37Nr. 8, 2014 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT [627324]

37Nr. 8, 2014 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
Contractul de mandat comercial nu trebuie
confundat cu alte contracte, cu care se asea-
mănă. Delimitarea de alte contracte se impune pentru a stabili regimul juridic aplicabil raporturilor dintre
părți
1.
Analizând în plan comparat contractul de mandat
comercial și contractul de mandat civil, putem eviden-
ția o serie de trăsături distincte ale acestora.
o primă distincție o regăsim în obiectul contrac-
tului de mandat comercial. Obiectul contractului de mandat comercial este diferit, întrucât la mandatul ci-
vil el cuprinde acte juridice de natură civilă, în timp
ce mandatul comercial tratează acte juridice ce trebuie
să fie fapte de comerț pentru mandant
2. Prin urmare,
menționăm că, în timp ce mandatul civil are ca obiect
încheierea actelor juridice civile, mandatul comercial
are ca obiect încheierea actelor juridice care constituie
fapte de comerț pentru mandant3.
Deci, pentru determinarea naturii mandatului, tre-
buie să avem în vedere natura juridică a actelor pe care
urmează să le încheie mandatarul cu terțul. Mandatul
va fi comercial numai dacă aceste acte juridice sunt comerciale. Mai mult decât atât, legea cere ca aceste
acte juridice să fie acte de comerț pentru mandant, în
numele și pe seama căruia se încheie actele respective.
În consecință, mandatul nu va fi comercial, dacă actele
juridice pe care le încheie mandatarul cu terțul sunt acte
de comerț numai pentru terț
4.
Prin urmare, importanța distincției dintre contractul
de mandat civil și contractul de mandat comercial se re-
marcă, mai ales, în cazul în care natura mandatului este
civilă pentru mandatar, dar comercială pentru mandant.
Astfel, dacă actele ce formează obiectul mandatului
sunt comerciale numai pentru cel care contractează
cu mandatarul, dar nu și pentru mandant, mandatul va
fi civil. În cazul în care actele sunt comerciale pentru
mandant, mandatul va fi considerat comercial5.
O altă delimitare esențială a mandatului comercial
de mandatul civil rezidă în caracterul oneros al aces-tuia. Prin urmare, pe când mandatul civil este prezu-mat a fi gratuit, mandatul comercial este prezumat a fi
oneros. Acest caracter se deduce din faptul că afacerile
comerciale încredințate mandatarului nu sunt nici ele
gratuite
6.
Mandatul fiind plătit, în cazul contractului de man-
dat comercial, mandatarul este răspunzător atât pentru
dol, cât și pentru culpa comisă în executarea manda-
tului. Totodată, este important să menționăm că chiar
dacă părțile nu au prevăzut expres în contract plata unei
remunerații, mandantul datorează remunerația, deoare-
ce „mandatul comercial nu se prezumă a fi gratuit”.
Prin urmare, în absența unei stipulații contractuale, re-
munerația va fi stabilită de către instanța de judecată7.
Răspunderea mandatarului este agravată în cazul
mandatului comercial, aceasta fiind o consecință a fap-tului că mandatarul este plătit pentru modul în care a
tratat afacerile comerciale pe seama și socoteala man-
dantului
8.
Pornind de la cele expuse, luând în considerație
faptul că mandatul comercial se prezumă a fi oneros, iar mandatul civil se prezumă a fi gratuit, se impune
concluzia că mandatarul comercial, fiind plătit pentru
serviciile sale, trebuie să răspundă pentru culpa levis in
abstracto, diligența pe care ar fi trebuit s-o manifeste apreciindu-se în raport cu aceea a unui bun comerci-
ant, spre deosebire de mandatarul civil, căruia, lucrând
gratuit, nu i se poate pretinde o mai mare grijă decât
în propriile afaceri, și care va răspunde numai pentru
culpa levis in concreto
9.
V orbind despre puterea mandatarului, menționăm
că limitele puterilor mandatarului, în cazul mandatului comercial, nu sunt atât de stricte ca în cazul mandatului
civil. Mandatarului îi este permisă o mai mare liber –
tate în acțiune și celeritate a deciziilor, datorită situa-ției schimbătoare a pieței
10. Mandatarul poate angaja
pe mandant chiar peste prevederile mandatului primit, dacă aceasta duce la îndeplinirea în bune condiții a afa-
cerii încredințate.DELIMITAREA CONTRACTuLuI DE
MANDAT COMERCIAL DE CONTRACTuL
DE MANDAT CIVIL, îN SPECIAL,
ȘI DE ALTE CONTRACTE, îN GENERAL
Alexandru CUZnEȚoV ,
doctor în drept, conferențiar universitar (USM)
Margareta MUSTEA,
magistru în economie
REZuMAT
Importanța distincției dintre contractul de mandat civil și contractul de mandat comercial se remarcă, mai ales, în cazul
în care natura mandatului este civilă pentru mandatar, dar comercială pentru mandant.
Cuvinte-cheie: activitate de întreprinzător, contractul comercial, contractul de mandat comercial, mandat comercial.
SuMMAR y
The importance of the distinction between civilian and contract term, the contract commercial mandate stands out,
especially if the nature of the mandate is civil attorney, but trade for the principal.
Keywords: business activity, commercial contract, contract commercial mandate, commercial mandate.

Nr. 8, 2014 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
38
În cazul mandatului civil, împuternicirea trebuie să
precizeze riguros puterile mandatarului, fie generale,
fie speciale, mandatarul neputând face nimic altceva
decât ceea ce este prevăzut în contract.
Mandatul comercial, ca și mandatul civil, poate fi
general, adică pentru toate afacerile mandantului, sau
special, pentru o anumită afacere a acestuia, dar limi-
tele puterilor mandatarului în cazul mandatului comer –
cial, nu sunt tot atât de stricte ca în cazul mandatului civil. Într-adevăr, mandatul comercial conferă manda-
tarului o mai mare libertate de acțiune și independență,
reclamate de exigentele activității comerciale.
În privința reprezentării în cadrul acestor două con-
tracte, menționăm că reprezentarea nu este de esența mandatului comercial. Există și mandat comercial fără
reprezentare, situație în care mandatarul doar transmite
ofertele și comenzile primite. Mandatul civil implică
însă, în mod obișnuit, reprezentarea. Mandatarul în-
cheie acte juridice cu terțul în numele și pe seama man-
dantului. Dar reprezentarea, de asemenea, nu este de
esența, ci numai de natura mandatului civil.
Astfel, dacă mandatul civil este un mandat cu re-
prezentare, mandatul comercial poate fi atât cu repre-zentare, cât și fără reprezentare. O formă tipică a man-
datului comercial fără reprezentare este contractul de
comision
11.
Prin urmare, mandatarul comercial, care acționează
cu reprezentare, încheie acte juridice cu terții în numele și pe seama mandantului, pe când mandatarul fără re-
prezentare încheie acte juridice în nume propriu, dar pe
seama mandantului
12.
Este important să menționăm și faptul că în cazul
mandatului comercial, spre deosebire de cel civil, man-datarul beneficiază de garanții speciale, inclusiv drep-
tul de retenție asupra bunului mandantului primit de la
terți, pentru a-și asigura retribuția. Prin acest privilegiu,
se garantează mandatarului plata sumelor de bani pe
care i le datorează mandantul, ca retribuție, cheltuieli
cu îndeplinirea mandatului și despăgubiri
13.
De asemenea, spre deosebire de mandatul civil care
poate fi legal, convențional sau judiciar, mandatul co-
mercial este doar convențional, adică ia naștere în baza
unei convenții încheiate între parți14.
V orbind despre delimitarea contractului de mandat
comercial de alte contracte decât cel de mandat civil,
este important să menționăm elementele esențiale în
baza cărora delimităm contractul de mandat comercial
de contractul de muncă, contractul de agent și contrac-
tul de administrare.
Există uneori tendința, mai ales în activitatea practi-
că, de a pune semnul egalității între contractul de man-dat și contractul de muncă. V om încerca însă să arătăm
că între cele două contracte trebuie să se facă o delimi-
tare strictă.
Astfel, contractul de mandat comercial are ca obiect
obligația mandatarului de a îndeplini acte cu conținut
juridic, ce constituie fapte de comerț pentru mandant,
în numele și pe seama acestuia, ceea ce implică ideea
de reprezentare, cu opozabilitatea tuturor actelor făcu-te de acesta în limitele puterilor primite. În schimb, în contractul de muncă, salariatul nu face acte juridice, ci numai materiale, ceea ce exclude noțiunea de reprezen-
tare. Totodată, mandatarul își păstrează libertatea de
acțiune față de mandant în conducerea afacerii cu care
a fost însărcinat, spre deosebire de salariat, care se află
în raporturi de subordonare față de cel care l-a angajat.
Această distincție este greu de făcut însă în via-
ța practică unde situațiile sunt mai puțin tranșante, o
activitate antrenând un amestec de acte juridice și de
acte materiale. De aceea, în interpretarea naturii exacte a contractului, trebuie să ne atașăm mai puțin calificării
pe care părțile au dat-o convenției lor, și mai mult drep-
turilor și obligațiilor pe care aceasta le definește
15.
O altă distincție între aceste două contracte o regă-
sim în faptul că încheierea, rezilierea și revocabilitatea contractului de mandat comercial este guvernată de
regulile dreptului civil, ale dreptului comercial și cele
reieșite din contractul intervenit între părți, iar în cazul
contractului de muncă, acestea sunt guvernate de regu-
lile Codului muncii, ale legislației speciale în materie și
de cele ale contractului colectiv de muncă.
Potrivit celor expuse și din literatura de specialitate
ce conține referiri în acest sens, menționăm că princi-
pala deosebire dintre contractul de mandat comercial și cel de muncă se referă la natura actelor încheiate.
Astfel, mandatarul încheie acte juridice în numele și
pe seama mandantului, iar salariatul îndeplinește acte
materiale care exclud reprezentarea, el fiind subordonat
patronului
16.
Delimitând contractul de mandat comercial de con-
tractul de agent, evidențiem faptul că contractul de agent se încheie între o persoană – numită reprezentant,
și o altă persoană numită reprezentat, sau agent – și în
temeiul căruia acesta din urmă își asumă obligația ca în
schimbul unui comision, să trateze afaceri comerciale
în numele și pe seama celui dintâi.
Contractul de agent se deosebește de alte contracte
de intermediere, inclusiv de contractul de mandat co-
mercial, prin două trăsături specifice, și anume: com-
portă stabilirea unei relații de reprezentare între repre-zentat și reprezentant pe o durată mai îndelungată și
conține în cuprinsul său clauza de exclusivitate terito-
rială.
Conform unor surse, un mandat comercial îl repre-
zintă și contractul de agent. Acest contract se încheie
între un comerciant (reprezentat) și agent (reprezen-
tant), prin care agentul se obligă, în schimbul unei re-munerații, să trateze afaceri comerciale pentru comer –
ciant. Prin contract, agentul se poate obliga să încheie acte juridice în numele și pe seama reprezentatului, ori
numai să procure oferte pe care reprezentatul le va fina-
liza potrivit intereselor sale
17.
Agentul este un comerciant, iar remunerația se sta-
bilește în funcție de cifra de afaceri realizată în contul reprezentatului
18.
V orbind despre contractul de administrare și con-
tractul de mandat comercial, menționăm că, în litera-tura de specialitate, natura juridică a raporturilor dintre
administrator și societatea comercială este pe larg dis-
cutată generând mari controverse.

39Nr. 8, 2014 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
Astfel, menționăm două teorii care au marcat
evoluția istorică a raportului dintre societate și admi-
nistrator19:
Teoria mandatului, în viziunea căreia adminis-1.
tratorul este un mandatar al societății.
Teoria organicistă, conform căreia administrato-2.
rul nu este doar un simplu împuternicit, ci are un statut
mai complex, de organ care asigură exprimarea voinței
colective a asociaților.
În evoluția istorică a atitudinilor științifice, în sta-
bilirea naturii juridice a raporturilor dintre societatea
comercială și administratorii săi, teoreticienii dreptului
comercial pot fi grupați în funcție de trei concepții, și
anume20:
Concepția clasică, care se bazează pe „teoria 1.
mandatului” care a dominat doctrina și jurisprudența europeană în secolul al XIX-lea și începutul secolului
al XX-lea.
Concepția modernă, care se bazează pe „teoria 2.
organicistă” care în prezent domină doctrina occiden-
tală.
Concepția actuală, care are la bază principiul 3.
unificării regimului juridic al administratorilor din ori-
care formă juridică de societate comercială.
Potrivit concepției clasice, raporturile dintre ad-
ministrator și societate au izvorât dintr-un contract de mandat de drept comun
21.
Conform concepției moderne, ideea de mandat
este absorbită de ideea mai largă a reprezentării22. În
consecință, raportul dintre administrator și societate nu ar mai fi un mandat, pur și simplu, ci un mandat cu
conținut legal, asemănător celui al tutorelui.
În perioada actuală, delimitând contractul de man-
dat comercial de contractul de administrare, mențio-
năm că administratorul are prerogative diferite de cele
ale mandatarului, având posibilitatea pe lângă încheie-
rea de acte comerciale, să îndeplinească și alte atribuții
specifice
23.
Prin urmare, menționăm, în primul rând, că admi-
nistratorul are ca atribuții conservarea și administrarea unor bunuri, uneori chiar în obținerea unui profit, în
timp ce mandatarul poate avea o varietate mai largă de
atribuții. Practic, mandatarul poate încheia orice fel de
acte în numele mandantului, cu excepția celor care au
caracter strict personal, cum ar fi: căsătoria, divorțul, întocmirea testamentului etc., vorbind de contractul de
mandat comercial, specificăm că actele încheiate trebu-
ie să fie comerciale.
O altă deosebire dintre aceste două contracte rezidă
în faptul că mandatul comercial se încheie ca urmare
a convenției dintre părți, în timp ce administrarea se
poate încheia și prin intermediul unui legat acceptat de
administrator.
Din punctul de vedere al asemănărilor, menționăm
că prin intermediul ambelor instituții, persoana însărci-nată cu mandatul sau cu administrarea are posibilitatea
de a încheia acte de dispoziție. De asemenea, ambe-
le contracte au caracter strict personal, personalitatea
mandantului sau a administratorului având o importan-
ță deosebită în exercitarea lor.În cazul mandatului, ca și în cazul administrării, ac-
țiunile persoanei împuternicite se răsfrâng direct asupra
mandantului, în sensul că între acesta din urmă și terț se
stabilesc raporturi juridice ca rezultat al actelor juridice
încheiate de persoana împuternicită. Mandatarul, acți-onând în numele și pe seama mandantului, nu răspun-
de pentru aceste raporturi juridice, cu excepția cazului
în care mandatarul a depășit limitele împuternicirii și
mandatul nu a fost ratificat. De asemenea, actele juri-
dice încheiate cu depășirea limitelor împuternicirii și
neratificate nu vor obliga pe mandant, decât, eventual,
în cadrul unor obligații extracontractuale (de exemplu,
gestiunea de afaceri)
24.
Analizând în plan comparat cu alte contracte, con-
tractul de mandat comercial, concluzionăm că aces-
ta constituie o instituție distinctă a dreptului civil, ce
necesită o reglementare aparte în cadrul sistemului de
drept al Republicii Moldova.
În prezent, legislația în vigoare nu conține norme
speciale care s-ar referi doar la mandatul comercial,
acesta fiind reglementat prin prisma mandatului civil,
în baza cap. XIII al Codului civil al Republicii Mol-
dova.
Având în vedere faptul că mandatul comercial are
un obiect diferit de cel al mandatului civil, are carac-teristici distincte și individuale, merită un loc aparte în
sistemul de drept.
Note:
1 I. Motica Radu, Moțiu Florin, Contracte civile speciale, Teo-
rie și practică judiciară, Lumina Lex, București, 2000, p. 216.
2 Schiau Ioan, Curs de drept comercial, Rosetti, 2004, p. 289.
3 Popescu Marin, Drept comercial, Editura Fundației „România
de Mâine”, București, 2004, p.192.
4 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a III-a, re-
vizuită, All Beck, București, 2000, p. 427.
5 Radu I. Motica, Vasile Popa, Drept comercial român și drept
bancar, Editura Lumina Lex, București, 1999, p. 322.
6 Roșu C., Contracte de mandat și efectele lor în dreptul civil și
comercial, Lumina Lex, București, 2003, p. 181.
7 Cristea Silvia, Stoica Camelia, Drept comercial, Lumina Lex,
București, 2000, p. 176.
8 I. Motica Radu, Popa Vasile, op.cit., p. 322.
9 Ibidem, p. 322.
10 Ibidem, p. 323.
11 Carpenaru Stanciu D., op.cit., p. 428.
12 Ioan Schiau, op.cit., p. 290.
13 V onica Romul Petru, Drept comercial: Partea generală, Lu-
mina Lex, București, 2000, p. 908.
14 Acostioaei Constantin, Elemente de drept pentru economiști,
p. 231.
15 Popa Nistorescu Cristina, Reprezentarea și mandatul în drept
privat, p. 172.
16 Cristea Silvia, Stoica Camelia, Drept comercial, Lumina Lex,
București, 2002, p. 176.
17 Cărpenaru Stanciu D., op.cit., p. 429.
18 Belu Magdo Mona-Lisa, op. cit., p. 129-130.
19 Țuca Fl., Revocarea administratorului societății comerciale,
în R.D.C. nr. 6/1999, p. 89.
20 Cristina Popa Nistorescu, op.cit., p. 174.
21 St. D. Cărpenaru, op.cit., p. 215.
22 Ibidem, p. 216.
23 Cristea Silvia, Stoica Camelia, op.cit., p. 177.
24 Stanciulescu L., Drept civil, Contracte și succesiuni, Haman-
giu, București, 2008, p. 225.