Modele culturale [627311]

sincronizare
durabilitate
Modele culturale
EUROPENEFONDUL SOCIAL EUROPEAN
Investește în
OAMENI
Gândirea și experiența
convențională/neconvențională
în noua economie a culturii românești
Autor: Ioan I. GÂF-DEAC
Lucrare realizată în cadrul proiectului "Cultura rom – ână și modele culturale europene
" cercetare, sincronizare, durabilitate , cofinanțat din FONDUL SOCIAL EUROPEAN prin
Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Contract ,
nr. POSDRU/159/1.5/S/136077.
Titlurile și drepturile de proprietate intelectual și industrial ă ă asupra rezultatelor obținute în
cadrul stagiului de cercetare postdoctorală aparținAcademiei Române.
* * *
Punctele de vedere exprimate în lucrare aparțin autorului și nu angajează
Comisia Europeană și Academia Română, beneficiara proiectului.
DTP , complexul editorial redacțional, traducerea și corectura aparțin autorului. /
Descărcare gratuită pentru uz personal, în scopuri didactice sau științifice.
Reproducerea publică, fie și parțială și pe orice suport,
este posibilă numai cu acordul prealabil al Academiei Române.
ISBN 978-973-167-313-4

C U P R I N S
Introducere. Elemente conceptuale preliminarii
CAPITOLUL I. ÎNSCRIEREA CULTURALĂ A ROMÂNIEI PE DRUMUL CĂTRE NOUA ECONOMIE
1.1. Noua economie antreprenorială
1.2. Refolosirea prin cultură/ culturalizare societală a cunoașterii economice
1.3.Dezvoltarea durabilă în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii
1.3.1. Sustenabilitatea în condiții de instabilitate economică
1.3.2. Sustenabilitatea și instabilitatea civiliza ției și culturii
1.4 Dimensionarea și difuzarea cognitivă a managementului general în condițiile globalizării Noua
dimensionare a deciziilor (decizii „mari”/ decizii „mici”)
1.5 Noua cultură bazată pe noua economie
1.5.1 Elemente conceptuale/ no ționale de bază pentru exprimarea noii economii a culturii
1.5.2 Folosirea incertitudinilor ca “materii prime” de bază pentru cre șterea culturală
1.5.3 Deconcentrarea culturii în folosul noii culturi bazate pe noua economie și pe cunoașterea
supradisciplinară
1.5.4 Noi complexități și incertitudini culturale din economia bazata pe cunoaștere
1.5.5 Gândirea convențională/ neconvențională în noua cultură
CAPITOLUL II. NEVOIA INSTAURĂRII ÎN CULTURĂ A DEZECHILIBRĂRII CUNOA ȘTERII
2.1. Ordinea-dezordinea și auto-organizarea culturala prin cunoa ștere
2.2. Stabilitatea științei generale și nevoia instau rării dezechilibrării cunoa șterii
2.3. Forțele procesuale culturale pentru trecerea la noua economie bazată pe resurse intangibile
CAPITOLUL III. EXPERIENȚA CONCEPTUALĂ NECONVENȚIONALĂ ÎN
NOUA ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI
3.1. Sustenabilitatea și autoorganiza rea inovativă pentru Economia Culturii
3.2. Premise conceptuale economico-culturale și managementul economiei culturii
3.3. Extensii applicative

CAPITOLUL IV. GÂNDIREA ȘI EXPERIENȚA CONVENȚIONALĂ/ NECONVENȚIONALĂ ÎN NOUA
ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI
4.1. Metoda și modelul – instrumente pentru explorarea gândirii și experienței în economia culturii
4.2. Trans -individualizarea culturală. Sinteza specificului cultural na țional
4.3. Modelarea neutral – inclusiv ă a obiectivelor în economia culturii prin gândirea și experiența patternistică
neconvențională
4.3.1. Rolul patternurilor în procesul de modelare culturală
4.3.2. Gândirea culturală neconven țională prin obiective neutral – inclusive
4.4. Modele pentru măsurarea activelor intangibile și a capitalului intelectual

CAPITOLUL V. G ESTIUNEA CORPORATIVĂ A AVU ȚIEI CULTURALE ROMÂNE ȘTI
5.1. Guvernarea corporativ ă culturală
5.2. Conținutul noțional și formele manageriale semnificante aferente gestiunii corporative a avu ției
culturale române ști
5.3. Metabolismul economic și managementul cultural î n sistemele complexe

CAPITOLUL VI. CONCLUZII. PROPUNERI. RECOMANDĂRI
Referințe bibliografice
Referințe bibliografice personale
Referințe bibliografice în domeniu

INDEXURI
INDEX al figurilor, schemelor și desenelor originale, creație proprie, (intrate sub incidența copy -right –
ului)
INDEX al formulelor matematice originale, creație proprie, (intrate sub incidența copy -right -ului)

TABLE OF CONTENT

Introduction. Preliminary conceptual elements

CHAPTER I. CULTURAL ALIGNAMENT OF ROMANIA ON T HE ROAD TOWARDS THE NEW
ECONOMY
1.1. The new entrepreneurial economy
1.2. Reuse by culture/society literacy of economic knowledge
1.3. Sustainable development under conditions of instability of civilization and culture
1.3.1. Sustainability in terms of economic instability
1.3.2. Sustainability and instability of civilization and culture
1.4. Sizing and cognitive dissemination of general management in globalization. New sizing decision ("high" /
"small" decisions)
1.5. The new culture based on the new e conomy
1.5.1. Conceptual Elements / notional basis for the expression of the new economy of culture
1.5.2. Using uncertainties as 'raw materials' base for cultural growth
1.5.3. Devolution of culture for the benefit of the new culture and new economy based on multidisciplinary
knowledge
1.5.4. New cultural complexities and uncertainties from the knowledge based economy
1.5.5. Conventional/ unconventional thinking in the new culture

CHAPTER II. THE NEED FOR THE ESTABLISHMENT OF KNOWLEDGE UNBALANCING IN
CULTURE
2.1. The order -disorder and cultural self -organization through knowledge
2.2. The stability of general science and the need for the establishment of unbalancing knowledge
2. 3. Cultural procedural Forces used in the transition towards the new econo my based on intangible resources

CHAPTER III. CONCEPTUAL UNCONVENTIONAL EXPERIENCE IN THE NEW ROMANIAN
ECONOMY OF CULTURE
3.1. Innovative sustainability and self -organization for the Economy Culture
3.2. Economic, cultural and conceptual premises manageme nt of culture economy
3.3. Applicative extensions

CHAPTER IV. CONVENTIONAL / UNCONVENTIONAL THINKING AND EXPERIENCE IN THE NEW
ROMANIAN ECONOMY OF CULTURE
4.1. The method and model – thinking tools for exploring culture and experience economy
4.2. Trans -cultural individualization. Summary of national cultural specificity
4.3. Neutral -inclusive modeling of targets in the cultural economy, through unconventional thinking and pattern
experience.
4.3.1. The role of cultural patterns in the cultural modeling
4.3.2. Cultural unconventional thinking through neutral – inclusive targets
4.4. Models for the measurement of intangible assets and intellectual capital

CHAPTER V. CORPORATE MANAGEMENT OF THE ROMANIAN CULTURAL WEALTH
5.1. Cultural Corporate Governance
5.2. Notional significant managerial content and related forms of corporate management of the Romanian
cultural wealth
5.3. The economic metabolism and the cultural management in complex systems

CHAPTER VI. CONCLUSIONS. PROPOSALS. RECOMMENDATIONS
Bibliograp hical references
Personal References
Specific scientific area references

INDEXES
• Index of figures, diagrams and drawings original – own creation, (copy -righted)
INDEX original mathematical formulas, create your own, (copy -righted)

REZUMAT

Stadiul actual al cuno ștințelor în sfera de cuprindere a temei arată că a derarea României la UE aduce un
nou sistem de conexiune conceptual și operațională a țării în regiune, însă are loc și accesul culturii române ști în
structura oficială a modelul cult ural european. De aceea, este util de studiat dacă sunt asigurate condi țiile
sincronizării autohtone cu gândirea și valorile culturale occidentale, dacă se manifestă și șansa de a fi
contributivi la elaborarea noului model cultural al Europei unite.
În prezent se înregistrează climatul post –structural economic, generator de noi orizonturi culturale și de
modificări în teoriile economice și comportamentale. Aceste aspecte sunt reflectate, tot mai frecvent, în unele
lucrări din literatura de specialitate di n țări europene și din România.
În România, Economia Culturală (EC) și influența culturii asupra economiei a fost un subiect tratat
doar secven țial, prin studii exhaustive, la nivel macro -socio -economic ori macrocultural și/ sau sectorial, iar
principala p reocupare în această direc ție au avut -o câteva colective de cercetare, dintre care de remarcat sunt
cele ale Institutului European din România (IER) și ale Institutului Na țional de cercetări Economice (INCE)
din Academia Română.
Exprimarea mai semnificati vă a cuno ștințelor în domeniul propus se poate axa pe cercetări care să ofere
răspunsuri la întrebarea: care sunt costurile și beneficiile concrete ale gândirii neconven ționale și a experien țelor
cultural -inovative în arealul complex na țional?
Proiectul d e cercetare are ca obiectiv general identificarea și analizarea metodologico -științifică a
gândirii și experien ței conven ționale și neconven ționale în privin ța direcțiilor, acțiunilor, costurilor și
beneficiilor deciden ților strategici în noua economie a c ulturii române ști, în contextul integrării depline a țării în
UE.
Prin cercetare se ajunge la identificarea poten țialului pe care îl au elementele de gândire și acțiune
convenționale și neconven ționale, de natură economică specifică , asupra culturii și, prin extensie, asupra
societății române ști.
De fapt, noua cunoa ștere serve ște creșterea capacită ții proprii de contribu ție la configurarea modelului
cultural european general, cu scopul de a fructifica oportunită ți pentru și în mediul cultural autohton, de a stabili
măsuri de reconsiderare a importan ței și prestigiului real al României în Europa.
Cercetarea are în obiectivul său general și stabilirea unor sugestii dec scenarii -alternative economice
practice, sustenabile, de cre ștere a capacita ții de fina nțare/ autofinan țare a activită ților de realizare a produselor
și serviciilor culturale române ști în context comparativ cu modelele economice și culturale în țări member
dezvoltate ale UE.

Rezultatele cercetării sunt benefice pentru Ministerul Culturii și adm inistrațiile publice locale, deoarece
analizele furnizează informa ții conceptuale cu privire la elaborarea stategiilor și tacticilor prin gândire și
experiență convențională/ neconven țională, inovativă, în Eonomia Cunoa șterii, având în vedere punctele slab e
și cele tari în domeniu, îndeosebi în privin ța sustenabilită ții avansului societal pe baze cultural con știente.
Lucrarea de fa ță oferă instrumentarul necesar realizării analizei neutral -comparative a situa ției
culturii române, a cre șterii poten țialului și valențelor sale contributive în rândul sistemelor/ modelelor
culturale europene, demonstrând că înainte de sincronizare cultura românească este deschisă cercetării –
dezvoltării pe baza gândirii și experien țelor conven ționale și mai ales a celor inovative , neconven ționale.
Analiza neutral -comparativă este o propunere proprie, originală, avansată cu întâietate procedurală în
teoria și practica în domeniu. Lucrarea oferă ca rezultat o procedură generică de studiu a economiei culturii
cu potențial de generali zare.
Importanța domeniului analizat se concretizează prin posibile beneficii pentru cetă țeni, institu ții și
cercetători, oferindu -se răspunsuri la întrebări referitoare la paradigme culturale autohtone și europene,
posibilități de angajament creativ pe di recțiile sustinute economic de către Economia Culturii. Cetă țenii pot
înțelege, astfel, interdependen ța globală și rolul transferului de cuno știnte, acceptând diversitatea culturală și
valorile Economiei Cunoa șterii validate.
Instituțiile, furinzorii de se rvicii publice de cultură de la nivel local și central, asocia țiile de crea ție,
creatorii și alți receptori ai rezultatelor ob ținute prin implicarea lor în analize, ob ținerea de rezultate, variante
alternative ac ționale de comportam ent cultural na țional și European, se regăsesc parametric în investiga țiile de
față, ceea ce arată importan ța domeniului abordat si justifică propunerea avansată pentru socotirea culturii drept
vector societal al avansului durabil al comunită ții globale.
În egală măsură, importan ța domeniului abordat și justificările experien țiale revin și din faptul că în
lucrare se tratează priorită ți conceptuale culturale la nivel na țional și european, iar beneficiarii pot dezvolta
informații pentru a accentua gradul de cunoaștere opera țională în domeniu din persepectiva sustenabilizării
economiei culturii.
Este recunoscut faptul că un beneficiu al ader ării României la UE îl reprezintă rea șezarea sistemului
legislativ, institu țional și economic, însă este deslu șit și accesul culturii române ști la mediul cultural European.
Sunt, astfel, fiind asigurate premisele sincronizării cu gândirea și valorile occidentale sustenabile, respectiv
apare șansa de a fi participan ți contributivi la construc ția generică a noului model cult ural al Europei integrate.
În lucrare se elucidează aspecte inovative în noua economie a culturii române ști, prin subiecte secven țiale,
precum :
– Noua economie a culturii (EC) – abordări teoretico -metodologice;
– Modelele culturale europene și EC – abordări co mparative;

– Identificarea conceptual, generică a institu țiilor naționale și europene, a celor implica ți în programele
culturale prin promovarea conceptului de EC;
– Analiza gândirii și experien țelor conven ționale/ neconven ționale în noua EC înregistrate pe p lan
național și european;
– Studierea interdepende nțelor între EC, curentele de gândire și experien țele conven ționale /
neconven ționale de măsurare a capitalului intelectual în cultura română ș.a.
Originalitatea lucrării derivă din faptul că sunt analizate , în premieră, elementele de gândire și experien ța
în noua EC autohtonă .
Se au în vedere măsurarea raporturilor efect/ efort pentru asigurarea activelor tangibile și a celor
intangibile de produc ție culturală, formalizarea bazelor unui model pentru consol idarea culturii române spre a –
și dovedi adevăratul poten țial și valoare proprie în fa ța modelelor culturale europene.
Cele două domenii de interes, – economie și cultură, regăsite în noua EC din România , ocazionează
demersul pentru confirmarea caracterului interdisciplinar al proiectului, urmărind efectele sustenabilită ții
asupra produselor culturale locale, pentru o mai bună conexiune cu modelele culturale europene și globale.
Noua EC autohtonă prezintă însă interdependen țe și cu alte domenii precum: manag ementul, marketingul,
etica în afacerile culturale, comunicarea și guvernan ța transparentă, oportunitatea învă țării organiza ționale, a
formării comportamentale în spiritul echității inter și trans -generaționale .

SUMMARY

The current state of knowledge in the scope of the topic shows that EU accession brings a new
conceptual and operational connection system of the country in the region, but there is also access of Romanian
culture in the official European cultural model structure. Therefore , it is useful to study whether local

conditions are ensured and sync with Western thought and cultural values, and if the ie a chance to be
contributing to the development of a new cultural model of a united Europe.
Today there is recorded a post -structur al economic climate, generating new cultural horizons and
economic theories and behavioral changes. These issues are reflected increasingly in some works of literature
from European countries and Romania.
In Romania, the cultural economy (CE) and the influ ence of culture on the economy was a topic only
treated sequentially through exhaustive studies on macro -socio -economic times macrocultural and / or sectoral
level, and the main concern in this direction had a few research teams, including noteworthy are t he European
Institute of Romania (IER) and the National Institute of Economic Research (NIER) of the Romanian
Academy.
The most significant proposed knowledge is focused on research to provide answers to the question:
what are the costs and benefits of co ncrete unconventional thinking and innovative experiences in the area of
complex national culture?
The research project aims to identify and analyze general scientific methodological -conventional and
unconventional thinking and experience about the direc tions, actions, costs and benefits of strategic decision
makers in the new economy of Romanian culture in the context of the country's full integration into the EU.
Through research we can reach the potential for elements of conventional and unconventional thinking
and action of specific economic nature, the culture and, by extension, the Romanian society. In fact, new
knowledge serves to increase the capacity of our own contribution to European cultural model configuration in
general, in order to capitali ze on opportunities in the local cultural environment, to establish measures and
reconsideration of real importance and prestige of Romania in Europe.
The research results are beneficial for the Ministry of Culture and local governments, as analyzes
provid e conceptual information on developing strategies and tactics through thought and conventional /
unconventional experience, innovative Local Economic Knowledge, given the weaknesses and the countries in
the area, especially about sustainability advance soc ietal awareness on cultural bases.
This paper provides the necessary tools of neutral -comparative analysis situation of Romanian culture,
growth potential and its valences contributory among systems / models of European cultural demonstrating that
before s ynchronization Romanian culture is open R & D by ourselves and experiences and conventional
especially those innovative, unconventional.
Neutral -comparative analysis is an original proposal with procedural precedence in theory and practice.
The paper provi des results for the general study potential of cultural economy.
Important analyzed areas are reflected in the possible benefits for citizens, institutions and researchers, offering
answers to questions on domestic and European cultural paradigms opportuni ties for creative engagement

directions, economic support by the economy of culture. Citizens can understand, therefore, the role of global
interdependence and the transfer of knowledge, accepting cultural diversity and values validated knowledge
economy .
Institutions, cultural public services providers (local and central), associations of creative designers and
other receptors are found in this paper, fact that demonstrates the importance of the subject of culture as a social
development vector.
Equally , the importance of the approached field also comes from the fact that the paper treated
conceptual cultural priorities at national and European level, and recipients may develop information to rise
awareness in the field of operational perspectives and ma king cultural economy sustainable.
It is recognized that a benefit of joining the European Union is the development of legislative,
institutional and economic elements and also the access of Romanian culture in the European cultural
environment. This way t he premises for synchronization are being assured with sustainable thinking and
Western values. The paper highlights the innovative aspects of Romanian culture in the new economy by
sequential topics, such as:
– The new economy of culture (EC)
– theoretic al and methodological approaches;
– European cultural patterns and EC – comparative approach;
– Identification of conceptual, generic national and European institutions, involved in cultural programs by
promoting the concept of EC;
– Analysis of conventi onal / unconventional thinking and experiences for the EC registered on the new national
and European level;
– Study of the interdependencies between the EC, currents of thought and experiences of conventional /
unconventional measuring intellectual capita l in Romanian culture.
The originality of the work derives from the fact that it analyzes, the first elements of thought and
experience in new local EC.
This also applies to the measurement of relations / effort ratio used to ensure tangible assets and the
intangible cultural production, formalizing a model for strengthening the foundations of Romanian culture, in
order to prove it’s own true potential and value to the European cultural model.
The two areas of concern – the economy and culture in the new EC found in Romania, have an interdisciplinary
approach in the project,showing the sustainability of its effects on local cultural products, to better link the
European and global cultural models.

The local EC presents new interdependencies with other areas such as management, marketing, business
ethics culture, communication and transparent governance, organizational learning opportunity, fairness
behavioral training inter and trans -generational.

2
UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ
C U P R I N S
Introducere. Elemente conceptuale preliminarii
CAPITOLUL I. ÎNSCRIEREA CULTURALĂ A ROMÂNIEI PE DRUMUL CĂTRE NOUA
ECONOMIE
1.1. Noua economie antreprenorială
1.2. Refolosirea prin cultură/ culturalizare societală a cunoașterii economice
1.3.Dezvoltarea durabilă în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii
1.3.1. Sustenabilitatea în condiții de instabilitate economică
1.3.2. Sustenabilitatea și instabilitatea civiliza ției și culturi i
1.4. Dimensionarea și difuzarea cognitivă a managementului general în condițiile globalizării
Noua dimensionare a deciziilor (decizii „mari”/ decizii „mici”)
1.5. Noua cultură bazată pe noua economie
1.5.1. Elemente conceptuale/ no ționale de bază pentru exprimarea noii e conomii a culturii
1.5.2. Folosirea incertitudinilor ca “materii prime” de bază pentru cre șterea culturală
1.5.3. Deconcentrarea culturii în folosul noii culturi bazate pe noua economie și pe
cunoașterea supradisciplinară
1.5.4. Noi complexități și incertitudini culturale din pe cunoaștere
1.5.5. Gândirea convențională/ neconvențională în noua cultură
CAPITOLUL II. NEVOIA INSTAURĂRII ÎN CULTURĂ A DEZECHILIBRĂRII
CUNOAȘTERII
2.1. Ordinea-dezordinea și auto-organizarea cultural prin cunoa ștere
2.2. Stabilitatea științei generale și nevoia in staurării dezechilibrării cunoa șterii
2.3. Forțele procesuale culturale pentru trecerea la noua economie bazată pe resurse intangibil e
CAPITOLUL III. EXPERIENȚA CONCEPTUALĂ NECONVENȚIONALĂ ÎN
NOUA ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI
3.1. Sustenabilitatea și autoorga nizarea inovativă pentru Economia Culturii
3.2. Premise conceptuale economico-culturale și managementul economiei culturii
3.3. Extensii applicative
CAPITOLUL IV. GÂNDIREA ȘI EXPERIENȚA CONVENȚIONALĂ/ NECONVENȚIONALĂ
ÎN NOUA ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI
4.1. Metoda și modelul – instrumente pentru explorarea gândirii și experienței în economia culturii
4.2. Trans- individualizarea culturală. Sinteza specificului cultural na țional
4.3. Modelarea neutral – inclusiv ă a obiectivelor în economia culturii prin gândirea și experiența
patternistică neconvențională
4.3.1. Rolul patternurilor în procesul de modelare culturală
4.3.2. Gândirea culturală neconven țională prin obiective neutral – inclusive
4.4. Modele pentru măsurarea activelor intangibile și a capitalului intelectual
CAPITOLUL V. GESTIUNEA CORPORATIVĂ A AVU ȚIEI CULTURALE
ROMÂNE ȘTI
5.1. Guvernarea corporativ ă culturală
5.2. Conținutul noțional și formele manageriale semnificante aferente gestiunii
corporative a avu ției culturale române ști
5.3. Metabolismul economic și managementul cultural în sistemele complexe

3

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL VI. CONCLUZII. PROPUNERI. RECOMANDĂRI
Referințe bibliografice
Referințe bibliografice personale
Referințe bibliografice în domeniu
INDEXURI
INDEX al figurilor, schemelor și desenelor originale, creație proprie, (intrate sub incidența copy –
right -ului)
INDEX al formulelor matematice originale, creație proprie, (intrate sub incidența copy -right –
ului)

4

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

INTRODUCERE
Elemente conceptuale preliminarii
Tema lucr ării de față are ca obiect tratarea personală , științifică, prin bursă de
sprijin , a unor elemente conceptuale pentru realizarea obiectivelor și activităților
tematice din Proiectul individual de cercetare postdoctorală aferent gândirii și
experienței convenționale/ neconven ționale în noua economie a culturii române ști.
Procedural, s -a recurs la asistența de specialitate și susținere financiară prin bursă
de sprijin pentru realizarea obiectivelor și activităților tematice din Proiectul individual
de cercetare postdoctorală , în conformitate cu indica torii de performanță prevăzuți în
Contractul de finanțare POSDRU/159/1.5/S/13 intitulat “Cultura română și modele
culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate” .
Stadiul act ual al cuno ștințelor în sfera de cuprindere a temei arată că a derarea
Româ niei la UE aduce un nou sistem de conexiune conceptual și operațională a țării în
regiune , însă are loc și accesul culturii române ști în structura oficială a modelul cultural
european. De aceea, este util de studiat dacă sunt asigurate condi țiile sinc roniză rii
autohtone cu gândirea și valorile cultural e occidentale, dacă se manifest ă și șansa de a
fi contributivi la elaborarea noului model cultural al Europei unite.
În prezent se înregistrează climatul post –structural economic, generat or de noi
orizon turi culturale și de modificări în teoriile economice și comportamentale. Aceste
aspecte sun t reflectate, tot mai frecvent, în unele lucră ri din l iteratura de specialitate din
țări europene și din Româ nia.
În România, Economia Culturală (EC) și influența culturii asupra economiei a
fost un subiect tratat doar secvențial, prin studii exhaustive, la nivel macro -socio –
economic ori macrocu ltural și/ sau sector ial, iar principala preocupare în această
direcție au avut -o câteva colective de cercetare, dintre care de remarcat sunt cele al e
Institutului European din România (IER) și ale Institutului Na țional de cercetări
Economice ( INCE ) din Academia Română .
Exprimarea mai semnificativă a cuno ștințelor î n domeniu l propus se poate axa
pe cercetări care să ofere răsp unsuri la întrebarea: care sunt costurile și beneficiile

5

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

concrete ale gândirii neconven ționale și a experien țelor cultural -inovative în arealul
complex na țional?
Proiectul de cercetare are ca obiectiv general identificarea și ana lizarea
metodologico -științifică a gândirii și experien ței conven ționale și neconven ționale în
privința direcțiilor, acțiunilor, costurilor și beneficiilor deciden ților strategici în noua
economie a culturii române ști, în contextul integră rii depline a țării în UE.
Prin cercetare s e ajunge la identificarea poten țialului pe care î l au elementele de
gândire și acțiune conven ționale și neconven ționale, de natură economică specifică ,
asupra culturii și, prin extensie, asupra societății române ști.
De fapt, nou a cunoaștere serve ște creșterea capacită ții proprii de contribu ție la
configurarea modelului cultural european general, cu sc opul de a fructifica oportunită ți
pentru și în mediul cu ltural autohton, de a stabili mă suri de reconsiderare a importan ței
și prestigiului real al României în Europa.
Cercetarea are în obiectivul să u general și stabilirea unor sugestii dec scenarii –
alternative economice practice, sustenabile, de cre ștere a capacita ții de fina nțare/
autofinan țare a activită ților de realizare a produselor și serviciilor cultura le române ști în
context co mparativ cu modelele economice și culturale în țări member dezvoltate ale
UE.
Rezultatele cercetă rii sunt benef ice pentru Ministerul Culturii și administra țiile
public e locale, deoarece analizele furnizează informa ții conceptuale cu pri vire la
elaborarea stategiilor și tacticilor prin gândire și experien ță conven țională /
neconven țională, inovativă, î n Eonomia Cunoașterii, având î n vedere punctele slabe și
cele tari în domeniu, îndeosebi în privin ța sustenabilită ții avansului societ al pe baze
cultural con știente .
Lucrarea de fa ță oferă instrumentarul necesar realiză rii anali zei neutral –
comparative a situa ției culturii române, a cre șterii poten țialului și valențelor sale
contributive în râ ndul sistemelor/ modelel or culturale europene, demonstrând că î nainte
de sincronizare cultura românească este deschis ă cercetării -dezvoltării pe baza gândirii
și experien țelor conven ționale și mai ales a celor inovative, neconven ționale.

6

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Analiza neutral -comparativă este o propunere proprie, originală , avansată cu
întâietate procedurală în teoria și practica î n domeniu. Lucrarea oferă ca rezultat o
procedură generică de studiu a economiei culturii cu potențial de generalizare.
Importanța dome niului analizat se concretizează prin posibile beneficii pent ru
cetățeni, institu ții și cercetă tori, oferindu -se răspunsuri la întrebă ri referitoare la
paradigme cult urale autohtone și europene, posibilită ți de angajament creativ pe
direcțiile sustinute economic de că tre E conomia Culturii. Cetă țenii pot în țelege, as tfel,
interdependen ța globală și rolul transferului de cuno știnte, acceptând diversitatea
culturală și valorile E conomiei Cunoașterii validate.
Instituțiile, furinzori i de servicii publice de cultură de la nivel local și central,
asociațiile de crea ție, cr eatorii și alți receptori ai rezultatelor ob ținute prin implicarea lor
în analize, ob ținerea de rez ultate, variante alternative ac ționale de comportament
cultural na țional și European, se regăsesc parametric în investiga țiile de fa ță, ceea ce
arată import anța domeniului abordat si justifică propunerea avansată pentru socotirea
culturii drept vector societal al avansului durabil al comunită ții globale .
În egală măsură, importan ța domeniului abordat și justificările experien țiale
revin și din faptul că în lu crare se tratează priorită ți conceptu ale culturale la nivel
național și european, iar be neficiarii pot dezvolta informa ții pentru a accentua gradul de
cunoaștere operațională în domen iu din persep ectiva sustenabiliză rii economiei culturii.
Este recunoscut faptul că un beneficiu al ader ării României la UE îl reprezintă
reașezarea sistemului legis lativ, institu țional și economic, însă este deslu șit și accesul
culturii române ști la mediul cultural European. Sunt, astfel, fiind asigurate premisele
sincronizări i cu gândirea și valorile occidentale sustenabile , respectiv apare șansa de a
fi participan ți contributivi la construc ția generică a noului model cultural al Europei
integrate .
În lucrare se elucidează aspecte inovative în noua economie a culturii române ști,
prin subiecte secven țiale, precum :
– Noua economie a culturii (EC) – abordă ri teoretico -metodologice;
– Modelele culturale europene și EC – abordă ri comparative;

7

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

– Identificarea conceptual, generică a institu țiilor naționale și europene, a celor
implicați în programele culturale prin promovarea conceptului de EC;
– Analiza gândirii și experien țelor conven ționale/ neconven ționale î n noua EC
înregistrate pe plan na țional și european;
– Studierea interdepende nțelor între EC, curentele de gândire și experien țele
convenționale / neconven ționale de mă surare a capitalului intelectual în cultura română
ș.a.
Originalitatea lucrării derivă din faptul că sunt analizate, în premieră , elementele
de gândire și experiența în noua EC autohtonă .
Se au în vedere mă surarea raport urilor efect/ efort pentru as igurarea activelor
tangibile și a celor intangibile de produc ție culturală, formalizarea bazelor unui model
pentru consolidarea culturii române spre a –și dovedi adevăratul poten țial și valoare
proprie în fața modelelor cultural e europene.
Cele două domenii de interes, – economie și cultură, regă site în noua EC din
Româ nia, ocazionează demersul pentru confirmarea caracterul ui interdisciplinar al
proiectului, urmărind efectele sustenabilită ții asupra produselor culturale locale, p entru
o mai bună conexiune cu modelele culturale europene și globale .
Noua EC autohtonă prezintă însă interdependen țe și cu alte domenii precum:
managementul, marketingul, etica î n afacerile culturale, comunicarea și guvernan ța
transparentă , oportunitatea învățării organiza ționale, a formării comportamentale î n
spiritul echității inter și trans -generaționale .

8

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL I. ÎNSCRIEREA CULTURALĂ A ROMÂNIEI PE DRUMUL
CĂTRE NOUA ECONOMIE

1.1. Noua economie antreprenorială
Complexitatea tot mai ridicată a structurilor economice naționale și a
interconexiunilor lor la nivel global crează probleme suplimentare în procesul de
adaptare la cerințele noului model de dezvoltare economică, socială și culturală,
operaționalizat în plan local și regional.
Se conside ră că , în context global , pentru economi a românească este necesar să
se contureze o posibilă nouă structură economică la orizontul anilor 2025 -2035.
Dificultățile legate de identificarea și implementarea unei s tructurii economice
optime sunt amplificate de faptul că nu există recunoscută o structură economică
specific, imuabilă, marcată cultural și organiza țional, ideală, – fie ea și numai din punct
de vedere teoretic, care să poată fi aplicată tuturor țărilor, regiunilor sau în plan global.
În contemporane itate, structurile economice ocazionează anumite tipuri de
comportamente ale agenților economici, care par a infirma asumările cultural e
organizaționale tradiționale întâlnite până acum în latura cantitativă maximizată a
producției fizice.
Mai degrabă se asistă la maximiz area preferințelor / cerințelor care, la rândul lor ,
determină pe aliniamente culturale noi comportamente special, economico -productive.
În esență, sunt posibile investigații în legătură cu posibilitatea formalizării de noi
conținuturi în noi teorii economice, care ar t rebui să fie dominate de reasumarea
teoriilor prin elemente de căutare culturală rațională în structurile economice , societale
evolutive.
În analizele cultural -economice contemporane se acreditează ideea că
schimbările de sis tem de la economia centralizată de comandă la cea descentralizată de
piață produc dezorganizare convențională , inclusiv culturală, în structurile societal e și
economice.

9

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Dezorganizarea cultural ă în structurile economice nu este produsă exclusiv de
procesul tranzițional de la un sistem productiv -econom ic la altul, ci și de situații / cazuri
conceptuale sau operaționale contextuale.
Din rândul acestora se amintesc: ruperea lanțurilor de producție; slăbirea
raporturilor între firmele de stat și beneficiarii a cestora; declinul ieșirilor ( outputs)
accentuat de complexitatea și comportamentul relativizat a producției în sectorul de stat ,
lipsa de orizont cultural organiza țional competitive ș.a.
Nicicând, pentru o structură economică nu se obține „un final finit”, respectiv un
„echilibru cultural căutat și asumat definitiv” întrucât, teoretic, orizontul operațional
proiectat este infinit.
De aceea, este posibil să se formalizeze „modelul orizontului cultural infinit”,
asumat pentru simplificare în procesul de căut are a echilibrelor cultural e și productiv –
economice.
În esență, se avansează teza că pentru structurile societal e și economice
moderne, prin „căutarea tuturor -echilibrelor”, inclusiv a celui cultural, obținând în
manieră compusă „un echilibru general căuta t”, este importantă maximizarea perioadei
pe care acesta să se întindă (să răspundă fiabil și eficient), respectiv să corespundă
proiecțiilor comportamentale societale perceptibile.
Cauzele disfuncțiilor din sistemele și sub -sistemele noii econo mii bazate pe
cunoaștere pot fi a bordate, din perspectivă comportamentală culturală, printr -o nouă
„managementabilitate a structurilor sociatale/ a întreprinderilor ”. [10 rp]
Se dovedește, de asemenea, importantă identificarea ariei în care se suprapun/ se
intersec tează riscurile corporative cu cele individuale / ale persoanelor , fiind
previzibilă, – în aprecierea noastră, – o creștere „de neimaginat astăzi” a îngrijorării în
fața unui haos de sorginte cultural, în privința protecției datelor, a sec urității lor fizi ce,
respectiv diminuare a formulelor de închidere a căilor pentru fraude , acentul de
substitutivitate în neconcordan ță cu liniile de avans umanist în colectivită țile umane etc.
De altfel, creșterea densității legăturilor informaționale va conduce la apariț ia
„noii economii și a noii culturi supra -compacte ”, în care procesele infinitezimale ,

10

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

inclusiv cele de cunoa ștere, vor fi controlate continuu, eradicând cvasi -complet
intervențiile subiective pentru „decizii de abatere”, respectiv pentru „excepții” ,
concr etizate în ceea ce în prezent generic se înțelege în „ fraude și corupție , în falsitate
și abateri de la reglementările sociale conven țional convenite și asumate colectiv ”.
În esență, pe lângă manifestarea dominației tehnologiilor, este previzibilă
instaura rea dominanței controlului în toate sferele și la toate nivelurile, de la
macrostructuri la super -macrostructuri operaționale culturale, productive/ reproductive
și de distribuție/ consum.
O sistematizare exemplificativă pentru societatea și economia Român iei, în
perspectiva următoarelor 3 -4 decenii de evoluție culturală, productivă/ de consum , sub
incidența noii economii, se referă la sistemele de: a) securitate socială, b) beneficiu
social universal, c) structuri private de beneficii cultural -sociale .
În noua economie nu este vorba de instaurarea egalitarismului social ori acelui
cultural , însă adecvarea subzistenței se impune din rațiuni fundamentale etice, legate de
existența și manifestarea condiției umane concurențiale.
Se apreciază că, în fapt, cele t rei aspecte conceptuale relatate mai sus
(Schimbarea , Cunoașterea și Globalizarea ) pot fi incluse în rândul „forțelor” ce
ghidează actuala economie și comportamentul cultural societal spre noua economie.
Acestea sunt interconectate organic/ osmotic/ articu lat cu transformările
potențiale ale pieței (P) ( figura 1.1), ale întreprinderii /firmei (F) ( figura 1.2) și ale forței
de muncă (FM) ( figura 1.3) de la economi a prezentă la noua economie. [10 rp] .

11

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.1 .1. Trasformările potențiale ale pieței (P) , inclusiv a celei culturale, de la economia prezentă la noua economie [10 rp]

12

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.1.2. Transformările potențiale ale întreprinderii/firmei de la economia prezentă la noua economie [10 rp]

13

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.1. 3. Transformările potențiale ale forței de muncă (FM) de la economia prezentă la noua economie [10 rp]

14

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În mod constant , are loc cre area de noi „spaț ii” pentru afaceri, cu noi
dimensiuni, în care actualele „teritorii” neocupate vor găzdui oportunități pentru
tehnologii oferite de inovatori strategici; aceștia vor produce „mai repede un alt tip de
cultură ” decât competitorii.
În viziune economică actual ă, creșterea , chiar și cea culturală, se produce prin
discontinuități și determină rupturi de intervale, prin crearea/ apariția de noi sectoare/
domenii industriale , curente culturale și dispariția altora, considerate învechite , erodate .
În noua economie este posibil să se înregistreze creștere materială și culturală
„oriunde” sau „peste tot”/ ”în toate locurile”, urmare a faptului că se manifestă cvasi –
continuu și în toate domeniile o mult mai accentuată creativitate umană .
Noua economie antreprenorială oferă , în contextul de mai sus , oportunități
practic nelimitate pentru firmă , pentru cultură ca sistem .
În egală măsură, datorită creșterii complexității modelelor de afaceri, se creează
noi oportunități de atractivitate și știință culturală organiza țională a celor ce navighează
în noua economie.
Puterea clientului/ consumatorului , inclusiv a celui cultural, va avea pondere și
întâietate, aceasta fiind rezultatul convergenței tendințelor de dezvoltare pe termen lung
și nu neapărat pe intervale scurte și me dii de timp.
Cunoașterea culturală, economică, organiza țională, societală ș.a. devine resursă
în structura valorică a afacerilor, „asociată cu noua dinamică a competitivității”.
Transferul „puterii” de la producător la consumator se bazează pe un nou
conți nut al valorii , respectiv pe o nouă definiție a valorii regăsite în produse de
cunoaștere.
Viteza sporită de „mișcare productiv -economică”, intangibilitatea produselor și
conectivitatea sunt cele ce pot domina arealul cultural, economic și social al societ ății de
mâine.
În noua economie este necesară delimitarea sferelor de prezență și acțiune a
”noului stat” din perspectiva rolului său principal de ”reglementator” față de cel
„intervenționist”.

15

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Deschiderea multidimensională și multipotențială a formei și conținutului de
ansamblu a noii economii nu înseamnă decât asigurarea cadrului funcțional al acesteia,
și nicidecum auto -funcționarea prin auto -reglementare ș i corecții continue, ideale. [10
rp]
De aceea, este previzibilă apariția ”noului stat reglementat or/ reglementativ”,
aferent situației determinate de apariția efectivă, operațională a noii economii.
Statul „politicii anti -stat” manifestate în perioada regimurilor M. Thatcher (M.
Britanie) și R. Reagan (SUA) era înlocuitorul așa numitului „stat al bună stării” ( Welfare
State ), marcat de atribuții intervenționiste, supraveghetoare, prin politici publice . [5 rp]
În fapt, disfuncțiile tradiționale ale pieței, odată atenuate sau dispărute, prin
instaurarea noii economii nu lasă loc „vidului” dereglementativ, ci cu ajutorul
scenariilor impun/ sugerează apariția unui nou tip de cultură, bazată pe o „arhitectură
concurențială”.
În noua economie însă, este posibil ca politicile publice , chiar ele să reprezinte
factori primari de inducere a unor disfuncționalităț i în piețe, atâta timp cât conținutul lor
strategic și tactic nu este în concordanță relațională și indicativă cu noile formule de
producție/ reproducție economică , ori cu gândirea culturală convențională, experien țială
comună, tradi țională, obi șnuită .
În „noua economie”, politicile strategice și tactice nu se mai pot referi la
„microchirurgia intervenționistă/ invazivă economică fină” ci, mai degrabă, la „mutații
genetice generale, de natură concurențială” , pe calea culturii generice atotcuprinzătoare,
regăsită în rândul tuturor. [10 rp]
Această paradigmă are echivalență cu aspectul contextual rezultat din abordarea
culturală diferențiată a „proiectării pieței” ( Market Design ), respectiv din „proiectarea
reglementării pieței” ( Regulatory Design ). [3 rp]

16

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

1.2. Refolosirea prin cultură/ culturalizare societală a cunoașterii economice
Strate giile tehnologice și de afaceri în actuala economie se bazează pe pre-
definirea intrărilor , în timp ce în noua economie sprijinul operațional este pe re-
inventarea oricăr or intrări posibile, spre a deveni „intrări reale, efective”. [10 rp]
Dacă în privința controlului, acesta în prezent vizează protejarea consistenței
procesului cultural și economic, în viitor el devine auto-control pentru creație/
creativitate .
În afaceri , contemporaneitatea se bazează pe funcționarea contractuală, însă în
etapele următoare meta -contractele sau încrederea se pot instaura în operaționalitatea
productivă/reproductivă , inclusiv cultural ă și în distribuție/consum.
Cunoașterea acum este pre-specificată , relativ statică, însă ea poate deveni
dinamică și „ structural construită ”, distinctivă în sine ca resursă culturală dominantă.
[10 rp]
Cultura informației trebuie să devină disciplină/ disciplinară.
Apreciem că n u sunt suficiente numai fluxuril e de informare în sine, ci mai
degrabă este necesară metodologizarea folosirii și re -folosirii culturale a cunoașterii.
Prin aceasta, se realizează tangența cu procesul de „creație/ creare de cunoaștere”.
„O bună informare, la persoana în cauză și în timp real” reprezintă sintagma
predictibilității operaționale a culturii cunoașterii în noua economie.
Structurile dinamice pot dezinhiba inițiativa și creativitatea, întrucât oamenii nu
mai sunt tangenți cunoașterii, ci se regăsesc în regim imersiv în conținu tul cunoașterii.
În condițiile enumerate, se consideră că, de la produsul fizic/ material la cel
virtual, respectiv de la date -informații la cunoaștere, se pornește succesiunea de faze de
avans către econo mia bazată pe cunoaștere și pe cultura cunoa șterii. [10 rp] (figura 1.4).

17

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 1.4. Evoluția de la economia industrială la economia cunoașterii
bazată pe cunoaștere și pe cultura cunoa șterii [10 rp]
f(t);
')t(f ;
'')t(f … = funcții de timp; (1); (2); (3), … (n) = eta pe evolutive;
)(i
= panta accelerării evolu ției

Întregul sistem cultural evolutiv este parametrizat în funcție de timp, marcând
dinamismul transformărilor specifice.
Tentația analizelor culturale și economice contemporane se referă la f olosirea
concluziilor „pentru intervenție”.
În context, este vorba de analiza culturală și economică intervenționistă , care
domină cultura și științ a economică obișnuită, comună prin caracteristici explicative și
manageriale aferente culturii și economie i prezente.
Noua cultură, noua economie și economia culturii impun însă „remodelarea
teoriei cultural -economice”, pentru a re -explica sensul cultural intervenționist
individual, institu țional, societal și statal în producție și reproducție.
În prezent, s e apreciază că doar economia contemporană, în mare parte, are
asigurat avansul prin corecții, ceea ce nu se întâmplă în cultură.
Considerăm că, dacă politicile publice ar funcționa normal obiectivate , iar
autoritățile publice s -ar dovedi independente și ef iciente, un astfel de comportament

18

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

bazat pe intervenții corective ar putea fi funcțional -eficient, însă nu sustenabil , ceea ce
este fals în sfera culturii .
Noul comportament aferent gândirii economice din noua economie trebuie să se
bazeze pe mecanisme culturale naturale mai robuste, cu alte cuvinte, mai culturale, care
să depășească, în principal, câștigurile ori pierderile asociate politicii de mai multă
eficacitate prin corecții.
Se poate constata că, birocrația economică publică nu stăpânește cvasicomp let
economia și mersul acesteia.
În context, se resimte necesitatea renovării politicilor prea liberale, asociată cu
analiza economică aplicată.
Aspectele relatate sunt cauzate disfuncțional de atenția asimetrică acordată de
factorii publici problematicii culturii societale în raport cu conținutul și evoluția
economică pură .
În esență, este necesară o nouă cultură pentru o nouă economie publică . [10 rp]
Dacă fenomenul economic liberalizat sub deviza „ laisser -faire ” a avut
contribuția sa într-o anumită etapă a dezvoltării societale, în privința „eliberării”
economiei de elemente restrictive intriseci, structurale, observăm că în prezent o astfel
de „desprindere și lăsare în val” a proceselor de producție/ de reproducție nu este
convenabilă din perspectiva efi cienței/ performanței net superioare, impuse de
proprietari (colectivitatea din societate).
Se apreciază că este nevoie acum de o așa numită manifestare a „ reglementării
culturale organiza ționale incitative ”.
Este vizibil decalajul de potențial de informar e și de resorturi interne
motivaționale între cele două categorii de actori procesuali: a) public și b) privat.
În paralel, între „etatizare/ control” și „privatizare/ liberalizare” se manifestă
diferențe de rezultate privind acumulările sau valorile cultu rale adăugate , obținute.
Politicile economice publice apelează frecvent la instrumentul de „preț plafonat”
(a-cultură) ca formulă de corecție/ control, mizând chiar pe un anume „monopol al
controlului”, generator de obstacole de natură politică pentru noua economie.

19

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

De exemplu, pentru România se dovedește încă dificilă crearea de piețe puternic
concurențiale plecând direct de la monopolurile publice preexistente în anum ite domenii
(exemplificativ , în 2015, în sfera energetică , în care operațiunile de „regle mentare
incitativă” ar trebui să se poată realiza doar articulat, în raport cu producătorii,
transportatorii și distribuitorii) . [9 rp]
Noua economie politică , în tangen ță, ori prin imersiune cultural, devine
subdisciplină a științei economice generale și, în egală măsură, a științei politice.
Eterogenitatea intereselor ocupă loc central în știința economică.
O politică economică în noua economie nu este formulată și aplicată de un
planificator social marcat doar de bunăvoință, ci în esență, este rezultatu l unui proces
politic cultural , care are rolul/ țelul/ obiectivul de a echilibra interesele generale
divergente .
Se consideră că în noua economie urmează să se modifice mecanismele politice
cunoscute de luare a deciziilor colective economice.
Astfel, democ rația economică directă , în forma sa perfectă, în context classic,
semnifică votul direct al unui corp electoral economic asupra unei politici economice,
care să contracareze riscurile.
Este posibil însă să se manifeste următoarele reguli de vot (alegere):
– regula sincerității ;
– regula agendei (care conține materiale la care se manifestă expresiile de
interes economic majoritar);
– regula adaptării la circumstanțe ;
– regula pronunțării pe baza informației transmise , care este purtătoare de
semnificații, legalit ate și conținut de interes.
– Aceste noi elemente de agendă sunt de factură cultural.
Este posibil apelul la metoda „analizei economice a instituțiilor ”, care, pentru
dereglementări -reglementări poat e fi derulată în următorii pași [10 rp] :
demonopolizare sim plă;
formularea politicilor de restructurare;

20

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

crearea bazelor instituționale noi pentru piețe;
crearea unor instituț ii de management adaptat pentru operațiunile din piețe;
consolidarea cadrului legal pentru instituțiile noi, cu management
adaptat/adaptiv.
Dezvoltarea, în opinia noastră este expresia cultural ă extrem de simplificată,
esențializată a lumii (mediul înconjurător și colectivitatea umană generală).
Simplificarea formalizează o imensă complexitate a Noii Economii, pe măsura
creșterii vitezei de mi șcare a informației cultural în fluxul cunoașterii generale.
Economia modernă se regăsește în rețeaua de echilibre parțiale relative, care
asigură reproducerea din ce în ce mai rapidă a ciclurilor de producție și afaceri, pe
fondul unui vacuum cultural continuu în sistemul economic operaționalizat.
„Instituționaliștii” au apărut încă din anii 1930, mizând instrumental pe
intervenții a căror reguli vizau mecanismul prețurilor, ceea ce conducea la constituirea
unei adevărate „rețele reglementative” pentru pro ducție/ reproducție, respectiv
distribuție /consum.
În esență, se poate aprecia că, viziunea instituționalistă în economie „furnizează/
oferă gratuit prețuri ” (niveluri de prețuri) pentru aplicare în rețeaua reglementativă.
De fapt, ar putea fi vorba de fa ptul că între 1930 -1937 s -a cristalizat ceea ce s -ar
putea numi astăzi un anume „ cluster reglementativ , intervenționist pe baze
instituționale ”, ignorând în calasamentul de arsenal cultura organiza țională . [10 rp]
(figura 1.5).

21

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Un alt mod de producți e decât cel al economiei actuale de piață nu este încă
inventat. Deci , se resimte deficitul de cultură inovativă în domeniu.
Atenuările conceptuale regăsite în expresii de genul „ economie socială de piață ”
sunt similare cu tentativele de altădată de amelio rare a societății centralizate, în
conținutul căre ia era lansată sintagma „ societate cu față umană”.
Ca o apreciere suis -generică, de economia de piață nu îndrăznește nimeni să se
atingă conceptual, întrucât apare catalogarea celui în cauză ca fiind împotr iva acesteia. Fig.1. 5. Bazele algoritmice ale „igineriei instituționale” pentru reformele aferente noii economii [10 rp]

22

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În context cultural deja tradițional, este permisă inovarea, transformarea
radicală, restructurarea economiei de piață.
Mai mult chiar, riscurile sunt cvasi -pozitivate în comportamentul cultural și
economic rafinat, ultramodern.
Dimpotriv ă, economiștii, elaboratorii de strategii și gânditorii primordialiști fac
eforturi nedisimulate spre a lăuda, a proslăvi, a consolida, a formaliza și mai mult o
construcție cultural, conceptuală precum economia capitalistă de piață , pe care o cred
veșnică , fără riscuri și neriscantă.
Se afirmă că, în esență, se asistă la „dictatura cultural ă pseudo -fericită a piețe i”,
așa cum se asista acum trei-patru decenii, manipulatoriu la „dictatura proletariatului”.
Democratismul economic este pus în pericol de recu noașterea supremației pieței
fără riscuri.
Nu se mai vorbește de masificarea prezenței firmelor pe piețe ci de
democratismul accesului acestora în mediul concurențial.
Totodată, se apreciază că în noua economie doar recrearea/ reingineria firmei,
derulată numai prin calcul economic, fără calcul cultural, nu mai poate răspunde cvasi –
complet cerințelor de comportament economic cvasi -total eficient.
Este însă util să existe un sistem de prețuri optime/ optimale , care să permită
operaționalitatea eficientă (su praviețuirea) firmei pe piața reală.
Noua economie reglementativă/ reglementată s -ar putea baza pe o mulțime de
noi instrumente analitice de permanentă construcție -deconstrucție (reglementare –
dereglementare) a comportamentului cultural al firmei, pentru continua adaptare/
autoadaptare . [10 rp]
În fond, odată cu rețelizarea și clusterizarea din noua economie se crează
premisele/ oportunitățile reducerii externalităților concurențial e negative pentru
producție și consum.
Puterea publică trebuie/ ar trebui, p oate/ ar putea, să mai aibă rol intervenționist
reglement ativ doar în acea zonă a valorilor c ulturale și economice probabil pierdute

23

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

(figura 1.6), [10 rp] întrucât relațiile de piață între agenții economici din noua economie
au puterea culturală însumată/ compusă/ articulată mai mare decât puterea publică.

Fig. 1.6. Rolul intervenționist al puterii administrative/ publice în noua economie

Așadar, este posibil să se asiste la o reducere, în termeni relativi, a puterii
culturale publice în def avoarea puterii culturii rețelelor clusterizate ce găzduiesc agenții
economici, însă , în valoare absolută , „puterea culturală generală” economică și
comportamentală este exponențial crescută în mediul de ansamblu productiv
/reproductiv și de distribuție /consum. [10 rp] (figura 1.7).

Mediu economic productiv/reprodu ctiv de
intercolaborare rețelizată
Administrația/Puterea publică
Relații/raporturi de piață între actori
economici
Valoare economică/socială probabilă:
Câștigată/
Adăugată Pierdută

24

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.1.7. Sistematizarea originală a evoluției instituționale teoretic e și practice către noua economie [10 rp]

25

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Sistematizarea evoluțiilor culturale, instituționale , teoretice și practice
evidențiază trecerea succesivă de la „preț” – ca instrument , la „mecanism”, la „rețelele
informale intervenționiste”, apoi la „structuri manager iale adaptate la natura
tranzacțiilor”, continuând cu „structuri instituționale de producție”, și identificarea
cantonării în noul „mediu instituțional cultural general”. [10 rp]
Acesta este premergător noii economii, în care chiar analiza economică nu mai
răspunde în manieră exclusivistă la cerința de deslușire a comportamentelor culturale,
productive /reproductive , respectiv de distribuție/consum.
În esență, se va ajunge la crearea de „instituții culturale convenabile” (suficient
convenabile/ cvasi -perfec te) în posibila societate culturală globală, democratică și
deschisă, găzduitoare a noii economii.

1.3. Dezvoltarea durabilă în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii
1.3.1 . Sustenabilitatea în condiții de instabilitate economică
Structura, – cu referire la cea culturală , inclusiv cea economică, este un mod de
organizare internă, de alcătuire a unui sistem, iar în plan economic general, reflectă
modul de așezare și asamblare a părților ansamblului productiv /reproductiv, alcătuir ea
și conformația acestuia. [14 rp]
Se observă că teoriile economice pozitive sunt asociate cu problemele normative
ale sistemului de producție/ reproducție în lumea contemporană complexă,
hipertextualizată comunica țional și cultural . [14 rp]
Comportamentele micro și macr o-economice sunt regăsite într -un cadru al
civilizației moderne și într -un model cultural indicativ, ocazie cu care se pot revendica
dintr -o econometrie a structurilor culturale, socio – economice dinamice.
Caracteristicile culturii contemporane sunt domina te de cvasi -noutatea continuă,
subordonată inovativită ții procedurale pentru dezvoltarea durabilă. ( fig.1.8).

26

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 1 .8. Cvasi -noutatea culturii contemporane

Comunica țiile și transporturile „distrug ” însă distan țele, iar f luxurile
transnaționale ale cu lturii generale urmează/ înso țesc fluxurile economice. (fig.1.9 ).

Fig. 1.9 . Constituirea fluxului transna țional al culturilor

27

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În științele moderne au loc căutări generalizate de metode, modalități, tehnici și
procedee de maximizare a utilității, – chiar și a celei culturale, în raport cu noile
preferințele ori cerințele de consum și producție sau reproducție, în condiții de
instabilitate economic ă și de instabilitate a civiliza ției și culturii.
Este posibilă chiar ajustarea conținuturilor unor teorii economice, care ar trebui
să fie dominate de căutare a ultra-rațională din structurile culturale globale evolutive.
În astfel de situații, angajamentele individuale, respectiv asumările culturale
operaționale ale oamenilor în structurile economice, în con diții de instabilitate
economic ă, se subordonează comportamentelor empirice, iar lipsa predicției
consfințește „idealul” sau „idealizarea”. [5 rp]
Este vizibil faptul că se asistă la maximizarea preferințelor ori cerințelor
culturale societale, care la rân dul lor determină noi comportamente economico –
productive, respectiv atitudini culturale și practici mereu inovative ale civiliza ției.

1.3.2. Sustenabilitatea și instabilitatea civiliza ției și culturii
În condiții de instabilitate economică, structurile ec onomice dominate de
obiective care țin de „egalizări ale celei mai mari utilități, din care să se obțină o
anumită bunăstare”, trebuie să fie supuse examinării din perspectivă culturală, politică și
mora lă, cuantificând efect e din instabilitatea civiliza ției și culturii . [14 rp]
Civilizația servește producerii culturii, vizată fiind atingerea unui echilibru între
dezvoltarea intelectuală și organizarea socială. (fig.1.10 ).

28

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 1.10 . Elemente de sinonimie semantică și opoziții între cultură și civilizație

Valorile comandabile (ieșiri) și cele necomandabile (intrări) se regăsesc în
mulțimi culturale redefinite parametric, întrucât cvasi -continuitatea măsurării
performanțelor și reacțiile (corecțiile) sunt multi -bucle, respectiv linii inverse,
infinitezim al acționale. [14 rp]
Economia slab structurată se caracterizează printr -o stabilitate expectată redusă,
iar comportamental se înfățișează printr -o atrofiere culturală a demarcației dintre partea
sa oficial înregistrată (economia contabilizată) și acompani amentul său neinclus în
conturile naționale.
Relativizarea acestei demarcații îngreunează vizibil managementul
macroeconomic.
Structurile economice nu pot funcționa în condiții autarhice, întrucât articulările
inter-structurale date de contracarările instabilității civiliza ției și culturii permit
fluidizarea fluxurilor de producție și consum în piețele dominate de globalitate. În
context, apare fenomenul integrării mai mult non-culturale , doar pe baze financiare .
În Uniunea Europeană (inclusiv în România ) procesul de integrare financiară
parcurge următoarele faze: 1) erodarea monedelor naționale; 2) dez -dolarizarea
economiilor naționale și 3) euronizarea (introducerea monedă Euro).[1] Din perspectivă

29

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

culturală, paradigmatic se schimbă și comportamentul ac torilor culturali, sociali și
economici.
Prin ext ensie, rezultă că auto-integrarea culturală, socială, economico -financiară
în structurile civiliza ției moderne influențează comportamentul din interiorul structurilor
economi ce, determinând permisivitate în să nu și unitate de acțiune.

1.6. Dimensionarea și difuzarea cognitivă a managementului general în
condițiile globalizării. Noua dimensionare a deciziilor (decizii „mari”/
decizii „mici”)
Decizia contribuie la înfățișarea socialității valorilor. În continuare, preluând
concluzii textuale relevante din lucrarea Bazele managementului doxastic , (Gâf -Deac I.,
Ed. FMP, București, 2013) [49 rd] se eviden țiază prin prelucrare că decizia nu este
depărtată de polarizare a culturală , întrucât în sistemele productiv – econ omice se asistă
cvasi -permanent la ierarhizarea valorilor culturale organiza ționale după importanța lor
convențională în firmă/ entitatea convențional conturată/ organizată/ structurată.
Valorile culturale generale vehiculate cu ajutorul deciziei devin însă efectiv
operaționale, instrumentalizate prin funcția lor modelatoare și normativă.
Valorile culturale manageriale convenționale asumate dau sens vieții oamenilor,
grupurilor și comunităților umane.
Alegerea între cultură și non -cultură, între valoare ș i non -valoare, între bine și
rău, dreptate și nedreptate, solidaritate și egoism ș.a. reprezintă ipostaze de discernere
culturală cu ajutorul deciziei.
Există valori general umane perene, care poartă în ansamblul lor structural
cultural elemente de istorie și istoricitate. Omul nu are acces la o relevare în absolut,
deci istoricitatea este o permanență în situațiile sale contextuale.
Valorile , inclusiv cele culturale, pot fi înțelese dependent de societate și de
istoria ei.
Autonomia valorilor evidențiază faptul că diversele domenii ajung să se auto –
determine prin condiționări endogene, în timp ce continuitatea istorică este specifică

30

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

existențial prin logica internă a dezvoltării aliniamentelor respective.
Fiecare tip de creație valorică înfățișează ireduct ibilitate față de alt tip de
adăugare a valorii . Specificitatea fiecărui tip al creației valorice marchează autonomia
valorilor, ca principiu axiologic fundamental.
Procesualitatea decizională este reprezentată de momentul cultural creator,
avansat de mana ger în operațiile de organizare și conducere.
Creația culturală managerială este susținută de elementele intelectiv -emoționale
ale managerului, regăsite într -un mecanism psiho -fiziologic al creației.
Informația este un concept calitativ care se referă la î nsușirea realității de a fi
organizată. Realitatea tinde însă spre organizare, respectiv la conservarea stării sale de
organizare.
În esență, informația reprezintă o măsură a organizării realității culturale .
Reflectarea subiectivă a calității unui proces, fenomen sau obiect , se regăsește la
nivel cognitiv prin percepția diversității calitative a diferitelor contexte , inclusiv a celor
culturale .
Asupra acestora trebuie așezată/ direcționată/ indusă organizarea și conducerea.
O valoare reprezintă o informaț ie codificată, însă nu orice informație are o
valoare culturală.
Managerul, este prin excelență o ființă informațională, cu capacitate de colectare
și prelucrare a datelor prin inter -comunicare.
Sub raport informațional și comunicațional, managementul în care se regăsește
și managerul , este un sistem deschis, cu valori culturale neîngrădite , integrate și
coerente.
Actul managerial contribuie la deschiderea culturală , respectiv la descifrarea
codului informațional.
Managerii sunt preocupați de reacțiile pe care le produc prestațiile lor
decizionale. O decizie neînțeleasă este un non -sens.
Informația managerială dobândită prin receptarea deciziei este superioară
informației potențiale inițiale, conținută în decizia proiectată și emisă. Sporul

31

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

informațional se datorează imaginației, sensibilității, experienței și gândirii culturale a
receptorului de decizie (executantul).
Informația culturală managerială obiectivă conținută în decizie este virtuală,
intangibilă. Ea devine activă și actuală prin receptare, in tegrându -se în universul cultural
subiectiv al celor ce asimilează decizia.
Nici o decizie nu se comunică de la sine. Decizia nu are valoare dacă nu este
receptată.
Managementul se exprimă potențial prin contactul decizional dintre decidenți și
receptorii de decizii.
Managementul poate fi interpretat ca „un sistem de semne”, asemenea culturii,
care pentru structuraliști reprezintă „un sistem de semne, organizat într -un mod
determinat”.
Managementul este semiotic și verbal . [10 rp]; [49 rd] . Modelele manag eriale au
la bază sisteme independente, însă ierarhizate, precum și sisteme semiotice, de formație
istorică.
În unele perspective, informația managerială poate rămâne în memoria colectivă,
societală în folosul culturii și învățării organizaționale prin dec izii „mari” sau decizii
„mici”.
Principiile directoare fundamentale ale culturii sunt , deasemenea, contributive la
dimensionarea și difuzarea cognitivă a managementului general în condițiile globalizării
(figura 1 .11).

32

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Categorie a existen ței, realizată
treptat,ca mod de a exista a omului
(M. Weber)Semn de umanizare a naturii și
a diminuării animalită ții din om
( C. Rădulescu -Motru)Formă de compensa ție pentru om
ca animal aflat în “impas”
(A. Gehlen)Câștig nesigur al spiritului omenesc
născut din lupta cu materia, cu natura și
iraționalul (D.D.Roșca)Manifestarea obiectivată prin crea ție
omenească a sacrului ( M. Eliade)Semn al demnită ții și unicității existen ței umane în univers ( L.Blaga )Scopurile culturiiFuncțiile culturiiMijloacele culturiiCondiția culturiiEvoluția culturiiGeneza culturiiEsența faptelor de
culturăPolitice
Științifice
Morale
Religioase
FilosoficeValori spirituale umaniste
Viziune unitară
Viziune generală
Viziune de ansambluValori
materiale Valori spirituale
Proces de crea ție
Filosofia
culturii
ÎnțelesuriViziune
filosofică
generală
asupra
lumiiPrincipii directoare fundamentale ale culturii
Rezultat al trăirii
vieții și al creației
(M. De Unamuno)
Împlinirea nihilismului
absolut
(F.N. Ietzsche)
Rezultatul trăirii
plenare a vie ții
( O.Y. Gasset)Formă de obiectivizare
a spiritului
subiectiv/con știința de
sine (Hegel)

Fig. 1.11. Cultura concepută ca formă de exprimare a umanului regăsit
conceptual și acțional prin managementul general

Prin însușirea de reguli, modele, norme de organizare și conducere se formează
comportamente culturale manageriale . Pe lângă comportamentel e înnăscute, naturale,
comportamentul managerial se dovedește a fi dobândit.
Este posibilă distingerea diferitelor tipologii manageriale moderne , întrucât
diversitatea modelelor determină subunități structurale ale managementului cultural
contextual.
Se id entifică și o anumită socio -dinamică a managementului, în măsura în care
prin operaționalizare culturală se evidențiază dimensiunea sa socio -istorică și
comunicațională.

33

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În acest cadru, influența tehno -științelor, respectiv a tehnologiilor moderne
revoluț ionare, determină dimensiunea epistemică (a cunoașterii științifice) a
managementului.
Managementul manifestă deschideri virtuale spre actul general de universalizare tempo –
spațială a comunicării sociale, din aliniamentele conceptuale ce vizează organizare a și
conducerea culturală a acțiunilor umane.
Modelul general managerial nu are în vedere focalizantă cristalizări cognitive și
valorice, ci mai degrabă instituționalizări și funcționalități care să servească atingerii pe cale
culturală a obiectivelor prop use.
Difuzarea managementului, în condițiile globalizării , reprezintă condiția formală
a exprimării/ înfățișării valorii sale culturale .
Evenimentele manageriale accidentale fac parte dintr -o așa -numită „piață
managerială culturală ”.
Managementul apare ca o mulțime de elemente structurale , caracterizată de o
cantitate enormă de mesaje.
Mijloacele moderne de comunicare managerială modifică deprinderile
perceptuale ale managerului, inclusiv structura spirituală a acestuia, independent de
conținutul comunicat (figura 1.12.).

Fig. 1.12. Multiplica rea capacității umane și a comporta mentelor sale [10 rp ]
(adaptare după M. Beaud, „Le basculent du monde“, 2008)

34

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Considerăm că l a început de secol XXI se asistă la tranziția de la o cultură
managerială bazată pe s criere la un alt tip de cultură managerială, bazată pe digitalizare.
În 2020 -25 este posibil ca ordinatorul/ calculatorul să atingă limita fizică a
atomului, în continuare, trecând la dimensiuni subatomice, ajungând la ordinatorul
cuantic.
Cultura manager ială este un proces de „umanizare” a mediului ambiant,
managerii fiind personalități creatoare, individualizate, personificate.
Civilizația, printre altele, este un mod de a fi al culturii manageriale, în sensul ei
activ și funcțional, întrucât cultura man agerială este o creație individuală, iar civilizația
o operă colectivă.
Cultura managerială se exprimă prin valori, iar civilizația se sedimentează prin
bunuri sau valori rezultante, care intră în circuitul activ, transformator al vieții
productiv -economic e și sociale.
În acest context, cultura managerială se manifestă într -un ciclu primar al creației
și instituirii valorilor obiective necesare pentru organizare și conducere, urmată de un
ciclu al circulației acestor valori prin decizii „mari” sau decizii „ mici”, ambele având
importață cvasi -egală
În acest cadru, în planul individualității, managerii realizează prin cultura
managerială unitatea dintre instruire și educația organizațională.

1.7. Noua cultură bazată pe noua economie
1.7.1. Elemente conceptuale/ no ționale de bază pentru exprimarea noii
economii a culturii
Gândírea (DEX '09, 2009 , http://dexonline.ro/definitie/gândire ) (18.01.2015)
este o f acultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat
realitatea obiectivă prin no țiuni, judecă ți, teorii etc. Ea poate fi un factor ideal care
constituie r eflectarea realită ții obiective, spirit, con știință.
Gândirea mai este idee, cuget, meditare, reflec ție, imagin ație, fantezie , suflet, for
interior, cuno ștință ori știință.

35

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Firesc, a gândi înseamnă și a-și forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu
mintea, a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva, a concepe, a crea ceva (abstract
sau concret).
A lua în considerare (că…), a -și da seama (că…), a găsi de cuviin ță sau a crede, a
socoti, a avea în inten ție, a inten ționa, a dori ori a fi con știent (de ceva), a -și da seama, –
toate acestea consolidează no țional gândirea.
În acest cadru, gândirea – ca judecată, este chibzuire , concentrare a activită ții
psihicului asupra unui lucru și capacitatea de a -și închipui ceva în mod creator;
imaginație creatoare.
Experiența (Op.cit. Idem DEX '09, 2009); (21.01.2015) reprezintă t otalitatea
cunoștințelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea
înconjurătoare în procesul practicii social -istorice, al interac țiunii materiale dintre om și
lumea exterioară.
Totodată, experien ța este o verificare a cuno ștințelor pe cale practică, prin
cerceta rea fenomenelor din realitatea înconjurătoare.
Alt înțeles ramificat al acestei no țiuni este de practică, rutină, ispită și ispitire
într-un ansamblu de cuno ștințe, într -un domeniu de activitate prin cuno ștințe
achiziționate în procesul practicii îndelung ate.
Rezultatul interac țiunii omului cu lumea obiectivă, reflectat în con știință este
experiență.
Provocarea inten ționată a unui fenomen pentru a -i studia fazele de dezvoltare,
încercarea, proba făcută personal cu un lucru, fac parte dintr -un ansamblu a l practicii
sociale care formează baza cunoa șterii și criteriul adevărului și care se creează mai ales
în procesul produc ției materiale.
Cunoașterea vieții și a oamenilor, ca rezultat al unei participări active și al
contactului îndelungat cu lumea, este alăturată î ncercărilor spre a cunoa ște cum se
petrece un lucru, mizând pe cuno ștința lucrurilor câ știgate prin observa ție și practică.

36

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Convențional (Op.cit. Idem 1;2; DEX '09, 2009), (23.01.2015) este ceva stabilit,
acceptat, admis prin tradi ție, învechit sau practicat mecanic ( și rupt de realitate),
artificial.
Înțelesul corespunde unei conven ții sociale învechite, în conformitate cu o
convenție perimată.
Neconven țional (Op.cit. Idem 1;2;3; DEX '09, 2009), (23.01.2015) înseamnă
ceva care nu se sup une conven țiilor, canoanelor și este original.

1.7.2. Folosirea incertitudinilor ca “materii prime” de bază pentru cre șterea
culturală
Cultura, inclusiv cultura românescă, viețuiește, în principal, între noile teorii ale
creșterii care își dovedesc menirea în a explica rolul cunoașterii și tehnologiei în
privința creșterii economice.
Cunoașterea și tehnologiile devin încorporate în funcția producției neoclasice, însă
și în cea a producției moderne și post -moderne care domină cultura, o influen țează, o
transfor mă și adaptează cutumial, cvasicontinuu.
Acestea, în principal, se referă prin similitudine la latura aplicativă a teoriei
sistemelor.
Schimbările tehnologice și organizaționale, prin articulare oferă o percepție
inovativă asupra schimbărilor culturale, oglindite și în conținutul/ corpul, respectiv
calitatea conven țională a culturii.
Este util să se identifice elementele care să dovedească dinamismul culturii, dacă
prezumtiva „mi șcare” ori avansul culturii există cu adevărat la nivelul, amploarea și
semni ficația generală pe care le înregistrează traiectoriile aferente creșterii economice,
pe segmente cât mai lungi de timp.
Nu este pe deplin clarificat dacă ansamblul cultural tangibil și intangibil din
dotarea umanită ții înregistrează evoluții cvasi -continu e și, în asociere cu acest context
evoluționar, au loc schimbările inovative în cultură care să răstoarne domina ția actuală
a tehnologiilor.

37

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În acest fel, dacă s -ar realiza răsturnarea aluzivă de mai sus, s -ar obține
echilibre societale statice.
Teori ile evoluționare nu prevăd încorporarea vizibilă a cunoașterii în echilibrul
economic și cultural neoclasic, asociat cu funcția de trăire emo țională/experien țială și cu
realizările din producția economică.
Fluxuril e de cunoaștere sunt neliniare; această condiție este fundamentală,
deopotrivă, pentru generarea noutății economice, însă și a celei culturale.
Dacă în economie incertitudinile asociate cu investițiile în cunoaștere pot fi
învinse cu ajutorul nivelelor organizaționale bine definite, respectiv c ele de pe palierul
operațional al macro -sistemelor, în cultură incertitudinile sunt “materia primă” de bază
pentru cre șterea culturală.
Metacunoașterea (meta -cunoașterea) culturală reprezintă cunoașterea despre
cunoaștere. În context, aceasta semnifică o p roblemă sistemică în asociere cu un areal
dependent de cunoaștere, caracterizat de independența cunoașteriiîn trăirea emo țională/
experiențială.
Un prim nivel de meta -cunoaștere individuală în economie cantonează sistemic
modelarea, învățarea și metodele de planificare.
În continuare, în cultură este posibilă manifestarea meta -meta -cunoașterii , prin
proceduri, metodologii, strategii de învățare ș.a. care se depărtează de trăirile
emoționale/experien țiale.
Incidența efectivității meta -cunoașterii în cultur ă se regăsește asupra entităților
inteligente (persoane, organizații, societatea culturală în ansamblul său).
Cadrul meta -cunoașterii culturale universale devine valid în măsura în care se
formalizează meta -nivelele manifestării meta -cunoașterii individual e din trăirea
emoțională/ experien țială.
Cunoașterea, ca rezultat din meta -cunoaștere, este legată de capabilitatea/
capacitatea acțională umană în economie și, deopotrivă, în cultură.

38

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Levy A. și Murname A., (How Computerized Work and Globalization Shape
Human Skill Demands , MIT Press, 2006), sistematizează capabilitățile/capacitățile
umane, în context economic, în cinci categorii:
1. Realizatorul expert. Acest tip de capabilitate se referă la rezolvarea
problemelor pentru care în mod obișnuit nu sunt formu late soluții. Computerul nu poate
substitui „omul economic /cultural”, în schimb el asistă acțiunea umană prin procesarea
informațiilor care pot fi accesate, citite și înțelese mai operativ.
2. Comunicatorul complex. Se bazează pe interacțiunea între oamenii din
economie și cultură, pe această bază fiind indusă persuasiunea acțională.
3. Aplicantul rutinei cognitive. Intențiile acționale sunt pre -formulate mental,
iar regulile operaționale se regăsesc în procese economice și culturale rutiniere.
4. Aplicantul ruti nei de asamblare. Operațiile repetitive se regăsesc în liniile
productive de asamblare, ori in reproducerile în masă a operelor de artă, a actelor
culturale ș.a. în care comportamentul acțional fizic este prepoderent.
5. Aplicantul non -rutinier de operații. Acțiunile sunt distanțate de
cognitivitatea reglementativă. Forța mentală, cea fizică, aplicate secvențial și neliniar
participă la procesarea economică și culturală.
Noua Economie care induce apari ția Noii Culturi este marcată de creșterea
ponderilor date de categoriile 1) și 2) (Gâf-Deac I.I., – Noua economie între cunoa ștere
și risc, Ed. Infomin, Deva, 2010) . [14 rp ]
Se apreciază că vizibilitatea „Noii Economii bazată pe Cunoaștere” este mediată
de traiectoria istorică a economiei reale, prin exprimări co nceptuale aferente teoriei
valorii.
În mod asemănător, „Noua Cultură bazată pe Noua Economie” sugerează că
valoarea, respectiv valoarea culturală adăugată, se regăsesc cvasi -explicate în
epistemologia culturală generală.

39

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

1.7.3. Deconcentrarea c ulturii în folosu l noii culturi bazate pe noua
economie și pe cunoașterea supradisciplinară
Apariția și recunoașterea funcționării Noii Culturi se reflectă în situația teoretică
și practică a artelor și științelor, ca susținătoare a noului conținut, a noii configurații
procesuale și comportamentale din cultură.
Horkheimer M ., (Traditional and Critical Theory , Critical Theory , Seabury,
New York, 1972) și Marcuse H., (El hombre organización, Ed. William H. Whyte,
Packard , Planeta , Buenos Aires , 1993) (1968/1993) au formulat aprecieri prin care
Teoria Critică a științelor este distinctă în raport cu Teoria Tradițională a științelor și a
filosofiei, atacând abstractizarea , care în opinia lor, are rol preponderent în crearea de
granițe (delimitări) între discipline.
Autorii menț ionați arată că economia ca știință joacă rol constitutiv în toate
procesele sociale.
Într-un asemenea context conceptual, prin extensie apreciativă și pentru cultură,
se consideră că este imposibil ca în manieră concretă să se discute „politică” fără a se
discuta „economie” și „cultură ”, așa precum nu se poate evalua economia în sine fără a
ține seama de rolul pe care îl joacă politica și cultura în formarea științei și practicii
economice efective.
Cu alte cuvinte, sunt criticate frontierele între disci pline, fiind la îndemână
promovarea teoriei interconexiunilor, care poate fi denumită și a medierii între științe.
Kellne r D., (Jean Baudrillard: From Marxism to Postmodernism and Beyond,
Cambridge, Policy Press, 1989) , pornind de la „strategiile fatale” (Baudrillard J. ) (Les
strategies fatales , Bernard Grasset, Paris, 1983) evidențiază că Noua Teorie Franceză și
Teoria Critică asupra științelor se dovedesc a fi perturbatoarele frontierelor între
discipline.
Se consideră că diviziunea muncii este cea care a motivat separările între
disciplinele academice pe de o parte și 1) economice, 2) științe politice, 3) filozofie, 4)
sociologie ș.a. pe de altă parte.

40

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În context, apreciem că, trans -disciplinar, în discu ție intră și evoluțiile aferente
apreciativ despr e cultură.
În această parte de secol XXI, se apreciază că este necesară acțiunea
reconceptualizării aprecierilor despre cultură și științe, întrucât se manifestă un nou tip
de diviziune a muncii, o nouă economie și o nouă cultură, tot mai vizibil bazate p e
cunoaștere.
În esență, este necesară abordarea 1) epistemologică și 2) metafizică a
problemelor ce ar trebui să vizeze abstractizarea interconexiunilor între fenomenele
lumii înconjurătoare (culturale, inclusiv economice) și experiențele acestora ca expr esii
practice.
Este necesară o transgresiune interdisciplinară , situație în care cu ajutorul noii
culturi pot fi create noi discipline, noi teorii și noi discursuri, mai adecvate noii
economii, caracterizată de o nouă diviziune a muncii.
Acest proces, gli sat experien țial în contemporaneitate, sugerează că
interacțiunile dintre culturi ocazionează constituirea fluxului transna țional al culturilor
bazat în mod neutral pe interdisciplinaritate și nu atât de radical pe tradi ția ancestrală,
închisă, cantonată în colectivită ți umane distincte, regăsite totu și în colectivitatea umană
globală. (fig.1.13.).

41

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Interacțiuni
dintre
culturiFluxuri de
oameni
Fluxuri de
imagini
Fluxuri de
obiecteSincronizare
culturală
Flux transna țional al culturilorDiversificareComunica țiiOmogenizare
Transporturi
Fig. 1.13. Constituirea fluxului transna țional al culturilor

În anii 1930, prin Teoria Critică a științelor s -a emis aprecierea că filosofia poate
fi considerată o supra -disciplină colectivă a sintezelor, fiind evitată catalogarea de
inter -disciplină.
În prezent, Noua Teorie Franceză asupra științelor este în acordanță cu
susținerea transformărilor socio -politice radicale suferite de sistemul economic mondial
după 1989, în măsura în care disciplinele nu mai pot fi izolate, separate, autarhizate,
ceea ce corespunde fazei incipiente a apariției unei noi teorii de critică socială.
Economia este descătușată de ideologii (critica ideolo giilor) care legitimau
superioritatea unui sistem social în raport cu altul.
De altfel, postmodernismul economic este cel ce ocazionează frontiere doar între
etapele istorice, evolutive, cu rol înregistrator al ieșirilor ( outputs) și nu atât cu rol
diacro nic, de marcare a etapelor de dezvoltare.

42

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Baudrillard J., (1989) subliniază că „producția și proliferarea semnelor
(cunoașterii) – valori determină o anumită semiurgie radicală (Radical Semiurgy) , care
ocazionează crearea societății simulării (Society of S imulation) , guvernată de implozie
(Implosion) și de hiperrealitate (Hyperreality).
Similitudinea în plan conceptual cu cei ce proclamă „sfârșitul istoriei” sau
„sfârșitul democrației” se întâlnește și în acest tip de gândire primordialistă: este posibil
să se emită teze precum: sfârșitul culturii, sfârșitul economiei politice și închiderea
problemelor prin „sfârșitul muncii”, „sfârșitul producției” ș.a.
Discursul economic liniar se închide. Apreciem însă că discursul cultural abia
acum se deschide în toat ă plenitudinea sa.
Elementele conceptuale de mai sus ar avansa spre restrângere, concentrare, deci
spre relativa dispariție.
Un fals prototip de cultură ar sta la pândă pentru apari ție (fig.1.14.).

Îmbogățire culturalăPseudo -model universal de cultură
Dinamism/
dinamicitateÎnoireFALS
prototip de culturăMărime
economic
( )Putere
economică
( )Mărimea
poporului
( )
Viziune formalizatoare
clasică (–) Localizări geografice (–)“Literatura universală ”
(Goethe)
Perspective
inedite a
condiției
umaneUnidimensionalizare
dezagregarea
poporuluiTransformarea
popoarelor în “mase”
(K. Jaspers)Transformarea
personalită ților în
indivizi
(K. Jaspers)

Fig. 1.14. Pseudo -modelul universal al culturii și posibilul mers spre
îmbogățirea culturală universală

43

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Ceea ce este important în noua cultură bazată pe noua economie se rezumă în
statutul pe care ar trebui să -l dobândească orice acțiune de deconcentrare culturală, când
fiecare „acționar”, sfâr șește prin a deveni „un terminal de rețea”, împlinit funcțional și
concret, palpabil în ieșiri economice și culturale caracterizate constant de valoare
adăugată .
În esență, este vorba de o „determinare economică ” și, în ultimă instanță, de o
„determinare culturală” , ambele deconcentrate, eliberate, care poate caracteriza cultura
și economia cunoașterii.

1.5.4. Noi complexități ș i incertitudini culturale din pe cunoaștere
Posibilitățile digitale/ virtuale de manifestare a sistemelor rețeli zate cu ajutorul
tehnologiilor informaționale reprezintă premise de expresie a sensurilor evolutive ale
economiilor, în condiții de complexitate și incertitudine.
Noile contexte strategice au predispoziția înfățișării tendințelor de creștere a
complexităț ii și incertitudinii generale în mediul societal de ansamblu.
În egală măsură, în cultură este importantă identificarea surselor de creștere a
complexității și incertitudinii, având în vedere persistența teoriei că acestea contribuie la
îngreunarea funcți onării organizate și conduse a sistemelor.
Elucidarea acestei cerințe generale pornește de la aprecierea conceptuală a
culturii post -moderne.
Se înregistrează însă și evoluții în modele culturale de mare scară, ajungându -se
la noua cultură, regăsită frecve nt într -o “furtună perfectă”.
Cantonarea în teoriile culturale actuale nu poate fi decât tranzitorie.
Noile contexte î n care au loc trăirile emo ționale/ experiențiale sunt acum
caracterizate de complexitate și incertitudine.
Viziunea “centrică” exprimă te ntative de colectare a experien țelor la factori
culturali, aflați în mijlocul structurilor și în mulțimea de funcționalități inovative
culturale.

44

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Tendința este de a se ajunge la arealele care să nu mai necesite nici măcar
autocontrolul. Este vorba de forma lizarea sub -sistemelor/ sistemelor culturale situate “în
afara controlului” experiențial-emoțional.
Cultura este, totu și recunoscută ca un ansamblu de valori specifice antrenând
comportamente specifice. (fig.1.15).

Cultura = ansamblu de
valori specifice antrenând
comportamente specifice
(M. Ange)
Abordarea valorii
Definirea valorii
ORIENTARE DE VALOARE
Conectarea valorii la ac țiune (D. Bidney)
Caracterul specific distinct al unei culturi particulare din modalitatea de distribuire a
valorilor într -o anumită ordineRaport
între
valoare și
acțiunefundamentale
care oferă motiva ții
puternice și
centrale
comportamentului
(F. Keesing)Identificarea valorilr or
Perspectivă ac ționalistă

Fig. 1 .15. Cultura și orientarea de valoare

Caracterul specific distinct al unei culturi particulare revine însă din modalitatea
de distribuire a valorilor într -o anumită ordine, deci din orientarea de valoare.
Raportul între valoare și acțiune ține de soluția “centristă” a folosirii
tehnologiilor pentru “o bună imersiune în trăiri experien țiale-emoționale cu ajutorul
cărora se pretinde a învinge complexitatea și incertitudinea.

45

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În fapt, complexitatea și incertitudinea în cultură nu sunt în creștere absolută, ci
mai degrabă se înregistrează avansul modelului cultural prin mediul caracterizat de
niveluri diferențiate (mai mari) de complexitate și incertitudine, în raport cu nivelurile
cvasi -infinite.
Complexitatea și incertitudinea cresc în măsura intrisecă în care metodele de
identificare a acestora dobândesc capacități sporite de operare.
Descriptorii de avans în complexitate și incertitudine conțin formulele
modelistice/ ecuaționale de scădere a nivelului complexității și incertitudinii până la
momentele în c are o structură culturală reintră pe aliniamentul de avans, ocazionat de
sporirea cunoștințelor/cunoașterii.

1.5.5. Gândirea convențională/ neconvențională în noua cultură
În structurile culturale obișnuite se manifestă în mod combinat a) gândirea
cultura lă convențională prin trăiri experien țiale-emoționale repetate și b) cea
neconvențională prin căutarea de noiu trăiri experien țiale-emoționale.
„Imaginile” culturale sunt rezultatul combinativ al elementelor de gândire,
convențională. Acestea urmăresc in ducerea cvasi -stabilității structurale și funcționale în
procesele culturale.
Totuși, gândirea neconvențională este cea care contribuie la”destabilizarea”
imaginilor în cauză, în contextul în care elemente „neobișnuite” de arsenal cultural se
manifestă în procesele de cultură de ansamblu.
Este vorba de „o deranjare/ deranjament pozitiv”, prin operaționalizarea unor
idei, concepții, metode, tehnici, instrumente, pârghii ș.a. „noi” întotdeauna, inovative
prin neconvenționalul manifestării și influențelor lor teoretice și pragmatice.
Gândirea culturală neconvențională nu presupune riscuri „mai mari” în
comparație cu nivelul riscurilor din gândirea convențională.

46

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Omul/ persoana, pentru a ajunge la modelele de comportament cultural pe baza
cărora să formuleze p olitici, concepții și idei de alegere a felului de a trăi, a fi, folosește
în mod obi șnuit interfețe acționale și formulative sisteme/normative inteligente, care
sunt reprezentate de hard -uri și soft-uri din sfera tehnologiilor achizi ției informa țiilor
pentru trăiri experien țiale-emoționale, ori a celor ce „creează cunoașterea” în acest scop.
În esență, se urmărește obținerea/ cuantificarea (cel puțin discretă) a limitelor
predictibilității/ nepredictibilității aferente gîndirii convenționale/ neconvențio nale.
(fig.1.16 ).

Fig. 1.16. Obținerea limitelor predictibilității/ nepredictibilității aferente gândirii
culturale convenționale /neconvenționale [14 rp ]

(GC)=gândirea culturală convențională; CNP(GC) = căi nepredictibile din gândirea culturală convențională;
(GNC)=gândirea culturală neconvențională; CP(GNC)= căi predictibile din gândirea culturală neconvențională;
R(GC)=riscuri din gândirea culturală convențională; CNP(GNC)= căi nepredictibile din gândirea culturală
neconvențională; R(GNC) = riscuri din gândirea culturală neconvențională; CP(GC)= căi predictibile din gândirea
culturală convențională; l(c 1); l(c 2); l(n 1); l(n 2)= limite ale predictibilității/nepredictibilității culturale.

Se constată că gândirea cultur ală convențională ocazionează în modelele sale
manifestarea unor riscuri minime {R(GC)} sau nule, de care se ține seama mai mult sau

47

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

mai puțin în atingerea limitelor predictibilității {l(c 1)}, respectiv ale nepredictibilității
{l(c 2)}.
În egală măsură, g ândirea neconvențională este ofertantă în oportunități de
manifesta rea unor riscuri la fel minime {R(GNC)} sau nule, ce influențează
nesemnificativ identificarea limitelor predictibilității {l(n 1), respectiv ale
nepredictibilității {l(n 2)}.
Concluzia la c are se ajunge [14 rp ], se referă la faptul că riscurile în valoare
absolută din cultura bazată pe gândirea convențională sunt mai reduse decât cele
aferente culturii bazate pe gândirea neconvențională.

R(GC) R(GNC)
(1.1)

Totodată:

) ( )( GNCCP GC CNP
(1.2)

adică impredictibiliatea din gândirea convențională este mai redusă decât
predictibilitatea aferentă gâ ndirii neconvenționale.
Totuși, ambele tipuri de riscuri sunt minime sau pot fi chiar nule în societ ățile
real democratice.
Analiza de mai sus reprezintă cadrul prezumtiv al manifestării noii culturi, în
care „ neconvenționalul convențional ” predomină gâ ndirea și practica trăirilor
experiențiale-emoționale.
Rezultă că în privința formalizării și instaurării noii culturi, gândirea
neconvențională se produce/ reproduce prin cea convențională, adică nu se asistă la o
deposedare „de convenționalul intrisec”.
Pentru procesarea conceptuală de mai sus se apelează la „orientarea cunoașterii”,
respectiv la concentrarea acumulării acesteia la „trăitorii experien țiali-emoționali”.

48

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

De altfel, se consideră că apelul la „neconvenționalitate” nu este obligatoriu
pentru a marca reușita apariției noii culturi.
Este sesizabilă accepțiunea colectării de date și informații culturale care
contribuie la algoritmizarera traseului în „gândire culturală pre -determinată/ acțiuni
predefinite/ ieșiri pre -specificate”.
De aceea, î n cultura generală folosirea , urmată de refolosirea cunoașterii este
caracteristică a culturii obișnuite.
Crearea de nouă cunoaștere culturală este specifică noii culturi, în care
gândirea culturalăă nestructurată prilejuie ște obținerea de valori comandabi le/ așteptate
pentru trăiri experien țiale-emoționale.
Între cultura convențională cvasi -stabilizată și economia bazată pe cunoaștere se
manifestă circulații iterative de resurse, concepții, proceduri ș.a., determinarea marcând
avansul societal general pri n alternanța binomului „tulburențe înalte – cvasi -stabilitate”.
Întotdeauna, chiar și în noua cultură, se va manifesta tendința generală a oricărui
model cultural nestructurat de a atinge starea structurată/cvasi -structurată, orice
turbulență autoimpunân du-se atingerii cvsi -stabilității.

49

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL II. NEVOIA INS TAURĂRII ÎN CULTURĂ A
DEZECHILIBRĂRII CUNOA ȘTERII

2.4. Ordinea -dezordinea și auto -organizarea cultural prin cunoa ștere
În lucrarea Bazele managementului doxastic , (Gâf -Deac I., Ed. FMP, București,
2013) [49 rd ] se regăsește sub -paragraful intitulat „Necesitatea creșterii necunoașterii”,
în conținutul căruia se precizează că, în fapt, clasificarea evenimentelor și a materiei în
ramuri, arii, zone ș.a. se realizează în termeni ce reflectă ef ectele ordonării sau
dezordinii convenționale.
Un anume binom “ordine -dezordine” marchează ideea că fiecare termen din
compunerea sa articulată este sesizat subiectiv și convențional.
Perechea no țională duală “ordine -dezordine” chiar ea reprezintă o anum ită auto-
organizare .
Preocupările din ce în ce mai intese în domeniu se referă la deslu șirea tendin ței
de co ncepere a științei ca realitate supraindividuală. (figura 2.1).

Fig. 2.1. Cunoașterea și rolul acesteia în înfă țișarea determinismului cultural, în definirea
și explicarea individului în societate

50

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În context, se precizează că o interacțiune notată (I) este mai slabă decât starea
organică a vieții, notată (SO).
Potrivit lui Makishima S., (2001 ) [62rd ] se pot identifica unele clișee sub triplă
relaționare: I <<SO; Auto -organizarea cursului vieții>> Organizarea cursului vieții;
Efectul dezordinii >> Efectul ordinii.
Teza a doua (Auto -organizarea cursului vieții >> Organizarea cursului vieții ), nu
recunoaște evenimentele și materia ca fiind părți dis tinct asamblate, ori situate într -o
interacțiune, ci mai degrabă într -un tot organic .
Ordinea și dezvoltarea însă pot coexista omogen. De exemplu, dezordinea în
plan microscopic coexistă cu ordinea în plan macroscopic.
Este posibilă și coexistența în het erogenitate, când o anume perturbare afectează
în egală măsură cei doi termeni și plasează corpusul universal în clase convenționale noi
de fenomene și procese.
Lumea contemporană mizează fals pe teza reversibilă în conținut a binomului
“ordine -dezordine” , fiind subliniată accepțiunea convențional pozitivă că “efectele
ordini i>> efectele dezordinii”.
Continuând reproducerea textelor din lucrarea amintită, [14 rp ], se observă că, î n
esență, „ansamblul“ cu o astfel de teză nu este „atins“, afectat sau „mod elat“.
Ordinea /organizarea este așteptată din utilități ce generează automulțumirea.
Cunoașterea comună este controlată osmotic în jurul necunoașterii, răsturnând din
interior și subversiv logica tradițională a preocupărilor pentru creșterea necunoașteri i
prin cunoaștere ( Blaga L., 1950 ). [14 rp ]
În sprijinul necesității de renaștere a științelor se poate folosi drept probă
nerespectarea angajamentului pentru sporirea cunoașterii fundamentale , pe acest temei
nefiind înregistrată creșterea necunoașterii în sistemul spațiu -timp auto -organizat și
nedefinit (nelimitat).
În contemporaneitate, frontierele cunoașterii nu sunt împinse cu viteză vizibilă
pe spații și aliniamente corespunzătoare, dorite de om din punct de vedere cognoscibil,
ceea ce aduce în față p ericolul de a nu crește necunoașterea.

51

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Contraponderea acestui aliniament se află în conceperea științei ca realitate
impersonală. Știința și personalitatea sunt profund legate, între țesute într -o anume
organicitate compozi țională și funcțională.
Ca atare, este posibil să se ajungă la etapa de concepere a cunoa șterii ca realitate
supraorganică.
Teoria culturalistă a personalită ții este acum asumată și amplasată în arsenalul
antropologic al culturii ca formă și areal de cunoa ștere.
Ansamblul de forme dobând ite/ învățate de comportament și gândire ale
oamenilor provine acum preponderent, dintr -un determinism cultural observat în
definirea și explicarea omului în generalitatea sa.

2.2. Stabilitatea științei generale și nevoia instaurării dezechilibrării
cunoașterii
Omul este cvasi -incapabil de a elimina părțile din viziunea și experiențele sale.
Ansamblul universal constă astfel, în viziune umană, din părți .
Fiecare parte , la rândul, său devine un ansamblu generic, funcție de puterea
vizionară a celui ce cole ctează cunoașterea.
Este posibil să percepem doar un număr finit de niveluri în ierarhia auto –
organizată a cursului vieții.
De aceea, se recurge frecvent la combinări, amplasări/repoziționări în rețea,
recompuneri conceptuale și fizice.
Infrastructura psihologică este rezultat al existen ței infrastructurii biologice
umane. Schemele (paradigmele) se regăsesc în aceste infrastructuri prin raportări
conștiente, mizând pe con știință teoretică (sistematizată).
De aici, prin raportări active, se procesează aj ungerea la expresiile axiologice.
Pe de altă parte, o dimensiune este convențional favorabilă sau nu.
O multi -dimensiune este, de asemenea, convențional favorabilă sau nu.
Totodată, potrivit [14 rp ], un anume holism este asociat cu stabilitatea.
Cunoașterea științifică este în conexiune cu arealul de cunoa ștere culturală.

52

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Obiectele de cunoscut de țin codificări intriseci de caracterizare existen țială,
funcțională, tangibilă/ intangibilă ș.a. pe acest fundal ontic se resimte nevoia de
decodificări finale de „știință”din cunoa șterea culturală. (figura 2.2).

Percepție SenzațieReprezentare (noțiuni) (percepții) (raționamente) (imagini)(ș.a.)DecodificăriExpresii axiologiceConștiință teoretică (sistematizată )Infrastructură psihologicăInfrastructură biologicăRezaultat
CunoștințăCunoașterea
culturalăSubiect / omObiect de cunoscut
Raportare
activăRaportare
conștientă(Raportare)PROCESExploziveLărgire Scheme (paradigme)
( etc.)
Emite informa ții Are inițiativă
Fig. 2.2. Decodificări finale din cunoa șterea culturală

Configurarea holistică este inspirată și asumată ca soluție vizionară pentru
contracararea perturbărilor exterioare și chiar a celor interioare din viața curentă.
Totuși, în prezent, este posibil să se întrezărească ideea că în științele moderne
pericolul cel mai ridicat îl reprezintă stabilitatea .
Cercetătorii, respectiv căutătorii de cunoștințe de cunoaștere (metacu noașterea)
suferă de lipsa de putere generală c u care să aibă posibilitatea de a dezechilibra, de a
produce dezechilibrarea.
Dezechilibrarea devine esențială în câmpul cunoașterii, deoarece este necesară
spargerea învelișurilor, a granițelor, crearea de ni șe, interstiții ș.a. pentru a avansa pe
aliniamente noi de cunoa ștere ultraavansată.

53

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Puterea de a dezechilibra înseamnă, – procedural și instrumental, ocazia atacării
a ceea ce este convențional „rău”. „Răul”, în accepțiunea de față, este stagnarea,
respe ctiv pericolul de saturare/autosaturare a cunoa șterii.
De aceea, se resimte vizibil nevoia unui management al dezechilibrării
cunoașterii. Distrugerea completitudinii, ca un atac asupra “răului”, reprezintă
încercarea înalt rezolutivă, conștientizată a co munității de a invoca elementele reale de
cunoaștere aflate (cantonate) în conținutul și parcursul vieții, așezate acum într -o
„liniște echilibrată“.[4 9 rd]
Cursul vieții continuă încă fără descoperirea antidotului față de cancer. Există
deja o saturare a așteptării inerte a colectivității umane aflate în exasperare, până când
hazardul va scoate în fața frontului soluția mult așteptată pentru problema cancerului.
Concluziv, știința nu are încă puterea ca în stil metodic, organizat și condus să
rezolve o problemă vitală pent ru menținerea cursului vieții.
Puterea de a începe să fim reversibili este o provocare, alături de puterea de
dezechilibrare a științelor , de a realiza debalanțări.
1) Analiza, 2) flexibilitatea, 3) deschiderea, 4) relațiile holistice în cursul vieții,
5) monotonia succesiunii și 6) ireversibilitatea vieții ca fenomen și proces, definesc
instrumentarul de acțiuni invocat astăzi pentru obținerea explicațiilor concrete pentru
diferite situații în contextul căutării de cunoaștere . [49 rd]
Noțiunea de viață imperfectă este necesar a fi grabnic recunoscută. [14 rp ].
Celulele canceroase coexistă cu cele vii, iar viața într -o astfel de situație este afectată,
deci este imperfectă.
Viața perfectă este doar o convenție, viața imperfectă este o experiență, un
rezultat real al auto -organizării. Ar fi posibil, astfel, recunoscând existența vieții
imperfecte să se atenueze (aplatizeze) sau să se compună tristețea cu bucuria.
Amestecul acesta poate fi un aliaj nou, dar și un compus psiho -societal no u,
respectiv un filon de aur (fericirea) cantonat într -un masiv de roci înconjurătoare
(nefericirea).
Zăcământul (viața) presupune existența filoanelor cantonate în roci

54

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

înconjurătoare (mediul înconjurător).

2.3. Forțele procesuale culturale pentru trecerea la noua economie bazată
pe resurse intangibile
Analiza sintetică a începutului noii economii poate înfățișa aspecte aparent
neconvenționale ca apariție fenomenologică și procesuală.
Este posibilă varianta tranziției „haotice” spre o nouă eră, caracterizat ă de
schimbări „șocante”, competiție globală, rapiditate crescută a circulației informației în
fluxurile de comunicare, creșterea complexității afacerilor și globalizarea de neoprit/de
neînfrânat.
Se deschide un nou „areal temporal” al noilor tipuri de afa ceri auto -ajustate, cu
elemente finite infinitezimale, în întregime micro -controlate cvasi -continuu.
În esență, apare ” un nou mediu cultural si economic ”, în comparație cu cel
actual.
Din rândul elementelor ce canalizează avansul mediului cultural si a ec onomiei
actuale către noua economie bazata pe resurse intangibile, se apreciază ca fiind
fundamentale următoarele:
a) Schimbarea . Aceasta este rapidă, complexă și continuă. În fapt, schimbarea/
schimbările produc, în înțeles economic actual, reducerea pred ictibilității și creșterea
incertitudinilor.
b) Cunoașterea . În condițiile în care capitalul intelectual devine factor
strategic primordial, decidenții pot ocupa în mod invers suprafața piramidală sau cea din
triunghiul organizatoric ce evidențiază raportu l „manageri -executanți”. Această
răsturnare este șocantă.
Întâietatea cantitativă și calitativă a structurii poate reveni managerilor față de
executanți. Cu alte cuvinte, este posibilă întoarcerea „cu vârful în jos” a triunghiului
organizării.
c) Globali zarea . Este vizibilă deja instaurarea în faze incipiente a informației
ca factor predominant și resursă în economie.

55

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Se manifestă interdependența tot mai accentuată a afacerilor,
hipercompetitivitatea globală, precum și atenuarea/ștergerea granițelor într e cercetare –
dezvoltare, tehnologii, producție, comerț, finanțe, comunicare și informare integrată.
Ca atare, este justificată aprecierea că noua economie nu este o apariție dată , o
invenție sau un produs inovativ „de ruptură”, ci mai degrabă reprezintă rez ultatul
procesării actualei economii, într -o cvasicontinuitate infrastructurală materială și umană,
schimbată/ dominată de cunoaștere și globalitate.
Cele trei forțe ( Schimbarea , Cunoaștere si Globalizarea ) orientează expandarea
procesuală către noua econo mie ( figura 2.3 .).

Fig. 2.3 . Forțele de orientare procesuală pentru formalizarea noii economii
[14rp]
(S)= schimbare; (C)=cunoaștere; (G)=globalizare ;
(Zene)= zona de expandare a noii economii procesate pe actuala economie .

Se constată că schimbarea (S), cunoașterea (C) și globalizarea (G), practic se
manifestă procesual pe corpul și conținutul actualei economii.
Se apreciază că, în fapt, cele trei aspecte conceptuale relatate mai sus pot fi
incluse în rândul „forțelor culturale ” ce ghidează actuala e conomie spre noua economie.

56

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL III. EXPERIENȚA CONCEPTUALĂ NECONVENȚIONALĂ ÎN
NOUA ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI

3.4. Sustenabilitatea și autoorganizarea inovativă pentru Economia Culturii
În noul context complex în care se manifestă evoluția societăți i contemporane
se deduce că este tot mai mult necesară revizuirea/ reconsiderarea „economiei culturii”
ca formulă configurată teoretic și practic pentru tipurile de culturi depășite în timp de
noile modele culturale europene din țările dezvoltate.
Benefi ciul aderării și integrării României în Uniunea Europeană este dat de
consolidarea unui sistem legislativ și instituțional modern în conexiune cu asistența
financiară care permite accesul culturii românești în structura oficială a mediului
cultural Europea n avansat conceptual și experien țial.
Sunt, astfel, astfel prefigurate premisele sincronizării cu gândirea și valorile
spirituale multivalente occidentale, dar și oportunitatea ca România să fie contributivă
la construcția economică unită, participând la noul la mers către un model cultural al
Europei unite.
Gândirea economică avansată trebuie să ajute sistemele opera ționale
comportamentale din cultura română spre un referen țial societal avansat, să identifice
posibile segmente economice țintă pe noile al iniamente modelistice culturale europene.
Rezultatele societale economice pozitive, ulterior deservsc prin valoare adăugată
conceptuală și practică, eficientizarea culturii generale europene, spre a fi aptă să ofere
răspunsuri la întrebările și problemele de interes evolutiv căte bunăstare și
sustenabilitate.
Un obiectiv general subordonat elucidării aspectelor din gândirea economică și
experiența convențională/ neconvențională în noua economie a culturii românești,
surprinde elemente dintr -o mulțime de v ariabile epistemologice și meta -epistemologice
după cum urmează : Noua economie a culturii (EC) – abordări teoretico -metodologice;
Modelele culturale europene și EC – abordări comparative; Identificarea instituțiilor
naționale și europene, a actorilor impli cați în derularea programelor și produselor

57

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

culturale prin promovarea conceptului de EC și analiza activității acestora; Analiza
gândirii și experiențelor convenționale/ neconvenționale în noua economie a culturii
înregistrate pe plan național și european ; Studierea interdepende nțelor între EC,
curentele de gândire și experiențele convenționale / neconvenționale de măsurare a
capitalului intelectual în cultura română și modelul de finanțare/ autofinanțare publică –
privată a activităților în domeniu, în rapor t cu tendințele de europenizare. [1 0rp]
În fond, devine important demersul de a reliefa oportunitățile existente pentru
mediul cultural românesc și modalitățile de susținere economică a acestora,
valorificarea avantajelor competitive ale valorii adăugate spirituale din țara noastră.
Instrumentarul pentru cercetare ar avea caracter profund inovativ, prin faptul că
va determina pe de o parte, direcțiile profunde pe care poate avansa cultura română
susținută prin mijloace economice particu lare, specifice domeniului, dar și o strategie
de orientare/reorientare a gândirii și experienței spre alte surse în noua economie a
culturii , care să ofere un potențial competitiv mai ridicat produselor culturale, decât cele
provenind din actualele modele culturale europene.
Însă, într -o primă fază, este necesară identificarea potențialului pe care îl au
elementele de gândire și acțiune convenționale și neconvenționale, de natură economică
specifică, particulară, derulate în România, asupra culturi i și,- prin extensie, asupra
societății românești.
Pe un aliniament general, se petrece stabilirea unor alternative economice
practice, fezabile de cre ștere a capacită ții de autofinan țare a activităților de realizare a
produselor și serviciilor cu lturale românești în cadrul legisla ției actuale, în corela ție cu
legile finan țelor publice, a bugetului de stat și a administra ției publice locale, în context
comparativ cu modele economice aplicate pe aliniamentele culturale în țări membre ale
Uniunii Eur opene.
Problematica structurilor culturale în conexiune cu cele economice constituie
domeniu de maxim interes pentru factorii de decizie macropolitică.
Conștientizarea posibilității apariției unor crize, epuizarea unor resurse
neregenerabile, poluarea s ubsolului, solului, apei și aerului, agravarea stării de

58

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

subdezvoltare ș.a., au condus la sporirea preocupărilor pentru identificarea unor
elemente de cultură reglementativă izvorâtă din cultura existen țialistă a omului, vizând
crearea de structuri economi ce care să asigure rezolvarea interesului individual și a
celui colectiv, a atingerii obiect ivelor economice și a celor ecologice, a satisfacerii
necesităților generației actuale și ale generațiilor viitoare.
Edificarea dezvoltării durabile se bazează, în esență, pe identificarea și
operaționalizarea unor noi structuri culturale și economice.
Se avansează constatarea că structurile culturale sunt primele implicate în
crizele economice mondiale care, în fapt, sunt crize ale structurilor cultural -economi ce.
Dezvoltarea economică după principiul „ansamblul contează, structurile nu spun
nimic” trebuie să fie înlocuită cu un nou tip de evoluție cultural -economică, bazat pe
acele structuri culturale distincte care garantează pe termen lung, fără a neglija ori zontul
apropiat, atingerea unor obiective spirituale, intelectuale, sociale, ecologice și
economice în concordanță cu interesul general uman.
Complexitatea tot mai ridicată a structurilor economice naționale și a
interconexiunilor lor la nivel mondial crează probleme suplimentare în procesul de
adaptare la cerințele noului model de dezvoltare economică, socială și culturală,
operaționalizat în plan local și regional.
Alvin Toffler [49rd] atrage atenția asupra ritmului schimbării și imposibilității
unora de a ține pasul cu transformările tot mai accelerate. Se simte practic mișcarea
structurilor, a ordinei existente.
Tranziția de la economia centralizată la economia de piață într -o serie de țări a
creat probleme suplimentare în procesul de adaptare a structu rilor lor economice, însă
și a celor culturale la noile cerințe de operaționalitate productiv – ecoomonică și socială.
Se precizează că sunt necesare, într -o abordare sistemică, clarificări asupra unor
aspecte teoretice legate de noul rol și de locul struc turilor cultural -economice în
dezvoltarea colectivităților umane.
Cunoașterea factorilor și mecanismelor schimbărilor structurale, a
interconexiunilor dintre structurile culturale naționale și cele mondiale, a modalităților

59

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

de edificare a noului tip de str uctură cultural -economică aferent noii economii globale
constituie necesitate obiectivă, practică.
Exemplificativ, se consideră că, în context pentru economia românească este
necesar să se contureze o posibilă nouă structură cultural -economică la orizont ul anilor
2025 -2035.
Dificultățile legate de identificarea și implementarea unei structurii cultural –
economice optime sunt amplificate de faptul că nu există recunoscută o structură
culturală ideală, fie ea și numai din punct de vedere teoretic, care să p oată fi aplicată
tuturor țărilor, regiunilor sau în plan global.
Diversitatea factorilor care influențează structurile (factori naturali, sociali,
politici, economici, ecologici) precum și tradițiile, religia, nivelul cultural și
educațional ș.a. își pu n amprenta asupra structurilor economice existente și a celor
viitoare.
Diversitatea condițiilor a condus la apariția în timp a unei mari varietăți de
structuri culturale și economice, care vor coexista și în viitor.
Uniformizarea conținuturilor și forme lor structurale culturale precum și
încercarea de a copia o structură care își demonstrează eficiența într -o situație dată, sunt
sortite, după aprecierea marii majorități a specialiștilor, eșecului.
Se apreciază în primă instanță că identificarea și reali zarea practică a unei
structuri cultural -economice eficiente în România este îngreunată de necesitatea de a
îmbina câteva elemente esențiale, revenite din:
– structura existentă în momentul declanșării tranziției la economia de piață;
– interesul naționa l manifestat în scădere și creșterea participării României la
schimburile mondiale de valori, inclusiv culturale;
– complementaritățile cu structurile existente în țările Uniunii Europene în care
România este integrată;
– edificarea unei structuri compat ibile cu cerințele dezvoltării durabile;
– interesele politice și de grup (contextuale, conjuncturale, subiective).

60

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Evoluția configurației cvasi -structurilor economice din ultimele două decenii
demonstrează că România este încă în căutarea propriei struct uri cultural -economice,
care să fie caracterizată de optimalitate și eficiență.
Modificările produse în această perioadă se consideră că au fost, în general, sub
influența unor factori contextuali și mai puțin ca urmare a aplicării unor viziuni
culturale economice, a unor strategii pe termen lung, care să poarte amprenta evoluțiilor
obiective ale mediului extern cât și a condițiilor concrete din țară.
În domeniul structurilor economice, modelele economico -matematice au valoare
practică, iar scenariile pot fi utile factorilor de decizie macro și micro -economică.
De asemenea, este utilă analiza sistemului economic și a structurilor sale din
perspectiva teoriei generale a sistemelor complexe.
Universalitatea structurilor este cea care conduce la apariția și dezvoltarea teoriei
generale a sistemelor, oferind noi modalități de analiză.
În sens tradițional, structura culturală trebuie privită ca un sistem de relații ce
conduce la atingerea obiectivului global al sistemului productiv -economic general, bazat
pe cu lturalitate organiza țională și socială.
Pe baza unor legități generale, modificarea unui element cultural antrenează
modificări la nivelul celorlalte elemente, noile relații dintre acestea conducând la
modificarea structurii.
Dacă acest proces are loc î n direcția atingerii obiectivelor stabilite, se apreciază
că structura cultural -economică se autoreglează.
Sunt de evidențiat însușirile de bază ale unei structuri, menționate de J. Piaget,
[14 rp ] respectiv: 1) de totalitate, 2) de transformări și 3) de autoreglaj.
Pentru domeniul economic sunt specifice două accepțiuni ale conceptului de
structură:
– în sens restrâns, în care structura unei economii (naționale, de exemplu), este
interpretată ca sistem al relațiilor dintre ramuri aflate în interacțiun e, ca proporții ale
activităților, caracterizând o anumită etapă de dezvoltare;

61

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

– în sens larg, în care structura unei economii naționale semnifică unitatea
dintre structurile factorilor de producție și ale rezultatelor finale, respectiv înfățișează
struct urile organizatorice și manageriale, structura formei de proprietate și structuralor
informațională.
Se întâlnesc diverse tipuri de structuri în evoluția societății și economiei
mondiale, împreună cu factorii care influențează modificările structurale pe baza
legilor obiective sub care funcționează.
Se consideră că pentru România este necesară analiza structurilor cultural –
economice viitoare ale economiei din perspectiva dezvoltării durabile.
Regândirea structurilor de tip cultural -economice, de ramură, identificarea unor
politici adecvate de aplicare a măsurilor capabile să garanteze răspunsuri rapide și
eficiente la cerințele diverselor tipuri de dezvoltare impun modificări esențiale în
alocarea investițiilor și în procesele de educație, de formare a unei conștiințe cultural –
economico -productive, de distribuție și consum corespunzătoare noului tip de societate.
Pe baza teoriei generale a sistemelor se pot elabora scheme cibernetice ale
spațiului național, din perspectiva dezvoltării durabile.
Anali za evoluției macrostructurilor economiei românești în perioada de tranziție
se poate realiza cu ajutorul metodelor și indicatorilor pentru aprecierea eficienței.
De exemplu, prin metodele vectoriale se pot analiza modificările structurale la
nivelul v alorii adăugate brute, indicator relevant pentru evoluția la nivel
macroeconomic.
Aceeași metodă este aplicabilă și la nivelul industriei, utilizând ca indicator –
cadru producția industrială.
Rezultatele exemplificative pentru România în ultimii 25 ani, ev idențiază
caracterul conjunctural al evoluției structurilor culturale, precum și faptul că procesul de
restru cturare economicpă, mai ales în industrie, a fost lent și a avut o eficiență culturală
organizațională scăzută.

62

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Necesitatea și utilitatea folosirii modelelor cultural -economico -matematice
pentru analiza și previziunea indicatorilor economici se concretizează în construirea
modelelor.
Dinamica teoriilor, în abordare globală conține o teză care reapare în forme
diferite și în viziuni succesive, având o asemănare evidentă cu ideea succesiunii teoriilor
potrivit principiului de corespondență (Bohr, Heisenberg) .
Teza în cauză arată că odată confirmată suficient, o teorie devine o componentă
permanentă a imaginii științifice asupra lumii. Ea este mereu v alabilă în limitele
domeniului inițial, constituind baza unor noi extinderi și generalizări, niciodată însă
abandonată.
Teoria economică standard în privința structurilor economice poate intra sub
incidența criticilor atâta timp cât:
a) se înregistrează , ,progrese” de ordin cultural, teoretico -metodologic ale altor
discipline științifice, ale științei în general,
b) persistă unele abateri majore între comportamentul sistemelor economice
reale și cel descris de teoria standard, și
c) explicarea unor fenom ene și procese importante este nesatisfăcătoare ( Albu,
L.-L., 1995). [14 rp ]
Când se vorbește despre o “teorie științifică extinsă” se are în vedere o
construcție culturală și nu o realitate empirică nemijlocită .
Pentru conectarea teoriei la date cultura le organiza ționale este necesară
determinarea combinațiilor posibile de informații discrete și finite, compatibile cu
teoria.
În evoluția funcțiilor teoriilor despre structurile cultural -economice se manifestă
un proces caracterizat prin două trăsături: 1) apariția și recunoașterea discontinuităților
și 2) manifestarea continuității specifice.
Se apreciază că noile tipuri de funcții cultural -economice le integrează pe cele
anterioare, devenind elemente componente ale unor unități de ordin superior, sporindu –
le eficacitatea, dar modificându -le în același timp rolul și statutul.

63

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Trecerea la teoriile cultural -economice structural -organizaționale reprezintă o
tendință dominantă a științei generale actuale, ceea ce impune edificarea unei
epistemologii pe baze in terdisciplinare cu o “relevanță empirică” superioară
momentelor ei anterioare.
În plan teoretic există concepția potrivit căreia lumea este fundamental continuă ,
însă în egală măsură este vehiculată și concepția că lumea este fundamental discontinuă .
Dacă în literatura de specialitate curentul principal din gândirea neoclasică pune
accentul pe continuitate (de exemplu, modelul standard al echilibrului general
presupune continuitate la baza comportamentelor și tehnologiei) ( Albu L.-L., 1995), [14
rp] în noua economie se manifestă echilibrele instabile și dinamicile discontinue în
modelele economice.
În analiza teoriei echilibrului general și în speță a echilibrului în structurile
economice se au în vedere, în principal, două curente: 1) apriorismul radical și 2) ultra –
empirismul.
Apriorismul radical susține că teoria economică este un sistem de ecuații logice
pe seama unei serii de postulate derivate prin introspecție.
În contrast cu apriorismul radical se află ultra -empirismul , care nu admite orice
postulat sau idee ce nu poate fi verificată interdependent; acesta invită să se înceapă cu
faptele și nu cu ideile.
Economia reflectă uneori condițiile culturale, sociale, alteori preocupările
politice ale timpului, dar aproape întotdeauna subliniază ori sugerea ză sintetic
aprecierile metafizice și prejudecățile ideologice.
Scopul oricărei căutări economice constă în a găsi ceva mai bun, în a trece de la
o anumită stare cultural -economică la alta mai bună.
Preocuparea pentru realizarea concordanței dintre resurs ele disponibile, limitate
de o serie de factori și nevoile structurate pe o diversitate de scopuri a existat încă din
faza în care au apărut la nivelul societății primele elemente ale unei economii primitive.
Prin structură cultural -economică se poate înț elege un mod de organizare
culturală intern ă, de alcătuire a unui sistem e conomic.

64

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Componentele din sistemul cultural -economico -productiv aferent unui interval
istoric de timp dat se regăsesc într -un mod de asociere a întregului cultural organizat,
carac terizat prin forma și dimensiunile fiecărui element din alcătuire, cum și prin
aranjarea lor unele față de altele.
În plan cultural -economic general structura reflectă modul de așezare și
asamblare a părților sistemului productiv/reproductiv, alcătuirea ș i conformația
acestuia.
Structurile cultural -economice ar putea fi expresii ale modului de organizare, de
întocmire a societății din punct de vedere economic, alături de alte tipuri de expresii
(social -politice, culturale ș.a) care reprezintă o orânduire .
În plan cultural -economic concret , structura înfățișează modul de organizare a
unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate economică, a unei mulțimi de
instituții, organizații sau entități economice.

3.5. Premise conceptuale economico -culturale și managementul economiei
culturii
Diferitele situații ce reflectă realitățile dintre variabilele obi șnuite din mediul
convențional se regăsesc și în exprimări conceptuale economico -culturale .
În practică apar, frecvent, cerințe ce vizează necesitatea ide ntificării mărimii
relative a parametrilor dintre variabilele de meta -managementului economico -cultural .
Totodată, aspectele teoretice enunțate sau formulate într -un anume conținut,
respective într -n mediu/cadru economic, trebuie testate pentru ca într -o etapă următoare,
imediată, relațiile confirmate să fie folosite pentru predicții cantitative și calitative [4 9
rd] în cadrul unei așa numite organizări și conduceri economico -culturale . (figura 3.1.)

65

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 3.1. Premise pentru formalizar ea în România a economiei culturale cu un nou tip
de comportament managerial predictiv din perspectivă calitativă și cantitativă [49rd]

Prin analogie, Samuelson P.A. (1954) [14 rp ] arăta, de exemplu, că econometria
este " aplicarea statisticii matematic e pentru a furniza suport empiric modelelor
construite cu ajutorul economiei matematice și pentru a furniza estimări numerice."
Matematica, statistica și economia în interferența lor compusă dau atribut
complex economiei culturii, preponderent fiind stud iul cantitativ al realității micro sau
macroeconomice culturale .
În sens extins, în managementul economico -cultural , noua abordare propusă prin
lucrarea de fa ță conferă lărgirea/ lărgimea semnificativă a problematicii organizării și
conducerii, respectiv v iziunea inter – transdisciplinară asupra limitelor extreme pentru
acțiunile de măsurare a organizării si conducerii ce pot prezenta interes decizional
economico -cultural .
Obiectul, domeniul și metodele economico -culturale sunt subordonate derivării

66

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

sisteme lor complexe, respectiv stabilirii elementelor decizionale pentru managementul
comportamentului cultural românesc în contextul integrării europene [4 9rd] (figura 3.2).

Fig. 3.2. Elementele decizionale pentru managementul comportamentulu i
cultural românesc în contextul integrării europene [49rd]

Apreciem că înregistrările nivelurilor manageriale primare sunt urmate de
evaluări intuitive, căutând legăturile între conținutul și valoarea datelor provenite din
observații și cele ale dimens iunilor și calităților măsurate prin modelare pentru
organizare si conducere culturală reinterpretată sprea servi optimizărilor în economia
culturii.
Astfel, în context general, pentru managementul economico -cultural, se identifică
raporturi structurale r eale pe baze cauzale, deterministe.
Unele valori dintr -o serie delimitată de dimensiuni și calități de organizare și
conducere economico -culturală sunt determinate probabilistic de valori antecedente.
Deslușind mecanismele de transformare a variabilelor între ele se pot preciza
relațiile funcționale aferente structurii reale a procesului sau fenomenului managerial
studiat.
Evidențierea modului și a formei sub care o variabilă economico -culturală
influențează altă variabilă, reprezintă demer s de înfățișare a complexității acționale,

67

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

respectiv a cercetării organizării si conducerii generale în Noua Economie bazată pe
Cunoaștere.
De regulă, se urmărește reducerea pe cât posibil a cercetării la relații manageriale
de formă liniară.
Mecanismul de transformare m anagerială este descompus prin demersuri
epistemologice până la obținerea seturilor de date considerate a fi adevărate, atunci când
se demonstrează verosimilitatea maximă a organizării și conducerii.
Între realitatea cultural – managerială și modelul imagi stic, de tip „clișeu“, la un
moment de timp dat pentru organizare și conducere a economiei culturii se
înregistrează un anum e izomorfism, [10rp ] în conținutul căruia persistă contradicții
între:
1) structura și procesul managerial cercetat;
2) cauze și manifestările stochastice, și între
3) situațiile empirice și cele reale -raționale de organizare si conducere.
Constatarea de mai sus marchează diferențele între managementul economico –
cultural și managementul matematizat, respectiv între tratarea cantit ativă, empirică a
fenomenologiei și statistica problemei organizării si conducerii, ori cercetarea rațională
a structurii organizării/conducerii, ceea ce devine contributive la identificarea mai clară
a cauzelor problemei manageriale generale.
În sine, ma nagementul economico -cultural prin faptul că "măsoară" , deci induce
cuantificări credibile ale informațiilor, determină "cunoaștere despre organizare și
conducere" în înțeles general, cognitiv. [14 rp ]
Modelele manageriale economico -culturale reconstituie mecanismele manageriale
în imagini care, sub procesări statistice duc la noi rezultate -imagini, folositoare
managementului credibil al comportamentului sistemelor complexe.
Dintr -un model rațional economico -cultural este posibilă construirea, deci
generare a, unui model empiric care "împinge" cunoașterea managerial generală în Noua
Economie bazată pe Cunoa ștere în noi areale evolutive cu ajutorul rezultatelor -imagini
[14 rp ] (figura 3. 4).

68

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.3. 4. Realitatea cultural -managerială și modelul ima gistic de tip „clișeu“

Modelele posibilităților de organizare si conducere credibilă în Noua Economie
bazată pe Cunoa ștere sunt generate de statistici specifice, cu ajutorul cărora se
experimentează întreg setul de modele alternative manageriale până la s tabilirea celui cu
verosimilitate maximă. [14 rp ]
Statisticile reprezintă intrările (inputs) principale în procesele manageriale
cercetate.
Reductibilitatea poate afecta însă predicția în măsura în care concentrarea sau
simplificările operate prin statisti ci pierd din calcule variabilele cu potențial permanent
de influență a credibilității organizării si conducerii economico -culturale.
În fapt, modelul rațional economico -cultural reprezintă o extensie imagistică sau o
dezvoltare ulterioară credibilă a orga nizării și conducerii matematizate, niciodată caracterizate
de credibilitate ideală.
Intre micro și macromanagement sunt marcate raporturi dimensionale, respectiv
este formalizat un dualism necontradictoriu.
Aplicabilitatea modelelor de formalizare a mode lelor raționale economico –
culturale este urmărită prin imagini –rezultat, concomitent în cele două niveluri,
respectiv micro și macro -managerial.
Ajustarea managerială economico -culturală și, deopotrivă, estimarea
credibilității reprezintă proceduri sau ins trumente de căutare a aliniamentelor de
predicție cu grad cât mai înalt de verosimilitate în organizare și conducere.
Apreciem că ipotezele simplificatoare nu trebuie să influențeze tendința de
creștere a identificării verosimilității manageriale. Rezultate
imagini
REALITATEA MANAGERIALĂ
Rezultate
imagini

69

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

3.6. Extens ii aplicative
Contextul european actual este caracterizat de o criză conceptuală, cu semne de
incapacitate managerială mai coerentă, ori de celeritate evolutivă economică în spațiul
comunitar.
Se așteaptă răspunsuri la întrebări precum: Europa înc otro, cultura încotro, se
caută clarificări și aserțiuni privind desuveranizarea, omogenizarea sau dăinuirea
identității culturale, național versus european, descentralizare versus centralizare pe
areale dezenclavizate, finanțarea publică sau privată a cu lturii, controlul individual și
colectiv, dacă spiritualitatea, arta, cultura națională și europeană au nevoie de o
economie a culturii, dacă se asistă la industrializarea culturii, multiculturalitate, nevoia
de modele culturale etc. [4 9rd]
Apreciem că asistăm la deconcentrarea culturii și știin țelor în folosul Noii
economii bazate pe Cunoașterea supradisciplinară .
Apariția și recunoașterea funcționării Noii Economii se reflectă în situația
teoretică și practică a culturii, ca susținătoare a noului conținut, a noii configurații
procesuale și comportamentale din societate.
Digitalizarea culturală a dobândit prioritate în raport cu tehnicile
computaționale de analogie.
Cu alte cuvinte, se înregistrează climatul post –structural economic, g enerator de
noi orizonturi culturale în teoriile economice pragmatice.
Dezvoltarea este acum expresia extrem de simplificată, esențializată a lumii
(mediului înconjurător și a colectivității umane generale).
Simplificarea formalizează însă o imensă compl exitate a Noii Economii, pe
măsura creșterii vitezei de mișcare a informației în fluxul cunoașterii generale.[4 9rd]
Complexitatea este rezultatul interacțiunii tot mai înalte a agenților economici
inteligenți (în sensul de deținători/generatori de informaț ie/cunoaștere).
Comportamentul și calculabilitatea modelelor economice contemporane se
identifică din nivele corespondente de complexitate, asociate ierarhiilor aferente
activităților economice.

70

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Comportamentul economic complex subliniază mișcarea nepredi ctibilă a
activităților economice spre diferite stări de echilibru, ori spre comportamente
periodizate.
Se constată că sistemele economice dominate de complexitate sunt nedefinit
senzitive față de condițiile inițiale și formal nepredictibile. [10rp]
Față d e situațiile menționate, doar gândirea curajoasă, neconvenională, inovativă
este cea care fundamentează experiențele culturale ca resurse pentru sustenabilitate
economică, societală.
Modelele economice și cele culturale, înalt formalizate, au comportament
general complex.
În acest context, „raționalitatea de frontieră” este cea care oferă cele mai la
îndemână căi de avans spre „realismul economic” al Noii Economii.[1 0rp]
Față de această dimensiune amplă pe care a căpătat -o economia în cultură și
influen ța culturii asupra economiei, constatăm că în literatura de specialitate globală,
aspectele din demersul prezent, deși nu au fost neglijate, au fost tratate prin mai mult
gândire convențională, obișnuită și menționate mai mult descriptiv.
În România, e conomia culturii și influența cu lturii asupra economiei, a fost un
subiect tratat secvențial, prin studii exhaustive, la nivel macroeconomic ori
macrocultural și/sau sectorial, iar principala preocupare în această direcție avut -o
câteva colective de cercet are, dintre care de remarcat sunt cele ale Institutului European
din România (IER) și ale INCE/Academia Română.
Cu toate acestea însă, nu au existat preocupări pentru comensurarea impactului
actualei culturi române asupra gândirii economice contemporane, în condițiile în care
perpetua criză economico -financiară și dificultățile structurale din economia României,
în ultimul sfert de veac au produs efec te negative în țară și în rândul populației.
În structurile economice obișnuite se manifestă în mod combina t a) gândirea
productiv – economică și culturală convențională și b) cea neconvențională.
Gândirea conven țională exprimă “ opinii sau convingeri care sunt de ținute sau
acceptate de cei mai mul ți oameni ” (J.K. Galbraith , Affluent society , 1958, cap. 2 ).

71

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Este asumat faptul că teoria economică generală mizează pe identificarea de
„clișee” convenționale pentru producție/ reproducție și distribuție/ consum, care
combinate oferă „modele” și „imagini economice” cvasi -finale, reprezentative pentru
colectivitățile u mane angajate în supraviețuire.[1 0rp]
„Imaginile” sunt, așadar, rezultatul combinativ al elementelor de gândire,
productiv -economică și culturală convențională. Acestea urmăresc inducerea stabilității
structurale și funționale în procesele producției econo mice și culturale globale.
Totuși, gândirea neconvențională este cea care contribuie la ”destabilizarea”
imaginilor în cauză, în contextul în care elemente „neobișnuite” de arsenal productiv –
economic și cultural se manifestă în procesele de cunoaștere de ansamblu.
Este vorba de „o deranjare/ deranjament pozitiv”, prin operaționalizarea unor
idei, concepții, metode, tehnici, instrumente, pârghii ș.a. „noi” întotdeauna, inovative
prin neconvenționalul manifestării și influențelor lor teoretice și pragmatice .[49rd]
Gândirea economică și culturală neconvențională presupune riscuri „mai mari”
în comparație cu nivelul riscurilor din economia culturii bazată pe gândirea
convențională.
Din acest motiv, sunt necesate răspunsuri la întrebarea: care sunt costuri le și
beneficiile concrete ale gândirii neconvenționale și a experiențelor inovative? Această
temă nu a fost abordată cu suficien ță în țara noastră, deși la nivel european există
diverse publicații care tratează acest sub iect la nivelul altor culturi .

72

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL IV. GÂNDIREA ȘI EXPERIENȚA CONVENȚIONALĂ/
NECONVENȚIONALĂ ÎN NOUA ECONOMIE A CULTURII ROMÂNEȘTI

4.1. Metoda și modelul – instrumente pentru explorarea gândirii și
experienței în economia culturii
A “cunoaște” în cultură înseamnă a cuprinde ș i înțelege rațiunea operațională a
obiectului și subiectului ca factori supu și procesului de transmitere cu ajutorul
codurilor de comunica ție specifice .
Cercetarea problemei cunoașterii în economie și, în general, în societatea umană,
sub aspect metodolo gic și gnoseologic, este legată de cercetarea culturii p ropriei
persoane într -un mediu cultural.
Socrate emite judecata că adevărurile sălășluiesc în persoană (om), însă pentru a
le pătrunde este necesar ca mintea să se supună unui proces, ale cărui etape și norme
impun (determină) esența și evoluția însăși a gândirii.
Principiul fundamental al gândirii culturale pentru contracararea
neeconomicită ții în cultură este metoda. În context cultural, metoda este o imagine a
procesului de cunoa ștere culturală stat ică și dinamică.
Constatăm că falsele raționamente și pedantismul cultural afectează metodele.
În schimb, înlănțuirea orânduită și metodică de întrebări și răspunsuri, de argumente și
demonstrații reprezintă premisă pentru consolidarea gândirii culturale .
Cultura (termen provenit de la cuvântul latin colere , – "a cultiva"/"a onora" se
referă, în general, la activitatea umană.
Diferiți autori și unele institu ții în domeniu, con sideră cultura ca "o serie de
caracteristici distincte a unei societă ți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali,
intelectuali sau emo ționali". (Achim Mihu, -Antropologia Culturală , Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2002)
Cultura reprezintă o mo ștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de
comunica ție specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media,
media interactivă, ritualurile, cuno ștințele teoretice, normele abstracte, religia ș.a. În

73

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

fapt, c ultura este însu șită prin for me ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini)
și ale memoriei obiective (obiecte, peisaje,căr ți, numere, reguli).
Conceptul de "cultură", în apreciere exthaustivă, este încă insuficient examinat,
cel puțin din perspectivă psihologică trans -cultura lă, nefiind definite limitele de
interferen ță ale sale cu alte areale, precum "sistemul social" și/sau "societate".
Declanșarea formalizării unei teorii culturii pe baze euristice oferă șansa
eventualei conceptualizări preliminare a acesteia.
Pot fi iden tificate cel pu țin două căi previzibile de conceptualizare, și anume: a)
sistematizarea contrastelor/diferen țelor între cultură, -ca sistem al comportamentelor, în
raport cu ceea ce este definită cultura ca set de semnale de /al e gândirii , respectiv b)
ceea ce este scolastic, livresc, prin atribute ce reflectă independen ța existenței culturii în
raport cu vederile subiective din parte a nominali știlor în legătură cu a șa numitul
“construct uman”.
Cultura constă în scheme conven ționale (pattern -uri) ce privesc acțiuni, activită ți
și artefacte transmise de la o genera ție la alta. (Ronald P. Rohner , -Toward a Conception
of Culture for Cross -Cultural Psychology , Univer sity of Connecticut, Journal of Cross –
Cultural Psychology, June 1984, vol. 15 no. 2, pp. 111-138)
Etimologic, artefactul cultural este o structură de origine artificială sau
accidentală apărută și asumată în timpul observării sau experimentării asupra unui
fenomen natural de sorginte culturală.
Definiții mai recente pentru cultură eviden țiază distinc ții mai clare între
comportamente și valorile abstracte, credin țe și percepții.
Oamenii folosesc interpretări experien țiale pentru a genera comportamentele lor
personale. (William A. Haviland , -Cultural Anthropology, Thomson Learning, 6th ed.,
1990, p.30)
Gândirea și experiența, în cadrul generic/ general conceptual, sunt apropiate
procesual de potențialul de manifestare a metodelor. Ele pot fi insertate cu/ în teorii,
respectiv “se văd” formalizate prin cercetarea “cantitativă/calitativă", în manieră
metodologică.

74

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Tentativa de a examina gândirea și experiența în no ua economie a culturii
românești este contributivă la edificarea caracterială/ metacognoscibilă a "realită ții
noastre"/ “realită ții române ști” prin: semnifica ții experien țiale și valorice izvorâte din
lumea tangibilă pe teritoriul /spa țiul temporal local, activități intuite din lumea
intangibilă din acela și areal, descoperind identită ți relaționale specifice, perene,
sustenabile, pe cât posibil hipertextuale pe suprafa ța țării încărcată cu sarcini societale.
Observăm că vorbirea, scrierea, gândirea și expe riența, – toate, – simultan, sunt, în
esență, elemente ale unei mul țimi de conexiuni care parametrizează deciziile privind
politica de distribu ție/distribuire de bunuri sociale și cultural/spirituale pe teritoriul
național.
Meto da, (DexOnline, DEX '09, 2009 ) este un mod (sistematic) de cercetare, de
cunoaștere și de transformare a realită ții obiective.
Totodată, în țelesul termenului este și de procedeu sau ansamblu de procedee
folosite în realizarea unui scop; manieră; modalitate; mijloc. În fapt, metoda es te o
sistemă, un mers sistematic ca să se ajungă la un scop, mod de a lucra, mers ra țional al
spiritului pentru a ajunge la descoperirea adevărului.
Metoda poate fi considerată principiu fundamental al gândirii culturale
convenționale. (Gâf-Deac I.I., – Noua economie între cunoaștere și risc , Ed.Infomin,
Deva, 2010, p p.30-31). [14 rp]
A “cunoaște” în cultură înseamnă a cuprinde și înțelege rațiunea operațională a
obiectului și subiectului ca factori supu și procesului de transmitere cu ajutorul
codurilor de comunica ție specifice .
Cercetarea problemei cunoașterii în economie și, în general, în societatea umană,
sub aspect metodologic și gnoseologic, este legată de cercetarea culturii propriei
persoane într -un mediu cultural.
Socrate emite judecata că ad evărurile sălășluiesc în persoană (om), însă pentru a
le pătrunde este necesar ca mintea să se supună unui proces, ale cărui etape și norme
impun (determină) esența și evoluția însăși a gândirii.

75

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Principiul fundamental al gândirii culturale pentru contraca rarea
neeconomicită ții în cultură este metoda.
În context cultural, metoda este o imagine a procesului de cunoa ștere culturală
statică și dinamică. Constatăm că falsele raționamente și pedantismul cultural afectează
metodele.
În schimb, înlănțuirea orând uită și metodică de întrebări și răspunsuri, de
argumente și demonstrații reprezintă premisă pentru consolidarea gândirii culturale.
Reminescențele ( anamnesis ) marchează accesul la adevărurile culturale, readuc
în atenție trecutul (“cândva”) și spațiul ( “undeva”). “Nimic nu învățăm, arată Platon,
întrucât cunoașterea este o aducere aminte”.
Teoria reminiscenței este asociată cu teoria conceptelor, prin care se stipulează
ideea că adevărurile din care se nasc experien țe și cunoștințe culturale sunt eterne ,
similare conceptelor, respectiv esențelor cu care se surprinde și se cuprinde via ța,
respectiv moartea.
Teoria conceptelor culturale poate fi considerată ultima treaptă a gnoseologiei
convenționale.
Prin deslu șirea conceptelor în cultură se crează oport unitățile de a înălța ideile
particulare la noțiunile generale de cunoa ștere, respectiv de trecere de la descriere la
definiție , și, în continuare, la metodă .
Conceptul cultural înseamnă reprezentarea intelectuală a unui obiect cultural
supus cunoa șterii, iar definiția culturală înseamnă enunțarea conținutului reprezentării
în cauză.
Metoda culturală pentru contracararea necunoa șterii reprezintă calea ce trebuie
urmată în cultură pentru a descoperi adevăruri din gândire și experien țe.
Cunoașterea cult urală devine, în egală măsură, înțelepciune și virtute, catalogată
drept fundamentul înțelepciunii sub toate aspectele ei.
Pe de altă parte, model ul, (DexOnline, DEX '09, 2009) în înțelegere obi șnuită,
este ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduc eri sau imita ții, însă în aliniament
reprezentativ intangibil este un sistem teoretic sau material cu ajutorul căruia pot fi

76

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

studiate indirect proprietă țile și transformările altui sistem, mai complex, cu care primul
sistem prezintă o analogie.
De fapt, r eprezentarea simplificată a unui proces sau a unui sistem (inclusiv a
unui sistem economic sau cultural) nu este în contradic ție cu elaborarea și existența unui
sistem ideal (logic -matematic) sau material, cu ajutorul căruia pot fi studiate, – prin
analogi e, proprietă țile și transformările unui alt sistem mai complex.
Schemele teoretice elaborate în diferite științe pentru a reprezenta elementele
fundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri, servesc, – implicit,
explorării gândirii și experien ței în economia culturii.
Contextual, în contemporaneitate, este tot mai vizibil recunoscut rolul mediului
cultural în sporirea capacită ții omului în a crea “prelungiri ” ale organismului său.
(fig.4.1).

Fig. 4.1. Rolul mediului cultural în sporirea capa cității omului în
a crea “prelungiri ” ale organismului său

Mediul natural (natura preexistent ă omului) găzduiește ființa umană socializată.
„Cultivarea/ cunoașterea ”, împreună cu modelarea, asigură cadrul pentru c ontinue

77

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

schimbări/ transformări ale mediul ui natural, glisând spre/printr -un mediu de sorginte
culturală.
Este sesizabil, în acest cadru, un ansamblu de rezultate, – preliminar considerate
drept artefacte .
Un mod conven țional de în țelegere a culturii este prin definirea acesteia în
funcție de pă rțile ei componente: valori (idei), norme (comportamente) și artefacte
(lucruri, sau păr ți ale culturii materiale).
Capacitatea omului de a crea “prelung iri” ale organismului său se exprimă
convențional, m etodic și intrisec metodologic, prin poten țialul mediului cultural / de
cunoaștere de a formaliza un mediu secundar vital .
În fapt, apreciem că pe acest tip de mediu, pe structura sa este grefată Cultur a,
care, până la urmă, oferă efectiv, practic m ediul de ființare, formare și împlinire a
omului .
Măsurarea indicelui de dezvoltare umană este un demers care ține de
reprezentativitatea dependen ței omului de mediul său înconjurător, de mediul natural.
(Partha Dasgupta, – Human Well -Being and the Natural Environment, Oxford Press
University, 2001)
Dezbaterile în diferite cercuri, eviden țiază incapacitatea formalizării
delimitărilor cantitative și calitative referitoare la imersiunea/ încorporarea omului în
determinările sistemice reale, “adevărate” economice, culturale, de gândire ori
experiențiale (“ cât” și “cum”?) .
Pe acest fond, nu lipsesc aser țiunile antropocentriste, potrivit cărora, este
asumabilă credin ța că oamenii trebuie considera ți a fi deasupra tuturor celorlalte aspecte
ale realității. (Merriam -Webster Dictionary, – Anthropocentrism ), (www.merriam –
webster. com Port 80/ 2015)
Este la îndemână să se asume ideea că realizarea, elaborarea, formularea,
conturarea, conceperea etc. unui model, în accep țiune conven țională înseamnă
„modelare ”.

78

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Însă, recurgerea la transformări modelistice este asiguratorie pentru precedența
iconică a modelului, respectiv pentru posterioritatea existen ței formalizate a acestuia (a
modelului), care intră în procesul de modelare .
Modelele aplicate structurilor economice sunt pasibile de expresie de interes și
pentru modelele culturale, î nsă acestea din urmă au lărgime/ generalitate exponen țială,
mult mai reprezentativă decât cele economice, urmare a con ținutului lor consistent de
semnifica ții semnificante.
Exemplificativ, pentru similitudinea invocată mai sus, se precizează că există
numeroase tipuri de modele economice.
Unele dintre ele au o singură ecuație, recunoscute de cele mai multe ori sub
denumirea de indicatori; sunt și altele, cu mai multe ecuații.
Apreciem că modelele culturale nu sunt chiar numeroase, însă eventuala lor
parametrizare este extrem de complexă/complicată, vizând existen ța idealizată a n-
dimensionalită ții cantitative și calitative a variabilelor de gândire și experien ță.
Modelele (chiar și cele culturale) trebuie să aibă o serie de proprietăți
(senzitivitatea – vizează variația rezultatelor obținute prin aplicarea modelului la variația
valorilor variabilelor de intrare ; caracterul necatastrofic – se referă la absența unor
valori particulare care fac imposibilă obținerea unei valori a variabilei endogene ;
caracter necompensatoriu – atunci când la variații simultane ale unor variabile exogene
nu lipsește variația variabilei endogene ș.a.) (fig.4.2).

79

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CunoaștereCredință
ArtăMoralăDreptAlte obiceiuri
TradițieUngiuri multiple
de vedere a
“culturii”Societate /
colectivitate umană
Obiceiuri AtitudiniDatiniRețea
Univers socialElementele vie ții
materiale
Idei
Valori Cultur acoexistentă omului
spiritualeEfortde accedere la valoriElementele vie ții
spiritualeElementele vie ții
umane
Modele culturale
Implicite Explicite Raționale Iraționale Nonraționale ..
Fig.17 Căi complexe de ajungere la modele culturaleCaracterul
ultra larg al
noțiunii de
“cultură”

Fig. 4.2. Areale și aliniamente de formalizare a modelelor culturale

În structurile e conomice este imposibilă realizarea de modele care să satisfacă
simultan, la nivel maxim, cele trei proprietăți (senzitivitatea, necatastroficitatea și
necompensarea ).
Emitem însă teza că în structurile culturale este fezabilă elaborarea de modele
cultura le care să satis facă simultan, la nivel maxim, proprietățile amintite.
De altfel, în cultură, – bazat pe o anumită economie a culturii, considerăm că
edificarea, construirea, inducerea, aplicarea, implementarea ș.a. de modele culturale pe
structuri cultura le preexistente, nu intră procesări posibile, predeterminate în intervale
definite de timp.
Mai degrabă, construirea și aplicarea modelelor culturale are loc sub for ța
autodefinirii, autoorganizării, în mediul natural în care se manifestă creșterea capaci tății
omului de a crea “prelungiri ” ale organismului său.
Modelele culturale implicite/ explicite sugerează existen ța culturilor implicite/
explicite .

80

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Noua cultură explicit -implicită se bazează pe pre-definirea intrărilor , în timp ce
în noua cultură a cuno așteriiare sprijinul operațional, prin re-inventarea oricăror intrări
posibile, spre a deveni „intrări reale, efective” de gândire și experien ță culturală.
Protejarea consistenței unei culturi na ționale intră sub inciden ța auto-controlului
pentru creație/ creativitate .
Cunoașterea culturală acum este pre-specificată , relativ statică, însă ea poate
deveni dinamică și „ structural construită ”, distinctivă în sine, ca resursă dominantă pe
un teritoriu bine definit (na țional, european, global).
Cultura informa ției trebuie să devină disciplină/disciplinară. Nu sunt suficiente
numai fluxurile de informare culturală în sine, ci mai degrabă este necesară
metodologizarea folosirii și re -folosirii cunoașterii pentru substantivarea/ materializarea
culturii. Prin aceas ta, se realizează tangența cu procesul de „creație/ creare de
cunoaștere”.
Cultura, economia culturală, experien țele, acțiunile, activită țile etc. puse în
mișcare sub imperiul gândirii conven ționale/ neconven ționale, se regăsec în economia
culturii.
Sunt observabile rela ții între normativ și existențialism în cultură și, ca atare, se
petrece concretizarea dorin țelor, intereselor și aspirațiilor subiectului axiologic pentru
devenirea bunurilor culturale (figura 4.3).

81

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.3. Orientările de valoare bazat e pe relațiile dintre normativ și
existențialism în cultură

Structurile culturale dinamice pot dezinhiba inițiativa și creativitatea, întrucât
oamenii nu mai sunt indirect tangenți cunoașterii, pe frontiere, ci chiar se regăsesc în
regim imersiv în con ținutul propriuzis al cunoașterii.
Dacă modelarea economică are ca obiectiv analiza corelațiilor dintre factorii de
influență și variabilele rezultative, din care se obțin forme analitice ale dependențelor
identificate, modelarea culturală s -ar putea refe ri la afirmarea unită ții dintre existen ță și
valoare . (Alfred Kroeber, Clyde Kluckhohn et.al., -Culture. A Critical Review of
Concepts and Definitions., New York, 1963)
O valoare se poate cantona într -o concepție distinct formulată, – explicit sau
implici t, aferentă unui individ sau unei colectivită ți și care influențează alegerea
modurilor, mijloacelor și scopurilor diferitelor acțiuni dorite de cunoa ștere.
Există o mare diversitate de modele aferente structurilor economice, însă
constatăm o varietate re lativ redusă de modele aferente structurilor culturale, în termeni
comparabili puternic delimita ți.

82

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Toate situațiile exemplificative de mai sus conduc la necesitatea identificării
unor tehnici și metode de stocare, respectiv de gestionare a diversității de modele pentru
structurile economice, însă pentru structurile culturale acest demers de compexitate
aproape de nestăpânit, apreciem că nu este atractiv, întrucât poate crea condi ții
conceptuale de normare/ introducere a normativită ții în mersul acum liber al gândirii și
experiențelor culturale.
Totuși, esența co-investigării gândirii și experien țelor culturale se referă intrisec,
obligatoriu/ condi țional și condiționat la recunoa șterea existen ței economiei culturii .
Dimensiunea spațiului valoric este dată de cunoașterea valorilor, prin măsurarea
amplitudinii și calității manifestărilor l or, plecând de la atitudini și comportamente.
Conexiunile dintre valori și elementele constitutive culturii sunt concretizate în
norme societale instituționale și funcțion ale.
Valorile dominante dintr -o societate se reflectă în/prin valorile culturale.
Modurile de afirmare a valorii, mijloacele, scopurile sunt selectate, induse în
concepții individuale sau de grup, apoi grefate pe “ceea ce este”, urmărind calea spre
“ceea ce trebuie să fie”.

4.2. Trans -individualizarea culturală. Sinteza specificului cultural na țional.
Carcteristicile contradictorii/ poten țial conflictuale ale culturii sunt: (1)
Continuitatea și sch imbarea; (2) Standardizarea și diferențierea; (3) Deschid eri și
frontiere /limitări. (Demorgon J., Molz M., -Bedingungen und Auswirkungen der
Analyse von Kultur(en) und interkulturelle Interaktion. In: Thomas, A. ed.: Psychologie
interkulturellen H andelns. Göttingen/Bern, 1996, pp. 43 -80, in German)
Individualiz area culturală ocazionează investiga țiile care se referă la
interdisciplinaritate și transdisciplinaritate.
Discursul și limbajul pot fi artefacte sociale. Prin ele se creează situa ții și context
culturale.
Subiectul axiologic pe un teritoriu (de exemplu , național) pendulează între
interese și aspirații. (figura 4.4).

83

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.4. Concretizarea dorin țelor, intereselor și aspirațiilor subiectului
axiologic pentru devenirea bunurilor culturale

Pe ace asă bază, cultura poate dobândi interpretări conceptual e, pe aliniamente
metodologice vizând:
a) Teoria “materială” a culturii , fundamentată pe semiotică și artefacte din
gândirea societală reală; ( Semiotica marchează modul în care operează diferite sisteme
de simboluri și forme de cunoa ștere prin care să fie percepute gândirea și experiența .);
(James P. Gee, -An Introduction to Discourse Analysis: Theory and Method , Routledge,
London, New York, 1999, p.12.)
b) Teoria “mentalistă”, bazată pe antropologia cognitivă, considerând cultura ca
fiind ”ceva” imateria l (percepte, concepte,…,memoria culturală);
c) Teoria “func ționalistă ” (“a face singur ceea ce ști”). (Bolten J., –
Interkulturelle Wirtschaftskommunikation , In: Walter, R. ed.:
Wirtschaftswissenschaften. Eine Einführung. Paderborn, 1997, pp. 469 -497, in
German)

84

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Noile contexte culturale (de ex emplu, în România și în UE), au predispoziția
înfățișării tendințelor de creștere a complexității și incertitudinii generale în mediul
societal de ansamblu.
Posibilitățile digitale/ virtuale de manifestare a sisteme lor culturale rețelizate cu
ajutorul tehnologiilor informaționale reprezintă premise de expresie a sensurilor
evolutive ale culturilor, în condiții de complexitate și incertitudine.
În egală măsură, este importantă identificarea surselor de creștere a
complexității și incertitudinii cunoa șterii, având în vedere persistența teoriei că acestea
contribuie la îngreunarea funcționării organizate și conduse a sistemelor culturale.
Într-un astfel de cadru, se înregistrează evoluții în cultura de mare scară,
ajungându -se la imersiunile omului într -o “furtună perfectă”.
Tendința este de a se ajunge la arealele culturale care să nu mai necesite nici
măcar autocontrolul. Este vorba de formalizarea sistemelor culturale durabile, situate
“în afara controlului”.
Modu l de încorporare a dorin țelor/inten țiilor societale conduce la valorizări și
obiectualizări culturale.
Etapa pseudo -finală a acestui demers de concretizare a dorin țelor, intereselor și
aspirațiilor subiectului axiologic, pentru devenirea bunurilor cultura le, se referă la
devenirea efectivă, propriu -zisă în bunuri culturale (ac țiuni, procese, persoane, lucruri,
relații ș.a.). (figura 4.5).

85

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.5. Mulțimea de bunuri culturale cu poten țial de cuprindere în modelele
culturale

Un discurs despre gândire ș i, în egală măsură, un discurs despre experiență,
împreună nu pot deveni „unitate ”, întrucât frontierele acestora nu sunt limitative, ci doar
convențional delimitative.
Esențialitatea exprimărilor despre gândire și experiență este oglindită în
"recunoaștere". (James Paul Gee, -An Introduction to Discourse Analysis: Theory and
Method , Routledge, London and New York, 1999, p.18.)
Civilizația înseamnă un nivel de dezvoltare materială și spirituală a societă ții
dintr -o epocă dată, a unui popor, a unui stat etc . și, în egală măsură cultură (materială
sau spirituală). (DexOnline, DEX '09, 2009)
În același cadru, civiliza ția reprezintă ansamblul valorilor de natură utilitară
susceptibile de a fi aplicate totalită ții speciei umane în vederea satisfacerii unor nevo i
materiale, de confort și securitate. (figura 4.6).

86

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.6. Elemente de sinonimie semantică și opoziții
între cultură și civilizație

Pe ceeași linie conceptuală, trans -individualizarea este acțiunea de a
individualiza și rezultatul ei, alături de adaptarea și aplicarea unei concep ții, a unei legi
etc. la cazuri culturale particulare, contribuie la conturarea modelelor culturale.
Întruchiparea ideii artistice în imagini concrete, individuale se alătură
întruchipării unei tendin țe, a unei rela ții (sociale) etc. în figuri individuale tipice.
(DexOnline, DEX '09, 2009)
Spațiul de tras -individualizare culturală include modelele culturale, stilul de
viață și determina țiile interioare ale claselor sociale. (figura 4.7).

87

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.7. Relațiile cultură – clasă socială și transindividualizarea culturală
BM = baza materială a clasei sociale; Bi = bază ideologică a clasei sociale;
C = Conformare; NC = neconformare

Civilizația implică un ansamblu de cuno ștințe și tehnici necesare pentru a stăpî ni
natura și a organiza via ța socială, ideea de progres material și cultural, un ideal de via ță
umană în societate.
Ansamblul fenomenelor sociale, morale, religioase, artistice, științifice și tehnice
proprii unui popor, transmise prin educa ție și cultură , completează no țional civiliza ția.
Desigur, în civiliza ție dezindividualizarea descrie opera țiunile prin care se
pierde individualitatea, deci are loc depersonalizarea pe un teritoriu na țional.
Vorbind de sinteză culturală, apreciem că na șterea acesteia este acompaniată de
articularea dintre individualitate, personalizare, dezindividualizare și depersonalizare.
Formarea civiliza ției naționale este și sub inciden ța compunerilor dintre
asimilarea culturală și difuzarea culturii/diseminarea culturală.
Firesc, schimbarea axului de “gravitație” a unei culturi este în ciocnire cu
transplantarea form ei de cultură, oricare ar fi ea (prelucrarea formei prin ad aptări
succesive).

88

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Introducerea bruscă, integrală, fără selec ție a unor valori culturale “avansate în
cultura națională ” se poate face doar prin „imitare ”.
În context, are loc difuzarea imita ției. (Eugen Lovinescu, -Scrieri, 6. Istoria
literaturii române contemporane. 1900 —1937 . Ed. și postf. E. Simion, Ed. Minerva,
București, 1975) (figura 4.8).

Fig. 4.8. Caracterul unificator al sincronismului cultural
(Di) = difuzarea imita ției

Caracterul unificator al sincronismului cultural duce la o anumită unificare
culturală, premergătoare sintezei specificului cultural na țional.
Acum putem avea de -aface cu în țelesuri situate/regăsite în "modelele culturale",
respectiv în modelul cultural na țional.
Desigur, în limba română, precum în celelalte limbi ale globului pământesc,
sensurile cuvintelor nu sunt stabile și generale.
Cuvintele au sensuri multiple și mereu în schimbare, adaptate la specificul
contextului de utilizare.

89

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Sensurile cuvintelor sunt legate însă de grupurile sociale și culturale, iar
specificul/specificitatea se reflectată în sinteza culturii na ționale, care izvoră ște din felul
în care ele (cuvin tele) transcend mintea individuală.
Sensul unui cuvânt variază în diferite contexte. Semnifica țiile arată că, în fapt,
cuvintele sunt conectate la diferite modele culturale.
Modelele sunt legate de grupuri sociale specifice și de discursurile lor
caracte ristice.
Diferite grupuri sociale sunt, adesea, în concuren ță unele cu altele, peste
înțelegerea lucrurilor (puterea, bunăstarea, "dreptul" de a pretinde că știu).
Modelele culturale ajută la învă țarea sensurilor cuvintelor. Odată sesizate
sensurile cuv intelor, oamenii recunosc anumite modele comportamentale în experien ța
lor în lume.
Totuși, este observabil că, în fapt, cuvintele implică mai mult , în plus, fa ță
implicările date/presupuse de modele; explica țiile prin cuvinte sunt mai implicative
decât explicațiile prin modele. (Anglin J.M., – Word, object, and conceptual
development., Norton, New York, 1977)
Modelele culturale, fiind "teorii" a domeniului, sunt necesare și pentru a
determina sensuri referitoare la cauze -efecte.
O expunere de motive d e teorie culturală prilejuie ște adăugarea de noi
semnifica ții semnificante discursului conven țional.
Diferitele grupuri sociale și culturale au diferite "teorii explicative" despre
lucruri/acelea și lucruri. Mai mult decât atât, pe un teritoriu na țional to ate aceste teorii se
încorporează în puncte de vedere.
Unii oameni împărtă șesc în comunitatea lor o "teorie", mai mult sau mai pu țin
tacit, dintr -un domeniu sau altul.
Enunțăm teza că o teorie "de ordin superior" conține concepte care dau sens
modelel or culturale.

90

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Situația "de ordin superior" conduce la ceea ce înseamnă “a discerne”
cunoașterea prin modele culturale / prin modele cu semnifica ții mai profunde sau mai
complicate.
Astfel de teorii î și au originea în practicile grupurilor socio -culturale de care
aparțin oamenii în cauză.
Grupurile se influen țează reciproc în timp, iar teoriile sunt înrădăcinate în
practicile care definesc socio -culturalul na țional.
Practicile culturale setate și setările grupurilor culturale permit înlocuirea
"modelelor culturale" cu "modele de discurs".
Cuvântul "cultură" dovede ște conectări/articulări puternice,
multiple/multiplicate, însă termenul este difuz, ceea ce ocazionează și unele aprecieri
precum cele legate de diferite semnifica ții controversate.
În același timp, teoriile culturale / modelele culturale, sunt adesea conectate la
grupuri nu atât de mari sau fixe precum se dovedesc a fi conectate "culturile."
Nu este lipsit de interes demersul de a introduce expresia de "schemă culturală",
asociată compensator iu, contextual cu expresia de "model cultural".
Ca atare, acum fiecare cuvânt poate fi asimilat /asociat cu un model cultural.
Cel mai adesea, în colectivită țile umane suntem în fa ța unui “limbaj social”
(social language ). (Gee J.P., – Social linguistics and literacies: Ideology in Discourses.,
2nd edn., Taylor & Francis, London, 1996, p.25)
Continuând compunerile no ționale și conceptuale în domeniu, recunoa ștem că
știința este componentă fundamentală a culturii.
Ipotezele, no țiunile și conceptele, orga nic asamblate în teorii de configurare a
științei, fac din aceasta element esen țial operator în cultură .(figura 4.9).

91

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Metodologii
ASAMBLARE ORGANICĂComunicare în
scop educativ
Tehnici
obiective“Stăpânirea realită ții”Valoare nou creatăȘTIINȚA=
componentă
fundamentală a
culturiiNoțiuniConcepteCunoaștere a existen ței Ipoteze
Cunoaștere
teoreticăCunoaștere
obiectivăExplicare fenomene, procese, rela ții între eleCauzeLegi
Coerență Stringențălogică
Comunicare în
scop instructiv
Tehnici subiective( S )

Fig. 4.9. Ipotezele, no țiunile și conceptele organic asamblate în teorii de configurare
a științei drept componentă fundamentală a culturii
(S) = sistem

În cul tura națională limbajul social, amintit anterior, are înțeles de who-doing –
whats (cine/cel -ce-face), de aici derivând specificitatea culturală. (Bakhtin M.M., –
Speech genres and other late essays., University of Texas Press, Austin, 1986)
Mintea umană, în contextul imagistic de mai sus, este un "reglator de imagini
următoare ", un dispozitiv care lucrează abstract cu modalită ți generale de exprimare
culturală intangibilă, transcedentă.
În egală măsur ă, mintea umană are semnifica țiile opera ționale ale unui "model
de recunoa ștere", fiind un fel de dispozitiv care func ționează, în primul rând, prin
stocarea experien țelor și prin amplasarea acestora în modele de experien țe.
Mintea umană fiind regăsită individual (la fiecare om, – în unicitatea și
singularitatea sa) este pasibilă de intangibilitate articulată, mizându -se pe trans –
individualizarea culturală.

92

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Sinteza specificului cultural na țional o vom regăsi atunci când, la un moment
istoric dat, pe un teritoriu al min ților (național), se înregistrează cvasi -echilibrul trans –
individualizărilor culturale.
Imaginile acestui cvasi -echilibru se cantonează cvasi -insatantaneu, cvas –
infinitizimal –continuu, în modelele de experien țe culturale, care nu sunt în totdeauna
ceea ce acceptăm conven țional a fi abstract sau general.
Toate acestea se petrec deoarece mintea umană stochează doar experien țele
noastre ulterioare.
Pornind de la tentativa de deslu șire, de cunoaștere a existen ței, se deduce că, –
procesual, s e compune cunoa șterea generală/ culturală obiectivă cu cea teoretică.
Orice valoare culturală nou creată presupune iradieri/comunicare instructiv –
educațională (învă țarea culturală), care, în continuare, serve ște dorinței de „stăpânire a
realității”, mizân d pe opera ționalizări ale tehnicilor culturale obiective/subiective.
În fond, se întrezăre ște configurarea metodologiilor culturale.
Consisten ța aserțiunilor secven țiale de mai sus se ob ține din asamblarea culturală
organică. De aici se nasc no țiuni și concepte, care devin contributive la explicarea
fenomenelor, proceselor și relațiilor culturale între ele.
Coerența și stringen ța logică eviden țiază cauze culturale generice și ocazionează
ivirea unui câmp decizional pentru recunoa șterea diferitelor legi /legități culturale pe
întinderea unui teritoriu na țional. (figura 4.10).

93

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

aptitudini
manifestări
psihologice
manifestări
morale
manifestări
artistice
manifestări
filozofice
manifestări
religioaseViața comunitară îndelungată + teritoriu comun
+ trăsături etnice propriiSpecific na țional
sinteza
Ansamblu de particularită ți privind:Atitudinea fa ță de viața unei na țiuni
Sensibilitate etică
Sensibilitatea artistică
Sistemul valoric
Ierarhizări în func ție
de:
Ideal de via ță
Limbă
Credințe
Tradiții
Obiceuri
Manifestări temperamentale
CADRU ISTORIC DE FORMARECADRU GEOGRAFIC
Organizarea politică
etc.

Fig. 4.10. Elemente de sinteză ale specificului na țional

Specificul na țional, în accep țiunea aser țională de fa ță, poate fi o sinteză a unor
elemete (aptitudini, manifestări psihologice, morale, artistice, filosofice, religioase ș.a.),
care contribuie la formalizarea unei vieți comunitare îndelungate pe un terito riu comun,
fiind observate trăsături etnice proprii, cvasi -distincte.
Un astfel de ansamblu de particularită ți vizează atitudinea fa ță de viața unei
națiuni, sensibilită țile etice și artistice, sistemul de valori.
Cadrul geografic se intersectează cu cad rul istoric de formare culturală societală,
împreună cu organizarea politică.
Din perspectivă investiga țională culturală, stadiul de națiune se atinge posterior
existenței comunită ții entice. Existența etnică, la un moment dat, ocazionează
constituirea i storică a na țiunii. (figura 4.11).

94

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

(Elemente de globalitate umană + tendința valorică a proprietă ții)Valori Bunuri FapteObiectivarea culturalăCultura na ționalăAnsamblu de valori repetitiveStadiu de națiuneComunitate etnicăExistență la un
moment datConstituire
istorică
Modalită ți
specifice de
creațieIdealuri
comuneAspirații comuneRezonan ța spiritului unui popor
Conștiința de sine ca
unitate spirituală

Fig. 4.11. Locul culturii na ționale dincolo de particular

Se ajunge, astfel, la un ansamblu de valori repetitive de cunoa ștere, pe
aliniamentul căruia se formalizează cultura na țională.
În continuare, are loc obiectivarea culturală, care ține seama de rezonan ța
spiritului unui popor, idealurile comune, aspira țiile comune, modalită țile specifice de
creație, conștiința de sine ca unitate spirituală.
Elementele de globalitate umană sunt articulate cu tendin ța de dominare
valorică a proprietă ții.
Într-un alt unghi de vedere , referitor la trans -individualizarea culturală și sinteza
specificului cultural na țional, constatăm că s pecialiștii de pe orice teritoriu na țional
petrec o lungă peri oadă de timp a vie ții lor în propriul context profesional, în lumea lor
de specialitate.
O parte a vie ții culturale este “colonizată” de știință; în realitatea obi șnuită,
itemuri socio -culturale specifice impun discursuri pentru oamenii -specialiști din d iferite

95

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

grupuri sociale, care vorbesc "zi de zi" în calitate de tehnocra ți, insistând pe anumite
moduri de gândire care validează culturi organiza ționale ce servesc
producției/reproduc ției economico -sociale.
Oamenii -specialiști recunosc pattern -urile lor experiențiale, iar gândirea lor
asamblată este delimitată în contururile unei științe sau a alteia.
Această cale duce spre areale culturale cvasi -statice. Tentativele din partea
științei de a "coloniza" via ța culturală și de a eroda oportunită țile curente de nouă
cunoaștere cultural, marchează angajamentul și modul în care func ționează gândirea.
Nu se mai achizi ționează sensuri largi de cuvinte; științele precise, de exemplu,
sugerează neasocierea cuvintelor cu alte concepte generale, fiind îndemnată
conc entrarea uzuală pe sensurile ce înso țesc metodologiile, instruc țiunile, tehnicile,
procedurile, metodele ș.a. déjà validate.
Sensurile multiple sunt conectate, mai îmtotdeauna, la un "model cultural", iar
semnifica țiile multiple sunt arondate la o teorie. În această situa ție, putem spune că o
"teorie formală" este substan ță pentru un "model cultural".
Crearea de contexte certe de cunoa ștere pare a fi demers aprope imposibil
pentru orice model, fie el chiar cultural.
Schemele se extrag din experien țe cul turale, iar regulile decontextualizează.

4.3. Modelarea neutral – inclusiv ă a obiectivelor în economia culturii prin
gândirea și experiența patternistică neconvențională
4.4.1. Rolul pattern urilor în procesul de modelare culturală
O cultură poate fi reprezentat ă ca un sistem de lucruri și idei interdependente, o
organizare de elemente interconectate, repetitive și transformate în pattern -uri.
În cadrul culturii, între pozitiv și negativ se instaurează o tensiune normală ,
întrucât în lumea umană fără o diferență precedentă (prin extensie, heraclitiană) este de
neconceput un eveniment de organizare și conducere ideatică.

96

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Ca atare, un pattern cultural conștientizat, în spirit hegelian, are comportament și
atitudine dialectică, respectiv înlocuiește logica ideatică clasică cu una dinamică, aptă să
descopere și să depășească, în fapt, contradicțiile din lumea umană.
Cultura pattern istică susține o anumită metafizică a mobilității ideatice umane, a
recunoașterii relativismului cunoașterii în sine și despre sine.
Cultu ra devine și revine din realitățile concrete ale lumii umane și din gândirea
celor ce o organizează și o conduc întru devenire.
Procesul acesta se aflâ în c oncordanță, dar nu în armonie, cu mișcările cultural –
ideatice vii.
Contradicția între tezele și ant itezele culturale se rezolvă /autorezolvă cu ajutorul
sintezei, care la rândul său este considerată o nouă realitate în raport cu elementele ei
precedente.
Cu atare, o cultură este „ un dinamism al devenirii ”.
H. Bergson propune metoda și instrumentul forma lizate prin intuiție.
Prin extensie, în cultură este vorba de o intuiție particulară, frecvent superioară
inteligenței pattern -istice.
În modelele cultural e clasice și neoclasice predomină cunoașterea statică și, în
fapt, inteligența ideatică este operabi lă cu ajutorul conceptelor considerate imagini
abstracte, provenite din realitate.
În cultura pattern istică se manifestă cunoașterea ideatică dinamică prin care se
intuiește profunzimea procesului cultural, avansând metafizic pas cu pas împreună cu
realita tea.
Cultura prin înfățișarea sa pattern istică nu refuză continua devenire a organizării
și conducerii sale ideatice.
Realitatea lumii umane se regăsește, în fond, în devenirea sa continuă.
Esența gândirii cultural pattern istice este devenirea omului , nu omul propriu -zis.
Adevărata cunoaștere culturală este pe altă cale, traversând ecranul fizicii, în
planul metafizic, prin transcendență organizatorică ideatică.
Gândirea culturală avansează pentr u că există adevărurile pattern istice.

97

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Cunoașterea cultura lă pragmatică, sensibilă a faptelor, evenimentelor și obiectelor
culturale este completată cu ajutorul pattern -urilor spre a se împlini în cunoașterea
intelectuală, care indică drumul spre adevăruri culturale proprii pe un ter itoriu, fie el
chiar național, cvasi -fixe, de natură abstractă, cu rădăcini totuși concrete.
Dacă în filozofie principiul universalității este mult mai important decât cel al
individualității, în cultură (car e cuprinde și filosofia) patter ul joacă rol de întâietate
acțională spre unive rsalitate.
Avem de -aface cu structurarea culturii în regularită ți, care se pot manifesta prin
transmiteri trans -geometrice, regularită ți obișnuite ale comportamentului uman,
respectiv prin accep ția culturală descriptivă. (figura 4.12 ).

Aranjament relativ stabil de trăsături / concepte culturaleOrdine
distinctivăSens
distinctivÎntruchipări culturalePATTERN
cultural
Modelare
culturalăComportament general
Accepția culturală
descriptivăRegularită ți obișnuite ale
comportamentului umanTransmitere trans
geometricăSTRUCTURAREA CULTURII ÎN
REGULARITĂ ȚI
Forme specifice impuse de
cultura comportamentului uman
Accepția culturală formală
Formă particularăFormă specifică
Elemente constitutive ale unei culturiDiversitatea întruchipărilor culturale

Fig. 4.12 . Prezența pattern urilor culturale în procesul complex de modelare culturală

Apariția și instaurarea noii economii a culturii bazate pe cunoaștere poate
determina schimbarea caracterului și metodelor/ procedeelor de formalizare și
operaționalizare a pattern -izării.

98

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Cunoașterea culturală va ocaziona manifestarea unei varietăți cvasi -nelimitate a
interpretărilor din actele de cultură și, în fapt, inducerea formulării de alte principii
ideatice, de gândire neconven țională.
Este posibil ca un pattern cultural să se bazeze cantitativ pe mai multe principii
decât cele delimitate și arondate în prezent culturii conven ționale. Adeziunea la un
principiu sau altul, sau la mai multe principii se va punctualiza mai accentuat.
Pentru noua cunoaște re culturală condiția esențială, originară este de
cheltuială/depunere de effort pattern -istic.
Observăm că di recționarea eforturilor pattern istice este în bi-sens, urmând ca în
viitorul societal uman să se instituie orientarea cultural multi -sens.
Bi-sensualitatea observată prin analiza de față se referă la efortul de cunoaștere
culturală aplicativă cu sens concentrator spre interior, respectiv la efortul de cunoaștere
cultural pur intangibilă, cu sens deconcentrator spre exteriorul lumii umane.
Folosirea cvasi -exclusiv instrumentală a culturi i pattern istice sugerează existența
acesteia ca limită, drept cunoa ștere privilegiată, confirmată de experiențe din acte
culturale.
De-mistificarea disciplinară a culturii pattern istice se poate realiza prin
măsurare a comparativă a conținutului cultural general în contextual utilității sale în
sufletul uman pentru scopuri bine definite de devenire.
Nu este necesară salvgardarea intangibilității culturii pattern istice , deoarece un
astfel de demers ar legitima starea s tatică disciplinară în crea ția culturală generală.
Realitatea cultural na țională, de exemplu, este observabilă cu ajutorul
informației și cunoașterii despre pattern -urile cultural.
Dezvoltarea de noi rețele și noi fluxuri de comunicare culturală determină
impact operațional/organizațional în lumea umană.
Ca atare, apar noi forme de acțiune culturală anteprenorială în lumea socială. În
fapt, se ivesc noi forme de interacțiune a culturii pattern istice cu “lumile mici” (Small
Worlds) , însoțite de noi tipuri deschise pentru comunicare.

99

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Formele simbolice de in teracțiune ale culturii pattern istice presupun cu întâietate
modificarea cvasi -continuă a stărilor ideatice culturale. Acestea devin însă produse
/reproduse pe scări în creștere, asigurând accesibilitate largă la operaționalitate pentru
asumare și consum.
Schimbul cultural simbolic în lumea modern ana țiunilor sprijină organizarea
culturii pattern -istice, în situația în care are loc contextualizarea mijloacelor de
comunicare.
Totuși, dimensiunile simboli ce ale culturii pattern istice sunt pe cale de a fi
eludate, pierdute.
Apare preocuparea asiduă pentru trăsăturile tehnice ale mijloacelor de
organizare și conducere a actelor culturale, inclusiv pentru comunicare.
Se constată că deja în noua economie cul tural incipientă este restructurat modul
în care entitățile organizaționale cultural sunt legate unele de altele.
Oamenii au deja abilitatea, capacitatea și disponibilitatea de a crea pentru ei
rețele de semnificație culturală.
Tot mai mult devine comună comunicarea cultural imediată, care este
infinitezimal fixată pe o mulțime de substanțe/ texturi materiale, fizice, de un anumit tip
în cadrul culturii pattern -istice.
Dacă, în fapt, comunicarea culturală este o formă de acțiune umană, atunci este
fireas că recurgerea la analiza acțiunilor din cultura pattern istică.
Oamenii, indifferent cărei țări aparțin, nu mai rămân prizonierii actului vorbirii,
al descrierilor, ci au fluxuri străbătute de o fibră pattern istică tăcută, care exprimă
convingerea virtual vizualizată a drumului și obiectivelor de atins întru devenire umană.
Contextele culturii pattern istice devin astfel câmpuri de acțiune. Seturile de
reguli, resurse și relații din cadrul unei culture na ționale au un anumit grad de
durabilitate.
Rolul cul turii pattern istice este de a formula câmpuril preexistente de acțiune în
cadrul actelor culturale.

100

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Puter ea simbolică a culturii pattern istice nu poate fi coercitivă, însă ar putea fi
economică, tehnologică, politică ș.a. conturând conceptual și în substa nță capitalul
cultural și cel simbolic dintr -o țară, în cadrul unei na țiuni.
De altfel, cultura în generalitatea sa, din interiorul capitalului său simbolic, poate
fi asimilată cu substratul material special al mulțimii formelor/ formulelor simbolice de
acțiune umană pur generalizată.
Cultura pattern istică favorizează procesele de schimb simbolic permițând ca o
formă simbolică de cunoa ștere să fie fixată în baza convingerii că aceasta își dovedește
utilitatea așteptată, convențională întru devenirea omulu i.
Cultura conven țională și cultura pattern istică/ neconven țională, „față în față” au
grad redus de durabilitate și o slabă fixare, fiind dependente de facultățile memoriei
rostite, operaționalizate.
Viziunea pattern istică/neconven țională devine însă fixa toare mai relevantă a
formelor simbolice de devenire culturală.
Mecanismu l de stocare a viziunii pattern istice/ neconven ționale poate fi folosit
ca resursă pentru exercitarea diferitelor modalități de putere culturală.
Puterea omului cultural este mai de nsă atunci când gradul de reproducere
verificatoare a diferitelor stări de cunoa ștere este mai rezervat, mai redus.
Reproductibilitatea frecventă a formelor de cunoa ștere induce redundanța în
organizarea culturală.
Cultura pattern istică îngăduie distanța rea spațio -temporală a verificabilității
organizării și conducerii cultural întru devenire umană.
Totuși, este de constata că, în fapt, cultura clasică nu permite distanțarea
suficientă spațio -temporală a metodelor și tehnicilor de cunoa ștere, datorită im punerii
co-prezenței omului și mediului său exterior infinit.
În cultura pattern istică, omul și mediului său împărtășesc același statut de
referință spațio -temporală, când schimburile/ transformările sunt disponibile tuturor sau
numai celor din proximitat ea omului și mediului său.

101

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Are loc, în fond, sedimentarea viziunii culturale cu ajutorul mijloacelor
conceptuale avansate de sistemul cultural pattern -istic/neconven țional.
A cunoaște „pattern istic“ și a cunoaște “omul” înseamnă a cuprinde și înțelege
rațiunea obiectului și subiectului supus cunoa șterii supreme.
Cercetarea problemei cunoașterii cultural sub aspect metodologic și gnoseologic
este legată de cercetarea propriei persoane.
Socrate emite judecata că adevărurile se cantonează în persoană (om), în să
pentru a le pătrunde este necesar ca mintea să se supună unui proces ale cărui etape și
norme impun (determină) esența și evoluția însăși a gândirii.
Pentru cazul omului cultural , startul personal este subiectul (omul însuși). În
continuare se manifestă efortul, respectiv ascensiunea reflexivă, pentru ca, în final, să se
dovedească a fi necesar un instrument pattern istic care să îndrume (orienteze), respectiv
să conducă efortul.
Principiul fundamental al bunei gândiri cultural este metoda pattern istică. Se
avansează ideea că, în egală măsură, non-metoda pattern istică este operațională efectiv.
În context cultural general, metoda pattern -istică este o imagine a procesului de
cunoaștere culturală.
Falsele raționamente și pedantismul sunt frecvent instrument ate în metodele
cultural conven ționale. În schimb, înlănțuirea orânduită și metodică de întrebări și
răspunsuri, de argumente și demonstrații reprezintă premisă pentru consolidarea
gândirii pattern istice .
În cul tura pattern istică cunoștințele clasice și ne oclasice de organizare și
conducere devin substanță pentru operaționalizarea intrumentelor de reminiscențe fizice
prin demersuri de meta -cultură.
Reminescențele ( anamnesis ) marchează accesul la adevărurile culturale, readuc
în atenție trecutul (“ cândva ”) și spațiul (“ undeva ”). Nimic nu învățăm, arată Platon,
întrucât cunoașterea este o aducere aminte.
În cultura generală, se apreciază pe baze pattern -istice că există în omul cultural
anumite idei dinainte de a imersiunea în acte culturale.

102

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Teoria reminisce nței este asociată cu teoria conceptelor, prin care se stipulează
ideea că adevărurile din care se nasc cunoștințele culturale sunt eterne, similare
conceptelor, respectiv esențelor cu care se surprinde și se cuprinde devenirea umană.
Teoria conceptelor culturale pattern istice poate fi considerată ultima treaptă a
gnoseologiei culturale .
Cultura pattern -istică operând cu concepte se dovedește a fi partea de opera țiune
care cuprinde în ea esențialul substratului și obiectului supus cunoa șterii.
Prin cultura pattern istică se crează oportunitățile de a înălța ideile particulare la
noțiunile generale de cunoa ștere, respectiv trecerea de la descriere la definiție și, în
continuare, la metodă .
Conceptul managerial p attern istic înseamnă reprezentarea intelectuală a unui
obiect cultural supus cunoa șterii, iar definiția managerială pattern istică înseamnă
enunțarea conținutului reprezentării în cauză.
Metoda culturală pattern istică reprezintă calea ce trebuie urmată în cunoa ștere
pentru a descoperi adevăruri culturale .
Cultura pattern istică poate fi catalogată, în egală măsură, drept înțelepciune și
virtute, iar cunoașterea culturală drept fundament al înțelepciunii sub toate aspectele ei.
Pe această bază este sesizată, de fapt, cultura și formele supreme de exprimare a
umanului. (figura 4.13 ).

103

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Obiectivarea unui tip de cultură: EUROPEANĂCultură totemică / dogmatică
(repetiție / stagnare)
Cultura popoarelor monoteiste
Cultura panteistă (suferin ță)
Cultura multiplă (antică elenă)
CULTURA EUROPEANĂ
Realitate
Interpretarea
iraționaluluiDeschidere
către crea ție
Raport în
favoarea
omuluiDinamism
Unitate sintetică
autonomă Conștința
teoretică
(axiologie)
Cultura istorică
Destin Actualitatea
ordinii
naturaleCultura geometrică
Exces fa ță de
“biologic” Nesocotirea
biologicului
Discurs “contra naturii”CULTURA
Responsabilitatea/
gratuitatea creației spiritului
Cultura europeană geometricăInvestiga ție rațională
Investiga ție socială
Investiga ție istoricăInvestiga ție morală
Investiga ție geometricăForme supreme de exprimare a umanului (C. Noica)MODEL =Schema /nucleul de bază logic al unei
culturiMetodă de
lucruIdee de lucru
CIVILIZA ȚIAAderarea în prim plan a valorii
Structură
Ansamblul “bunu rilor
care se împart ”

Fig. 4.13 . Cultura și formele supreme de exprimare a umanului

Se apreciază că lumea de (exemplu, mediul ambiant cultural) trebuie să fie
accesibilă omului.
Arealul exterior culturii reprezintă co-locația funcțională a pattern urilor
economice culturale considerată ca alternativă epistemică pentru omul care aspiră să
devină om cultural. În fond, altern ativa în cauză este pur pattern istică.

4.3.2 . Gândirea culturală neconven țională prin obiective neutral – inclusive
“Oamenii de cultură”, de regulă, nu se lasă antrenați comportamental pe baze
normative de neutralitate spre îndeplinirea obiectivelor aferente actelor lor culturale.
Orientarea activității culturale „pe obiective”, în general, este co nsiderată
„rațională”.
De aceea, modelul acceptat pentru operaționalizarea culturală în acest context
este cel al obiectivelor cultural neutral – inclusive.

104

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Căutarea obiectivului cultural adevărat, respectiv neutral, monopolar
corespunde identificării real ității în care predicția se bazează pe circumstanțe
perceptibile și controlabile.
Acțiunea culturală sub riscuri cunoscute de cunoa ștere este susținută de un
anume subiectivism probabilistic, înțeles ca așteptare cultural pattern istică.
În gândirea cultura lă neconven țională prin obiective neutral – inclusive
subiectivismul are sens pattern istic non -epistemic, iar așteptarea culturală este rezultatul
probabilității în care un eveniment de cunoa ștere superioarăvse poate desfășura atunci
când implicit derulare a sa aduce un beneficiu (valoare adăugată).
Atitudinile culturale neutraliste rezidă din principiul indiferenței. În acest caz,
toate variantele de cunoa ștere au posibilități egale.
Este urmărită întotdeauna utilitatea cultural așteptată maximă, rezultată dintr -un
mediu cultural cu așteptare neutră (neutralizată).
În fond, este confirmată acceptarea, respectiv angajamentul în conținutul
principiului „de maximum” general.
Natura neutralității cunoa șterii cultural neconven ționale se manifestă în simetrii.
În sfera probabilităților cu car e se operează în teoria pattern urilor apare noțiunea
de „simetrie a probabilității”.
Indiferentismul cultural, în acest caz, nu este combătut, ci mai degrabă este
utilizat ca instrument de partajare a probabilităților cultu ral simetrice.
Pe acest fond se întâlnesc legături între valoarea culturală și cea socială (figura
4.14).

105

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Valori logice formale
Valoare totală culturală
Sistemul absolut al valorii socialeTrăsături ale valorii
de cunoa ștereEvidența
Obiectivitatea
Necesitatea
Universalitatea
Adevărul
absolut Criteriul absolut al
valorilor teoretice
Norme și supoziții ale gândirii culturaleValoarea
cunoașterii
culturale

Fig. 4.14 . Legături între valoarea culturală și cea socială

Într-un mediu ambient patern istic în continuă schimbare buna funcționare a
instituției “omul cultural” nu mai poate fi asigurată exclusiv bazat pe concepția
disponibilității de resurse de cunoa ștere, inclusiv culturale.
Se constată că este necesar un așa numit “reengineering” al oricărui model
cultural, prin care se trece cvasi -succesiv la reconstrucția procesului propriu -zis de
cunoaștere culturală.
În acest cadru se petrece regândirea fundamentală și reproiectarea radicală a
proceselor cultural trivializate, fiind urmărită obținerea d e îmbunătățiri cultural
pattern istice.
Demersurile reproiectării procesului cultural către cultura pattern istică se
declanșează fără premise și fără certitudini.
În principal, în faza inițială se stabilește “ce anume trebuie să facă oamenii de
cultură”, și abia apoi, într -o fază ulterioară “cum anume trebuie să procedeze”.
Este astfel ignorat “ceea ce este deja” și se formalizează concentrări pe “ceea ce
ar trebui să fie” în sfera cunoa șterii culturale.

106

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Se procedează la ignorarea structurilor și conținutului cultural obi șnuit existent
și se inventează noi căi de avans a actelor cultural spre autoconsumul lor.
În acest fel, cultura “este reinventată” pe alte baze, fiind evitate acțiunile
obișnuite de cunoa ștere cultural doar pentru modificare, îmbunătățire sau dezvoltare.
Nu se realizează îmbunătățiri treptate sau marginale în devenirea umană, ci
dimpotrivă “vechiul” ar trebui înlocuit cu “noul” cultural.
În cultura tradițională oamenii de cultură își concentrează intențiile lor pe
activități, pe oameni și structuri.
În sc himb, în noua viziune, în noua economie aculturii, atribuțiile și intențiile
sunt focalizate pe procese pattern -istice.
Reproiectarea culturală patter -istică nu este “o nouă manevră”, ci o filozofie
acțională efectivă în cunoa șterea întru devenirea umană.
Cultura ca totalitate și pattern urile culturale (figura 4 .15) permit diferențele de
cultură, limbaj, mentalități, experiență ș.a., respectiv determină comportamente
particularizate în rândul oamenilor de cultură aflati în rela ții colaborative.
Alfabetul Monoteism, etc.Distribuția culturii
Organizarea
culturii
Calitatea
Reliefarea tendin ței culturii de a se structura în trepte de
gândire și acțiuneSystemic Pattern
(Pattern sistemic)Total Culture Pattern
(Pattern total al culturii)PatternAcțiuneOrientarea psihosocială a
consumatorilor culturiiCultura
ca
totalitate
Construc ții
culturalePattern -urile
culturii idealePattern -urile
culturii reale Modelarea în con știință a
comportamentului culturalUniversal Pattern
(Pattern universal )
GândireRegularită ți culturale
deschise / expliciteRegularită ți culturale
implicite
D…………. Structurii
culturale

Fig. 4. 15. Cultura ca totalitate și pattern urile culturale

107

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Interconexiunile sunt cele care domină relațional lumile culturale.
Dezvoltarea economică a culturii este un proces care nu are un scop final,
semnificativ concret de atins, de ideal/imuabil, îndeplinit de o colectivitate sau de
societate în ansamblu, în baza căruia să se oprească evoluțiile spre noi orizonturi.
În permanență, desfășurarea operațională a sistemului uman, a societății umane
se întâlnește între imperativele eco nomice percepute în cereri și oferta de găzduire inter –
relaționată a existenței cu mediul înconjurător complex.
Identificarea, respectiv luarea în considerare a cât mai multe variabile cultural
determină complexitatea în creștere a sistemului economic și a oricărui sistem, în
general.
Examinarea oricărui sistem cultural este raportată nemijlocit rezultatelor
(outputs) vizibile după procesările care se petrec în interiorul acestuia.
O astfel de situație prezintă avantaje în privința accesului mai simplu
/simplificat la esențele din domeniu, pătrunderile în arealele cunoașterii cultural
specifice fiind mai deschise, larg destructurate.
În fond, interdisciplinitatea se obține prin trecerea peste frontierele discipli nare
culturale. Cultura pattern istică înd eplinește rolul instrumental de sprijin pentru
transversări disciplinare culturale.
Odată cu creșterea convențională a complexității sistemelor de cunoa ștere
examinările inter -relaționale și inter disciplinare pattern istice sunt din ce în ce mai
necesare.
Complexitatea sistemelor cultural moderne este înfățișată de gradul lor de
organizare.
În logica organizațională, cu cât un sistem este mai complex cu atât el este mai
organizat, întrucât structurarea sa provine din compuneri organizate previzibile.
Pe de altă parte, este de așteptat ca un sistem cu cât este sau devine mai complex
trebuie să consume/transforme mai multă energie, informație și mai multe
materiale/reduse.

108

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Sistemul cultural patter nistic poate fi menținut cvasi -continuu în lucru, în
operare . Într -o astfel de viziune are loc un metabolism cultural care, asemenea celui din
sistemele umane este mai mult sau mai puțin funcționabil, eficient sau convențional
acceptabil.
Creșterea culturală, respectiv dezvoltarea cunoa șterii, presupun amplificare a
„metabolismului cultural”.
Cultura pattern istică marchează oportunitățile explicative ale „metabolismului
cultural”, în condițiile creșterii cunoa șterii „fără sfârșit”.
Ca atare, se poate petrece o adevărată patternizare modelistică a culturii. (figura
4.16).
Configura ții de pattern -uriModelarea arealului
cultural
Mulțime de pattern -uri culturale
Modelarea inconștientă culturalăPatterningCULTURAModelarea culturiiAreal culturalModelarea
“modelării”Pattern -ul universal al culturii

Fig. 4.16 . Paternizarea modelistică a culturii

În principal, se au în vedere următoarele:
– explicarea relațiilor cultural între om și mediu, în contextul imperativ al rolului
jucat de sub -sistemele pattern istice în t ransformările culturale;
– vizualizar ea sistemelor culturale pattern istice prezente în formele de „sisteme
deschise”;

109

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

– acreditarea tezei că sunt necesare noi formule epistemologice (inclusiv cultu ral
pattern istice) pentru elucidarea formei și conținutului ori cărui sistem cultural complex;
– captarea datelor empirice referitoare la evoluț ia sistemelor culturale pattern istice
complexe cu ajutorul cărora să se sistematizeze incipient aspecte obiective evolutive
referitoare la sustenabilitatea cunoa șterii în rețele culturale.
Până la urmă, regăsirea culturii sociale în valoarea totală culturală are natură
intrinse că în sistemul cultural pattern istic complex. (figura 4.17 ).
CADRUFUNCȚII
Elemente “ale vieții
sociale”Valoarea totală
culturală
Realitatea socialăValori
biologiceValori
istoriceValori
religioaseSTRUCTURĂManifestări
psihiceCULTURA SOCIALĂ
(ansamblu de bunuri culturale)
“Judecăți de valoare “
Fenomene
economice
Valori psihice
Valori
economice
Valori
juridice
Valori
politice
Valori
morale
Fenomene
politiceFenomene
juridiceMediul fizic
cosmicTrecutul istoric
(timpul)Viața biologică

Fig. 4.17. Regăsirea culturii sociale în valoarea totală cult urală

De ace ea, în arealul cultural pattern istic se poate întâlni semnificația „realizării
viitoare a sfârșitului”, în condițiile în care se manifestă auto -mentenanța și dezvoltarea
cultural generală.
Descrierile mecanico -deterministice ale sistemelor cu ltural actuale nu afectează
rolul datelor/ informațiilor empirice în elaborarea și aplicarea deciziilor prin cunoa ștere,
însă suferă de autosuficien ță.
Se avansează aprecierea că formulele c ulturale pattern istice regăsite în sistemul
oricărei colectivită ți umane și eco -sistemul general cultural sunt dintre cele mai

110

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

structurate concepte ierarhice, întrucât oamenii și natura se regăsesc în ierarhii
operaționalizate la scări spațio -temporale multiple/ n-dimensionale.
O componentă a sistemului ierarhic aferent ă culturii pattern -istice este
considerată cunoașterea , care are dublă semnificație sistemică: a) este parte a sistemului
cultural, și b) ea însăși este un „întreg” distinct în „întregul” sistem cultural pattern -istic.

4.5. Modele pentru măsurarea activelor in tangibile și a capitalului
intelectual
Pentru conceptualizarea modelelor de măsurare a activelor de cunoaștere este
necesară identificarea elementelor -cheie ale acestora.
Până în prezent, activele intangibile sunt considerate „bunuri” și, ca atare,
practic a din contabilitatea clasică ia în considerare capitalul intelectual în aceeași
categorie a „bunurilor asimilate/similare cu cele vizibile”.
Potrivit lui Malhotra Y. (2004) modelul de măsurare a cadrului și a
mărimii/calității activelor de cunoaștere repr ezintă opțiuni metodologice extrem de
diversificate, practica în domeniu fiind influențată de metode din economie,
contabilitate, resurse umane, proprietate intelectuală ș.a.
Se constată că, în principal, preocupările pentru evaluarea activelor de
cunoaște re (a capitalului intelectual) este mai concretă la nivel microeconomic (în firme,
organizații, companii, întreprinderi ș.a.).
Concluzia conexă este că la nivel național (al unei țări, precum România),
preocupările pentru conceptualizarea modelelor în dome niu sunt restrânse, fără impact
teoretic sau practic semnificativ.
Cele mai multe modele de măsurare a capitalului intelectual se bazează pe
indicatori nefinanciari , însă aceștia nu sunt folosiți cu exclusivitate sau în aliniamente
singulare, ci doar asoci ați cu indicatorii financiari .
Adeseori, elementele cheie ale modelelor de măsurare a activelor de cunoaștere,
a capitalului intelectual au statut complementar în metodologiile economice generale de
analiză prin înlăturarea nedeterminărilor.

111

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În cel mai bun caz, indicatorii nefinanciari participă semi -integrați, neosmotici la
calculul economic general, ponderea lor de influențare a aprecierilor fiind încă
insuficientă.
De aceea, apreciem că, în fapt, practic noua economie este mult mai avansată ca
formaliza re și introducere , funcționând în realitate mai semnificativ și efectiv în fazele
sale incipiente (2015 ), însă un decalaj de conceptualizare (rămânere în urmă în știința
teoretică a noii economii) nu permite înfățișarea mărimii efectivității aferente.
Este utilă integrarea aspectelor derivate din activele de cunoaștere în analizele
strategice și în cele de execuție în câmpul productiv -economic, întrucât atributele și
influențele concrete date de cunoașterea specifică fiecărui domeniu pot conduce la
luarea l or în considerare și la cuantificare/măsurare.
Pe de altă parte, se constată că activele financiare nu sunt cuprinse în capitalul
intelectual, în modelele de măsurare a cunoașterii.
În cele mai frecvente cazuri, modelele de măsurare a activelor de cunoaște re/a
capitalului intelectual se bazează pe expresii articulate de evidențieri compuse din: a)
măsurări/măsurători științifice și b) judecăți de valoare.
Se avansează teza că modelele în cauză contribuie la descrierea mai completă a
performanțelor în firmel e individuale private și a celor din sectorul public.
În egală măsură, este în creștere interesul sectoarelor publice și a guvernelor din
țările dezvoltate pentru căutarea diferitelor formule de măsurare a activelor de
cunoaștere/ a capitalului intelectual , iar la nivelurile naționale și regionale sunt lansate
programe și cerințe de evidențieri, pentru a obține motivații și legitimități de angajament
competitiv/ de obținere a avantajului competitiv în context global.
Din cercetările efectuate rezultă că lit eratura de specialitate, în privința
măsurării activelor de cunoaștere/ a capitalului intelectual, atât în România cât și pe
plan mondial, nu este suficient de largă și nu oferă mulțimi finite semnificative,
„puternice” în privința clasificărilor sema ntice, de conținut și calitative a problematicii
din domeniu.

112

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Frecvent, se apelează la studiul empiric al măsurării înglobării și regăsirii în
efecte a cunoașterii, mizând pe situații specifice și pe aplicații, îndeosebi la nivel
microeconomic (firme, orga nizații ș.a.) și în termeni relativi reduși la nivel național sau
global.
O tentativă relevantă în domeniu, în plan regional, se întâlnește în Strategia
Lisabona a UE (2001) lansată pentru formula de „ e-Europe ” din rațiuni de competiție cu
alte zone și reg iuni dezvoltate ale lumii (precum SUA). [14 rp ] Acesta a apărut în
contextul în care cunoașterea este folosită ca factor decisiv de punere în mișcare a
mecanismelor social -productive și economice pentru obținerea avantajelor competitive.
În lucrarea de faț ă, se sistematizează modele și metodologii de măsurare a
activelor de cunoaștere/ capitalului intelectual, cu scopul de a folosi rezultatele la
explicarea formalizării noii economii bazate pe cunoaștere și riscuri.
Pentru fiecare model/metodologie este re dată expresia grafică de logică,
relaționare și condiționare a elementelor cheie constitutive, acest demers având
întâietate în literatura de specialitate din domeniu.
Pe baza cercetărilor efectuate, [14 rp ], modelele și metodologiile de măsurare a
activel or de cunoaștere/a capitalului intelectual sunt clasificate în grupe , după cum
urmează:
– Grupa A – Modele bazate pe fișe balanțiere iterative ;
– Grupa B – Modele bazat e pe metode de estimare directă a capitalului
intelectual ;
– Grupa C – Modele bazate pe estimarea capitalizării pieței cu potențial
intelectual ;
– Grupa D – Modele bazate pe estimarea veniturilor din activele de
cunoaștere .
Este de așteptat ca în intervalele de timp următoare (5 -8 ani) să apară noi
modele/ metodologii care să fie atașate grupelor de mai sus, contribuind la completarea
arsenalului de măsurare/ cuantificare a cunoașterii la nivelurile micro și
macroeconomic, respectiv în plan național și zonal/regional/global.

113

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Modele bazate pe fișe balanțiere iterative (Grupa A)
Modelele din această grupă (A) se bazează pe formule de „scor” cuprinse pe fișe
balanțiere, iterative.
Indicatorii și indicii identificați, respectiv evaluați/măsurați se raportează tabelar,
matricial sau grafic, în termeni comparabili.
Nu se obțin, de obicei, exprimări fina nciare, însă la ultima apreciere este posibilă
„conversia” sau „ echivalabilitatea” valorică a activelor de cunoaștere, redată generic în
unități financiare.
Modelele din această grupă au relevanțe particulare, prin aplicații diferențiate, specifice pe
diferite entități deținătoare sau generatoare de active de cunoaștere/ de potențial intelectual.
Trăsăturile definitorii ale modelelor din Grupa A revin din explicațiile analitice,
posibile de oferit pentru estimarea activelor de cunoaștere la nivel național , vizând
performanțele reziduale ale acestora pentru creșterile viitoare.
Aceste trăsături sunt componente sau elemente complementare de legitimare a
tendințelor reținute în știința economică tradițională, prin modelele financiare metrice.
În esență, acea stă categorie de modele evidențiază mai semnificativ mărimile
intrărilor ( inputs ) din economia contemporană, deja intrată pe aliniamentul formalizant
al noii economii – și, deopotrivă, ieșirile ( outputs sau valorile comandabile), subliniind
cum anume proce sul „ input -transformare -output ” ar putea fi accelerat cu ajutorul
cunoașterii.
Activele de cunoaștere/potențialul intelectual au predispoziție mai
accentuată/eficientă de detectare a erorilor transformative a factorilor de întârziere (a
obstacolelor) și f urnizează cadrul operațional mai liber pentru corecții.
Se apreciază că prin măsurare activele de cunoaștere/potențialul intelectual oferă
cadrul, contextul mai nuanțat pentru „o vizibilitate mai bună” a rezultatelor economice,
când datele, informațiile și cunoașterea, în general, servesc elaboratorilor de politici și
strategii.
Totuși, influențele contextuale nu sunt luate întotdeauna în calcul corectiv direct, mai ales
atunci când schimbările în conținutul cantitativ și calitativ al economiei sunt radica le.

114

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Acest comportament al decidenților economico -productivi actuali își are
originea în lipsa comportamentală analitică, aferentă „pătrunderii fenomenologice și
procesuale adânci”, atâta timp cât la îndemâna lor și a elaboratorilor de politici /strategii
se află un instrumentar semnificativ de metode/metodologii de „analiză rapidă” ori se
apelează la standarde” numerice/metrice, evitând „standardele intangibile/invizibile”,
încă insuficient formalizate.
Sistematizarea originală a modelelor bazate pe fișe balanțiere iterative este
redată în figura 4.18. [14 rp ]

Fig.4.18 . Sistematizarea modelelor de măsurare a activelor de cunoaștere bazate pe fișe balanțiere iterative

115

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În principal, se desprind următoarele aspecte constitutive/de elemente -cheie:
A1.) Modelul Skandia Navigator (A1)

Acesta se bazează pe întocmirea de „foi balanțiere” cu „date statice”, surprin se
la un moment „t” dat.
Reiterarea măsurătorilor, (folosind 164 unități metrice, din care 91 pentru
caracterizări „intelectuale”, 73 um referindu -se la formule/imagini tradiționale de
examinare) determină alcătuirea unui „raport holistic” de ansamblu, ref eritor la evoluția
activelor de cunoaștere în cadrul firmei ( figura 4.19 .). [14 rp ]

Fig.4.19 . Reprezentarea principală schematică a modelului Skandia Navigator
(SN) (A1) pentru măsurarea act ivelor de cunoaștere

164 u.m. de măsură, din ca re:
91 u.m. intelectuale, din care :
73 u.m. tradiționale

ANALIZE
1
2

4
5 FFiinnaanncciiaarree
CClliieennțții // ccoonnssuummaattoorrii
PPrroocceessee pprroodduuccttiivv–
eeccoonnoommiiccee

RReeîînnooiirree șșii ddeezzvvoollttaarree
RReessuurrssee uummaannee
DDaattee ssttaattiiccee // llaa „„tt”” ddaatt

FFooaaiiaa
bbaallaannțțiieerrăă
((II))
CCoommppaarraațțiiii CCoommppaarraațțiiii
Foaia
balanțieră

(II) …

116

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Modelul tratează managementul și cultura firmei/ organizației ca părți ale
capitalului uman.
În cadrul modelului Skandia Navigator (A1) concentrarea eforturilor se
regăsește pe măsurarea internă a capitalului intelectual, pe baza căru ia se
conceptualizează valoarea organizațională și performanțele.
Capitalul intelectual supus analizei, în acest caz, este împărțit în trei forme: a)
uman; b) structural și c) aferent clienților/consumatorilor (vânzări).
În privința capitalului uman, cu aj utorul celor 164 de unități metrice de măsurare
se examinează: capabilitățile, sarcinile, experiența lucrătorilor și a managerilor,
creativitatea și inovativitatea dovedită de manageri și executanți, competența colectivă.
Capitalul structural este cel ce oferă suportul operațional pentru capitalul uman
și cuprinde măsurarea proceselor organizaționale, a tehnologiilor, procedurilor, surselor
de informare/informații, înregistrând drepturile de proprietate intelectuală.
Capitalul aferent clienților/consumato rilor se referă la valorile existente în firmă,
care asigură relațiile acesteia cu clienții, distribuitorii, canalele de piață sau cu alți
parteneri asociați.
Caracteristica de bază a modelului este le gată de faptul că în măsurători nu se
iau în considera re elemente de dinamism (fluxurile dinamice ale entității), ci rezultatele
din utilizarea efectivă a acestora (de exemplu, în mod eronat dotarea cu tehnologii de
informatizare -computerizare ar da impresia deținerii de capital intelectual în cadrul
organiza ției, când în fapt, doar rezultatele folosirii tehnicii respective conduc la
competitivitate, bazată pe active de cunoaștere).

A2.) Modelul Value Chain Scoreboard (VCS) (A2)
Se bazează pe folosirea indicatorilor ne -financiari, aferenți ciclului de
dezvo ltare ( figura 4.20 .). [14 rp ]

117

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.20 . Reprezentarea principială schematică a modelului Value Chain Scoreboard
(VCS) (A2) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Aceștia sunt organizați în trei categorii, înfățișând tend ințele din a)
descoperire/învățare, b) implementare și c) comercializare.
Dispunerea matricială a indicatorilor în cauză oferă rapoarte ce exprimă
nivelurile de performanță atinsă, bazată pe activele de cunoaștere.

A3.) Modelul Intangible Asset Monitor (IAM) (A3)
În prim planul examinărilor se pun competențele personalului firmei /organizației, care, în
fazele primare, reprezintă sursa unică generatoare de profit . (figura 4. 21) [14 rp ]

CCIICCLLUU DDEE DDEEZZVVOOLLTTAARREE

IImmpplleemmeennttaarree
CCoommeerrcciiaalliizzaarree
MMaattrriiccee

ccuu iinnddiiccaattoorrii

nneeffiinnaanncciiaarrii

RRaappooaarrttee

iitteerraattiivvee IInnddiiccaattoorrii
nneeffiinnaanncciiaarrii ddee
îînnvvăățțaarree
IInnddiiccaattoorrii
nneeffiinnaanncciiaarrii ddee
iimmpplleemmeennttaarree
IInnddiiccaattoorrii
nneeffiinnaanncciiaarrii ddee
ccoommeerrcciiaalliizzaarree
CICLU DE DEZVOLTARE DDeezzvvoollttaarree//ÎÎnnvvăățțaarree

118

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4 .21. Reprezentarea principială sc hematică a modelului Intangible Asset Monitor
(AM) (A3) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Pe măsură ce are loc convertirea competențelor în elemente structurale de
externalitate (produse, servicii, bunuri pentru distribuție/consum), se consolidează setul
de obiective strategice ale firmei/organizației
În esență , se măsoară 1) creșterea, 2) înnoirea, 3) eficiența și 4) stabilitatea în
cadrul firmei/organizației, însă este pus în evidență distinctă rolul jucat de cunoașterea
deținută de personalul uma n angajat, care inițializează generarea profitului.
În context, se constată existența a trei tipuri de active intangibile: (AI)1 = active
intangibile reziduale, constând din competențele individuale ale angajaților RReezzuullttaattee PPeerrssoonnaalluull ddiinn ffiirrmmăă // oorrggaanniizzaațțiiee
CCoommppeetteennțțee

((AAII))22
((ssiimmiillaarriittăățții ccuu
„„ccaappiittaalluull
oorrggaanniizzaațțiioonnaall””)) EElleemmeennttee ddee eexxtteerrnnaalliizzaarree
((33)) ((AAII))33
((ssiimmiillaarriittăățții ccuu ccaappiittaalluull
ppeennttrruu cclliieennțții //
ccoonnssuummaattoorrii))

SSeelleeccttaarreeaa iinnddiiccaattoorriilloorr ssttrraatteeggiiccii OObbiieeccttiivveellee ssttrraatteeggiiccee aallee ffiirrmmeeii//oorrggaanniizzaațțiieeii
CCoonnssttaattaarree::
CCrreeșștteerree ÎÎnnooiirree EEffiicciieennțțăă SSttaabbiilliittaattee (2)

119

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

RReețțiinneerreeaa ddaatteelloorr ddee ppeerrffoorrmmaannțțăă

RReessuurrssee
UUmmaannee
((RRUU))
RReedduucceerreeaa
CCoossttuurriilloorr
CCoo((RRUU)) ((CCoossttuurrii)) CCoonnttrriibbuuțțiiii
llaa rreedduucceerreeaa
ccoossttuurriilloorr
DDiiffeerreenn–
țțiieerrii
ssoocciiaallee
AAccttiivvee
uummaannee
((ddee
ppeerrssoonnaall))
CCoolleeccttaarree ddaattee (necontabilizate în lista de valori ale firmei/organizației); (AI)2= activele intangibile
aferente expresiei structurii interne a firmei/organizației și (AI)3= activele intangibile
aferente expresiei structurii externe firmei/organizației (de externalități).
Modelul tratează managementul și cult ura firmei/organizației ca părți ale
structurii interne ale acesteia.
În cadrul modelului oamenii sunt considerați singurii subiecți în afaceri și, ca
atare, toate elementele structurale interne și externe (de externalități) se supun acțiunilor
umane.
Indicatorii de măsurare a activelor de cunoaștere sunt adesea descriptori polari
(„bun” sau „rău”, „1” sau „0”), ceea ce conduce la rapoarte finale de apreciere
diferențiată a entităților productiv -economice.
A4.) Modelul Human Capital Intelligence (HCI) (A4)
În principal, în cadrul firmei/ organizației, resursele umane (RU) ocazionează
costuri specifice, iar pentru obținerea performanțelor se iau în calcul contribuțiile la
reducerea acestor tipuri de costuri ( figura 4.22 .). [14 rp ]

Fig. 4.22 . Reprezentarea principială schematică a modelului Human Capital Intelligence
(HCI) (A4) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

120

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Având în vedere potențialul de cunoaștere („dotarea” cu cunoaștere) diferențiat,
de la persoană la persoană, în cadrul firmei/orga nizației se măsoară scara de salarizare,
diferită în rândul resurselor umane, ocazie cu care se rețin datele de performanță.
În acest fel, activele de cunoaștere participă diferențiat la atingerea
performanțelor și obținerea avantajului competitiv.

A5.) Modelul Balanced Scorecard (BS) (A5)
În noua economie firmele/organizațiile au preocupări pentru glisarea activităților
lor în zone de interes strategic, fiind necesară aplicarea managementului strategic și
încadrarea în indicatori specifici de performanță strategică.
Modelul Balanced Scorecard se focalizează pe două direcții de măsurare: a) a
obiectivelor financiare (ca suport esențial pentru formalizarea capabilității firmei
/organizației) și b) a achiziției de active de cunoaștere pentru viitoarea crește re (figura
4.23.). [14 rp ]

121

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.23. Reprezentarea principială schematică a modelului Balanced Sco recard (BS) (A5) pentru măsurarea activelor de cunoașter

122

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Performanțele firmei /organizației sunt măsurate din următoarele perspective: 1)
a proceselor interne previzibile /previzionate; 2) financiară; 3) a clientului
/consumatorului, pentru distribuție /consum și 4) învățare (organi zațională, procesuală,
managerială ș.a.).
Capabilitatea de achiziție a activelor de cunoaștere pentru creșterea viitoare este
condiționată de formarea/acumularea de resurse financiare, mizând pe seturi de
indicatori de performanță regăsiți din obiectivele și managementul strategic al firmei.
Activele de cunoaștere intră în calcul cu ajutorul indicatorilor nefinanciari
(figura 4.24 .), [14 rp ], iar măsurările interne și externe determină aprecieri relativ
obiective ale ieșirilor și judecății subiective asupr a mărimii performanțelor.

Fig. 4.24 . Obținerea echilibrului între contabilitatea tradițională/managementul activelor
generale ale firmei/organizației și perspectivele complementare de lărgire a acestora cu
active de cunoaștere

123

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Între contabilitatea t radițională/management și elementele de caracterizare a
activelor de cunoaștere, respectiv între mărimile rezultatelor măsurărilor din
perspectivele internă și externă, prin modelul în cauză se propune instaurarea
echilibrului pe baze instrumentale, acțion ale și valorice.

A 6.) Modelul IC – Index (IC-I) (A6)
Se urmărește concentrarea tuturor (cvasi -totalității) indicatorilor individuali de
capital intelectual într -un „index unic” ( figura 4.25 .). [14 rp ]

Fig. 4.25. . Reprezentarea princip ială schematică a modelului IC-Index (IC -I) (A6)
pentru măsurarea activelor de cunoaștere
i(CI) = indicatori de capital intelectual; (U) = reunire de indicatori într -un index unic.
(Sp) = schimbări ale pieței;

i(ci) (U)

124

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În principal, se evidențiază dinamica indicatorilor de capital intelectual {i(CI)},
reuniți într -un tablou unic de tip „index”.
Luând în considerare schimbările pieței (± S p), rezultă că acestea sunt în
corelație cu schimbările de capital intelectual și invers.
Un număr de patru indicatori principali (capitalul de relații, de infrastructură, de
inovare și cel uman) se urmăresc la nivel individual, intrând sub incidența consolidării.
Schimbările suferite în index (modificări) atenuează specificitatea și amplasează
firma/organizația într -o „u niversalitate” comportamentală în privința acumulării și
folosirii cunoașterii.
Măsurând schimbările în indexul unic, respectiv în activul de
cunoaștere/capitalul intelectual, formalizat indicatorial de indicii de capital enunțați, se
deduc modificările î n valoarea de piață aferentă firmei/organizației, fiind relevată
participația cunoașterii la performanțele și în valoarea generală a entității.

Modele bazate pe metode de estimare directă a capitalului
intelectual (Grupa B)
Prin identi ficarea diferitelor elemente componente ale activelor de cunoaștere
este posibilă dete rminarea variației influențelor acestora, prin comparații între ele însele
și în raport cu variația fiecăreia în sine.
Alocând o valoare unitară financiară fiecărui eleme nt în cauză se obțin semnale valorice
specifice capitalului intelectual.
În conexiune cu fișele balanțiere iterative se poate formula un „standard compozit”,
estimat financiar sau numeric, pentru un anume activ de cunoaștere.
Trăsăturile principale ale mo delelor din Grupa B se referă la oportunitatea
combinării evaluărilor financiare cu cele nefinanciare în privința estimării mărimii și
calității activelor de cunoaștere.
În acest fel se obțin imagini de stare aferente firmei/organizației bazate pe
„evenime nte de măsurări directe a activelor de cunoaștere/capitalului intelectual”.

125

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În schimb, evaluările obținute cu ajutorul modelelor din această grupă sunt
marcate de rezerve în ceea ce privește comparația lor cu „nivelurile cele mai bune de
dimensiune și cali tate a activelor de cunoaștere/ capitalului intelectual”.
Folosind numeroase date financiare și nefinanciare, este necesar efort
semnificativ pentru analize și judecăți de distincte valoare cât mai obiectivate.
Sistematizarea modelelor bazate pe metode d e estimare directă a capitalului
intelectual este redată în figura 4.26 . [14 rp ]

Fig. 4.26 . Sistematizarea modelelor de măsurare a activelor de cunoaștere bazate pe metode de estimare directă a
capitalului intelectual

126

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În principal, se desprind următoarele aspecte constitutive/ de elemente cheie:

B1.) Modelul Total Value Creation (TVC) (B1)
În cadrul firmelor/organizațiilor se întâlnesc activități planificate notate {(AP) a;
(AP) b; …, (AP) n} și diferite fluxuri de tip „ cash flow ” notate {(CF) 1; (CF) 2; …, (CF) n}
(figura 4.27 .). [14 rp ]

Fig. 4.27 . Reprez entarea principială schematică a modelului Total Value Creation
(TVC) (B1) pentru măsurarea activelor de cunoaștere
(Cr)a

((CCFF))11
EEvveenniimmeennttee ((eeaa))
((AAPP))aa

ma)r(C
m
a)AP(

((CCFF))22
EEvveenniimmeennttee ((eebb))
((AAPP))bb

m
b)r(C(Cr)b
m
b)AP(

((CCFF))nn
EEvveenniimmeennttee ((eenn))
((AAPP))nn

mn)r(C
m
n)AP((Cr)n Firma/organizația

127

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Creațiile {(C r)a; (C r)b; …, (C r)n}contribuie prin evenimentele {(e a); (e b); …, (e n)}
la reducerea eforturilor de „curgere a fluxurilor cash ”, fiind posibile modificări ale
activităților planificate cu ajutorul mărimilor de creație/cunoaștere adăugate {(C r)am;
(Cr)bm; …, (C r)nm}.
În acest fel, se obțin noi activități planificate {(AP) am; (AP) bm; …, (AP) nm}, care
influențează performanțele firm ei/organizației.
Se constată că valoarea totală creată, în fapt măsurată, cuantificată, prin
suplimentarea cunoașterii marchează pozitiv evoluția entității productiv -economice.

B2.) Modelul The Value Explorer (TVE) (B2)
În cadrul unei firme/organizații s e întâlnesc competențele de bază {(C 1); (C 2);…,
(Cn)} (figura 4.28 .). [14 rp ]

Fig. 4.28 . Reprezentarea principială schematică a modelului The Value Explorer (TVE)
(B2) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

128

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Procedând la „infuzia” de noi elemente în fi rmă, din rândul cărora se evidențiază
cunoașterea explicită și cea tacită, se constată formarea/apariția de noi competențe
{(NC 1); (NC 2);…, (NC n)}.
Măsurând diferențele de competențe (între cele noi și cele vechi, existente)
rezultă elemente ce cuantifică determinări ale cunoașterii în acest proces transformativ,
marcând reconfigurări sau creșteri ale activelor de cunoaștere/a potențialului intelectual.

B3.) Modelul Accountig for the Future (AFTF) (B3)

Orice firmă/organizație înregistrează operaționalitat ea unui flux „ cash-flow”,
care exprimă potențialul său de funcționare în atingerea scopurilor, îndeplinind
misiunea pentru care a fost înființată.
Adăugarea de cunoaștere (K i), respectiv creșterea activelor de cunoaștere, pot fi
urmărite secvențial, pe seg mente calculate pe perioade (timpi) (t i) viitoare ( figura 4.29 .).
[14 rp ]

129

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Firma / organizația (C-f)1 (C-f)2 (C-f)n

((tt00)) ((tt11)) ((tt22)) …… ((ttnn))
((ttffmm))

……

((++KK11)) ((++KK22)) ((++KKnn))
((KK00))
((KKffmm))
Fig. 4.29 . Reprezentarea principială schematică a modelului Accountig for the Future
(AFTF) (B3) pentru măsurarea activelor de cunoaștere
(to); (t fm) = timp inițial, respectiv timp final de măsurare;
(Ko; (K fm) = volum de cunoaș tere/mărimea activelor de cunoaștere de pornire (inițială), respectiv
finală de măsurare

130

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Cash -flow-urile segmentate {(c -f)1; (c-f)2, …, (c -f)n} sunt astfel operaționalizate,
încât la nivelul firmei/organizației să se producă valoare adăugată de cunoașter e:

n (Kn)
(Kfm) = ∑ K 1 (4.1)
i=1 (Ko)

Adăugarea de valoare (cunoaștere) pe fiecare perioadă de cash-flow segmentat
facilitează procesul de mă surare a cunoașterii prin diferența între mărimile finale față de
cele inițiale, de pornire.

B4.) Modelul Citation Weighted Patents (CWP) (B4)
În cadrul firmei/organizației se constată existența unui număr inițial de patente
(Np), obținute din cercetare -dezvoltare (C -D), pe baza costurilor (C p). Acestea oferă
starea de performanță de bază (P o) a entității respective.
Realizând noi cheltuieli pentru cercetare -dezvoltare (C1
p) se obține
suplimentarea numărului inițial de patente, care ajunge la nivelul (N1
p). La rândul lor,
acestea oferă starea de performanță superioară (N1
p), prin diferența adiționată (∆P i).
Acest proces de inovare, exprimat prin creșterea numărului de patente în cadrul
firmei/ organizației, este generator de impact (I C-D) de tip (C -D) asu pra procesului
general de dezvoltare a firmei/organizației (D f).
În principal, se urmărește strict analitic volumul veniturilor obținute la etapa (1),
respectiv la etapa (2), influențate de apariția și operaționalizarea volumică a patentelor
suplimentare r ezultate din (C -D), vizând maximizarea performanțelor (P n) (figura 4.30 )
[14 rp ]:

(N1
p) – (No
p) = + N p → max P n (4.2)

131

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.30 . Reprezentarea principială schematică a modelului Citation Weighted
Patents (CWP) (B4) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Generalizând, exprimarea modelistică este:

| Vi
p > V p| > |Ci
p> Co
p| (4.3)

∆Ni
p → Pi
n

132

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Veniturile obținute, mai mari decât costurile de cercetare -dezvoltare, arată
normalitatea recuperării cheltuielilor.
Diferențele între valorile finale și cele inițiale, sau de etapă, înfățișează mărimile
cunoașterii adăugate, măs urate cu ajutorul complexului de indicatori, care semnifică
dezvoltarea prin mărimea nouă a activelor de cunoaștere.

B5). Modelul Technology Broker (TB) (B5)
În cadrul firmei/organizației, capitalul intelectual este „pus în mișcare” pentru a
influența pr oprietatea intelectuală, resursele umane și activele fizice (infrastructura)
(figura 4.31 .). [14 rp ]

Fig. 4.31 . Reprezentarea principială schematică a modelului Technology Broker (TB)
(B5) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Se delimiteaz ă 4 grupe (1; 2; 3; 4) de capital intelectual (categorii) asupra cărora
se pun 20 de întrebări referitoare la necesități/ cerințe/ nevoi de creștere a acestuia.
Odată obținute răspunsurile (soluțiile), operând creșterea capitalului intelectual
cu proporții cunoscute (măsurate), acestea vor determina influențe asupra celorlalte
componente activale ale firmei/organizației.

133

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Asupra acestora se aplică un chestionar cu 178 de întrebări pentru evidențierea
rezultatelor calitative (a noilor rezultate, din influenț e).
Se compară „piața” cu „noua piață influențată pozitiv de cunoașterea adăugată”,
care, în context este măsurabilă în activele de cunoaștere favorabil reconfigurate.

B6). Modelul Inclusive Valuation Methodology (IVM) (B6)
În cadrul firmei/organizației se întâlnește o valoare totală/de ansamblu a acesteia
(VF/ o), care marchează valoarea de afacere (V A), operațională a acesteia ( figura 4.32 .).
[14 rp ]

Fig. 4.32 . Reprezentarea principială schematică a modelului Inclusive Valuation
Methodology (IVM) (B6 ) pentru măsurarea activelor de cunoaștere (*)

134

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Totodată, există o valoare a capitalului intelectual (V CI), rezultată din evaluarea
mărimii influențelor date de capitalul intelectual (CI).
În cadrul entității se cunosc în formule clasice, obișnuite) mărimile/ măsurile/
măsurătorile monetare (M m).
Din toate aceste elemente descriptive, se poate evidenția mulțimea de tipuri de
valori ale entității, respectiv:
– valoarea intrinsecă a firmei/organizației (V in), din rezultatele de efectivitate
internă a entității (R ei);
– valoarea extrinsecă a firmei/organizației (V e), rezultată din ce oferă entitatea
către interiorul/exteriorul său (R ef);
– valoarea instrumentală a firmei/organizației (V is), care este determinantă
pentru impactul asupra mediului ambiant competitiv ( Imc) dat de entitatea în cauză.
În baza celor de mai sus, în cadrul firmei/organizației se formalizează „ cash-
flow”-uri compuse, cu influențele date de capitalul intelectual:

Vad = Vm
ad * Vi
ad (4.4)

în care: V ad = valoarea adăugată de ansamblu;
Vm
ad = valoarea adăugată din exprimările monetare;
Vad = valoarea adăugată din exprimările intangibile (de cunoaștere).
Noile active de cunoaștere, îmbogățite cu valoare adăugată, exprimă
determinarea va lorii adăugate de ansamblu, prin influența măsurată a cunoașterii
suplimentare.

B7.) Modelul Intellectual Asset Valuation (IAV) (B7)
Proprietatea intelectuală (P i) existentă în cadrul unei firme/organizații (F/o)
poate fi modificată (creștere) prin adăug area valorilor cuantificate (+∆P i) (figura 4.33 .).
[14 rp ]

135

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

)P(M i
)D(f
)K(i
)P(*)P(Mi i
)/F( 0
)P(i

Fig. 4.33 . Reprezentarea principială schematică a modelului Intellectual Asset
Valuation (IAV) (B7) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Mulțimea elementelor de proprietate in telectuală M(P i), completată cu
suplimentul de cunoaștere (+K i), prilejuiește dezvoltarea firmei/organizației (D f), prin
reconfigurarea dimensională pozitivă a activelor de cunoaștere.

Modele bazate pe estimarea capitalizării pieței cu capital intelectual
(Grupa C)
Modelele din această grupă (C) se bazează pe capitalizarea pieței , folosind
cunoașterea drept „substanță capitalizatoare”.
În competiția dintre firme, pe piață se pot identifica diferențele între firmele
care sunt capitalizate diferit din pun ct de vedere al cunoașterii ( figura 4.34 .). [14 rp ]

136

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.4.34 . Modelul evaluării diferențelor pe piață între agenții economici deținători de
capital de cunoaștere (active de cunoaștere) și capital fizic -material în proporții diferite,
variabile

Rezultă că, între activele fizice -materiale (A FM)i dintre firme se pot înregistra
(măsura) diferențele/diferențierile ± (Δ FM)k, iar între cele de cunoaștere (AC) i se observă
valorile ± Δ(AC) j.
Totodată, diferențele se pot exprima ca ponderi/proporții într e activele fizice –
materiale și cele de cunoaștere din interiorul firmei.
Expresia modelistică a diferențierilor (δ; Δ) se regăsește în sistemul:

δ (A FM)i ± Δ (A FM)k
δ (AC) i ± Δ (AC) j
(AFM)i (AFM)i±1 (4.5)
(AC) i (AC) i±1
δ (F 1; F2) ± (Δ kj)

Prin compunerea dimensională a mediului economic pe areale (clusteri sau
subrețele), care găzduiesc entități productiv -economice și de distribuție/consum, se

137

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

obțin date agregate în privința capitalu lui intelectual și a activelor de cunoaștere, cu
relevanță la nivel național.
Metodele din această grupă oferă o bună ilustrare a valorilor financiare ale
capitalului intelectual, ocazionând obținerea de comparații între agenții economici, din
perspectiva capitalizării și operaționalizării cunoașterii.
În schimb, nu se obțin suficiente sau relevante date/informații despre
componentele contributive la conturarea valorii capitalului intelectual, din cauza
concentrării preponderente asupra elementelor financia re/monetare în procesele de
măsurare.
Sistematizarea în premieră a modelelor bazate pe estimarea pieței cu potențial
intelectual este redată în figura 4.35. [14 rp ]

138

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.4.35. Sistematizarea modelelor de măsurare a activelor de cunoaștere bazate pe estimarea capitalizării piețe cu poten țial
intelectual

139

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

FF//OO
(-Vp) (+V p)
(Vpr)

+
+

((AAFF))//((CCTT))
((ccaappiittaall
ttaannggiibbiill))
((CCaappiittaall
iinnttaannggiibbiill))

++

++ (CI) r
(CI) e
(ACD) RRaappoorrttaarree llaa::
RRaappoorrttaarree llaa::

((RR11))

((RR22))

((RR33))

((RRii))

((RRnn))

+(
Ri)

În principal, se rețin următoarele aspecte constitutive/de elemente -cheie ale
modelelor în cauză:
C1). Modelul Investor Assigned Market Value (IAMV) (C 1)
Se constată că o firmă/organizație (F/o) are o valoare reală (V pr) însă aceasta
variază în raport cu piața (valorile de piață ± V p) (figura 4.36 ). [14 rp ]

Fig.4.36 . Reprezentarea principială schematică a modelului Investor Assigned Market
Value (IAMV) (C 1) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

În context, modelul prevede raportarea valorii reale a firmei/organizației ca
sumă constituit ă din activele fizice -materiale (capitalul tangibil) (AF)/CT), capitalul
intelectual realizat (CI) r, capitalul intelectual consumat/erodat (CI) e și avantajul
competitiv durabil/sustenabil (ACD).
Totodată, se realizează și varianta raportării valorii de pi ață la suma elementelor
menționate.

140

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Se obțin valori ale raporturilor respective (R i), iar între acestea se rețin
diferențele dimensionale și calitative ± (∆R i).
În acest fel, pe baza diferențelor cuantificate se înfăptuiește înlăturarea
nedeterminărilor în privința participării cunoașterii la constituirea activelor totale ale
firmei/organizației, inclusiv a activelor de cunoaștere.

C2). Modelul Market to Book Value (MBV) (C2)
Întotdeauna o firmă/organizație are o valoare contabilă reală (V cor). Această
valoare, aproape niciodată nu este cunoscută în mod real, cu precizie/exactitate cvasi –
perfectă.
Față de această valoare contabilă reală se poate întâlni varianta valorii contabile
excedente a firmei/organizației, în care capitalul tangibil {(AF)/(CT)}(+)
1 depășește
contururile reale ale valorii contabile calculate.
În egală măsură, pentru capitalul tangibil, se poate întâlni situația de exprimare
prin valoarea contabilă de deficit {(AF)/(CT)}(-)
2 (figura 4.37 .). [14 rp ]

Fig. 4.37 . Reprezentarea principială schematică a modelului Market to Book Value
(MBV) (C2) pentru măsurarea activelor de cunoaștere Calcul contabil
{(AF)/(CT)}
)(
1

{(AC)}
)(
1

{(AF)/(CT)}
)(
2

{(AC)}
)(
2
(+V co)
(+V cor)
F/0
(-Vco)

141

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

FF//OO

FF//OO (+V co)
(Vcor)
CCaallccuull ccoonnttaabbiill

min

max

)(
1CT/AFC
)(
1 AC
{Profit} Pentru capitalurile intangibile, calculate în formulă excedentară sau de deficit,
notate {(AC)}+
1, respectiv {(AC)}(-)
2, calculele contabile arat ă diferențieri față de
valoarea contabilă reală.
Exprimarea modelistică generalizată este:

Vcor = ± ∆ |{(AF)/(CT)}(±)
i ; {(AC)(±)
i}| (4.6)

În acest fel, are loc contribuția la înlăturarea ne determinărilor în cuantificarea
activelor de cunoaștere.
C3). Modelul Tobins’s Q (T’sQ) (C3)
Se constată că într -o firmă creșterea capitalului intelectual, respectiv a activelor
de cunoaștere (maximizarea valorii), concomitent cu reducerea costurilor act ivelor
fizice -materiale (tangibile) (minimizare) determină apariția unei valori contabile
suplimentare față de valoarea contabilă reală a firmei/organizației (V cor) (figura 4.38 .).
[14 rp ]

Fig. 4.38 . Reprezentarea principial ă schematică a modelului Tobin’s Q (T’sQ) (C3)
pentru măsurarea activelor de cunoaștere

142

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În esență, se urmărește obținerea profitului mizând pe creșterea capitalului
intelectual, respectiv a influenței generate de activele de cunoaștere în rezultatele final e
(ieșiri), concomitent cu operaționalizările obișnuite, cunoscute ale capitalului tangibil
intrat sub incidența reducerii (minimizării) costurilor aferente.
În acest fel se evidențiază în mod determinat mărirea și rolul cunoașterii/
activelor de cunoașter e în procesul de producție/reproducție și distribuție/consum.

Modele bazate pe estimarea veniturilor din activele de cunoaștere
(Grupa D)
Modelele din Grupa D vizează compararea veniturilor din activele de cunoaștere
în articularea lor operațională cu act ivele tangibile ( figura 4.39 .). [14 rp]

Fig. 4.39 . Algoritmul estimării veniturilor din influențele activelor tangibile și
intangibile

Procedând la operaționalizarea alocațiilor financiare în cadrul unei
firme/organizații se constată că activele tangibi le (AT) și cele intangibile (A in)

143

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

caracterizează semnificativ costul general al capitalului, respectiv (C c)T din tangibile și
(Cc)in din intangibile.
Corespunzător se obțin venituri din tangibile respectiv intangibile , regăsite în
veniturile industriale (V ind), a căror variabilitate dimensională (± ∆) este asigurată de
variabilitatea participării capitalului intelectual/activelor de cunoaștere/a cunoașterii la
producție/reproducție și distribuție/consum.
Rata valorilor obținute din venituri tangibile (R vt) se compară cu rata valorilor în
creșterea economică obținută din venituri intangibile (R vin).
Modelele din această grupă sunt potrivite pentru demersurile înlăturării
nedeterminării activelor de cunoaștere aferente firmelor din unele areale specializate
(clusteri, sub -rețele), ele arătând, în principal, valoarea financiară a capitalului
intelectual, folosind formule contabile cunoscute.
În schimb, nu se conturează date/informații despre influențele date de
componentele capitalului intelectual și a celor din activele de cunoaștere.
Totodată, aceste tipuri de modele nu au relevanța necesară pentru înlăturarea
nedeterminărilor prin măsurări la nivel național ale capitalului intelectual/activelor de
cunoaștere.
Sistematizarea modelelor de măsurare bazate pe esti marea veniturilor din
activele de cunoaștere este redată în figura 4.40 . [14 rp]

144

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig.4.40. Sistematizarea modelelor de măsurare bazate pe estimarea veniturilor din activele de cun oaștere

145

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

((RRUU))
((CCRRUU))

((SS))

((AARRUU)) (-)
(+) (-) ((PP))
((CCII)) (+)
(-)
(-)
(+) D1). Modelul Human Resource Costing & Accounting (HRCA) (D1)
În cadrul unei firme/organizații (F/o) se întâlnesc resursele umane (R u), care
constituie activele de per sonal de management și execuție (ARU) ( figura 4.41). [14 rp]

Fig. 4.41 . Reprezentarea principială schematică a modelului Human Resource Costing
& Accounting (HRCA) (D1) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Este cunoscut faptul că, în m od obișnuit, resurselor umane le este asociat
intrinsec capitalul intelectual (CI).
Costurile resurselor umane (C RU) influențează „în negativ” profitul (P), prin
volumul salariilor (S) cheltuite.
În schimb, creșterea capitalului intelectual (acumularea și depozitarea de
cunoaștere la „același personal”, salarizat fiind la același nivel inițial) contribuie la
creșterea profitului.
Aspectul evolutiv enunțat este urmare a faptului că se obține valoare
suplimentară pe baza cunoașterii prin operaționalizarea pr oducției/reproducției și

146

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

distribuției/consumului provenite de la aceleași resurse umane, însă îmbogățite cu un
„supliment de cunoaștere”.

D2). Modelul Knowledge Capital Earning (KCE) (D2)
În cadrul firmei/organizației (F/o) se întâlnesc activele calculat e contabil (A co)
(figura 4.42 ). [14 rp]

Fig. 4.42 . Reprezentarea principială schematică a modelului Knowledge Capital
Earning (KCE) (D2) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

În context, intrările generale au corespondență în ieșirile generale (o).
Se constată că se întâlnesc ieșiri din activele calculate contabil, provenite din
influențele date de activele tangibile O{p(AT)}.
Din capitalul intelectual se determină influențele date de ieșiri din „părțile de
cunoaștere” acumulată în cadrul firm ei.

D3). Modelul Economic Value Added (EVA) (D3)
Capitalul intelectual (CI) în cadrul unei entități organizate se poate manifesta
productiv sau neproductiv (figura 4.43 ). [14 rp]
(i)

((AAccoo))

((CCII))

O{p(AT)}
O{p(CI)} (o)
(CI)

147

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.43 . Reprezentarea principială schemati că a modelului Economic Value
Added (EVA) (D3) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Se observă că practic valoarea intangibilă (V in) contribuie la obținerea profitului
(P).
Se deduce că această valoare, care este rezultatul manifestării productive a
capitalului intelectual, are influență pozitivă asupra performanțelor firmei, prin reflexia
cunoașterii suplimentare în operaționalizări productiv -economice.
În același context, „neproductivitatea capitalului intelectual” afectează negativ
performanțele ent ității.

D4). Modelul Value Added Intellectual Coefficient (VAIC) (D4)
Capitalul intelectual (CI) se află în articulări (A i) cu cel „structural”, „în
angajament” cu cel „uman”, care la rândul lor se regăsesc în relaționări specifice (R i)
(figura 4.44). [14 rp]

((CCII))
VVaallooaarree iinnttaannggiibbiillăă
((VViinn))

((PP))
PPeerrffoorrmmaannțțaa ffiimmeeii // oorrggaanniizzaațțiieeii
NNeepprroodduuccttiivv PPrroodduuccttiivv ((++))
((++oo))

148

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Fig. 4.44 . Reprezentarea principială schematică a modelului Value Added Intellectual
Coefficient (VAIC) (D4) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

Din articulările și relaționările menționate, cu ajutorul unei mulțimi de
coeficienț i specifici {Coef (1); Coef (2),…,Coef (n} rezultă niveluri diferite de eficiență a
firmei/organizației (F/o) din influențele date de cunoaștere.

D5). Modelul Calculated Intangible Value (CIV) (D5)
În firma/organizația (F/o) se identifică activele tangibile de bază (AT) B, care, în
principal, reprezintă suportul pentru producerea veniturilor (V) ( figura 4.45 .). [14 rp]

Fig. 4.45 . Reprezentarea principială schematică a modelului Calculated Intangible
Value (CIV) (D5) pentru măsurarea activelor de cunoaștere

149

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Dacă se adaugă participația/participarea activelor intangibile la obținerea
veniturilor, rezultă că această influență poate fi dedusă din diferența dintre mărimea
performanței finale/generale a firmei/organizației {P(f/o)} și mărimea cuantificată prin
procedee clasice de calcul a performanței din activele tangibile {P(AT)}.

P(AIT) = {P(F/o)} – {P(AT)} ( 4.7)

Profitabilitatea investiției în cunoaștere {P(AIT)} exprimă angajamentul e ntității
în efortul de formalizare/creștere a activelor de cunoaștere.

150

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL V. GESTIUNEA CORPORATIVĂ A AVU ȚIEI CULTURALE
ROMÂNE ȘTI

5.1. Guvernarea corporativ ă culturală
Mediul cultural european în spațiile naționale ale țărilor me mbre dezvoltate
prezintă angajamente strategice în primul sfert al veacului prezent pentru 1) creșterea
economică și culturală, 2) instaurarea marilor tendin țe culturale de sinteză, care cu
ajutorul integrării europene și a globalizării devin dominante, aș ezate peste liniile
culturale na ționale și 3) finanțarea deficitelor de tendin țe programate în sfera culturii.
Autodefinirea culturală regională încurajată substanțial în ultimele decade ale
evoluției economico -socială în Europa și România este pe cale să fie instaurată ca
sistem operațional și conceptual în condițiile în care controlul economic printr -un
management non -corporativ tinde să se instaureze pe o bază de resursemateriale tot
mai redusă, însă pe o nouă bază de resurse de cunoa ștere tot mai larg ă, odată cu
trecerea la societatea bazată pe cunoaștere și acceptarea rezultatelor/efectelor integrării
și globalizării.
În cultura globală contemporană progresul conven țional, asimilat identitar cu
avansul, cu mersul înainte spre un anume orizont, generea ză complexitate
comportamentală spirituală, uneori derutantă, ceea ce impune o nouă manieră de
gândire pentru soluționarea decizională și transparentă a problemelor de angajament
cultural colectiv, societal.
Schemelor clasice de abordare a complexității cu lturale li se opun în prezent
elementele de gândire, trăire și sentimentalism global, integrativ.
Sistemul cultural românesc, pe platforma temporală a anului 2015, este încă
formalizat prin valori identitare, proprii.
Diferite decizii, chiar din sub -domen ii culturale autohtone înguste, specializate,
au șanse tot mai mari de a fi generalizate sub impulsul tendin ței dominante integrative
în spațiul cultural european, deoarece rezolvările provin din scheme, tehnici, metode
ș.a. care în contemporaneitate sunt caracterizate de capacitatea tot mai înaltă de a lua în

151

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

considerare multitudinea de factori interrelaționați ce domină sistemele spirituale și
sociale.
Pentru observarea viitorului apropiat, pe termen mediu și lung aferent culturii/
valorilor culturale rom ânești, din perspectivele organizării și conducerii integrative, se
dovedeșe însă importantă colecția de rezultate ale gândirii culturale și mentalisticii
autohtone pe parcursul istoric al devenirii generale a modelului cultural propriu.
În contextul exami nativ istoric, R. Bacon (1214 -1292) a formulat ideea științei
bazată pe percepție și observație directă din natură.
Roger Bacon supranumit "Doctor mirabilis", a fost unul dintre cei mai importan ți
filozofi ai evului mediu timpuriu, aducând contribu ție la dezvoltarea științei prin
promovarea metodei experimentale , afirmând: " Fără experien ță nu se poate cunoa ște
nimic temeinic. Există două maniere de a ajunge la cunoa ștere: prin ra ționament și prin
experiență. Numero și sunt cei ce au dovezi despre ceea ce poate fi cunoscut, dar cum ei
nu fac experien țe… nu pot evita ce este dăunător ". "Cel ce dore ște să se bucure fără
nicio umbră de îndoială de adevărurile aflate la baza fenomenelor trebuie să știe cum
să se dăruiască experimentului ". (//ro.org/wiki/Roger_Bacon).
J. Kepler (1571 -1630) și Galileo Galilei (1564 -1642) introduc și obțin recunoașterea
publică a importanței matematicii, care permite abstractizarea realității concrete.
René Decartes (1596 -1650) evidențiază într -o manieră impresionantă imaginea
organismului uman (ființei), care nu este altceva decât un „mare mecanism”.
I. Newton (1643 -1727) își fondează viziunile ce pot justifica fizica pe principii legate
de mișcare, ceea ce modifică radical maniera de abordare a deciziilor în context dinamic, mai
larg, complex.
P. Laplace (174 9-1829) identifică știința față în față cu omul (în situația
contemporană, managerul) ca fiind o „mașină neînsuflețită”.
Începutul secolului al XX -lea este marcat de „dominația economicului”, în care
gândirea pentru decizii este matematizată, mai exactă, c uantificatoare, cauzală, analitică,
mecanică, materialistă.

152

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Ceea ce nu intră sub incidența măsurării sau reprezentării matematice era sortit să fie
neglijat în câmpul cercetărilor.
Era timpul în care fiecare obiect de studiu, fenomen, flux ș.a. pentru a fi supus actului
decizional suferea separări în părți infime, fiind căutate între ele legăturile cauzale liniare,
unice.
La mijlocul secolului al XX -lea, teoria sistemelor și ecologia, apărute ca „științe
noi”, au scos în prim plan pluralismul înfățișării ac eluiași răspuns (soluție) de către mai
mulți cercetători (curente).
Științelor reducționiste li se alătură cibernetica, drept instrument explicativ, folositor
în procesul luării deciziilor.
În fapt, a apărut un nivel științific nou, supra -disciplinar, care a condus la complicarea
metodelor de organizare și conducere a sistemelor productiv -economice și sociale, în
ansamblu.
J. de Rosnay (1975) și F. Vester (1980) introduc noțiunea de „biocibernetică”, drept
argument pentru o dezvoltare mai accentuată a teori ei sistemelor.
Inițiativele de dezvoltare culturală survin, așadar, pe fondul vectorilor
rezultanți/compuși de avans impuși de marile entități cu mari culturi
rețelizate/clusterizate în spa țiul european comunitar la început de veac XXI.
În esență, ceea ce se lansează ca provocare de studiu în lucrarea de față,
respectiv “ gestiunea corporativă culturală”, semnifică un anume tip de „birocrație
nouă”, însă pe fond spiritual, creativ, organizațional și comportamental deviant pozitiv .
În fapt, gestionarea avuț iei culturale impune o anumită re -birocratizare a
domeniului. Debirocratizarea clamată/ cerută general și imperativ în mediul
economico -social contemporan, inclusiv în cultură, este favorizantă (prin devianță
negativă) alternativelor dereglementative cult urale în contrasens cu gestiunea
corporativă.
În fond, nu avansăm ideea birocratizării/de -birocratizării crea ției, exprimării,
libertății ș.a, ci clamăm re -birocratizarea corporativă a gestionării avu ției culturale
naționale, ca “materialitate” de cun oaștere reală și trăire colectivă.

153

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În mediul cultural și social din țările – membre dezvoltate ale Uniunii
Europeane, precum și din cele aflate în tranziție pentru integrare, se întâlnesc deja
situații strategice și operaționale privind creșterea cultural ă sustenabilă, iar apariția
marilor linii culturale integrative prin proiecte europene lansate în domeniu, în
condițiile programării integrării europene și a globalizării, devine dominantă pentru
mediile cultural -spirituale în plan național și regional, in ternațional.
Într-un asemenea cadru, se simte necesitatea de a elabora reguli noi de
funcționare a sistemelor de gestionare a avu țiilor culturale na ționale, nu ca un afront ori
rezistență în fața noului val de omogenizare, ci ca o variantă de păstrate, „ conservare
vie” a culturii și avuției cultuirale autohtone pentru a fi distinct contributivă la cultura
europeană.
În gestionarea organizațiilor culturale (mai ales ale celor considerate
convențional mari), se constată că au apărut situații cu poten țial de afi catalogate ca
incorecte, uneori neetice ale comportamentului interdominant între culturile popoarelor
europene. Este vorba de situa ții decizionale și de deciden ți care, prin atitudini de
autarhizare, secesionisate, de factură cultural -etnică exace rbată reprezintă factori de
risc în mediul social -economic general al Europei unite.
De aceea, se resimte puternic cerința de a stabili noi perspective în legătură cu
metodele actuale de gestionare a avuției culturale , luarea de atitudine față de felul
frecvent incorect de acțiune al managerilor culturali din arealele gândirii extreme, în
raport cu mediul cultural competițional global.
Definirea noțiunii de gestiune corporativă reprezintă subiectul unor studii și
analize în domeniu, fiind justificate de necesitatea cunoașterii dimensiunilor cât și a
implicațiilor fenomenului deciziilor subiective, care determină disfunc ții, dezechilibrări
în sfera avu ției culturale la nivel național, internațional și european.
Pe această bază are loc înfățișarea nevoi i stabilirii unor acțiuni și măsuri
eficiente de prevenire și combatere a greșelilor în organizare și conducere a avuției
culturale .

154

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Dintre cauzele generice ale apariției deranjamentelor de management și a lipsei
operaționalizării gestiunii corporative a avuției culturale se rețin:
1) preocuparea cu precădere a deciden ților din organiza ții culturale pentru
propriile interese;
2) proprietarii entită ților culturale sunt separați de managementul
organizațional în domeniu;
3) decidenții acționează, frecvent, î n numele intereselor proprii și mai puțin în
interesul oamenilor și sistemului avuției culturale ;
4) costurile pentru acțiunile în cadrul direcțiilor de interes stabilite
aleorganiza țiilor culturale sunt suportate efectiv de planbul local, authton, nu de
decinenți.
Independența deciden ților culturali nu este întotdeauna respectată în
managementul organiza țiilor culturale care de țin, protejează, dezvoltă și/sau
promovează avuția cultural ș iar performanțele programate în organizare și conducere în
domeniu nu sunt atinse.
„Trăitorii”/ consumatorii de cultură au, frecvent, atitudine pasivă față de
problemele și evoluția organiza țională a gestiunii avuției culturale și, ca atare,
administratorii pot recurge la decizii subiective, nefundamentate, dăunătoare bun ului
mers al culturii române ști.
Se constată că, în prezent, activitățile culturale și „bunurile/ materialită țile”
bazate pe cunoaștere trebuie organizate și conduse într -o manieră diferită față de
formulele tradiționale.
Desfășurarea în serie a unor act ivități, acțiuni culturale ș.a. sub formă naturală,
aleatoare nu conduce, de regulă, la utilitatea convențională așteptată a rezultatelor ori
consecințelor acțiunii, procesului, fenomenului respectiv.
Aspectele de mai sus facilitează contributiv înțelegere a proceselor culturale
contemporane, generând alternative și opțiuni pentru diferite formule de organizare și
conducere a acestora și a avuției culturale, de această dată pe baze corporative.

155

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Ca atare, managementul corporativ a avuției culturale soluțion ează problemele
teoretice specific contemporaneității spirituale și asigură premise practice în procesul
fundamentării transparente și etice a deciziilor de gestionare, respectiv administrare a
resurselor culturale.
Pe această bază, se obțin formule de gâ ndire sistemică privind comportamentul
transparent și etic a organiza țiilor culturale și persoanelor, folosind tehnici și metode de
soluționare specifică, dar referențial asumată, a problemelor or ganizaționale și de
conducere a avuției culturale.
Se identi fică următoarele aliniamente principale de abordări și operaționalizări
care se întrezăresc pentru viitor prin managementul corporative a avu ției culturale:
– conducerea pentru a imprima direcție și scop;
– alegerea strategiei sustenabile posibile;
– punerea ac centului pe dezvoltare, experimentare și alocarea corespunzătoare,
reală/realistă a resurselor pentru cultură;
– constituirea de capacitate multiplă pentru conducerea transparentă
multidimensional a avalorilor, avu ției și actelor culturale;
– operaționalizarea tuturor resurselor reale posibile de gândire și creație
culturală;
– învățarea organizațională corporativă în cultură și în sistemul de gestiune a
avuției culturale.
Prin demersuri de natură corporativă se are în vedere “destratificarea”
managementului ge neral cultural, învățarea prin analiză, învățarea prin acțiune.

5.4. Conținutul noțional și formele manageriale semnificante aferente
gestiunii corporative a avu ției culturale române ști
În context, gestiunea corporativă este a) un concept și doar parțial (cu
semnificație și rol redus) b) un instrument. (M. Gâf -Deac, Gestiunea corporativă, Ed.
FMP, 2014 )

156

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Semnalul noțional/ definitoriu pentru gestiunea corporativă a avu ției culturale
românești are în conținut referințe despre 1) arhitecturile de liber, independen t și
autonom control în organizațiile culturale, 2) organizare și conducere a avu ției culturale
românești, 3) furnizori de avu ție culturală românească, 4) consumatori/ clienți ai avu ției
culturale române ști, 5) părți interesate ( stakeholders) și 6) angajaț i/ salariați din
domeeniul culturii și gestionării a avu ției culturale române ști.
Conținutul noțional de mai sus are asociate elemente/forme manageriale
semnificante precum: 1) responsabilitatea financiară, 2) etica, 3) încrederea crescută, 4)
interesele i nvestitorilor în cultură, 5) interesele de ansamblu ale organizației culturale și
6) transparența fa ță de starea și soarta avu ției culturale române ști.
Gestiunea/guvernanța corporativă a avuției culturale române ști vizează o
mulțime finită de relații între decidenți, managementul entității culturale, părțile
interesate și mediul spiritual înconjurător.
Conceptul de gestiune/guvernanță corporativă a avuției culturale române ști
vizează formula prin care sunt identificate și asumate obiectivele entității/orga nizației
culturale, modalitățile de atingere a țelurilor și monitorizarea performanțelor în
domeniu.
În fapt, gestiunea/guvernarea corporativă a avuției culturale române ști vizează
armonizarea regulilor, practicilor și legilor din sectorul cultural na ționa, regional,
european, interna țional și global, fiind încurajată atragerea de capital cultural, dedicate
atingerii cu eficiență a obiectivelor entității/ organizației culturale, generând valoarea
culturală pe termen lung pentru o țară precum România.
Cadrul logic pentru luarea deciziilor corporative de gestionare a avu ției
culturale române ști are în conținut manifestarea funcției principale a culturii bazate pe
cunoaștere materializată pentru situații apărute în mediul interior sau exterior acesteia.
Între a) orientarea de ansamblu a gândirii și b) acțiunea practică de gestionare a
avuției culturale române ști, funcționează metodologii care prevăd abordarea reprezentării
sistemelor culturale supuse deciziilor.
În acest cadru este introdusă acțiunea culturală corporativă ca fenomen .

157

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Deciziile corporative asupra avuției culturale române ști se pot supune gândirii
globale, disciplinate.
Elementele principale constitutive ale gândirii globale pentru decizii corporative
asupra avuției culturale române ști sunt: 1) întregul și părțile sale; 2) rețeaua; 3) sistemul și
mediul său ambiant (înconjurător); 4) complexitatea; 5) ordinea; 6) direcția de avans
(orientarea) și 7) dezvoltarea (evoluția).
Pe un astfel de fond de cunoaștere managerială este de faptul că gestiunea
corporativă a asupra avuției culturale române ști reprezintă un număr de mecanisme
interioare și exterioare de control a organiza țiilor și depozitelor de cunoa ștere culturală,
care determină echilibrul între echitate și autoritatea managerilor din domeniu.
Ceea ce prezintă interes, în mod esențial, este funcționarea sustenabilă, etică și
transparentă a organiza țiilor culturale autohtone în condițiile în care nu există
programare culturală, ci doar manifestare indicativă în domeniu.
Lărgirea patrimoniului și a afacerilor culturale determină, practic, un cadru
administrativ, managerial în care se realizează noi combinații protective în privin ța
avuției culturale române ști.
Unele valorii, domenii strategice și avuția de importanță culturală națională pot
rămâ ne distinct în sfera acțiunii statale.
Managementul corporativ modern a avuției culturale române ști reprezintă,
așadar, sinteza dintre știință, practică și artă, o stare de spirit ce reflectă un anume mod
de a accepta transparent și etic noutatea culturală , până la urmă decantată ca fiind
perenă, a căuta, a vedea, a dori, a avansa.
Managementul corporativ previzional a avuției culturale române ști se referă la
elaborarea strategiilor de dezvoltare sustenabilă, în interesul colectivită ții naționale,
materiali zate în planuri pe termen lung sau mediu.
Managementul corporativ dinamic a avuției culturale române ști se bazează pe
prospectarea viitorului, pe studii și previziuni de lungă durată, în care prezentul devine
un loc de a pregăti viitorul.

158

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

5.5. Metabolismul e conomic și managementul cultural în sistemele
complexe
Creșterea economică poate fi studiată din perspectivă managerială, apelând la
exemple. În economia franceză, de exemplu, „mega -profiturile” întreprinderilor mari
corporative sunt percepute în mediul pro ductiv ca fiind în sine autogenerate de factorul
dimensiune.
Este avansată teza că nivelul profitului este ridicat în valoare absolută, întrucât
provine din mari întreprinderi. Întreprinderile mici realizează profituri situate la
niveluri perceptibile m edii. Analiștii decidenți în strategii și tactici manageriale sunt
marcați de realitatea decalajelor între cele două categorii de profituri.
Această viziune cercetătoare se situează pe un aliniament al evoluțiilor doxastice
pragmatice.
În esență, profitab ilitatea (rata beneficiului raportată la capital) aferentă marilor
companii nu este superioară celei specifice întreprinderilor mici și mijlocii.
Managerii cred sau constată că piața muncii rămâne încă rigidă (prin afectări
sistemice date de salarii, șoma j, calificări ș.a.) în timp ce piața capitalului, din contră,
devine din ce în ce mai fluidă. Aceste tendințe reprezintă premise pentru disfuncții.
În anii 1960 -‘70, de exemplu, în Franța a fost încurajată deținerea capitalului de
către familii, ceea ce a condus la aprecieri referitoare la apariția consolidată a
„patronilor capitaliști”.
Figura conducătorului „creator de întreprindere” era bine percepută și acceptată,
în opozanță cu tendința de formare a clasei familiilor de „patroni capitaliști”, ca o
contrapondere față de polarizare și diferențiere socială.
O atmosferă culturală instrumentată prin încredințarea că „patronii capitaliști“
sunt patronii „creanțelor de/din întreprindei“ a influențat comportamentul organizatoric
și de conducere în profil macr oeconomic în țara în cauză.
Crearea de întreprinderi avea menirea absorbirii individualităților familiale
concentratoare de capital și prin acest proces instituirea noii „familii antreprenoriale” în

159

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

firme mici și mijlocii. Acestea erau preocupate de rezult ate mai integrate, exprimate
reflexiv pentru colectivități operaționale productiv -economice de tipul „companiei”.
În anii 2000 -2015 discursurile strategice ignoră locațiile celor ce câștigă, deci ale
celor care au profit, indiferent dacă sunt „capitaliști la nivelul de familie”, firme,
companii, întreprinderi, asociații ș.a. mici, mijlocii, mari sau entități corporative
tranziționale /tranzacționale.
Într-un alt aliniament exemplificativ, rezultă că în SUA o parte importantă a
populației este deținătoare de acțiuni.
Un bun randament al pieței bursiere reprezintă pentru deținători ocazia
evoluțiilor pe piața acțiunilor. Populația americană este contaminată de valențele
culturale în computerul și rezultatele ce pot fi obținute în postura de acționar.
În Fra nța însă, situația de mai sus era caracteristică anilor 1920, când existau
circa 2,5 milioane de deținători de titluri de acțiuni, pentru ca în anul 1980 numărul
acestora să fie de numai 2 milioane.
Explicația evoluției menționate se regăsește în viziunea strategică a perioadei
când în Franța „creșterea economică a fost asociată cu centralizarea”.
O astfel de imagine „ cultural -doxastic ă”, poate avea un anume cost politic,
întrucât se manifestă tentația nefastă a creșterii impozitelor la societățile comerc iale.
Dezvoltarea economică generală este un proces care nu are un scop final,
semnificativ concret de atins, de ideal/imuabil, îndeplinit de o colectivitate sau de
societate în ansamblu, în baza căruia să se oprească evoluțiile spre noi orizonturi.
În permanență, desfășurarea operațională a sistemului uman, a societății umane
se întâlnește între imperativele economice percepute în cereri și oferta de găzduire inter –
relaționată a existenței cu mediul înconjurător complex.
De exemplu, analizele biofizice ale vieții sunt exprimate procesual, așa cum
dezvoltarea durabilă (sustenabilă) poate fi înțeleasă în legătură cu niveluri percepute de
compatibilitate ecologică, viabilitate economică, fezabilitate tehnologică, toate
convențional acceptabile în plan soci etal.

160

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Identificarea, respectiv luarea în considerare a cât mai multe variabile determină
complexitatea în creștere a sistemului economic și a oricărui sistem, în general.
Examinarea organizatorică a oricărui sistem managerial este raportată nemijlocit
rezultatelor (outputs) vizibile după procesările care se petrec în interiorul acestuia.
În mod tradițional, de exemplu, managerii din domeniile biologic și ecologic se
apropie acțional de similitudinile din sistemele naturale, în timp ce economiștii se simt
legați de sistemele economice.
O astfel de situație prezintă avantaje în privința accesului mai simplu/simplificat
la esențele din domeniu, pătrunderile în arealele cunoașterii specifice fiind mai deschise,
larg destructurate.
Se întâlnesc însă dezavantaj e date de limitarea instrumentelor (metode, tehnici
ș.a.) de examinare/cercetare.
În fond, interdisciplinitatea se obține prin trecerea peste frontierele disciplinare.
Cultura îndeplinește rolul instrumental de sprijin pentru transversări disciplinare.
Odată cu creșterea convenționa lă a complexității sistemelor de organizare și
conducere examinările inter -relaționale și interdisciplinare sunt din ce în ce mai
necesare.
Complexitatea sistemelor economice moderne este înfățișată de gradul lor de
organizare . În logica organizațională, cu cât un sistem este mai complex cu atât el este
mai organizat, întrucât structurarea sa provine din compuneri organizate previzibile.
Pe de altă parte, este de așteptat ca un sistem cu cât este sau devine mai complex
trebuie să consume/transforme mai multă energie, informație și mai multe
materiale/reduse.
Sistemul poate fi menținut cvasi -continuu în lucru, în operare. Într -o astfel de
viziune are loc un metabolism economic care, asemenea celui din sistemele umane este
mai mu lt sau mai puțin funcționabil, eficient sau convențional acceptabil.
Creșterea economică, respectiv dezvoltarea presupun amplificarea
„metabolismului economic”.

161

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Managementul cultural marchează oportunitățile explicative ale „metabolismului
economic”, în condițiile creșterii economice „fără sfârșit”.
În principal, se au în vedere următoarele: explicarea relațiilor organizate între
energie și mediul economic, în contextul imperativ al rolului jucat de sub -sistemele
energetice în transformările economice; v izualizarea sistemelor economice/manageriale
prezente în formele de „sisteme deschise”; acreditarea tezei că sunt necesare noi
formule epistemologice (inclusiv doxastice) pentru elucidarea formei și conținutului
oricărui sistem complex; captarea datelor em pirice referitoare la evoluția sistemelor
economice/ manageriale complexe cu ajutorul cărora să se sistematizeze incipient
aspecte obiective evolutive referitoare la sustenabilitatea în rețele economice ecologice.
Entropia culturală și legile termodinamice în arealul cultural pot fi de folos în
demersurile enunțate mai sus.
N. Georgescu -Roegen (1930/ reed. 1976) [46rd ] arată că în economia clasică și
cea neo -clasică nu este necesar să fie blamat faptul că managerii și economiștii nu au
reușit să conceapă o teorie care să fie aplicabilă în orice circumstanță. Dimpotrivă, se
consideră că o idee economică devenită teorie este dependentă istoricește de o anumită
circumstanță.
Prin extensie, managementul cultural se înscrie în rândul formelor deschise de
expans iune a cunoașterii, în general, și a științei manageriale în particular.
În acest fel este recunoscut ca existent și funcțional un anume flux metabolic
economic , care cu ajutorul managementului este modelat și potențializat prin catalize
interactive.
Structurile manageriale disipative aparțin sistemelor deschise. Acestea sunt
disponibile la intrări ( inputs ) de idei, informații, energie, materiale ș.a., ceea ce le fac să
devină mai complexe .
Complexitatea este condiția necesară dar nu suficientă pentru org anizare, deci
pentru management în general.
Structurile amintite pot intra sub incidența similarității cu legile termodinamicii,
situație în care apar „condițiile de frontieră”.

162

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În fapt, se identifică acele „condiții inițiale” și, în continuare, se caută să se
ajungă la marginile cât mai îndepărtate ale procesului.
Cu această ocazie însă, se asistă la disiparea energiei manageriale și, ca atare,
poate fi pusă în discuție eficiența managementului.
Autoorganizarea managerială poate fi considerată limită per ceptibilă a mulțimii
de influențe teleologice asupra sistemelor manageriale complexe (fig.5.1). [49 rd ]

Fig.5.1. Influențe teleologice asupra si stemelor manageriale complexe [49rd ]

În viziune cultural – doxastică se avansează teza modificării felului de a înțelege
și percepe conținutul noțiunii de „sistem managerial complex”.
În concepția clasică un sistem complex este cel în care atât numărul de
componente cât și interdependențele, interacționările între acestea sunt în creștere.
În orice situație sistemele manageriale complexe de mediu conțin elemente
multiple de feed-back -uri, multiplicitate, non -liniaritate/ne -liniaritate și comportament
evolutiv.
Acest tip de sistem este de obicei ne-predictibil . Niciodată nu se întâlnește doar
o singură soluție optimală pentru managementul unui sistem complex.
În managementul doxastic, sistemul complex este definit de ierarhie, rețea,
energie/ informație disipată pe scări n-dimensionale, multi -spațiale, în care proprietăți
precum: anticiparea, obiectivele -ținte, unicitatea istorică, adaptarea, auto -regenerarea,

163

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

evoluția și multiplicitatea perspectivelor/orizonturilor se regăsesc în articulări și
osmoze.
Diferite discipline sunt mai puternice decât altele pe diferite niveluri ale
procesului managerial cultural . Se pot întâlni certitudini ireductibile, însă acestea sunt
secvențiale, perceptibile pentru stări viitoare vizibile.
Un sistem managerial doxastic caracterizat de complexitate se poate manifesta
„surprinzător”, în regim novator/de noutate și intuitiv comp ortamental.
În locul structurii ierarhice din sistemul managerial clasic, pentru sistemul
managerial doxastic se introduce cu întâietate noțiunea de structură holarhică
(arhitectură n-dimensională complet ierarhizată). (fig.5.2.)

Fig.5.2. Evoluții a le caracte risticilor pentru formalizarea sistemelor manageriale
cultural -doxastice complexe [49rd ]

164

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Structurile manageriale doxastice disipative pot fi recunoscute ca formule de
„tot” sau „întreg”, întrucât formalizarea lor este orientată, respectiv, înto tdeauna au „un
scop”.
Într-o astfel de accepțiune se înregistrează introducerea lor în spațiul teleologic .
Definiția telos înseamnă „scop”, „țel”, „finalitate”, „sfârșit” în context general
natural. Însă, pentru fiecare nivel ierarhic al sistemului este posibil să se înregistreze
scopuri diferențiate/diferite.
În acest fel, scopul/scopurile joacă roluri culturale vizibile în sistem. Întrucât
știința managementului este operațională prin manageri, ca ființe naturale, se apreciază
că sistemul managerial dox astic complex este anticipativ și auto-reflexiv .
O astfel de logică motivează și existența teleologiei sistemelor.
Acestea se regăsesc între cel puțin trei aliniamente teleologice în managementul
cultural , și anume: 1) replica și reînnoirea permanentă a sistemului managerial cultural –
doxastic; 2) auto-mentenanța , dezvoltarea și auto-realizarea sistemului, și 3) serviciul
sistemului managerial cultural furnizat altor sisteme și sub -sisteme umane și non –
umane.
Decizia în managementul cultural -doxastic se ad resează viitorului. La rândul
său, viitorul este cuantificat prin cursul evenimentelor manageriale istorice.
Într-o astfel de viziune, sistemul managerial cultural -doxastic complex poate fi
descris printr -o succesiune de stări care în esența lor operațion ală nu pot fi planificate.
Așadar, obiectivele manageriale culturale au natură intrinsecă în sistemul
managerial doxastic complex.
De aceea, decizia în arealul cultural poate avea semnificația „realizării viitoare a
sfârșitului”, în condițiile în care s e manifestă auto -mentenanța și dezvoltarea.
O anume „ecologie a managementului” presupune apelul la unele discipline
umane și non -umane prin care să se atenueze căile de evoluție și dezvoltare a
sistemului managerial doxastic complex, asigurând mentenanț a și creșterea acestuia față
de situațiile ce marchează maximul de resurse de organizare și conducere, în conflict cu
mersul/ avansul natural al organizației în mediul productiv -economic cvasi -neutru.

165

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

În fond, se asistă la o stabilizare a „ciclurilor natu rale” în procesul decizional
complex. Surplusul informațional fără densit ate participativă la decizie este disipat în
întregul sistem managerial cultural -doxastic, fenomenul acesta contribuind la slăbirea
complexității.
Știința managementului clasic și ne o-clasic (tradițional) este amplasată în
intervale cu niveluri reduse de incertitudine și slabă consolidare a deciziei. ( figura 5.3.)

Fig. 5.3. Caracterizarea acțiunilor culturale post-normate [49rd ]

Descrierile mecanico -determi nistice ale sistemelor manageriale culturale nu
afectează rolul datelor/informațiilor empirice în elaborarea și aplicarea deciziilor.
Se avansează aprecierea că formulele manageriale cultural regăsite în sistemul
societății umane și eco -sistemul general s unt dintre cele mai structurate concepte
ierarhice, întrucât managerii, oamenii și natura se regăsesc în ierarhii, operaționalizate la
scări spațio -temporale multiple/ n-dimensionale.
O componentă a sistemului ierarhic aferentă managementului cultural este
considerată decizia , care are dublă semnificație sistemică: a) este parte a sistemului
managerial, și b) ea însăși este un „întreg” distinct în „într egul” sistem managerial
cultural .

166

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Într-un sistem managerial tradițional decizia circulă între nivelurile ie rarhice.
Într-un sistem managerial cultural complex decizia este obiect de schimb cu
exteriorul sistemului general.
Dualitatea structurală de mai sus marchează creșterea sau descreșterea
complexității.
În esență, este vorba de o descriere paralelă non -echivalentă a ierarhiilor în
structura managerială culturală .
Auto -reînoirea sistemului managerial însoțită de menținerea structurii
manageriale reprezintă fenomenul de autopoesis.
În esență, este vorba de auto-producția sau reproducția procesului manager ial
cultural – doxastic.
Cu această ocazie se introduce conceptul de hiperciclu managerial cultural , care
cuprinde sub -procesele (de regulă, decizionale) ce oferă suportul informațional net în
sistemul managerial cultural .
Structura disipativă pură întâlnit ă în managementul cultural este cea în care
informația decizională netă domină procesul mulțimilor de transformări pe care le
suferă sistemul managerial cultural în misiunea sa specifică.
Metabolismul economic trebuie înțeles, reglat și pus sub incidența
managementului cultural , întrucât sistemele complexe sunt n-dimensional reactive la
procesele de căutare, și modificările în organizare și conducere sunt operate cu decizii în
context cultural .

167

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

CAPITOLUL VI. CONCLUZII. PROPUNERI. RECOMANDĂRI

Libertatea de căutare a oportunităților economice catalizează puterea structurii
economice, vizând acomodarea la instabilitatea civiliza ției și culturii . Arealele cu
entități productiv -economice bine configurate determină sub -structuri ale structurii
economic e de ansamblu.
Capacitatea de ajustare a instabilită ții civiliza ției și culturii depinde de
structură și de conținutul cerințelor de ajustare .
Structura economică ființează în măsura în care alocarea și realocarea de
resurse (capital) sunt convențional ac ceptate/accepetabile..
În context, în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii se manifestă
vehicularea resurselor structurale . Acestea se referă la constrângeri (restricții), limite ale
cererilor externe mobiliare și non -mobiliare, substituții masive forțate (materiale și
financiare), la care se adaugă „zgomotul informațional” perturbator din structurile
socio -economice.
Este posibil să se asiste la o reducere, în termeni relativi, a puterii publice în
defavoarea puterii rețelelor clusterizate ce găzduiesc agenții economici, însă în valoare
absolută „puterea generală” economică și comportamentală este exponențial crescută în
mediul de ansamblu productiv/reproductiv și de distribuție/consum.
Se apreciază că în noua economie doar recrearea/reingin eria firmei, derulată
numai prin calcul economic, nu mai poate răspunde cvasi -complet cerințelor de
comportament economic cvasi -total eficient.
Se consideră că, de la produsul fizic/material la cel virtual, respectiv de la date –
informații la cunoaștere, se pornește succesiunea de faze de avans către economia
bazată pe cunoaștere și risc .
Libertatea de căutare a oportunităților economice catalizează puterea structurii
economice, vizând acomodarea la instabilitatea civiliza ției și culturii . Arealele cu
entități productiv -economice bine configurate determină sub -structuri ale structurii
economice de ansamblu.

168

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Capacitatea de ajustare a instabilită ții civiliza ției și culturii depinde de
structură și de conținutul cerințelor de ajustare .
Structura economică fiin țează în măsura în care alocarea și realocarea de
resurse (capital) sunt convențional acceptate/accepetabile..
În context, în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii se manifestă
vehicularea resurselor structurale . Acestea se referă la constrâ ngeri (restricții), limite ale
cererilor externe mobiliare și non -mobiliare, substituții masive forțate (materiale și
financiare), la care se adaugă „zgomotul informațional” perturbator din structurile
socio -economice.
Este utilă asumarea tezei derivării o bservabilității care erodează „observația”,
aceasta fiind condusă la legătura cu “non -observația”.
Acțiunea de a dezechilibra înseamnă, – procedural și instrumental, ocazia
atacării a ceea ce este convențional „rău”.
În plan epistemologic, conceptual și noțional se resimte nevoia unui
management al dezechilibrării cunoa șterii.
Decodificările finale din cunoa șterea culturală sunt folositoare pentru
abordarea decodificărilor din cunoa șterea științifică și, ca atare, prin raportări active, se
procesează ajun gerea la expresiile axiologice
Se apreciază că in sectorul exploatarii si valorificarii resurselor de cunoaștere
este nevoie acum de o așa numită manifestare a „ reglementării incitative ”.
Este vizibil decalajul de potențial de informare și de resorturi int erne
motivaționale între cele două categorii de actori procesuali: a) public și b) privat.În
paralel, între „etatizare/control” și „privatizare/liberalizare” in sectorul exploatarii si
valorificarii resurselor naturale se manifestă diferențe de rezultate p rivind acumulările
sau valorile adăugate obținute.
Politicile economice publice in sectorul exploatarii si valorificarii resurselor de
cunoaștere apelează frecvent la instrumentul de „preț plafonat” ca formulă de
corecție/control, mizând chiar pe un anume „monopol al controlului”, generator de
obstacole de natură politică pentru noua economie.

169

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Este posibil apelul la metoda „analizei culturii economice a instituțiilor ” care
pentru dereglementări -reglementări poate fi derulată în următorii pași:
– demonopolizar e simplă;
– formularea politicilor de restructurare;
– crearea bazelor instituționale noi pentru piețe;
– crearea unor instituții de management adaptat pentru operațiunile din piețe;
– consolidarea cadrului legal pentru instituțiile noi, cu management
adaptat/ada ptiv.
În fapt, se dovede ște esențială preocuparea de a reliefa oportunitățile existente
pentru mediul cultural românesc și modalitățile de susținere economică a acestora,
valorificarea avantajelor competitive ale valorii adăugate spirituale din țara noastr ă,
formalizarea noii economii a culturii autohtone bazată pe sustenabilitate financiară și
autoorganizare inovativă.
Având în vedere cele două domenii de interes, – economie și cultură, regăsite
în noua economie a culturii românești , orice demers are car acter interdisciplinar, care
urmărește efectele sustenabilității financiare asupra produselor culturale cât și asupra
dezvoltării culturii societății românești pentru mai buna conexiune cu modelele
culturale europene.
Noua economie a culturii românești prezintă anumite interdependențe cu alte
domenii precum managementul, marketingul, etica în afacerile culturale, comunicarea și
guvernanța transparentă.
Comunicarea joacă rol semnificativ în derularea activităților culturii române,
contribuie la o mai bună informare a publicului larg, deoarece structurile societății și
populația pot evalua și înțelege mai bine oportunitatea învățării organizaționale, a
formării comportamentale în spiritul echitatății inter -generaționale .
Dezvoltarea conceptului de Noua economie a culturii (EC) (în sens restrâns și
în sens larg), are loc având în vedere multitudinea de abordări existente pe plan
internațional, mulțimea de sisteme, instituții organizații care pot promova programe și
produse culturale susținute financiar pub lic și/ sau privat de EC și evoluția acestui

170

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

concept în ultimii 25 de ani. Deasemenea, se pot realiza delimitări față de concepte
asemănătoare precum Economia bazată pe cunoaștere, Economia socială sau Economia
rețelizată ori clusterizată. În acest cadru s e resimte cerin ța de a avea o radiografie a
curentelor de gândire și experiențelor convenționale/ neconvenționale în noua economie
a culturii românești și prin extensie, a modelelor culturale europene.
Apreciem că în prezent, cultura română, folosind doar gândirea și experieța
convențională evolutivă în domeniu, ajunge liniar la “lini ștea culturală acțională ”.
Este recomandabilă promovarea unui model de finanțare/ autofinanțare publică –
privată pentru crearea premiselor de consolidare a culturii r omâne spre a –și dovedi
adevăratul potențial și valoare contributivă competitivă în fața modelelor culturale
europene. În acest cadru este utilă formalizarea Metodologiei de măsurare a capitalului
intelectual în cultura autohtonă, prin obținerea de date asu pra raporturilor efect/efort
pentru asigurarea activelor tangibile și a celor intangibile de producție culturală din
România. Rezultatele contribuie și la modificarea cadrului legislativ și instituțional în
vederea creșterii impactului EC asupra comunități lor culturale locale și naționale.
Cunoasterea științifică este prea specifică (este vorba de cuno ștințele eficiente,
care oferă posibilitatea de a recunoa ște și transforma lumea materială/imaterială,
generalizările fiind de nivel mediu; se apelează la m odalități productive -economice
specifice pentru diferite scopuri particulare, cu anumite rezultate specifice). În schimb,
în cultură se pot construi experien țe semnificative în moduri și formule cvas -infinite,
larg generalizatoare. Natura dinamică a sensur ilor culturale reiese din experien țele
socio -culturale imediat concep ționalizate.
Gândirea și experien ța folosirii unui limbaj în cultură se regăsesc activate prin
asamblarea semnifica țiilor semnificante. Ansamblul (din asamblare) este referen țial
raport at la experien țele socio -culturale indefinite în lumea înconjurătoare.
Procesele culturale curente de asamblare sunt, frecvent, de rutină, chiar dacă
semnifica țiile lor sunt adaptate de fiecare dată la contexte particulare momentului, însă
ele (procesele culturale) sunt deschise pentru transformări și acces la noi experien țe.

171

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Orice model cultural asociat cu “anume ceva cultural” oferă senza ția/iluzia de
generalitate din perspectiva grupurilor socio -culturale de pe un teritoriu (fie el teritoriu
național )/ spațiul social. Contextualizările pot sugera un fel de ”generalitate
particulară/ specificitate ”. Mintea socială/culturală, la un moment dat, este plină de
modele și sub -modele poten țial semnificative în/pentru orice domeniu.
Învățarea culturală facilit ează selectarea modelelor și sub -modelelor
folositoare în practicile sociale, decontextualizând setările în care sunt înrădăcinate
obiceiurile, credin țele, cutumele etc. Căutarea și aflarea “ într-adevăr -ului cultural”
înseamnă întoarcerea la lumea socială și culturală reală, la lucruri care există în minte
dar și în lume.
Conte xtul cultural este intertextual . Cuvintele, în cultură, sunt posesoare de
istorie/istorii. Studierea poten țialului de sensuri ale cuvintelor din texte, stă la baza
formalizării unei teorii a inter -textualității.Un punct de vedere cultural este un model de
recunoaștere mentală, care asociat cu un alt model de recunoa ștere, -prin asamblare,
conduce la modelul de context . De fapt, mintea umană culturală nu se ocupă dominant
de norme și principii generale din cultură, ci de contexte reale, situa ții efective, practici
și experien țe.
Odată cu creșterea convențională a complexității sistemelor de cunoa ștere
examinările inter -relaționale și interdisciplinare pattern -istice sunt din ce în ce mai
necesare. Complexitatea sistemelor cultural moderne este înfățișată de gradul lor de
organizare. În logica organizațională, cu cât un sistem este mai complex cu atât el este
mai organizat, întrucât structurarea sa provine din compuneri organizate previz ibile.
Creșterea culturală, respectiv dezvoltarea cunoa șterii, presupun amplificarea
„metabolismului cultural”.
Cultura pattern istică marchează oportunitățile explicative ale „metabolismului
cultural”, în condițiile creșterii cunoa șterii „fără sfârșit”. Dacă în filozofie principiul
universalității este mult mai important decât cel al individualității, în cultură (care
cuprinde și filosofia) patter -ul joacă rol de întâietate acțională spre universalitate. Avem
de-aface cu structurarea culturii în regularită ți, care se pot manifesta prin transmiteri

172

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

trans -geometrice, regularită ți obișnuite ale comportamentului uman, respectiv prin
accepția culturală descriptivă . Expresia conceptuală simplă a capitalului intelectual este
cea de „substanță economică intangibilă” .
În întreprinderile productive se întâlnește o combinație, ambiguă de cele mai
multe ori, între capitalul intangibil (cel intelectual), capitalul uman, cel investițional,
instrucțional, individual ș.a.Capitalul intelectual reprezintă suportul pentru afirm area
proprietății intelectuale . Arealele locaționale cele mai semnificative pentru capitalul
intelectual se întâlnesc în tehnologiile informaționale, cercetarea inovativă, investiții ș.a.
Se dovedește încă dificil în a transpune capitalul intelectual în „a cțiuni”
(elemente deținute de acționari) în cadrul unei firme, întrucât se percep interpretări
diferite (de exemplu, între „instrucțiuni, norme" ș.a. și ceea ce rezidă din „brandul de
capital intelectual”, adică din ceea ce semnifică proprietatea intelectu ală).
Capitalul intelectual trebuie organizat și condus. În unele viziuni mai moderne,
capitalul intelectual are în compoziția sa: 1) capitalul uman (de exemplu, talentul
angajaților); 2) capitalul structural (informațiile non -umane) și 3) capitalul relați onal
(cunoașterea în rețelele de afaceri). În context, așa numitul „brand al capitalului
intelectual” afectează bazele modelului clasic al factorilor de producție în
microeconomie, întrucât o întreprindere își măsoară și exprimă rezultate ale evaluărilor
în total valoare a sa luând în considerare cantitatea și valoarea cunoașterii pe care o
deține și cu care operează.
Contribuția capitalului intelectual la manifestarea noii economii se remarcă în
combinarea pe care acesta o determină între „individual” și „ instrucțiuni”, atâta timp cât
se recunoaște că „toate instrucțiunile derivă din individual/individualități”, ceea ce în
ultimă instanță formalizează capitalul instrucțional. Totodată, este observabilă situația
că pentru construcția și manifestarea capital ului intelectual grupurile de cooperare sau
diferite sisteme din micro -economie, operează fără a lua în considerare stările sociale
preexistente în firme. Totuși, capitalul uman are calitatea de depozitar al capitalului
social implicit asumat. De altfel, n u trebuie neglijată „încrederea informală”, regăsită ca
manifestare în activitatea productivă umană. Prezumtiv, are loc combinarea proceselor

173

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

intelectuale, prin intermediul creativității individuale. Acest tip de manifestare poate fi
denumit „de interopera tibilitate”. Rolul „încrederii” nu poate fi exclus din munca
intelectuală.
Capitalul instrucțional face obiectul protecției, cu toate că el este expresia
capitalului individual (persoane, angajați) și a capitalului natural (resurse, ecologie).
În noua econ omie, se apreciază că în fapt, creativitatea ca proces potențial este
pe cale să iasă din „subestimare”, și în mod corespunzător „imitația” să cedeze din
„supraestimarea” pe care o afișează. Se avansează constatarea că subestimarea
creativității și supraes timarea imitației în economia începutului de secol XXI se
datorează lipsei de scopuri economice globale mai clare, mai precise, mai vizibile.
Pentru orice proces, inclusiv economic, pentru ca acesta să se deruleze este
necesară o încredere minimală relațio nală între elementele sale. În mod paradoxal,
protecția proprietății intelectuale este cea care temperează manifestarea plenară, liberă,
neîngrădită a rezultatelor creativității, în raport cu tendința obiectiv impusă de creștere
a noutății în economie.
Potrivit „Raportului către o societate a cunoașterii”, elaborat de UNESCO în
anul 2005, rezultă că tehnologiile informaționale și de comunicare ( information and
communication tehnologies) reprezintă suportul fizic al cunoașterii. Generalizarea
folosirii aces tui grup de tehnologii (în tipologie distinctă) induce modificări în
societatea umană contemporană, cu vizibile consecințe în economie, determinând în fapt
apariția noii economii prin: 1) libertate; 2) democrație; 3) pluralitatea informațională; 4)
o nouă infrastructură economică și 5) un nou proces de învățare și educație.De aceea,
este resimțită nevoia de cunoaștere liberă . Aceasta este reprezentată de cunoștință , care
poate fi reformulată în raport cu nevoile comunității, ori în interesul acesteia. Pentr u a fi
liberă, cunoașterea/cunoștința trebuie să fie accesibilă.Așadar, noua economie, se
bazează pe accesabilitatea cunoașterii/cunoștințelor. Utilizatorii cunoașterii din noua
economie trebuie să fie liberi, spre a folosi munca pentru orice scop, a studia
mecanismul cunoașterii, a fi capabili să modifice sau să adapteze conținutul acesteia la
propriile nevoi.

174

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Cunoașterea poate fi abordată calitativ însă și cantitativ , deoarece se supune
procesului de colectare, procesare, stocare, respectiv acumulare prin date și informații.
Cunoașterea poate fi considerată ca resursă rară/caracterizată de raritate.
Observațiile pot fi acumulate, obținându -se o anumită cantitate de substanță
informațională observabilă . De aceea, o economie a datelor, a informației, respect iv a
cunoașterii intră implicit sub incidența modelării.Cunoașterea și învățarea în modelele
economice asigură condițiile de asumare acțională inovativă a activităților în noua
economie.Pe de altă parte, se apreciază că structura organizațională a firmei m oderne,
respectiv structura capitalului acesteia, potcontribui semnificativ la asigurarea de noi
căi pentru formalizarea capacității productive inovative. Totuși, pentru activele
intangibile, respectiv pentru cunoaștere nu se întâlnește un consens definit oriu în
privința regăsirii lor semnificative ca reprezentativitate măsurată în capitalul
organizațional al firmei.
Încă nu există o piață reală a activelor/capitalurilor intangibile care să se
supună, de exemplu, unor presiuni de similitudine transformativ ă și de rezultate așa cum
se întâmplă, de exemplu, cu capitalul uman.
Capitalul organizațional, în mod obișnuit, în întreprinderi este sesizat sub trei
aspecte: 1) prin pregătirea forței de muncă (forță de muncă înalt profesionalizată); 2)
prin reprezenta tivitatea funcțiilor/posturilor și 3) prin proiectarea muncii (munca
proiectată).
Multidimensionalitatea acțională/operațională a firmei este influențată de
capitalul organizațional, care trebuie măsurat, cuantificat, pentru a deduce amprenta sa
în evoluț iile productive/reproductive, de distribuție și consum. Prin extensie, este
necesară libertatea de multiplicare și distribuire a cunoștințelor, în întregimea lor, sau
parțiale, fără restricții.
Deciziile corporative asupra avuției culturale române ști se po t supune gândirii
globale, disciplinate. Gestiunea/guvernarea corporativă a avuției culturale române ști
vizează armonizarea regulilor, practicilor și legilor din sectorul cultural na ționa,
regional, european, interna țional și global, fiind încurajată atrage rea de capital cultural,

175

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

dedicate atingerii cu eficiență a obiectivelor entității/organizației culturale, generând
valoarea culturală pe termen lung pentru o țară precum România.
Managementul corporativ a avuției culturale soluționează problemele
teoretice specific contemporaneității spirituale și asigură premise practice în procesul
fundamentării transparente și etice a deciziilor de gestionare, respectiv administrare a
resurselor culturale.
În mediul cultural și social din țările – membre dezvoltate ale U niunii
Europeane, precum și din cele aflate în tranziție pentru integrare, se întâlnesc deja
situații strategice și operaționale privind creșterea culturală sustenabilă, iar apariția
marilor linii culturale integrative prin proiecte europene lansate în dom eniu, în
condițiile programării integrării europene și a globalizării, devine dominantă pentru
mediile cultural -spirituale în plan național și regional, internațional.
Informația este un concept calitativ care se referă la însușirea realității de a fi
organizată. Realitatea tinde spre organizare, respectiv la conservarea stării sale de
organizare. Se dededuce că, în esență, informația reprezintă o măsură a organizării
realității. Aspectele manageriale doxastice regăsite în sistemul societății umane și eco –
sistemul general sunt dintre cele mai structurate concepte ierarhice, întrucât managerii,
oamenii și natura se regăsesc în ierarhii, operaționalizate la scări spațio -temporale
multiple/ n-dimensionale. Reflectarea subiectivă a calității unui proces, fenome n sau
obiect se regăsește la nivel cognitiv prin percepția diversității calitative a diferitelor
contexte. Asupra acestora trebuie așezată/direcționată/indusă organizarea și conducerea.
O valoare reprezintă o informație codificată, însă nu orice informație are o valoare
culturală.
Managerul, este prin excelență o ființă informațională, cu capacitate de
colectare și prelucrare a datelor prin inter -comunicare. Sub raport informațional și
comunicațional, managementul în care se regăsește și managerul este un sistem deschis,
cu valori neîngrădite integrate și coerente. Relațiile doxastice între creșterea economică
și centralizare se pot regăsi în acte manageriale, care contribuie la deschiderea,
respectiv descifrarea codului informațional în entită ți.

176

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Manage rii sunt preocupați de reacțiile pe care le produc prestațiile lor
decizionale. O decizie neînțeleasă este un non -sens. Informația managerială dobândită
prin receptarea deciziei este superioară informației potențiale inițiale, conținută în
decizia proiecta tă și emisă. Sporul informațional se datorează imaginației, sensibilității,
experienței și gândirii receptorului de decizie (executantul).
Informația managerială obiectivă conținută în decizie este virtuală, intangibilă.
Ea devine activă și actuală prin re ceptare, integrându -se în universul subiectiv al celor
ce asimilează decizia. Nici o decizie nu se comunică de la sine. Decizia nu are valoare
dacă nu este receptată. Managementul se exprimă potențial prin contactul decizional
dintre decidenți și receptori i de decizii. Acțiunile, inclusiv cele manageriale, ating
anumite standarde de vizibilitate și performanță datorită activității mentale de bază,
caracterizată de volițiune (calități voliționale) care proiectează schimbarea, eviden țiind
caracterizarea acțiu nilor doxastice post -normale.
În procesul managerial se disting preponderent acțiunile de bază când
managerul concepe, declanșează și derulează activități distincte care influențează direct
sistemul de management. Aceleași acțiuni de bază pot fi declanșate prin sub-acțiuni,
care concentrează inițializări ale fluxurilor de schimbări.

177

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Referințe bibliografice
Referințe bibliografice personale [rp]:

1. Gâf-Deac I.I., -Cultural models and cultural synchronism, Journal of Economics and
Knowledge Techno logies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L 2360 -5499), Vol.1, No.4, 2015, p. 65 -73
2. Ioan I. Gâf -Deac, – Gândirea și experiența convențională/ neconvențională în noua economie a
culturii românești. Preliminarii referitoare la metode și modele ale gândirii și experienț ei în economia
culturii, Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoa ștere– RDBC, ISSN 2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112,
Vol.1, nr.3, 21015, p. 38 -42
3. Gâf-Deac, I.I., (col), – Relații doxastice între creșterea economică și centralizare, Revista
pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoa ștere– RDBC, Nr. 1/ 2015, Bucure ști, ISSN 2393 -2112 / ISSN -L
2393 -2112, (www.e -editura.ro/rdbc ), p. 9-15
4. Gâf-Deac, I.I., (col), – Dezvoltarea durabilă în condi ții de instabilitate a civiliza ției și culturii,
Revista pentru Dezvoltare B azată pe Cunoa ștere– RDBC, Nr. 1/ 2015, Bucure ști, ISSN 2393 -2112 /ISSN –
L 2393 -2112, (www.e -editura.ro/rdbc ), p. 57-60
5. Gâf-Deac, I.I., (col), – Dimensionarea și difuzarea cognitivă a managementului general în
condițiile globalizării , Revista pentru Dezvol tare Bazată pe Cunoa ștere– RDBC, Nr. 2/ 2015, Bucure ști,
ISSN 2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112, (www.e -editura.ro/rdbc ), p. 79-82
6. Gâf-Deac, I.I., (col), – Construction of hyper organizational culture and cultural hyper
spaces , Journal of Economics and Knowl edge Technologies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L 2360 -5499),
No.3/March 2015, p.39-42
7. Gâf-Deac, I.I., (col), – Highlight matrix of conventional performance levels in higher education ,
Journal of Economics and Knowledge Technologies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L 2360 -5499),
No.3/March 2015, p. 107-111
8. Gâf-Deac, I.I., (col), – Metadagramatic inserting model into database security systems , Journal
of Economics and Knowledge Technologies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L 2360 -5499), No.2/February
2015, p. 18 -22
9. Gâf-Deac, I.I., (col), – The development trough endogen status of the technical and
technological changes , Journal of Economics and Knowledge Technologies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L
2360 -5499), No.1/ January 2015, p.68-73
10. Gâf-Deac, I.I., – Bazele juridice și econom ice ale sistemelor de resurse în noua economie , Ed.
Infomin, Deva, 2007 , ISBN 978 -973-7646 -04-0
11. Gâf-Deac, I.I., – Metodologie complexă integrată computerizată pentru procesarea dezvoltării
structurilor sistemice , Revista Asigurarea și Promovarea Calității , București, nr.5/2002
12. Gâf-Deac, I.I., – Model de creștere a suprafeței clusteriene de performanță în termeni
competitivi comparabili în economia României, Lucrările Științifice International Interdisciplinary
Scientific Symposium Universitaria SIMPRO 2 005, Integrare în aria europeană a cercetării, Vol. Științe
Economice, Ed. Universitas, Petroșani, 2005
13. Gâf-Deac, I.I., – Noile orizonturi juridice și globalizarea, Editura Infomin, Deva, 2002 , ISBN 973 –
85031 -7-5
14. Gâf-Deac I.I., – Noua economie între cunoa ștere și risc, Editura Infomin, Deva, 2010 , ISBN
978-973-7646 -11-8
15. Gâf-Deac I.I., -Microeconomie, – Editura FMP, București, 2013 , ISBN 978 -606-93432 -4-1
16. Gâf-Deac, I.I., – Macroeconomie, – Ed. FMP, București, 2013 , ISBN 978 -606-93432 –
5-8
17. Gâf-Deac, I.I., – Recon siderarea rolului resurselor umane în mediul social
contemporan. Capitalul intelectual în noua economie, – Revista Minelor, București, nr. 12/2010,
p.30-37
18. Gâf-Deac, I.I., – Maximizarea valorii juridice adăugate în noua economie administrată
rețelistic, – Rev. Minelor, București, nr. 12/2010, p.12 -17

178

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

19. Gâf-Deac, I.I. (col) – Securizarea rețelelor electronice de comunicații prin criptografierea
bazelor de date, Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoa ștere– RDBC, Nr. 1/ 2015, Bucure ști, ISSN
2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112, (www.e -editura.ro/rdbc ), p. 22-29
20. Gâf-Deac, I.I. (col), – Caracteristici peisagistice, economice și cultural -sociale ale zonei
industriale Vatra Dornei, România , Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoaștere– RDBC, Nr. 1/
2015, Bucure ști, ISSN 2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112, (www.e -editura.ro/rdbc ), p. 40 -48
21. Gâf-Deac, I.I., – Analiza multicriterială la utilizarea rațională a resurselor naturale, Revista
Minelor, București, nr.11 -12(185 -186)/2006
22. Gâf-Deac, I.I., – Aspecte referitoare la rolul statului în gestionarea resurselor naturale, –
Buletinul AGIR, Anul XII,Nr.1, ianuarie -martie 2007, Ed. AGIR, București, (ISSN 1224 -7928)
23. Gâf-Deac, I.I., – Bazele l egislației pentru domeniul resurselor naturale , Revista Minelor,
București, nr.8(206)/2008
24. Gâf-Deac, I.I., – Centralizarea și descentralizarea autorității, – Revista Management și
Marketing Contemporan , București, nr.3/2002
25. Gâf-Deac, I.I., -Cercetări privi nd angajamentul specific al economiei României în clusteri
bazați pe resurse naturale, – Third Edition of International Conference «Economic Growth in Conditions
of Internalization», Academia de Stiinte a Moldovei, Ministerul Economiei și Comerțului al RM, Institute
of Economy, Finance and Statistics, International Centre for Economic Reforms Researches, Chisinau,
September 4 -5, 2008, Republica Moldova
26. Gâf-Deac, I.I., -Elements of the „New Economy” Based on the Valorization of Natural
Resources , – Second Ed ition of International Conference «Economic Growth in Conditions of
Internalization», Academia de Științe a Moldovei, Ministerul Economiei și Comerțului al RM, Institute of
Economy, Finance and Statistics, International Institute of Management, Chisinau, S eptember 6 -7, 2007,
Republica Moldova
27. Gâf-Deac, I.I., – The Integrated Sense of Social -Economic Transformation on Primary Phase
of Glogalization in Romania, -Sesiunea Internațională de Comunicări Științifice cu tema ”Provocări ale
securității și strategiei la începutul secolului XXI”, Ministerul Apărării Naționale, Universitatea Națională
de Apărare, Secțiunea „Istorie, Geopolitică și Geostrategie”, București, 14 -15 aprilie 2005
28. Gâf-Deac I.I., -Method and model – tools for exploration of thought and experi ence in the
economy of culture, Journal of Economics and Knowledge Technologies (ISSN 2360 -5499 / ISSN – L
2360 -5499), Vol.1, No.4, 2015, p. 29 -38
29. Gâf-Deac, I.I., (col), – Nevoia instau rării dezechilibrării cunoa șterii, Revista pentru Dezvoltare
Bazată pe Cunoaștere– RDBC, ISSN 2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112, Vol.1, nr.3, 2015 , p. 8-19
30. Gâf-Deac, I.I., (col), – Modelele manageriale cu superfluiditate decizională, În vol: Dezvoltare
durabilă în condi ții e instabilitate economică /Sustainable Development in Co nditions of Economic
Instability , 3rd edition, Conferința Internațională , 20 – 21 iunie 2014, Satu Mare, Ed. Cibernetica MC,
București, 2014, ISBN 978 -606-8288 -04-8, pp. 285 -291
31. Gâf-Deac I.I., – Proximity structures obtained though doxatics methods to inc rease the
decisional confidence, – The 6th Annual Conference of the EM Academy of Business – 2013: Confronting
Contemporary Business Challenges through Management Innovation, (Conference abstract submission
on April 25, 2013/ Conference -Article -202B); EM R esearch Business Institute, (paper / abstract accepted
are published in the Book of Proceedings, with an ISBN number, which is included in ISI Conference
Proceedings Citation Index – an integrated index within Web of Science), Lisbon, Portugal , September
23rd-24th, 2013
32. Gâf-Deac I.I., -Administrarea modernă și clusterizarea industrială în noua economie, – Revista
Minelor, (Index Baza de date Internațională EBSCO Publishing U.S.A., ISSN -L 1220 -2053; ISSN 2247 –
8590), București, nr. 11/2010, pp. 22 -24, ISSN 1220 -2053
33. Gâf-Deac I.I., -Extensia conținutului definiției de risc în noua economie, – Conferința
Științifico -practică Internațională „ Dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere ”, ediția a II -a, Institutul
Internațional de Management IMI -NOVA, Secțiunea a III -a, Interdependența financiar -economică,
Lucrarea nr.12, Chișinau, Republica Moldova, 14 mai 2011

179

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

34. Gâf-Deac I.I., – Identificarea aliniamentelor de construcție a noii economii reale , – Conferința
Științifico -practică Internațională „ Dezvoltarea econom iei bazată pe cunoaștere ”, ediția a II -a, Institutul
Internațional de Management IMI -NOVA, Secțiunea a II -a, Cercetări intersectoriale, Lucrarea nr.3,
Chișinau, Republica Moldova, 14 mai 2011
35. Gâf-Deac I.I., – Noua economie a culturii și măsurarea capitalul ui intelectual cultural, –
Incursiuni interdisciplinare de Tutoriat și documentare, Academia Română, Bucure ști, 2014 -2015
36. Gâf-Deac I.I., – Analitical Measurement Techniques in the Natural Resources Field -,
Buletinul Universității Petrol -Gaze din Ploiești, Volum LVII, Seria Științe Economice, Nr 1A/2005

Referințe bibliografice în domeniu [rd]:
1. Audi R. (ed.), – The Cambridge Dictionary of Philosophy , Cambridge University Press, 1999
2. Albu, L -L. – Fundamente teoretico -metodologice ale studierii sistemelor e conomice dinamice
în condiții de nonliniaritate, discontinuitate și haos, – Academia Română – INCE, Centrul de informare
și documentare economică, București, nr. 1, 1995
3. Angheluță, A.V., -Responsabilitatea socială corporatistă – delimitări conceptuale. București:
Centrul de Resurse pentru Cetățenie Activ ă, 30 martie 2011
4. Backhouse, R.E. – New Directions in Economic Methodology, Routledge, London, (ed), 1994
5. Băcescu, M., – Capitalul intelectual –componentă a capitalului uman și a avuției naționale, –
Comunica re la Simpozionul „Cercetare -Dezvoltare -Inovare”, Parlamentul României, 16 aprilie 2008
6. Boisot, M.H, – Knowledge Assets , Oxford University Press, New York, 1998
7. Bontis, N. – Assesing Knowledge Assets – a Review of the Models Used to Measure Intellectual
Capital, – International Journal of Management Review, no 1/2001
8. Barnes, S. (ed)., – Knoweledge management Systems – Theory and Practice. Thomson Learning,
London, 2002
9. Beck, U., – What is Globalization ?, Polity Press, Cambridge, 1992
10. Brown, L. (col) – Corporat e Governance Study: The Correlation betwen Corporate
Governance and Company Performance, International Shareholder Services, 2004
11. Barsalou, L. W. (1992). Cognitive psychology: An overview for cognitive scientists. Hillsdale,
N.J.: Erlbaum.
12. Bechtel, W. and Abrahamsen, A. (1990). Connectionism and the mind: An introduction to
parallel processing in networks. Oxford: Basil Blackwell.
13. Bechtel, W., Richardson, R. C. (1993). Discovering complexity: Decomposition and
localization in scientific research. Princeton, N.J.: Princeton University Press.
14. Berkenkotter C., Huckin, T. N. (1995). Genre knowledge in disciplinary communication:
Cognition/culture/power. Hillsdale, N.J.: Erlbaum.
15. Biriș I., – Conceptele științei , Ed. Academiei Române, București, 2010
16. Bourdieu, P. ( 1977). Outline of a theory of practice. Cambridge: Cambridge University Press.
17. Bourdieu, P. (1990 ). The logic of practice. Stanford: Stanford University Press.
18. Bourdieu, P. (1991). Language and symbolic power. Cambridge, Mass.: Harvard University
Press.
19. Bourdieu, P. (1998). Practical reason. Stanford: Stanford University Press.
20. Boulding, K.E., – The Economics of Knowledge and the Knowledge of Economics, American
Economic Review 56, no.1, 2, 1996
21. Buckland, M., – Information and Information Systems , Praeger, N ew York, 1991
22. Carrol, A. B., -Corporate Social Responsibility. Evoluțion of a Definitival Construct,
Business and Society, no 38 (3)/1999
23. Cadbury, A., – Reflection on Corporate Governance, Ernest Skyes Memorial Lecture,
1993
24. Cadbury, A., -Foreword to Corporat e Governance Development, Global Corporate
Forum, Focus no.1/2003

180

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

25. Carbaugh (ed.), Cultural communication and intercultural contact. Hillsdale, N. J.: Lawrence
Erlbaum, pp. 45 –64.
26. Chivu, L. – Evaluarea capitalului uman în România, Ed. Sorec, Bucure ști, 1997
27. Chivu L., – Capitalul uman și performanța economică , Ed. Expert, Bucure ști, 2007
28. Ciobanu -Băcanu M., – Cultură și valori în perioada de tranziție , Ed. Economică, București,
1994
29. Churchland, P. M. (1995). The engine of reason, the seat of the soul. Cambrid ge, Mass.: MIT
Press.
30. Churchland, P. S., Sejnowski, T. J. (1992). The computational brain. Cambridge, Mass.:
Bradford/MIT Press.
31. Clark, A. (1989). Microcognition: Philosophy, cognitive science, and parallel distributed
processing. Cambridge, Mass.: MIT Pre ss.
32. Clark, A. (1993). Associative engines: Connectionism, concepts, and representational change.
Cambridge: Cambridge University Press.
33. Ciutacu, C., – Reformă și metareformă , Editura Expert, București, 2001
34. Ciutacu, C. (col.)., – Probleme ale tranziției la economia de piață în România, Ed. FRM,
București, 1997
35. Dăianu, D., – Transformarea ca proces real , Ed. IRLI, București, 1999
36. D’Andrade, R. (1995). The development of cognitive anthropology. Cambridge: Cambridge
University Press.
37. D’Andrade, R. and Strauss, C. (eds) (1992). Human motives and cultural models. Cambridge:
Cambridge University Press.
38. Duranti, A. (1997). Linguistic anthropology. Cambridge: Cambridge University Press.
39. Drucker P.F., – Management Challenges for 21 st Century , Leader to Leader, New Yor k, no.
16/2000
40. Dzinkowski, R., – The Measurement and Management of Intellectual Capital: An Introduction,
Management Acc 78, no. 2, 2000
41. Edvinsson, L., Sullivan, P., – Developing a Model for Managing Intellectual Capital, European
Management Journal 14, n o. 4, 1996
42. Elman, J.L., Bates, E., Johnson, M. H., Karmiloff -Smith, A., Parisi, D., and Plunkett, K. (1996).
Rethinking innateness: A connectionist perspective on development. Cambridge, Mass.: Harvard
University Press
43. Engestrom, Y. (1987). Learning by expa nding: An activity -theoretical approach to
developmental research. Helsinki: Orienta -Konsultit.
44. Fairclough, N. (1992). Discourse and social change. Cambridge: Polity Press.
45. Fleck, L. (1979). The genesis and development of a scientific fact. Chicago: Univer sity of
Chicago Press.
46. Georgescu -Roegen N., – La probleme de la recherche des composantes cycliques d’un
phenomene, – Journal de la Societe de Statistique de Paris, Octobre 1930 (reed).
47. Gâf-Deac I., (col.), – Management și marketing pentru tehnologii moder ne – Ed. FRM,
București, 2000
48. Gâf-Deac I., – Dezvoltarea structurală a tehnologiilor moderne – Ed. All -Beck, București,
2001
49. Gâf-Deac I., – Bazele managementului doxastic, Ed. Free Mind Publishing, Bucure ști, 2013
50. Gâf-Deac M., I. Pârgaru, I.A. Marinescu, D.-M. Ceaușu,- Modelele manageriale ale
instabilită ții economice și socio -culturale , Revista pentru Dezvoltare Bazată pe Cunoa ștere– RDBC, Nr.
1/ 2015, Bucure ști, ISSN 2393 -2112 / ISSN -L 2393 -2112, (www.e -editu ra.ro/rdbc ), p. 99 -102
51. Gellner E., -Rațiune și cultură. Raționalitatea și raționalismul în istorie , Ed. Inst. European,
București, 2001
52. Geertz, C. (1973). The interpretations of cultures. New York: Basic Books.
53. Ghiță M. Guvernanță corporativă . București : Ed. Economică. 2008

181

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

54. Gregory J.H., – The Globulization of Corporate Governance, OECD Business Sector
Advisory Group on Corporate Governance, 2003
55. Harvey D., -Condiția postmodernă, Ed. Amarcord, Bucure ști, 2002
56. Holland, D. and Quinn, N. (eds) (1987). Cultu ral models in language and thought. Cambridge:
Cambridge University Press.
57. Haoran P., – The Evolution of Economic Structure under Technological Development – DAE,
University of Cambridge, 2004
58. Lave, J. (1988). Cognition in practice. Cambridge: Cambridge Uni versity Press.
59. Lafferty W.M, Langhelle O., – Towards Sustainable Development: On the Goals of
Development and the Conditions of Sustainability , St. Martin's Press. 1999: 30 -4l
60. Lehr, J.K., Rice, R., – Organizational Measures as a Form of Knowledge Management : A
Multitheoretic, Communication -Based Exploration, Jl. of the Am. Sociey for Information Science and
Technology, no. 2, 2002
61. Lyon D., – Postmodernitatea , Ed. Du Style, București, 1998
62. Makishima, S., – Pattern Dynamics. A Theory of Self -Organization, Koda nsha
Scientific, Tokyo, 2001
63. Marino A., – Politică și cultură, Pentru o nouă cultură română , Ed. Polirom, Iași, 1996
64. Miège B., – Gândirea comunicațională, Ed. Cartea Românescă, București, 1998
65. Narița I., – Gnoseologie, Ed. Mirton, Bucure ști, 2001
66. Ong, W. , S.J. (1982). Orality and literacy: The technologizing of the word. London: Methuen.
67. Osborne, R. and Freyberg, P. (1985). Learning in science: The implications of children’s
science. Auckland: Heinemann.
68. Pop N., Valeriu I -F.N., – Credință și economie: un eseu despre cunoaștere, credință, virtuți și
performanță, Ed. Expert, Bucure ști, 2001
69. Rachieru A.D., – Elitism și postmodernism. Postmodernismu l românesc și circulația elitelor,
Ed. Junimea, Ia și, 1999
70. Reich, R. B. (1992). The work of nations. New York: Vintage Books.
71. Rescher N., – Epistemic Logic: Survey of the Logic of Knowledge, University Pittsburg Press,
2005
72. Roșca P., Marinescu I.A., – The Management of Macro Balances in the Transition to the
Knowledge -Based Economy; Sci. Journal: Annals of Free Intil University of Moldova. Economy Series.
Chișinău: ULIM, 2012, vol.12, pp. 58 -66
73. Strauss, C., Quinn, N. (1997). A cognitive theory of cultural mea ning. Cambridge: Cambridge
University Press
74. Schrag C.O., – Resursele raționalității , Ed. Șt., București, 1999
75. Valeriu, I. -F. N., – Marketing și cultură, Ed. Expert, Bucure ști, 1997
76. Williamson T., – Knowledge and its Limits, Oxford University Press, 2002

182

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI
Fondul Social European
POSDRU 2007 -2013 Instrumente Structurale
2007 -2013 OIPOSDRU ACADEMIA ROMÂNĂ

Anexa 1

INDEX
al figurilor, schemelor și desenelor originale, creație proprie, (intrate sub incidența copy -right –
ului)

(1.1); (1.2); (1.3); (1.4); (1.5); (1.6); (1.7); (1.8); (1.9); (1.10); (1.11); (1.13); (1.14); (1.15);
(1.16);
(2.1); ( 2.2); (2.3);
(3.3);
(4.1); (4.2); (4.3); (4.4); (4.5); (4.6); (4.7); (4.8); (4.9); (4.10); (4.11); (4.12); (4.13); (4.14);
(4.15); (4.16); (4.17); (4.18); (4.19); (4.20); (4.21); (4.22); (4.23); (4.24); (4.25); (4.26); (4.27);
(4.28); (4.29); (4.30); (4 .31); (4.32); (4.33); (4.34); (4.35);(4.36);(4.37); (4.38);(4.39);(4.40);
(4.41); (4.42); (4.43); (4.44); (4.45);
TOTAL: 64 figuri, scheme și de sene originale, creație proprie

Anexa 2
INDEX
al formulelor matematice originale, creație proprie, (intrate su b incidența copy -right -ului)

(1.1); (1.2);
(4.1); (4.2); (4.3); (4.4); (4.5); (4.6); (4.7);
TOTAL: 7 formule matematice originale, creație proprie