CONCEPTE DOCTRINARE PRIVIND ANGAJAREA TACTICĂ A [627318]

1 din 22

CONCEPTE DOCTRINARE PRIVIND ANGAJAREA TACTICĂ A
FORȚELOR AMFIBII ÎN OPERAȚIILE DE EVACUARE A
NECOMBATANȚILOR

Căpitan MARIUS GHEORGHESCU – Șeful Operațiilor și Instrucției
Batalionul 307 Infanterie Marină

Having as a starting point, the necessity of Non -combatant Evacuation Operations (NEO) in
a unsafe world , the author describes, in general terms , the specific of t his kind of military
operation , emphasizing on the special role of Amphibious Forces in conducting NE O, as a
essential condition of su ccess;
First, the author gives some explanations, regarding the political considerations and the
environment of NEO that could has a greater impact on the rules of engagement (ROE) during the
NEO.
After a short presentation of many real non -combatant eva cuation operations conducted by
US Marines, the author describe s, in a doctrinal detailed terms , the tactics, techniques and
procedures for NEO, emphasizing on the role of Combat Landing Element of Amphibious Force –
Marine Rifle Battalion.
Finally, the a uthor develops many directions to create a Amphibious Force as a component
of Romanian Navy Forces, opening a large view to them, in development process of new
capabilities toward a credible expeditionary force – single force that may conduct NEO.

1. Cadr ul conceptual al Operațiilor de Evacuare a Necombatanților (NEO) .

1.1 Definirea operațiilor de evacuare a
necombatanților .
Operațiile de Evacuare a Necombatanților nu
reprezintă o noutate absolută, fiind tratate sumar în
publicațiile militare (doctrinar e) românești , în cadrul
operațiilor de stabilitate și sprijin . Recent, în vara
anului 2006, ROMÂNIA s -a confruntat cu o situație
reală care a necesitat desfășurarea unei forțe militare pentru evacuarea cetățenilor
români, stabiliți în LIBAN, ca urmare a op erației ofensive desfășurată de Forțele
Armatei Israeliene asupra gherilelor HEZBOLLAH. După cum se știe, forțele
terestre israeliene au ocupat parte din teritoriul LIBANULUI, angajând lupte terestre
de amploare cu formațiunile HEZBOLLAH , cu importante p ierderi civile și victime
colaterale.

2 din 22 Fenomenul de globalizare , alături de creșterea libertății de circulație a determinat
stabilirea cetățenilor români în toate zonele lumii inclusiv în zone cu potențial de
instabilitate politică și economică sau în zone dispuse în proxim itatea unor focare de
conflict cum sunt Orientul Mijlociu sau Africa. De asemenea, dezvoltarea și
extinderea piețelor de desfacere în zonele de acest tip , a atras un mare aflux de
întreprinzători concomitent cu fenomenul de globalizare a t erorismului și a
ideologiilor de tip extremist care promovează violența.
Operațiile de Evacuare a Necombatanților reprezintă operații militare ce se
desfășoară în sprijinul autorității guvernamentale în scopul redislocării personalului
necombatant, a perso nalului militar neesențial, a cetățenilor desemnați aparținând
țării gazdă sau a cetățenilor unei națiuni terțe, care se află în pericol – iminența unui
război sau un dezastru natural – de pe teritoriul unei țări străine (gazdă ) către o
locație sigură , desemnată de autoritatea guvernamentală . În mod obișnuit, o operație
de evacuare a necombatanților este asemănătoare unui raid amfibiu, implicând
inserția rapidă a unei Forțe Amfibii , ocuparea temporară a unui obiectiv (raion /
zonă), urmată de o retragere pl anificată până la finalizarea completă a misiunii. Acest
tip de operații pot include și folosirea forței prin angajarea sistemelor de armament,
dar numai la un nivel minim cerut de protecția evacuaților și a Forței Amfibii care
desfășoară evacuarea.
Pe ti mpul operațiilor de evacuare a necombatanților, reprezentantul ambasadei
din țara gazdă, cu cel mai înalt rang diplomatic, reprezintă autoritatea delegată pentru
conducerea operației fiind responsabil pentru succesul operațiilor precum și pentru
siguranța cetățenilor evacuați. Ambasadorul este împuternicitul Președintelui, fiind
reprezentantul direct al acestuia în zona operațiilor de evacuare , decizia de evacuare a
cetățenilor aparține numai ambasadorului .

1.2 Avantajele angajării Forțelor Amfibii în Ope rațiile
de Evacuare a Necombatanților .
De regulă, evacuarea necombatanților se poate desfășura
pe culoare de mobilitate navale (sealift), aeriene (airlift) sau
terestre (road evacuation).
Forțele militare cele mai adecvate acestui tip de misiune
sunt de regulă, forțele de tip expediționar – amfibii și
aeropurtate/aeromobile; aceste forțe sunt prin natura lor, forțe
de tip întrunit (joint task force), realizând toate capabilitățile
necesare pentru planificarea și desfășurarea operațiilor de evacuare a
necombatanților.
Caracteristicile Forțelor Amfibii se dovedesc a fi ideale pentru evacuarea
necombatanților, având marele avantaj de a putea opera în toate mediile – pe apă, în
aer și terestru. Caracterul de forțe combinate organic , sistemul C4ISR comun și
unitatea doctrinară le asigură un avantaj hotărâtor în desfășurarea acestui tip de
operații. De asemenea, faptul că operează dinspre mare și de pe mare oferă un avantaj
deloc de neglijat, în condițiile existenței a numeroase restricții de natură politică și
diplomatică pentru Forțele Terestre sau Aeriene. Pe mare, practic , nu există frontiere,
astfel că Forțele Amfibii se pot deplasa liber, în funcție de necesități. Totodată,

datorită capacităților mari de transport a le mijloa celor navale , Forțele Amfibii sunt
recomandate pentru operații de evacuare a necombatanților. Capacitatea ridicată
Forțelor Amfibii de a opera pe litoral, în zonele portuare și aeroportuare le recomandă
ca fiind un competitor serios în desfășurarea operațiilor de evacuare a
necombatanțilo r. Pre-dislocarea înaintată a unităților expediționare amfibii , abilitatea
de a putea opera eficient în medii ostile și capacitatea rapidă de reacție a Forțelor
Amfibii sunt atuuri deloc de neglijat în desfășurarea acestui tip de operații

1.3 Caracterul special al operațiilor de evacuare a necombatanților .
Operațiile de evacuare a necombatanților diferă față de alte tipuri prin
următoarele caracteristici:
a) Decizia de evacuare este una politico – diplomatică, chiar dacă se bazează pe
o situație militară, or dinul de evacuare fiind ultima posibilitate;
b) Coordonarea operației de evacuare a necombatanților se realizează nemijlocit
de către staff -ul diplomatic din cadrul ambasadei;
c) Comandantul Forței Amfibii trebuie să fie pregătit pentru rezolvarea
situațiilor ce se pot ivi pe timpul evacuării; locația și momentul evacuării vor fi
determinate de considerentele diplomatice și situația locală. Operația de evacuare a
necombatanților este extrem de sensibilă din punct de vedre politic și, în mod cert, va
fi atent moni torizată / controlată de la cel mai înalt nivel al deciziei politice.
d) Regulile de angajare (ROE) pe timpul operației solicită protecția evacuaților
și a forței împotriva acțiunilor ostile a forțelor opozante / dizidente, prin măsuri
militare preventive.

2. Privire retrospectivă asupra operațiilor de evacuare a necombatanților
desfășurate până în prezent
Până în prezent, singurul stat care beneficiază de o experiență considerabilă în
planificarea și desfășurarea operațiilor de evacuarea n ecombatanților sunt S. U.A.
Pentru evacuarea cetățenilor americani din diverse zone ale globului, În majoritatea
operațiilor desfășurate până în prezent, S.U.A. au angajat forțele expediționare, cele
mai cunoscute provenind din Corpul de Pușcași Marini organizate pe Unități Tact ice
Amfibii Expediționare (MEU – Marine Expeditionary Unit) sau Grupuri Amfibii de
Intervenție (ARG – Amphibious Ready Grup ). Cele mai cunoscute operații de
evacuare a necombatanților sunt:
Operația SHARP EDG E din mai 1990 – ianuarie 1991 , Monrovia, LIBERI A, în
cadrul căreia, au fost evacuați aproximativ 2600 cetățeni americani cu sprijinul
Unităților Tactice Amfibii Expediționare 22 și 26 ale Corpului de Pușcași Marini al
S.U.A.
Operația EASTERN EXIT din 02 – 11 ianuarie 1991 – Mogadiscio, SOMALIA,
în cadr ul căreia au fost evacuați 281 de civili incluzând cetățeni americani și alte
circa 30 de naționalități, ca urmare ca deteriorării serioase a situației . Operația s -a
desfășurat cu sprijinul unei Forțe întrunite compusă din Brigada 4 Expediționară,
navele USS TRENTON, USS GUAM, 1 echipă SEAL și alte elemente de sprijin
dislocate în zona Mării Arabiei de Nord. Prin desfășurarea acesteia, Operația

4 din 22 EASTERN EXIT a fost una din cele mai spectaculoase, desfășurându -se în condițiile
unui mediu foarte ostil, sub ti rul intens a peste 100 se insurgenți somalezi
Operația FIERY VIGIL din iunie 1991, în cadrul căreia, 20.000 de militari
americani și personal aferent au fost evacuați din Insulele FILIPINE , de la Baza
Aeriană CLARK și SUBIC BAY, ca urmare a erupției vulca nului PINATUBO
Alte operații de evacuare a necombatanților :
1994 – Operația TIGER RESCUE – YEMEN
1997 – Operația SILVER WAKE – ALBANIA
1997 – Operația NOBEL OBELISK – SIERRA LEONE
1998 – Operația SAFE DEPARTURE – ERITREEA
1998 – Operația NOBEL RESPONSE – KENIA și TANZANIA
2003 – Operația SHINING EXPRESS – LIBERIA

3. Implicații de ordin politico -diplomatic
3.1 Responsabilități politico – diplomatice
Operațiile de Evacuare a Necombatanților sunt inițiative diplomatice cu
participarea forțelor militare având rolul de a sprijini evacuarea. Forța Amfibie pentru
Evacuare este destinată doar pentru sprijinul evacuării , pentru că evacuarea rămâne în
cele din urmă, o responsabilitate națională.
Pentru reușita operațiilor de evacuare, personalul militar și diplomati c trebuie
să coopereze până în cele mai mici detalii. Considerațiile politice și unele
constrângeri vor fi foarte importante în planific area și desfășurarea evacuării . De
regulă, Forțele Amfibii destinate evacuării nu sunt angajate împotriva acelor
facțiun i/grupuri care îi amenință pe necombatanți. Pentru comandanți, evacuarea
implică constrângeri politice, probleme legale, acorduri, drepturi, privilegii și
imunități în cadrul țării gazdă, o bază de siguranță și un port / aeroport sigur.
Constituirea unui Grup Diplomatic de Evacuare , condus de un diplomat de
rang înalt și format din reprezentanții ministerelor apărării , ofițeri superiori ai Forței
Amfibii și reprezentanți ai altor instituții și organizații ale națiunilor membre este
prima sarcină pentru or ganizarea evacuării. Rolul principal al acestui grup este de a
coordona planificarea și implementarea planurilor de evacuare a necombatanților. În
anumite condiții se pot constitui echipe de legătură pentru a asigura punerea în
practică a planurilor, cons ilierea și ghidarea pe timpul planificării și execuției
evacuării.
Ambasadele sau consulatele diplomatice sunt obligate să elaboreze din timp,
Planuri de Acțiune în Situații de Urgență, în special pentru evacuarea personalului și
cetățenilor , care să vină în sprijinul Forței Amfibii care sprijină evacuarea; aceste
planuri trebuie să conțină informații precise și detaliate (inclusiv fotografii) care să
cuprindă: locații sigure de evacuare, numărul de cetățeni evacuați, zone de aterizare /
debarcare, raioa ne de adunare, locații pentru favorabile pentru dispunerea punctelor
de comandă, itinerare de deplasare sigure, personal – cheie (nume , adresă, puncte
contact)

3.2 Condițiile probabile de desfășurare al operațiilor de evacuare a
necombatanților
Operați ile de Evacuare a Necombatanților sunt caracterizate de incertitudine,
de aceea planificarea și execuția acțiunilor pentru sprijinul evacuării trebuie adecvată
situației anticipate; întregul personal al Forței Amfibii pentru Evacuare trebuie
prevenit asupr a situației încă din afara zonei de evacu are, deoarece schimbările bruște
și drastice de situație (în special cele politice) pot reorienta relațiile politico –
diplomatice cu efecte reale asupra prezenței Forței Amfibii în zona de evacuare.
Există trei tipu ri de medii operaționale în care se pot desfășura operațiile de
evacuare a necombatanților: mediul permisiv, mediul incert și mediul ostil . Aceste
medii operaționale pot exista datorită unei conjuncturi politico -diplomatice
nefavorabile sau al unui confli ct precum și datorită unui dezastru natural produs în
țara gazdă.
În mediul permisiv , nu există, în mod aparent, amenințări fizice asupra
evacuaților. Autoritățile guvernamentale ale țării gazdă nu manifestă opoziție față de
prezența Forței Amfibii de Evac uare. Sprijinul evacuării se rezumă la suport logistic,
asistență medicală, poliție militară, securitate , procesare administrativă, coordonare și
transporturi. Forțele destinate securității sunt limitate la solicitările de protecție a
proprietății, echipam entelor și personalului. În funcție de situația politică a țării
gazdă, comandantul forței amfibii poate stabili o Forță de Reacție Rapidă care să
intervină prompt dacă mediul devine mai puțin permisiv. Acest tip de mediu necesită,
în general forțe mici.
În mediul incert , gradul de pericol este incert. Autoritățile guvernamentale ale
țării gazdă nu controlează total și efectiv zona și populația . Există grupuri sau facțiuni
pot crea un climat de insecuritate și o amenințare pentru evacuare ; de asemenea,
autoritățile nu pot asigura securitatea cetățenilor români. Ca urmare a incertitudinii,
comandantul Forței Amfibii poate dispune sprijinul evacuării cu forțe de securitate
suplimentare. Necesitatea unei Forțe de Reacție Rapide devine foarte importantă.
Există posibilitatea producerii acțiunilor ostile chiar la inserția Forței în zona de
evacuare, de aceea comandantul Forței va dispune folosirea armamentului și muniție
pentru protecția personalului, în condițiile Regulilor de Angajare. Regulile de
Angajarea tre bui însușite suficient de timpuriu, pentru a se asigura instruirea
pușcașilor marini în scopul evitării escaladării ostilităților. Notificarea populației
locale din zona de evacuare, a combatanților și a necombatanților asupra regulilor de
angajare și a in tențiilor Forței Amfibii pentru Evacuare reduce probabilitatea
interferențelor și a acțiunilor neadecvate ce pot determina escaladarea ostilităților
datorită înțelegerilor defectuoase.
În mediul ostil , autoritățile guvernamentale sau alte forțe manifestă o reală
opoziție împotriva operației de evacuare și a prezenței Forței Amfibii în zona de
evacuare. Comandantul Forței Amfibii pentru Evacuare poate dispune desfășurarea
unei importante forțe de securitate odată cu forța de evacuare. De asemenea poate
dispune angajarea unei Forțe de Reacție Rapidă de valoare mai mare alături de forța
de evacuare sau dislocată într -o bază intermediară. Există o mare probabilitate a
acțiunilor ostile chiar la inserția Forței în zona de evacuare, de aceea comandantul

6 din 22 Forței Am fibii va dispune însușirea foarte clară a Regulilor de Angajare de către
întregul personal al forței.

3.3 Impactul Regulilor de Angajare
Operațiile de evacuare a necombatanților pot fi
desfășurate într -un mediu caracterizat de deteriorarea rapidă
a situației de securitate, concomitent cu desfășurarea unor
intense demersuri diplomatice de prevenire a conflictelor.
Operațiile de evacuare pot semnala îngrijorarea
internațională, pe de -o parte, dar și intențiile părților, pe de altă parte. În cele mai
multe cazuri Forța Amfibie destinată evacuării nu va angaja activ pușcașii marini
împotriva atitudinii de amenințare cu forța făcută la adresa evacuaților. Acțiunile
militare vor fi limitate de situație .
Comandantul Forței Amfibii pentru Evacuare are o răspunde re esențială
privind protecția forței împotriva acțiunilor ostile. Comandanții de la toate structurile
vor exersa precauțiile și interdicțiile standard în utilizarea armamentului care pot fi
interpretate ca inițiatoare de ostilități. Aceștia se vor asigura că întregul personal este
instruit cu privire la necesitatea folosirii la nivelul minim al forței, tratamentul uman
al evacuaților, ordine și disciplină. Regulile de Angajare vor restricționa precis
folosirea forței letale, în funcție de caracteristicile mediului în care se desfășoară
operația de evacuare precum și de nivelul amenințărilor; Comandantul Forței trebuie
să stabilească cu exactitate limita de demarcație dintre acțiunile ofensive și cele
defensive. Regulile de Angajare se vor concentra pe acți unile defensive executate
numai dacă agresivitatea este necesară pentru protecția vieții, echipamentului și a
proprietății, incluziv acțiuni de urmărire până la limita în care acțiunea atacatorului
nu mai are efect. Regulile de angajare de elaborează separa t pe categorii de sisteme
de armament (armamentul ușor, artilerie/aruncătoare, artilerie navală, elicoptere etc.)

4. Desfășurarea Operațiilor de Evacuare a Necombatanților (NEO)
4.1 Aspecte operaționale
Operațiile de evacuare a necombatanților trebuie desfăș urate în interiorul sau în
apropierea zonelor urbane mari, a facilităților / zonelor militare și industriale sau alte
zone ce pot asigura facilități de bază pentru evacuați. Aceste locații pot asigura
punctele de adunare a evacuaților.
Alegerea modalități i de transport și redislocare a acestora se va baza în
principal pe considerațiile operaționale concrete. Planificarea mijloacelor destinate
pentru inserția Forței de Desant, evacuarea necombatanților și extracția forțelor din
zona de evacuare depind de numărul de ambarcațiuni de desant și elicoptere
disponibile, caracteristicile geografice ale zonei de evacuare și de situația politică
concretă.
Factorii care favorizează utilizarea ambarcațiunilor de
desant sunt:
a. Riscuri majore în utilizarea elicopterelo r;
b. Numărul mare de evacuați ce trebuie redislocați;

c. Posibilitatea adunării evacuaților la punctele de îmbarcare / încărcare ale
ambarcațiunilor de desant;
d. Necesitatea desfășurării evacuării încadrate stricte în timp;
e. Inexistența unor zone de aterizare favo rabile pentru elicoptere;
f. Condiții meteo nefavorabile pentru zborul elicopterelor;
g. Disponibilitatea ambarcați unilor de desant
Factorii care favorizează utilizarea elicopterelor
sunt:
a. Riscuri acceptabile în utilizarea elicopterelor;
b. Program de zbor flexib il pentru a permite
inserția, evacuarea și extracția din mai multe zone de
aterizare, precum și operații de apuntare pe navele de
transport desant sau alte tipuri de platforme navale;
c. Echipele de control al zborurilor pot exercita un
control strict asupra tuturor elicopterelor;
d. Existența zonelor de aterizare disponibile în apropierea zonelor de
evacuare;
e. Condiții meteo favorabile pentru zborul elicopterelor;
f. Distanțele de evacuare mari și imposibilitatea evacuaților de a ajunge la
punctele de îmbarcare / în cărcare a ambarcațiunilor de desant
g. Numărul de elicoptere disponibile.
Folosirea combinată a ambarcațiunilor de desant și a elicopterelor poate
asigura flexibilitate și rapiditate , atât timp cât oferă condiții corespunzătoare de
transport pentru evacuați, răniți sau bolnavi. Elicopterele pot transporta evacuații pe
navele de transport desant atunci când utilizarea ambarcațiunilor de desant este
dificilă. Comandantul Forței Amfibii pentru Evacuare poate solicita dispunerea
punctelor de ridicare a evacuaților la o distanță mai mare de țărm. Aceasta implică,
însă angajarea vehiculelor de asalt amfibiu (transportoarelor amfibii blindate) pentru
debarcarea forțelor. Orice mutare către interiorul teritoriului , complică eforturile
pentru realizarea securității și v a necesita o examinare atentă privind punctele de
control, securitatea convoaielor, itinerarele de rezervă / alternative.
De regulă, evacuarea navală a necombatanților este preferată celei aeriene. În
acest caz, operațiile navale de evacuare includ operați uni de staționare la cheu a
navelor, îmbarcarea / încărcare a navelor, transportul evacuaților cu feribotul,
ambarcațiunile de desant sau elicopterele din portul maritim (plaja de debarcare) la
navele amfibii de transport desant.
Folosirea plajelor de de barcare și a ambarcațiunilor
de desant constituie un avantaj pentru transportul unui
număr mai mare de evacuați într -un timp mai scurt. De
asemenea, stabilirea navelor ca zone sigure intermediare
poate permite folosirea continuă a mijloacelor tactice de
evacuare (elicoptere sau ambarcațiuni de desant). Dacă
situația permite, echipele de căutare – adunare a
evacuaților pot fi dislocate în zonă direct de pe navele – bază (navele amfibii de
transport desant). Acest lucru permite instalarea Centrului de Control al Evacuării la

8 din 22 bordul unei nave. În acest caz, echipele de căutare – adunare, evacuații și operatorii
de la bordul navelor necesită instruirea privind operațiunile de apuntare.

4.2 Fazele operației de evacuare a necombatanților.
În general, operațiile de evacuare a necombatanților cuprind 5 faze, după cum
urmează:
Faza 1 – Pre–dislocarea . Este o perioadă ce
cuprinde intense activități de planificare și pregătiri și
începe în momentul primiri i de către Forța Amfibie a
ordinului de avertizare / directiv ei de la Autoritatea
Națională de Comandă Militară și se finalizează în
momentul dislocării Forței Amfibii în baza operațională
intermediară (dacă se utilizează) sau în zona de evacuare.
În cadrul acestei faze se desfășoară următoarele activități:
a. Autorita tea Națională de Comandă Militară împreună cu autoritățile
guvernamentale trebuie să finalizeze demersurile politico -diplomatice având ca
rezultat autorizarea diplomatică a preze nței forței în zona de evacuare:
b. Ambasada / consulatul diplomatic actualizează planurile de acțiune în
situații de urgență, hărțile și notifică cetățenii din zona de evacuare;
c. Sunt inițiate acțiunile de recunoașteri, supraveghere și culegere de
informații privind zona de evacuare și pregătirea informativă a zonei.
d. Elaborarea Planul ui Operației (OPLAN) și a Concepției Operației
(CONOPS) , în cooperare cu ambasada sau șeful misiunii diplomatice; în general
concepția operației de evacuare cuprinde realizarea contactului cu ambasada /
consulatul diplomatic, ocuparea bazei operaționale in termediare, instalarea Centrului
de Control al Evacuării, realizarea securității raioanelor de adunare a evacuaților,
angajarea forțelor pentru contactul cu cetățenii în zonele de rezidență desemnate,
adunarea evacuaților în raioanele de adunare stabilite și transportul acestora în
punctele de evacuare. În final evacuații sunt redislocați în zona sigură desemnată iar
forțele sun retrase din zona de evacuare .
Dacă situația permite , în această fază, comandantul
Forței Amfibii pentru Evacuare poate disloca din timp, un
Detașament Înaintat pentru Recunoașterea și Amenajarea
Zonei de Evacuare (echipă de legătură) în țara gazdă,
premergător sosirii Forței Amfibii pentru Evacuare .
Misiunea Detașamentului Înaintat este de a culege
informații actualizate despre sit uația reală din țara gazdă,
inclusiv ame nințările forțelor inamicului, de a informa
personalul ambasadei privind concepția operației de evacuare a necombatanților și de
a instala elemente din dispozitivul de evacuare . Pentru flexibilitate și eficiență,
Detașamentul Înaintat se poate împărți în 2 echipe: echipa diplomatică (elementul
înaintat de comandă) cu misiunea de a coordona planurile, activitățile de informații și
suport logistic / administrativ ; acest element va deveni echipa de legătură cu
ambasadă î n momentul sosirii Forței Amfibii pentru evacuarea în zonă; echipă
înaintată pentru amenajare a zonei de evacuare cu misiunea de a recunoaște și stabili

(instala) și securiza locul de amplasare al Centrului de Control al Evacuării.
Componența Detașamentulu i Înaintat pentru Recunoașterea și Amenajarea Zonei de
Evacuare (echipă de legătură) poate include: comandantul detașamentului, ofițer de
informații / contrainformații militare , ofițer cu operațiile, ofițer logistic, echipă
medicală, ofițer cu operațiile n avale, ofițer cu operațiile aeriene, ofițer CIMIC, ofițer
PSYOPS, ofițer cu relațiile publice, specialist EOD, echipă de comunicații , grup de
suport logistic și alți specialiști ceruți de situația concretă; detașamentul ideal va
cuprinde 12 – 15 membri.
Faza 2 – Dislocarea . Cuprinde deplasarea Forței
Amfibii în zona de evacuare , inserția forțelor și
amenajarea zonei de evacuare. Folosirea unei baze
operaționale intermediare pe timpul dislocării, poate
asigura mai multe avantaje în raport cu dislocarea
directă. Baza operațională intermediară poate fi
folosită în situația creșterii gradului de ostilitate, poate
fi folosită pentru finalizarea planuri lor și culegerii informațiilor, pentru executarea
repetițiilor , redistribuirea încărcăturilor și recuperarea pe rsonalului după manevrele
navale. De asemenea , baza operațională înaintată oferă condițiile pentru poziționarea
Forței de Reacție Rapidă, folosirea ca bază aeriană sau chiar ca zonă sigură pentru
evacuați.
Inserția Forței Amfibii pentru Evacuare se execut ă numai după ce
Detașamentul Înaintat a realizat legătura cu ambasada iar Centrul de Control al
Evacuării este instalat. Există trei modalități de inserție:
a. Întreaga forță este debarcată la Centrul de Control al Evacuării iar după
instructajul final al com andantului elementul de căutare – adunare a evacuaților
desfășoară operațiunile pentru căutarea, îndrumarea, adunarea și protecția evacuaților.
Această metodă este cea mai bună opțiune când situația este vagă iar Detașamentul
Înaintat nu a reușit să culeag ă / disemineze informațiile cele mai adecvate.
b. Echipele de căutare – adunarea evacuaților sunt dislocate direct în raioanele
de adunare a evacuaților; este fără îndoială o opțiune complicată folosită atunci când
comandantul dispune de timp suficient pentru o planificare detaliată sau când timpul
la dispoziție pentru evacuare este extrem de scurt încât acesta trebuie să riște
pierderea controlului asupra unei părți din echipele de căutare – adunare.
c. Dislocarea forțelor la Centrul de Control al Evacuării unde evacuează
numai pe acei cetățeni care s -au deplasat prin mijloacele proprii; există posibilitatea
ca acei cetățeni care au pierdut notificarea făcută de ambasadă să piardă și evacuarea
iar Forța Amfibie nu își poate executa misiune complet. Această opțiun e, este în mod
normat neacceptabilă. Succesul operației depinde de sistemul de anunțare / notificare
al ambasadei.
Faza 3 – Evacuarea . Odată ce forțele principale destinate evacuării au debarcat
în zona de evacuare, fiecare element component al forței amfi bii pregătește
desfășurarea propriilor misiuni și sarcini tactice. Pregătirea acestora depinde de
timpul avut la dispoziție pe timpul staționării în cadrul bazei operaționale
intermediare. Când Detașamentul Înaintat se reunește cu forțele principale Forța
Amfibie pentru Evacuare se reconstituie pe elementele sale componente: elementul

10 din 22 de comandă -control , elementul de căutare – adunare a evacuaților, elementul de
securitate, elementul de suport logistic și elementul administrativ (Figura 1) .

Figu ra 1 – Organizarea Forței Amfibii pentru Evacuare

a. Elementul de Comandă – Control reprezintă
comandamentul Forței Amfibii. Acesta planifică,
organizează și coordonează nemijlocit operația de evacuare
a necombatanților. Este structurat pe 3 componente astfel:
grupul de comandă (comandant, locțiitor, consilier , șoferi și
operatori radio); statul major (cu centru de operații și centru
administrativ) care cuprinde personal militar din toate
specialitățile și serviciile; echipa de legătură (destinată
menți nerii legăturii cu ambasada și celelalte agenții guvernamentale) compusă de
regulă din ofițeri CIMIC ( Figura 2 ).

Figura 2 – Organizarea Elementului de Comandă – Control

b. Elementul de Căutare – Adunare Evacuați
(Marshaling Force ) reprezintă elementul operațional al
Forței Amfibii pentru Evacuare și este compus de regulă,
din subunități / unități de infanterie marină (din cadrul
forței de desant amfibiu) . Toate celelalte elemente asigură
sprijinul acestuia. Forța de căutare – adunare se
depla sează și realizează securitatea raioanelor de adunare
planificate, aduce evacuații în aceste raioane și îi
escortează până la Centrul de Control al Evacuării. ELEMENT DE
COMANDĂ – CONTROL
ELEMENT DE
SECURITATE
ELEMENT DE SUPORT
LOGISTIC ELEMENT DE
CĂUTARE – ADUNARE
EVACUAȚI
ELEMENT
ADMINISTRATIV
GRUP DE COMANDĂ
STAT MAJOR
CENTRU
ADMINISTRATIV CENTRU DE
OPERAȚII ECHIPĂ DE
LEGĂTURĂ GRUP DE COMANDĂ

Mărimea acestui element depinde de numărul punctelor de evacuarea și numărul de
evacuați variind de la un pluton de infanterie marină până la un batalion de infanterie
marină. Centrul de operații poate folosi comanda forței de căutare – adunare a
evacuaților ca element subordonat de control dacă aceasta este prea mare.
Elementul executiv (unitatea fu ncțională) al Forței de Căutare – Adunare îl
reprezintă Echipa de Căutare – Adunare Evacuați (Figura 3) și este organizată pe
structura plutonului de infanterie marină, având în sprijin și alte structuri. O echipă
de căutare – adunare evacuați controlează de regulă un singur raion de adunare a l
evacuaților. Fiecare echipă este compusă din comanda echipei, un număr variabil de
grupe de căutare și o grupă de securitate . Comanda echipei are în compunere
comandant, secție de procesare și un interpret ; aceasta planifică și coordonează
deplasarea echipei de căutare – adunare de la Centrul de Control al Evacuării către
raionul de adunare al evacuaților, securitatea raionului, căutarea și adunarea
evacuaților precum și întoarcerea în Centrul de Control al Evacuării . Grupele de
căutare îi găsesc pe evacuați în locațiile de reședință sau la punctele de contact, după
care îi escortează până la raionul de adunare. Grupa de securitate realizează siguranța
echipei pe timpul transportului și în raionul de adunare utilizând toate măsurile active
/ pasive disponibile.
Fiecare echipă de căutare – adunare trebuie să dispună de un interpret sau ghid
(călăuză). De asemenea, echipa poate primi în sprijin echipe de Forțe pentru Operații
Speciale familiarizate cu zona, cultura și l imba locală (pentru securitate și pentru
misiuni de căutare), operatori mass -media și orice mijloc ce facilitează comunicarea
cu populația țării gazdă și cu evacuații necombatanți.
Elementul de căutare – adunare trebuie să dispună în mod obligatoriu de o
secție de transport, suficient de mare pentru transportul evacuaților în raionul de
adunare și ulterior la Centrul de Control al Evacuării. Soluția optimă est e ca
mijloacele de trans port să fie organice ale Forței Amfibii de Evacuare dislocate .

Figura 3 – Organizarea Elementului de Căutare – Adunare a evacuaților

GRUP DE COMANDĂ
ECHIPĂ DE
CĂUTARE –
ADUNARE EVACUAȚI SECȚIE DE
TRANSPORT
GRUP DE COMANDĂ
GRUPĂ DE CĂUTARE GRUPĂ DE CĂUTARE GRUPĂ DE CĂUTARE GRUPĂ DE SECURITATE

COMANDĂ INTERPRET
GHID SECȚIE
PROCESARE

12 din 22
c. Elementul de Securitate reprezintă al treilea
element major al Forței Amfibii pe ntru Evacuare și are 2
misiuni principale: securitatea perimetrului Centrului de
Control al Evacuării și a altor puncte de evacuare
(aeroporturi, zone de aterizare, docuri, porturi, plaje de
debarcare); asigură Forța de Reacție Rapidă în cazul
dificultățil or întâmpinate de echipele de căutare –
adunare a evacuaților. Este formată, de regulă din
subunități de infanterie marină și poliție militară având sprijinul de luptă necesar
(artilerie / aruncătoare, tancuri, sprijin prin foc naval, sprijin aerian aprop iat, EOD,
geniu, NBC etc.).
Securitatea perimetrelor presupune stabilirea pozițiilor defensive de -a lungul
perimetrului Centrului de Control al Evacuării, controlul accesului în interiorul
Centrului, executarea avertizării timpurii pentru prevenirea atacur ilor – surpriză,
amplasarea barajelor explozive / neexplozive, echipament neletal pentru controlul
mulțimilor de demonstranți etc. De asemenea, securitatea în interiorul perimetrului ,
ordinea și disciplina este o cerință esențială . Misiunile ce privesc sec uritatea
perimetrelor și în interiorul acestora sunt adecvate cu precădere subunităților de
poliție militară.
Forța de Reacție Rapidă reprezintă și rezerva Forței
Amfibii pentru Evacuare. Aceasta răspunde în situații de
criză, când securitatea perimetrul ui Centrului de Control al
Evacuării este în pericol major sau când echipele de căutare
– adunare întâmpină dificultăți majore. Mărime a acestei
forțe depinde de: varietate a misiunilor / situațiilor,
capacitatea forțelor de poliție ale țării gazdă de a cont rola
revoltele de masă, timpul de reacție necesar (mijloacele de transport) și mărimea
Forței Amfibii pentru Evacuare (Figura 4) .

Figura 4 – Organizarea Elementului de Securitate
d. Elementul de Suport Logistic asigură sprijinul
logistic a l Forței Amfibii pe durata evacuării. Acest
element se limitează la realizarea unui suport logistic
minim esențial pe o durată scurtă a misiunii. Autoritățile
țării gazdă pot asigura, de asemenea suportul logistic, însă
pentru cea mai mare parte, Forța Amf ibie planifică
autosusținerea. Elementul de suport logistic este
specializat pe activități de aprovizionarea, transport
COMANDĂ
FORȚĂ D E
SECURITATE
PERIMETRALĂ FORȚĂ DE
REACȚIE
RAPIDĂ POLIȚIE
MILITARĂ

(naval , aerian și terestru ), mentenanță și servicii.
e. Elementul Administrativ este responsabil pentru
operațiunile de procesare a eva cuaților în cadrul Centrului
de Control al Evacuării. De regulă este organizat pe 6
stații: primire – recepție, registratură, informare –
orientare, medical, îmbarcare și cazare temporară .
Elementul este condus, de regulă de către Șeful
Personalului (N -1) al Forței Amfibii , iar fiecare stație
operează 24 din 24 de ore. Militarii ce încadrează acest
element trebuie să fie instruiți ca funcționari publici. Pentru desfășurarea optimă a
activităților, în cadrul centrului va funcționa și o secție consulară pentr u procesarea
cetățenilor evacuați proprii și cei aparținând unor națiuni terțe . Elementul
administrativ include personal feminin și poliție militară pentru a ajuta la efectuarea
perchezițiilor corporale și a escortelor. De asemenea personalul din cadrul
elementului administrativ mai include personal medical (pentru stația medicală),
personal logistic (pentru stațiile de îmbarcare și cazare), personal de contrainformații
militare, personal CIMIC (pentru stația de informare – orientare), capelani militari
etc.
Operațiunile desfășurate de elementul de
căutare – adunare a evacuaților cuprind :
Alegerea și stabilirea itinerarelor de manevră /
evacuare . După obținerea informațiilor de la
Detașamentul Înaintat, comandantul elementului de
căutare – adunare a evacua ților actualizează listele cu
cetățenii evacuați și adresele acestora, condițiile
medicale ce vor afecta operațiile de evacuare, hărțile
curente, situația politică din zonă și sprijinul de care dispune pe timpul evacuării.
Echipele de căutare – adunare vor utiliza aceste informații pentru a determina
itinerarele de manevră / evacuare , punctele de joncțiune cu interpreții și mijloacele de
transport optime.
Pregătirea echipamentului . Elementul de căutare – adunare trebuie să se
asigure că dispune de întregul echipament necesar pentru desfășurarea evacuării:
armament, muniții (conform regulilor de angajare), muniții neletale, mijloace de
comunicații, hrană, apă , truse de prim ajutor și echipament de protecție.
Echipele de căutare – adunare localizează pe hărți și planuri, zonele de
reședință sau adresele evacuaților, după care se deplasează către raioanele de adunare
ale evacuaților pe itinerarele stabilite , sub controlul grupului de comandă; realizează
securitatea acestor raioane pe care le vor folosi ca baze pentru operațiunile de căutare.
Ulterior, echipele se deplas ează pentru a lua contactul cu evacuații, a -i informa,
identifica și a -i însoți până în raioanele de adunare. Din raioanele de adunare
evacuații sunt transportați și escortați la Centrul de Contro l al Evacuării; după
procesare, evacuații sunt repatriați în țara de origine.
Transportul . Punctul cheie al planificării
pentru elementul de căutare – adunare îl constituie
alegerea celei mai optime metode de transport

14 din 22 pentru evacuați și echipele de căut are – adunare. Aceasta poate include transportul cu
ambarcațiuni de desant, elicoptere, vehicule sau pe jos. Dacă evacuații dispun de
autovehicule, aceștia le pot utiliza pentru transportul în Centrul de Control al
Evacuării. Deplasarea pe autovehicule est e preferată deplasării pe jos, însă necesită o
foarte bună coordonare. De asemenea, conducătorii auto trebuie instruiți foarte bine
privind itinerarele din zonă, traficul și conducerea în cadrul convoaielor. Statul major
al elementului de căutare – adunare monitorizează permanent desfășurarea echipelor
de căutare – adunare în teren și locația acestora; de asemenea exercită controlul
asupra tuturor deplasărilor din zonă prin intermediul punctelor de control .
Raioanele de adunare . În raioanele de adunare, s e
realizează securitatea și sunt adunați evacuații pe măsura
găsirii lor. Ocuparea raioanelor se execută conform oricărei
proceduri tactice: oprirea echipei în punctul de regrupare,
recunoașterea raionului, deplasare către raion, ocuparea și
securizarea. D upă instalarea elementelor de securitate, nicio
altă persoană nu poate intra în raion fără a fi escortată.
Angajarea grupelor de căutare . Responsabilitatea grupelor
de căutarea solicită un nivel de instrucție și disciplină superior al
pușcașilor marini, c are să confere siguranță evacuaților. Imediat
după sosirea în raionul de adunare, comandantul echipei de căutare
– adunare trimite grupele de căutare în zonele de reședință ale
evacuaților având asupra lor, listele întocmite de ambasadă. În mod
inevitabil , vor exista civili care nu cunosc ordinul de evacuare , care
necesită notificare, îndrumare și protecție. Grupele de căutare se
deplasează la toate adresele unde se pot afla potențiali evacuați; toți
cetățenii sunt anunțați, îndrumați și instruiți privind evacuarea. Fiecare comandant al
grupei de căutare dispune de liste cu instrucțiunile privind evacuarea pe care o
înmânează personal fiecărui cetățean evacuat. În situația când anumiți cetățeni decid
să rămână, comandantul grupei de căutare îi aduce la cuno ștință avertismentul
ambasadorului, explicându -i în termeni clari riscul la care se supune, refuzând
evacuarea (refuzul evacuării se întărește prin semnătură pe documente speciale).
Evacuații sunt instruiți asupra bagajelor ce pot fi luate la bordul navelo r
(conform uzanțelor actuale în jur de 6 – 7 kg), asupra animalelor de companie aduse
la bord și asupra prietenilor sau eventuale rude.
Fiecare evacuat trebuie să aibă asupra sa documentele de identitate standard:
carte de identitate, pașaport, certificat de naștere etc. De asemenea evacuații sunt
obligați să declare și să predea la plecare, materialele interzise ce pot face obiectul
contrabandei: droguri, narcotice, arme, muniții, explozivi.
Cetățenii anunțați se pot deplasa în raionul de adunare împreună cu grupa de
căutare care i -a notificat sau independent, folosind mijloace proprii de transport.
Pe timpul căutării și identificării, comandanții grupelor de căutarea trebuie să
obțină informații despre alți eventuali cetățeni români care nu apar în eviden țele
ambasadei și care vor fi evacuați la rândul lor după aceeași procedură.

Procesarea inițială a evacuaților în raionul de
adunare . În timp ce grupa de securitate pregătește pozițiile
defensive , iar grupele de căutare sunt desfășurate în teren,
comanda echipei de căutare – adunare pregătește primirea
evacuaților; aceasta identifică / legitimează fiecare evacuat
pe baza documentelor oficiale, execută o inspecție
corporală a fiecărui evacuat și a bagajelor sale la intrarea în
raion, identifică problemele medicale ale acestora (acordă primul ajutor sau
evacuarea medicală dacă este nevoie) după care tuturor evacuaților li se face
instructajul inițial privind operația de evacuare și limitările acestora pe timpul
operației. Civilii evacuați și militarii forțe i de evacuare trebuie să fie extrem de
cooperanți în comunicare; nu sunt excluse anumite conflicte, în special la inspecția
corporală și a bagajelor
După procesarea inițială în raionul de adunare, evacuații sunt transportați în
securitate la Centrul de Co ntrol al Evacuării unde sunt preluați din nou în flux.

Procesarea evacuaților în cadrul Centrului de
Control al Evacuării . Personalul procesat în cadrul
Centrului de Control al Evacuării este redislocat direct
în Zona Sigură Desemnată. Operațiunile desfă șurate în
cadrul Centrului de Control al Evacuării sunt similare
pregătirii redislocării în străinătate; evacuații sunt
identificați pentru a li se stabili și certifica identitatea
pe baza informațiilor certe. Centrul dispune de personal diplomatic repreze ntativ al
ambasadei pentru a ajuta la determinarea eligibilității evacuaților chestionabili.
Evacuații sosesc escortați de echipele de căutare – adunare până la punctul de
acces al Centrului de Control al Evacuării ; dacă ei sosesc fără escortă, personalul
Centrului verifică identitatea acestora și eligibilitatea lor pentru evacuare, la punctul
de acces în Centru. Ulterior, toți evacuații sunt supuși procedurii de trecere prin
fluxul de procesare în stații le centrului.
De regulă Centrul de Control al Evacuă rii este organizat pe 6 stații: primire –
recepție, registratură, informare – orientare, medical, îmbarcare și cazare
temporară. Cele mai indicate facilități pentru organizarea și amenajarea unui Centru
de Control al Evacuării sunt: hangarele de aviație, h alele de depozitare comerciale,
halele de asamblare din cadrul șantierelor navale. Fluxul de procesare al evacuaților
în cadrul Centrului de control al evacuării este prezentat în Figura 5 .
Stația de primire – recepție . Odată sosite la stația
de primire -recepție a centrului, echipele de căutare –
adunare predau toate informațiile disponibile din teren
către șeful Centrului de Control al Evacuării, în scopul
scurtării timpului pentru fluxul de procesare a evacuaților.
Evacuații sunt întâmpinați și informați privind procedurile
la care vor fi supuși în cadrul centrului de către șeful
stației de primire recepție și personalul aferent; evacuații sunt organizați pe serii
(eșaloane) de zbor (sau transport amfibiu) urmărindu -se păstrarea integrității

16 din 22 familiilor ( copii vor rămâne pe cât posibil cu familiile de care aparțin). Instructajul
inițial a evacuaților va cuprinde suficiente informații pentru a le înlătura temerile și
reacțiile negative. În cadrul acestei stații, fiecare evacuat va fi supus unei proceduri
de inspecție corporală și a bagajelor. Materialele interzise , armamentul, munițiile,
explozivii, droguri sau orice altă substanță ce poate face obiectul contrabandei sau
pune în pericol integritatea fizică, conform legii, sunt confiscate. Pe măsură ce
inspecția se finalizează, seriile de evacuați sunt escortate de către echipele stației
către registratură; evacuații suspecți ca fiind agenți inamici, criminali sau infractori
sunt separați și escortați de gărzi înarmate, către punctul de reținere și interogar e.
Personalul ce încadrează punctul de interogare (de regulă ofițeri de informații /
contrainformații militare) supune pe evacuații suspecți, unei proceduri de interogare;
pe baza concluziilor interogatoriului, evacuații suspecți sunt reținuți sau pot cont inua
fluxul normal.

Figura 5 – Fluxul de procesare a evacuaților în cadrul Centrului de Control al
Evacuării RAION DE
ADUNARE
EVACUAȚI RAION DE
ADUNARE
EVACUAȚI
STAȚIE DE RECEPȚIE
REGISTRATURĂ STAȚIE MEDICALĂ
STAȚIE DE
INFORMARE –
ORIENTARE STAȚIE ÎMBARCARE
TRANSPORT
STAȚIE DE CAZARE
TEM PORARĂ

ZONA SIGURĂ
DESEMNATĂ
PUNCT DE DEBARCARE ȘI
INSPECȚIE
PUNCT
DE
INTERO
GARE
ZONĂ
AȘTEPTARE
SECTOR
DETENȚIE

Stația de registratură . În cadrul acestei stații,
personalul compl etează documentele administrative ale
fiecărui civil ce trebuie evacuat ; fiecare evacuat își va proba
identitatea proprie pe baza documentelor personale de
identitate. De asemenea fiecare evacuat va răspunde
chestionarului administrat de către funcționarii stației,
chestionar referitor la informații personale la evacuatului.
În acest loc evacuații sunt chestionați privind starea de sănătate sau eventuale
tratamente medicale, în scopul de a beneficia de acestea sau de primul -ajutor.
Documentele completate de către registratură constituie baza legală a repatrierii
evacuaților. Ulterior evacuații sunt escortați către stația de informare – orientare sau
către stația medicală .
Stația de informare -orientare . Această stație este
opțională, în funcție de situație și timpul la dispoziție.
Activitatea din această stație este gestionată, de regulă, de
către personal militar CIMIC sau contrainformații militare.
Fiecărui evacuat îi sunt solicitate informații privind
eventuale mișcări / acțiuni ale forțelor ostile din zo nă,
locații probabile de dispunerea le altor cetățeni ce trebuie
evacuați, schimbări ale situației politice și alte informații ce pot face obiectul
evacuării. Ulterior, evacuații sunt îndrumați și orientați privind procedura de
evacuare.
Stația medicală este destinată asigurării tratamentului medical de urgență și
imunizării, dacă aceasta este solicitată ca urmare a condițiilor din Zona Sigură
Desemnată. Fiecare evacuat este supus unei examinări medicale de rutină; medicul –
șef va examina detaliat numai e vacuații care declară probleme medicale majore.
Cazurile medicale serioase vor avea prioritate la evacuare, d ar vor parcurge fluxul de
procesare complet.
Stație de îmbarcare – transport . Personalul ce
încadrează această stație organizează pe serii (eșaloa ne)
de zbor (sau transport amfibiu), în ordine. Evacuații sunt
instruiți privind specificul transportului (cu elicopterele
sau cu ambarcațiunile de desant); bagajele sunt verificate
privind corespondența etichetelor personale. Personalul
militar va suprave ghea ordine și disciplina în punctul de
îmbarcare pentru evitarea accidentelor. În fiecare mijloc de transport, evacuații vor fi
escortați până la aterizare (transbordare) în stația de cazare temporară .
Stația de cazare temporară . Evacuații sunt cazați
temporar până la dislocarea în Zona Sigură Desemnată.
Pentru o staționare de mai lungă durată, această stație
trebuie să dispună de spații de cazare, facilități sanitare,
apă, provizii de hrană suficiente pentru a asigura un trai
decent și intimitate cetățen ilor evacuați. Facilitățile de
cazare sunt organizate separat pentru persoane de sex
masculin, feminin și familii. De asemenea se vor asigura

18 din 22 spații de cazare pentru animalele de companie ale evacuaților. În această stație vor fi
disponibili capelani milit ari pentru oficierea manifestărilor religioase și consilieri
psihologici. Mijloacele de transport trebuie să fie disponibile pentru transportul
evacuaților și al bagajelor acestora la punctul de îmbarcare.
Faza 4 – Desfășurarea operațiunilor în Zona
Sigură Desemnată . Zona Sigură Desemnată reprezintă
țara sau regiunea stabilită de autoritățile
guvernamentale , în care cetățenii evacuați sunt
redislocați după evacuare. În mod ideal, această țară /
regiune este țara de origine . Alegerea Zonei Sigure
Desemnate este responsabilitatea guvernului, prin
acorduri și tratate politico – diplomatice.
Operațiunile în cadrul Zonei Sigure Desemnate sunt organizate și desfășurate
de către o altă forță, separată de Forța Amfibie pentru Evacuare, dar aflată sub
controlul co mandantului Forței; această forță se dislocă simultan cu Forța Amfibie
pentru Evacuare. Suportul logistic pentru Zona Sigură Desemnată necesită o dislocare
timpurie pentru a amenaja facilitățile necesare. Factorii luați în considerare pentru
alegerea unei Zone Sigure Desemnate sunt următoarele:
– posibilități de realizare a securității tactice;
– posibilitatea comunicațiilor sigure cu Centrul de Control al Evacuării,
Comandamentul Forței Amfibie pentru Evacuare și ambasada din țara gazdă din care
se execută ev acuarea;
– noduri de comunicații suficiente;
– aeroporturi și porturi maritime cu capacități adecvate de operare;
– resurse de apă, hrană și mijloace de subzistență pentru evacuați și militarii
Forței Amfibii;
– disponibilitatea serviciilor de urgență (pompieri, m edical, salvare –
descarcerare);
– posibilitatea apărării împotriva atacurilor teroriste, mase de demonstranți,
forțe ostile .
Zona Sigură Desemnată are organizarea și funcțiunile identice cu cele ale
Centrului de Control al Evacuării, fiind deservită de ech ipe, astfel: grup de comandă,
echipă de primire – recepție, echipă de procesare, echipă de cazare, și echipă de
planificare a transportului către țara de origine .
Faza 5 – Retragerea Forței Amfibii pentru Evacuare.
Odată ce echipele de căutare – adunare s-au întors la
Centrul de Control al Evacuării și există indici cerți că toți
cetățeni i au fost evacuați, comandantul Forței Amfibii
pentru Evacuare notifi că încheierea fazei de evacuare;
acesta solicită aprobarea reprezentantului guvernului sau a
repreze ntantului ambasadei / consulatului diplomatic cu cel
mai înalt rang diplomatic pentru retragerea forțelor. După
obținerea aprobării de retragere, forțele sunt retrase eșalonat; elementele de suport
sunt retrase primele împreună cu tot echipamentul neesenți al pentru retragere.
Ulterior toate forțele sunt deplasate către zonele cele mai puțin expuse pentru

îmbarcarea pe ambarcațiunile de desant sau elicoptere. Elementele de securitate sunt
retrase, gradual pentru a realiza securitatea retragerii și a îmbarcăr ii celorlalte
elemente; o tehnică utilă este aceea a retragerii și îmbarcării tuturor elementelor cu
excepția unei companii de infanterie marină care să realizeze securitatea zonei de re –
îmbarcare . Din punct de vedere doctrinal, această fază este asemănă toare retragerii
amfibie.
Deteriorarea situației poate determina comandantul forței să decidă
abandonarea echipamentelor neesențiale în zona de evacuare , executând o retragere
în grabă .
Odată îmbarcată, Forța Amfibie pentru Evacuare execută redislocarea că tre
destinația stabilită anterior.

5. Capabilități ale Forțelor Navale Române pentru executarea Operațiilor de
Evacuare a Necombatanților (NEO)
Putem afirma că în cadrul Forțelor Navale există premise pentru dezvoltarea
capabilităților pentru operații de eva cuare a necombatanților. Evacuarea
necombatanților reprezintă o misiune principală a forțelor navale (amfibii) din
întreaga lume. Dincolo de exercițiile de comandament cu tematică specifică și alte
forme de instrucție a comandamentelor, s -au desfășurat ex erciții de antrenament în
teren (FTX) și chiar exerciții cu tactice cu trageri de luptă (LFX). Astfel în 2006,
Batalionul 307 Infanterie Marină a desfășurat un exercițiu tactic cu trageri de luptă –
DIMINEAȚA SENINĂ 06 – al cărui scenariu tactic se baza p e operațiunile
desfășurate de forțele batalionului ca Element de Căutare – Adunare (Marshaling
Force ) al unei Forțe Amfibii Expediționare ce desfășoară o operație de evacuare a
necombatanților în condițiile unui mediu ostil. În cadrul exercițiului, Batalio nul de
Infanterie Marină a organizat / amenajat un Centru de Control al Evacuării cu
trecerea evacuaților prin fluxul de procesare complet, a desfășurat operațiuni de
căutare – adunare a evacuaților în diferite medii, a desfășurat operațiuni de escortă a
convoaielor, instalarea / operarea de puncte de control trafic (checkpoints), operațiuni
de control al revoltelor și diverse alte incidente / situații tactice posibile pe timpul
evacuării necombatanților.
Evoluția ulterioară a mediului internațional de sec uritate rămâne în continuare
incertă, în special în zona de interes a ROMÂNIEI. În conformitate cu Strategia de
Transformare a Armatei ROMÂNIEI , acțiunile pe care le vor desfășura sau la care
vor participa Forțele Armate ale ROMÂNIEI în cadrul operațiilor militare de
stabilitate pot fi: de impunere a păcii, de combatere a terorismului, de evacuare a
necombatanților , demonstrația de forță, de anihilare a rețelelor de crimă organizată,
în sprijinul păcii, sprijin acordat autorităților civile în situații de ur gență, asistență
umanitară etc. În aceste condiții, crearea capabilităților operaționale ale Forțelor
Navale pentru evacuarea necombatanților devine o prioritate pe termen mediu și lung.
În mod evident, aceste capabilități operaționale vor fi create pe măs ura înzestrării cu
echipamente și nave corespunzătoare, concomitent cu o reconfigurarea structurală a
Forțelor Navale . O structură complet modernă a Forțelor Navale , cu capabilități
expediționare, ar include: comandamentul operațional naval, componenta nav ală

20 din 22 maritimă, componentă navală fluvială, componenta amfibie, componenta navală de
sprijin (Figura 6) .

Figura 6 – Modelul organizării Forțelor Navale în accepți une modernă

Sub imperativul necesității de a implementa doctrina, tactici le, tehnicile și
procedurile NATO pentru Operații Amfibii , începând cu 2009, crearea unei
Componente Amfibii a Forțelor Navale (de nivel tactic) devine un obiectiv al Forțelor
Navale pe termen mediu. Componenta Amfibie cuprinde: element de comandă,
element de desant amfibiu, element de sprijin aerian și el ement de sprijin naval
logistic (Figura 7)

Figura 7 – Organizarea de principiu a unei Componente Amfibii de nivel
tactic
Angajarea Forței Amfibii în operații de evacuare a e necom batanților, impune
reorganizarea și structurarea Elementului de Desant Amfibiu ala Forței – Batalionul
de Infanterie Marină – pe o formulă suplă, flexibilă, interoperabilă NATO , având
capabilități similare structurilor similare NATO. Un model de structură optimă a
Batalionului de Infanterie Marină ar cuprinde: comandamentul batalionului, 3
companii de infanterie marină (cu organizare similară ), 1 companie de sprijin,
compa nie de stat major și deservire (Figura 8 ).

COMANDAMENT
OPERAȚIONAL
NAVAL STATUL MAJOR AL FORȚELOR NAVALE
COMPONENTA
NAVALĂ
MARITIMĂ COMPONENT A
NAVALĂ
FLUVIALĂ COMPONENTA
AMFIBIE COMPONENTA
NAVALĂ
DE SPRIJIN
ELEMENT
DE
COMANDĂ
ELEMENT DE DESANT
AMFIBIU
Batalion de Infanterie Marină ELEMENT DE SPRIJIN NAVAL
LOGISTIC
Navă Amfibie de Transport
Desant ELEMENT DE SPRIJIN
AERIAN
Grup de Elicoptere

Figura 8 – Organizarea unui Batalion de Infanterie Marină în majoritatea
statelor membre NATO

În momentul actual, în eventualitatea unei situații de urgență (similară celei din
2006 pentru evacuarea cetățenilor români din LIBAN) , Forțele Navale ar putea
constitui o Forță Amfi bie pentru Evacuare a cărei structură poate include:
Comandamentul Operațional Naval (ca element de comandă), Flotila de Fregate,
Nava de Suport Logistic 281, Batalionul de Infanterie Marină (ca element de căutare
–adunare și securitate) , Grupul de Elicopt ere, Compania de Poliție Militară (ca
element de securitate perimetrală) și alte elemente de suport logistic din cadrul
Batalionului de Stat Major și Deservire, Baza Navală (ca elemente logistic și
administrativ) și Batalionul de Transmisiuni. Desigur exis tă dificultăți în realizarea
coeziunii operaționale; în acest sens ideea planificării și desfășurării unui exercițiu cu
trupe în teren (LIVEX) anual, cu tematică de evacuare a necombatanților, având ca
participanți din Forțele Navale, structurile mai sus e nunțate, ar putea constitui o
oportunitate excelentă în dezvoltarea capabilităților Forțelor Navale Române pentru
acest tip de operații.
Realizarea compatibilității operaționale cu Forțele Amfibii NATO implică
compatibilitatea doctrinară; în acest sens, el aborarea și implementarea Doctrinei
pentru Operațiile de Evacuare a Necombatanților se va dovedi un demers extrem de
util angrenând personal din toate structurile Forțelor Navale.
Pentru realizarea capabilităților operaționale pentru evacuarea necombatanți lor,
înzestrarea cu tehnică și echipamente este esențială. În prezent, planurile de înzestrare
ale Forțelor Navale pe termen mediu și lung sunt incluse achiziția de nave de desant
pe pernă de aer (LCAC) , elicoptere, sisteme integrate de comunicații tactice pentru
forțele navale, ambarcațiuni ușoare de asalt, autoturisme de teren multirol de înaltă
mobilitate – elemente absolut indispensabile pentru operațiile de acest gen.
Includerea în planul de achiziții pe termen lung a unei nave amfibii de transport
desant (LHA, LPD) se poate dovedi un câștig real. În mod evident, tehnica prezentată
mai sus nu are o întrebuințare unilaterală, numai pentru operații de evacuare a
necombatanților, ci aceasta vine în sprijinul realizării unei cerințe prioritare a Forțelor
Navale și implicit a Armatei ROMÂNIEI și anume caracterul expediționar al forțelor
și operațiilor. Capacitatea de dislocare / reacție rapidă, capacitatea de a opera în orice
mediu, și sustenabilitatea sunt deziderate pentru realizarea unui caracter expediți onar
al forțelor.

COMANDAMENTUL
BATALIONULUI
COMPANIE DE
INFANTERIE
MARINĂ COMPANIE DE
INFANTERIE
MARINĂ COMPANIE DE
INFANTERIE
MARINĂ COMPANIE DE
SPRIJIN COMPANIE DE
STAT MAJOR ȘI
DESERVIRE

22 din 22 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

**** JP 3 – 07.5 Joint Tactics, Techniques and Procedures for Noncombatant
Evacuation Operation, 1997, United States Department of Defense, Ch. 5
**** FM 90 – 29 Noncombatant Evacuation Operations, 1994, United States
Department of Army
FM 34 -130 Intelligenc e Preparation of Battlefield, 1994, United States
Department of Army, page 3-76 la 3 -90
**** EXTAC 1010 Non–combatant Evacuation Operations (NEO), 1996,
NATO Standardization Agency
**** USA -FK PAM 600 -300 Emergency Evacuation Instructions, 2002,
United States Forces – Korea
Marine Corps Order 3120.9 Policy for Marine Expeditionary Unit (Special
Operations Capable) – MEU (SOC), 1994, Unite States Marine Corps.
TC 7 -98-1 Stability and Support Operations Train ing Support Package, 2002,
United States Department of Army, page 2-13 to 2-16
Navy Cmdr. George MATTHESEN, Marine Lt. col. Kelly P. HOULGATE –
Sea Power Evacuation 2020
Lt. cdor. Ady LUPAȘCU – Tendințe în organizarea și folosirea Forțelor
Amfibii, Gândire a Militară Românească (articol), nr.4, 2004, pag. 68 – 72
Mr. Florin TOMA, Cpt. Marius GHEORGHESCU – Perspective ale Infanteriei
Marine, Gândirea Militară Românească (articol), nr.3, 2007, pag. 123 – 129

ÎNTOCMIT
Căpitan
Marius GHEORGHESCU
STAR 4040 – 105