afara societ\]ii, iar societatea nu poate face
nimic pentru ei, cu at‘t mai pu]in dac\ s‘nt sacri, sfin]i, deciintangibili, periculo[i, aidoma zeilor. Astfel ‘nc‘t dac\, pe de oparte, tabuurile, ca rituri negative, ridic\ o barier\ ‘ntre novici
[i societatea general\, pe de alt\ parte ‘ns\, societatea se afl\
f\r\ ap\rare fa]\ de faptele ‘ntreprinse de novici. Astfel se expli-c\, c‘t se poate de simplu, un fapt relevat la numeroase popula]ii[i r\mas de ne‘n]eles pentru observatori. ~n timpul noviciatului,tinerii pot fura [i jefui dup\ bunul lor plac sau se pot hr\ni [i‘mpodobi pe cheltuiala comunit\]ii. Dou\ exemple s‘nt sufi-
ciente ‘n acest context. ~n Liberia, ‘n timp ce, pe de o parte,
tinerii vai s‘nt instrui]i cu privire la obiceiurile juridice [i politiceale poporului lor, pe de alt\ parte, „furtul nu pare a constituipentru novici un delict c\ci, sub ‘ndrumarea educatorilor lor, sededau unor atacuri nocturne, asupra satelor din vecin\tate [i,prin violen]\ sau viclenie, fur\ tot ceea ce le poate folosi la ceva
(orez, banane, g\ini [i alte mijloace de subzisten]\), duc‘nd pra-
da ‘n p\durea sacr\”. Aceasta, de[i au planta]ii speciale care lefurnizeaz\ alimentele necesare
1. De asemenea, ‘n arhipelagul
Bismark, ‘n timpul ceremoniilor de ini]iere, membrii societ\]ilorduk-duk [i ingit pot s\ fure [i s\ jefuiasc\ casele [i planta]iile,av‘nd grij\ s\ lase intacte doar bunurile celorlal]i membri ai so-
ciet\]ii secrete
2. Aceste jafuri au luat ulterior forma unor biruri ‘n
moned\ local\, a[a cum se petrec lucrurile ‘n ‘ntreaga Melanezie.
Cvasigeneralitatea acestui fapt este, de altfel, cunoscut\3 dar,
pentru a-i ‘n]elege mecanismul se cuvine s\ reamintim c\ oderogare general\, o suspendare a vie]ii sociale marcheaz\ [iperioadele de interimat [i perioada de prag ‘ntre funeraliile
provizorii [i cele definitive. Astfel s-ar explica cel pu]in par]ial,
derogarea sexual\ permis\, la anumite popoare, ‘ntre ‘nceputullogodnei [i ‘ncheierea c\s\toriei, prin apropierea femeii de unanumit b\rbat (Australia etc.). De[i suspendarea regulilor obi[-nuite ale vie]ii nu duce ‘ntotdeauna la astfel de excese, ea
r\m‘ne un element esen]ial al perioadelor de prag.
fonction du sacrifice . ~n AnnØe sociologique , vol. II, p. 90, se afirm\ c\
riturile de ini]iere au ca obiect introducerea unui suflet ‘ntr-un corp ; or,
dac\ ar fi astfel, am ‘nt‘lni o ‘ntreag\ serie de rituri de schimbare a sufletului,
analoge celor din anumite ceremonii medicale.
1. J. Büttikofer, Reisebilder aus Liberia , Leiden, 1890, vol. II, pp. 305-306.
2. Cf. R. Parkinson, Dreissig Jahre in der Südsee , Stuttgart, 1907, pp. 609-610.
3. ~n Africa de vest (coloniile franceze), ‘nsemnul ini]ierii este circumcizia [i
dreptul de a fura al novicilor dureaz\ p‘n\ la cicatrizarea complet\ a r\nii,
adic\ aproximativ trei s\pt\m‘ni. Lasnet, Mission au Senegal , Paris, p. 50
(peuli) ; 65 (laobi) ; 77 (toucouleurs), 89 (malinke) ; 101 (soninke) ; 127(khassonkØ) ; 145 (sereri) etc.

107
CAPITOLUL VII
LOGODNA {I C|S|TORIA
Logodna ca perioad\ de prag – Categoriile de rituri care
constituie ceremoniile de logodn\ [i de c\s\torie – Perioada
de prag la popula]iile kalmyk (poligini), toda [i bhotia (poliandri) –
Riturile de separare : riturile numite de r\pire sau de furt –Rituri de solidaritate sexual\ restr‘ns\ – Rituri de solidaritatepe baz\ de rudenie – Rituri de solidaritate local\ – Rituri deseparare – Rituri de agregare – Durata [i semnifica]ia perioadeide prag – C\s\toriile multiple sincrone – Asem\n\ri ‘ntre
ceremoniile de c\s\torie [i cele de adop]ie, de ‘ntronare, de
ini]iere – Riturile de divor]
Pentru capitolul de fa]\, dispunem de numeroase documente
detaliate, dar monografiile explicative lipsesc iar interpret\rilecare trebuie trecute ‘n revist\ difer\ foarte mult. {i ‘n acest cazvom descoperi schema riturilor de trecere [i necesitatea unorsecven]e rituale. Unii teoreticieni ‘ns\, consider‘nd riturile izo-lat, ‘n loc s\ compare ‘ntre ele ceremoniile ‘n ‘ntregul lor, s-aupierdut ‘n interpret\ri ‘nguste [i, adesea, complicate.
Am v\zut copilul admis la adolescen]\ [i la pubertate so-
cial\. Stadiul urm\tor este v‘rsta adult\, eviden]iat\ cel mai binede ‘ntemeierea unei familii. Aceast\ schimbare de categoriesocial\ este cea mai important\, deoarece antreneaz\ pentrucel pu]in unul din so]i o schimbare a familiei, a clanului, asatului, a tribului ; uneori, proasp\t c\s\tori]ii vor locui ‘ntr-o
cas\ nou\. Schimbarea de domiciliu este marcat\ prin cere-
monii, riturile de separare juc‘nd ‘n acest caz un rol esen]ial ‘nrespectiva trecere material\.
Pe de alt\ parte, date fiind num\rul [i importan]a grupurilor
afectate de aceast\ uniune socializat\ a doi dintre membrii lor,
e normal ca perioada de prag s\ aib\ ‘n acest caz o mare impor-tan]\. O astfel de perioad\ este cea numit\ ‘n mod obi[nuit lo-
godn\
1 [i ea formeaz\, la numeroase popoare, o sec]iune
1. Cea mai bun\ lucrare pe care o cunosc, referitoare la logodna studiat\ at‘t
din punct de vedere ritual, c‘t [i juridic, este cea a lui R. Corso, Gli sponsali
popolari , in : Rev. des Et. Ethnogr. et. Sociol. , 1908, nov.-dec. ; totu[i, nu poate

ARNOLD VAN GENNEP 108
special\, autonom\, a ceremoniilor de c\s\torie. Logodna pre-
supune rituri de separe [i rituri de prag [i ia sf‘r[it fie prin rituri
de agregare preliminar\ la noul mediu, fie de separare de prag,considerat ca mediu autonom. Urmeaz\ riturile de c\s\torie,care con]in mai ales rituri de agregare definitiv\ la noul mediu[i, uneori – mai rar dec‘t se credea la ‘nceput, – rituri de unireindividual\. Astfel, schema riturilor de trecere este mai compli-cat\ ‘n acest caz dec‘t ‘n cel al ceremoniilor deja studiate.
~n descrierile care urmeaz\ vom vedea ‘n ac]iune succesiu-
nea acestor rituri, vom remarca paralelismul descrierilor [i faptul –care face inutil\ orice discu]ie cu privire la teoria individualist\[i contagionist\ a lui Crawley
1– c\ nunta este un act social.
Unele rituri se clasific\ a[a cum s-a ar\tat ‘n capitolul I, ‘n
leg\tur\ cu sarcina, na[terea etc : astfel, ceremoniile de c\s\-torie con]in [i rituri de protec]ie [i de fecundare, put‘nd fisimpatetice sau contaginoste, animiste sau dinamiste, directesau indirecte, pozitive sau negative (tabuuri). Tocmai aceast\categorie de rituri a fost studiat\ mai mult p‘n\ ‘n prezent
2 [i
ele au atras aten]ia ‘ntr-at‘t ‘nc‘t s-a ajuns s\ nu se mai vad\ ‘nceremoniile de nunt\ altceva dec‘t rituri profilactice, cathartice[i fecundatoare. E necesar s\ reac]ion\m ‘mpotriva unei ase-menea simplific\ri, care se dovede[te ‘ngust\ dac\ studiem cuaten]ie descrierile detaliate ale ceremoniilor de nunt\ la opopula]ie oarecare, din Europa sau din Africa, din Asia sau dinOceania, antic\ sau actual\, civilizat\ sau semi-civilizat\.
~ntruc‘t asemenea rituri au fost bine studiate, ‘n discu]iile
urm\toare le voi l\sa deoparte, aceasta ne‘nsemn‘nd c\, dac\situez pe primul plan ‘n prezentul studiu riturile de separare [ide agregare ca atare [i ‘n succesiunea etapelor lor, a[ dori s\reduc toate elementele ceremoniilor de c\s\torie la ele. Voi re-
marca de altfel c\ riturile de protec]ie [i de fecundare par a se
fi acceptat\ opinia autorului conform c\reia riturile (s\rutul, darul, voalul
miresei, buchetul, centura, unirea m‘inilor, inelul, schimbul de p‘ine, fructe,
vin etc.) nu au dec‘t o valoare simbolic\ ; ele realizeaz\ [i o leg\tur\
material\.
1. Cf. Crawley, Mystic Rose , pp. 321, 350 etc. S. Hartland a observat pe bun\
dreptate caracterul colectiv al riturilor de agregare ; majoritatea teoreti-
cienilor din aceea[i familie au neglijat studiul detaliat [i sistematic al cere-moniilor, mai ales al celor de logodn\.
2. Atitudinea general\ a teoreticienilor poate fi rezumat\ ‘n urm\toarea afir-
ma]ie a lui W. Crooke, The Natives of Northern India , Londra, 1907, p. 206 :
„c\s\toria implic\ faptul c\ p\r]ile se afl\ sub influen]a unui tabu iar riturile
au drept scop s\ contrabalanseze pericolele acestuia [i, mai ales, pe cele
care ‘mpiedic\ unirea s\ fie fecund\”. Voi remarca, date fiind afirma]iile dincap. I al lucr\rii de fa]\, c\ „tabuul” nu poate fi „un pericol” ci este, prin
defini]ie, un mijloc de prevenire a pericolului.

109
intercala ‘nt‘mpl\tor printre riturile de trecere propriu-zise.
Compar‘nd descrierile ceremoniilor de c\s\torie la o aceea[i
popula]ie, realizate de diver[i observatori, se vede c\ succe-siunea riturilor de trecere r\m‘ne aceea[i, dezacordul ap\r‘nd
numai ‘n privin]a datei, locului [i detaliilor riturilor de protec]ie
[i de fecunda]ie. Chiar [i ‘n acest caz, interpretarea fiec\rui ritde detaliu nu este sigur\ iar cele dou\ enumer\ri date ‘n conti-
nuare trebuie privite ca incomplete. Se va vedea c\, pentru multe
rituri am respins interpret\rile ‘ndeob[te admise – bine‘n]elesnu pentru fiecare caz particular ‘n care acel rit este executat, ci
‘n general. Prezentarea, pentru fiecare caz, a dovezilor pe care
le-am adunat ar fi transformat acest capitol ‘ntr-un volum.
Complexitatea riturilor, precum [i fiin]ele [i obiectele care li
se supun pot s\ difere ‘n func]ie de tipul de familie ce urmeaz\
s\ se formeze
1 ; ‘ns\, ‘n orice caz, cu excep]ia „mariajului liber”,
de actul unirii a doi indivizi s‘nt interesate colectivit\]i mai
mult sau mai pu]in vaste. Colectivit\]ile ‘n chestiune s‘nt : 10 cele
dou\ societ\]i sexuale, reprezentate uneori de cavalerii [i dom-ni[oarele de onoare, de rudele de sex masculin ale unei p\r]i
[i de sex feminin ale celeilalte ; 2
0 grupurile de ascenden]i, fie
pe linie patern\, fie pe linie matern\ ; 30 grupurile de ascen-
den]i pe ambele linii, adic\ familiile ‘n sensul obi[nuit al cuv‘n-
tului [i uneori familiile ‘n sens larg, con]in‘ndu-i pe to]i cei
‘nrudi]i ; 40 societ\]ile speciale (clan totemic, confrerie, clas\
de v‘rst\, comunitate de credincio[i, corpora]ie profesional\,
cast\), c\rora le apar]ine unul sau altul dintre tineri, sau ambii,
p\rin]ii sau rudele lor ; 50 grupul local (c\tun, sat, cartier al
ora[ului, ferm\ etc.).
~n plus, vom reaminti c\ o c\s\torie are ‘ntotdeauna o im-
portan]\ economic\ mai mare sau mai mic\ [i c\ actele de ordineconomic (stabilitate, plat\, ‘napoiere a zestrei, fie a miresei,
fie a mirelui, pre] de cump\rare a miresei, angajarea logod-
nicului etc.) se ‘mpletesc cu riturile propriu-zise. Or, grupurileenumerate anterior s‘nt interesate, ‘ntr-o m\sur\ mai mare sauLOGODNA {I C|S|TORIA
1. Iat\ clasificarea lui N.-W. Thomas, Kinship and marriage in Australia ,
Cambridge, 1906, pp. 104-109 : A. Promiscuitate : I. nereglementat\ : a) pri-mar\, b) secundar\ ; II. reglementat\ : a) primar\, b) secundar\ ; B. C\s\-
torie : III. Poligamie, primar\ sau secundar\, simpl\ sau adelfic\, unilateral\
sau bilateral\ ; IV. Poliandrie ; V. Poliginie – acelea[i diviziuni, dar ‘ntot-deauna unilaterale ; VI. Monogamie ; cele trei forme de c\s\torie pot fi
matrilocale, cu ‘ntoarcere [i patrilocale ; VII. Uniunea liber\ [i VIII. Leg\tura
(cu sanc]iune social\) ; toate aceste forme pot fi temporare [i permanente.Forma de familie nu pare a influen]a succesiunea riturilor de logodn\ [i de
c\s\torie.

ARNOLD VAN GENNEP 110
mai mic\, de negocierile [i de aranjamentele de natur\ econo-
mic\. Dac\ familia, satul, clanul trebuie s\ piard\ o for]\ vie deproduc]ie, o fat\ sau un b\iat, atunci e necesar\ cel pu]in oanumit\ compensa]ie. De aici provine ‘mp\r]irea de alimente,de haine, de bijuterii [i, mai ales, numeroasele rituri prin carese „r\scump\r\” ceva, de exemplu libera trecere spre noualocuin]\. Aceste „r\scump\r\ri” coincid ‘ntotdeauna cu riturilede separare, ‘nc‘t pot fi considerate, cel pu]in par]ial, ca rituride separare propriu-zise. ~n orice caz, elementul economic, deexemplu kalym -ul la turco-mongoli, este at‘t de important, ‘nc‘t
ritul care ‘ncheie definitiv c\s\toria nu se ‘ndepline[te dec‘tdup\ v\rsarea ‘ntregului kalym , aceasta ‘nsemn‘nd uneori c‘]iva
ani. ~n acest caz, perioada de prag se m\re[te f\r\ ‘ns\ carela]iile sexuale ‘ntre so]i s\ fie afectate.
Astfel, la ba[kiri
1, c\s\toriile pot fi hot\r‘te ‘nc\ de pe c‘nd
viitorii so]i se afl\ la o v‘rst\ fraged\, pe]itorii ( svaty la slavi)
fiind cei care poart\ negocierile economice : suma [i termenulde plat\ pentru kalym sau „pre]ul de cump\rare” al fetei, cui ‘i
apar]ine kalym -ul ‘n mod legal
2. Acordul asupra kalym -ului se
face cunoscut printr-o mas\ ‘n comun, urmat\ de vizite reci-proce ‘ntre cele dou\ familii, cu schimburi de cadouri oferitede rude, prieteni [i vecini. ~n timpul acestor vizite, b\rba]ii [ifemeile stau ‘n camere separate. Odat\ schimbul de cadouriterminat, logodnicul este liber s\ ‘[i vad\ logodnica la ea acas\,s\ tr\iasc\ ‘n casa ei, dac\ locuie[te ‘n alt sat, singurele condi]iifiind : 1
0 s\ nu se arate soacrei ; 20 s\ nu priveasc\ fa]a logod-
nicei ; din acest motiv, el vine noaptea. Copilul n\scut ‘n aceas-t\ perioad\ de prag era ‘ncredin]at spre ‘ngrijire mamei fetei.„Pe scurt, raporturile dintre cei doi tineri s‘nt maritale [i numaimoartea le poate rupe”, ‘n ultimul caz aplic‘ndu-se leviratul.
~n acest sens, voi sublinia c\ leviratul este bazat pe argu-
mente nu doar de ordin economic, ci [i ritual : dac\ un nou
membru este agregat la familie, ar fi necesare ceremonii spe-
1. P. Nazarov, K etnografii Bashkir , Ethnografitcheskoe obozrienie, fasc. IV (1890),
pp. 186-189.
2. Dac\ studiem ‘n detaliu valoarea kalym -ului la popula]iile uralo-altaice [i ‘l
compar\m cu pre]ul de cump\rare al vitelor, dac\ socotim [i darurile [icheltuielile de nunt\ aflate ‘n sarcina p\rin]ilor fetei [i, ‘n final, observ\m
cui ‘i apar]ine legal kalym -ul, total sau par]ial, constat\m c\ termeni ca „pre]
de cump\rare” [i „zestre” s‘nt inexac]i ; exist\ ‘n acest caz un sistem de„compensa]ii” care constituie o institu]ie special\ [i este echivalent pentru
un economist cu sistemul potlach -ului de la amerindieni, cu marile serb\ri
date de [efii de trib negri etc. Exist\ o centralizare [i o descentralizarealternative ale bog\]iilor, astfel ‘nc‘t se evit\ concentrarea lor ‘n sensul dat
de Marx.

111
ciale pentru a-l scoate ; or, noua leg\tur\ a unit nu numai doi
indivizi ci, ‘nainte de toate, dou\ colectivit\]i, care ]in acums\-[i p\streze coeziunea. Faptul se remarc\ ‘n riturile de divor].
Revenind la ba[kiri : dup\ ce kalym -ul a fost pl\tit integral,
ceea ce nu se ‘nt‘mpl\ uneori dec‘t dup\ un anumit num\r deani, tat\l fetei organizeaz\ pe cheltuiala logodnicului o mas\ lacare s‘nt invita]i to]i membrii celor dou\ familii [i mullah -ul
(preot musulman) ; so]ii m\n‘nc\ ‘ntr-o ‘nc\pere separat\, undenu p\trund dec‘t rudele foarte apropiate. La c\derea serii, prie-tenele fetei o ascund ‘n curte sau ‘n sat ; so]ul o caut\, uneori‘ntreaga noapte. Dup\ ce o g\se[te, o ‘ncredin]eaz\ din nou ‘ngrija prietenelor ei [i se ‘ntoarce ‘n camera special\, unde s-auadunat to]i invita]ii. ~nainte de a intra ‘ns\, el trebuie s\ rup\ cupiciorul un fir ro[u ]inut de dou\ femei ‘n dreptul u[ii. Dac\ nuvede firul [i se ‘mpiedic\ sau cade, toat\ lumea ‘[i bate joc deel. Apoi se a[az\, iar oaspe]ii pleac\ unul c‘te unul ; c‘nd r\m‘nesingur, prietenele ‘i aduc logodnica [i se retrag. Ea ‘i scoatecizmele, el ‘ncearc\ s\ o s\rute ; ea ‘l respinge ; el ‘i d\ o mone-d\ de argint [i ea ‘l s\rut\. A doua zi, fata ‘nso]it\ de prieteneleei ‘[i ia adio de la fiecare membru al familiei sale ; se urc\ apoi‘ntr-o c\ru]\ [i pleac\ ‘n familia so]ului ; ea nu trebuie s\ ‘[i aratefa]a socrului timp de mai mult de un an. Ruperea firului este unrit de trecere ; ascunderea [i g\sirea logodnicei este un rit deseparare de grupul sexual local. Dup\ cum se vede, logodnapresupune unirea sexual\, dar c\s\toria ca act social nu se‘ncheie dec‘t dup\ lichidarea stipula]iilor economice.
La acelea[i concluzii se ajunge studiind ceremoniile unei
popula]ii poliandre, [i nu poligine. „Etapele” s‘nt net marcate‘n ceremoniile toda descrise ‘n detaliu de H. Rivers
1 ; ‘ns\
pentru a le ‘n]elege, ar trebui s\ intr\m ‘n detaliile sistemuluide ‘nrudire [i sistemului de clanuri la popula]ia toda. Amintescdoar c\ aceste ceremonii ‘ncep ‘nainte de pubertate [i se conti-nu\ p‘n\ dup\ sarcin\
2. ~n consecin]\, voi cita succesiunea unor
asemenea ceremonii la popula]iile bhotia din Tibetul meri-
dional [i din Sikkim : 10 magicienii hot\r\sc dac\ proiectataLOGODNA {I C|S|TORIA
1. H.-H. Rivers, The Toda , Londra, 1906, pp. 502-539.
2. Pentru un alt caz de rituri de c\s\torie form‘nd un tot unitar cu riturile de
ini]iere [i riturile de sarcin\, a se vedea Ch. Delhaise, Ethnographie Congolaise  :
chez les Wabemba , in : Bull. Soc. Belge GØogr . 1908, pp. 185-207. Succesiunea
se ‘ncadreaz\ ‘n schema general\. C‘t despre cazurile de «ingambament» ele
s‘nt cu mult mai numeroase [i mai sistematizate dec‘t crezusem, ‘nc‘t ar
merita o monografie special\, cu at‘t mai mult cu c‘t acest fenomen, foarteimportant pentru ‘n]elegerea func]ion\rii societ\]ilor semi-civilizate, nu mi
se pare a fi fost studiat p‘n\ acum.

ARNOLD VAN GENNEP 112
c\s\torie va fi una favorabil\ sau nu ; 20 unchii fetei [i cei ai
b\iatului se adun\ ‘n casa b\iatului, apoi merg ‘n casa fetei [i o
cer ‘n c\s\torie ; 30 dac\ darurile aduse de ei s‘nt acceptate
(ceremonia nangchang ), afacerea este ‘ncheiat\ ; se fixeaz\
suma dat\ ca zestre [i 40 intermediarilor li se ofer\ o mas\
ritual\ ‘nso]it\ de rug\ciuni (ceremonie numit\ khelen ). Dup\
aceste dou\ ceremonii, care s‘nt dup\ cum vedem rituri de
agregare la dou\ familii, b\iatul [i fata se pot ‘nt‘lni ne‘ngr\dit ;
50 dup\ un an, urmeaz\ ceremonia nyen : o mas\ (pe cheltuiala
p\rin]ilor logodnicului), la care asist\ rudele celor dou\ p\r]i ;
se pl\te[te pre]ul fetei ; 60 la un an dup\ nyen are loc cere-
monia changthoong  : a) un magician determin\ ziua prielnic\
pentru plecarea logodnicei din casa p\rin]ilor ; b) se orga-
nizeaz\ o mare serbare la care s‘nt invita]i preo]i lama ; c) doi
b\rba]i, numi]i ‘n acel moment „ho]i”, p\trund cu for]a ‘n cas\,chipurile pentru a fura logodnica ; este simulat\ o lupt\ ; „ho]ii”
s‘nt b\tu]i [i li se azv‘rle ‘n gur\ carne pe jum\tate fript\ ; ei nu
pot sc\pa dec‘t pl\tindu-i pe paznicii logodnicei. Dup\ dou\zile, „ho]ilor” li se aduc onoruri fiind numi]i „strategi ferici]i” ;
d) invita]ii ofer\ cadouri logodnicei [i rudelor sale ; e) alaiul de
plecare, petreceri ; f) p\rin]ii b\iatului vin ‘n ‘nt‘mpinareaalaiului, ‘i conduc pe to]i la ei acas\ ; petreceri timp de dou\
sau trei zile ; g) fata [i rudele ei se re‘ntorc la casele lor ; 7
0 dup\
un alt an, ceremonia numit\ palokh  : rudele fetei ‘i dau zestrea
(de dou\ ori sau mai mult suma care a fost pl\tit\ pentru ea) [i
este condus\ ‘n grup la logodnic unde r\m‘ne de aceast\ dat\
definitiv1. Prin urmare, la popula]ia bhotia, ceremoniile de lo-
godn\ [i de c\s\torie dureaz\ cel pu]in trei ani.
Studiind riturile de separare, va trebui s\ discut mai ‘nt‘i
despre o ‘ntreag\ clas\ de rituri, foarte asem\n\toare unele cualtele, considerate de obicei ca fiind :„reminiscen]e ale c\s\-
toriei prin furt sau prin r\pire”
2. Un astfel de procedeu de
1. A. Earle, Note on polyandry in Sikkim and Tibet , in : Census of India, 1901 ,
vol. VI, part. I, Appendice V, pp. XXVIII-XXIX.
2. Post, Afrikanische Jurisprudenz , Oldenburg [i Leipzig, 1887, vol. I, p. 324,
deosebe[te: A. r\pirea fetei ‘mpotriva voin]ei sale : 1. ‘n r\zboi ; 2. de c\tre
un t‘n\r sau de prietenii lui, din interiorul sau din afara tribului ; B. dup\‘n]elegerea ‘ntre p\r]ile interesate : 1. dup\ stipularea faptului c\ va urma
c\s\toria ; 2. dup\ ‘n]elegerea celor dou\ familii ; C. ca „joc de nunt\”. Se
observ\ c\ ultimele trei cazuri s‘nt simple rituri, c\ primele dou\ s‘nt indivi-duale [i sporadice iar primul furnizeaz\ sclave, [i nu femei bucur‘ndu-se de
drepturile tribale. Westermarck, Origin of human marriage , 1891, nu a ad\u-
gat nimic nou punctelor de vedere apar]in‘nd lui Post sau altor istorici aifamiliei ; pentru documente asupra riturilor de c\s\torie ‘n Africa, cf. Post,
ibidem , pp. 326-398.

113
unire social\ permanent\ nu a fost ‘nt‘lnit dec‘t foarte rar sub
form\ de institu]ie [i trebuie acceptat\ f\r\ putin]\ de t\gad\
opinia lui E. Grosse c\ el reprezint\ o form\ individual\,sporadic\ [i anormal\. ~n plus, femeile astfel ob]inute de gru-
puri ‘ntregi, de exemplu ‘n cursul incursiunilor de jaf, r\m‘n ‘n
continuare sclave sau concubine fiind, de regul\, considerateinferioare femeilor din acela[i clan sau trib cu cel al r\pitorilor,
cu care ace[tia din urm\ se unesc prin ceremonii speciale, ce
nu au loc ‘n cazul femeilor din alte triburi sau clanuri, luate cufor]a.
Pe de alt\ parte, dac\ doi ‘ndr\gosti]i vor s\ se c\s\toreasc\
‘mpotriva voin]ei familiilor lor ori ‘mpotriva regulilor socialecare le par mai mult sau mai pu]in inutile sau absurde, de
obicei are loc o acomodare cu noua lor stare ; sau se accept\
faptul ‘mplinit, sau se execut\ numai o parte din ceremonii ;dar ansamblul acestor ceremonii continu\ s\ existe sub forme
stabile pentru to]i cei care ‘ncheie o c\s\torie conform cu obi-
ceiurile tribului. Astfel ‘nc‘t pretinsa institu]ie a c\s\toriei prinr\pire se bazeaz\ nu pe fapte observate direct, ci pe inter-
pretarea unei ‘ntregi categorii de rituri speciale care nu puteau
fi explicate altfel.
E suficient s\ citim f\r\ idei preconcepute descrierile deta-
liate [i s\ facem o apropiere ‘ntre riturile de „r\pire” [i cele de
ini]iere analoge, pentru a ‘n]elege c\ este vorba ‘ntr-adev\r deo r\pire, dar nu ‘n sensul admis, de reminiscen]e ale unei insti-
tu]ii. Nu este o reminiscen]\, ci un fapt actual, repetat la fiecare
ini]iere [i la fiecare c\s\torie, la fiecare moarte, [i care const\‘ntr-o schimbare de mediu [i de stare a unor indivizi. C\s\toria
‘nseamn\ trecerea de la societatea copil\riei sau adolescen]ei
la societatea adult\ ; de la un anumit clan la altul ; de la o fami-lie la alta ; adesea, de la un sat la altul. Aceast\ sciziune a
individului de unele medii le sl\be[te pe acestea, dar le ‘nt\-
re[te pe altele ; sl\birea este deopotriv\ numeric\ (deci dina-mic\), economic\ [i sentimental\. De aici, provin practicile
celor deveni]i mai puternici compens‘nd ‘ntr-o oarecare m\sur\
sl\birea mediilor de care s‘nt lega]i prin consangvinitate, cona-]ionalitate [i reciprocitate real\ sau poten]ial\. Riturile numite
de furt sau de r\pire exprim\ rezisten]a opus\ de mediile afec-
tate ; dup\ valoarea celui plecat sau dup\ bun\starea comparat\a p\r]ilor, rezisten]a e mai puternic\ sau mai slab\.
Compens\rile pot fi sub form\ de zestre, daruri, ospe]e, serb\riLOGODNA {I C|S|TORIA

ARNOLD VAN GENNEP 114
publice, bani pl\ti]i pentru r\scump\rarea unor obstacole puse
la plecare de c\tre partea asociat\. ~n fine, trebuie s\ se ]in\
seama de sentimente care, de[i nu s‘nt exprimate ca la noi ‘n
literatur\ [i ‘n formule populare, exist\ [i la semi-civiliza]i. C‘nd
o fat\ ‘[i p\r\se[te mama, pl‘nsetele, de[i rituale de cele maimulte ori, nu r\spund ‘ntr-o m\sur\ mai redus\ unui sentiment
real de durere ; prietenele [i prietenii viitorilor so]i pot suferi la
r‘ndul lor, manifest‘ndu-se uneori ‘ntr-un mod foarte diferit deal nostru.
Acestea fiind spuse, voi rezuma una din descrierile care au
fost cel mai adesea citate pentru a dovedi vechea teorie a „c\s\-toriei prin r\pire”. Descrierea, prezentat\ de Burckhardt
1, se
refer\ la ceremoniile de c\s\torie la arabii din Sinai : 10 t‘n\rul
[i doi ‘nso]itori r\pesc fata ‘n mun]i [i o duc ‘n cortul propriuluis\u tat\ ; 2
0 cu c‘t fata se ‘mpotrive[te mai mult, cu at‘t „este mai
aplaudat\ de prietenele ei” ; 30 tinerii o duc cu for]a ‘n ‘nc\perile
femeilor ; 40 o rud\ a viitorului so] o acoper\ cu o p\tur\ [i
strig\ : „nimeni altul dec‘t ([i ‘l nume[te pe viitorul so]) nu te va
acoperi” ; 50 mama fetei [i rudele ei o ‘mbrac\ ‘n ve[minte de
ceremonie ; 60 este a[ezat\ pe o c\mil\, iar ea continu\ s\ se
zbat\, ‘n timp ce prietenii logodnicului o ]in ; 70 ‘nconjoar\ ast-
fel de trei ori cortul, iar prietenele ei o jelesc ; 80 apoi este dus\
‘n ‘nc\perea femeilor din cortul logodnicului ; 90 dac\ acest cort
este ‘ndep\rtat, ea pl‘nge tot timpul drumului. Este evident c\
‘n acest caz are loc o separare a fetei de grupul format din fetele
din locul de origine, dar pentru ca r\pirea s\ reu[easc\, ar trebuica toat\ familia [i ‘ntreg tribul fetei s\ se opun\ la ceea ce ‘ntre-
prinde tribul, familia [i ‘nso]itorii t‘n\rului. ~n loc de aceasta,
s‘nt reprezentate ‘n lupt\ doar cele dou\ clase de v‘rst\.
Adesea ‘ns\ fata e ap\rat\ nu numai de fetele de v‘rsta ei, ci
de toate femeile tinere sau b\tr‘ne, m\ritate sau v\duve, ‘nru-
dite sau din acela[i trib cu ea. ~ntr-un asemenea caz, cum este[i cel al tribului khond, dup\ cum vom vedea ‘n continuare, nu
mai este vorba de o solidaritate de clas\ de v‘rst\, ci de o
solidaritate sexual\ restr‘ns\. Nu cunosc cazuri ‘n care soli-daritatea sexual\ s\ fie general\, adic\ fetele [i femeile din
familia, clanul [i tribul t‘n\rului s\ se opun\ la r‘ndul lor la
intrarea logodnicei. Este un argument suficient pentru a r\s-turna teoria lui Crawley care a observat pe bun\ dreptate
2,
1. Burckhardt, Voyage en Arabie , vol. III, pp. 190 [i urm.
2. E. Crawley, The Mystic Rose , pp. 333, 354 [i urm., 367 [i urm. etc.

115
dup\ Fison, Westermarck1 [i E. Grosse2, c\ „reminiscen]a c\s\-
toriei prin r\pire” este o fantezie, pretinz‘nd ‘ns\ c\ „fata este
smuls\ ‘n primul r‘nd din r‘ndul semenelor de acela[i sex, [i
nu din trib sau din familie”3. Ea nu poate fi smuls\ societ\]ii
sexuale nici „‘n primul, nici ‘n al doilea r‘nd”, pentru simplul
motiv c\ ea nu ‘[i schimb\ sexul. P\r\se[e ‘ns\ o anumit\
societate sexual\ restr‘ns\, at‘t familial\ c‘t [i local\, pentru a fi
agregat\ la o alt\ societate sexual\ restr‘ns\, at‘t familial\ c‘t [i
local\. Acest lucru este eviden]iat de urm\torul rit al samo-
iezilor4. Samoiezii „c\utau o fat\ ‘ntr-o alt\ familie dec‘t a lor”
(exogamie de clan) ; un intermediar conduce negocierile
kalym -ului, care apar]ine jum\tate tat\lui, jum\tate celorlalte
rude ale miresei ; mas\ pe cheltuiala socrului [i a mirelui ; tat\l
preg\te[te „darul de a doua zi dup\ nunt\”. ~n ziua fixat\,
„pretendentul ‘nso]it de mai multe femei str\ine de familia fetei
vine s\ ‘[i caute so]ia ; s‘nt vizitate toate rudele care au partea
lor din kalym  ; ace[tia fac un mic dar so]ilor ; femeile aduse de
so] o iau pe mireas\, o a[az\ cu for]a ‘ntr-o sanie, se ‘nham\ la
aceasta [i pleac\” ; darurile primite s‘nt ‘nc\rcate pe s\nii ;
mirele se afl\ ‘n ultima sanie ; sosind ‘n iurta so]ului, so]ia
preg\te[te a[ternuturile pentru am‘ndoi ; ei se culc\ ‘n acela[ipat, dar rela]iile sexuale nu au loc dec‘t dup\ o lun\ ; so]ul face
1. Acesta tinde s\ adopte teoria lui Spencer, dup\ care rezisten]a opus\ de
logodnic\ este o expresie a pudorii, devenit\ tradi]ional\ ; faptul este valabil
pentru cazuri individuale, dar nu explic\ de ce p\r]ile aflate ‘n lupt\ nu s‘nt
‘ntotdeauna acelea[i, nici de ce aceast\ lupt\ nu este o institu]ie at‘t deuniversal\ ca [i c\s\toria ‘ns\[i.
2. E. Grosse, Die Formen der Familie und die Formen der Wirtschaft , Fribourg-
en-Brisgau, 1896, pp. 107-108, vede ‘n aceast\ ceremonie o reminiscen]\deformat\ a adev\ratelor r\piri din timpul r\zboaielor la popula]iile devenite
pa[nice, care mai ]in la onoarea lor de a-[i p\stra un renume de bravur\.
3. Crawley, loc. cit., pp. 351-352, 370 etc. Riturile de solidaritate sexual\ s-au
dezvoltat mai ales ‘n lumea islamic\, unde separarea sexual\ este valabil\
pentru ‘ntreaga via]\ social\. Compara]i, pentru Africa de Nord, descrierile
lui Gaudefroy-Demombynes : Les cØrØmonies du mariage chez les indigŁnes
de l’AlgØrie , Paris, 1901 [i Coutumes de mariage en AlgØrie , in : Extr. Rev.
Trad. Pop. , 1907 ; DouttØ, Merrâkech , passim (bibliografie detalit\ pentru
Africa de Nord, p. 334), Archives Marocaines [i Revue Africaine , passim  ; K.
Narbeshuber , Aus dem Leben der Arabischen Bevölkerung in Sfax , Leipzig, 1907,
pp. 11-16 [i note ; E. Destaing, Étude sur le dialecte berbŁre des Beni-Snous ,
vol. I, Paris, 1907, pp. 287-291, unde se afirm\ c\ logodnicul, pentru a intra‘n camera unde ‘l a[teapt\ fata, este obligat s\ sar\ pe deasupra mamei
acesteia culcat\ pe prag (p. 289) ; ‘n toate aceste ceremonii, adesea foarte
complicate, se reg\sesc rituri de trecere sub multitudinea riturilor de pro-tec]ie [i de fecundare. La fel ca ‘n alte ceremonii nord-africane, are loc
‘ntotdeauna o combina]ie de elemente berbere indigene cu elemente musul-
mane sau strict arabe.
4. Pallas, Voyages dans plusieurs provinces de l’Empire de Russie et dans l’Asie
septentrionale , Paris, an II, pp. 171-174.LOGODNA {I C|S|TORIA

ARNOLD VAN GENNEP 116
un dar soacrei sale dac\ so]ia era virgin\, apoi periodic t‘n\ra
m\ritat\ ‘[i viziteaz\ tat\l [i de fiecare dat\ el trebuie s\ ‘i fac\
numeroase daruri (compensa]ii la kalym ) ; ‘n caz de moarte a
so]iei sau de desp\r]ire, socrul ‘napoiaz\ kalym -ul. Se observ\
c\ nu numai „pre]ul de cump\rare” ( kalym -ul) al logodnicei
este amplu compensat de cadourile care i se fac ‘n modobligatoriu, ci [i c\ reprezentantele noii societ\]i sexuale
restr‘nse s‘nt cele care o smulg cu for]a pe fat\ din societatea
adolescen]ei sale.
La popula]ia khond din India meridional\
1, de partea tinerei
fete se afl\ nu doar „‘nso]itoarele” sale ci [i „femeile tinere din
sat”. C‘nd totul a fost convenit ‘ntre familii, fata este ‘mbr\cat\‘ntr-o stof\ ro[ie [i purtat\ de unchiul din partea mamei spre
satul logodnicului, ‘nso]it\ de tinerele femei din sat ; alaiul
aduce [i darurile destinate logodnicului. Acesta, ‘nso]it de ti-nerii din satul s\u, to]i ‘narma]i cu be]e de bambus, se posteaz\
pe drum ; femeile ‘i atac\ pe tineri cu be]e, pietre, buc\]i de
p\m‘nt, iar ei se ap\r\ cu be]ele de bambus. Pe m\sur\ cealaiul se apropie de sat, luptÆ ‘nceteaz\ ; unchiul logodnicului
o ia pe logodnic\ [i o duce ‘n casa acestuia din urm\. „Lupta
nu este doar un joc [i adesea unii dintre b\rba]i s‘nt grav r\ni]i.”Urmeaz\ masa ‘n comun pe cheltuiala logodnicului. Acest rit
se reg\se[te la toate triburile khond, cu variante de detaliu. ~l
citez deoarece Thurston
2 a v\zut ‘n el : „un excelent exemplu
al vechiului obicei al c\s\toriei prin furt”. Or : 10 partea logod-
nicei este cea care ‘mpiedic\ ‘naintarea celei a logodnicului ;
20 se d\ o lupt\ ‘ntre dou\ grupuri de sex [i de origine diferite.
Iat\ de ce v\d ‘n acest obicei un rit de separare a fetei de
grupul s\u sexual anterioar, [i totodat\ de grupul ei de v‘rst\,
de familie [i de sat.
~n sf‘r[it, ‘n cazul urm\tor, elementul sexual dispare iar lupta
se duce ‘ntre pretendent [i colateralii sociali ai fetei. Termenul
de „frate” trebuie luat aici ‘n sensul c\ acesta are ‘n sistemul declasificare fra]i care reprezint\, f\r\ ‘ndoial\, clanul totemic. ~n
insulele Mabuiag (din str‘mtoarea Torres), fata era cea care ‘l
cerea ‘n c\s\torie pe b\iat. Ea f\cea o br\]ar\ din ierburi, iarsora b\iatului i-o prindea acestuia la ‘ncheietura m‘inii ; ‘n
schimb, el ‘i trimitea un makamak pe care fata [i-l prindea la
1. E. Thurston, Ethnographic notes in Southern India , Madras, 1906, pp. 8-13.
~n paginile 1-131 din carte vom g\si o excelent\ monografie detaliat\ aceremoniilor de nunt\ la diverse triburi din India meridional\.
2.Ibidem , p. 8.

117
glezn\ ; cei doi tineri ‘[i d\deau ‘nt‘lnire ziua sau noaptea [i
aveau rela]ii sexuale ; b\iatul f\cea mici servicii pentru tat\l [i
pentru mama fetei, care se pref\ceau c\ nu [tiu nimic ; ‘ns\fra]ii simulau o lupt\ cu ‘ndr\gostitul, lovindu-l cu o b‘t\, o
dat\ la picior [i o dat\ la cap. Imediat dup\ aceea, un frate al
fetei o lua de m‘n\ [i o d\dea t‘n\rului. Acesta str‘ngea ulteriortot felul de bog\]ii, care ‘ntr-o anumit\ zi erau puse pe un
covor, ‘ntr-un loc public. ~n jur se str‘ngeau toate rudele fetei.
Fata era ‘mbr\cat\ cu haine de ceremonie [i vopsit\, o ‘ntov\-r\[eau so]iile a doi dintre fra]ii ei mai mari, care luau darurile,
‘nm‘n‘ndu-le fetei, iar ea le ‘mp\r]ea fra]ilor. Apoi avea loc o
mas\ ‘n comun, c\s\toria fiind ‘ncheiat\
1. Dup\ cum se vede,
actul sexual este independent de unirea social\ ; au loc mai
‘nt‘i rituri de agregare individual\, o perioad\ de prag, un rit
de separare [i un rit de agregare social\, iar ‘n final o com-pensare pentru pierderea suferit\ de grupul familial
2 – fondat
pe sistemul totemic [i clasificatoriu ; cu toate acestea, femeia
nu devenea membru al clanului so]ului ei, ci so]ul r\m‘neaproprietar absolut „pentru c\ o pl\tise”
3.
La ostiacii de pe malurile r‘ului Irt‘[4 ; din momentul ‘n care
alaiul nup]ial se pune ‘n mi[care pentru a merge ‘n satul mi-relui, tinerii din satul fetei opresc sania cu o funie, pe care nu
o las\ dec‘t dac\ primesc un dar ‘n bani aruncat de logodnic\ ;
apoi o opresc din nou, primesc iar bani [i abia la a treia r\s-cump\rare las\ sania s\ treac\. Reamintesc c\ femeile s‘nt ‘n
num\r insuficient la ostiaci, ace[tia fiind nevoi]i s\ tr\iasc\ ‘n
uniune liber\ cu femeile ruse.
Adesea – [i atrag ‘n mod deosebit aten]ia asupra acestui
fapt – leg\turile mirelui sau ale miresei cu mediile lor anterioare
(de v‘rst\, de sex, de rudenie, de trib) s‘nt at‘t de puternice‘nc‘t s‘nt necesare mai multe ‘ncerc\ri pentru a le rupe : de aici
rezult\ r\pirile [i numeroasele urm\riri ‘n p\duri sau mun]i,
darea zestrei sau r\scump\r\rile ‘n etape, repet\rile de rituri.Uneori nici agregarea la noile medii (familie, clas\ social\ a
femeilor sau a b\rba]ilor c\s\tori]i, sau a indivizilor care [i-au
pierdut virginitatea, clanul, tribul etc.) nu este realizat\ dinprima ‘ncercare ; pe o durat\ mai lung\ sau mai scurt\, noulLOGODNA {I C|S|TORIA
1. A.-C. Haddon , Cambridge anthropological expedition to Torres Straits , vol. V
(1904), pp. 223-224 ; cf. [i pp. 224-229 [i vol. VI (1907), pp. 112-119.
2. Cf. aceast\ idee exprimat\ ‘n ibidem , p. 225.
3. Pentru „compensa]iile” de ordin economic, cf. ibid., pp. 230-232.
4. S. Patkanov, Die Irtysch-Ostiaken , vol. I, St. Petersburg, 1897, p. 141.

ARNOLD VAN GENNEP 118
venit este un intrus, mai ales fa]\ de familia restr‘ns\. Astfel ‘mi
explic tabuurile de socru [i de soacr\ la ginere [i nor\, fluc-
tua]iile ‘n statutul femeii p‘n\ la sarcin\ sau p‘n\ la na[tereaunui fiu. Uneori, apropierea dintre cele dou\ familii, stabilit\
deja prin ceremonii anterioare unirii sexuale a so]ilor, trebuie
cimentat\ prin noi daruri, ospe]e, pe scurt printr-o serie deceremonii posterioare c\s\toriei, care dureaz\, de exemplu, 7 zile
‘n Africa de Nord. Din descrierile lui Gaudefroy-Demombynes
1
pentru popula]ia din Tlemcen, reiese faptul c\ b\rba]ii din cele
dou\ familii, pe de o parte, to]i b\rba]ii [i femeile din cele
dou\ familii, pe de alt\ parte, apoi toate femeile agreg\ la
societatea lor special\ pe noii veni]i, b\rbat [i femeie ; laConstantine, se pare c\ agregarea nu este valabil\ dec‘t pentru
b\rba]ii [i femeile din cele dou\ familii. Este creat\ astfel o
nou\ stare de echilibru ‘ntre grupurile sexuale.
Ca rituri de separare voi cita, pe l‘ng\ riturile „de r\pire”
despre care s-a vorbit : schimbarea hainelor, golirea unui vas de
lapte [i strivirea a trei fructe (la popula]ia galla) ; t\ierea, spar-gerea, aruncarea unui lucru care are leg\tur\ cu copil\ria sau
cu via]a celibatarilor, despletirea, t\ierea p\rului, raderea b\r-
bii ; ‘nchiderea ochilor ; scoaterea bijuteriilor ; a oferi unui zeu,ca ofrand\, juc\riile (p\pu[i etc.), bijuteriile, hainele de copil ;
perforarea prealabil\ a himenului [i toate celelalte mutil\ri ; ru-
perea l\n]i[orului numit de virginitate ; desfacerea centurii ;schimbarea hranei [i tabuurile alimentare temporare ; ‘mp\r]irea
‘ntre prietenii din copil\rie a juc\riilor, a bijuteriilor sau a unor
„suvenire” ; lovirea sau aducerea de injurii tovar\[ilor din copi-l\rie sau a fi lovit sau ‘njurat de ei ; a se sp\la pe picioare sau a
fi sp\lat pe picioare ; baie, ungere etc. ; a strica, a distruge sau a
transporta vatra, zeit\]ile, obiectele sacre ale familiei ini]iale ;‘ncruci[area bra]elor ; acoperirea cu v\l, a se izola ‘ntr-o litier\,
un palanchin, o c\ru]\ etc. ; a fi ‘mpins, maltratat ; a voma etc. ;
schimbarea de nume, de personalitate ; supunerea la tabuuritemporare sau definitive de munc\, sexuale etc.
~n plus, includ ‘n aceast\ categorie alte dou\ rituri mai com-
plexe. Cel care const\ ‘n a face s\ treac\ ‘ntregul alai, mirii,sau doar unul dintre miri, pe deasupra unui lucru, poate fi
interpretat, f\r\ ‘ndoial\, ‘n mai multe moduri, din descrieri
reie[ind c\ un fapt aparent identic nu este conceput ca atare
1. Gaudefroy-Demombynes, Les cØrØmonies du mariage chez les indigŁnes de
l’AlgØrie , Paris, 1901, pp. 71-76.

119
de c\tre participan]i. Se poate ‘nc\leca un obstacol [i, ‘n acest
caz, dac\ e vorba de o fat\, poate fi un rit de fecunda]ie ; se
sare obstacolul, probabil pentru a s\ri dintr-o lume ‘n alta sau
de la o familie la alta ; obstacolul este atins sau nu, [i poate fi
un rit de trecere, de defecundare sau de sacralizare (prezer-
vare) ; cel care se supune ritului este ridicat ‘n bra]e fiind, deci,
un rit de trecere, la fel ca la ruperea unui obstacol (un fir de-a
curmezi[ul u[ii, o barier\ pe prag etc.), la spargerea unei u[i
sau la deschiderea ei prin const‘ngere sau rug\ciuni. Studiul
unui asemenea rit nu se poate face dec‘t reproduc‘nd docu-
mentele ‘n detaliu1.
La fel, ritul ‘nlocuirii miresei sau mirelui2 poate avea ‘n unele
cazuri ca obiect, a[a cum crede Crawley, ‘ndep\rtarea perico-
lului „inocul\rii” ; ‘ns\, conform descrierilor detaliate, cred c\
ritul urm\re[te de cele mai multe ori s\ evite sl\birea grupurilor
interesate (clas\ de v‘rst\ sexual\, familie etc.) ‘ncerc‘nd s\
furnizeze sau s\ uneasc\ indivizi de o mai mic\ valoare social\
general\ [i, mai ales, economic\ (feti]\ sau femeie b\tr‘n\, b\iat
etc.), fapt eviden]iat de batjocurile adresate ‘nlocuitorilor [i de
protestele prietenilor [i rudelor mirelui sau miresei3.
Ajung la riturile de agregare. Adesea, ‘n descrierile detaliate
ale ceremoniilor de c\s\torie prezentate de diver[i observatori,
ace[tia au avut grij\ s\ indice ritul cu importan]a cea mai mare
[i care ‘ncheie ‘ntreg ansamblul negocierilor. De obicei, acest
rit este masa ‘n comun oferit\ imediat dup\ v\rsarea kalym -ului
sau a zestrei, o mas\ ‘n comun f\r\ leg\tur\ cu stipula]iile
economice, sau participarea ‘n comun la o ceremonie religioas\
propriu-zis\. Printre riturile de agregare, pot fi deosebite cele
cu importan]\ individual\, care ‘i unesc pe cei doi tineri : darul
sau schimbul de centuri, de br\]\ri, inele4, haine purtate ;
1. Pentru documente, referin]e [i teorii diferite de ale mele, vezi : S. Hartland,
Legend of Perseus , vol. I, pp. 173 [i urm. ; E. Crawley, Mystic Rose, p. 337 ; W.
Crooke, The lifting of the bride , in : Folk-Lore , vol. XXII (1902), pp. 226-244 ;
Trumbull, The threshold covenant , pp. 140-143.
2. Pentru dovezi ‘n acest sens, printre al]ii H. Hepding , Die falsche Braut , in :
Hessische Blätter für Volkskunde , vol. V (1906), pp. 161-164 ; E. Thurston,
Ethnogr. Notes in South. India , Madras, 1906, pp. 3, 29 ; observ\m aici c\
mirele este cel care merge s\ locuiasc\ la so]ia sa ; de asemenea el este cel
substituit.
3. Citez tabuurile de soacr\ ‘n cazul ginerelui, de socru ‘n cazul norei etc., ‘n
care Tylor dorea s\ vad\ un cutting , un rit de separare ( Journ. Anthrop.
Inst., vol. XVIII, 1887, pp. 246 sq.) ; Crawley ‘ns\, loc. cit., p. 406, le plaseaz\
‘n categoria mai vast\ a tabuurilor de solidaritate sexual\.
4. Despre puterea de constr‘ngere a inelului nup]ial ca tem\ de legend\, cf. P.
Saintyves, Les saints successeurs des dieux , Paris, 1907, pp. 255-257.LOGODNA {I C|S|TORIA

ARNOLD VAN GENNEP 120
unirea cu o aceea[i leg\tur\ ; ‘nnodarea unor p\r]i ale hainelor
unele de altele ; atingerea reciproc\1 ; folosirea obiectelor care
apar]in celuilalt (lapte, betel, tutun, unelte etc.) ; a oferi celuilaltceva de b\ut sau de m‘ncat, a m‘nca ‘mpreun\ (comuniune,
confarreatio ) ; ‘nvelirea cu aceea[i hain\ sau v\l etc. ; a[ezarea
pe acela[i scaun ; a bea s‘ngele unul altuia ; a m‘nca din acela[ifel de m‘ncare sau din aceea[i farfurie ; a bea din acela[i lichid
sau din acela[i recipient etc. ; a se masa, freca sau unge (cu
s‘nge, argil\), a se sp\la unul pe altul, a intra ‘n casa nou\ etc.Este vorba aici de rituri de unire propriu-zise ; riturile de agre-
gare au o importan]\ colectiv\, fie c\ leag\ unul sau altul dintre
indivizi la grup\ri noi, fie unesc dou\ sau mai multe grup\ri. ~naceast\ categorie intr\ : schimburile de daruri
2, schimburile de
surori (Australia, Bassa-Komo din Africa Occidental\ etc.),
participarea la ceremonii colective, cum ar fi dansurile rituale,mesele de logodn\ sau de nunt\, vizitele reciproce ; ‘ntoarcerea
vizitelor ; ‘mbr\carea hainelor apar]in‘nd femeilor [i b\rba]ilor
c\s\tori]i sau adul]i ; pentru femeie, a fi ‘ns\rcinat\ sau a na[te.Unele rituri s‘nt simultan individuale [i colective : astfel, accep-
tarea unui dar are o putere de constr‘ngere nu numai pentru
individul care ‘l accept\, ci [i pentru grupurile c\rora ‘i apar-]ine ; este, adesea, primul dintre riturile de logodn\.
Ca rit de agregare special, voi semnala „c\s\toria cu copa-
cul”, care i-a intrigat adesea pe teoreticieni : faptul poate fiu[or ‘n]eles dac\ ne reamintim c\, ‘n unele cazuri, la popula]ia
kol din Bengal
3 de exemplu, nunta este o ceremonie de ini]iere
[i, totodat\, agregarea la clanul totemic. ~n zilele noastre, c\s\-toria se oficiaz\ ‘ntre 16 [i 18 ani la b\ie]i [i ‘ntre 14 [i 16 ani la
fete, dar alt\dat\ v‘rsta era mai ‘naintat\. Faptele asupra c\rora
atrag aten]ia s‘nt urm\toarele : sufletele mor]ilor merg ‘ntr-unloc anume, dar copiii nu pot ajunge acolo deoarece nu au
suflet ; ei nu pot deveni nici demoni ; p‘n\ la c\s\torie, copilul
nu este supus tabuurilor alimentare ale clanului s\u [i poateavea rela]ii sexuale f\r\ s\ ]in\ seama de regula exogamic\ ;
c\s\toria ‘i confer\ suflet, agreg‘ndu-l la clan ; clanurile kol
1. ~n detaliu : prinderea de m‘ini, ‘nl\n]uirea degetelor, s\rutul, ‘mbr\]i[area,
atingerea [i ap\sarea capetelor unul de altul, a[ezarea unul peste altul sau
unul ‘n spatele celuilalt.
2. Refuzul de a accepta darul este un semn al neaccept\rii unirii propuse ; iar
‘n cazul logodnelor ‘nainte de na[tere sau la v‘rste mici, ‘napoierea darului
semnific\ ruperea ‘n]elegerii.
3. F. Hahn, Einführung in das Gebiet der Kolsmission , Gütersloh, 1907,
pp. 74-82, 87-88. Kol constituie o diviziune a popula]iei munda.

121
s‘nt totemice ; principalele totemuri s‘nt fructul de mango [i
planta mahua ( bazzia latifolia ) ; unul din riturile de c\s\torie
la koli const\ ‘n a c\s\tori mai ‘nt‘i, printr-o ‘mbr\]i[are, peb\iat cu mango [i pe fat\ cu mahua. Acest ansamblu de fapte
m\ conduce la ideea c\ ‘n c\s\toria „factice” trebuie v\zut nu
un transfer de personalitate pentru „a asigura succesul ade-v\ratei ceremonii”
1, ci un rit de ini]iere la clanul totemic, ‘ntre-
p\truns cu ceremoniile de c\s\torie, care la koli s‘nt ceremonii
de intrare ‘n clan. Un individ exclus din clan pentru un motivsau altul poate s\ reintre ‘n clan adun‘ndu-i pe reprezentan]ii
diferitelor sate [i d‘nd preotului din satul s\u s\ sacrifice o
capr\ alb\ sau un bou alb. Trebuie s\ bea din s‘ngele anima-lului sau s\ stropeasc\ cu el acoperi[ul casei sale, invoc‘ndu-l
pe Zeul-Soare ; apoi carnea este m‘ncat\ de to]i reprezentan]ii
clanului
2.
Toate aceste rituri de agregare trebuie luate nu ‘n sens sim-
bolic, ci ‘n unul strict material, funia care leag\, inelul, br\]ara,
coroana care ‘nconjoar\ etc. au o ac]iune real\, coercitiv\.Foarte interesante din acest punct de vedere s‘nt riturile legate
de prag
3 [i de u[i ; acestea s‘nt trecute cu for]a sau cu consim-
]\m‘ntul locuitorilor din lumea ‘n care se intr\. Astfel, ‘nPalestina, t‘n\ra se apropie de casa viitorului s\u so] purt‘nd
pe cap un ulcior plin cu ap\, ; c‘nd trece pragul, acesta r\s-
toarn\ urciorul ; este vorba aici nu de o liba]ie, a[a cum credeTurmbull, ci de o separare de vechiul mediu [i o agregare la
cel nou printr-un fel de botez. ~n insula Skarpanto, este rupt
un b\] pus de-a curmezi[ul u[ii. Chavannes ‘mi semnaleaz\ unrit chinezesc interesant ‘n care trecerea material\ nu se reali-
zeaz\ o singur\ dat\, ci ‘n etape
4 : la un trib din grupul etnic
ho-mi (Yunnan-ul meridional), c‘nd viitorul ginere vine s\ iaso]ia din casa viitorului socru, „socrul ‘l conduce pe ginere,
pun‘ndu-l s\ treac\ prin a doua [i prin a treia camer\ [i s\
traverseze pavilionul cu c\r]i spre a intra ‘n pavilionul de toale-t\. La fiecare u[\, un slujitor anun]\ cu voce tare ritul ce trebuie
‘ndeplinit iar ginerele se prosterneaz\ de dou\ ori. Este ceea
1. Crawley, The Mystic Rose , pp. 340-341. Ritul c\s\toriei cu arborele, descris
de Dalton, Ethnology of Bengal , p. 194, ar fi c\zut ‘n desuetudine, dup\
H.-H. Risley, Census of India, 1901 , vol. I, Ethnographic Appendices , p. 155 ;
totu[i Hahn pare s\ fi fost un martor ocular ; cf. [i lui Thurston, loc. cit. ,
pp. 44-47.
2. Hahn, loc. cit., p. 159.
3. Clay Trumbull, The threshold covenant , pp. 26-29.
4.T’oung-Pao , dec. 1905, pp. 602-603.LOGODNA {I C|S|TORIA

ARNOLD VAN GENNEP 122
ce se nume[te «prosternarea la u[i» ( pai men ). Deoarece (so-
crul) permite s\ fie v\zut\ fata, el acord\ o mare importan]\
u[ilor [i ‘i face greut\]i ginerelui”1.
La cerem‘[i2, alaiul care vine s-o caute pe mireas\ este oprit
la por]ile gospod\riei p\rin]ilor ei ; un sabus (conduc\torul
ceremoniei) intr\ ‘n izb\, iar proprietarul ‘i ofer\ m‘ncare [ib\utur\ ; sabus -ul cere permisiunea ca alaiul s\ intre ; tat\l fetei
‘ntreab\ dac\ nu s-a pierdut ceva ; da, spune sabus -ul, cutare
(mirele) a pierdut una din m‘necile hainei [i noi venim s\vedem dac\ nu cumva este la dumneavoastr\ ; tat\l spune c\
nu, sabus -ul pleac\, apoi se ‘ntoarce, [i abia a treia oar\ tat\l
r\spunde da, por]ile se deschid [i ‘ncep riturile de agregare.
Perioada de prag poate avea sau nu o semnifica]ie sexual\.
La unele popula]ii, logodnicii au rela]ii sexuale iar copiii con-
cepu]i sau n\scu]i ‘n aceast\ perioad\ s‘nt considera]i legitimi(cf. cazurilor citate mai sus). ~n alte cazuri, separarea celor doi
tineri este absolut\ iar copilul n\scut prin ‘nc\lcarea regulei nu
ar fi acceptat ‘n familie sau ‘n societate. Astfel, „laponii nupermit niciodat\ ca logodnicii s\ se culce ‘mpreun\ ‘nainte de
ziua nun]ii ; dac\ s-ar ‘nt‘mpla a[a ceva, copilul ar fi declarat
bastard, chiar dac\ s-ar dovedi c\ a fost conceput dup\ lo-godn\. Fie b\iat, fie fat\, acest copil este ‘ntotdeauna ultimul
dintre fra]ii [i surorile sale, [i cel mai demn de dispre] ; dac\
ajunge s\ creasc\ mare [i s\ munceasc\ la ‘ngrijirea renilor,este alungat adesea din cas\”
3. Ultimul detaliu este interesant
prin aceea c\ arat\ cum acest copil p\streaz\ calit\]ile [i defec-
tele rezultate din faptul c\ a fost conceput ‘n timpul perioadeiimpure (supuse tabuului).
O atitudine similar\ se reg\se[te [i la tribul wadshagga din
Africa de est (coloniile germane), ceremoniile de c\s\torieav‘nd etape foarte bine precizate : 1
0 T‘n\rul (de 16 ani), dup\
ce s-a hot\r‘t asupra alesei inimii (o feti]\ de 12 ani), o ‘ntreab\
dac\ e de acord ; 20 dac\ fata accept\, tat\l t‘n\rului ‘l caut\ pe
[eful familiei [i ‘i d\, pentru autorizarea logodnei, o capr\ [i
patru vase cu b\utur\ fermentat\ ; 30 apoi merge la tat\l fetei [i
‘i cere consim]\m‘ntul ; 40 t‘n\rul ‘i ofer\ fetei perle [i o br\]ar\ ;
1. ~n not\, traduc\torul vede eronat ‘n acest rit o reminiscen]\ a ritului c\s\-
toriei prin r\pire.
2. G. Iakovlev, Religiosnyie obriady Tsheremis (Ceremoniile religioase ale
cerem‘[ilor), Kazan, 1887, pp. 55-57.
3. J. Scheffer, Histoire de la Laponie , trad. de Aug. Lubin, Paris, 1678, p. 395,
completare la p. 275.

123
mama t‘n\rului o invit\ pe fat\ la mas\ [i o ]ine o noapte ‘n
coliba sa ; aceste invita]ii se re‘nnoiesc de mai multe ori ; 50 t‘n\-
ra ‘[i petrece ultimele dou\ luni ale logodnei ‘n coliba viitoareisoacre ; 6
0 logodna dureaz\ mai mul]i ani, timp ‘n care logod-
nicul pl\te[te „pre]ul de cump\rare” socrilor s\i [i rudelor lor,
dup\ un protocol fixat ; 70 ultimul act const\ ‘n t\ierea unui
bou, partea din spate [i un omoplat revenind tat\lui fetei, [i ‘n
oferirea unei capre pe care logodnicul o aduce ‘n coliba so-
crului, legat\ cu frunze de dracaena . Din aceast\ capr\ se
prepar\ osp\]ul de nunt\, la care asist\ toate rudele logod-
nicilor ; 80 dup\ osp\], to]i se ‘ndreapt\ spre coliba t‘n\rului,
fata merg‘nd ‘n urma logodnicului, cu m‘inile pe umerii lui.Rudele tinerei bocesc [i se vait\ pentru a ar\ta c\ familia a
pierdut o fiic\, o sor\ etc. ; acesta este un rit de separare ;
9
0 timp de trei luni, t‘n\ra nu are voie s\ fac\ nimic, toat\
munca fiind f\cut\ de mama sa sau de soacr\, ele ‘nv\]‘nd-o
cum se ]ine o gospod\rie ; de asemenea, t‘n\rul este instruit de
tat\l s\u [i de socru ;100 aceast\ perioad\ de ucenicie se ‘ncheie
prin s\rb\toarea numit\ uali „singura care face c\s\toria vala-
bil\” ; orice copil n\scut ‘nainte de acest moment este conside-
rat nelegitim. S\rb\toarea are loc la dou\ p‘n\ la cinci luni dela ‘nceperea vie]ii ‘n comun, ‘n func]ie de timpul recolt\rii ele-
usinei. Se bea, mai ales wari (b\utur\ fermentat\), se c‘nt\, se
danseaz\ etc., s‘nt invitate toate rudele, vecinii, prietenii. Majo-ritatea c‘ntecelor s‘nt erotice. T‘n\rul ‘i ofer\ so]iei sale un inel
greu de cupru pe care ea ‘l pune pe bra]ul st‘ng. Dac\ este deja
‘ns\rcinat\, s‘nt invita]i numai b\tr‘nii. ~n a treia zi se taie c‘tevacapre ce vor fi m‘ncate ‘n comun ; s\rb\toarea se ‘ncheie, iar
femeia trebuie s\ munceasc\
1. Se observ\ c\, p‘n\ la s\rb\-
toarea uali, c\s\toria nu a fost dec‘t un act interes‘nd indivizi
[i dou\ grupuri restr‘nse (sexual [i familial), s\rb\toarea uali
fiind cea care ‘i confer\ importan]a social\ [i general\.
La tribul siena, „credincio[i obiceiurilor lor na]ionale, t‘n\rul
care dore[te s\ se ‘nsoare cu o fat\ se fere[te s\ ‘mp\rt\[easc\,
ei sau familiei, proiectele sale. Dar p‘ndind drumurile f\cute
de p\rin]ii fetei, dac\ o z\re[te pe mam\ plec‘nd ca s\ aduc\vreascuri, o a[teapt\ pe c\rare la ‘ntoarcere [i se gr\be[te s\-i
ia povara, duc‘nd-o el pe cap. Alt\dat\, ‘l ajut\ pe tat\l fetei s\
aduc\ acas\ buc\]i de mu[uroi pentru hrana g\inilor. Dup\
1. M. Merker, Rechtsverhältnisse und Sitten der Wadschagga , in : Peterm. Mitteil.
Suppl . n. 138, 1902, pp. 4-6.LOGODNA {I C|S|TORIA

ARNOLD VAN GENNEP 124
c‘teva zile, pretendentul va merge el ‘nsu[i s\ adune o sarcin\
de lemne, duc‘ndu-le la casa alesei sale. Apoi, dup\ ce culegec‘teva fructe de kola, vine [i le ofer\ tat\lui fetei ; urmeaz\ unpui f\cut cadou, [i c‘teva cochilii. Tat\l fetei ‘[i adun\ atuncifamilia [i ‘l convoac\ la adunare pe un notabil din sat ; el spunec\ t‘n\rul se arat\ foarte amabil [i c\ ar fi fericit s\-l r\spl\teasc\d‘ndu-i fata ‘n c\s\torie. Adunarea aprob\ iar notabilul ‘l anun-]\ pe pretendent c\ se poate considera acceptat. Dar ‘ncerc\rilelogodnicului nu s‘nt ‘ncheiate. C‘nd se apropie sezonul agricol,trebuie s\ ‘[i adune fra]ii [i prietenii [i s\ mearg\ cu ei s\ areogorul viitorului socru ; dup\ sem\n\turi, vine s\ rup\ buru-ienile ; apoi cump\r\ bere preparat\ din mei, pentru toat\ fa-milia logodnicei sale. Doar ‘n acel moment are loc logodnaoficial\. Foarte adesea, ‘n momentul respectiv, t‘n\ra e departede a fi nubil\. Ea r\m‘ne la casa tat\lui s\u p‘n\ la nubilitate [i,‘n timpul acestei perioade de a[teptare, logodnicul trebuie s\continue s\ ajute familia logodnicei prin munca [i veniturilesale. C‘nd fata devine nubil\, tat\l o d\ logodnicului, care faceun cadou ‘n valoare de cinci p‘n\ la zece franci (‘n cochilii)tat\lui [i un altul de aceea[i valoare mamei. Dup\ ce tinerii so]iau coabitat timp de o lun\, tat\l o ia ‘napoi pe fat\ vreme dedou\-trei luni, apoi o red\ so]ului ‘n schimbul a zece franci ‘ncochilii. Cea de-a doua perioad\ de coabitare dureaz\ tot olun\, la sf‘r[itul c\reia tat\l o ia din nou pe fat\ timp de dou\sau trei luni, pentru a o da definitiv so]ului s\u contra unei noisume de zece franci. Dac\ fata r\m‘ne ‘ns\rcinat\ ‘n timpulperioadei de preg\tire, tat\l este obligat s\-i ofere so]ului lana[terea copilului o bucat\ de p‘nz\. Obiceiul, spun b\tr‘nii,are ca scop s\ lase viitorilor so]i timp s\ se cunoasc\ [i s\ seaprecieze, ‘mpiedic‘nd astfel c\s\torii nepotrivite”
1.
~n cazul urm\tor, se observ\ c\ perioada de prag a logodnei
este ‘n leg\tur\ cu perioada de prag a ini]ierii, astfel ‘nc‘t, de la‘nceputul ini]ierii p‘n\ la realizarea uniunii sexuale socializate,avem o singur\ perioad\.
La popula]ia vai din Liberia, separarea sexual\ este ‘nt\rit\
‘n unele cazuri de faptul c\ fata nu iese din sandy dec‘t ca s\
se m\rite. Sandy este un loc sacru, ‘n p\dure, unde s‘nt duse
toate fetele ‘n jurul v‘rstei de zece ani, [i unde r\m‘n p‘n\ la
sau dup\ prima menstrua]ie ; b\ie]ii s‘nt du[i ‘n belly
2. Aici,
1. M. Delafosse, Le peuple SiØna ou SØnoufo, in : Rev. des Et. Ethnogr. et. Sociol. ,
1908, p. 457.
2. Büttikofer, Reisebilder aus Liberia , Leiden, 1890, vol. II, pp. 304-308.

125
fetele s‘nt considerate moarte, la fel b\tr‘nele care le viziteaz\ ;
s‘nt instruite cu privire la lucrurile casnice [i sexuale ; s\rb\-
toarea anual\ de ie[ire este o rena[tere. Or, adesea p\rin]ii ‘[i
logodesc fiica ‘n timp ce aceasta este ‘n sandy [i, ‘n acest caz,
ea nu iese de acolo cu prilejul s\rb\torii anuale, ci trebuie s\
mai r\m‘n\ p‘n\ la prima menstrua]ie1. Imediat dup\ acest eve-
niment, s‘nt informa]i p\rin]ii fetei ; ei ‘l anun]\ pe logodnic s\
trimeat\ daruri la sandy  ; fata este uns\ cu ulei parfumat etc. ; i
se pun bijuteriile etc., iar p\rin]ii ei o ‘nt‘mpin\ la intrarea ‘n
p\durea sacr\. Dup\ o mas\ ceremonial\, mama fetei o con-
duce ‘n coliba logodnicului ; actul sexual se consum\ ‘n timp
ce are loc o mas\ la care asist\ cele dou\ familii [i prietenii ;
dup\ terminarea actului, so]ul iese din colib\ [i ia parte la
mas\. Ceremonialul este acela[i dac\ logodna are loc dup\
ie[irea din sandy2. Astfel, la popula]ia vai, perioada de logodn\
se suprapune cu cea de ini]iere, iar prima menstrua]ie nu are
importan]\ pentru ie[irea din sandy dec‘t dac\ fata este deja
logodit\ ; de altfel, pubertatea fiziologic\ este o condi]ie legal\
pentru c\s\torie la popula]ia vai, ca [i la numeroase altele. ~n
plus, ‘n acest caz, separarea sexual\ ‘ntre logodnici este garan-
tat\ de caracterul sacru al sandy -ului.
Din toate aceste descrieri, reiese evident c\ etapele c\s\-
toriei [i, mai ales, cea principal\, logodna, au [i o importan]\
economic\. Mai mult, orice c\s\torie, tocmai pentru c\ ‘n joc
s‘nt nu numai doi indivizi, ci [i numeroase medii mai mult sau
mai pu]in vaste, constituie o perturbare social\. O c\s\torie
antreneaz\ deplasarea unui anumit num\r de elemente, unele
fa]\ de altele, iar aceast\ deplasare, ac]ion‘nd din aproape ‘n
aproape, determin\ o rupere a echilibrului. Fenomenul este
pu]in observat ‘n marile noastre ora[e, dar poate fi reg\sit la
]ar\, ‘n regiunile izolate. Aici nun]ile reprezint\ prilejuri de
oprire a produc]iei, de cheltuire a economiilor, de modific\ri
bru[te de sensibilitate, oamenii fiind, de obicei, apatici etc.
Mai accentuat este acest fenomen la triburile turco-mongole
sau arabe, ‘n oaze, sau la semi-civiliza]ii care tr\iesc ‘nc\ ‘n
grupuri pu]in numeroase [i foarte unite. Acest impact al c\s\-
toriei asupra vie]ii generale mi se pare c\ explic\ la fel de bine
ca [i teoria biologic\ a lui Westermarck [i Havelock Ellis, de ceLOGODNA {I C|S|TORIA
1. Dovad\ c\ nici ‘n acest caz ceremonia de ini]iere nu are nimic de-a face cu
pubertatea.
2. Büttikofer, loc. cit. , pp. 308-313

ARNOLD VAN GENNEP 126
c\s\toriile au loc prim\vara, iarna sau toamna, adic\ ‘n sezonul
mort, [i nu atunci c‘nd trebuie muncit c‘mpul. Nu voi negapersisten]a fostelor perioade de rut, nici influen]a ciclurilorcosmice marcate prin re‘nnoirea vegeta]iei [i excita]ia sexual\la animale [i oameni. Dar acestea nu explic\ frecven]a c\s\-toriilor toamna ; toamna este aleas\ anume deoarece atuncilucr\rile agricole s‘nt terminate, podurile [i hambarele s‘ntpline iar prilejul este bun pentru celibatari s\ ‘[i amenajezecasa pentru iarn\. Rezult\ de aici c\ nu pot admite interpretareadestul de r\sp‘ndit\ conform c\reia c\s\toria simultan\ a unorcupluri, mai mult sau mai pu]in numeroase, este o urmare, fiea perioadei de rut, fie a unei vechi c\s\torii ‘n grup, „promis-cuitatea primitiv\” fiind o ‘nchipuire.
De altfel, mi se pare c\ [i cazul c\s\toriilor multiple sin-
crone, care au loc o dat\, de dou\ ori sau de mai multe ori pean, trebuie pus ‘n leg\tur\ cu alte sincronisme ceremoniale :tuturor copiilor n\scu]i ‘n aceea[i zi sau ‘n aceea[i zi cu un fiude rege sau de prin], ‘n aceea[i lun\ sau ‘n acela[i an ; s\rb\-toare anual\ ‘n cinstea femeilor care au n\scut ‘n acela[i an(lushei) ; s\rb\tori periodice ale re‘ntoarcerii sau ale anivers\riiini]ierii [i, mai ales, ini]ierea unui anumit num\r de copii ‘nacela[i timp, fie anual, fie o dat\ la doi, trei ani etc. ; come-mor\rile [i marea s\rb\toare anual\ a mor]ilor
1. Pe scurt, toate
aceste acte cu importan]\ social\ general\, alc\tuind sistemulprezentat mai sus, constituie forma extrem\ de a eviden]ia acestcaracter social general. ~n locul ceremoniilor la care nu par-ticip\ dec‘t grupuri restr‘nse (familie, clan etc.), au fost insti-tuite ceremonii cu participarea tuturor grupurilor constituenteale societ\]ii generale. Acest lucru reiese, de exemplu, dinciudatele ceremonii de c\s\torie la popula]ia uargla, descriseam\nun]it de Biarnay
2.
Uneori dimpotriv\, perioada de prag [i riturile de logodn\
nu au o mare importan]\. Astfel, la popula]ia herero3, t‘n\rul ‘i
1. Re‘nnoirea anual\ a hramului bisericilor, la popula]ia subba din regiunea
Bagdadului ; N. Siouffi, loc. cit., p. 120.
2. RenØ Basset a avut amabilitatea s\-mi comunice copia lucr\rii lui Biarnay
despre uargla. Acolo c\s\toriile se fac ‘n fiecare prim\var\ ; seria de rituriurmeaz\ o succesiune foarte precis\ ; ‘n primul r‘nd, nu iau parte dec‘t
indivizii interesa]i [i cele dou\ societ\]i sexuale ; apoi, riturile se socializeaz\
tot mai mult ; particip\ familiile, locuitorii din cartierele oazei [i, ‘n sf‘r[it,‘ntreaga oaz\. Regret c\ nu pot da o descriere prescurtat\ a riturilor descrise
de Biarnay ]in‘nd cont de toate varia]iile de persoan\, de localitate, de
mecanism magico-religios etc. Cf. Biarnay , Étude sur le dialecte de Ouargla,
Paris, 1909 ; apr., pp. 379-492.
3. J. Irle, Die Herero , Gütersloh, 1906, pp. 105-109.

127
d\ fetei o perl\ din fier pe care ea [i-o prinde de [or] ; apoi el
pleac\ [i nu trebuie s-o revad\ p‘n\ la ceremonia c\s\toriei,
nici s\ intre ‘n kraal -ul ei. Elementele tipice ale ceremoniei
s‘nt : o mas\ cu caracter sacru, unde se face cunoscut\ soli-
daritatea fetei cu ‘nso]itoarele [i cu clanul ei ; nici t‘n\rul, nici
prietenii lui nu asist\ la aceast\ mas\. Dup\ terminarea mesei,
ei vin s-o ia pe fat\ [i o duc ‘n kraal -ul lor. Urmeaz\ riturile de
agregare a fetei la noul cult domestic [i la noua societate tri-
bal\. Dup\ mas\, dar ‘nainte de unirea sexual\ care are loc ‘n
kraal -ul so]ului, mama ‘i pune fiicei „p\l\ria” [i hainele de
femeie m\ritat\ ; ‘ntr-o ceremonie, so]ul ‘i aduce soacrei „[or]ul
de fat\” al noii so]ii. Herero cunosc practica kalym- ului [i s‘nt
organiza]i ‘n clanuri totemice.
Faptul c\ ceremoniile de c\s\torie prezint\ analogii, adesea
chiar similitudini de detaliu, cu adop]ia pare normal dac\ ne
reamintim c\, ‘n definitiv, ‘ntr-o c\s\torie se produce agregarea
unui str\in la un grup. Astfel, la popula]ia ainu, fie c\ so]ul
merge s\ locuiasc\ cu familia so]iei, fie c\ so]ia ‘[i urmeaz\
so]ul, fiecare particip‘nd la cultul domestic : or, aceast\ intrare
‘ntr-o familie str\in\ este net identificat\ cu o adop]ie1. {i cere-
moniile de c\s\torie prezint\ adesea asem\n\ri de detaliu cucele de ‘ntronare : v\lul a[ezat deasupra regelui sau so]ilor ;
coroan\ ; obiecte sacre distinctive pentru logodnici, la fel ca
obiectele regalia ale viitorului rege. Asem\n\rile se accentu-
eaz\ acolo unde, ca ‘n Africa de Nord, unele regiuni din India
etc., logodnicul este rege, sultan sau prin], iar fata este regin\ ,
sultan\ sau prin]es\  ; sau ca ‘n China, unde logodnicul este
„mandarin”. Cazurile ‘n care c\s\toria este privit\ ca o re‘nviere
s‘nt rare, spre deosebire de cele c‘nd e considerat\ ca ini]iere
sau ca ‘ntronare. Toate aceste asem\n\ri [i identific\ri s‘nt
marcate prin rituri de trecere bazate ‘ntotdeauna pe aceea[i
idee, materialitatea schimb\rii situa]iei sociale.
Trebuie s\ spun acum c‘teva cuvinte despre ceremoniile
opuse celor de c\s\torie : ceremoniile de divor] [i de v\duvie.
La majoritatea popoarelor, riturile de divor] par reduse la
expresia lor cea mai simpl\. De obicei, e suficient ca femeia s\
plece de la domiciliul conjugal [i s\ se ‘ntoarc\ ‘n casa p\rin-
]ilor ei ; sau ca so]ul s\ o scoat\ la propriu pe femeie din
locuin]a comun\. Am totu[i impresia c\, dac\ aceste ceremoniiLOGODNA {I C|S|TORIA
1. Cf. Batchelor, The Ainu and their folk-lore , Londra, 1901, pp. 224-225.

ARNOLD VAN GENNEP 128
de divor] s‘nt at‘t de simple, conform literaturii etnografice,
‘nseamn\ fie c\ observatorii nu au fost interesa]i, fie c\ nu au
‘n]eles sensul anumitor acte [i, mai ales, c\ nu au v\zut ‘nsepararea propriu-zis\ [i ‘n divor] dec‘t un act juridic [i eco-
nomic. Este firesc totu[i ca o leg\tur\ individual\ [i colectiv\,
stabilit\ cu at‘ta grij\ [i cu at‘tea complica]ii, s\ nu poat\ firupt\ ‘ntr-o bun\ zi printr-un unic gest. De exemplu, se [tie c\
‘n Biserica catolic\, divor]ul nici m\car nu este admis [i c\ este
necesar\ o anulare a c\s\toriei, ob]inut\ numai dup\ anchete,f\r\ a avea nimic magico-religios. Dimpotriv\, evreii au ela-
borat un ceremonial de divor] ‘ntr-at‘t de complicat ‘nc‘t este,
prin el ‘nsu[i, un obstacol ‘n fa]a dorin]elor a numero[i indivizi.Scrisoarea ‘nm‘nat\ femeii este ritualizat\, ‘n sensul s\ trebuie
scris\ impecabil, ca o scriere sacr\ ; rabinul arunc\ ‘n sus aceas-
t\ scrisoare [i unul din martorii femeii trebuie s-o prind\ dinzbor ; altfel totul trebuie reluat ; este, ‘n acest caz, ritul definitiv
de separare
1. La popula]ia habbe din platoul nigerian, ‘n cazul
c‘nd c\s\toria a fost consacrat\ printr-o ceremonie de cult do-mestic\, este necesar un sacrificiu pentru a rupe leg\tura cu
divinit\]ile familiale ale aceluia dintre consor]i care pleac\
2, ca
‘n antichitatea clasic\.
La eschimo[i, so]ul ‘[i prive[te so]ia, apoi iese din colib\
f\r\ s\ rosteasc\ un cuv‘nt. La ciuva[i, un so] nemul]umit de
so]ia lui, vr‘nd s\ se despart\, ‘i ia voalul [i ‘l rupe, ritul ‘nt‘l-nindu-se [i la cerem‘[i, la mordvini, la votiaci [i la voguli
3; ‘n
Java, preotul taie „funia c\s\toriei”4. Dac\, la popula]ia galla
din sud, o femeie este maltratat\ de so], fratele ei vine dup\ea : ‘ns\ nu are dreptul s\ intre ‘n coliba ei, nici ‘n sat, dac\
so]ul i-o interzice ; el trebuie s\ a[tepte ca sora lui s\ ias\, de
exemplu dup\ ap\, [i atunci o r\pe[te ; o femeie divor]at\astfel, nu se mai poate rec\s\tori, iar so]ul ei nu are dreptul s\
o cear\ ‘napoi, dar cele dou\ colectivit\]i interesate se recon-
ciliaz\ printr-o plat\ ‘n oi sau capre
5. La tribul wazaromo, so]ul
o ‘n[tiin]eaz\ pe so]ie c\ nu o mai dore[te, d‘ndu-i o anume
specie de trestie, iar ‘n Unyoro, so]ul taie ‘n dou\ o bucat\ de
1. Cf. printre al]ii, Jungendres, Jüdisches Zeremoniell oder Beschreibung etc.,
Nüremberg, 1726 ; Jewish Encyclopedia etc.
2. Desplagnes, Le Plateau central nigØrien , Paris, 1903, p. 222.
3. J.-G. Georgi, Russland, Beschreibung aller Nationen des Russischen Reiches
etc., Leipzig, 1783, vol. I, p. 42.
4. Crawley, The Mystic Rose, p. 323.
5. E.-S. Wakefield, Marriage customs of the Southern Gallas , in : Folk-Lore ,
vol. XVIII (1907), pp. 323-324.

129
piele, din care p\streaz\ o jum\tate, iar cealalt\ o trimite tat\lui
femeii1. ~n islam, ritul de separare este verbal : e suficient ca
so]ul s\ spun\ de trei ori so]iei : „E[ti divor]at\” sau „Divor]ez
de tine” [i ea trebuie s\ plece cu obiectele care ‘i apar]in, so]ul
‘napoind, ‘n general, o treime din zestre ; dar dac\ femeia este
cea care vrea s\ divor]eze, e nevoie de o judecat\ a cadiului
ale c\rui func]ie [i jurispruden]\ s‘nt, dup\ cum se [tie, de
ordin fundamental religios. La origine, aceast\ tripl\ repeti]ie
reprezenta o adev\rat\ formul\ magic\. Ea are acela[i caracter
‘n India [i la popula]ia suaheli2. Uneori se reune[te consiliul
tribului, care pronun]\ divor]ul ‘n folosul economic al uneia
sau alteia dintre p\r]i. Dar procedeul, de departe cel mai r\s-
p‘ndit, nu are nimic ceremonial sau ritual : el const\ pur [i
simplu ‘n trimiterea ‘napoi sau plecarea unuia dintre so]i.
Aceste observa]ii nu contravin cu nimic schemei riturilor de
trecere, nici explica]iei ei sociologice pe care o propun : c\ci,
odat\ c\s\toria ‘ncheiat\, fata [i b\iatul au intrat ‘n categoria
femeilor [i b\rba]ilor socialmente adul]i [i nimic nu ‘i poate
retrograda din aceast\ categorie, nici, pe de alt\ parte, v\duvii
[i v\duvele. De asemenea, leg\tura creat\ ‘ntre familii nu este
rupt\ prin faptul c\ so]ii se despart, c\ci orice amenin]are deruptur\ este ‘ndep\rtat\ prin negocierile prin care se stabile[te
situa]ia viitoare a celor desp\r]i]i sau divor]a]i. Toate acestea,
f\r\ a lua ‘n considerare excep]iile individuale de ordin sen-
timental. Leg\tura colectiv\ subzist\, mai ales dac\ s‘nt copii,
astfel ‘nc‘t la multe popoare ‘n asemenea cazuri divor]ul nu
este permis. Pe scurt, f\r\ a pretinde c\ schema [i sistemul de
interpretare propuse s‘nt absolut rigide [i universale, mi se pare
c\ absen]a unor rituri elaborate de divor] nu poate constitui o
obiec]ie ‘mpotriva lor.
~n plus, e remarcabil c\ aceast\ leg\tur\ – rupt\ cu at‘ta
u[urin]\ prin divor] – este cu greu sau chiar deloc sl\bit\ prin
moarte (sinuciderea v\duvelor). Se ‘n]elege c\ doliul presu-
pune un mare num\r de rituri care s‘nt doar profilactice sau
protectoare ; totu[i, ceremoniile funerare la care particip\ v\du-
vele con]in [i alte elemente dec‘t doliul, lor trebuind s\ li seLOGODNA {I C|S|TORIA
1. Post, Afrikanische Jurisprudenz , vol. I, p. 452.
2. W. Crooke , The Folk-Lore in the Legends of the Panjab. in : Folk-Lore , vol. X
(1899), pp. 409-410. Despre formulele rostite de suaheli (nu vreau s\ maiam de-a face cu goliciunea ta etc.), cf. Velten, Sitten und Gebräuche der
Suaheli , Göttingen, 1903, pp. 237-238. Scrisoarea de ruptur\ reprezint\ [i
ea o practic\ curent\ ‘n islam, Maroc, Palestina, ‘n Turcia, la suaheli etc.

ARNOLD VAN GENNEP 130
recunoasc\ ‘n teoria general\ un sens social1. Acest lucru se
observ\, ‘ntre altele, ‘n ritul hupa, conform c\ruia e suficient
ca v\duva, pentru a se elibera, s\ treac\ printre picioareleso]ului, ‘nainte de a fi luat din cas\ ; ‘n caz contrar, ea r\m‘ne
legat\ de el pentru tot restul vie]ii [i orice infidelitate fa]\ de
mort i-ar produce nenorociri
2.
Rec\s\toririle v\duvilor sau ale divor]a]ilor s‘nt mult mai
simple din punct de vedere al ceremoniilor, din motive pe care
le vom expune mai departe.
Nu par s\ exista rituri de menopauz\ sau de albire a p\rului,
care constituie totu[i ‘nsemne ale intr\rii ‘ntr-o nou\ faz\ a
vie]ii, foarte important\ la semi-civiliza]i. ~ntr-adev\r, femeile‘n v‘rst\, fie c\ s‘nt identificate cu b\rba]ii [i particip\ la cere-
moniile lor, la ac]iunile lor politice etc., fie c\ dob‘ndesc un
loc aparte ‘n societatea sexual\, ‘n special de conduc\toare deceremonii ; c‘t despre b\tr‘ni, ace[tia s‘nt indivizii cei mai demni
de considera]ia social\.
1. Urm\torul ritual evreiesc este inclus [i el ‘n categoria riturilor de trecere : o
v\duv\ care nu dore[te s\ devin\ so]ia fratelui so]ului decedat (levirat) ‘[i
scoate sandaua, scuip\ pe p\m‘nt [i recit\ o anumit\ formul\ ( Jewish
Encyclopedia , pp. 170 [i urm. s.v. Halizat  ; cf. p. 174 pentru interpret\ri,
majoritatea inadmisibile) ; ‘n acest caz, este vorba, cu certitudine, de un rit
de separare de familia so]ului, rit destinat s\ asigure trecerea fie ‘n categoria
v\duvelor libere, fie ‘n cea a femeilor rec\s\torite.
2. P. E. Goddard, Life and culture of the Hupa , in : Calif. Univ. Public , vol. I,
fasc. 1, Berkeley, 1903, p. 70.

131
CAPITOLUL VIII
FUNERALIILE
Importan]a relativ\ a riturilor de separare, de prag [i de agregare
‘n ceremoniile funerare – Doliul ca rit de separare [i ca rit deprag – Funeraliile ‘n dou\ etape – C\l\toria din lumea aceasta‘n cea de dincolo – Obstacolele materiale care se opun treceriimor]ilor – Agregarea la societatea celor deceda]i – Topografialumii mor]ilor – Rena[terea cotidian\ a celui mort ‘n Egiptulantic – Pluralitatea lumii mor]ilor – Mor]i care nu se pot agregala societatea general\ a celor deceda]i – Rituri de re‘nviere [ide re‘ncarnare – Rituri ‘n cazul c‘nd domiciliul mortului estecasa lui, morm‘ntul sau cimitirul – Lista riturilor de separare [ide agregare
La prima vedere, s-ar p\rea c\, ‘n ceremoniile funerare,
riturile de separare s‘nt cele care ocup\ locul cel mai important,
riturile de prag [i de agregare fiind, dimpotriv\, pu]in dezvol-
tate. Cu toate acestea, studiile demonstreaz\ altceva, [i anumec\ riturile de separare s‘nt pu]in numeroase [i foarte simple, c\
riturile de prag au o durat\ [i o complexitate care le confer\
uneori o anumit\ autonomie [i c\, din toate riturile funerare,cele care realizeaz\ agregarea celui decedat la lumea mor]ilor
s‘nt cele mai elaborate, lor fiindu-le atribuit\ cea mai mare
importan]\.
{i ‘n acest caz va trebui s\ m\ limitez la c‘teva indica]ii
rapide : oricine [tie c\ nimic nu variaz\ mai mult ‘n func]ie de
popor, de v‘rst\, de sex, de pozi]ia social\ a individului dec‘triturile funerare. Totu[i, ‘n extraordinara diversitate de detalii,
pot fi g\site unele note dominante, ele put‘nd chiar fi cate-
gorisite. Mai mult, riturile funerare se complic\ prin faptul c\un acela[i popor are despre lumea de dincolo concep]ii contra-
dictorii sau diferite care se suprapun, ceea ce are repercusiuni
asupra riturilor ; [i prin faptul c\ omul este considerat a fialc\tuit din mai multe elemente, care nu au aceea[i soart\ dup\
moarte : corp, for]\ vital\, suflet-respira]ie, suflet-umbr\, su-
flet-deget mic, suflet-animal, suflet-s‘nge, suflet-cap etc. Uneledin aceste suflete supravie]uiesc pentru totdeauna sau pentru
un timp, altele mor etc. ~n cele ce urmeaz\, voi face abstrac]ie

ARNOLD VAN GENNEP 132
de toate aceste varia]ii, amintind c\ ele nu influen]eaz\ dec‘t
complexitatea formal\ a riturilor de trecere, nu [i structura lor
intern\.
Doliul, ‘n care v\zusem ‘ntr-o lucrare precedent\1 doar un
ansamblu de tabuuri [i de practici negative pun‘nd ‘n eviden]\
izolarea, ‘n raport cu societatea general\, a celor pe care moar-tea, considerat\ drept calitate real\ [i material\, i-a adus ‘ntr-o
stare sacr\, impur\, ‘mi apare acum ca un fenomen mai com-
plex. ~n realitate, doliul reprezint\ o perioad\ de prag pentrusupravie]uitori, ‘n care se intr\ prin rituri de separare [i din
care se iese prin rituri de reintegrare ‘n societatea general\
(rituri de ridicare a doliului). ~n unele cazuri, aceast\ perioad\de prag a celor vii este opus\ perioadei de prag a mortului,
sf‘r[itul primeia coinciz‘nd uneori
2 cu sf‘r[itul celei de-a doua,
altfel spus cu agregarea celui decedat la lumea mor]ilor. Astfel,la tribul habbe din platoul nigerian, „se zice c\ perioada de
v\duvie corespunde timpului c‘t sufletul r\t\citor al defunctului
c\l\tore[te, p‘n\ ‘n momentul ‘ntoarcerii sale ‘n grupul spiri-telor divine ancestrale sau p‘n\ la re‘ncarnarea sa”
3.
~n timpul doliului, rudele celui mort alc\tuiesc o societate
special\, situat\ ‘ntre lumea celor vii, pe de o parte, [i lumeamor]ilor, pe de alt\ parte, societate pe care viii o p\r\sesc mai
devreme sau mai t‘rziu, ‘n func]ie de gradul de ‘nrudire cu
mortul. Astfel, cerin]ele doliului depind de gradul de ‘nrudire[i s‘nt sistematizate dup\ modul, specific fiec\rui popor, de a
considera aceast\ ‘nrudire (pe linie patern\, matern\, de grup
etc.). Dup\ cum este de a[teptat, v\duvul sau v\duva s‘nt ceice apar]in un timp mai ‘ndelungat acestei lumi speciale, din
care nu pot ie[i dec‘t prin rituri specifice [i doar atunci c‘nd nu
mai exist\ nici o b\nuial\ c\ ei ar mai putea apar]ine de oastfel de lume (‘n caz de sarcin\, de exemplu). Riturile de
ridicare a tuturor interdic]iilor [i a tuturor regulilor de doliu
(‘mbr\c\minte special\ etc.) trebuie considerate deci ca rituride reintegrare ‘n via]a social\, fie restr‘ns\, fie general\, simi-
lare cu riturile de reintegrare a novicelui. ~n timpul doliului,
1.Tabou et Tot. à Mad. , pp. 40, 58-77, 88, 100-103, 338-339, 342.
2. Este ceea ce a observat [i Wilken ‘n Indonezia ( Ueber das Haaropfer etc.,
in : Revue coloniale internationale 1886, vol. II [i 1887, vol. I, cf. p. 254),
urmat de R. Hertz, care generalizeaz\, loc. cit. , pp. 82-83, 101, 105, 120 etc.
~n realitate, a[a cum se va ar\ta ‘n continuare, durata doliului depinde decele mai multe ori, de al]i doi factori.
3. Desplagnes, Le Plateau central nigØrien , Paris, 1907, p. 221 ; asupra cre-
din]elor despre lumea de dincolo, cf. ibid. pp. 262-268.

133
via]a social\ este suspendat\ pentru to]i cei afla]i ‘n aceast\
situa]ie, un timp cu at‘t mai ‘ndelungat cu c‘t : 10 leg\tura so-
cial\ cu mortul este mai str‘ns\ (v\duvi, rude) ; 20 situa]ia so-
cial\ a celui decedat este mai ‘nalt\. Dac\ mortul era un [ef,
suspendarea afecteaz\ ‘ntreaga societate. De unde, „perioadele
de desfr‘u” care urmeaz\ dup\ moartea unor regi africani, do-liul public, ‘ncetarea lucrului etc. ~n prezent, observ\m c\, ‘n
China, noile necesit\]i politice, economice [i administrative tind
s\ suprime efectele colective considerabile ale mor]ii ‘mp\-ratului [i ‘mp\r\tesei-regente ; alt\dat\, ‘n China, cu astfel de
prilejuri, via]a social\ era suspendat\ timp de luni de zile, ceea
ce, ast\zi, ar fi pur [i simplu o catastrof\.
~n riturile funerare, perioada de prag se marcheaz\ mai ‘nt‘i
din punct de vedere material, prin p\strarea mai mult sau mai
pu]in ‘ndelungat\ a cadavrului sau a sicriului ‘n camera mor-tuar\ (priveghi), ‘n vestibulul casei etc. Dar aceasta nu repre-
zint\ dec‘t o form\ atenuat\ a unei ‘ntregi serii de rituri ale
c\ror importan]\ [i universalitate au fost deja semnalate deLafitau.
„La majoritatea popoarelor s\lbatice, corpurile celor mor]i
nu s‘nt depozitate dec‘t temporar ‘n morm‘ntul ‘n care au fostpuse ini]ial. Dup\ un timp, li se fac din nou ceremonii de
‘nmorm‘ntare [i li se achit\ tot ceea ce li se datoreaz\, prin noi
‘ndatoriri funerare”
1. El descrie ‘n continuare riturile din
Caraibe : „ei s‘nt convin[i (c\ mor]ii) nu merg ‘n lumea sufle-
telor dec‘t dac\ nu mai s‘nt ‘n carne [i oase”. Existen]a unei
perioade de prag l-a interesat [i pe Mikhailowski2. Ritul prin-
cipal const\, fie din ‘ndep\rtarea c\rnii de pe cadavru, fie ‘n a
a[tepta ca aceasta s\ cad\ singur\ ; pe o asemenea idee se
bazeaz\, de exemplu, ceremoniile popula]iei betsileo dinMadagascar, care au o prim\ serie de rituri (de a[teptare) prin
care cadavrul se descompune ‘n locuin]a sa (putrefac]ia este
activat\ cu ajutorul unui foc mare), urmat\ de o serie de rituride ‘nmorm‘ntare a scheletului
3.
~n plus, perioada de doliu se descompune uneori ‘n nume-
roase alte etape, iar ‘n perioada postliminar\, fenomenul sesistematizeaz\ sub form\ de comemor\ri (opt zile, cincispre-FUNERALIILE
1. Lafitau, Moeurs des Sauvages amØriquains comparØes aux moeurs des premiers
temps , Paris, 1724, vol. II, p. 444.
2. N.-M. Mikhailowski, Shamanstvo , fasc. I, Moscova, 1892, p. 13.
3. Vezi referin]ele din lucrarea mea Tabou et TotØmisime à Madagascar , cap. VI
[i pp. 277-278.

ARNOLD VAN GENNEP 134
zece zile, o lun\, patruzeci de zile, un an etc.), la fel ca riturile
de ‘ntoarcere de la nunt\, de la na[tere, uneori de la ini]iere.
Deoarece etapele funeraliilor ‘n Indonezia au fost studiate
‘ndeaproape1, ‘n continuare voi cita doar cazuri observate ‘n
alte regiuni. Ceremoniile la popula]ia toda au acela[i caracter :
incinerare, conservarea relicvelor [i rituri de prag foarte ela-
borate ; apoi incinerarea osemintelor [i ‘ngroparea cenu[ii cu
plantarea deasupra a unor pietre dispuse ‘n cerc ; toate acestea
dureaz\ mai multe luni ; mor]ii ajung ‘n Amnodr, lumea sub-
p\m‘ntean\, [i s‘nt numi]i acolo Amatoli ; drumul pe care ‘l
parcurg difer\ ‘n func]ie de clan ; este pres\rat cu obstacole ;
„cei r\i” cad de pe firul servind de punte, ‘ntr-un r‘u pe ale
c\rui maluri tr\iesc un timp, amesteca]i cu indivizi din alte
triburi ; [i bivolii ajung ‘n Amnodr ; Amatolii au de str\b\tut un
drum lung ; abia atunci c‘nd [i-au uzat picioarele p‘n\ la ge-
nunchi, ei revin pe p\m‘nt2. La ostiacii din Obdorsk3, casa
mortului este golit\ de toate lucrurile aflate ‘n ea, cu excep]ia
uneltelor acestuia ; mortul este ‘mbr\cat ; este depus ‘ntr-o bar-
c\ t\iat\ ; un [aman ‘l ‘ntreab\ de ce a murit ; este dus la locul
de ‘nmorm‘ntare al clanului s\u ; barca este pus\ pe p\m‘ntul
‘nghe]at, picioarele mortului fiind spre nord ; ‘n jur se a[az\obiectele de care va avea nevoie ‘n lumea de dincolo ; se d\ o
mas\ de adio la care se presupune c\ ia parte [i mortul [i toat\
lumea pleac\. Femeile ‘nrudite fac o p\pu[\ dup\ chipul
mortului, pe care o ‘mbrac\, o spal\ [i o hr\nesc ‘n fiecare zi,
timp de doi ani [i jum\tate, dac\ mortul era b\rbat, de doi ani
dac\ era femeie
4, apoi o duc pe morm‘nt.
1. Cf. Hertz, Contribution à l’Øtude d’une reprØsentation collective de la mort ,
in : AnnØe sociologique , vol. X (1907), pp. 50-66 ; o culegere de descrieri
detaliate ale lumii de dincolo [i ale c\l\toriilor pentru a se ajunge acolo se
g\se[te ‘n lucrarea lui A.-C. Kruijt, Het Animisme in den Indischen Archipel ,
Haga, 1906, pp. 323-385, bazat\ de altfel pe teoriile [i punctele de vedereale lui Tylor, Wilken [i Letourneau.
2. H. Rivers, The Toda , Londra 1906, pp. 336-404 ; pentru o descriere a riturilor,
vezi [i E. Thurston, Ethnographic notes in Southern India , Madras, 1906,
pp. 145-146 ; 172-184.
3. P\strez aceast\ denumire, dat\ de informator, chiar dac\ ostiacii din
Obdorsk reprezint\ un amestec de ostiaci veritabili [i samoizi ; cf. A. VanGennep, Origine et fortune du nom du peuple «Ostiak» , Keleti Szemle, 1902,
pp. 13-22.
4. Gondatti, SliØdy iazytchestwa u inorodtsev SiŁvero-Zapadnoi Sibirii (Urme
de p\g‘nism la indigenii din Asia de nord-vest), Moscova, 1888, p. 43, spune
[ase luni. Dac\ mortul era b\rbat, v\duva culc\ p\pu[a al\turi de ea ; la
ostiacii de pe Irt‘[, dup\ Patkanov, Die Irtysch-Ostiaken , St.-Petersburg, 1897,
p. 146, p\pu[a este ‘nlocuit\ ‘n zilele noastre cu perna [i lenjeria de corp a
defunctului.

135
Pentru b\rbat, doliul dureaz\ 5 luni, pentru femeie, 4 luni.
Sau mor]ii c\l\toresc pe un drum lung [i ‘ntortocheat, spre
nord, unde se afl\ lumea mor]ilor ; acolo e ‘ntuneric [i frig1;
durata c\l\toriei pare s\ coincid\ cu durata de p\strare a p\-
pu[ii ; au loc deci rituri preliminare, exist\ o limit\ (un prag) [i
funeraliile definitive, ‘n momentul ‘n care mortul a ajuns laultimul s\u ad\post. Ostiacii din nord plaseaz\ ]inutul mor]ilor
la gura fluviului Obi, ‘n Oceanul ~nghe]at
2 ; este luminat doar
de lumina lunii. Nu departe se afl\ o r\scruce de unde pornesctrei drumuri care duc spre trei intr\ri, una pentru cei asasina]i,
‘neca]i, pentru sinuciga[i etc., o alta pentru ceilal]i p\c\to[i, iar
a treia pentru cei care au dus o via]\ normal\. Pentru ostiaciidin Irt‘[, lumea de dincolo se afla ‘n cer ; este un ]inut minunat
la care se ajunge urc‘nd pe sc\ri de 100-300 metri fiecare sau
c\]\r‘ndu-te pe un lan], pe unde zeii, ur[ii sacri, probabil to-temuri
3, [i mor]ii coboar\ uneori pe p\m‘nt, dup\ cum spun
vechile legende epice4. ~n concluzie, mi se pare c\ trebuie s\
existe o leg\tur\ ‘ntre durata de p\strare a p\pu[ilor [i duratac\l\toriei spre lumea de dincolo.
Ceremoniile funerare la popula]ia kol din India
5 furnizeaz\
un bun exemplu de combinare a riturilor profilactice cunoscutecu riturile de trecere. Iat\ succesiunea lor : 1
0 imediat dup\
moarte, cadavrul este pus pe p\m‘nt „pentru ca sufletul s\
g\seasc\ mai u[or drumul spre l\ca[ul mor]ilor” aflat sub p\-m‘nt ; 2
0 este sp\lat [i vopsit cu galben, pentru a alunga demonii
care ar opri sufletul din drumul s\u ; 30 ‘n acela[i scop, rudele
[i vecinele adunate scot urlete de jale ; 40 cadavrul este pus pe
un e[afodaj, cu picioarele ‘nainte, pentru ca sufletul s\ nu
reg\seasc\ drumul spre colib\ [i, ‘n acela[i scop, cortegiul de
‘nmorm‘ntare alege drumuri ocolite ; 50 din cortegiu nu pot
face parte nici copii, nici fete ; femeile ]ip\, b\rba]ii tac ; 60 fie-
care din ei duce o bucat\ de lemn uscat pe care o va arunca peFUNERALIILE
1. Bartenev, Pogrebalnyia obytchai Obdorskikh Ostiakov (Riturile funerare ale
ostiacilor din Obdorsk), Shivaia Starina, vol. V (1905), pp. 487-492, Gondatti,
loc. cit., p. 44.
2. Nu ‘n]eleg de ce Gondatti, urmat de Patkanov, loc. cit., p. 146, spune ‘n
continuare, despre aceast\ lume, c\ este „subteran\”, ‘n timp ce ea, de fapt,
este submarin\ ; nu ‘ncape nici o ‘ndoial\ c\ asupra unor astfel de credin]e
la voguli [i la ostiaci s-a exercitat o influen]\ cre[tin\ (diavol, infern, chinuri).
3. Cf. recenziei mele ‘n Rev. de l’Hist. des Rel. , 1899, vol. XL, a lucr\rii lui N.
Kharouzine, Le serment par l’ours et le culte de l’ours chez les Ostiaks et les
Vogoul.
4. Patkanov, loc. cit., p. 146.
5. Cf. F. Hahn, Gebiet der Kolsmission , pp. 82-88.

ARNOLD VAN GENNEP 136
rug ; 70 pe rug se pun, ‘n func]ie de sexul celui decedat, orez
sau unelte, iar ‘n gura mortului se pun o bucat\ de p‘ine de
orez [i monezi de argint pentru c\l\toria sa, sufletul p\str‘nd o„umbr\ de corp” ; 8
0 femeile merg [i aprind focul la rug1, arz‘nd
[i brancarda, pentru a ‘mpiedica re‘ntoarcerea mortului ; 90
b\rba]ii str‘ng oasele calcinate, le pun ‘ntr-un vas pe care ‘l
aduc ‘napoi ‘n casa mortului [i ‘l ag\]\ de un st‘lp ; 100 pe drum
se seam\n\ boabe de orez [i se pun alimente ‘n fa]a u[ii, pentru
ca mortul, ‘n cazul ‘n care s-ar ‘ntoarce, ‘n ciuda tuturor precau-]iunilor, s\ aib\ ce m‘nca, f\r\ s\ fac\ r\u cuiva ; 11
0 toate
uneltele s‘nt ‘ndep\rtate, ca fiind impure, sau pentru ca sufletul
mortului s\ nu se ascund\ ‘n ele ; 120 casa este purificat\
printr-o mas\ sfin]it\ ; 130 dup\ un anumit timp, are loc cere-
monia „logodnei” sau a „unirii mortului cu popula]ia lumii sub-
p\m‘ntene”. Se intoneaz\ c‘ntece de nunt\, se danseaz\, iarfemeia care duce vasul cu cenu[\ face salturi de bucurie ; 14
0 un
cortegiu matrimonial, cu muzic\ etc., merge p‘n\ ‘n apropierea
satului din care este originar mortul sau str\mo[ii acestuia ; 150
vasul cu cenu[\ este pus ‘ntr-o mic\ groap\ deasupra c\reia se
pune o piatr\ ; 160 la ‘ntoarcere, to]i participan]ii trebuie s\ se
scalde. ~ns\ to]i cei mutila]i, omor‘]i de un tigru sau ‘ntr-unaccident etc., r\m‘n spirite rele [i nu pot ajunge ‘n ]inutul
mor]ilor. Acest ]inut este s\la[ul str\mo[ilor ; doar indivizii care
au fost c\s\tori]i
2 pot ajunge acolo ; ei revin uneori pe p\m‘nt
[i, atunci c‘nd cred de cuviin]\, se re‘ncarneaz\ ‘n nou-n\scu]i,
mai ales bunicii [i str\bunicii3.
Nu este locul aici s\ descriem comparativ lumile de dincolo4.
Ideea cea mai r\sp‘ndit\ este c\ aceast\ lume se aseam\n\ cu
lumea viilor, mai pl\cut\, iar societatea este organizat\ la fel ca
pe p\m‘nt. Astfel ‘nc‘t acolo fiecare este inclus ‘n clanul, clasade v‘rst\, meseria etc. de care apar]inea pe p\m‘nt. Prin urmare,
1. Dac\ plou\ prea tare, cadavrul este ‘ngropat dup\ anumite rituri, apoi, dup\
seceri[, este dezgropat [i ars ; ‘n acest caz, ceremonia are trei etape.
2. Cf. supra , p. 120.
3. Am citat [i acest document deoarece furnizeaz\ o dovad\ asupra celor
afirmate mai sus, pp. 57-58, despre ritul de a[ezare pe p\m‘nt a nou-n\s-cu]ilor (cum fac [i indienii kol ; cf. Hahn, loc. cit. , p. 72) [i a cadavrelor, rit
pe care Dieterich, Mutter Erde , pp. 25-29, ‘l explic\ drept o „re‘ntoarcere ‘n
s‘nul P\m‘ntului-Mam\” ; se observ\ c\, ‘n acest caz cel pu]in, teoria lui nupoate fi admis\. Adaug c\ popula]ia kol ‘ngroap\ copiii mor]i, dar nu ‘i
arde, „deoarece nu au suflet” (sufletul se dob‘nde[te doar ‘ncep‘nd din ziua
c\s\toriei) [i nu au dreptul s\ mearg\ ‘n ]inutul str\mo[ilor, arderea av‘nddrept scop tocmai s\ permit\ accesul spre acest ]inut. Astfel este infirmat\ o
alt\ teorie a lui Dieterich, loc. cit. , pp. 21-25.
4. Vezi, printre al]ii, E.-B. Tylor, Primitive Culture , cap. XIII.

137
copiii, care nu s‘nt ‘nc\ agrega]i la societatea celor vii, nu pot fi
categorisi]i nici ‘n societatea celor mor]i. Astfel, copiii mor]i
‘nainte de botezul catolic r\m‘n pentru totdeauna ‘n perioadalor de prag ; ‘n mod similar, cadavrul unui copil semi-civilizat
care nu a primit ‘nc\ nume, nu a fost circumcis etc., este ‘ngro-
pat f\r\ ceremoniile obi[nuite, aruncat sau ars, mai ales dac\
popula]ia respectiv\ credea c\ el nu are ‘nc\ suflet.
C\l\toria spre [i intrarea ‘n lumea de dincolo con]in o serie
de rituri de trecere ale c\ror detalii depind de distan]a [i detopografia acelei lumi. Voi semnala mai ‘nt‘i Insulele Mor]ilor
(‘n Egipt
1, Asiro-Babilonia2, Hadesul din c‘ntul al XI-lea din
Odiseea la grecii din diverse epoci sau regiuni3, la cel]i4, po-
linezieni5, australieni6 etc.). De unde, f\r\ ‘ndoial\, [i practica
de a da mortului propria lui barc\ sau o barc\ ‘n miniatur\ [i
v‘sle. Alte popula]ii privesc lumea de dincolo ca pe o citadel\‘nconjurat\ de ziduri, numit\ Sheol
7 la evrei, av‘nd por]ile fere-
cate, Aralu la babilonieni8, sau ca pe o regiune ‘mp\r]it\ ‘n com-
partimente (Duat la egipteni), sau aflat\ pe un munte ‘nalt(Dayaks etc.), sau ‘n interiorul unui munte (India vedic\ etc.).
Ceea ce ne intereseaz\ aici este c\ mortul av‘nd de intreprins o
c\l\torie
9, supravie]uitorii trebuie s\ aib\ grij\ s\-i preg\teasc\
toate cele necesare, at‘t materiale (haine, alimente, arme, unel-
te), c‘t [i magico-religioase (amulete, ‘nsemne [i cuvinte cu va-
loare de parol\ etc.), asigur‘ndu-i, la fel ca unui c\l\tor viu, undrum [i o primire favorabile. Din acest motiv, se observ\ c\
aceste rituri se identific\, ‘n unele detalii, cu riturile despre careFUNERALIILE
1. Despre c‘mpiile [i insulele din Ialou, judecata [i c\l\toria mortului, cf. G.
MaspØro , Histoire ancienne des peuples de l’Orient classique , vol. I, pp. 180
[i urm., cu bibliografia.
2. MaspØro, ibidem , pp. 574 [i urm.
3. Vezi, ‘ntre al]ii E. RohdØ, PsychØ , ed. a 2-a, Fribourg-en-B., 1898 ; A.
Dieterich, Nekyia , Leipzig, 1893 ; J.-Reinach, Victor BØrard et l’OdyssØe , „Les
Essais”, 1904, pp. 189-193.
4. K. Meyer [i A. Nutt, The voyage of Bran (Grimm Library), Londra, 1895.
5. J. Zemmrich, Toteninseln und verwandte geographische Mythen , Int. Archiv.
für Ethnogr., vol. IV.
6. Cf. Strehlow-Leonhardi, Die Arenda und Luritja-Stämme , Frankfurt, 1907,
vol. I (1907), p. 15 [i vol. II (1908), p. 6.
7. Cf. Schwally, Das Leben nach dem Tode etc., Giessen, 1892.
8. MaspØro, loc. cit. , vol. I, pp. 693 [i urm.
9. Despre lumile celor mor]i ‘n credin]ele sabeene, cf. N. Siouffi, Études sur la
religion des Soubbas , Paris, 1880, pp. 156-158 ; despre drumurile care duc la
acestea [i le leag\ una de alta, ibidem , pp. 126-129 ; despre riturile funerare
corespunz\toare, ibid., pp. 120, 121 not\, 124-126. Sufletul face c\l\toria ‘n
75 de zile, dar doliul nu dureaz\ dec‘t 60 de zile ; masa colectiv\ [i masa de
comemorare s‘nt absolut obligatorii, ritul „ultimei ‘mbuc\turi” ‘i asigur\mortului, ‘n lumea de dincolo, „ceva ‘n plus fa]\ de por]ia lui obi[nuit\,
care era de obicei insuficient\”.

ARNOLD VAN GENNEP 138
s-a discutat ‘n capitolul III al prezentului volum. Astfel, laponii
omorau un ren la morm‘nt, pentru ca mortul s\ poat\ s\ duc\ la
bun sf‘r[it, ‘nainte de a ajunge la l\ca[ul lui definitiv, c\l\torialui cea grea care dura, dup\ unii, trei s\pt\m‘ni, dup\ al]ii trei
ani
1. S-ar putea cita numeroase alte fapte asem\n\toare. Tre-
cerea este semnalat\, de exemplu, ‘n ritul de „obol dat luiCharon”
2 ; aceast\ concep]ie s-a ‘nt‘lnit ‘n Fran]a, unde se d\dea
mortului cea mai mare moned\ de argint „pentru a fi mai bine
primit pe lumea cealalt\”3 ; concep]ia se men]ine [i ‘n Grecia
modern\. La slavi, banii s‘nt destina]i s\ pl\teasc\ cheltuielile
de c\l\torie, iar la budi[tii japonezi, s‘nt da]i b\tr‘nei care trece
mor]ii peste r‘ul Sandzu ; popula]ia badaga ‘i folose[te pentrutrecerea mor]ilor pe deasupra unui fir. Musulmanii nu pot trece
peste podul format dintr-o sabie ascu]it\, dec‘t dac\ s‘nt puri,
sau „buni” ; ‘n Avesta, podul Cinvat este p\zit de c‘ini, la fel cum‘n Rig-Veda, c‘inii lui Yama, av‘nd blana ‘mpestri]at\ [i patru
ochi, p\zesc drumurile spre unul din s\la[urile de dincolo de
morm‘nt ale vechilor hindu[i, un fel de pe[ter\ „‘nchis\ [i aco-perit\”, la care se ajunge printr-un tunel subteran sumbru
4.
Uneori, cei ‘nzestra]i cu puteri speciale (magicieni, demoni,
zeit\]i) au rolul de a ar\ta mor]ilor drumul sau de a-i conduce‘n grupuri (psihopompe). O astfel de func]ie este cunoscut\ ‘n
cazul lui Isis [i al lui Hermes-Mercur. La indienii musquakie
(Vulpi sau Utagami), rolul c\l\uzei mortului spre Preeriile dedincolo de morm‘nt este interpretat, cu ocazia ridic\rii doliului,
de un t‘n\r r\zboinic care ia numele mortului, c\l\re[te c‘teva
mile, face un ocol [i se ‘ntoarce ; el p\streaz\ ‘ncep‘nd din acelmoment numele respectiv [i se consider\ fiu adoptiv al rudelor
mortului
5.
1. N. Kharuzin, Russkie Lopary , Moscova, 1890, pp. 157-158 ; pentru alte fapte
similare, cf. Mikhailowski, Shamanstvo , pp. 19-24.
2. Cf. R. AndrØe, Totenmünze , in : Ethnogr. Parall. , seria a 2-a, 1889, pp. 24-29 ;
MØlusine , passim .
3. J.-B. Thiers, TraitØ des superstitions , Paris, 1667 ; pentru alte paralele fran-
ceze, a se vedea P. SØbillot, Le Folk-Lore de France , vol. I, p. 419, unde se
g\sesc informa]ii despre traversarea unei m\ri interioare pentru a ajunge ‘n
Infern.
4. Cf. Oldenberg, La religion du Veda , trad. V. Henry, Paris, 1903, pp. 450-462 ;
un alt l\ca[ al mor]ilor este ‘n cer ; Oldenberg are dreptate s\ considere
aceste dou\ concep]ii independente [i juxtapuse ; ele nu reprezint\ ‘ns\elementele unui sistem dualist. Aceast\ coexisten]\ a unor credin]e diferite
la acela[i popor este un fapt frecvent, iar localizarea mor]ilor ‘n unul sau
altul dintre l\ca[uri nu se face conform unui principiu etic, ci social [imagico-religios.
5. D-[oara Owen, Folk-Lore of the Musquakie , Londra, (Folk-Lore Society), 1902,
pp. 83-86.

139
~n sf‘r[it, la indigenii luisenio din California ceremonia inclu-
de o reprezentare dramatic\, o ac]iune direct\ care : 10 ‘ndep\r-
teaz\ de pe p\m‘nt spiritele mor]ilor ; 20 le „leag\”, le fixeaz\
cu o leg\tur\ material\ de cele patru col]uri ale cerului [i, mai
ales, de Calea Lactee1.
~n continuare, voi prezenta ‘n detaliu ideile pe care [i le face
despre lumea de dincolo popula]ia haida2, datorit\ unor motive
foarte r\sp‘ndite care se reg\sesc combinate ‘n ele. Drumul spre
acel ]inut trece pe l‘ng\ malurile unui fel de golf, de cealalt\parte afl‘ndu-se ]inutul sufletelor ; unul dintre spirite trimite
mortului o barc\ ; barca se mi[c\ singur\. Ajuns pe cel\lalt mal,
mortul ‘ncepe s\-[i caute so]ia, ceea ce dureaz\ foarte mult, c\cisatele s‘nt aici ‘mpr\[tiate, a[a cum s‘nt [i ‘n lumea celor vii la
haida ; fiec\rui mort ‘i este destinat\ o singur\ femeie. Murind,
omul indic\ satul ‘n care dore[te s\ tr\iasc\, fiindu-i trimi[i me-sageri care ‘l c\l\uzesc ‘n c\l\torie. Fiecare ofrand\ adus\ mor-
tului se ‘nmul]e[te, spre folosul lui ; iar c‘nturile funerare fac ca
mortul s\ intre ‘n satul lui cu fruntea sus. Mor]ii trimit bog\]iirudelor s\race de pe p\m‘nt. ~n ]inutul sufletelor se petrece [i
se execut\ dansuri sacre. Dincolo de acest ]inut, locuie[te un
[ef numit Marele Nor Mi[c\tor, [i de el depinde dac\ somoniivor fi sau nu din abunden]\. Dup\ un timp, mortul ‘[i preg\te[te
o barc\, ‘[i adun\ bunurile [i, pl‘ns de tovar\[i, pleac\ ‘n ]inutul
numit Xada ; acolo are loc a doua lui moarte ; apoi trece prin oa treia [i o a patra moarte. La a cincea, revine pe p\m‘nt ca
musc\ albastr\. Al]ii cred c\ cele patru mor]i nu se produc dec‘t
dup\ ce a r\mas de mai multe ori om. ~n sf‘r[it, exist\ ]inuturidiferite pentru cei ‘neca]i, cei care au avut parte de o moarte
violent\, [amani etc.
Iat\ acum riturile funerare pentru un decedat obi[nuit
3. Mor-
tului i se vopse[te fa]a, i se pune un acoper\m‘nt sacru pe cap
[i este a[ezat ‘n racl\ ; r\m‘ne astfel 4 p‘n\ la 6 zile. Se interpre-
teaz\ c‘ntece magice speciale. „C‘ntecele” s‘nt intonate mai ‘nt‘ide c\tre membrii clanului, apoi de cei din clanul opus. ~n „focul
de jelanie” s‘nt aruncate tot felul de alimente, b\uturi [i frunze
de tutun pe care mortul le va duce, ‘nmul]ite, ‘n lumea de
dincolo ; rudele ‘[i pun ‘nsemnele de doliu (se rad ‘n cap [i ‘[iFUNERALIILE
1. C. Goddard du Bois , The Religion of the Luisenio Indians , in : Univ. Cal.
Publ., vol. VIII, n.3, Berkeley, 1908, pp. 83-87.
2. J.-R. Swanton , Contributions to the ethnology of the Haida , in : Jesup. North
Pacific Expedition , vol. V, partea I, New-York [i Leiden, 1905, pp. 34-37.
3. Pentru rituri, a se vedea ibidem , pp. 52-54 [i 34-35.

ARNOLD VAN GENNEP 140
m‘njesc fa]a cu smoal\) ; sicriul este scos printr-o gaur\ din
perete [i este dus ‘n „casa funerar\” unde nu pot fi depu[idec‘t cei din acela[i clan. Timp de zece zile, v\duva poste[te,
folose[te o piatr\ ‘n loc de pern\ [i se scald\ zilnic, dar nu ‘[ispal\ fa]a etc. Apoi ea ‘i adun\ pe copiii din clanul opus [i le
ofer\ o mas\ „pentru a se putea c\s\tori” (popula]ia haida este
exogam\) ; un alt informator i-a spus lui Swanton c\ riturile dedoliu „seam\n\ mult cu cele ale fetelor la pubertate”. Rezu-
m‘nd, av‘nd ca obiect crearea unei leg\turi ‘ntre cadavru [i cei
din clan [i ‘nzestrarea mortului cu toate cele necesare pentruc\l\torie [i pentru via]a de dincolo de morm‘nt, riturile s‘nt ‘n
acela[i timp profilactice animiste (gaura din peretele casei,
sicriul, cavoul etc., ‘mpiedic\ re‘ntoarcerea) [i profilactice con-tagioniste (doliu, b\i etc.).
Riturile funerare din Egiptul antic constituie un bun exemplu
pentru un sistem de rituri de trecere av‘nd ca scop agregarea lalumea mor]ilor. Nu voi examina aici dec‘t ritualul osirian
1. Ideea
fundamental\ este identitatea dintre Osiris [i mort, pe de o par-
te, dintre soare [i mort, pe de alt\ parte ; cred c\ trebuie s\ fiexistat mai ‘nt‘i dou\ ritualuri diferite care s-au unit pe tema
mor]ii [i a rena[terii. Ca [i Osiris, mortul este dezmembrat, apoi
reconstituit ; este mort [i rena[te ‘n lumea mor]ilor, de unde [iseria riturilor de re‘nviere. Ca Ra-Soare, mortul moare ‘n fiecare
sear\ : ajuns la intrarea ‘n Hades, mumia sa este aruncat\ [i p\r\-
sit\ ; dar seria de rituri prin care trece, pe timpul nop]ii, ‘n barcasoarelui, ‘l re‘nvie [i iat\ c\ diminea]a este din nou viu, preg\tit
s\-[i reia c\l\toria zilnic\ ‘n lumin\, deasupra lumii celor vii.
Aceste rena[teri multiple din ritualul solar au fost sintetizate‘ntr-o singur\ reconstituire, a ritualului osirian, la sosirea ‘n
Hades a celui decedat, astfel ‘nc‘t reconstituirea a ajuns s\ fie
s\v‘r[it\ zilnic. De altfel, acest fenomen de convergen]\ r\spun-dea concep]iei generale c\ sacrul, divinul, magicul, puritatea se
pierd dac\ nu s‘nt re‘nnoite prin rituri periodice.
Iat\ acum schema sincretic\, realizat\ dup\ Cartea celor din
Hades [i Cartea Por]ilor
2. Duat-ul (Hades-ul) a fost reprezentat
diferit ‘n func]ie de epoc\ [i loc : prin ‘mbin\ri [i combina]ii,
1. G. MaspØro, Les hypogØes royaux de ThŁbes , in : Et. de myth. et d’arch. eg.
vol. II (1893), pp. 1-187 ; G. JØquier, Le livre de ce qu’il y a dans l’HadŁs ,
Paris, 1894 ; A. Moret, Le rituel du culte divin journalier , Paris, 1902 [i Du
caractŁre religieux de la royauØ pharaonique , Paris, 1903.
2. Aceast\ Carte a fost realizat\ pentru a concilia teoria solar\ cu teoria osirian\
de care Cartea celor din Hades nu ]inea cont ; a se vedea rezumatul lui G.
MaspØro, Études de myth et d’arch. eg. , vol. II, pp. 163-179.

141
preo]ii tebani au elaborat un plan complet ; Duat-ul este „ase-
menea unui templu imens, foarte lung, ‘mp\r]it ‘ntr-un anumit
num\r de ‘nc\peri desp\r]ite de u[i, av‘nd, la fiecare cap\t ocurte exterioar\ [i un pilon situat at‘t ‘n lumea din\untru c‘t [i
‘n cea din afar\”
1. La prima or\ a nop]ii, soarele deja mort face
s\ se deschid\ por]ile p\zite de cynocefali [i genii, dup\ ceprimise ‘n barca sa sufletele „pure”, adic\ ‘nmorm‘ntate con-
form riturilor [i ‘nzestrate cu talismanurile necesare ; ceilal]i
mor]i s‘nt sorti]i s\ vegeteze pentru totdeauna, ‘n fa]a por]ilor
2.
Dup\ Cartea Por]ilor , acestea, aidoma cu ale unor fort\re]e,
s‘nt p\zite la intrare [i la ie[ire de o zeitate momiform\, la
col]uri de doi uroeus care arunc\ fl\c\ri [i de nou\ zei-mumii ;
trecerea era ob]inut\ printr-o parol\ magic\3. Apoi ‘ncepea
c\l\toria descris\ de C\l\uza C\l\torului ‘n Lumea de dincolo4.
Pentru detalii, fac trimitere la lucr\rile citate [i subliniez c\fiecare compartiment era separat de precedentul [i de urm\-
torul prin por]i care trebuiau deschise printr-un ritual. Nu se
cunosc numele primelor trei por]i [i al ultimei ; a patra [i urm\-toarele se numeau : „Cea care ascunde coridoarele” ; „St‘lpul
zeilor” ; „Cea plin\ de s\bii” ; „Portalul lui Osiris” ; „Cea care st\
‘n picioare nemi[cat\” ; „P\zitoarea rev\rs\rii apelor” ; „Cea ma-re printre fiin]e, care d\ na[tere formelor” ; „Cea care ‘nchide
zeii din Hades”. La ie[ire, se g\sea un alt vestibul.
Acestor „deschideri de por]i” le corespundea ‘n ritualul cul-
tului zilnic, deschiderea por]ilor naosului : 1
0 se rupea leg\-
tura ; 20 se desprindea sigiliul ; 30 se deschidea z\vorul5. Urma
dezmembrarea [i reconstituirea zeului, rit care f\cea parte, [iel, din categoria riturilor funerare (deschiderea gurii
6 etc.). A
doua deschidere a naosului o ‘nt\rea pe prima ; zeul era sp\lat
cu ap\ [i t\m‘ie, era acoperit cu panglici sacre, era uns cufarduri [i uleiuri parfumate. ~n sf‘r[it, statuia era pus\ la locul
ei ‘n naos, a[ezat\ pe nisip, la fel ca [i mumia [i statuia mortului
din ritualul funerar, naosul fiind din nou ‘nchis, printr-un ritualce constituia ritul principal de ie[ire din sanctuar
7. Or, scopulFUNERALIILE
1. JØquier, loc. cit., p. 19.
2. JØquier, loc. cit., pp. 20, 39-41 ; MaspØro, HypogØes , pp. 43-44, cf. discursului
zeului c\tre cynocefali pentru „deschiderea por]ilor”.
3. MaspØro, loc. cit., pp. 166-168 ; despre poarta care se deschide la locul
judec\]ii, a se vedea Cartea Mor]ilor , cap. CXXV, 1, 52 [i urm.
4. MaspØro, Études , vol. I, p. 384.
5. Moret, Rituel , pp. 35 [i urm.
6.Ibidem , pp. 73-83 [i 87-89 ; cf. MaspØro , Le rituel du sacrifice funØraire , in :
Études etc., vol. II, pp. 289-318.
7.Ibidem , pp. 102-212 [i pl. III.

ARNOLD VAN GENNEP 142
1. Moret, Rituel , p. 226 ; cf. ibidem , pp. 10-15 [i supra .
2. Compartimentele Hades-ului apar]in la cel pu]in dou\ sisteme ini]ial diferite.
Rena[terea definitiv\ se ob]ine la ora a XII-a dup\ ritualul teban, c‘nd barca
divin\ str\b\tuse deja, de la coad\ spre cap, [arpele gigantic „Via]a-Zeilor”.JØquier asociaz\ aceast\ imagine cu re‘nnoirea, datorit\ propriet\]ii [ar-
pelui de a-[i schimba pielea ‘n fiecare an, loc. cit., pp. 132-133. Dar aceasta
nu explic\ sensul trecerii prin cele dou\ capete de taur (MaspØro, loc. cit.,
vol. II, pp. 169-171) ; despre ora a XII-a, cf. ibidem , pp. 96-101.
3. Cf., ‘ntre al]ii, MaspØro loc. cit., vol. I, pp. 23, sq.,29. Se va observa c\
mumificarea are ca scop tocmai s\ permit\ rena[terea ca via]\ de dincolode morm‘nt.
4. Smirnov-Boyer, Les populations finnoises de la Volga et de la Kama , vol. I,
Paris, 1898, p. 138.
5. A se vedea supra p. 135 [i sursele citate.
6. Gondatti, p. 39.cultului divin era s\-l re‘nvie zilnic pe Ra-Osiris, soarele, la fel
cum riturile funerare : 10 re‘nviau mortul, transform‘ndu-l ‘n
zeu prin mumificare [i diverse rituri ; 20 ‘mpiedicau, prin recon-
stituirea [i rena[terea nocturne, moartea adev\rat\ [i defini-
tiv\1. De unde [i paralelismul2 ‘ntre riturile funerare, cultul
zilnic, inaugurarea templului [i ritualul de ‘ntronare. Acest para-
lelism este, desigur, cazul extrem [i cel mai sistematizat din
c‘te cunosc, al reprezent\rii dramatice a temei mor]ii [i rena[-
terii, prin moartea [i rena[terea, ‘n acela[i timp, a Soarelui-Ra,
a lui Osiris, a lui Horus, a regelui, a preotului [i a fiec\rui mort
„pur”. ~n sf‘r[it, voi ad\uga c\ na[terea p\m‘ntean\ era ea ‘ns\[i
o rena[tere3.
Toate aceste rituri ‘l ‘mpiedicau pe cel decedat s\ moar\ din
nou ‘n fiecare zi, fapt considerat posibil la numeroase popoare,
[i care se combin\ uneori cu ideea c\, de fiecare dat\, mortul
trece dintr-un l\ca[ ‘n altul, a[a cum am v\zut la popula]ia
haida. De asemenea, cerem‘[ii cred fie c\ mortul poate muri,
fie (cerem‘[ii din Viatka) c\ omul poate muri de [apte ori,
trec‘nd de la o lume la alta, preschimb‘ndu-se ulterior ‘n pe[te4.
Riturile cerem‘[e constau ‘n hr\nirea mortului, mai des la
‘nceput, apoi periodic, prin „comemor\ri”. Astfel se explic\,cel pu]in ‘n parte, riturile alimentare [i somptuare ale vogulilor
[i ostiacilor, care cred c\ sufletul mortului mai tr\ie[te un timp
‘n lumea submarin\ sau cereasc\
5, apoi se mic[oreaz\ treptat
p‘n\ ajunge la dimensiunile unei anumite insecte sau se trans-
form\ ‘n acea insect\, apoi dispare ‘n ‘ntregime6. De altfel,
doctrina unor lumi suprapuse este r\sp‘ndit\ ‘n Asia [i ea exista
‘n mithriacism (cele [apte lumi planetare, cu ini]ieri succesive).
Indivizii pentru care nu s-au executat rituri funerare, la fel
ca [i copiii neboteza]i, cei ce nu au primit nume sau au r\mas

143
neini]ia]i, s‘nt sorti]i unei existen]e jalnice, f\r\ a putea vreo-
dat\ s\ p\trund\ ‘n lumea mor]ilor sau s\ fie agrega]i la socie-
tatea lor. S‘nt mor]ii cei mai periculo[i ; ei ar dori s\ revin\ ‘nlumea celor vii [i, neput‘nd s-o fac\, se comport\ ca ni[te str\ini
ostili. Lipsindu-le mijloacele de subzisten]\ pe care mor]ii le
g\sesc ‘n lumea lor, trebuie s\ [i le procure pe socoteala celorvii. Mai mult, mor]ii f\r\ ad\post au adesea o dorin]\ aprig\ de
r\zbunare. Astfel, riturile funerare s‘nt ‘n acela[i timp rituri utili-
tare cu b\taie lung\ : ele ‘i ajut\ pe supravie]uitori s\ scape dedu[manii lor eterni. Clasa mor]ilor de acest tip se formeaz\ ‘n
mod diferit la diverse popoare : pe l‘ng\ indivizii cita]i, mai intr\
‘n aceast\ categorie cei lipsi]i de familie, sinuciga[ii, cei mor]i‘n c\l\torie, omor‘]i de tr\snet sau datorit\ viol\rii unui tabu etc.
Cel pu]in ‘n teorie, deoarece un acela[i fapt nu antreneaz\ ace-
lea[i consecin]e la toate popoarele [i, subliniez din nou, schemariturilor de trecere nu este absolut universal\.
~n acest sens, voi cita variantele cunoscute cu privire la
soarta sinuciga[ilor dincolo de morm‘nt. R. Lasch
1 a g\sit patru
categorii : 10 sinuciderea este considerat\ un fapt normal, soarta
sinuciga[ului fiind aceea[i cu a mor]ilor obi[nui]i ; mai mult
dec‘t at‘t, sinuciderea, ‘n cazul unei boli grave, a unei mutil\rietc., reprezint\ un mijloc de a proteja sufletul ‘mpotriva sl\birii
sau mutil\rii ; 2
0 sinuciderea este r\spl\tit\ pe lumea cealalt\
(‘n cazul r\zboinicului, a v\duvei etc.) ; 30 sinuciga[ul nu poate
fi agregat la societatea mor]ilor [i e sortit s\ r\t\ceasc\ ‘n lumea
mor]ilor [i ‘n lumea celor vii ; 40 sinuciderea este pedepsit\ ‘n
lumea de dincolo, iar sinuciga[ul trebuie s\ r\t\ceasc\ ‘ntrecele dou\ lumi p‘n\ la ‘mplinirea timpului pe care l-ar fi tr\it ‘n
mod normal ; sau nu este admis dec‘t ‘ntr-o regiune inferioar\
din lumea mor]ilor, unde este pedepsit prin chinuri etc. (in-fern). Se ‘n]elege c\ riturile funerare – at‘t riturile profilactice
[i purificatoare, c‘t [i cele de trecere ; difer\ dup\ cum sinu-
ciga[ul intr\ ‘n una sau alta din aceste patru categorii.
Considera]ii similare se reg\sesc [i ‘n riturile de re‘nviere [i
de re‘ncarnare. ~ntr-adev\r, chiar dac\ sufletul a fost desp\r]it
de cei vii [i agregat la lumea mor]ilor, el poate merge [i ‘n sensinvers ; poate reapare printre cei vii, de la sine sau sub con-
str‘ngerea altcuiva. Mecanismul este uneori foarte simplu : e de
ajuns ca sufletul s\ se re‘ncarneze ‘ntr-o femeie [i s\ reapar\FUNERALIILE
1. R. Lasch, Die Verbleibsorte der abgeschiedenen Seele der Selbstmörder , in :
Globus , 1900, vol. LXXVII, pp. 110-115.

ARNOLD VAN GENNEP 144
sub form\ de copil ; aceast\ credin]\ se ‘nt‘lne[te, printre al]ii,
la tribul arunta din Australia, care crede c\ sufletele stau ascun-
se [i p‘ndesc ‘n pietre, copaci etc., [i c\ de acolo atac\ femeiletinere, grase [i ispititoare. ~nc‘t, riturile de reintegrare la lumea
celor vii au fost studiate ‘n leg\tur\ cu na[terea copilului [i cu
darea numelui. Ceremoniile popula]iei lushei din Assam
1 ofer\
un bun exemplu de astfel de „etern\ re‘ntoarcere”. Mortul este
‘mbr\cat cu hainele sale cele mai bune [i legat ‘n pozi]ie [ez‘n-
d\ pe un e[afod de bambus ; i se pun al\turi ustensilele [iarmele corespunz\toare sexului ; se taie un porc, o capr\ [i un
c‘ine, din care se ‘nfrupt\ toate rudele, prietenii [i vecinii ; i se
d\ [i mortului s\ m\n‘nce [i s\ bea. Apoi, la venirea serii, estepus ‘ntr-o groap\ s\pat\ ‘n imediata apropiere a casei ; ruda
cea mai apropiat\ ‘[i ia adio de la el [i ‘l roag\ s\ preg\teasc\
totul pentru cei care vor veni ‘n urma sa. ~ntr-adev\r, sufletul‘nso]it de sufletele porcului, caprei [i c‘inelui, f\r\ de care nu
ar putea g\si drumul, merge, ‘mbr\cat [i echipat, ‘n ]ara
Mi-thi-hua, unde via]a este foarte grea. ~ns\, dac\ ‘n timpulvie]ii, mortul a v‘nat animale, a omor‘t oameni sau a dat petre-
ceri pentru ‘ntregul sat, el merge ‘ntr-un ]inut pl\cut, pe cel\lalt
mal al unui r‘u, unde nu face altceva dec‘t s\ petreac\. Femeile,neput‘nd s\ lupte, s\ v‘neze sau s\ dea petreceri, nu pot ajunge
‘n ]ara aceasta minunat\ dec‘t dac\ s‘nt duse de so]ii lor. Dup\
un timp, sufletul p\r\se[te una sau alta din aceste regiuni [irevine pe p\m‘nt sub form\ de viespe ; dup\ un alt interval de
timp, se transform\ ‘n ap\, apoi se evapor\ sub form\ de rou\ ;
iar dac\ o pic\tur\ de rou\ cade pe un om, acela va avea uncopil care va fi re‘ncarnarea mortului
2. La na[terea copilului,
s‘nt t\ia]i doi pui, apoi mama se spal\ [i face baie copilului. ~n
primele [apte zile, sufletul copilului st\ ag\]at, ca o pas\re, deve[mintele [i de corpurile p\rin]ilor s\i ; iat\ de ce ace[tia fac
c‘t mai pu]ine mi[c\ri [i zeul domestic este ‘mbunat prin sacri-
ficii. Urmeaz\ tot felul de ceremonii, ‘n cursul uneia dintreacestea ruda cea mai apropiat\, pe linie matern\, d‘nd un nu-
me copilului, adic\ agreg‘ndu-l definitiv la clan.
~n sf‘r[it, reamintesc c\ sufletele mor]ilor se re‘ncarneaz\
uneori direct ‘n animale, plante etc., adic\ ‘n totemuri. ~n aceste
cazuri, au loc rituri de agregare a mortului la societatea totemic\.
1. Maiorul Shakespear, in : Census of India , 1901, vol. I, Ethnographical
Appendices , Calcutta, 1903, p. 225.
2. Este unul din cazurile, foarte rare, de re‘ncarnare prin tat\.

145
Nu ‘ntotdeauna ‘n lumea de dincolo exist\ un loc special
destinat mor]ilor. Adesea, ei se ad\postesc prin ‘mprejurimile
casei, ale morm‘ntului (numit „izba mortului”, la popula]iavotiak) sau cimitirul (numit „satul mor]ilor” de c\tre popula]ia
mandan). ~n acest caz, ‘ngroparea constituie adev\ratul rit de
agregare la lumea general\ a mor]ilor. Faptul este foarte evidentla cerem‘[i, care, probabil sub influen]a t\tarilor, cred [i ‘ntr-o
lume de dincolo
1, asem\n\toare cu cerul ostiacilor ; acolo se
ajunge, fie pe o pr\jin\ servind de pod peste un cazan, fieurc‘nd pe o scar\. {i mor]ii mordvini au ca ad\post morm‘ntul
sau cimitirul
2. Leg\tura cu cei vii, deci perioada de prag, du-
reaz\ ‘n acest caz mai mult, cei vii re‘nnod‘nd-o periodic, a[acum s-a spus, fie prin mese ‘n comun sau vizite, fie hr\nind
mortul (gaur\ ‘n p\m‘nt [i ‘n sicriu, trestie, alimente puse pe
morm‘nt etc.). Dar vine ‘ntotdeauna un moment c‘nd leg\turase rupe, dup\ ce s-a sl\bit treptat. ~n acest caz, are loc ultima
comemorare sau ultima vizit\ etc., care con]ine rituri de se-
parare fa]\ de mort [i de reconsolidare a societ\]ii, restr‘ns\sau larg\, a celor vii.
Iat\ acum o list\ a riturilor de trecere considerate ‘n mod
izolat, list\ care, la fel ca altele prezentate ‘n acest volum, nuare preten]ia de a fi complet\.
Printre riturile de separare, dintre care unele au fost trecute
‘n revist\, se cuvin incluse : diversele procedee de transport alcadavrului afar\ ; arderea uneltelor, a casei, a bijuteriilor, a
averii mortului ; uciderea so]iilor, a sclavelor, a animalelor sale
preferate ; sp\l\rile, ungerile [i, ‘n general, riturile numite depurificare ; tabuurile de orice fel. Pe l‘ng\ acestea, exist\ pro-
cedeele materiale de separare : groap\, sicriu, cimitir, ‘mprej-
muire de nuiele, depunere a cadavrelor ‘n copaci, mormane depietre etc. care se construiesc sau se utilizeaz\ ritual, ‘nchi-
derea sicriului sau a morm‘ntului care ‘ncheie adesea ‘ntregul
rit ‘ntr-un mod solemn. Ca rituri colective, s‘nt ceremoniileperiodice de alungare a sufletelor celor mor]i ‘n afara casei, a
satului, a teritoriului tribal. Ritului de „r\pire” a miresei ‘i cores-
pund luptele pentru cadavru, at‘t de r\sp‘ndite ‘n Africa, pentrucare nu pare s\ se fi g\sit p‘n\ acum adev\ratul sens : cei vii nu
vor s\ piard\ pe unul din membrii societ\]ii, dec‘t dac\ s‘ntFUNERALIILE
1. Smirnov (trad. P. Boyer ), Les populations finnoises des bassins de la Volga et
de la Kama , vol. I, TchØrØmisses et Mordves, Paris, 1898, pp. 133-144.
2.Ibidem , pp. 357-376.

ARNOLD VAN GENNEP 146
for]a]i, c\ci are loc o sc\dere a puterii sociale. Din acest motiv,
luptele s‘nt cu at‘t mai violente cu c‘t pozi]ia mortului ‘n socie-tate era mai ‘nalt\
1. C‘t despre distrugerea propriu-zis\ a ca-
davrului (incinerare, gr\birea putrefac]iei etc.), aceasta are caobiect dezagregarea p\r]ilor componente, corpuri [i suflete ; ‘nciuda afirma]iilor lui Hertz, foarte rar resturile (oase, cenu[\)
constituie noul corp al mortului ‘n via]a de apoi
2.
Ca rituri de agregare, voi cita ‘n primul r‘nd mesele de dup\
funeralii [i cele prilejuite de s\rb\torile de comemorare, meseav‘nd drept scop s\ re‘nnoade pentru membrii unui grup r\ma[i‘n via]\, [i, uneori, cu defunctul, lan]ul rupt prin dispari]iaunuia din elementele sale. Adesea, o astfel de mas\ are loc [icu prilejul renun]\rii la doliu. C‘nd funeraliile se desf\[oar\ ‘ndou\ etape (provizorii [i definitive), la sf‘r[itul primei etape deobicei, se ofer\ rudelor o mas\ de comuniune, la care se presu-pune c\ asist\ [i mortul. ~n sf‘r[it, dac\ este invitat [i tribul,clanul sau satul, modul de convocare (tobe, mesager etc.) subli-niaz\ [i mai mult caracterul ritual colectiv al mesei la careparticip\ membrii grupurilor interesate.
C‘t despre riturile de agregare la lumea de dincolo, acestea
s‘nt echivalente cu riturile de ospitalitate, de agregare la clan,de adop]ie etc. Adesea, faptul este sugerat sub form\ de tabu-uri, ‘n legendele av‘nd drept tem\ central\ cobor‘rea ‘n infernsau c\l\toria ‘n ]ara mor]ilor : nu trebuie s\ m\n‘nci ‘mpreun\cu mor]ii, s\ m\n‘nci sau s\ bei ceva produs ‘n ]ara lor, s\ ‘ila[i s\ te ating\ sau s\ te ‘mbr\]i[eze, s\ accep]i daruri de la eietc. Pe de alt\ parte, a bea laolat\ cu un mort determin\ agre-garea la lumea lui [i, ‘n consecin]\, permite s\ c\l\tore[tiprintre ei f\r\ pericol ; acela[i efect ‘l are [i plata (‘n bani etc.).Printre riturile de detaliu, voi cita lovitura cu b‘ta ‘n cap pecare o dau mor]ii noului venit
3 ; ultima ‘mp\rt\[anie a cre[tini-
lor ; a[ezarea mortului pe p\m‘nt. ~n sf‘r[it, probabil c\ trebuies\ includem ‘n aceast\ categorie „dansurile mor]ilor” executatede c\tre anumi]i amerindieni, de indigenii anyanja
4 ‘n Africa
etc., de membrii societ\]ilor secrete sau din alte societ\]i ma-
gico-religioase speciale.
1. Pentru referin]e, a se vedea Hertz, loc. cit., pp. 128, 42.
2.Loc. cit , p. 78, modific‘nd o teorie prea exclusivist\ a lui Kleinpaul.
3. Haddon, Cambridge expedition to Torres Straits , vol. V, 1906, p. 355 ; acela[i
rit face parte [i din riturile de c\s\torie ; cf. supra , p. 117.
4. A se vedea A. Werner, The Natives of British East Africa , Londra, 1906, p. 229 ;
R.-S. Rattray, Some folk-lore stories and songs in Chinyanja , Londra, 1907,
p. 179.

147
CAPITOLUL IX
ALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
Despre unele rituri de trecere considerate izolat : 10 p\r ; 20v\l ;
30 limbaje speciale ; 40 rituri sexuale ; 50 lovituri [i flagel\ri ;
60prima oar\ – Ceremonii anuale, sezoniere, lunare, cotidiene –
Moarte [i rena[tere – Sacrificiu, pelerinaj, jur\m‘nt – Pragurile –
Paralelism ritual sistematizat ‘n Egiptul antic.
Ar trebui s\ examin\m acum fiecare rit de trecere [i s\
demonstr\m c\ este ‘ntr-adev\r rit de separare, de prag sau de
agregare. Am avea astfel material suficient pentru mai multe
volume, aproape fiecare rit put‘nd fi interpretat ‘n mai multemoduri, dup\ cum face parte dintr-un sistem complet sau este
un rit izolat, executat cu o anumit\ ocazie
1. Exist\ mai multe
enumer\ri2, toate riturile care con]in actul de a t\ia, pe de o
parte, sau de a lega, pe de alt\ parte nefiind subiecte de con-
trovers\. Astfel, am explicat circumcizia ca rit de separare [iam demonstrat c\ utilizarea „leg\turii sacre”, a „funiei sacre”, a
nodului este foarte r\sp‘ndit\, la fel ca [i obiectele analoge,
br‘ul, inelul, br\]ara [i coroana, cea din urm\ mai ales ‘n riturilede c\s\torie [i de ‘ntronare, forma ei primitiv\ fiind diadema.
Pentru unele dintre riturile pe care le consider a fi de trecere
trebuie totu[i s\ dau, pe scurt, argumentele mele.
1. P\r. Aceste rituri au f\cut obiectul monografiei lui Wilken
3,
ale c\rui opinii au fost acceptate [i dezvoltate, printre al]ii, de
Robertson Smith4, Sidney Hartland etc. ~n realitate, ceea ce se
nume[te „sacrificiul p\rului” cuprinde dou\ opera]ii distincte :
a) t\ierea p\rului ; b) consacrarea sau sacrificarea lui. Or, a-]i
1. Vom compara ‘n aceast\ privin]\ riturile semnalate de E. Monseur, La
proscription religieuse de l’usage rØcent , in : Rev. de l’Hist. des Rel. , vol. LIII
(1906), pp. 290-305.
2. A se vedea supra , pp. 25-26, 35-37, 44-45, 52-53, 57, 58, 64, 118, 120, 121,
145-146.
3. J.-A. Wilken, Das Haaropfer , in : Revue coloniale Internationale , vol. III ; cf.
Frazer, Golden Bough ., vol. I, pp. 368-389, pentru o colec]ie complet\ a
faptelor.
4. Rob. Smith, Die Religion der Semiten , pp. 248-255.

ARNOLD VAN GENNEP 148
t\ia p\rul ‘nseamn\ a te separa de lumea anterioar\, a consacra
p\rul ‘nseamn\ a te uni cu lumea sacr\ [i, ‘n special, cu o
divinitate sau un demon, cu care astfel te ‘nrude[ti. Este ‘ns\doar una din formele de utilizare a p\rului t\iat, ‘n care rezid\,
la fel ca ‘n prepu] sau ‘n unghiile t\iate, o parte din
personalitate. Deseori, o asemenea idee nu exist\, ‘nc‘t nu seprocedeaz\ ‘n nici un fel cu aceste resturi. ~n alte cazuri, ideea
exist\ [i resturile s‘nt ‘ngropate, arse, p\strate ‘ntr-un s\cule],
‘ncredin]ate unei rude etc. La fel, ritul de t\iere, total\ saupar]ial\ (tonsur\), a p\rului se utilizeaz\ ‘n numeroase ‘mpre-
jur\ri diferite : copilul este ras ‘n cap pentru a se marca trecerea
‘n alt stadiu de via]\ ; fata este ras\ ‘n cap ‘n momentul m\ri-ti[ului, c‘nd trece la alt\ clas\ de v‘rst\ ; v\duvele ‘[i taie p\rul
pentru a rupe leg\tura creat\ de c\s\torie, punerea p\rului pe
morm‘nt ‘nt\rind ritul ; uneori, din acela[i motiv, se taie p\rulmortului. Or, exist\ o cauz\ pentru ca ritul de separare s\
afecteze p\rul : prin form\, culoare, lungime [i mod de aranjare,
p\rul are un caracter distinctiv u[or de recunoscut, at‘t indivi-dual c‘t [i colectiv. „La v‘rste foarte fragede, feti]ele din popu-
la]ia rehamna (Maroc) s‘nt rase ‘n cap, cu excep]ia p\rului de
pe frunte [i de pe ceaf\ ; c‘nd ajung la pubertate, ele ‘[i las\p\rul s\ creasc\, p\str‘ndu-l pe frunte a[a cum este, iar restul
[i-l prind pe cre[tet ; c‘nd se m\rit\, ‘[i ‘mpletesc p\rul ‘n dou\
cozi pe spate, dar din momentul ‘n care devin mame ‘[i aduccozile pe deasupra umerilor, pe piept”
1. Astfel, la rehamna,
coafura serve[te la punerea ‘n eviden]\ a stadiilor vie]ii [i a
apartenen]ei la una sau alta dintre categoriile societ\]ii femi-nine. Se pot cita cu u[urin]\ numeroase alte documente asem\-
n\toare. Ce doresc s\ subliniez este c\ tratarea ‘ntr-un anumit
fel a p\rului, de cele mai multe ori, este inclus\ ‘n categoriariturilor de trecere
2.
2. V\l. „De ce, se ‘ntrebase Plutarh, trebuie s\ ‘]i acoperi
capul cu un v\l atunci c‘nd adori zeii  ?” R\spunsul e simplu :pentru a te separa de profan – chiar [i vederea (a[a cum se
afirm\ ‘n leg\tur\ cu shammar-ii) fiind o form\ de contact – [i
a tr\i exclusiv ‘n lumea sacr\. ~n adora]ie, ‘n sacrificiu, ‘nriturile de c\s\torie etc., „acoperirea cu v\l” este temporar\.
1. E. DouttØ, Merrâkech , vol. I, Paris, 1905, pp. 314-315.
2. Rob. Smith, loc. cit., pp. 250-252, a observat bine c\ a t\ia sau a tunde p\rul
este un rit de ini]iere r\sp‘ndit, dar ‘l identific\ cu o hirotonisire ; e maicorect s\ afirm\m c\ acela[i rit exist\ simultan [i ‘n ritul de trecere [i ‘n cel
de hirotonisire.

149
Doar ‘n alte cazuri, separarea [i agregarea (sau ambele) s‘nt
definitive. De exemplu, femeile musulmane, evreicele din
Tunis etc., apar]in‘nd pe de o parte societ\]ii sexuale, pe dealt\ parte, unei societ\]i familiale determinate, trebuie s\ se
izoleze de restul lumii acoperindu-se cu un v\l. ~n mod similar,
‘n catolicism, trecerea de la stadiul liminar (noviciat) la stadiulde agregare definitiv\ la o comunitate este c\lug\rirea (‘n fran-
cez\, ‘n orig. : prendre le voile , n. tr.). ~n sf‘r[it, la unele po-
poare, o v\duv\ se desparte de so]ul disp\rut, fie numai peperioada de doliu, fie pentru totdeauna, sau de celelalte femei
m\ritate [i de b\rba]i, purt‘nd un v\l. Acoperindu-se cu un v\l
dup\ ce b\use cucuta, Socrate se separa astfel de lumea celorvii pentru a se agrega la lumea mor]ilor [i a zeilor ; ‘ns\ trebu-
ind s\ ‘i spun\ lui Criton s\ jertfeasc\ un coco[ lui Esculap,
adic\ dorind s\ se manifeste din nou ca un om viu, el [i-adescoperit fa]a, dar s-a acoperit iar\[i imediat
1. La fel, c‘nd
romanii aduceau jertfe zeilor, acopereau victimele cu un v\l,
dorind s\ le separe astfel de lumea prezent\, pentru a le agregala cealalt\, divin\ [i sacr\. Ritul cre[tin semnalat exista [i el
‘nc\ din vremea ini]ierii ‘n Mistere, av‘nd aceea[i explica]ie.
3. Limbaje speciale . ~n cursul majorit\]ii ceremoniilor amin-
tite, [i mai ales ‘n timpul perioadelor de prag, este utilizat un
limbaj special. El con]ine uneori un ‘ntreg vocabular necu-
noscut sau neutilizat ‘n societatea general\, dar alteori doarinterzice folosirea unor cuvinte din limba uzual\. Exist\ astfel
limbaje pentru femei, pentru ini]ia]i, pentru fierari, pentru pre-
o]i (limbaj liturgic) etc. Este un fenomen similar cu schimbareahainelor, cu mutil\rile, alimenta]ia special\ (tabuuri alimentare)
etc., adic\ un procedeu de diferen]iere absolut normal. Nu
insist asupra acestui punct, deoarece l-am discutat ‘n detaliu ‘nalt\ lucrare
2.
4. Rituri sexuale . Interzicerea actului sexual este un element
inclus ‘n majoritatea ansamblurilor ceremoniale ‘nc‘t, ca [i lim-bajele speciale, nu trebuie clasificat separat. La popoarele laALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. Nu este cazul s\ analiz\m, a[a cum a f\cut S. Reinach ‘n studiul s\u despre
„v\lul de jertf\” ( Cultes, Mythes et Religions , vol. I, pp. 299-311), ideea c\
„vederea unui cadavru ar fi p\tat lumina celest\”. Mai departe (p. 309) el a
‘ntrez\rit o explica]ie asem\n\toare cu cea dat\ de mine, dar f\r\ a merge
p‘n\ la cap\t cu argumentul ; „corela]ia ‘ntre purificare, peniten]\ [i doliu”,apoi ‘ntre acoperirea cu v\l a ini]iatului [i utilizarea unui v\l comun la
riturile de c\s\torie roman [i cre[tin i-ar fi putut ar\ta sensul de rit de
separare [i, simultan, de agregare al acestor practici.
2. A. Van Gennep, Essai d’une thØorie des langues spØciales, in : Revue des
Études Ethnographiques et Sociologiques  ; 1908, pp. 327-337.

ARNOLD VAN GENNEP 150
care coitul nu implic\ nici impuritate, nici pericol magico-reli-
gios, acest tabu nu se manifest\, dar acolo unde exist\ o astfel
de opinie, este firesc ca individul care dore[te s\ intre ‘n lumeasacr\ [i, odat\ intrat, s\ ac]ioneze ca atare, s\ se plaseze [i s\
se men]in\ ‘ntr-o stare de „puritate”. Dar, pe de alt\ parte, [i
este vorba ‘n acest caz de o form\ de pivotare a no]iunii desacru men]ionate ‘n cap. I, totul fiind impur, coitul este „d\t\tor
de putere” ; iat\ de ce este utilizat uneori drept rit cu o efica-
citate superioar\. E evident c\ actul sexual cu o prostituat\consacrat\ unei divinit\]i reprezint\ doar un mijloc, asem\n\tor
cu comuniunea, de agregare la divinitate sau chiar de identi-
ficare cu ea
1. C\ci actului trebuie s\ i se ia ‘n considerare sensul
material de penetrare. Alte rituri, cum ar fi cel din Mylitta (fieca-
re fat\ trebuia s\ se ofere o dat\ unui str\in [i s\ primeasc\ de
la el o moned\), s‘nt mai complexe. Westermarck le-a dat ceamai bun\ interpretare : el ‘l consider\, datorit\ puterii sacre a
str\inului, drept un mijloc de asigurare a fecundit\]ii fetei
2. La
drept vorbind, ea nu era o prostituat\ sacr\ ; actul se executape un teren sacru [i e posibil ca scopul s\ fi reprezentat [i o
agregare a str\inului la divinitate sau la cetate. Tot ca rit de
agregare interpretez coitul, atunci c‘nd el constituie actul de‘ncheiere a ceremoniilor de ini]iere : de exemplu, ‘n Australia,
unde coitul este un rit de agregare a mesagerului la un trib
3, ‘n
timp ce ‘n alte cazuri el constituie un rit destinat s\ asigurebunul mers al ceremoniilor ‘n desf\[urare
4 sau un rit de fra-
ternizare (‘mprumut [i schimb de so]ii, surori etc.).
C‘t despre „desfr‘ul sexual” de dup\ ceremoniile de ini]iere,
c‘nd, la fel ca ‘n ceremoniile unor secte ruse[ti, b\rba]ii [i feme-
ile se ‘mpreuneaz\ dup\ bunul lor plac sau la ‘nt‘mplare, de-
parte de a-l privi ca o reminiscen]\ a pretinsei „promiscuit\]iprimitive”, ‘l consider o expresie complet\ a aceleia[i idei de
agregare : este echivalentul exact al mesei ‘n comun, la care
particip\ to]i membrii unui anume grup special. Pornind de laexisten]a universal\ a meselor ‘n comun, am puea oare s\ ple-
d\m pentru proprietatea comunist\ primitiv\ asupra alimente-
1. Consider inutil s\ discut toate teoriile anterioare ale lui Crawley, Frazer
etc. ; ar fi greu de g\sit un procedeu care s\ exprime mai bine o agregare
at‘t de str‘ns\ [i de intim\ ; chiar masa ‘n comun pare mai complicat\ dec‘t
actul sexual.
2. Westermarck, The origin and development of moral ideas , vol. II, Londra, 1908,
pp. 445-446.
3. Cf. supra , pp. 41-42.
4. A se vedea lucrarea mea Mythes et LØg. d’Austr ., Paris, 1906, pp. LVI-LVII.

151
lor  ? {i ‘n prezent drepturile la proprietatea personal\ s‘nt uitate
c‘nd, la un modest picnic, cu to]ii m\n‘nc\ din ce a adus fie-care. La fel, b\rba]ii se unesc cu femeile pentru ca uniunea‘ntre membrii societ\]ii speciale (totemic\, eretic\ etc.) s\ fie
profund\ [i complet\. C‘t despre mutil\rile organelor sexuale
sau perfor\rile himenului printr-un coit ‘nainte de c\s\torie,acestea nu au vreo semnifica]ie sexual\ propriu-zis\, aspect pecare l-am subliniat ‘n repetate r‘nduri.
Tot ceea ce s-a afirmat mai sus despre practicile hetero-
sexuale r\m‘ne valabil [i pentru cele homosexuale. ~ns\, cum
‘n acest caz, interpret\rile au fost mai confuze iar documentele
mai pu]in detaliate, e necesar s\ cit\m c‘teva exemple. Cuocazia ini]ierii la ingiet (cf. supra , p. 82), un membru v‘rstnic al
societ\]ii se dezbrac\ [i se unge cu var din cap p‘n\-n picioare.El ]ine ‘n m‘n\ unul din capetele unei funii, cel\lalt cap\t fiind]inut de unul dintre novici ; ambii trag de funie [i lupt\ p‘n\
c‘nd b\tr‘nul cade deasupra novicelui [i actul se execut\ ; to]i
novicii, unul dup\ altul, trebuie s\ se supun\ ; or, pederastianu este considerat\ de ace[ti melanezieni un viciu, ci un lucrudistractiv
1. Pe de alt\ parte, se [tie c\ pederastia era un act
normal ‘n societ\]ile de efebi din antichitate, a[a cum esteconsiderat\ [i ‘n prezent, ca pact de prietenie, la albanezi ;
pentru locuitorii „caselor comune”, unde nu era permis traiul
‘n comun al b\ie]ilor [i fetelor
2, primul act de pederastie consti-
tuie un rit de fraternizare. Nu e necesar, cum face J.-Reinach,s\ implic\m aici ideea unui „transfer de for]\ masculin\ de lar\zboinicul puternic la efebul ata[at de el pentru a primieduca]ie militar\ [i civic\”
3. La evrei, prostituatelor sacre,
kedŁshôth , le corespundeau a[a-numi]ii kedŁshim , b\rba]i ‘n-
china]i divinit\]ii, supu[i la pederastie pasiv\ ; [i ‘n acest cazactul era un rit de agregare. Nu m\ voi ocupa aici de b\r-ba]ii-femei, dar voi reaminti ritul din Cos : preo]ii lui Herculepurtau ve[minte de femeie iar mirele se ‘mbr\ca ‘n femeie
pentru a-[i primi mireasa
4. Acest paralelism se explic\ u[orALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. R. Parkinson, Dreissig Jahre in der Südsee , Stuttgart, 1907, p. 611 ; sodomia
este practicat\ ca rit de ini]iere [i ‘n Noua-Guinee : J. Chalmers, Notes on the
Bugilai , British New-Guinea , in : Journ. Anthrop. Inst. , vol. XXXIV (1904),
p. 109.
2. Pentru exemple [i referin]e, a se vedea Havelock Ellis, Études de Psychologie
sexuelle , vol. II, l’Inversion sexuelle , Paris, 1909 ; Westermarck, Origin and
development of moral ideas , vol. II, 1908, pp. 456-489 [i periodicul lui F.-S.
Krauss, Anthropophyteia , Leipzig, 5 volume ap\rute.
3. Ad.J.-Reinach, La lutte de Jacob avec Jahveh etc., in : Rev. des Etudes Ethnogr.
et. Sociol. , 1908, p. 356, nota 5.
4. J.-G. Frazer, Adonis, Attis, Osiris , ed. a 2-a, Londra, 1907, p. 433.

ARNOLD VAN GENNEP 152
admi]‘nd c\ : 10 preo]ii erau „so]iile” lui Hercule [i, ‘n conse-
cin]\, agregarea la acest zeu con]inea un act homosexual ; 20 mi-
rele ac]iona ca ‘n c\s\toriile [amanilor koryak, ‘n care so]uljoac\ rolul so]iei [i so]ia pe cel al so]ului
1, astfel ‘nc‘t acest
paralelism nu este dec‘t o coinciden]\. Chiar ‘n cazul ‘n care
am presupune c\ ritul de c\s\torie a influen]at ritul templului,oricare ar fi motiva]ia deghiz\rii mirelui, cel din urm\ nu poate
fi altceva dec‘t un rit de agregare la divinitate
2. Pederastia
ritual\ se ‘nt‘lne[te [i la indienii pueblo, care efemineaz\ ‘nmod special pe tinerii (numi]i mujerados ) folosi]i ‘n cursul
diverselor ceremonii
3, f\r\ ‘ndoial\ c\ ‘n acela[i scop ca [i
indienii arunta c‘nd posedau ritual femei, actul fiind ‘n ambelecazuri „un lubrifiant magic”.
C‘teva exemple vor demonstra c\ actul sexual cu animalele
poate fi [i el, ‘n unele cazuri, un rit de agregare. Acest rit seprezint\ ‘ntr-o form\ foarte evident\ ‘n Madagascar ; la
antaimoro, un b\rbat nu poate avea rela]ii sexuale cu so]ia sa
dac\ nu le-a avut ‘nainte cu o vi]ic\, ‘ngrijit\ ‘n mod special [i‘mpodobit\ cu flori [i ghirlande : porecla indienilor antaimoro
este „cei care se ‘nsoar\ cu vacile”, iar ritul ar putea fi ‘n leg\-
tur\ cu totemismul
4. La unele triburi din Noua-Guinee britanic\,
actul sexual cu animalele este unul dintre riturile incluse ‘n cere-
moniile de ini]iere5. Reprezentarea dramatic\, sau chiar actul ‘n
sine, joac\ un rol important ‘n aceste ceremonii, la unele popu-la]ii australiene [i amerindiene [i la bushmen-ii din Kalahari,
care execut\ dansul taurului [i al vacilor, dansul curca nului sau al
ariciului, simul‘nd coitul respectivelor animale cu mare exac-titate
6. Eficacitatea magico-religioas\ a ‘mpreun\rii cu animalele
1. Cf. Jochelson, The Koryak ; religion and myth , in : Jesup. North Pacific Exp.,
vol. VI, part. I, New-York [i Leiden, 1905, pp. 52-54.
2. Totu[i, costumul feminin al preo]ilor [i al magicienilor este un fapt destul
de r\sp‘ndit pentru a mai c\uta o alt\ explica]ie ; cf. interesantei note a luiJochelson, The Koryak , p. 53 ; J.-M.-M. van der Burgl, L’Urundi et les
Warundi, Bar-le-Duc, 1905, p. 107 ; J.-G. Frazer, Adonis, Attis, Osiris , ed.
a 2-a, Apendice, pp. 428-435. Ideea schimb\rii hainelor este c\ preotul seconsider\ animat de un spirit feminin sau de o zei]\ cu care dore[te s\ se
identifice. Frazer citeaz\, la p. 434, acela[i rit ca fiind unul de c\s\torie [i
crede c\ are drept scop s\ asigure na[terea copiilor de sex masculin. Opiniaeste inadmisibil\ : dac\ ar fi acceptat\, mirele ar na[te fete sau ar concepe
doar fete. Dup\ p\rerea mea, este vorba aici de un rit de agregare a t‘n\rului
la familia fetei [i al fetei la familia logodnicului sau, mai degrab\, un simplurit de unire ‘ntre doi indivizi, identic cu schimbul de inele, de alimente etc.
3. F. Karsch, Uranismus oder Päderastie und Tribadie bei den Naturvölkern ,
in : Jahrbuch für sexuelle Zwischenstufen , vol. III, 1901, pp. 141-145.
4. Cf. lucr\rii mele Tabou. Tot. Mad. , pp. 249-251, 280-281, 343.
5. J. Chalmers, loc. cit., p. 109.
6. Passarge, Die Buschmänner der Kalahari , Berlin, 1907, pp. 101-104.

153
reiese din urm\toarele prescrip]ii notate ‘n Dalma]ia de dr. Al.
Mitrovici. Pentru a te vindeca de sl\biciune, trebuie s\ te ‘mpre-
unezi cu o g\in\ sau cu o ra]\ ; de blenoragie, cu o g\in\ c\reiai se taie g‘tul ‘n timpul actului ; pentru a st\p‘ni arta diavolilor,
cu o vac\ ; pentru a avea parte de fericire, cu o g\in\ ; pentru a
‘nv\]a limba animalelor, cu un [arpe femel\ ; pentru ca Vila(z‘nele rele) s\ nu fac\ r\u animalelor din gospod\rie, cu o
iap\ ; pentru a fura f\r\ a fi prins, cu o pisic\ ; pentru a avea
parte de fericire ‘n cas\, cu o capr\, adun‘nd sperma [i frec‘ndcu ea u[a casei
1. F\r\ ‘ndoial\, c\ practicile annamite (cu g\ini,
ra]e etc.), at‘t de r\sp‘ndite, ‘nc‘t un european nu trebuie nicio-
dat\ s\ m\n‘nce una din aceste p\s\ri dac\ nu a fost ucis\ ‘nprezen]a sa, se datoresc unor opinii asem\n\toare.
5. Flagelarea este un act care, chiar atunci c‘nd este executat
doar ritual, las\ posibilitatea unor interpret\ri diferite. Estecunoscut\ importan]a sa ‘n psihologia sexual\ ; este una din
cele mai puternice metode erotogene. Dar [i ‘n acest caz, ca [i
‘n cel al riturilor, putem ‘ncadra flagelarea ‘ntr-o categorie maivast\, cea a loviturilor date o singur\ dat\ sau repetate, privite
‘n ansamblu ca o form\ de sadism. Ca rit, flagelarea [i loviturile
pot avea uneori o ac]iune sexual\. Acolo unde nu au aceast\conota]ie, trebuie s\ complet\m interpret\rile admise p‘n\ ‘n
prezent cu teoria conform c\reia loviturile constituie doar un
rit de expulzare a demonului r\ului, a impurit\]ii etc. SalomonReinach
2 a adunat exemple de flagelare ritual\ ‘n antichitate [i
a expus teoria lui Mannhardt, conform c\reia, de Lupercalia,
biciuirea are ca efect ‘ndep\rtarea demonilor ; Frazer vede ‘nea un rit de purificare
3 ; Thomson, un mijloc de a transfera ‘n
corpul pacientului for]a [i vitalitatea arborelui (alun), a ani-
malului (]ap sau capr\), prin intermediul obiectului cu careeste biciuit. Adopt‘nd teoria, S. Reinach vede ‘n flagelare un
„rit de comuniune”, ceea ce eu numesc un rit de agregare.
Aceast\ interpretare trebuie admis\ at‘t pentru Lupercalia c‘t [ipentru flagelarea pe altarul zei]ei Arthemis Orthia. Flagelarea
este un rit important ‘n numeroase ceremonii de ini]iere (dup\
cum am v\zut la tribul zuni)
4 [i echivaleaz\ cu ritul ‘nt‘lnit ‘nALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. Fr.-S. Krauss [i R. Reiskel, trad. cu ad\uguri de Dulaure, Des DivinitØs
gØnØratrices , Leipzig, 1909, p. 181.
2. S. Reinach, La flagellation rituelle , in : Cultes, Mythes et Religions , vol. I,
pp. 173-183.
3. J.-G. Frazer, The Golden Bough , vol. II, pp. 149 [i urm.
4. Cf. supra , pp. 78 [i, pentru un alt caz tipic, H. Webster, Primitive secret
societies , p. 113.

ARNOLD VAN GENNEP 154
Noua-Guinee, const‘nd din a da o lovitur\ de m\ciuc\ ‘n cap
unui individ pentru a-l agrega la clanul totemic, la familie sau
la lumea mor]ilor1. Trebuie s\ observ\m totu[i c\ ‘n unele
cazuri (Liberia, Congo) flagelarea sau loviturile servesc drept
rit material de separare fa]\ de lumea anterioar\, a lovi ‘nsem-
n‘nd [i a t\ia sau a sparge. Reamintesc, ‘n fine, c\ ritul const‘nd
din a bate un obiect este destul de r\sp‘ndit, iar printre riturile
de adaptare exist\ cel al „lovirii de p\m‘nt” sau de „lovire a
marginilor”2.
6. Prima oar\ . „Numai prima oar\ conteaz\”, spune un pro-
verb francez, [i nu e lipsit de interes s\ remarc\m c\ aceast\
idee este universal\ [i se traduce pretutindeni, mai mult sau mai
pu]in evident, prin rituri speciale. ~n mai multe r‘nduri, am v\zut
c\ riturile de trecere nu se prezint\ sub forma lor complet\, nu
ies ‘n eviden]\ sau chiar nu exist\ dec‘t cu prilejul primei treceri
de la o categorie social\ la alta sau de la o situa]ie la alta. Astfel,
pentru a nu mai supra‘nc\rca o lucrare deja stufoas\, m\ voi
limita ‘n acest context la c‘teva indica]ii. Reamintesc mai ‘nt‘i c\
‘n aceast\ categorie s‘nt incluse toate riturile de fondare [i de
inaugurare (cas\, templu, sat, ora[) ; ele con]in ceremonii de
separare de ceea ce este comun sau profan, [i o apropriere sauo consacrare. ~n detaliu, aceste ceremonii con]in ‘ntr-adev\r
rituri profilactice, propi]iatoare etc., dar scheletul lor este dat
de schema riturilor de trecere, vizibil\ mai ales ‘n riturile primei
intr\ri. Chiar [i pentru str\in exist\ rituri ale primei intr\ri ; dup\
acestea, el este liber s\ ias\ [i s\ intre din nou. Prima sarcin\ [i
prima na[tere s‘nt cele mai importante din punct de vedere
ritual, de[i ‘n acest caz motivele igienice [i medicale tind s\
diminueze diferen]ele ‘ntre prima [i celelalte. Na[terea primului
copil, mai ales a primului b\iat, s‘nt evenimente importante, iar
acest punct de vedere se eviden]iaz\ juridic prin dreptul celui
mai v‘rstnic sau de primogenitur\. Prima t\iere a p\rului, primul
dinte, prima hr\nire cu alimente solide, primii pa[i, prima men-
strua]ie : tot at‘tea prilejuri pentru ceremonii variate ca form\,
dar unite prin ideea lor fundamental\ [i paralele prin schema
lor central\. Prima logodn\ este cea mai important\ [i se cu-
noa[te c‘t de discreditat\ este o fat\ a c\rei logodn\ s-a rupt.
Primul act sexual al femeii are caracter ritual, de unde o ‘ntreag\
1. Cf. supra , p. 146.
2. Cf. Brand, Popular Antiquities , cap. XXXVI ; Warde Fowler, The roman Festivals ,
p. 319 ; etc.

155
serie de rituri legate de pierderea virginit\]ii. Prima c\s\torie
este cea mai important\, nu numai datorit\ pierderii virginit\]ii,
c\ci la numeroase popula]ii exist\ o perioad\ preliminar\ c\s\-toriei, c‘nd fata ‘ntre]ine rela]ii sexuale cu b\rba]ii tineri (casa
comun\ ‘n Filipine etc.) sau nu este dat\ logodnicului dec‘t
dup\ o deflorare prealabil\. Din acest motiv, ceremoniile dec\s\torie se simplific\ (sau devin chiar o parodie) atunci c‘nd o
femeie divor]at\ sau o v\duv\ se rec\s\tore[te. Cazul este des
‘nt‘lnit ‘n Ouargla [i citez observa]iile lui Biarnay
1, deoarece au
o valoare general\.
„Trebuie deosebite (la Ouargla) patru tipuri de c\s\torii :
1. C\s\toria ‘ntre doi tineri care nu au mai fost, nici unul
nici cel\lalt, c\s\tori]i. ~n timpul s\rb\torilor [i al ceremoniilor
ce ‘nso]esc sau preced c\s\toria, al c\ror ansamblu se nume[te
islan, t‘n\rul este numit asli iar t‘n\ra taslet sau taselt.
2. C\s\toria ‘ntre un b\rbat v\duv, divor]at sau deja ‘nsurat
cu una sau mai multe femei, [i o t‘n\r\ fecioar\ : este c\s\toria
dintre bumâud [i taselt.
3. C\s\toria dintre un t‘n\r care nu a mai fost c\s\torit ( asli)
[i o femeie v\duv\ sau divor]at\ ( tamet’ut ).
4. C\s\toria ‘n care ambii parteneri au mai fost c\s\tori]i.Petrecerile [i s\rb\torile ocazionate de c\s\torii se restr‘ng
treptat, ca num\r [i importan]\, de la c\s\toriile din prima
categorie, care pot fi numite c\s\torii complete, p‘n\ la celedin a patra categorie, acestea din urm\ fiind considerate doar
o simpl\ formalitate, care intereseaz\ numai viitorii so]i.”
Adaug c\ prima femeie luat\ ‘n c\s\torie are drepturi bine
determinate asupra celorlalte so]ii, la popula]iile poligine. La
popula]ia toda poliandr\, prima paternitate le domin\ pe cele
urm\toare
2, iar un so] sakalava poligin se ‘ngrije[te, printr-un
ceremonial special, s\-[i asigure paternitatea primului copil,
pentru a fi [i tat\l copiilor ce vor urma3. ~n fine, de multe ori
na[terea primului copil este actul care ‘ncheie riturile de c\s\-torie sau, ca ‘n Camerun
4, include t‘n\ra so]ie ‘n clasa femeilor
propriu-zise.
La r‘ndul lor, a[a cum o indic\ termenul, riturile de ini]iere
s‘nt cele mai importante, prin faptul c\ asigur\ prezen]a sauALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. Biarnay, loc. cit., Appendice.
2. H. Rivers, The Toda , pp. 322, 517.
3. A. Walen, The Sakalava , Antananarivo Annual, fasc. VIII (1884), pp. 53-54
4. P‘n\ la prima na[tere, fetele [i femeile umbl\ dezbr\cate ; Hutter,
Nord-Hinterland von Kamerun , Brunswick, 1902, p. 44

ARNOLD VAN GENNEP 156
participarea definitiv\ la ceremoniile confreriilor [i ale miste-
relor. A vedea pentru prima oar\ un obiect sacru este oriunde
un fapt grav ; se rupe astfel cercul magic care, pentru acela[iindivid, nu se va mai putea ‘nchide ermetic. ~n acela[i mod,
primul sacrificiu al brahmanului, prima slujb\ a preotului ca-
tolic ocup\ [i ele un loc special, exprimat printr-un ‘ntreg an-samblu de rituri speciale. Primele funeralii s‘nt mai complicate
dec‘t cele executate a doua oar\ ; iar funeraliile primului copil
mort dintr-o familie au uneori o complexitate sau o ‘nsemn\tatespeciale. ~n fine, cele mai bune ofrande s‘nt cele de nou-n\s-
cu]i, de trufandale etc.
Din aceast\ rapid\ enumerare reiese c\ explica]ia unor ase-
menea rituri trebuie s\ prezinte un caracter de generalitate, pe
care H. Schurtz, studiind numai riturile de ini]iere, nu l-a b\-
nuit
1. El vede ‘n simplificarea treptat\ a riturilor de ini]iere o
consecin]\ a faptului c\ : 10 secretul nu mai este necesar pe
m\sur\ ce se urc\ ‘n grad [i c\ 20 membrii gradelor superioare
„se men]in ‘n culise”, interpretare evident inadmisibil\ pentrutoate celelalte cazuri citate. Astfel de rituri s‘nt pur [i simplu
rituri de intrare ‘ntr-un anumit domeniu sau ‘ntr-o anumit\
stare, [i este normal ca, odat\ intrat ‘ntr-un domeniu nou sau‘ntr-o nou\ stare, repetarea primului act s\ nu mai aib\ o im-
portan]\ at‘t de mare. ~n plus, din punct de vedere psihologic,
al doilea act nu ofer\ nimic nou [i marcheaz\ ‘nceputul auto-matismului.
*
* *
~n categoria riturilor de trecere se includ [i cele care ‘nso]esc
[i, dup\ caz, asigur\ schimbarea anului, a anotimpului [i a
lumii. Aceste cicluri au fost studiate de c\tre diver[i autori, mai
ales de Mannhardt [i Frazer, ‘ns\ dintr-un anumit punct devedere [i f\r\ ca sensul lor esen]ial s\ fie, dup\ c‘t se pare, pus
‘n leg\tur\ cu celelalte rituri de trecere.
Ceremoniile de sf‘r[it de an [i de an nou s‘nt destul de
cunoscute [i nu voi mai insista asupra lor
2. La Beijing3, ‘n ultima
zi a anului, se adun\ la mas\ to]i membrii familiei, chiar [i cei
1. H. Schurtz, Altersklassen und Männerbünde , pp. 354-355.
2. Cf. printre al]ii Warde Fowler, The roman festivals , pp. 35-43, 48-50.
3. W. Grube, Zur Pekinger Volkskunde , Berlin, 1901, pp. 93 [i 97-98.

157
‘ntre care existau de obicei, diferende. Ritul de „iertare” este
de importan]\ secundar\ ; reprezint\ doar un rit preg\titor,
av‘nd ca obiect s\ confere unitate grupului. Apoi cu to]ii ‘[i iaur\mas bun de la anul care trece ; to]i membrii familiei fac kotu
‘n fa]a str\mo[ilor, mai ‘nt‘i cei mai ‘n v‘rst\, cu excep]ia fetelor,
acestea fiind sortite s\ intre ‘ntr-o alt\ familie ; vizite ale fiuluimai mare la familiile ‘nrudite etc.
Perioada de prag dureaz\ aici, ‘n func]i de poporul res-
pectiv, fie toat\ noaptea, fie de la miezul nop]ii la ora unudiminea]a, fie c‘teva minute, fie chiar o clip\ : cea a schimb\rii
anului. Astfel, la Beijing, timp de o jum\tate de or\ se ‘nchide
poarta dintre cartierul t\tar [i cel chinezesc ; se lipesc pe u[i,dulapuri etc. buc\]i de h‘rtie ro[ie etc. Urmeaz\ riturile de
‘nt‘mpinare a noului an ; la Beijing : sacrificiu pentru str\mo[i,
divinit\]i, mese ‘n comun cu rudele etc. Perioada de prag ‘nacest caz ia forma unei zile, a unei s\pt\m‘ni sau a unei luni
de s\rb\toare sau concediu : cum ar fi luna de oprire a activi-
t\]ilor administrative ‘n China, numit\ „pecetluirea sigiliului”,care se ‘ncheie cu „deschiderea sigiliului”
1. La multe popoare,
cea dint‘i zi a anului este de oprire a vie]ii generale ; ‘n
Indochina, chiar [i mor]ii ies din s\la[ul lor [i vin s\ gusteiar\[i din via]a p\m‘ntean\
2; la fel, perioada celor Dou\spre-
zece Zile sau a celor Dou\sprezece Nop]i este o perioad\ de
prag, al c\rei studiu e foarte interesant din punctul de vedereal riturilor de trecere.
Aceste rituri se reg\sesc de asemenea, [i tot ‘n conformitate
cu schema obi[nuit\, ‘n ceremoniile legate de anotimpuri,coinciz‘nd cu solsti]iul de var\ sau cu cel de iarn\ (acestea
combin‘ndu-se ‘n Europa cu ceremoniile de sf‘r[it de an), cu
echinoxul de prim\var\ [i de toamn\. Voi observa aici doar c\ritul de separare const\ ‘n alungarea iernii
3 iar cel de agregare,
‘n aducerea verii ‘n sat4 ; ‘n alte cazuri, iarna moare, iar vara
sau prim\vara rena[te.
Or, anotimpurile nu prezint\ interes pentru oameni dec‘t
prin repercusiunile lor economice, at‘t asupra vie]ii mai degra-
b\ industriale iarna, c‘t [i asupra vie]ii preponderent agricoleALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. Cf. Doolittle, Social life of the Chinese, 1867, vol. II, pp. 38-40 [i Grube, loc.
cit., pp. 98-99.
2. Pentru exemple, a se vedea J.-G. Frazer , Adonis, Attis, Osiris , ed. a 2-a (1907),
pp. 306 [i urm.
3. Frazer, Golden Bough , vol. III, pp. 70 [i urm.
4.Ibidem , vol. I, p. 208 [i vol. II, pp. 91 [i urm.

ARNOLD VAN GENNEP 158
[i pastorale din prim\var\ [i var\. Rezult\ c\ riturile de trecere
sezoniere propriu-zise au o paralel\ exact\ ‘n riturile destinate
s\ asigure rena[terea vegeta]iei dup\ pragul constituit de ‘nce-tinirea vegetal\ datorat\ iernii ; se asigur\ reluarea vie]ii sexuale
a animalelor ‘n vederea cre[terii numerice a turmelor. Toate
aceste ceremonii con]in : 1
0 rituri de trecere ; 20 rituri simpa-
tetice directe sau indirecte, pozitive sau negative, de fecundare,
de ‘nmul]ire [i de cre[tere. Este interesant c\ doar cele din
urm\ au atras aten]ia lui Mannhardt, lui J.-G. Frazer [i conti-nuatorilor lor, Hoffmann-Krayer
1 de ex. Ace[ti savan]i au publi-
cat documente destul de detaliate, ‘nc‘t e u[or pentru oricine
s\ observe c\, ‘n aceste ceremonii, schema riturilor de trecerecoexist\ cu cel de-al doilea tip de ceremonii despre care am
vorbit mai sus. Elementul cel mai evident al schemei, ‘n cazul
‘n care puterea sezonier\ [i economic\ este individualizat\ (deexemplu Osiris, Adonis etc.) este dramatizarea ideii de moarte,
de a[teptare [i de rena[tere
2. Lui Adonis i se fac funeralii solem-
ne ; se poart\ doliu, [i toat\ via]a social\ este suspendat\ ; elrena[te, se re‘nnoad\ leg\tura care ‘l unea cu societatea, iar
via]a social\ se reia. ~n fine, voi semnala faptul, bine pus ‘n
eviden]\ de Beuchat [i Mauss
3 c\, la eschimo[i, via]a social\ se
construie[te pe baze diferite vara [i iarna, tranzi]ia de la una
din forme la cealalt\ exprim‘ndu-se prin rituri de trecere carac-
teristice.
O ‘ntreag\ alt\ categorie de rituri a fost interpretat\ complet
gre[it, datorit\ necunoa[terii schemei riturilor de trecere : este
vorba de ceremoniile legate de fazele lunii. J.-G. Frazer a adu-
1. Hoffmann-Krayer, Die Fruchtbarkeitsriten im schweizerischen Volksbrauch ,
in : Archives suisses des Trad. Pop. , vol. XI (1907), pp. 238-268.
2. Cf. Frazer, Golden Bough , vol. al 2-lea aproape ‘n ‘ntregime [i vol. III,
pp. 130-200 ; Adonis, Attis, Osiris , ed. a 2-a, pp. 187-193 ; 219-230 ; 254-259 ;
299-345 ; Fr. Cumont, Les religions orientales dans le paganisme romain ,
Paris, 1907, pp. 300, 310 ; S. Reinach, Cultes, Mythes et Religions , 3 vol.
passim .
3. Beuchat [i Mauss, Essai sur les variations saisonniŁres des sociØtØs eskimos ,
in : AnnØe sociologique , vol. IX (1906), pp. 39-132. Autorii nu au consacrat
un studiu special practicilor utilizate la schimbarea locuin]ei, dar le g\sim
descrise (mutare, alai, mijlociri diverse etc.) ‘n sursele citate. Vom face
apropierea cu riturile de trecere de la via]a de c‘mpie la cea de munte(transhuman]a ‘n Savoia, ‘n Elve]ia, ‘n Tirol, ‘n Carpa]i etc.), plecarea [i
‘ntoarcerea presupun‘nd ‘ntotdeauna mese ‘n comun, s\rb\tori ale satului,
procesiuni [i binecuv‘nt\ri etc. ~n aceast\ categorie intr\ toate riturile deacela[i tip cu cel din Rusia, const‘nd ‘n a face vitele s\ treac\ peste o bar\
plasat\ pe prag, cu prilejul celei dint‘i ie[iri de dup\ sf‘r[itul iernii (Trumbull ,
Threshold Covenant , p. 17) cu scopul evident de a le separa de lumea do-
mestic\ ‘nchis\ [i a le agrega din nou la lumea exterioar\, ‘n aer liber.

159
nat [i descris un mare num\r de astfel de exemple1, dar a v\zut
‘n ele un singur element : riturile simpatetice. Aceast\ cores-
ponden]\ ‘ntre fazele lunii [i cre[terea, apoi descre[terea vie]iivegetale, animale [i umane este una din cele mai vechi credin]e
ale omenirii [i ea r\spunde ‘ntr-adev\r unei coresponden]e
aproximative reale, ‘n sensul c\ fazele lunii reprezint\ ele ‘n-sele un element al marilor ritmuri cosmice fa]\ de care se supun
toate celelalte, de la corpurile cere[ti p‘n\ la circula]ia s‘ngelui
2.
Voi sublinia ‘ns\ c\ atunci c‘nd luna dispare, via]a ‘ncreme-ne[te, nu numai cea fizic\ dar [i cea social\, fie ea general\
sau special\
3 ; deci o perioad\ de prag. Ceremoniile ‘n discu]ie
au scopul de a pune cap\t acestei perioade, asigur‘nd maximulvital mult a[teptat [i, ‘n momentul descre[terii, s\ fac\ astfel
‘nc‘t aceasta s\ nu fie definitiv\ ci temporar\. De unde, ‘n
aceste ceremonii, [i dramatizarea ideei de re‘nnoire, de moarte[i rena[tere periodice, [i caracterul de rituri de separare, de
intrare, de prag [i de ie[ire al ceremoniilor legate fie de luna ‘n
toate fazele sale, fie numai de luna plin\.
S\pt\m‘na nefiind dec‘t o diviziune a lunii, nu exist\ rituri
legate de s\pt\m‘n\, excep]ie f\c‘nd doar cele referitoare la
leg\tura dintre zilele s\pt\m‘nii [i ]inerea t‘rgurilor (mai ales ‘nAfrica). S‘nt cunoscute, totu[i, astfel de rituri relative la zi, de
exemplu ‘n Egiptul antic
4, iar toate ceremoniile destinate s\
asigure mersul zilnic al soarelui con]in, printre alte elemente,[i schema riturilor de trecere.
Toate aceste rituri, av‘nd drept scop ‘nmul]irea animalelor
[i a vegeta]iei, periodicitatea inunda]iilor care fertilizeaz\, fe-cundarea p\m‘ntului, cre[terea normal\ [i coacerea cerealelor
[i a fructelor etc. nu s‘nt altceva dec‘t mijloace pentru a ob]ine
o bun\ situa]ie economic\. Acela[i lucru se poate spune despreriturile de pescuit [i de v‘n\toare, despre ceremoniile viz‘nd
‘nmul]irea totemului ( Intichiuma ‘n Australia Central\ etc.) [i,
‘n fine, ‘ntr-o oarecare m\sur\, despre riturile de r\zboi [i des-pre ceremoniile de c\s\torie. Nu voi studia aici aspectul econo-
mic al anumitor cicluri ceremoniale [i nu m\ voi ocupa nici deALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1. Cf. Frazer, Golden Bough , vol. I, pp. 156-160 [i Adonis, Attis, Osiris , ed.
a 2-a, pp. 369-377. Pentru Sin, zeul-lunar asiro-babilonian, cf. Et. Combe,
Histoire du culte de Sin , Paris, 1908.
2. A se vedea Havelock Ellis, Études de psychologie sexuelle , vol. I (1908),
pp. 120-225.
3. Despre plecarea ‘n p\dure a membrilor societ\]ii duk-duk ‘n timpul ulti-
mului p\trar, cf. Webster , Primitive secret societies , p. 114.
4. A se vedea supra , p. 140 [i infra pp. 164.

ARNOLD VAN GENNEP 160
acele ‘nsemne exterioare ale trecerii de la o stare la alta care
nu implic\ vreun element magico-religios.
Fenomenul de prag poate fi constatat ‘n numeroase alte
activit\]i umane, ‘n cea biologic\ general\, ‘n aplica]iile ener-
giei fizice, ‘n ritmurile cosmice. C\ci este o necesitate ca dou\
mi[c\ri de sens contrar s\ fie separate de un punct mort, redusla minimum ‘n mecanic\ prin roata excentric\ [i exist‘nd doarvirtual la mi[carea circular\. ~ns\ dac\ un corp se poate mi[cacircular ‘n spa]iu cu o vitez\ constant\, nu acela[i lucru sepoate spune despre activit\]ile biologice sau sociale. Acestea
se uzeaz\ [i trebuie s\ se regenereze la intervale mai mari sau
mai mici de timp. Unei astfel de necesit\]i fundamentale ‘ir\spund, ‘n definitiv, riturile de trecere, chiar [i atunci c‘nd iauuneori forma riturilor de moarte [i de rena[tere.
A[a cum am ar\tat mai sus, unul din elementele cele mai
frapante ale ceremoniilor sezoniere este reprezentarea dra-
matic\ a mor]ii [i a rena[terii lunii, a anotimpului, a anului, a
vegeta]iei [i a divinit\]ilor st\p‘ne peste vegeta]ie. Dar acela[ielement se ‘nt‘lne[te [i ‘n numeroase alte cicluri ceremoniale,f\r\ a fi necesar ‘n explicarea acestui paralelism al ‘mprumutu-rilor sau contamin\rilor de la unul din cicluri la altul. Ideeaeste fie indicat\, fie dramatizat\ : ‘n ceremoniile sezoniere, cu
ocazia sarcinii [i a na[terii
1, a na[terii la popoarele care admit
re‘ncarnarea2, la adop]ie3, la pubertate4, la ini]iere5, la c\s\torie6,
1. Astfel, ‘n Madagascar, o femeie ‘ns\rcinat\ este „moart\” iar dup\ na[tere
este felicitat\ c\ a „ren\scut” ; Cf. Tabou, Tot. Mad. , p. 165.
2. Cf. supra , p. 57.
3. Cf. supra , p. 44-45.
4. Cf. supra , p. 69 [i cazul foarte evident, citat de J.-G. Frazer, Golden Bough ,
vol. III, p. 210 (Borneo).
5. A se vedea supra , pp. 88-89. Vom g\si ‘n J.-G. Frazer, The Golden Bough ,
ed. a 2-a, 1900, vol. III, pp. 422-446 o colec]ie de cazuri de moarte [ire‘nviere ‘n cursul ceremoniilor de ini]iere. Dar explica]ia lui Frazer este
inadmisibil\. El consider\ c\ este un rit de exteriorizare a sufletului ‘n
vederea identific\rii cu totemul. Or, nu numai c\ aceast\ teorie nu s-araplica la riturile identice executate ‘n ceremonialurile pe care le enum\r,
dar nimic nu dovede[te c\ unirea sau identificarea cu totemul ar avea o
baz\ animist\ ; acestea se pot ob]ine direct, de exemplu m‘nc‘nd ritual(comuniunea totemic\ la Rob. Smith), ca ‘n Australia Central\. Despre moar-
tea [i re‘nvierea ‘n riturile de ini]iere, a se vedea [i : Kulischer, Zeitschrift
für Ethnologie , vol. XV, pp. 194 [i urm. ; Webster, Primitive secret societies ,
pp. 38 [i urm. ; Goblet d’Alviella, Revue de l’Histoire des RØligions , 1902,
vol. II, pp. 341-343 (Misterele de la Eleusis) ; J.-E. Harrison, Prolegomena to
the study of greek religion , p. 590 (orfismul) ; Farnell, The evolution of
religion , Londra, 1905, p. 57 [i not\ ; A. Dieterich , Eine Mithrasliturgie ,
Leipzig, 1902, pp. 157-178 ; H. Schurtz, Alterklassen und Männerbünde ,
Leipzig, 1902, pp. 98, 99-108 pentru generalit\]i [i passim pentru detalii ;
Schurtz nu a observat c\ [i riturile care dramatizeaz\ moartea [i re‘nvierea
s‘nt dispuse printre celelalte rituri de ini]iere, urm‘nd o succesiune necesar\.
6.Supra , pp. 124, 127.

161
la ‘ntronare1, la hirotonisire2, la sacrificiu3, la funeralii la popoa-
rele care cred ‘n supravie]uirea individual\ sau, ‘n plus, ‘n
re‘ncarnare4, [i probabil ar putea fi ‘nt‘lnit\ [i ‘n jur\m‘nt [i ‘n
pelerinaj. „Ideea logic\” a unor asemenea paralelisme, din care
unele fuseser\ observate de H. Schurtz, idee pe care acesta din
urm\ nu a g\sit-o [i pare chiar s\ ‘i nege existen]a5, este c\ a
trece de la o stare la alta ‘nseamn\ „a te lep\da de omul vechi”,
„a-]i schimba pielea”, literalmente. E totu[i greu de stabilit dac\
ideea mor]ii [i a rena[terii este o cauz\ sau o consecin]\. Eapare a fi o consecin]\ ‘n ceremoniile de ini]iere [i de hiro-
tonisire (ordina]ie), care con]in, printre altele, elemente de
extaz, exterioriz\ri
6 sau chiar, ca la numeroase popula]ii
amerindiene, un vis sau simpla adormire ; astfel, la indienii
musquakie (Utagami sau Vulpi), ‘n ultima sear\ a ini]ierii (care
dureaz\ nou\ ani), novicii se culc\ pe podeaua din casa-dan-surilor, adorm [i se trezesc b\rba]i
7.
Tot o consecin]\ pare a fi [i ‘n ceremoniile sezoniere, atunci
c‘nd „natura adoarme” [i „se treze[te” ; ‘ns\ este cauz\ ‘n ritu-rile speciale dramatice, practicate ‘n cultul lui Osiris, Adonis,
Attis etc., [i are o existen]\ proprie ‘n cre[tinism (moarte [i
re‘nviere a M‘ntuitorului, punct de plecare ‘n interpretarea sim-bolic\ a mor]ii [i a rena[terii novicilor etc.). Din chiar faptul c\
aceast\ idee este ‘nt‘lnit\ [i ‘n afara riturilor de ini]iere, trebuie
s\ conchidem c\ nu este vorba de o interpretare a hipnozelor,catalepsiilor, amneziilor temporare [i a altor fenomene psiho-
patice. Cu alte cuvinte, este o idee simpl\ [i fireasc\, ]in‘nd
cont de urm\toarea opinie : trecerea de la o stare la alta esteun fapt grav ce nu se poate realiza f\r\ precau]ii speciale
8. ~n
fine, moartea [i rena[terea rituale pot s\ provin\, ‘n unele
cazuri, dintr-o asimilare a etapelor vie]ii omului cu fazele lunii :ALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
1.Supra , p. 104-105.
2.Supra , pp. 101-102.
3. Cf. Hubert [i Mauss, Essai sur la nature et la fonction du sacrifice , in : AnnØe
sociologique , vol. II (1898), pp. 48, 49, 71, 101 din tirajul separat.
4. Cf, supra , passim . [i cf. Hertz, La reprØsentation collective de la mort , in :
AnnØe sociologique , vol. X, 1907, p. 126.
5. H. Schurtz, loc. cit., pp. 355-356.
6. O. Stoll, Suggestion und Hypnotismus in der Völkerpsychologie , Leipzig, 1904,
pp. 289 [i urm.
7. D-[oara Owen, Folk-Lore of the Musquakie Indians , p. 69.
8. ~n unele cazuri, ‘nhumarea cadavrului ‘n genunchi poate fi o expresie a
ideii de rena[tere dincolo de morm‘nt : ‘ns\ ritul nu are pretutindeni aceea[i
semnifica]ie ; iar faptul c\ aceast\ idee nu este baza ei esen]ial\ a fost bine
demonstrat de R. AndrØe, Ethnologische Betrachtungen über Hockerbestattung ,
in : Archiv für Anthropologie , N.F., vol. IV (1907), pp. 282-307, ‘mpotriva
p\rerilor lui A. Dieterich [i ale altor teoreticieni.

ARNOLD VAN GENNEP 162
un fapt demn de subliniat este c\, la numeroase popoare1,
originea sau cauza mor]ii este atribuit\ lunii.
Seria-tip de rituri de trecere (separare, prag [i agregare)
constituie scheletul ceremonialului de sacrificiu [i a fost siste-
matizat\ ‘n acest sens cu minu]iozitate ‘n ritualurile hinduse [i
evreie[ti din antichitate2, uneori [i ‘n pelerinaj [i ‘n devotio .
Pentru pelerinajele catolice, se [tie c\ exist\ un anumit num\r
de reguli prealabile de sanctificare, care ‘l scot pe pelerin din
lumea profan\ ‘nainte de plecare [i ‘l agreg\ la lumea sacr\,reguli puse ‘n eviden]\ prin purtarea unor ‘nsemne speciale
(amulete, rozariu, scoic\ etc.), prin tabuuri alimentare (inter-
zicerea consumului de carne) [i de alt\ natur\ (sexuale, somp-tuare, ascetism temporar). La musulmani
3, pelerinul care a jurat
s\ mearg\ la Mecca se afl\ din momentul ‘n care a p\truns pe
teritoriul sacru (Mecca [i Medina) ‘ntr-o stare special\, numit\ihrâm , ; dar obiceiul vechi era ca pelerinul s\ se ‘nv\luie ‘n
sacru, ‘n ihrâm , din momentul ‘n care pleca de acas\. La fel se
petrec lucrurile ‘n budism. E de la sine ‘n]eles c\, la plecare,au loc rituri de separare, la sosirea la sanctuar, rituri speciale
de pelerinaj, con]in‘nd printre altele rituri de agregare la divin
(atingerea Pietrei-Negre [i probabil, la ‘nceputuri, Arunca-rea-Pietrelor), apoi rituri de separare de sanctuar [i de reintrare
‘n via]a social\, general\ [i familial\. Acela[i mecanism are loc
[i ‘n devotio , considerat ca un sacrificiu de sine sau ca o form\
special\ a sacrificiului obi[nuit, care se leag\, de altfel, prin
principiul s\u, de riturile de ini]iere
4.
F\r\ s\ pretindem c\ acest prim studiu al diverselor prilejuri
‘n care schema riturilor de trecere intr\ ‘n joc este absolut
complet, trebuie s\ semnalez c‘teva cazuri de perioad\ de prag
av‘nd o anumit\ autonomie, ca sistem secundar intercalat ‘nansamblurile ceremoniale. Astfel, printre practicile aproape
universale ‘n ceremoniile prin care se trece ‘n cursul vie]ii, se
num\r\ [i cea a „purtatului” : pentru un timp mai lung sau maiscurt, subiectului ‘i este interzis s\ ating\ p\m‘ntul. Este purtat
1. A se vedea, ‘ntre altele, lucrare mea Mythes et LØgendes d’Australie , pp. 183-184 ;
Hollis, The Masai , p. 271 etc.
2. H. Hubert [i Marcel Mauss, Essai sur la nature et la fonction du sacrifice , in :
AnnØe sociologique , vol. II (1898).
3. A se vedea, printre al]ii, Rob. Smith, Religion der Semiten , pp. 255-259, ale
c\rui interpret\ri trebuie completate cu a noastr\ ; Ciszewski, loc. cit., pp. 4
[i urm., pentru ortodoc[i.
4. Cf. Daremberg [i Saglio, Dict. des antiq. gr. et. rom. , s.v. devotio  ; pentru
surse ; Huvelin, Les tables magiq. et le droit rom. etc.

163
pe bra]e, ‘n litier\, se deplaseaz\ c\lare, pe spatele unui bou
sau ‘n c\ru]\ ; este instalat pe o ‘mpletitur\ de nuiele, mobil\
sau fix\, pe un e[afodaj sau pe un jil] ridicat, pe un tron. Acest
rit difer\ esen]ial de cel ce const\ ‘n a ‘nc\leca un obiect, a fi
transportat pe deasupra a ceva, de[i cele dou\ se combin\
uneori. Ideea este c\ subiectul ceremoniei trebuie ridicat sau
‘n\l]at. Nu este vorba, a[a cum se admite, de faptul c\ ritul are
ca scop s\ ‘mpiedice p‘ng\rirea p\m‘ntului considerat sacru,
sau a P\m‘ntului-Mam\ prin contactul cu o fiin]\ impur\. Dat
fiind c\ acest rit implic\ la na[tere, la pubertate, la ini]iere, la
c\s\torie, la ‘ntronare, la ordina]ie, la funeralii, deplasarea unui
personaj sacru (rege, preot etc.) trebuie g\sit\ [i ‘n acest caz o
explica]ie general\ [i, cred, mai simpl\. Ritul trebuie privit ca
rit de prag ; pentru a ar\rta c\ la momentul respectiv, individul
nu apar]ine nici lumii sacre, nici celei profane, sau c\, apar-
]in‘nd uneia nu trebuie s\ se reagrege prost la cealalt\, este
izolat, este men]inut ‘ntr-o pozi]ie intermediar\, este sprijinit
‘ntre cer [i p\m‘nt, la fel cum mortul situat pe e[afodaj sau ‘n
sicriul provizoriu este suspendat ‘ntre via]a [i moartea real\.
Ceremoniile de r\zbunare con]in uneori un ritual foarte
complicat. Elementul general este c\ grupul plecat ‘n expedi]iede vendet\ este supus ‘n timpul urm\ririi [i la ‘ntoarcere unor
rituri bine determinate ‘n care se reg\se[te schema riturilor de
trecere. Are loc o consacrare, un prag [i o ie[ire din sacralitate.
Voi studia ‘n alt\ lucrare acest ansamblu de fapte, pentru ele
‘nsele [i pentru leg\tura lor cu dreptul la azil, mul]umindu-m\
aici s\ indic c\ ‘n Australia [i ‘n Arabia schema se eviden]iaz\
cu claritate.
Diversele rituri de apropriere, care con]in impuneri [i ridi-
c\ri de tabuuri etc. au ca obiect extragerea din domeniul co-
mun [i ‘ncorporarea ‘n unul special ; [i ele con]in elemente ale
aceleia[i scheme. Semnalez c\, ‘n Arabia, riturilor de apropriere
sacr\ (la o divinitate etc.) a unor p\m‘nturi noi, le succeda o
perioad\ de prag ; numai dup\ expirarea acesteia p\m‘nturile
puteau fi puse ‘n exploatare
1, fapt ce ar putea fi constatat, f\r\
‘ndoial\, [i ‘n Oceania [i Africa.
Mutarea relicvelor con]ine, de asemenea, o perioad\ de prag
‘ntre plecarea din locul unde erau ele ini]ial p\strate [i locul
unde vor fi depuse definitiv ; ‘n aceast\ privin]\, ‘n Biserica
1. Cf. Rob. Smith, Die Religion der Semiten , p. 124 [i not\.

ARNOLD VAN GENNEP 164
catolic\, exist\ un ritual special, pragul situ‘ndu-i pe to]i par-
ticipan]ii ‘ntr-o stare sacr\ special\. Acela[i ritual se practic\ la
deplasarea statuilor de zei sau sfin]i, sau la c\l\toriile unuirege-preot-zeu.
Schema riturilor de trecere se reg\se[te deci la baza, nu
numai a ansamblurilor ceremoniale care ‘nso]esc, faciliteaz\sau condi]ioneaz\ trecerea de la unul din stadiile vie]ii la altul,
de la o situa]ie social\ la alta, dar [i a mai multor sisteme
autonome utilizat\ pentru binele societ\]ilor generale ‘n ‘ntre-gul ei, al societ\]ilor individuale sau pentru binele individului.
~ntre toate aceste sisteme ceremoniale, putem eviden]ia deci
un paralelism nu numai pentru unele dintre formele lor, ci [ipentru arm\turile lor. Acest paralelism a fost chiar dezvoltat ‘n
mod incon[tient de c\tre egipteni, aplic‘ndu-i-se ‘nclina]ia lor
pentru sistematizare. ~ntr-adev\r, ‘n Egiptul din epoca teban\,erau valabile acelea[i elemente rituale fundamentale : 1
0 la ‘n-
tronarea faraonului1 ; 20 la serviciul divin executat de faraon ‘n
calitate de preot2 ; 30 la agregarea mortului la lumea mor]ilor [i
a zeilor3. ~n fiecare dintre aceste cazuri, are loc o identificare
cu Horus, urm‘nd o succesiune fix\, similar\ cu cea a iden-
tific\rii cu Osiris din alte sisteme rituale : 10 serviciu divin4 ;
20 procedeu de agregare la lumea mor]ilor5 ; 30 ‘n ritualul de
importan]\ cosmic\ prin care soarele este obligat s\ r\sar\ ‘n
fiecare diminea]\ [i s\-[i urmeze f\r\ eclipse calea lui normal\,pentru a apune ‘n Vest, apoi s\ revin\, prin ]ara mor]ilor, la
R\s\rit
6. Deosebirea dintre cele dou\ rituri esen]ial diferite7 nu
pare s\ fi fost sesizat\ de A. Moret, f\r\ ‘ndoial\ datorit\ com-bin\rii lor pe baza temei „dezmembr\rii lui Horus”, tema funda-
mental\ a ritualului osirian fiind „dezmembrarea lui Osiris”.
8
Or, ‘n ambele ritualuri, este vorba de trecerea de la o stare la
alta, iar riturile de detaliu (sanctificare, al\ptare, darea numelui,
„urc\ri ‘n camera sacr\”, trecerea dintr-o camer\ sau regiune ‘n
alta, dob‘ndirea unui costum [i a unor ‘nsemne speciale, mas\
1.Supra , pp. 103-104.
2. Cf. A. Moret, Du caractŁre religieux de la royautØ pharaonique , Paris, 1903,
pp. 209-233.
3. A. Moret , Rituel du culte divin journalier , Paris, 1902, pp. 95-100 [i 228-229.
4. Moret, Roy. phar ., pp. 150-167 ; 176-183 ; 232-233.
5. Cf. supra , pp. 140-142.
6. A se vedea, ‘ntre al]ii, Moret, Culte divin , pp. 91 ; Roy. pahr. , p. 98.
7. Nu [tiu dac\ deosebirea a fost f\cut\ deja de vreun egiptolog [i nu a[ putea
data momentul convergen]ei.
8. Cel de-al treilea rit este al soarelui (Ra).

165
de comuniune etc.) s‘nt dintre cele ‘nt‘lnite de nenum\rate ori
‘n studiul nostru despre riturile de trecere.
~n fine, exist\ un caz ‘n care s‘nt ‘ndeplinite unul dup\ altul,
[i ‘ntr-un interval de timp destul de scurt, riturile de trecere
legate de diferitele perioade ale vie]ii. Este situa]ia ‘n care un
b\rbat a fost crezut mort [i reapare la el acas\, dorind s\ sereintegreze ‘n pozi]ia anterioar\. ~n acest caz, el trebuie s\
treac\ din nou prin toate riturile de na[tere, de copil\rie, de
adolescen]\ etc. ; trebuie s\ se reini]ieze, s\ se rec\s\toreasc\cu propria lui so]ie (‘n Grecia, India etc.). Ar fi trebuit ca un
etnograf s\ fi putut asista la o astfel de succesiune de ceremonii
[i s\ fi descris cu aten]ie toate fazele. Am fi avut atunci dovadacea mai bun\, [i direct\, c\ prezenta sistematizare nu este o
construc]ie pur logic\, ci r\spunde concomitent faptelor, ten-
din]elor subiacente [i necesit\]ilor sociale.ALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE

ARNOLD VAN GENNEP 166
CAPITOLUL X
CONCLUZII
Iat\ ‘ncheiat\ succinta noastr\ analiz\ a ciclurilor ceremo-
niale prin care trece omul ‘n toate ‘mprejur\rile importante alevie]ii. Este doar o schi]\ a unui vast tablou, din care fiecare
detaliu ar trebui studiat cu aten]ie.
Am v\zut individul inclus ‘n categorii sau compartimente
diverse, sincronic sau succesiv [i, pentru a trece din unul ‘n
altul, pentru a se putea grupa cu indivizi inclu[i ‘n alte compar-
timente, obligat s\ se supun\, din ziua na[terii p‘n\ ‘n cea amor]ii, la ceremonii adesea diverse prin forma lor, dar asem\-
n\toare prin mecanism. Uneori, individul se afl\ singur ‘n fa]a
tuturor ; alteori, ca membru al unui grup determinat, e separatde membrii celorlalte grupuri. Cele dou\ mari diviziuni ini]iale
erau, fie pe baz\ sexual\, b\rba]ii pe de o parte, femeile de
cealalt\ parte ; fie pe baz\ magico-religioas\, profanul pe de oparte, sacrul de cealalt\ parte. Aceste dou\ diviziuni traverseaz\
toate societ\]ile, de pretutindeni [i din toate timpurile. Exist\
apoi grupuri speciale care nu se ‘nt‘lnesc dec‘t la c‘teva socie-t\]i generale : societ\]ile religioase, grupurile totemice, fratriile,
castele, clasele profesionale. ~n interiorul fiec\rei societ\]i, apar
‘n continuare clasa de v‘rst\, familia, unitatea politico-adminis-trativ\ [i geografic\ restr‘ns\ (provincia, comuna). Al\turi de
aceast\ lume complex\ a celor vii, exist\ lumea anterioar\ vie]ii
[i cea de dup\ moarte. Acestea s‘nt elementele fixe, c\rora lis-au ad\ugat evenimente particulare [i temporare : sarcin\, boli,
pericole, c\l\torii etc. {i ‘ntotdeauna un acela[i scop a condi-
]ionat o aceea[i form\ de activitate. Pentru grupuri, ca [i pentruindivizi, a tr\i ‘nseamn\ a se dezagrega [i a se reconstitui f\r\
‘ncetare, a schimba starea [i forma, a muri [i a rena[te. ~nseam-
n\ a ac]iona, apoi a se opri, a a[tepta [i a se odihni, pentru are‘ncepe ac]iunea, dar ‘ntr-un alt mod. ~ntotdeauna exist\ noi
praguri de trecut, pragurile iernii [i ale verii, ale anotimpului
sau anului, ale lunii sau nop]ii, pragul na[terii, al adolescen]eisau al v‘rstei adulte ; pragul b\tr‘ne]ii ; pragul mor]ii ; [i pragul
vie]ii de dincolo pentru cei care cred ‘n ea.

167
Bine‘n]eles, nu am fost primul mirat de analogiile, fie ele de
ansamblu sau de detaliu, pe care le prezint\ multe dintre ele-
mentele ceremoniilor trecute ‘n revist\ ‘n aceast\ lucrare. Ast-fel, ‘ntre al]ii, Sidney Hartland
1 a observat asem\n\rile ‘ntre
unele rituri de ini]iere [i unele rituri de c\s\torie ; J.-G. Frazer2,
‘ntre unele rituri de pubertate [i de funeralii ; Ciszewski3, ‘ntre
anumite rituri de botez, de fraternizare, de adop]ie [i de c\s\-
torie ; Diels4, urmat de A. Dieterich5 [i de R. Hertz6, ‘ntre unele
ceremonii de na[tere, de ini]iere, de c\s\torie [i de funeralii,c\rora Hertz le adaug\
7 pe cele de inaugurare a unei case noi
(dar f\r\ demonstra]ie) [i de sacrificiu ; Goblet d’Alviella8, ‘ntre
botez [i ini]iere ; H. Webster, ‘ntre riturile de ini]iere la socie-t\]ile secrete [i de ordina]ie a [amanului
9 etc.
~ns\, cu excep]ia lui Hertz, care a studiat succesiunea ritu-
rilor funerare [i a f\cut aluzie la ceea ce el nume[te „stareatranzitorie” a perioadei de la c\s\torie p‘n\ la na[terea primului
copil
10, [i care corespunde „st\rii tranzitorii” a mor]ilor ‘n
Indonezia (mai ales ‘n Borneo), to]i ace[ti savan]i, la fel ca [iCrawley
11, nu au ‘n vedere dec‘t asem\n\ri de detaliu. Astfel,
masa ‘n comun (sacrificiul de comuniune la Rob. Smith), leg\-
tura prin s‘nge [i numeroase alte rituri de agregare i-au furnizatlui Sidney Hartland subiect pentru mai multe capitole intere-
sante. La fel, unele rituri de separare, ca recluziune temporar\,
tabuuri alimentare [i sexuale au fost reg\site de Frazer [iCrawley ‘ntr-un mare num\r de cicluri ceremoniale. Diels, A.
Dieterich [i, ‘n general, to]i cei care s-au ocupat ‘n mod special
de religiile clasice, au demonstrat importan]a pe care o auriturile numite de purificare (ungere, lustra]ie etc.) ‘n acesteCONCLUZII
1. Sidney Hartland, The Legend of Perseus , 1895, vol. II, pp. 335, 355, 398-399 etc.
2. J.-G. Frazer, The Golden Bough , ed. a 2-a, pp. 204-207, 209, 210 [i urm., 418.
etc.
3. Ciszewski, Künstliche Verwandschaft bei den Südslaven , Leipzig, 1897,
pp. 1-4, 31, 36, 53, 54, 107-111, 114 etc.
4. Diels, Sibyllinische Blätter , p. 48.
5. A. Dieterich, Mutter Erde , Leipzig, 1905, pp. 56-57.
6. R. Hertz, Contribution à une Øtude sur la reprØsentation collective de la mort ,
in : AnnØe sociologique , 1907, pp. 117, 126-127.
7.Loc. cit , p. 104.
8. Goblet d’Alviella, De quelques problŁmes relatifs aux MystŁres d’Eleusis , in :
Rev. de l’Hist. des Religions , 1902, vol. II, p. 340.
9. H. Webster, Primitive secret societies , New-York, 1908, p. 176, nota 2
10.Loc. cit , p. 130, nota 5.
11. E. Crawley, The Mystic Rose , Londra, 1905, semnaleaz\ asem\n\rile formale
‘ntre riturile de c\s\torie [i de funeralii, p. 369, [i ‘ntre cele de c\s\torie [ide ini]iere, p. 326 ; asupra acestui din urm\ punct, cf. [i lui S. Reinach,
Cultes. Mythes et Religions , vol. I (Paris, 1905), p. 309.

ARNOLD VAN GENNEP 168
religii. Era inevitabil ca, izol‘nd un anumit rit, de exemplu
schimbul de s‘nge, [i trat‘ndu-l monografic, s\ apar\ asem\n\ri
mai vaste, din moment ce contextele se suprapuneau.
O adev\rat\ armat\ de etnografi [i de folclori[ti a demon-
strat c\, la majoritatea popoarelor, se reg\sesc rituri identice cu
scop identic, [i ‘nc\ ‘n toate ceremoniile. Astfel, la ‘nceput, aufost infirmate, datorit\ lui Bastian, ulterior lui Tylor [i lui R.
AndrØe, un mare num\r de teorii unilaterale. Ast\zi, interesul
acestei orient\ri const\ ‘n faptul c\ permite pe termen lung, s\se determine ciclurile culturale [i ariile de civiliza]ie.
Obiectul lucr\rii de fa]\ este ‘ns\ cu totul altul. Nu ne-au
interesat riturile ‘n detaliu, ci semnifica]ia lor esen]ial\ [i situ-area lor relativ\ ‘n ansamblurile ceremoniale, succesiunea lor.
Astfel se justific\ unele descrieri mai lungi, pentru a demonstra
cum se situeaz\ unele ‘n raport cu altele riturile de separare,de prag [i de agregare, at‘t preliminare c‘t [i definitive, ‘n
vederea unui scop bine determinat. Locul lor variaz\ dup\ cum
este vorba despre na[tere sau moarte, despre ini]iere sau c\s\-torie etc., dar numai ‘n detaliu. Tendin]a lor de dispunere este
peste tot aceea[i iar sub multitudinea de forme se reg\se[te
‘ntotdeauna, fie exprimat\ con[tient, fie virtual, o succesiunetip : schema riturilor de trecere .
Al doilea fapt de semnalat, a c\rui generalitate nu pare s\ fi
fost sesizat\, este existen]a perioadelor de prag, care dob‘ndescuneori o anumit\ autonomie : noviciat, logodn\. Aceast\ inter-
pretare permite orientarea cu u[urin]\, de exemplu, ‘n compli-
catele rituri preliminare c\s\toriei [i ‘n ‘n]elegerea motiva]ieisuccesiunii lor.
~n fine, al treilea punct care mi se pare important este iden-
tificarea trecerii prin diverse st\ri sociale cu trecerea material\ ,
cu intrarea ‘ntr-un sat sau ‘ntr-o cas\, cu trecerea dintr-o ‘nc\-
pere ‘n alta sau cu traversarea unor str\zi sau pie]e. Iat\ de ce,
at‘t de des, trecerea de la o v‘rst\, de la o clas\ etc. la alta seexprim\ ritual prin trecerea pe sub un portic
1 sau printr-o „des-
chidere a por]ilor”. ~n acest caz, rareori este vorba de un „sim-
bol” ; pentru semi-civiliza]i, trecerea ideal\ este chiar o trecerematerial\. ~ntr-adev\r, la semi-civiliza]i, ‘n func]ie de organi-
zarea social\ general\, exist\ o separare material\ a diferitelor
grupuri. P‘n\ la o anumit\ v‘rst\, copiii tr\iesc ‘mpreun\ cu
1. Trumbull a observat chiar, ‘n The Threshold covenant , pp. 252-257, iden-
tificarea ‘ntre femeie [i poart\, la chinezi, greci, evrei etc.

169
femeile ; b\ie]ii [i fetele tr\iesc separat de cei c\s\tori]i, uneori
‘ntr-o cas\, un cartier sau un kraal speciale. Cu prilejul c\s\-
toriei, unul sau ambii so]i ‘[i schimb\ locuin]a ; r\zboinicii nuse amestec\ cu me[te[ugarii, uneori fiecare clas\ profesional\
av‘nd desemnat\ o anumit\ locuin]\ ; ‘n Evul Mediu, evreii
tr\iau ‘n ghetouri, la fel cum cre[tinii din primele secole tr\iau‘n cartiere izolate. Separarea material\ a clanurilor este, de
asemenea, foarte precis\
1 [i, ‘n cazul unei c\l\torii, fiecare grup
australian ‘[i face tab\ra ‘ntr-un anumit loc2. Pe scurt, schim-
barea categoriei sociale implic\ o schimbare de domiciliul, fapt
exprimat prin riturile de trecere sub diversele lor forme.
A[a cum am ar\tat ‘n mai multe r‘nduri, nu pretind c\ toate
riturile de na[tere, de ini]iere etc. s‘nt rituri de trecere, nici c\
toate popoarele au elaborat pentru na[tere, ini]iere etc. ritualuri
de trecere caracteristice. Astfel, mai ales ceremoniile de fune-ralii, ‘n func]ie de credin]ele locale despre soarta de dup\
moarte, pot s\ prezinte doar pu]ine elemente ale schemei-tip [i
s\ constea mai mult ‘n procedee de ap\rare ‘mpotriva sufletuluimortului [i ‘n reguli de profilaxie a contagiunii mor]ii. Trebuie
‘ns\ s\ fim aten]i : astfel, de cele mai multe ori, schema nu
apare ‘n descrierile scurte sau rezumate ale ceremoniilor fune-rare la o popula]ie dat\, dar se distinge foarte bine atunci c‘nd
se studiaz\ o descriere detaliat. La fel, se ‘nt‘mpl\ adeseori ca
femeia s\ nu fie considerat\ impur\ ‘n timpul sarcinii, sau caoricine s\ poat\ asista la na[tere, care nu este ‘n acest caz dec‘t
un act obi[nuit, dureros dar normal. Schema se va reg\si ‘ns\
transpus\ ‘n riturile de copil\rie sau inclus\ uneori ‘n cere-moniile de logodn\ sau de c\s\torie.
~ntr-adev\r, cel pu]in la unele popoare, asemenea deosebiri
nu concord\ cu ideile noastre sau cu ale majorit\]ii popoarelorcitate ‘n lucrare. S-a afirmat, de exemplu, c\ la popula]ia toda,
de la adolescen]a p\rin]ilor p‘n\ la na[terea primului copil, are
loc un ciclu de ceremonii form‘nd un ‘ntreg, care ar fi sec]ionat‘n mod arbitrar de o separare ‘n ceremonii preliminare puber-
t\]ii, de c\s\torie, sarcin\, na[tere, copil\rie. Aceast\ suprapu-
nere se ‘nt‘lne[te la numeroase alte grupuri : prezentul studiusistematic nu este ‘ns\ afectat de ele. Aceasta deoarece, de[iCONCLUZII
1. A se vedea repartizarea clanurilor ‘n satele pueblo ; cf., ‘ntre al]ii, C. Mindeleff,
Localization of Tusayan clans , in : XIX-th Ann. Rep. Bur. Ethnol. , vol. II,
Wash., 1900, pp. 635-653.
2. Cf., ‘ntre al]ii, Howitt, Native Tribes of South-East Australia , pp. 773-777
(Camping Rules).

ARNOLD VAN GENNEP 170
schema riturilor de trecere se prezint\ ‘ntr-un asemenea caz
sub un alt aspect, ea se p\streaz\ clar elaborat\.
Se impune [i o alt\ observa]ie general\. Din cele afirmate
anterior, ne d\m seama c\ pozi]ia relativ\ a compartimentelor
sociale variaz\ : dar variaz\ [i gradul de separare, ‘ncep‘nd de
la o simpl\ linie ideal\ p‘n\ la o vast\ regiune neutr\. Astfel‘nc‘t am putea trasa, pentru fiecare popula]ie, un fel de diagra-
m\ ‘n care v‘rfurile superioare ale liniei ‘n zig-zag s\ reprezin-
te stadiile iar v‘rfurile inferioare, etapele intermediare ; aceste„v‘rfuri” ar fi uneori puncte, alteori drepte mai lungi sau mai
scurte. Astfel, la unele popoare nu se ‘nt‘lnesc rituri propriu-zise
de logodn\, ci doar o mas\ ‘n comun ‘n momentul ‘ncheieriiacordului preliminar, ceremoniile de c\s\torie ‘ncep‘nd imediat
dup\ aceasta. La alte popoare, dimpotriv\, ‘ncep‘nd de la lo-
godna la o v‘rst\ foarte fraged\, p‘n\ la revenirea la via]a comu-n\ a tinerilor so]i, exist\ o ‘ntreag\ serie de etape, fiecare av‘nd
o relativ\ autonomie.
Oricare ar fi complica]iile schemei, de la na[tere p‘n\ la
moarte, ea este cel mai adesea rectilinie. Totu[i, la unele popu-
la]ii, de exemplu lushei, schema se prezint\ sub form\ circu-
lar\, astfel ‘nc‘t to]i indivizii trec la nesf‘r[it printr-o aceea[iserie de st\ri [i tranzi]ii, de la via]\ la moarte [i de la moarte la
via]\. Aceast\ form\ extrem\ a schemei, ciclic\, a dob‘ndit, ‘n
budism, o importan]\ etic\ [i filozofic\, iar la Nietszche, ‘nteoria Eternei Re‘ntoarceri, o importan]\ psihologic\.
~n fine, la unele popoare, seria de treceri umane se afl\ ‘n
leg\tur\ cu trecerile cosmice, cu revolu]iile planetelor [i cufazele lunii. Este o idee grandioas\, prin care etapele vie]ii
omului s‘nt legate de cele ale vie]ii animale [i vegetale apoi,
printr-un fel de divina]ie pre[tiin]ific\, de marile ritmuri aleUniversului.

171
Index
A
Africa de Nord 43, 63-64, 115, 118,
127
Africa de Sud 50, 73Africa Occidental\ 66, 72, 80-81, 120Africa Oriental\ 57, 58
agregare 22-23, 29-32, 36-46, 50,
52, 57-58, 66, 69, 73, 77-79, 82,90, 110, 113, 119-124, 128, 129,134-135, 143, 147-156, 161, 164,167, 169
ainu 41, 57, 58, 127
al\ptare 45, 58, 59, 104, 164
albanez 151Algeria 41, 63-64, 72, 118, 126, 173alimentar (tabu) 47, 49, 75, 80, 82,
87, 97, 100, 118, 120, 142, 149,162, 167
amerindieni 38, 45, 66, 85, 110, 146
an (nou) 16, 156anestezie 80, 101, 161anotimp 156-157, 160, 166ap\ 29, 31, 36, 43, 51, 57-58, 66,
77, 84, 97, 91, 93, 99, 121, 128,
141, 144
apropriere (rituri de) 23, 26, 154, 163arabi 32, 40, 68, 74, 114, 115, 125Arapaho 85arc (de triumf) 30, 31arbore (de nunt\) 120-121
arunta 57, 144, 152
Asia 92, 108, 134, 142, 185Asiro-Babilonia 30, 137Assam 30, 53, 144atingere, vezi contactAustralia 16, 20, 38, 41-42, 57, 63,
73, 75, 79, 86-87, 106, 120, 144,
150, 159, 163
austral 46, 75, 77, 83, 88, 99, 101,
152, 169
australieni 41, 44, 46, 75-76, 83,
88, 99, 101, 152, 137, 169
azil (drept de) 40, 45B
bantu 64, 66
ba[kir 110-111b\utur\ 32, 91, 122, 123, 139bhotia 111-112biciui, vezi flagelare
bontoc-igorrot 53
borne 25-27botez 16, 50-51, 53, 58, 64, 66-77,
79, 89-91, 100-101, 121, 137,167-168
BouglØ (teoria lui) 96, 99
brahman 23, 59, 91, 95, 98, 99, 156
br\]ar\ 104, 116, 121-122, 147buchet 37, 108budism 97, 162, 170bulgari 50
C
Camerun 81, 155Caraibe 101, 133c\l\torie (rituri de) 43, 44, 137 [i
urm., 146
cel]i 137
centur\ 37, 99, 108, 118, 119
cerem‘[i 122, 128, 142, 143, 145China 26, 29-30, 38, 43, 45, 59,
63-64, 92, 121, 127, 133, 157, 168
circumambula]iune 104circumcizie 56, 64, 71-73, 80, 83-84,
92, 137, 147
Ciszewski (teoria lui) 37-38, 167ciuva[ 128colier 104Columbia britanic\ 70, 76, 83, 96comemorare 126, 133, 142, 145, 146
comensualitate, vezi [i mas\ ‘n co-
mun. 31, 37,43, 52, 84, 96-97,110, 116-117, 118, 120, 150-151,167, 170
compensare 114, 117, 119-120, 124
[i urm.

ARNOLD VAN GENNEP 172
comuniune 37, 39, 40, 91, 94, 120,
146, 150, 153, 160, 165, 167
confrerie 76-79, 81, 83, 86, 88,
92-93, 97, 105, 109, 156
Congo 27, 52, 53, 80, 154construc]ie (rituri de) 30-32, 176contact 20, 29, 36, 39-40, 42, 63,
66, 79, 120, 148, 163
copac, vezi arborecordon ombilical 38, 55-56, 64, 69, 74coroan\ 38, 94, 103-104, 121, 127,
147
Corso R. (teoria lui) 107cosmice (rituri) 17, 126, 159, 160, 170costum, vezi [i ve[m‘nt, 45, 63,
73-74, 82, 152, 164
Crawley (teoria lui) 6, 19, 35, 37,
38, 47, 73, 108, 114, 167
cre[tere (rituri de) 41, 66, 158, 159Crook (teoria lui) 108, 119
D
dar 36-37, 39, 43, 45, 50-51, 54,
60, 77, 81, 85, 96, 108, 110,112-113, 115, 116-120, 125, 146
Dayak 137denomina]ie, vezi numedevotio 162-163dezvirginare 71Dieterich (teoria lui) 57, 91, 136,
161, 167-168
dinte 58, 64, 73, 76, 154divinitate 20, 23, 26, 59, 62, 66, 73,
78, 91, 104, 148, 150, 152, 163
domiciliu (schimbare de) 31,107,
110, 169
DouttØ (teoria lui) 41, 43, 55, 72
E
Egiptul antic 30, 68, 72, 86, 103,
104, 137, 140-141, 164
Egiptul modern 93Ellis (teoria lui) 125eschimo[i 37, 102, 128, 158etape 16-17, 36, 38, 43, 49, 64, 70,
76, 81, 85, 88-89, 91, 94, 101,103-104, 108, 117, 121-122, 125,
133-134, 136, 146, 161, 170
Europa 26, 27, 44, 68, 74, 96, 108,
157
evrei 32, 46, 73, 128, 130, 137, 149,
151, 162, 168-169
exorcism 77, 90
F
fecundare 86, 108, 109, 119, 150,
158, 159
femei (schimb de) 38, 41-42, 120flagelare 78, 80, 102, 153-154Foucart (teoria lui) 87-88Fowler W. (teoria lui) 26Frazer J.-G. (teoria lui) 13, 17, 18,
27, 35, 43, 47, 73, 86, 105, 150,156, 160
Frobenius (teoria lui) 80frontiere 15, 17, 25-28(a) fuma 36, 77
G
Gabon 65-66galla 118, 128Grecia 27, 29, 138, 165Grosse E. (teoria lui) 113, 115
H
habbe 103-104, 128, 132haida 139, 140, 142herero 126-127Hertz (teoria lui) 132, 167hirotonisire 99, 100, 103, 161hogon 103-105homosexualitate 151-152hupa 130
I
ie[ire 32, 33, 61, 62, 141, 159impuritate 31, 43, 48, 52, 55, 59,
89, 150, 153
India 44, 45, 48, 58, 85, 86, 92, 93,
95, 97, 116, 127, 129, 137, 165
Indonezia 42, 132, 134, 167INDEX

173
inel 38, 94-95, 104, 108, 119-121,
123, 147, 152
intermediari 36, 49-50, 52, 112, 115intrare (rituri de) 18, 31-33, 36,
53, 59, 62-64, 72, 87-88, 105, 121,137, 140-141, 156, 159, 168
islam 59, 74, 79, 86, 92, 97, 129
~
‘mbr\]i[are 37, 104, 121, 146‘mprumuturi 41-42, 150, 160‘nmul]ire, vezi [i fecundare 25, 26,
41, 42, 86, 89, 108-109, 115, 119,139, 157-159
J
Japonia 96Jevons (teoria lui) 35jur\m‘nt 38, 161
K
khond 114, 116kol 120-121, 135-136koryak 152kota 51kurnai 75kwakiutl 76-77
L
Lagrange (teoria lui) 74laponi 122, 138Lasch (teoria lui) 72-73, 143levirat 110-111, 130liminar, vezi praglimit\ (perioad\ de), 22-23, 25-30,
32-33, 35-36, 45-47, 49-50, 52,55-56, 59, 63-64, 68, 80, 82, 85,89, 90, 92, 95, 98-99, 102-104,
106-108, 110, 115, 117, 119,121-122, 124, 126, 131-135, 137,145, 147, 157-159, 160, 162-163,166, 168
Loango 26, 27, 45, 68lovire (ritual de) 45, 61, 63, 78, 80,
81, 102, 117, 118, 146, 153, 154luisenio 139
lun\ 17, 66, 158, 159, 160-162, 166,lupt\ (rituri de) 112, 117, 146, 151lushei 126, 144, 170lustra]ii 31, 39, 59, 66, 80, 167
M
Madagascar 42, 43, 133, 152, 160mana 17, 24, 41, 45, 81, 83mandani 145marcaj (sacru) 91, 96, 99, 100, 103,
104, 105, 106, 130, 137, 139, 160,162, 164
Maroc 30, 41, 55, 72, 93, 129, 148masai 39, 83, 84mas\ ‘n comun 43, 52, 84, 96-97, 110,
116-117, 119, 150-151, 168, 170
Mauss (teoria lui) 19, 101, 102, 158Melanezia 81, 82, 102, 151mes\ (serviciu divin) 92, 100moarte [i rena[tere 46, 89, 142,
159, 161
mor]i succesive 139, 141-143, 145moned\ 37, 60, 82, 106, 111, 138, 150musquakie 50, 138, 161mordvini 128, 145mutil\ri corporale 59, 72-74, 76, 80,
83-85, 118, 136, 143, 149, 151
N
na[ 77-78, 81, 91, 96na[tere 16, 22-23, 37, 45, 47-49,
50-53, 57, 58, 64, 65, 89, 108,134, 144, 154-165, 167-169
na[tere simultan\ 37, 45navaho 78Noua Guinee 27, 71, 117, 152nume (darea numelui) 50, 53, 58,
65, 77, 82, 83, 96, 99, 101, 104,118, 137, 138, 142, 144, 164
O
ofrand\ 30, 60, 61, 82, 118, 139, 156ojibway 63, 77-78Oldenberg (teoria lui) 58-59, 138INDEX

ARNOLD VAN GENNEP 174
onc]iuni 16, 36
oraibi 49, 56, 66
ostiaci 117, 134, 135, 142, 145
P
Pa[te 46
pawni 65p\m‘nt 26, 57, 66, 86, 163p\pu[\ 118, 134-135p\r 56, 58-60, 68-69, 72-74, 76, 78,
84-85, 118, 130, 147-148, 154
pelerinaj 39, 104, 161, 162
peniten]\ 91-92, 149picturi corporale 63, 74pivotarea (no]iunii de sacru) 23,
27, 150
plecare (rituri de) 31, 43, 48, 162-163
poart\ 28-29, 32, 43, 52, 61-63, 122,
138, 141-142, 157, 168-169
portic 25, 27-31potlach 38prag 22-23, 28-33, 35-36, 45-47,
49-50, 52, 55-56, 64, 80, 82, 85,
89, 95, 98-99, 102-104, 106-109,
110-111, 115, 117, 119, 121-122,124, 126, 131-134, 137, 145, 147,149, 157-160, 162-163, 166, 168
predic]ie 23, 56-57, 60, 111preliminare (rituri), vezi separare
prima oar\ (rituri de) 31, 60, 154
profan 15, 16, 23, 24, 26, 27, 29, 31,
34, 59, 66, 87, 88, 89, 91, 92, 94,95, 99, 104, 148, 154, 162, 163, 166
protec]ie (rituri de) 23, 26-27, 30,
32, 40, 47-48, 50, 53, 56, 58-59,
61, 64, 77, 87, 101, 108-109, 115,
129, 143
pueblo 50, 66, 76, 86, 152Punjab 56, 59purific\ri rituale 23, 28-29, 31, 35,
43, 47, 56, 59, 66, 72, 87, 91,
143-145, 153, 167
R
r\pire 88, 100, 112-118, 122, 145
r\scump\rare (rituri de) 110, 114,
117-118r\zboi (rituri de) 159
reagregare (rituri de) 92, 104, 163
recluziune 47, 49, 58-59, 75, 80-81,
84-85, 95, 167
regalia 103-104, 127rege, vezi [i [ef 28, 31, 36, 39, 42,
44, 65, 67, 77, 82-83, 85, 99,102-104, 110, 123, 126-127, 133,
139, 142, 163-164
Reinach J. (teoria lui) 73, 137, 151Reinach S. (teoria lui) 19, 88, 90,
149, 153
reintegrare 46-47, 49-52, 59, 80,
132-133, 144, 165
re‘ncarnare 45, 57-58, 132, 143,
144, 160, 161
relicve 103, 134, 163repeti]ii rituale 62, 117Roma 26-27, 44, 68
S
sabeeni 79, 100, 137sacra 31, 44, 77-79, 86-89, 103-104sacral 9, 26, 29, 31, 32, 119, 163sacrificiu 28, 30, 31-32, 36, 39, 43,
52, 59, 60, 63, 73-74, 87-88, 92,
99, 101, 121, 128, 144, 147-148,
156-157, 161-162, 167-168
sacru 15, 23, 26-27, 29, 33-34, 37-38,
42, 48, 61, 63, 67, 77-79, 81, 87-88,94-95, 99, 101-102, 104-106, 118,125, 127-128, 132, 135, 139, 141,
147-149, 150-151, 162-164, 166
saliv\, vezi [i (a) scuipa 33, 40,
50, 76, 90, 93, 130
Samoa 56samoizi 134schimb 36-41, 43, 45, 52, 54, 60, 65,
83, 108, 110, 119, 120, 150-152,
168
Schmidt (teoria lui) 74Schurtz (teoria lui) 67, 76, 83, 105,
156, 161
scrisoare (ritual\) 27, 44, 128
(a) scuipa 32, 40, 50, 93, 130
secven]e 18, 22, 30, 35, 41, 44, 46,
48, 50, 55, 59, 64, 67, 75, 77-79,86, 103, 107INDEX

175
separare (rituri de) 22-23, 28-29,
31-32, 42-45, 47, 49-50, 52, 55-59,
63, 66, 69, 73, 78-79, 81-82, 87,90-93, 95, 97, 99, 100, 104-105,
107, 108-111, 113, 116-119, 123,
129, 130-132, 145-149, 154,157-159, 162-163, 167-168
sexuale (rituri) 16, 25-26, 41, 42, 47,
49, 50, 51, 56, 59, 64, 68, 69, 71,73, 74, 82, 84, 85, 91, 100, 106,
109, 110, 111, 114, 115, 116, 117,
118, 119, 120, 122, 123, 124, 125,126, 127, 130, 149, 150, 151, 152,
153, 154, 155, 158, 162, 166, 167
sham 40, 148siena 123
Sikh 92, 93
sincronic (rituri multiple) 99, 166sinucidere 129, 143
s‘nge 28-29, 35-36, 38-39, 45-46, 71,
73-74, 76, 84, 89, 102, 120-121,131, 167, 168
slavi 44-45, 50, 51, 91, 110, 138
Smith (teoria lui) 148, 160, 162soare 50, 66, 121, 140, 141, 142,
159, 164
societate secret\ 65, 67societate special\ 15-16, 34, 42,
44, 57, 66, 69, 80, 105, 109, 118,
132, 146, 151
sp\l\ri (rituale) 31, 49, 70
Spencer (teoria lui) 75, 115
str\in 26, 34-36, 39-42, 52, 55, 79,
97, 127, 143, 150, 154
suaheli 39, 68, 129
suflete (s\la[ pentru) 57, 120, 132,
139, cap.VIII, 144
{
[aman 44, 63, 70, 101, 134, 139,
152, 167
[ef 36, 39, 42, 44, 65, 77, 82-83,
85, 102, 110, 122, 133, 139
T
tabu 20, 23-24, 26-28, 31-32, 35,
40, 47, 49, 52, 55, 70, 75, 80-82,85, 87-89, 97, 99, 100, 103, 106,108, 118-120, 122, 132, 143, 145,
146, 149, 150, 162, 163, 167
talisman 58, 141
tarahumar 24, 66tauroboli 89
t\ia 8, 26, 28, 39, 56, 58-59, 73,
74, 76, 82, 134, 144, 147, 148,154
tchwi 57tecnonimie 53, 83Thurston (teoria lui) 134
Tibet 30, 111-113
Tirol 100, 158toda 48, 53, 85, 111, 112, 134, 155,
169
transfer (rituri de) 21, 28, 62triumf 30
Trumbull (teoria lui) 28-29, 31, 63
Tylor (teoria lui) 17-18, 20, 66,
119, 168
}
]igan 93
U
uralo-altaic 101, 110
V
vai 106, 124-125v\l 38, 94, 100, 118, 120, 127, 148,
149
ve[m‘nt 35, 37-38, 81-82, 99, 104,
114, 144, 151
vedere 40, 148, 149vendet\ 41-42, 46, 163verbal (rit) 32, 63, 129, 130, 141
vizit\ 32, 41, 43, 51, 54, 110, 115,
116, 120, 125, 145, 157
voal 108, 128
vogul 128, 135, 142
voma 118votiak 44, 145
W
wabemba 53, 111wadshagga 122-122INDEX

ARNOLD VAN GENNEP 176
warramunga 57
warundi 102wayao 58, 85wazaromo 39, 57, 128Webster (teoria lui) 67, 105Westermarck (teoria lui) 31, 35,
41, 125, 150
Wilken (teoria lui) 18, 132, 134,
147INDEX
Z
zbor 128zei, vezi [i divinitate 20, 23-24,
26, 28, 32, 46, 59, 61-62, 73, 78,82, 91, 95, 101-105, 118, 141-142,144, 148, 150, 152, 153, 159, 164
zone sacre 27zuni 66, 77, 153

177
ADDENDA

ARNOLD VAN GENNEP 178

179
Arnold Van Gennep [i folclorul românesc
Autorul celebrei c\r]i Riturile de trecere (1909), devenit\ clasic\
în etnologie, Arnold Van Gennep, etnolog [i folclorist francez, avea,dup\ cum ne prezint\ marile enciclopedii, o linie olandez\, dinspretat\, în ascenden]a sa imediat\. S-a n\scut la Ludwigsburg în 1873,sub numele de Arnold Kurr, zis Arnold Van Gennep, iar dup\ moar-tea tat\lui s\u a fost luat de un medic francez, fapt hot\rîtor pentrudestinul viitorului savant. A beneficiat de o bun\ educa]ie la École
des langues orientales [i la École pratique des hautes Øtudes , unde a
studiat lingvistica general\, egiptologia, araba veche, religia isla-mic\ [i religiile popoarelor precivilizate. Cuno[tea bine cîteva limbistr\ine : engleza, italiana, germana, rusa [i par]ial maghiara, polo-neza, ceha, bulgara. Avea o bun\ forma]ie de orientalist [i era mereula curent cu tot ce era nou în etnologie, antropologie social\ [icultural\, istoria culturii [i civiliza]iilor. Francezii îl consider\ pedrept cuvînt unul dintre creatorii etnografiei franceze (Nicole Belmont,Arnold Van Gennep, le crØateur de l’ethnographie française , Paris,
Payot, 1974), iar în etnologia universal\ a r\mas drept creatorulconceptului de „rituri de trecere”. Marea noutate pe care o aduceArnold Van Gennep în domeniul etnologiei [i antropologiei cultu-rale de la începutul secolului al XX-lea era o îmbog\]ire a metodo-logiei de cercetare în domeniu prin orientarea acesteia spre ocercetare în direct, pe viu, a acelor „faits naissants”, a[a cum seproduceau [i se desf\[urau ele în mediul lor social. Pîn\ atunci,accentul fusese pus pe cercetarea indirect\, prin jurnalele de c\l\-torii, cu impresii ale misionarilor [i administratorilor coloniali, sauprin chestionare completate de intermediari, deci surse a c\ror au-tenticitate putea fi pus\ oricînd la îndoial\ într-o cercetare serioas\.Arnold Van Gennep [i-a ilustrat metoda prin propriile cercet\rif\cute, mai întîi, în Algeria, din care au rezultat dou\ c\r]i : Étude
d’ethnographie algØrienne (1911) [i En AlgØrie (1914). S-a orientat
apoi spre cercetarea sistematic\ [i îndelungat\ a folclorului francez,concretizat\ în modele de monografii regionale, începînd cu Le
Folklore du DauphinØ (IsŁre), 1932-1933 [i terminînd cu Le Folklore
des Hautes-Alpes (1946). El s-a impus, astfel, drept primul etnolog
de teren din Fran]a, dublat îns\ de un mare c\rturar [i teoretician îndomeniul în care a l\sat cîteva lucr\ri de sintez\, de baz\ : Les Rites
de passage (1909), La Formation des lØgendes (1911), L’Øtat actuel

ARNOLD VAN GENNEP 180
du problŁme totØmique (tez\ de doctorat, 1920), Le Folklore. Croyances
et coutumes populaires françaises (1924). Acestea sînt, în acela[i
timp, [i opere de viziune, prin care [i-a expus punctele de vedereoriginale [i diferite de cele ale lui Sir George James Frazer, cubinecunoscuta Golden Bough [i de ale lui Hubert [i Mauss din la fel
de cunoscuta ThØorie gØnØrale de la Magie.
Leg\turile lui Arnold Van Gennep cu folclorul rom^nesc s-au
stabilit în Fran]a, în preajma anului 1927, prin contactul cu un muzi-cian [i folclorist rom^n, Mihail Vulpescu (Michel Vulpesco), membrual SociØtØ Française d’ethnographie et des traditions populaires [icolaborator la „Revue d’ethnographie et des traditions populaires”.Acesta publicase la Paris, în 1927, lucrarea Les coutumes roumaines
pØriodiques , Études descriptives et comparØes, cu 12 plan[e [i o Bibli-
ografie general\ a folclorului rom^nesc , lucrare care pl\cuse lui
Frazer [i care a fost prefa]at\ de Arnold Van Gennep. Lucrarea afost imediat recenzat\ [i în Anglia. ~n ]ar\, îns\, ea a fost primit\ cuo critic\ de specialitate sever\, din partea lui Petru Caraman, înlucrarea Datinile rom^ne[ti în limba francez\ , Bucure[ti, Tip. C.
L\z\rescu, 1934, în capitolul Contribu]ie critic\ asupra folclorului
rom^n în str\in\tate , în care repro[a, în principal, autorului trans-
punerea defectuoas\, în francez\, a unor texte folclorice rom^ne[ti[i lipsa unei metode [tiin]ifice riguroase în prezentarea materialului.Cu toate acestea, meritul lui Mihai Vulpescu, insuficient apreciat defolcloristica rom^neasc\, chiar pîn\ ast\zi (a se vedea articolul res-pectiv din Dic]ionarul folclori[tilor II, 1983, de Iordan Datcu, în
care acesta afirm\ „credem c\ nu s-a spus înc\ ultimul cuvînt asuprameritelor sale ca folclorist”, p.210) r\mîne acela de a fi atras aten]iaasupra bog\]iei folclorului rom^nesc unor doi mari comparati[ti,Frazer [i Van Gennep. ~n cazul lui Arnold Van Gennep atrac]ia pen-tru folclorul rom^nesc a fost atît de puternic\ [i de profund\ încît adorit [i a sperat, cî]iva ani la rînd, s\ ob]in\, la Universitatea dinBucure[ti, o catedr\ de Istoria comparat\ a civiliza]iei [i de etno-
grafie general\ , similar\ celei pe care o de]inea la Neuch^tel în
Elve]ia, la care s\ atrag\, înc\ de la început, studen]ii de toatena]ionalit\]ile [i s\ ob]in\, pentru Rom^nia, dreptul de a fi sediulcelui de al doilea Congres mondial de etnologie [i folclor. Seriozi-tatea cu care Arnold Van Gennep [i-a argumentat cele dou\ op]iunirezult\ din coresponden]a pe care a avut-o cu Mihai Vulpescu [iOvid Densu[ianu, titularul catedrei de folclor a Universit\]ii bucu-re[tene. ~n Arhiva Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”din Ia[i, la cota „Arhiva 217” se p\streaz\ un plic cu 21 de scrisori,
provenind de la A.Van Gennep, din care antropologul Gheorghi]\
Gean\, din Bucure[ti, a publicat, selectiv, în revista „Etnologica”,POSTFA}|

181
Bucure[ti, 1983, pp.33-44 [i 193, iar versiunea rom^neasc\ a [ase
scrisori, în studiul Proiectele rom^ne[ti ale lui Arnold Van Gennep,
din vol. Studii [i comunic\ri de etnologie , Sibiu, tomul IX, 1995
pp.111-122. Arnold Van Gennep a gîndit cu minu]iozitate cum î[i va
desf\[ura cercet\rile în Rom^nia, perioada de timp optim\ necesar\
unei asemenea întreprinderi, precum [i avantajele pe care le-ar fiavut crearea unei asemenea catedre, la Bucure[ti, prin formarea
unor speciali[ti comparati[ti, care ar fi putut pune în circuitul interna-
]ional materialul folcloric rom^nesc, prin publicarea lui concomi-
tent în mai multe limbi str\ine de circula]ie universal\. „Rom^na –
scria Van Gennep – nu este, sau nu este înc\, o limb\ folosit\ curent
în mediile [tiin]ifice [i, prin urmare, numeroase documente publi-cate în ultimii cincizeci de ani în Rom^nia n-au fost utilizate de
comparati[tii generali, cum se poate vedea consultînd Golden Bough
a lui Frazer, Moral Ideas [i History of Human Marriage ale lui
Westermark, cartea mea Rites de passage , sau lucr\ri comparative
asupra unor subiecte mai limitate” (în prefa]a lucr\rii citate a lui
Michel Vulpesco). Se gîndea, de asemenea, s\ preg\teasc\ un volumbine ilustrat, edi]ie special\, despre Rom^nia folcloric\ . ~n Propu-
nerea pentru organizarea unui Congres interna]ional de Etnografie,
etnologie [i folclor la Bucure[ti , Arnold Van Gennep î[i permitea s\
afirme, cu obiectivitatea unei personalit\]i în domeniu : „~n momen-
tul de fa]\, dac\ judec cu o minte de european central, Rom^nia nu
ocup\ nici din punct de vedere general, nici din punct de vederespecial, al diferitelor mi[c\ri [tiin]ifice [i literare, decît o pozi]ie
marginal\. Prin întinderea teritoriului [i prin num\rul popula]iei
sale, Rom^nia ar putea [i ar trebui s\ determine înclinarea balan]eide partea sa [i s\ devin\ spre Orient centrul de regrupare a for]elor
intelectuale, care se ramific\ pornind din alte centre europene…”
(în vol. Studii [i comunic\ri de etnologie , Sibiu, 1995, p.116). ~n
scrisoarea adresat\ lui Ovid Densu[ianu (1926), A.Van Gennep argu-
menteaz\ c\ „bog\]ia folcloric\ a Rom^niei, pu]in cunoscut\ peste
hotare de marele public, este un element de succes sigur : 1. pentruun curs general, cum sînt ale mele întrucît pot u[or s\ fac demon-
stra]ii directe, s\ predau metodele de anchet\ etc. ; 2. pentru un
Congres, care ar introduce Rom^nia în „circuitul [tiin]ific” (vol. citat,p.118). „Rolul meu – spunea Van Gennep – ar fi, prin [tiin]a ce o
profesez, în ceea ce se poate numi «congresul [tiin]ific» [i de a anula
pozi]ia excentric\ pe care ea [Rom^nia ] o ocup\ în acest moment”
(idem).
~ntr-o ultim\ scrisoare adresat\ lui Mihai Vulpescu, din 1931,
Arnold Van Gennep înc\ mai spera c\ „ar fi un lucru foarte pl\cut [iPOSTFA}|

ARNOLD VAN GENNEP 182
pentru Fran]a [i pentru Rom^nia ca eu s\ reprezint [tiin]a francez\
la Bucure[ti [i ca urmare am început s\-i scriu prietenului meu
Tzigara-Samurcas spre a vedea dac\ se poate organiza, pentru mine,
la Universitate un curs asupra metodelor de anchet\ [i de lucru înetnografie, folclor [i [tiin]a comparat\ a civiliza]iilor” (vol. citat,p.120). Arnold Van Gennep era dispus s\ vin\ în Rom^nia pentrucel pu]in 3 sau 5 ani, cu posibilitatea de prelungire, cu toat\ familia,toat\ biblioteca [i toate colec]iile sale de preistorie [i promitea „Voi
înv\]a repede rom^na, în a[a fel încît s\ pot ]ine un curs special
pentru studen]ii localnici”. Se mai gîndea [i la un ciclu de conferin]epentru public („am în acest scop o colec]ie de cli[ee destul debun\”).
~n afara imensului prestigiu [tiin]ific pe care l-ar fi adus Rom^niei
reu[ita proiectelor lui Arnold Van Gennep, intrarea masiv\ într-un
circuit interna]ional de valori a folclorului rom^nesc, înc\ de la acea
vreme, ar fi fost mai mult decît benefic\ pentru noi. ~n 1937, ArnoldVan Gennep scria în „Mercure de France”, din 15 septembrie, c\„Numai poporul rom^n, cel pu]in în anumite regiuni, se mai afl\înc\ în stadiul improviza]iei libere” [i sus]inea chiar c\ „Rom^niisînt r\spunz\tori în fa]a întregii umanit\]i de opera str\mo[ilor lor”.
Dac\ Arnold Van Gennep ar fi cunoscut pe viu, a[a cum [i-a
dorit-o, bog\]ia materialului rom^nesc privitor la riturile de trecere
poate c\ ar fi scris un al doilea volum, în continuarea celebrei salelucr\ri din 1909. Ar fi constatat c\ riturile de trecere din obiceiurilefamiliale (na[tere-nunt\-moarte) de]in un rol preponderent [i stabil,prin tradi]ie, în datinile rom^ne[ti [i c\ din riturile de ini]iere, c\rora
el le-a dat o atît de mare dezvoltare în cartea sa, au r\mas la noi,
într-o m\sur\ ceva mai mic\, m\rturii contemporane. L-ar fi impre-sionat, poate, arhaicitatea multor credin]e populare rom^ne[ti, carereflect\ acela[i fond de gîndire uman\ universal\ [i ar fi avut maimulte argumente în plus în detalierea unor rituri pe care doar le-aamintit. Ne referim la riturile de construc]ie, foarte apropiate în
sensuri magice de toate riturile din ciclul familial, la riturile de
trecere între anotimpuri, la obiceiurile calendaristice [i la toateimplica]iile riturilor de trecere în domeniul, atît de vast, al folcloruluiliterar. Toate acestea sînt argumentele noastre pentru importan]atraducerii în limba rom^n\ a c\r]ii lui A.Van Gennep, al c\rui con-cept de rituri de trecere se încadreaz\ aproape perfect [i realit\]ilor
rom^ne[ti. R\mîne de datoria speciali[tilor rom^ni de a face cunos-
cute riturile de trecere din folclorul rom^nesc, prin serioase studii [i
volume, care s\ fie accesibile [i cercet\torilor str\ini. Dac\ Arnold
Van Gennep a putut crede la jum\tatea secolului c\ rom^nii sîntPOSTFA}|

183
r\spunz\tori în fa]a umanit\]ii a face cunoscute operele str\mo[ilor
lor, cu atît mai mult la intrarea într-un nou mileniu aceste speran]e,într-o cunoa[tere mai profund\ a folclorului rom^nesc peste hotare,pot rena[te într-o nou\ er\ a interferen]elor culturale.
Lucia BerdanPOSTFA}|

ARNOLD VAN GENNEP 184
Public\m din Fondul Mihail Vulpescu , Arhiva 217, a Bibliotecii Centrale
Universitare „Mihai Eminescu” din Ia[i înc\ 7 materiale cu semn\tura autograf\a lui Arnold Van Gennep. Ele cuprind alte 4 scrisori c\tre Mihail Vulpescu, carescot în eviden]\ [i mai mult eforturile savantului de a ob]ine o catedr\ deEtnografie comparat\ [i de Folclor la Facultatea de Litere a Universit\]ii dinBucure[ti, o Cerere adresat\ Ministerului Instruc]iunii Publice din Rom^nia, o
alt\ Cerere de înfiin]are a catedrei respective, cu expunerea de motive [i, sepa-
rat, o Expunere de motive detaliat\ în 7 capitole, cu numeroase puncte, prin
care argumenteaz\ importan]a unui asemenea act [tiin]ific [i cultural pentruRom^nia.
Ne exprim\m [i pe aceast\ cale, recuno[tin]a noastr\ fa]\ de Conducerea
B.C.U. Ia[i (d-nii Corneliu {tefanache [i Liviu Papuc) pentru permisiunea cene-a acordat-o de a include ‘n carte aceste documente de o importan]\ deo-sebit\.
Sper\m c\ aceste noi materiale, ca [i cele publicate anterior de Gheorghi]\
Gean\, din aceea[i Arhiv\, în sursele citate în Postfa]\ vor contribui la o mai
bun\ în]elegere a extraordinarei perseveren]e a unui mare comparatist, perso-nalitate de renume mondial, etnograful francez Arnold Van Gennep, de a înscrieRom^nia, cu nepre]uitele ei comori de spiritualitate popular\ [i de art\ tradi-]ional\, într-un circuit interna]ional de valori ale gîndirii [i crea]iei universale.
Lucia Berdan

185
(nedatat\)
Drag\ domnule Vulpescu, sînt cople[it de lucr\ri urgente ; da, voi
trece s\pt\mîna viitoare, nu am îns\ de spus mare lucru. ~n loculdumneavoastr\, a[ fi l\sat Suedia s\ o ia înainte cu Dupierreux apoi,dup\ numirea mea, a[ fi lansat, la rîndul meu, invita]ii savan]ilor. M\tem c\ procedînd în acest mod a]i fi f\cut din viitorul meu congres unsclav al Cooper\rii Intelectuale, ceea ce nu doresc sub nici un motiv.
~n plus, a]i pus-o pe V\c\rescu mai mult sau mai pu]in la curent [i
ea va manevra pentru a ne elimina, pe dumneavoastr\ [i pe mine.
Am primit o scrisoare de la Densu[ianu, pe care v-o trimit [i pe
care mi-o ve]i înapoia. Observa]i c\ r\mîne în planul doi [i nu poateface altceva decît s\ „discute” [i s\ „studieze”.
Trebuie, deci, s\ ducem lucrurile la bun sfîr[it cît mai repede, altfel
m\ retrag complet [i las totul pe seama lui Dupierreux [i lui V\c\rescu ;c\ci nu vreau s\ m\ discreditez cu ei ; eu sînt cel care trebuie s\ îi facs\ adere la ideea mea.
Ar trebui ca prietenul dvs., senatorul, s\ rezolve problema cît ai
clipi, ca numirea s\ îmi parvin\ aici prin ambasad\, care s\ îmi deaimediat titlul oficial, s\ îmi dea suma cuvenit\ etc. [i, în aceste condi]ii,eu pot aranja lucrurile pe o baz\ solid\, prin prietenii mei mini[tri,oameni politici etc., evitînd banda lui Dupierreux. ~ns\, atît timp cît nuam acest titlu oficial, nu pot face nimic. {i ]ine]i cont c\ avîndu-l, voiac]iona [i pentru dumneavoastr\ personal cu toat\ puterea, avînd titluloficial, bani etc. [i putînd impune condi]ii.
Pe scurt, cred c\ v-a]i dovedit pu]in imprudent [i a]i dezv\luit jocul
dumneavoastr\ lui V\c\rescu ; trebuie s\ reu[im acum s\ o cî[tig\mrapid de partea noastr\. Pe curînd, deci, omagiile mele doamnei Vulpescu[i o cordial\ strîngere de mîn\.
Al dvs.
A. Van Gennep.

ARNOLD VAN GENNEP 186
(nedatat\)
Bourg – la Reine, miercuri
Drag\ prietene,
Am discutat adineaori cu dl. Densu[ianu, care sose[te din sudul
Fran]ei [i care mi-a spus c\ ministerul dvs. îl rugase s\ m\ în[tiin]eze
oficial c\ s-a stabilit ca al II-lea Congres [tiin]ific de Etnografie [i de
Etnologie s\ aib\ loc la Bucure[ti [i c\ eu sînt îns\rcinat cu organizarea.
Am fost încîntat (va fi altceva decît aceste Arte populare…) [i am
r\spuns c\ înainte de a face demersuri pe lîng\ savan]i [i organiza]ii
(societ\]i, guverne, muzee) mi-ar trebui o scrisoare oficial\. Dl.
Densu[ianu a în]eles acest lucru [i va întreprinde cele necesare la
întoarcere.
Mîine îns\ va veni s\ v\ vad\ [i este important s\ [ti]i c\ mi-a cerut
s\ îi explic cum v\d viitoarea mea catedr\ de profesor. I-am explicat,
ceea ce este purul adev\r, c\ o v\d mai ales : 1. ca o catedr\ de predare
a metodei ; 2. ca o catedr\ comparativ\ universal\ [i c\… acesta pare a
fi punctul delicat… voi preg\ti observatori locali [i voi repartiza lucr\-
rile între rom^nii în[i[i. Re]ine]i c\, la 50 de ani trecu]i, nu îmi trece
prin gînd s\ îi „înlocuiesc” sau s\ îi „‘nghit” pe cercet\torii din ]ara
dumneavoastr\. Eu doresc extinderea [i recunoa[terea public\ a [tiin]ei
mele, utilizarea metodelor [i instrumentelor pe care le-am perfec]ionat
timp de 30 de ani ; îns\, la acest Congres, savan]ii [i cercet\torii rom^ni
trebuie s\ aib\ toat\ gloria pe care o merit\. Dl. Densu[ianu este un
pic re]inut, dar a spus totu[i c\ un Congres ca al meu (el dispre]uie[te
Societatea Na]iunilor sau, mai degrab\, „oportuni[tii” care o servesc)
ar pune într-adev\r ]ara dumneavoastr\ pe acel nivel interna]ional care
îi este necesar.
De la întîlnirea noastr\, am reflectat ; de altfel, ar fi bine s\ orga-
nizez o sec]iune de „rase” propriu-zise, adic\ de antropologie fizic\ ;
speciali[tii din toate ]\rile sînt pu]in numero[i, îns\ formeaz\ o elit\
intelectual\ [i va trebui s\ îi atrag.
R\mîne acum faptul pe care îl pot discuta deschis cu dumnea-
voastr\ : cum se poate consacra atîta timp [i atîta coresponden]\ la
acest Congres, f\r\ o asigurare material\  ? De asemenea, cum s\ îmi
invit colegii în Rom^nia f\r\ o situa]ie oficial\ ? A[ p\rea un soi de
comis-voiajor in partibus  ; în loc de profesor titular la Universitatea
dumneavoastr\, pot s\ conferen]iez (ca profesor-invitat) [i, fiind bine
pl\tit, s\ merg pe cheltuiala mea în diverse ]\ri pentru a antrena oame-
nii (de exemplu pe recii olandezi) cu elocven]a convingerilor mele [i,
pe cît posibil, cu cea a unui pahar de porto sau de vreun lichior
indigen. Acest punct, precum [i dificult\]ile preg\tirii metodologice
conform noilor direc]ii, le-a]i putea discuta cu dl. Densu[ianu.

187
~n plus, odat\ profesor la B. (Bucure[ti), voi avea o influen]\ asupra
guvernului de aici, asupra lui Berthelot [i a celorlal]i, în favoareatuturor rom^nilor care ar lucra în acela[i domeniu.
So]ia [i fiicele mele v\ transmit salut\ri prietene[ti, de asemenea
doamnei Vulpescu, c\reia v\ rog s\ îi prezenta]i omagiile mele cordiale.
Al dvs. devotat,
A. Van Gennep

ARNOLD VAN GENNEP 188
14 aprilie 1927,
Bourg la Reine
Drag\ domnule Vulpesco,
Al\tur aici, în grab\, cererile [i nota pentru Majestatea sa. E întocmit\
ca pentru mini[trii de aici, pu]in cam seac\, dar elementele fundamen-tale sînt puse în valoare ; dac\ o vede]i din nou pe Regin\, pute]i dez-
volta ideile ; dac\ a[ fi lungit prea mult textul, [i-ar fi pierdut r\bdarea,
pe bun\ dreptate.
Cît prive[te cartea dumneavoastr\, fi]i lini[tit, m-am întîlnit cu edi-
torul dvs. [i am convenit c\ v\ voi face serviciul de pres\ ca [i cum ar
fi al meu ; avem [i tot interesul ; nu e nevoie s\ pl\ti]i transportul [iambalajul, c\ci acestea sînt pe cheltuiala editurii ; conta]i pe o list\ de
dou\zeci de reviste ; voi pune exemplarul meu în contul revistei
Mercure de France.
I-am spus lui Pinardon s\ o anun]e pe doamna Vulpesco, dar nu
sînt sigur c\ a f\cut-o. Nu cunosc totu[i, revistele rom^ne[ti, cu excep-
]ia celei a lui Densu[ianu ; spune]i-mi dac\ trebuie s\ o înscriu aici (laPinardon) sau dac\ v\ ocupa]i dvs. de acest lucru. Pentru Grecia,
Laographie este foarte important. Pe scurt, voi face tot posibilul ; bine-
în]eles, America ‘nseamn\ mult, [i cump\r\ bine.
Toat\ familia mea v\ transmite salut\ri ; so]ia sper\ c\, dac\ sînt
numit în Rom^nia, pîn\ la terminarea educa]iei copiilor, voi fi bine
îngrijit ; poate treizeci de ani de c\s\torie o fac tem\toare, mi se pare…
Imediat dup\ numirea mea, voi ac]iona cu putere la Geneva în
favoarea Bucure[tiului, îns\ ce influen]\ poate avea demersul meu
pentru congresul dumneavoastr\, dac\ nu ave]i un specialist interna-]ional, în timp ce Viena îl are pe Haberlandt iar Praga pe Polivska, care
sînt mari savan]i ; spune]i-i Reginei, f\r\ sup\rare, c\ Rom^nia este
înc\ „excentric\” în mi[carea giratorie central-european\, iar dificul-tatea const\ tocmai în a o clasa altfel ; aceasta e for]a Vienei, chiar de
ar avea numai 500 de locuitori. Praga, de altfel, se descurc\ foarte
bine, Cracovia se pune din nou în mi[care, dar dac\ e vorba de cealalt\parte a Dun\rii, este o treab\ de zece ani de propagand\ [i de eforturi ;
trebuie s\ v\ impune]i, eu voi fi prezent doar pentru a trasa calea [i a
impune jaloanele ; comparati[tii dvs. sînt cei care trebuie s\ perse-vereze ; în orice caz, voi aduce savan]i de valoare la expozi]ia dvs. [i
voi avea studen]i buni la cursurile mele.
Pe scurt, trebuie s\ i se explice Reginei c\ mi[carea trebuie inver-
sat\, iar Bucure[tiul trebuie s\ devin\ un centru de atrac]ie. Dac\ va
dori în continuare s\ m\ sus]in\, rezultatul va fi rapid vizibil, c\ci voi
face personal propagand\ în toate ora[ele universitare din întreaga Europ\.
Salut\rile noastre, toate ur\rile de succes oratoric [i muzical ; [i o
strîngere de mîn\ c\lduroas\ de la al dvs.,
(ss) Arnold Van Gennep

189
7 iunie 1927
Bourg – la Reine
Drag\ prietene,
Am dus ieri sear\ la Pinardon lista adreselor pentru serviciul dum-
neavoastr\ de pres\ ; este vorba de patruzeci de exemplare. Am con-venit ca, dac\ parvin [i alte cereri editorului, acesta s\ mi le comuniceiar eu s\ aleg ceea ce este mai potrivit pentru dumneavoastr\. Numaic\ nu am adrese : 1. pentru ]\rile scandinave ; 2. pentru ]\rile balcanice.V\ las, deci, libertatea de a-mi indica : a) revistele rom^ne[ti (trebuiebineîn]eles, Grai [i Suflet a lui Densu[ianu) ; b) revistele bulgare, iugos-
lave [i ungure[ti (nu [tiu dac\ mai exist\ la Budapesta revista Ethnografia ) ;
c) pentru Polonia am pus revista Lud. R\mîn de asemenea de procurat
revistele ruse[ti, cel pu]in cele de la Academia dumneavoastr\, undetrebuie s\ existe un serviciu de schimb.
Cred c\ lista, care este aproape identic\ cu cea a micului meu
Folklore , va fi suficient\ pentru lansarea c\r]ii dvs. ; cei mai buni clien]i
sînt germanii, am pus deci trei reviste în aceast\ limb\.
Aici, nimic nou ; lucrez în prezent în psihologie, specialitate nou\
pentru mine, dac\ pot spune a[a. M\ tem c\ schimbarea în ministeruldin Bucure[ti a oprit întrucîtva eforturile dumneavoastr\… Soarta meaeste în mîinile dvs. [i a[tept f\r\ inutil\ ner\bdare. Nu, nici de laInstitutul de Cooperare nu am primit vreun semn de via]\ ; nu [tiu dac\raportul a fost tip\rit, dar [tiu c\ sediul primului congres va fi Praga,f\r\ îndoial\ pentru c\ cehii au fost primii care au dat bani ; nu m-amreîntors acolo, în ciuda unei convoc\ri ; zilele sînt prea scurte pentru ale pierde cu discu]ii inutile.
Toat\ familia v\ trimite, dumneavoastr\ [i doamnei Vulpescu, salu-
t\ri prietene[ti [i ur\ri de mult succes. Transmite]i-le, v\ rog, salut\rilemele lui Densu[ianu [i lui Gorovei
1 [i spune]i-le, ceea ce cred c\ [tiu
deja, c\, dac\ nu le scriu deloc, înseamn\ c\ am de lucru pîn\ pestecap. V\ voi trimite ultimul meu „bebelu[” în apropiere de Cr\ciun ;înc\ trei sau patru astfel de fascicole [i voi începe sec]iunea urm\toare,de Pove[ti [i Legende .
O c\lduroas\ strîngere de mîn\ de la al dvs.,
A. Van Gennep
1. Din coresponden]a lui A.V. Gennep cu folcloristul rom^n Artur Gorovei
(1864-1951) s-au publicat 3 scrisori în volumul Scrisori c\tre A. Gorovei , ed.
îngr. [i trad. de Maria Luiza Ungureanu, Buc., Minerva, 1970, pp. 411-418.

ARNOLD VAN GENNEP 190
Expunere de motive
I. Dac\ d\m termenului de Etnografie sensul s\u clasic, general, se
în]elege prin aceasta studiul moravurilor [i al obiceiurilor diferitelorrase [i popoare, deci al institu]iilor lor tehnice, religiilor [i supersti]iilor,miturilor [i legendelor etc., înainte de constituirea civiliza]iilor supe-rioare, deci, din punct de vedere geografic, a popula]iilor zise „s\lba-tice” sau „semi-civilizate”, iar din punct de vedere istoric, a civiliza]iilorpreistorice [i protoistorice, aceste dou\ serii evoluînd pe acela[i plan,în acela[i timp tehnologic [i mental. Reminiscen]ele acestor stadii pri-mitive în Europa sînt numite Folklore . Acesta din urm\ intr\ deci în
subiectul cursului ; [i tot ansamblul se deosebe[te de geografia zis\uman\ prin faptul c\ studiul în etnografie merge de la Om la P\mînt întimp ce în cealalt\ [tiin]\ merge de la P\mînt la Om.
II. Num\rul de catedre universitare de etnografie, titulare sau în
func]ie, în universit\]ile din întreaga lume dep\[e[te în prezent 80 ;aproape o treime din catedre au fost înfiin]ate dup\ r\zboi, pentru c\aceast\ revolu]ie mondial\ a ar\tat interesul practic (în acela[i timpeconomic, politic [i colonial) al studiului moravurilor [i obiceiurilordiferitelor popoare. Etnografia, cu sec]iile sale : Etnologia (sau clasi-ficarea raselor [i a popoarelor), studiul comparat al religiilor, cel alartelor primitive, al tehnicilor primitive, al dreptului primitiv, au deve-nit o necesitate în înv\]\mîntul superior.
III. Rom^nia prezint\ pentru înv\]\mîntul de acest tip o posibilitate
remarcabil\ de a deveni un centru mondial : 1. prin situarea sa geogra-fic\, studen]ii trebuind în prezent s\ mearg\ foarte departe pentru a seinstrui, iar catedrele de Etnografie [i de Istorie comparat\ a civiliza]iilorneexistînd propriu-zis decît în Europa Occidental\ ; 2. obiceiurile popu-lare de tot felul [i r\m\[i]ele de civiliza]ie primitiv\ sînt înc\ foarter\spîndite [i vii în toat\ ]ara, astfel încît cursul teoretic [i metodologicpoate fi u[or completat prin explor\ri (de teren) ; se pot indica studen-]ilor subiecte de tez\ [i de cercet\ri personale interesante.
IV. Ideea este de a atrage la Bucure[ti, date fiind aceste condi]ii
favorabile, studen]i din toate ]\rile [i de a propune colegilor univer-sitari de aceea[i specialitate s\ trimit\ în Rom^nia studen]ii lor pentrua g\si subiecte de tez\.
Cum domnul A. Van Gennep vorbe[te curent engleza, germana,
italiana, rusa, pu]in olandeza, poloneza [i în]elege celelalte limbiromanice, germanice [i slave, [tiind de asemenea araba, un pic turca,maghiara [i finlandeza ; cum, pe de alt\ parte, el este, dup\ treizecide ani de activitate [tiin]ific\, în rela]ii personale cu aproape to]icolegii pe care i-a întîlnit în c\l\toriile [i în misiunile sale ; cum, deasemenea, a vizitat majoritatea muzeelor de aceast\ specialitate, elcrede c\ poate asigura formarea, destul de rapid, la Bucure[ti a unui
nucleu de studen]i de toate na]ionalit\]ile [i din toate ]\rile.

191
V. Acest punct de vedere, care este în fond o interna]ionalizare a
cursului propus, [i prin urmare a unei p\r]i a înv\]\mîntului de la
Universitate, va avea în mod necesar repercusiuni asupra situa]iei mo-rale, dac\ nu chiar politice, a Rom^niei. Studen]ii sînt întotdeauna
excelen]i agen]i de propagand\ în favoarea Universit\]ii [i a ]\rii în
care [i-au f\cut studiile. Un curs de etnografie are, prin îns\[i naturasubiectelor tratate, un caracter interna]ional.
Se în]elege de la sine c\ domnul A. Van Gennep, dup\ ce va înv\]a
rom^na, va face cu pl\cere cursuri speciale [i de popularizare în aceas-t\ limb\.
VI. Cursurile vor fi de dou\ tipuri : un curs general , pentru un public
mai larg [i auditori liberi, cu expunerea problemelor generale ale etno-grafiei sau a aplica]iilor acestor probleme în cazurile speciale din
Rom^nia ; [i un curs special , fie despre metoda de interpretare a mitu-
rilor [i legendelor, fie despre motivele tematice ale pove[tilor populare,despre tipurile de muzic\ zis\ „primitiv\”, despre diferitele tehnici de
fabricare [i de utilizare, dac\ este posibil cu demonstra]ii de atelier.
Unele cursuri speciale, de antrenare în metoda de observa]ie, se vorputea face sub forma unei deplas\ri în teren. Acest program va fi
comunicat colegilor din alte ]\ri.
VII. Punctul central al întregului înv\]\mînt ar fi metoda zis\ „etno-
grafic\” sau „comparativ\”, pentru care dl. Van Gennep a luptat mult
timp [i care a fost admis\ în prezent în înv\]\mîntul superior, cu aceea[i
valoare ca metoda istoric\. Este, de fapt, metoda [tiin]elor naturaleaplicat\ raselor [i activit\]ilor umane, de observa]ie direct\ [i de clasi-
ficare specific\.
Va fi îns\ utilizat\ [i metoda istoric\ în cercet\rile antecedentelor,
care prezint\ în Rom^nia un interes deosebit. Din acest punct de ve-
dere, un curs elementar de preistorie general\, înso]it, dac\ se va ivi
ocazia, de cercet\ri de centre preistorice, ar completa cursul de etno-grafie propriu-zis\.
VIII. Dup\ organizarea înv\]\mîntului de acest fel, se va putea
profita de formarea unui nucleu de studen]i pentru a organiza unCongres interna]ional sub înalta protec]ie a Universit\]ii, înglobînd în
acest congres, sub form\ de sec]iuni autonome, discipline ca : lingvis-
tica, bizantologia, arheologia, istoria [i geografia Rom^niei. ~n acest felse va accentua, dac\ Universitatea e de acord, acest caracter interna-
]ional care ar putea face din Bucure[ti un centru de atrac]ie cum erau
în Evul Mediu Bologna, Montpellier [i cum sînt acum Paris, Londra etc.
Pentru un stat din Europa Oriental\, ar fi o ini]iativ\ interesant\ [i o
situa]ie demn\ de a fi creat\ [i dezvoltat\, cu atît mai mult cu cît
civiliza]ia european\ se întinde în Asia anterioar\ ; înv\]\mîntul etno-grafiei generale (con]inînd de drept popoarele asiatice [i civiliza]iile
lor) ar constitui deci o prim\ etap\ a unei concep]ii mai vaste, [i ar
putea fi condus prin raportare la aceast\ concep]ie.
A. Van Gennep

ARNOLD VAN GENNEP 192
Le 14 Avril 1927
Bourg la Reine (Seine)
10 Rue Georges Lafenestre
Domnului Ministru al Instruc]iunii Publice din Rom^nia
Domnule Ministru,
Am onoarea de a v\ solicita crearea în favoarea mea a unei Catedre
de Etnografie comparat\ [i de Folclor la Facultatea de Litere a Univer-sit\]ii Bucure[ti, pentru una sau mai multe perioade de cinci ani [i cuo plat\ anual\ de 60.000 franci.
Primi]i, Domnule Ministru, asigurarea profundului meu respect [i a
înaltei mele considera]ii,
(ss) Arnold Van Gennep
Fost Profesor de Etnografie [i de Istorie Comparat\ a Civili-za]iilor al Universit\]ii din Neuchâtel (pîn\ în 10.14).Diplomat al {colii de Limbi Orientale [i al {colii de ~nalteStudii (Sorbona).Doctor în litere, recomandat pentru ~nv\]\mîntul superiorde Ministerul francez al Instruc]iunii publice.Laureat al Academiei de {tiin]e Morale [i Politice (premiulLefŁvre-Deumier de Istorie Comparat\ a Religiilor).Cavaler al Legiunii de onoare.
(Copie)
Cerere de înfiin]are
Arnold Van Gennep are onoarea de a solicita înfiin]area la Facul-
tatea de Litere a Universit\]ii din Bucure[ti a unei catedre magistralede
Etnografie comparat\ [i folclor
pentru o perioad\ reînnoit\ de 5 ani, cu plata anual\ de 60.000
franci.
Expunere de motive
1 : curs [i conferin]e :
a) de a face cunoscute rom^nilor metodele moderne [i noi ale
[tiin]elor care se ocup\ de moravuri, obiceiuri, arte, literaturile popu-lare ale tuturor popoarelor ;

193
b) de a le da indica]ii pentru a face cercet\ri directe [i de a con-
centra eforturile f\r\ a le risipi ;
c) de a atrage la Bucure[ti studen]i str\ini [i a face din Bucure[ti un
centru [tiin]ific de acela[i tip ca Parisul, Londra etc.
2. A organiza la Bucure[ti o Expozi]ie de Arte populare rom^ne[ti,
la care ar veni savan]i din lumea întreag\ [i care ar fi dispu[i s\ trimit\în continuare studen]ii lor la Bucure[ti.
Punctul de vedere politic
Lupta pentru influen]ele intelectuale a început. Viena ar putea fi
înlocuit\ cu orice alt ora[ dun\rean ; lupta va fi între Buda, Belgrad [iBucure[ti ; ora[ul care va atrage mai mul]i studen]i [i savan]i, pe scurtcare va fi centru de atrac]ie, nu numai european, ci [i asiatic anterior,va asigura ]\rii sale un loc „european” [i interna]ional.
~n acest moment o lupt\ de acest tip se contureaz\ între Viena,
Praga, Bemberg, Cracovia [i Var[ovia ; este important, deci, a aveasavan]i de reputa]ie mondial\ pentru a începe aceast\ mi[care.
Avantajele [tiin]ifice în Rom^nia sînt considerabile ; etnografia [i
folclorul diverselor sale regiuni nu sînt cunoscute decît par]ial ; dl.Vulpescu arat\, în cartea sa recent\, c\ faptele rom^ne[ti au o impor-tan]\ de prim plan . Cursul propus poate fi înso]it de cercet\ri în teren ;
[i lucr\rile [i tezele studen]e[ti din toate ]\rile vor constitui o bun\propagand\ pentru Rom^nia.
Punct de vedere local
Fiind str\in, A. Van Gennep poate pune de acord [i s\ centralizeze
diferite grupe locale de savan]i, s\ fac\ cunoscute lucr\rile lor în str\-in\tate [i s\ le creeze rela]ii personale interna]ionale.
Expozi]ia de Arte Populare, mai mult decît puterea sa de atragere [i
de propagand\ în str\in\tate, ar avea avantajul de a crea în propria]ar\ o mi[care de interes na]ional [i de dezvoltare a con[tiin]ei unit\]iirom^ne[ti.
Obiectele reunite ar putea la nevoie folosi la crearea unui nucleu
pentru un muzeu permanent sau ar putea îmbog\]i colec]iile existente ;aceasta ar facilita cursurile [i conferin]ele de demonstra]ii [i popularizare.
Ideea central\ este : a face din Bucure[ti un centru intelectual inter-
na]ional, începînd prin etnografie [i folclor .

ARNOLD VAN GENNEP 194 ANEXE

195
CUPRINS
STUDIU INTRODUCTIV ……………………………………………. 5
CUV‘NT ‘NAINTE ………………………………………………… 13
CAPITOLUL I
CLASIFICAREA RITURILOR
Lumea sacr\ [i lumea profan\ – Etapele vie]ii individuale –
Studiul riturilor – {coala animist\ [i [coala contagionist\ – {coaladinamist\ – Clasificarea riturilor : animiste sau dinamiste, simpa-tetice sau contagioniste, pozitive sau negative, directe sau indi-recte – Schema riturilor de trecere – No]iunea de sacru – Religie[i magie ……………………………………………………………………………………………15
CAPITOLUL II
TRECEREA MATERIAL|
Frontiere [i borne – Tabuuri de trecere – Zonele sacre – Poarta,pragul, orticul – Divinit\]ile de trecere – Riturile de intrare –Sa-crificiile de ‘ntermediere – Riturile de ie[ire ………………………………………25
CAPITOLUL III
INDIVIZII {I GRUPURILE
Starea [i ‘nsu[irile str\inului – Rituri de agregare a str\inului –Comensualitatea – Schimburile ca rit de agregare – Fraternizarea– Riturile de salut – Riturile sexuale de agregare – Domiciliulstr\inului – C\l\torul : rituri de plecare [i de ‘ntoarcere – Adop-]iunea – Schimbarea de st\p‘n – R\zboiul, vendeta, pacea …………………34
CAPITOLUL IV
SARCINA {I NA{TEREA
Recluziunea ; tabuurile ; riturile profilactice [i simpatetice – Sar-cina ca perioad\ de prag – Riturile de reintegrare [i de revenirela via]a social\. Caracterul social al riturilor de na[tere ………………………47

ARNOLD VAN GENNEP 196
CAPITOLUL V
NA{TEREA {I COPIL|RIA
T\ierea cordonului ombilical – Unde st\ copilul ‘nainte de a se
na[te – Riturile de separare [i de integrare – India, China – Dareanumelui – Botezul – Prezentarea [i expunerea la soare [i la lun\ …………. 55
CAPITOLUL VI
RITURILE DE INI}IERE
Pubertatea fiziologic\ [i pubertatea social\ – Circumcizia – Muti-l\rile corporale – Clanurile totemice – Confreriile magico-religioase– Societ\]ile secrete – Societ\]ile politice [i r\zboinice – Claselede v‘rst\ – Misterele antice – Religii universaliste ; botezul –Confreriile religioase – Fecioarele [i prostituatele sacre – Clase,caste [i profesii – Ordina]ia preotului [i a magicianului – ~ntro-narea [efului [i a regelui – Excomunicarea [i excluziunea – Peri-oada de prag…………………………………………………………………………………….67
CAPITOLUL VII
LOGODNA {I C|S|TORIA
Logodna ca perioad\ de prag – Categoriile de rituri care constituieceremoniile de logodn\ [i de c\s\torie – Perioada de prag lapopula]iile kalmyk (poligini), toda [i bhotia (poliandri) – Riturilede separare : riturile numite de r\pire sau de furt – Rituri desolidaritate sexual\ restr‘ns\ – Rituri de solidaritate pe baz\ derudenie – Rituri de solidaritate local\ – Rituri de separare – Rituride agregare – Durata [i semnifica]ia perioadei de prag – C\s\toriilemultiple sincrone – Asem\n\ri ‘ntre ceremoniile de c\s\ torie [i
cele de adop]ie, de ‘ntronare, de ini]iere – Riturile de divor] …………….107
CAPITOLUL VIII
FUNERALIILE
Importan]a relativ\ a riturilor de separare, de prag [i de agregare‘n ceremoniile funerare – Doliul ca rit de separare [i ca rit deprag – Funeraliile ‘n dou\ etape – C\l\toria din lumea aceasta ‘ncea de dincolo – Obstacolele materiale care se opun treceriimor]ilor – Agregarea la societatea celor deceda]i – Topografialumii mor]ilor – Rena[terea cotidian\ a celui mort ‘n Egiptul

197
antic – Pluralitatea lumii mor]ilor – Mor]i care nu se pot agrega
la societatea general\ a celor deceda]i – Rituri de re‘nviere [i dere‘ncarnare – Rituri ‘n cazul c‘nd domiciliul mortului este casalui, morm‘ntul sau cimitirul – Lista riturilor de separare [i de agre-gare ………………………………………………………………………………………………. 131
CAPITOLUL IX
ALTE GRUPURI DE RITURI DE TRECERE
Despre unele rituri de trecere considerate izolat : 10 p\r ; 20v\l ;
30 limbaje speciale ; 40 rituri sexuale ; 50 lovituri [i flagel\ri ;
60prima oar\ – Ceremonii anuale, sezoniere, lunare, cotidiene –
Moarte [i rena[tere – Sacrificiu, pelerinaj, jur\m‘nt – Pragurile –Paralelism ritual sistematizat ‘n Egiptul antic. …………………………………. 147
CONCLUZII ……………………………………………………. 164
INDEX …………………………………………………………. 171
ADDENDA ……………………………………………………… 177

ARNOLD VAN GENNEP 198

199
~n colec]ia PLURAL
au ap\rut
1. Adrian Marino – Pentru Europa. Integrarea Rom^niei.
Aspecte ideologice [i culturale
2. Lev {estov – Noaptea din gr\dina Ghetsimani
3. Matei C\linescu – Via]a [i opiniile lui Zacharias Lichter
4. Barbey d’Aurevilly – Dandysmul
5. Henri Bergson – G‘ndirea [i mi[carea
6. Liviu Antonesei – Jurnal din anii ciumei:1987-1989
7. Stelian B\l\nescu, – Inconsisten]a miturilor:
Ion Solacolu Cazul Mi[c\rii legionare
8. Marcel Mauss, – Teoria general\ a magiei
Henri Hubert
9. Paul ValØry – Criza spiritului [i alte eseuri
PLURAL M
1. Émile Durkheim – Formele elementare ale vie]ii religioase
2. Arnold Van Gennep – Riturile de trecere
~n preg\tire:
Carlo Ginzburg – Poveste nocturn\
Virgil Nemoianu – Micro-Armonia
Vladimir Tism\neanu – Balul mascat
Sf‘ntul Igna]iu de Loyola – Exerci]iu spiritual
Michel de Certeau – Fabula Mistic\
Georges Duby – Anul 1000
Paul Ricoeur, J.L. Marion [.a. – Fenomenologie [i teologie
Adrian Marino – Politic\ [i cultur\

ARNOLD VAN GENNEP 200
Bun de tipar : martie 1996 Ap\rut : 1996
Editura Polirom, B-dul Copou nr.3, • P.O. Box 266,
6600 Ia[i • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111
Tiparul executat la Polirom S.A. • 6600
Ia[i, Calea Chi[in\ului nr.32
Tel. & Fax (032) 230323 ; (032) 230485
Valoarea timbrului literar se vireaz\ la ASPRO,
cont nr. 45.108.012.108 deschis la BCR, filiala
sector 1, Bucure[ti